Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună referitoare la:

– raportul dlui Balz, în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, privind raportul anual al BCE pentru anul 2009 (2010/2078(INI)) (A7-0314/2010), și

– declarația Comisiei privind cele mai recente evoluții din domeniul cursurilor de schimb ale valutelor internaționale (2010/2914(RSP)).

  Burkhard Balz, raportor. – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, s-a făcut deja apel la puțină liniște. Poate unii deputați ar putea să se conformeze.

Doamnelor și domnilor, raportul meu de astăzi se referă în principal la performanța Băncii Centrale Europene în 2009 – cu alte cuvinte, într-o perioadă în care acțiunile economice, financiare și, din ce în ce mai mult, cele politice au fost dominate în mod considerabil de criza economică și financiară. Criza, care a început ca o criză financiară pură, s-a răspândit și a afectat ulterior întreaga economie reală într-un al doilea val. Activitatea economică a scăzut în întreaga lume, iar scăderea veniturilor fiscale și creșterea cheltuielilor sociale ca urmare a crizei au dus la creșterea deficitului public. Măsurile ulterioare de stimulare a economiei au contribuit, de asemenea, la adâncirea datoriei. Ca urmare a acestor deficite crescute, guvernele din Uniunea Europeană au aprobat ample pachete de austeritate. După părerea mea, pachetele respective erau necesare și în anumite cazuri, chiar întârziate. Acestea au restrâns totuși capacitatea de acțiune a guvernelor.

Deși activitatea economică a început să-și revină în a doua jumătate a anului 2009, într-un al treilea val din anul 2010, criza financiară și economică a amenințat apoi să evolueze într-o criză a datoriei publice. Din punctul meu de vedere, acest pericol nu a fost încă evitat. În ultimele zile, cazul Irlandei ne-a amintit tuturor foarte clar că problema îndatorării excesive a statelor membre nu a fost nici pe departe soluționată și, prin urmare, sunt de acord cu președintele Van Rompuy: nici nu se pune problema eșecului monedei euro. Aceasta este însă situația curentă. Raportul meu se referă în schimb la anul 2009, în care putem spune că BCE a reacționat adecvat, ba chiar foarte bine, la provocări. Măsurile sale s-au dovedit a avea un succes real și au ajutat multe instituții financiare să evite colapsul. Instituțiile financiare nu au transmis însă complet lichiditățile către economia reală și, ca urmare, potențialul de redresare al măsurilor respective nu a putut fi exploatat pe deplin.

Întrucât măsurile respective au implicat pași extraordinari, este esențial ca acum să le eliminăm progresiv și în mod rațional. Problemele din Grecia și alte țări din zona euro sunt, în parte, de natură internă, dar au scos la iveală și probleme fundamentale care existau în uniunea economică și monetară (UEM). Principiile Pactului de stabilitate și de creștere au fost încălcate. Suportăm acum consecințele și ceea ce se întâmplă în Irlanda fiind una dintre ele. Aceste încălcări trebuie eliminate și trebuie prevenite noi încălcări. Pactul de stabilitate și de creștere trebuie să fie consolidat, iar uniunea economică și monetară trebuie să fie mai echilibrată.

În trecut, coordonarea insuficientă a politicilor economice în cadrul uniunii monetare a permis apariția unor dezechilibre economice considerabile între țările din zona euro și au lăsat zona euro fără un mecanism predefinit de gestionare a crizelor. Zona euro va trebui să soluționeze aceste dezechilibre dacă dorește să prevină o nouă criză. În cele din urmă, procesul de reformă structurală - combinat cu revizuirea cadrului de reglementare pentru politica financiară - poate întări zona euro. Independența Băncii Centrale Europene va fi în egală măsură esențială pentru noua guvernanță economică, în special în ceea ce privește recent înființatul Comitet european pentru riscuri sistemice. În consecință, Parlamentul va continua să-și ia foarte în serios datoria de a evalua performanța BCE.

Sunt perfect convins că Uniunea Europeană și zona euro vor găsi modalitatea de a ieși din criză și când o vor face vor fi chiar mai puternice decât înainte. Este important însă ca în lunile următoare să tragem învățămintele relevante din ceea ce s-a întâmplat. Este o provocare majoră dar, în istoria sa, Uniunea Europeană a demonstrat în mod constant că se dezvoltă cel mai bine atunci când trebuie să treacă peste provocări. Criza reprezintă prin urmare și o oportunitate pe care trebuie să o exploatăm.

În încheiere, aș dori să le mulțumesc tuturor raportorilor alternativi de la celelalte grupuri pentru cooperarea lor extrem de plăcută și constructivă la acest raport. Nu este ceva de la sine înțeles, de aceea merită subliniat în mod special în acest caz.

  Jean-Claude Trichet, președinte al BCE. – (FR) Dle Președinte, dle Balz, doamnelor și domnilor, am onoarea să vă prezint, conform prevederilor tratatului, Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru anul 2009. Din cauză că programul a fost dat oarecum peste cap în special de alegerile europene, în martie anul trecut v-am vorbit despre raportul anual precedent. Prin urmare, acum este a doua oară când mă adresez Parlamentului anul acesta.

În primul rând, permiteți-mi să salut sprijinul exprimat încă o dată prin propunerea de rezoluție a Parlamentului European în favoarea audierilor regulate în cadrul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și în general în favoarea menținerii unor relații strânse cu Banca Centrală Europeană. Sunt cu atât mai mulțumit, deoarece anul acesta Parlamentul European și-a demonstrat foarte convingător disponibilitatea și abilitatea de a susține interesul european superior, în special cu privire la pachetul de supraveghere financiară.

(DE) Aș dori să încep printr-o scurtă prezentare a măsurilor de politică monetară adoptate de Banca Centrală Europeană în timpul crizei financiare și economice. În afara perioadei de criză, aș dori să realizez și o retrospectivă a activității BCE din primii săi doisprezece ani de existență. În final, aș dori să vorbesc despre cele mai presante provocări care ne așteaptă în anul 2011.

președinte al Băncii Centrale Europene. − Dle Președinte, permiteți-mi să menționez mai întâi măsurile adoptate în timpul crizei.

2009 a fost un an foarte greu pentru politica monetară a Băncii Centrale Europene. A început cu o criză economică gravă în întreaga lume, ca urmare a izbucnirii crizei financiare din toamna anului 2008. În acest mediu de presiuni inflaționiste moderate, ne-am continuat politica de reducere a ratelor dobânzilor reprezentative. Per ansamblu, în numai șapte luni - din octombrie 2008 până în mai 2009 - am redus rata noastră principală de refinanțare cu 325 puncte de bază. Acest lucru a făcut ca principala noastră rată de refinanțare să fie de 1 %.

Pentru a ne asigura că gospodăriile și întreprinderile din zona euro vor beneficia de aceste condiții de finanțare extrem de favorabile, în anul 2009 am continuat - și chiar extins - sprijinul nostru amplu pentru creditare acordat băncilor din zona euro. Am făcut acest lucru ca reacție în fața piețelor monetare disfuncționale care slăbiseră abilitatea politicii monetare de a influența perspectivele privind stabilitatea prețurilor doar prin intermediul deciziilor legate de rata dobânzii. Printre aceste măsuri neconvenționale, cum obișnuim să le numim, cea mai notabilă este furnizarea de lichiditate cu rată fixă și alocare integrală prin operațiunile noastre de refinanțare cu bănci din zona euro în schimbul unor garanții reale bune și la rata de refinanțare principală care prevala în momentul respectiv pentru mai multe scadențe care se extind cu mult peste operațiunile săptămânale. În anul 2009, am extins la un an și scadența pentru operațiunile noastre de refinanțare pe termen mai lung. Acestea au fost, bineînțeles, decizii extrem de importante.

După cum ați subliniat pe bună dreptate în propunerea de rezoluție referitoare la raportul anual al Băncii Centrale Europene, acest sprijin consolidat pentru creditare a avut succes în evitarea a ceea ce ar fi fost - dacă ar fi fost observate și alte tensiuni disfuncționale - o criză sau o recesiune mult mai gravă. Permiteți-mi să subliniez că întreaga noastră acțiune a fost în deplină conformitate cu mandatul nostru menit să garanteze stabilitatea prețurilor pe termen mediu în întreaga zonă euro. Faptul că ne-am îndeplinit misiunea implicată de mandat în mod credibil se reflectă în perspectivele favorabile ale inflației și așteptările bine fundamentate referitoare la inflația din zona euro.

Ca urmare a unor îmbunătățiri a condițiilor de pe piața financiară în timpul anului 2009, în anumite segmente de pe piața de obligațiuni din zona euro au apărut noi tensiuni de piață. De vreme ce funcționarea fără probleme a pieței obligațiunilor este esențială pentru transmiterea ratelor dobânzii cheie ale Băncii Centrale Europene, am decis să intervenim pe piețele titlurilor de creanță din zona euro pentru a restaura o transmitere mai normală a politicii monetare către economie. În acest scop am introdus Programul privind piețele titlurilor de valoare. Pentru a ne asigura că acest program nu are impact asupra orientării politicii monetare, vom reabsorbi lichiditatea injectată.

Pe scurt, permiteți-mi să subliniez că toate măsurile neconvenționale pe care le-am adoptat în perioada de tensiune financiară acută sunt de natură temporară și au fost concepute luând în calcul posibilități de ieșire. Unele dintre măsurile neconvenționale inițiate în anul 2009 și la începutul anului 2010 au fost deja eliminate treptat pentru a obține condiții mai bune pe piețele financiare și având în vedere redresarea continuă a economiei din zona euro.

Permiteți-mi să vă împărtășesc pentru o clipă câteva gânduri despre istoricul monedei euro. După părerea mea, trei elemente sunt fundamentale.

În primul rând, Banca Centrală Europeană și-a îndeplinit misiunea conform mandatului stabilit prin tratat, și anume stabilitatea prețurilor. Într-adevăr, inflația medie din zona euro din ultimii aproape 12 ani este de 1,97 %. Acest lucru reflectă pe deplin definiția dată de noi stabilității prețurilor, concretizată în obiectivul nostru de a menține ratele inflației anuale din zona euro sub 2 % și în apropierea valorii de 2 % pe termen mediu. În acest sens, sistemul euro din ultimii 12 ani a funcționat ca o ancoră de stabilitate și încredere, fiind astfel perceput chiar și în ultima perioadă, în ciuda mediului dificil creat de criza financiară globală.

În al doilea rând - și reflectând în mod favorabil asupra credibilității politicii monetare a Băncii Centrale Europene - după cum am spus, așteptările privind inflația au rămas ancorate solid la niveluri conforme cu stabilitatea prețurilor.

În al treilea rând, considerăm că succesul se bazează pe deplina independență a Băncii Centrale Europene de influența politică, pe mandatul său principal de a menține stabilitatea prețurilor și pe comunicarea sa transparentă, în special cu privire la definirea stabilității prețurilor. Strategia monetară a Băncii Centrale Europene, construită pe doi piloni, permite o acțiune de previziune pe termen mediu care este bazată pe un cadru analitic solid. Acel cadru include o analiză temeinică a evoluției pieței monetare și a creditelor, având în vedere natura monetară a inflației pe termen mediu spre mai lung.

Considerăm că această abordare cuprinzătoare ne permite să luăm decizii consecvente în cunoștință de cauză, fiind în același timp stabili și gândind mai departe de volatilitatea pe termen scurt.

Cu privire la dimensiunea externă a monedei euro, permiteți-mi să spun doar că moneda noastră și-a stabilit poziția pe plan internațional. În anul 2009, moneda euro reprezenta în jur de 30 % din stocul de titluri de creanță internaționale și stocul de rezerve valutare mondiale.

Vorbind de dimensiunea externă a monedei euro, voi spune câteva cuvinte despre aspectele ratei de schimb valutar actuale, domenii în care recomand mare prudență.

Există două aspecte majore. Unul este relația dintre principalele valute convertibile cu dobândă variabilă ale țărilor industrializate, cum sunt dolarul, euro, yenul, lira sterlină și dolarul canadian. Aceste valute au avut dobândă variabilă din momentul colapsului sistemului Bretton Woods la începutul anilor 1970. Aș dori să subliniez opinia puternică a comunității internaționale că volatilitatea excesivă și mișcările dezordonate cu privire la ratele de schimb au implicații adverse asupra stabilității economice și financiare.

Permiteți-mi să spun că Banca Centrală Europeană apreciază afirmațiile recente ale autorităților americane, și anume cele ale Secretarului Trezoreriei SUA și Președintelui Rezervei Federale, care au reiterat faptul că Statele Unite sunt interesate de un dolar puternic față de alte valute convertibile importante. Împărtășesc în totalitate această viziune. Un dolar credibil printre principalele valute ale economiilor avansate este în interesul Statelor Unite, al Europei și al întregii comunități internaționale.

Al doilea aspect se referă la valutele economiilor de piață emergente care au excedente de cont curent și rate de schimb care nu sunt suficient de flexibile. Cu privire la acest aspect, comunitatea internațională este de acord - și acest lucru a fost afirmat din nou de Coreea săptămâna trecută și de către Comisie - că o evoluție spre sisteme de schimb valutar determinate mai mult de piață, o mai mare stabilitate a ratei de schimb pentru a reflecta fundamentele subiacente și încetarea devalorizării competitive a valutelor este în interesul economiilor emergente în cauză și al comunității internaționale.

Banca Centrală Europeană spunea că nu este momentul să ne complăcem. Și acest lucru este acum mai adevărat ca niciodată. Provocările care ni se prezintă sunt diverse. Toate autoritățile relevante și sectorul privat trebuie să-și asume pe deplin responsabilitățile și acest lucru valabil pentru sucursalele executive, băncile centrale, organismele de reglementare, supraveghere, sectorul privat și industria financiară. Criza actuală a demonstrat clar că implementarea reformelor ambițioase în guvernanța economică este atât în interesul țărilor din zona euro, cât și în interesul zonei euro în ansamblu.

Propunerile prezentate de Președintele Van Rompuy cu privire la reforma guvernanței economice a Uniunii Europene și aprobate de reuniunea Consiliului European din luna octombrie 2010 reprezintă o ameliorare a actualului cadru de supraveghere la nivelul UE și par adecvate în linii mari pentru țările Uniunii Europene care nu fac parte din uniunea monetară. Totuși, dacă ne gândim la nevoile specifice ale zonei euro, în opinia noastră, nu sunt suficiente pentru a asigura cea mai bună funcționare a economiei monedei unice.

Sunt convins că în lunile următoare Parlamentul European va ajuta Europa să înregistreze progresul substanțial necesar în guvernanța economică. Având în vedere rolul său legislativ în ceea ce privește supravegherea financiară și Comitetul european pentru riscuri sistemice, Parlamentul și-a demonstrat capacitatea de acționa cu determinare atunci când în joc sunt probleme importante.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a vă mulțumi pentru acest lucru și să-mi exprim din nou convingerea că influența Parlamentului va fi decisivă în dezbaterea privind guvernanța economică.

O altă provocare importantă se referă la reglementarea financiară. Ar trebui să profităm din plin de lecțiile crizei și să menținem impulsul pentru reforma financiară. După cum ați susținut în propunerea de rezoluție, o implementare rapidă a Basel III este de o importanță crucială. Propunerile legislative ale Comisiei privind vânzările fără acoperire și instrumentele derivate extrabursiere sunt, de asemenea, indispensabile pentru a face sistemul financiar mai transparent și rezistent.

Acest an va fi decisiv. 2011 ar trebui să înregistreze adoptarea cadrului de guvernanță revizuit, discuții aprofundate asupra cadrului de gestionare a crizelor și poate și lansarea procedurii pentru modificarea tratatului. Trebuie să realizăm aceste reforme în mod corespunzător pentru a ne asigura că întreaga Europă și zona euro pot face viitoarelor provocări cu o și mai mare capacitate și convingere.

2011 va fi, de asemenea, și primul an de existență a Comitetului european pentru riscuri sistemice. Facem tot ce ne stă în putință pentru a sprijini noul organism, astfel cum ați solicitat și în propunerea de rezoluție. În același timp, bineînțeles, independența deplină și mandatul fundamental al Băncii Centrale Europene, consacrate în Tratatul de la Maastricht, sunt neschimbate și am subliniat deja acest aspect în Parlament.

Vom continua să ne îndeplinim misiunea în virtutea mandatului nostru. Tratatul prevede acest lucru în atribuțiile noastre. Puteți avea încredere că vom îndeplini așteptările cetățenilor noștri.

  Olli Rehn, membru al Comisiei. – Dle Președinte, permiteți-mi să-i mulțumesc raportorului, dlui Burkhard Balz, pentru raportul solid și cuprinzător referitor la raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru anul 2009. Comisia salută raportul care reflectă aspectele principale în mod corespunzător. Raportul recunoaște și apreciază activitatea Băncii Centrale Europene în gestionarea crizei. Comisia împărtășește acest punct de vedere; Banca Centrală Europeană, condusă de președintele Jean-Claude Trichet, a navigat prin această situație cu îndemânare și stabilitate.

Aș dori să profit de ocazie pentru a-i mulțumi dlui Jean-Claude Trichet pentru colaborarea excelentă și, în special, pentru rolul său esențial în aceste vremuri tulburi. Atât prin rolul sa de monitorizare, cât și prin măsurile sale neconvenționale, Banca Centrală Europeană a fost esențială în lupta pentru depășirea crizei și stabilirea unei baze pentru creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă.

Raportul dumneavoastră subliniază în mod corect că nevoia unei supravegheri economice în zona euro a fost semnalată de criza financiară. Comisia este de acord cu acest lucru, și tocmai de aceea am prezentat mai multe propuneri legislative pentru consolidarea guvernanței economice în Uniunea Europeană, în special în zona euro.

Am adoptat, de asemenea, mai multe sugestii prezentate în raportul dlui Feio pentru a consolida și extinde guvernanța economică în Uniune. Comisia pentru Afaceri economice și monetare a primit propunerile Comisiei și lucrează în prezent pentru a respecta termenul limită ambițios din luna iunie anul viitor, ceea ce apreciez și salut.

Permiteți-mi acum să trec la a doua parte a dezbaterii, care se referă la cele mai recente evoluții ale ratelor de schimb internaționale. Este corect faptul că volatilitatea de pe piețele de schimb valutar a crescut în ultimele săptămâni, antrenând schimbări semnificative în valoarea ratelor de schimb bilaterale principale.

Începând cu luna iunie a acestui an, moneda euro s-a apreciat în fața dolarului datorită unor date mai puternice pentru economia din zona euro și datorită continuării expansiunii politicii monetare a Statelor Unite. Recent însă, moneda euro a devenit oarecum mai slabă față de majoritatea valutelor, fiind afectată de îngrijorările tot mai mari legate de finanțele publice ale statelor membre - mai ales în Irlanda. În termeni reali efectivi, moneda euro este în prezent aproape de media sa pe termen lung ca urmare a deprecierii globale de anul acesta de la un nivel supraevaluat la sfârșitul anului trecut. În comparație cu începutul anului, deprecierea monedei euro în termeni reali efectivi s-a ridicat la 7 %.

În contextul unei redresări lente a economiilor avansate și al unor fluxuri mari de capital către economiile emergente, multe țări au dorit să-și slăbească valuta sau au recurs cel puțin la non-aprecierea competitivă. Prin urmare, este important că săptămâna trecută, în cadrul întâlnirii la nivel înalt de la Seul, liderii G20 s-au angajat foarte clar și ferm să nu practice devalorizări competitive ale valutelor lor.

Summitul G20 a stabilit să continue să reechilibreze creșterea globală. S-a ajuns la un acord pentru a lucra la orientările cu titlu indicativ. Este clar că flexibilitatea ratei de schimb trebuie să joace un rol în reechilibrarea necesară pentru ca ratele de schimb să reflecte baze economice, așa cum a subliniat președintele Trichet. Comisia va continua să sprijine acest element important al activității G20, care va fi și unul dintre aspectele importante ale Președinției franceze a G20 de anul viitor.

În cele din urmă, trebuie să vă informez despre o evoluție importantă cu privire la zona euro. Ieri, când Consiliul ECOFIN a primit solicitarea guvernului irlandez de asistență financiară de la Uniunea Europeană, miniștrii au fost de acord cu Comisia și Banca Centrală Europeană că acordarea de asistență Irlandei este justificată pentru a garanta stabilitatea financiară în Europa. Sprijinul financiar al Uniunii Europene poate fi furnizat în baza unui program cu condiții riguroase în ceea ce privește politicile negociate în prezent cu autoritățile irlandeze de către Comisie și FMI, în colaborare cu Banca Centrală Europeană. Programul va aborda dificultățile financiare ale economiei irlandeze în mod decisiv, incluzând și un fond pentru potențialele nevoi viitoare de capital ale sectorului bancar. Pentru a detensiona sectorul bancar, trebuie adoptat un set cuprinzător de măsuri, inclusiv reducerea nivelului de îndatorare și restructurarea, care să garanteze că sistemul bancar irlandez își îndeplinește în mod adecvat rolul în funcționarea economiei în ansamblu.

Discuțiile tehnice referitoare la programul UE-FMI sunt acum în plină desfășurare și negocierile se pot încheia la sfârșitul lunii noiembrie. În afara finanțării UE și FMI, vă pot informa că Regatul Unit și Suedia au indicat faptul că sunt gata să contribuie la program prin împrumuturi bilaterale, lucru pe care îl salutăm.

Așadar, deciziile de ieri reprezintă un pas important în cadrul eforturilor comune de a stabiliza economia irlandeză și de a proteja stabilitatea financiară în Europa.

  Jean-Paul Gauzès, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle Președinte, dle Trichet, dle comisar, doamnelor și domnilor, mă alătur în mod clar celor care laudă activitatea Băncii Centrale Europene și nu voi repeta ce a spus colegul meu, dl Balz sau ce se spune în rezoluție. În timpul scurt ce mi-a fost alocat, aș dori doar să spun că trebuie să-i avem în vedere pe concetățenii noștri.

De ce spun asta în acest mod astăzi? Pentru că, ieri seară, pe toate canalele de televiziune franceze, un viitor candidat la președinție s-a dat în spectacol rupând o bancnotă de 10 euro pe care o fotocopiase și mărise, vrând să demonstreze că rupând bancnota respectivă distrugea cauza tuturor relelor noastre.

Bineînțeles că acest lucru nu este adevărat. Tot ceea ce trebuie este să facem împreună un efort de a comunica. Munca depusă pentru supraveghere, organizare și reglementare la care v-ați referit, dle Președinte, este excelentă. Știți că aveți sprijinul Parlamentului: ați spus-o chiar dumneavoastră. Totuși, avem o sarcină reală în mâinile noastre în ceea ce-i privește pe concetățenii noștri care nu înțeleg mesajele transmise.

În fiecare zi titlurile din presă prezintă soluții din ce în ce mai cumplite și situații imposibile și vă pot spune că vineri, când am fost pe teren, cum se spune în politică, am vorbit cu aproape 100-150 persoane. Toți mi-au pus aceeași întrebare: ce se va întâmpla cu euro? Teama simțită de concetățenii noștri nu se sincronizează cu ceea ce a realizat bine Banca Centrală Europeană.

  George Sabin Cutaș, în numele grupului S&D. – (RO) În primul rând, doresc să-i mulțumesc raportorului, domnul Balz, pentru colaborarea avută și să salut conferirea statutului de instituție europeană Băncii Centrale Europene odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

În al doilea rând, doresc să semnalez existența discrepanțelor macroeconomice substanțiale între economiile din zona euro, ceea ce demonstrează necesitatea unei coordonări mai strânse a politicilor economice și monetare. Pactul de stabilitate și creștere nu este un instrument suficient pentru a rezolva dezechilibrele economice existente. O soluție pentru acest impas ar putea-o constitui eliberarea de obligațiuni guvernamentale la nivel european. Acest mecanism de solidaritate ar asigura o finanțare stabilă pentru statele membre aflate în dificultate, ar crește eficiența supravegherii bugetare și ar avea un efect de lichiditate semnificativ. Monedei comune trebuie să i se adauge rigoarea fiscală și o datorie pe termen lung unificată.

Comportamentele de tip riscant ale actorilor financiari au contribuit la izbucnirea crizei economice și financiare. Acestora li s-au adăugat recentele atacuri speculative la adresa anumitor state membre care au contribuit la dificultatea acestora din urmă de a împrumuta bani de pe piețele financiare internaționale, afectând, practic, stabilitatea întregii zone euro. Consider, prin urmare, că este nevoie de un mecanism permanent pentru apărarea zonei euro de atacurile speculative și că este de datoria Comisiei Europene să supravegheze activitatea actualelor agenții de rating ale creditelor și de a gândi arhitectura unei agenții europene de rating a creditului.

De asemenea, trebuie să avem în vedere că măsurile de austeritate luate de guvernele naționale ar putea reduce în mod semnificativ posibilitatea unei însănătoșiri a economiei europene, de aceea este nevoie de un model de guvernanță economică la nivel european care să combine consolidarea fiscală cu crearea de noi locuri de muncă.

Comisia, de asemenea, trebuie să propună obiective specifice de reducere a diferențelor de competitivitate dintre economiile europene și, nu în ultimul rând, să urmărească a investi în energie verde.

  Sylvie Goulard, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle Președinte, dle comisar, în primul rând, mă alătur celor ce îl felicită pe raportorul nostru, care cred că a subliniat problema foarte clar.

În acest raport subliniază inovațiile aduse de Tratatul de la Lisabona și vreau cu adevărat să vă mulțumesc, dle Trichet, pentru că ne-ați amintit din nou în seara aceasta acelor dintre noi care par să nu știe acest lucru - printre care se numără, în paranteză fie spus, și cei care l-au semnat și ratificat - că Tratatul de la Lisabona include o inovație majoră: vom putea dezbate public, în acest Parlament, reforma Pactului de Stabilitate.

Sub conducerea dlui Rehn, Comisia a redactat un set de propuneri destul de curajoase care merg în direcția corectă, solicitând în special consolidarea disciplinei prin luarea în calcul a dezechilibrelor macroeconomice pe care dl Balz le menționase, de fapt, în raportul domniei sale. În plus, vă referiți de mai multe ori, dle Trichet, la un „progres substanțial”, cu alte cuvinte, un pas real înainte în această guvernanță.

Sunt întru totul de acord cu cele spuse de dl Gauzès; când mergi pe teren, aproape că te întrebi dacă propunerile înaintate de Comisie în septembrie sunt relevante în totalitate, dacă nu ar trebui avută în vedere criza care are loc acum, pentru a permite un progres cât mai mare posibil. Aș dori să subliniez aici că cei care au conceput moneda euro nu s-au gândit niciodată că vom coordona pur și simplu politici economice pe termen lung. Ceea ce se dorea era uniune politică, și anume abilitatea de a lua decizii sub supravegherea Parlamentului.

În ceea ce mă privește, mi se pare frapant că, atunci când vorbim cu cetățenii, avem până la urmă automobiliști - statele membre - care în același timp sunt și la volan și pe marginea drumului în calitate de polițiști. Cam așa funcționează sistemul actual; cu alte cuvinte suntem în același timp și șofer, și persoana care emite amenzile și persoana care trebuie să supravegheze celelalte mașini. Nu cred că există vreo țară cu circulație rutieră de acest gen. Am dori prin urmare să ridicăm puțin costul amenzilor și vom lucra în acest sens. Vă mulțumesc că ne-ați reamintit că am făcut deja acest lucru în practică cu privire la reforma supravegherii financiare, pentru interesul european general.

  Sven Giegold, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle Președinte, în primul rând, în numele grupului meu, aș dori să-i mulțumesc dlui Balz pentru modul cooperant în care au avut loc deliberările noastre. Am putut contribui cu anumite sugestii pentru a echilibra și mai mult raportul. Perioada 2009-2010 s-a caracterizat prin măsuri extraordinare din partea Băncii Centrale Europene și, având în vedere aceste evoluții economice extraordinare, aș dori să-i mulțumesc din nou dlui Trichet pentru că a adoptat aceste măsuri, în special deoarece nu au fost întotdeauna primite bine în cadrul propriei sale instituții.

Am văzut în această perioadă că Pactul de stabilitate și de creștere este neadecvat. Avem în schimb nevoie de o coordonare eficientă a politicii economice care să aibă în vedere nu doar datoria publică, ci și datoria privată și să abordeze dezechilibrele economice nu doar în țările cu deficit, ci și în țări care înregistrează excedent. În ceea ce privește prețurile, trebuie să ne axăm nu doar pe prețurile de consum, ci și pe prețurile proprietăților, evoluția lor speculativă și crearea de bule.

Mai presus de toate - și îndemnăm în mod constant la acest lucru - avem nevoie o dată pentru totdeauna de un cadru pentru competiția din domeniul fiscal în Uniunea Europeană. Este inacceptabil să avem programe de austeritate enorme pe partea de cheltuieli, în timp ce țările continuă să aibă o competiție liberă în domeniul fiscal pe partea de venituri.

Este inacceptabil în special - și imposibil de explicat cetățenilor noștri - faptul că într-o situație ca cea în care ne aflăm acum, salvăm băncile Irlandei, dar nu ne asigurăm în același timp că rata sa scandalos de mică a impozitului aplicat societăților, care este de 12,5 % este corectată la rata europeană obișnuită de 25 %. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume în acest sens.

Aș dori, de asemenea, să-l rog pe dl Trichet să comenteze două aspecte din raport: aspectul transparenței, menționat în paragraful 21 și aspectul securității acceptate, menționat în paragraful 39. Nu ați comentat încă aceste aspecte. În numele tuturor raportorilor și a raportorilor alternativi, v-aș rămâne profund recunoscător dacă ați putea comenta aceste aspecte în mod specific.

  Kay Swinburne, în numele Grupului ECR. – Dle Președinte, aș dori să-l felicit pe dl Balz pentru raportul domniei sale. Totuși, într-un moment în care moneda euro se confruntă cu noi crize în fiecare zi și este general acceptat că sunt necesare noi forme de guvernanță și noi reguli pentru supraviețuire, este dificil pentru Banca Centrală Europeană să intervină în aspectele globale externe.

Tocmai aceasta ar putea fi problema. Până acum, majoritatea principalilor jucători globali au reușit să colaboreze pentru a căuta soluții la problemele crizei financiare globale. Coordonarea în domeniile de reformă de reglementare a serviciilor financiare, în special în domenii ca derivativele, nu are precedent. Dar atunci când se apără valute naționale în opoziție cu băncile multinaționale, există un pericol major să se rupă acea coordonare multilaterală.

Dacă Banca Centrală Europeană caută să protejeze moneda euro mai presus de orice, Fed să protejeze dolarul și chinezii yuan-ul, vom pierde cu toții.

De la înființarea sa, Banca Centrală Europeană a avut sarcina dificilă de a echilibra diferite culturi și metode de politică monetară. Sper ca și atunci când se află sub o presiune internă intensă să-și poată utiliza expertiza în aceste domenii pentru a consolida cooperarea dincolo de Uniunea Europeană, la nivel global.

PREZIDEAZĂ: SILVANA KOCH-MEHRIN
Vicepreședintă

  Jürgen Klute, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dnă președintă, în primul aș dori să-i mulțumesc dlui Balz pentru o cooperare atât de constructivă. Nu pot decât să subliniez că, în ciuda faptului că avem poziții diferite, colaborarea noastră a fost o experiență pozitivă.

Mulți au crezut - și doresc să accentuez încă o dată acest lucru - că, în zona euro, criza a luat sfârșit. Irlanda ne demonstrează că nu este așa. La fel ca și până acum, Europa se oferă de bună voie piețelor financiare. Statele membre ale UE trebuie să-și ofere în continuare obligațiunile de stat în bazarul piețelor financiare și să încerce să câștige încrederea speculanților prin adoptarea unor pachete de austeritate sinucigașe. La sfârșit de săptămână, am văzut din nou unde ne poate duce un astfel de proces. De data aceasta, nu grecii, cei despre care se presupunea că intenționau să-i înșele pe toți, ci Irlanda - elevul eminent - a fost obligată să apeleze la fondul de salvare european pentru a-și salva sistemul bancar, un sistem care la rândul lui a fost prezentat mult timp drept un remarcabil exemplu al dereglementării.

Între timp, sectorul financiar prevede deja capitularea Portugaliei, ale cărei dobânzi se află într-o creștere continuă. Banca Centrală Europeană trebuie, de asemenea, să-și asume responsabilitatea pentru această dramă. Nu a reușit și nu reușește nici acum să folosească euro-obligațiunile pentru a oferi o alternativă civilizată la această abordare de cazinou. În timp ce jumătate din Europa își revine din criză, BCE privește pasiv cum cealaltă jumătate se adâncește din ce în ce mai mult în sărăcie și nesiguranță. Reducerile dezastruoase aplicate atâtor economii naționale ar putea fi pe gustul giganților bancari și de investiții europeni, însă nu ajută nici Irlanda, nici uniunea monetară și BCE.

Dle Trichet, vă rog să nu acordați nicio atenție abecedarului financiar simplificat al dnei Merkel. Dacă doriți să salvați uniunea economică și monetară, nu lăsați în aer obligațiunile europene de stat. Introduceți euro-obligațiuni înainte ca speculanții să facă noi victime.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dnă președintă, aș dori să-l întreb pe dl Klute cum poate fi armonizată propunerea dumnealui privind obligațiunile de stat europene și euro-obligațiunile cu atitudinea Curții Federale Constituționale a Germaniei cu privire la astfel de aspecte și ce crede că se va întâmpla în cazul în care o astfel de măsură ar fi adusă în fața Curții Federale Constituționale a Germaniei din Karlsruhe.

  Jürgen Klute (GUE/NGL). – (DE) Dnă președintă, trebuie să recunosc că este dificil de evaluat. Nu vă pot oferi un răspuns spontan în acest moment. Este clar că ne aflăm în fața unei situații complicate, însă cred că lucrurile s-au dezvoltat acum în asemenea măsură, încât ar permite o regândire a situației. Îmi pare rău, dar nu vă pot da un răspuns spontan la această întrebare.

  John Bufton, în numele Grupului EFD. – Dnă președintă, citesc cu mare interes raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare privind raportul Băncii Centrale Europene. Raportul admite că disparitățile imense dintre statele membre ale zonei euro au contribuit la problemele cu care ne confruntăm. Raportul subliniază că „aceste dezechilibre constituie obstacole semnificative în calea unei politici monetare adecvate în cadrul zonei euro” și consideră că „criza financiară din anumite țări din zona euro reprezintă o chestiune importantă pentru zona euro per ansamblu”, reflectând această „disfuncție a zonei euro”.

Mi-e greu să văd un sens în apelul făcut la o coordonare mai puternică a politicilor economice din zona euro. Impulsul de moment a fost de a intensifica guvernanța economică, însă limitările politicilor comune sunt cele care au condus anumite state membre spre criza financiară, împreună cu alte cauze exogene care nu țin de sfera noastră de control. Poate că sistemul nu permite suficientă elasticitate și autodeterminare economică pentru ca guvernele să fie în măsură să rezolve în mod eficient probleme idiosincratice, cum ar fi ratele inflației.

Raportul subliniază acest punct, observând faptul că criza, acțiunile de salvare ulterioare și pachetele de stimulente au „dus la măsuri de austeritate dure care ... restrâng substanțial capacitatea guvernelor de a acționa”.

Unul dintre argumente este că nu putem avea o monedă unică în absența unei omogenizări complementare necesare pentru a elimina diferențele dintre statele membre și dintre nivelurile de trai. Totuși, orice realist știe că acest lucru nu se va întâmpla. Este contrar naturii umane, care, în mod logic, ar trebui să înflorească într-o democrație, indiferent de cât de dificil ar fi.

Este pregătită zona euro pentru Estonia în ianuarie? Sunt sceptic față de afirmația potrivit căreia „adoptarea monedei euro de către Estonia reprezintă o dovadă a statutului monedei euro”, sugerând că acest lucru „va încuraja (alte) state membre să adere la zona euro”.

Optarea ideologică pentru moneda euro va duce la reapariția problemelor monetare atât în perioade de creștere, cât și în perioade de declin economic. O monedă unică funcționează numai într-un mediu federal omogen. Este posibil ca, aceasta fiind intenția finală a Comisiei, carul să fi fost pus înaintea boilor.

Deși Regatul Unit nu se află în zona euro, suntem afectați de efectele contribuției noastre la acțiunile de salvare, cât și de efectele economiilor care se întrepătrund într-un mod complicat în cadrul Uniunii, și nu are niciun sens să așteptăm momentul în care vom putea spune că am avut dreptate. Acesta a trecut deja.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dnă președintă, ar fi bine dacă acest raport al dlui Balz ar putea face obiectul unei rezerve, și anume al unei rezerve în ceea ce privește memoriile. Cred că am putea afla mult mai multe dacă ați prezenta capitolul privind perioada 2008-2009 din punctul dvs. de vedere, dle Trichet. În absența unor astfel de informații, lucrăm într-un fel de obscuritate și avem motive să credem că există multe circumstanțe exogene pe care nu le cunoaștem în momentul de față. Cu toate acestea, dle Trichet, ați afirmat că măsurile de finanțare pe termen mai lung au fost extinse din nou. Poate că este un lucru bun. Istoria ne va arăta dacă a fost, într-adevăr, o idee atât de bună. Nu trebuie să arătăm întotdeauna cu degetul spre Alan Greenspan.

Un singur aspect mă îngrijorează, și anume faptul că cetățenilor noștri pur și simplu nu li se spune în ce scop sunt folosite de fapt aceste fonduri de lichiditate și lipsa de transparență privind modul în care Irlanda este obligată - după părerea multora - să se adăpostească sub această umbrelă. Știm că Irlanda a obținut deja 130 de miliarde de euro, dintre care 35 de miliarde de euro au mers la o companie subsidiară a unei companii germane - Hyporealestate. Dar oare de ce se exercită acum atât de multă presiune? De ce nu suntem capabili să spunem cine sunt adevărații creditori ai băncilor irlandeze? Este cumva asigurarea mea de viață încheiată la Allianz? Sau băncile germane, astfel cum s-a afirmat întotdeauna? În caz afirmativ, nu purtăm cumva o dezbatere greșită? Dacă da, ar trebui să fim suficient de sinceri pentru a le spune cetățenilor noștri că ei sunt cei pe care îi salvăm și că este posibil să fie vorba de banii lor, pe care au făcut greșeala de a-i investi în Irlanda, într-un mediu bancar construit pe fundații false. Implicit, bineînțeles, apare și întrebarea dacă fiecare bancă irlandeză este într-adevăr esențială pentru sistem. De ce nu avem curajul de a accepta că una sau alta va da faliment? Răspunsul nu poate fi de fiecare dată: Leman Brothers. Avem nevoie de o distribuire echitabilă a riscurilor, deoarece o mare proporție a câștigurilor anterioare a mers, fără îndoială, spre sectorul privat.

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE). – (HU) Dnă președintă, în primul rând, aș dori să-l felicit pe dl raportor pentru munca extraordinară pe care a depus-o. Având în vedere că Parlamentul European este instituția principală prin care Banca Centrală Europeană răspunde față de cetățenii europeni, sunt foarte mulțumită de participarea dlui Trichet la această reuniune plenară și, în același timp, de faptul că acesta se angajează periodic în discuții monetare cu Comisia pentru afaceri economice și monetare.

Economia financiară este globală prin natura sa. Criza este, și ea, globală. Tocmai de aceea, soluțiile la criză trebuie să fie, și ele, globale. Nu putem ignora faptul că problemele economice și financiare ale statelor membre încă mai afectează toate aspectele ale monedei euro. Sunt, din nou, de acord cu raportorul. Din păcate, UEM nici nu a respectat și nici nu a tras statele membre la răspundere în privința respectării tuturor principiilor Pactului de stabilitate și creștere. De aceea vorbim despre o creștere a datoriei publice și de aceea suntem acum martorii unui nou val al crizei, o criză a datoriei publice.

Sunt convinsă că problemele referitoare la independența și responsabilitatea BCE în ceea ce privește luarea deciziilor vor fi rezolvate într-o manieră satisfăcătoare și că acest fapt, împreună cu programul de reformă menit să creeze o uniune economică de succes, vor contribui la consolidarea Uniunii Europene și a zonei euro din interiorul ei. Sunt sigură că vom putea să învățăm multe de pe urma acestei crize și de pe urma greșelilor noastre și că această criză ne va deschide noi oportunități.

  Robert Goebbels (S&D). – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, moneda euro are probleme, dar ce monedă convertibilă nu are probleme în urma crizei sistemice care a fost cauzată de nebunia financiară?

Datoria publică este o problemă serioasă. Cu toata acestea, creșterea deficitelor publice este un rezultat al acțiunilor publice de salvare a băncilor private. În plus, economia trebuie relansată. Criza financiară s-a răspândit rapid în economia reală, ducând la o scădere drastică a activităților și la șomaj.

Se pare că lumea finanțelor iresponsabile nu a învățat nimic de pe urma crizei. Supraviețuitorii de pe Wall Street și din City speculează pe piețele monetare și vând în lipsă swap-uri pe risc de credit (CDS) pe care nici măcar nu le dețin. Ratele de împrumut pentru statele suspectate de un eventual faliment trebuie ridicate, impunându-le acestora în mod indirect politici de austeritate care vor încetini și mai mult procesul lor de relansare.

Solidaritatea europeană se manifestă doar arareori și cu dificultate. Salvarea Greciei înseamnă, în primul și în primul rând, salvarea băncilor franceze și germane care dețin un portofoliu important de creanțe grecești. Sprijinul oferit Irlandei reprezintă, în primul rând, o salvare a băncilor britanice și germane care ar avea mult de suferit dacă băncile irlandeze ar da faliment.

Faptul că rata monedei euro rămâne volatilă nu este un semn de slăbiciune al monedei comune, ci reflectă tensiunea de pe piețe, mai ales în contextul unui război monetar între America și China.

De la începutul anului, China nu mai împrumută dolari, ci îi vinde. Situația fiscală a Statelor Unite este mai proastă decât cea a Europei. În afara deficitelor publice federale, există deficite private enorme. 48 din cele 50 de state americane au un buget deficitar.

Dl Van Rompuy a vorbit despre o luptă de supraviețuire a monedei euro. Greșește. Moneda euro, acel far de stabilitate despre care tocmai a vorbit dl Trichet, va trăi mai mult decât dl Van Rompuy, deoarece Uniunea și structura sa de sprijin, Eurogrupul, reprezintă cea mai importantă unitate economică din lume. În ciuda problemelor reale, cărora Europa le răspunde printr-o ezitare permanentă, trebuie să se sublinieze că, la nivel mondial, cele 27 de state membre sunt cel mai mare exportator de bunuri, cel mai mare importator de bunuri și cel mai mare exportator de servicii.

Dispunem de cea mai solvabilă piață internă din lume. În plus, companiile europene exportă de două ori mai mult pe piața internă decât pe piețele mondiale. Uniunea este destinația principală pentru investițiile directe ale țărilor terțe. Companiile din Uniune dețin cele mai mari stocuri de investiții la nivel mondial.

Având 500 de milioane de cetățeni, reprezentând 7 % din populația mondială, Uniunea generează 30 % din produsul mondial brut. Statele Unite generează 25 %, Japonia 8 % și China 8 % din produsul mondial.

Uniunea Europeană, care furnizează, de asemenea, 55 % din ajutorul mondial pentru dezvoltare, ar putea avea mai multă influență dacă liderii noștri ar avea puțin mai mult curaj politic, dacă ar folosi forța Europei.

Voi încheia prin a spune că finanțelor internaționale trebuie să li se impună un cadru strict și transparent. Este necesar să fim solidari pentru a ne depăși problemele.

  Sophia in 't Veld (ALDE). – Dnă președintă, după cum a menționat și colegul nostru dl Gauzès, unele persoane urăsc moneda euro, o văd ca pe izvorul tuturor relelor și se bucură de perspectiva prăbușirii zonei euro. Însă aceste persoane greșesc și trăiesc în trecut. Problemele actuale nu sunt cauzate de euro; dimpotrivă, acesta ne protejează de probleme și mai grave. Avem nevoie de moneda comună, dar avem nevoie și de o guvernanță corespunzătoare a zonei euro; cooperarea slabă pe baza unanimității nu mai este o opțiune.

Stimați colegi, ne aflăm pe un vas cu o spărtură imensă; nu putem decât să ne scufundăm sau să înotăm. Însă guvernele naționale par în continuare să creadă că este suficient să organizeze grupuri operative și de lucru și să vorbească despre căutarea unei cooperări mai strânse, pentru ca mai apoi să se răzgândească. Vestea bună este că par să acționeze mai hotărât și mai rapid în cazul Irlandei, deoarece o acțiune rapidă este necesară și foarte bine primită. Nu este vorba doar despre salvarea anumitor țări: este vorba despre credibilitatea zonei euro. Este vorba despre faptul că suntem puși la încercare de întreaga lume.

Dorim și suntem capabili să acționăm? Încrederea lumii în zona euro este esențială pentru stabilitatea monedei noastre; banii pe care-i avem în buzunare depind de încrederea pe care o au ceilalți în noi. De aceea, îi îndemn pe politicienii naționali să înceteze să joace cartea populismului sau să sfâșie bancnote euro în public și să-și asume, în schimb, responsabilitatea pentru moneda noastră comună.

În încheiere, câteva cuvinte despre măsurile de austeritate. Acestea sunt foarte criticate, iar anumite persoane sunt chiar de părere că vor afecta economia. Sigur că trebuie să acționăm cu prudență, însă aceste măsuri sunt necesare pentru asanarea pe termen lung a finanțelor publice, reprezentând totodată un simbol al solidarității dintre țările zonei euro. Cred că nu trebuie să vorbim doar despre partea cheltuielilor, ci și despre cea a veniturilor, deoarece, și aici, reformele - fie că sunt ale pieței muncii, ale pensiilor sau ale securității sociale - sunt necesare și trebuiau puse în aplicare de mult timp.

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Dnă președintă, din momentul introducerii monedei euro, Banca Centrală Europeană nu a cunoscut un an mai bogat în evenimente decât anul 2009. Pentru combaterea crizei au fost necesare multe eforturi, iar acestea continuă. Consider că ar trebui să avem o abordare mai potrivită și mai puternică de combatere a crizei. Constituirea Fondului european de urgență nu este o soluție structurală. Ne vom confrunta în continuare cu datorii enorme, pe care țări precum Grecia sau Irlanda nu vor fi niciodată capabile să le plătească. Într-adevăr utilă ar fi însă o disciplină bugetară strictă, severă, precum și sancțiunile automate implicite. Raportul dlui Balz este, din fericire, foarte clar în această privință. Consiliul ar trebui să abordeze aceeași atitudine în adaptarea Pactului de stabilitate și creștere. Reducerile sunt necesare dacă dorim să depășim criza. Majoritatea acestui Parlament ar trebui, de asemenea, să aplice același principiu bugetului european. Acceptarea creșterii bugetare de 2,9 % este deja un compromis foarte mare. Niciun cetățean nu va înțelege dorința Parlamentului de a avea mai mult și de a căuta noi compromisuri. Prin urmare, nu o faceți!

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dnă președintă, în conformitate cu procesele verbale de la începutul lunii septembrie, anul curent, ale negocierilor dintre miniștrii de finanțe ai zonei euro, care au fost publicate de agenția de presă Reuters, se pare că ați fi afirmat, dle Trichet, că dacă ați fi știut că Slovacia nu va fi de acord să furnizeze asistență financiară voluntară guvernului Greciei, nu ați fi fost niciodată de acord ca Slovacia să fie acceptată în zona euro. Proiectul în discuție era menit să protejeze marile instituții financiare de pierderi importante generate de incapacitatea Greciei de a-și plăti datoriile și, din câte îmi amintesc, v-ați referit în mod explicit la acest proiect ca la o manifestare a solidarității voluntare.

Poate că în activitățile dvs. zilnice care implică miliarde de euro, dle președinte, v-a scăpat un detaliu: faptul că suma de bani pe care o primiți în fiecare lună pentru a vă exercita rolul poate acoperi costurile lunare de trai a o sută de familii din țara mea.

Dle Trichet, dacă aveți într-adevăr impresia că aceste familii care trăiesc cu 600-700 EUR pe lună sau pensionarii care trăiesc cu 300 EUR pe lună ar trebui să-și reducă și mai mult consumul zilnic de alimente, doar pentru a le permite colegilor dvs. de la bănci și fonduri financiare să-și mențină profiturile, să plătească bonusurile generoase și să se răsfețe cu și mai mult caviar, atunci vă rog frumos să nu puneți toate acestea sub semnul solidarității.

Știu că situația din Europa este foarte complexă, însă Slovacia nu este în niciun caz o țară pe care aveți dreptul să o criticați.

  Elisa Ferreira (S&D). – (PT) Dnă președintă, intervenția în Irlanda demonstrează, în cele din urmă, că UE ar fi trebuit să găsească o soluție comună pentru băncile europene, în special pentru băncile mari, chiar înainte de a se ocupa de orice altă problemă. Practic, astăzi discutăm deschis despre eșuarea statelor, însă nu avem încă nicio propunere clară privind o soluție pentru băncile europene.

Intervenția din Grecia și maniera în care aceasta a evoluat demonstrează că Europa are nevoie de soluții europene, iar soluția identificată până acum se bazează în primul rând pe ajutor bilateral, fiecare țară fiind supusă la o evaluare de către partenerii săi, bazată pe criterii care nu sunt nici clare și nici stabile. Banca Centrală Europeană (BCE) a avut un rol de ancoră în această situație, umplând anumite goluri, în special în materie de vulnerabilitate și datorie publică. Însă nu trebuie să facem o greșeală: nu putem continua în acest mod pe termen mediu.

Prin urmare, aș dori să-i pun președintelui BCE următoarele trei întrebări: În primul rând, care este poziția BCE referitoare la un model stabil de construire a unui adevărat sistem de solidaritate între statele membre, în ceea ce privește datoria publică? Avem nevoie de acesta și nu trebuie să refuzăm să acceptăm realitatea. În al doilea rând, care au fost diferențele, dacă este posibil să le identificăm, care au determinat BCE să nu respecte în totalitate recomandările raportului întocmit de grupul operativ condus de dl Van Rompuy? În al treilea rând, consideră BCE că UE poate supraviețui cu divergențele de creștere din ce în ce mai pronunțate de care suferă statele membre și în absența unui instrument comun care să reintroducă o oarecare convergență în aceste strategii de creștere?

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dnă președintă, în calitate de deputat care reprezintă Irlanda, nu pot să mă declar prea mândru de ceea ce se petrece la ora actuală în propria mea țară. Însă sunt convins de faptul că majoritatea cetățenilor noștri doresc să facă tot ceea ce se poate face pentru a îmbunătăți situația.

– Iar pentru îmbunătățirea situației din Irlanda este nevoie de două lucruri. În primul rând, am fost nevoiți, din păcate, să apelăm pe termen scurt la sprijinul BCE și FMI. În al doilea rând, și mult mai important, arhitectura de supraveghere a autorităților europene trebuie să lucreze în mod eficient, astfel încât relațiile comode dintre băncile riscante, autoritățile de reglementare și guvernele slabe să nu se mai repete în viitor. În al treilea rând, aș dori să îndemn oamenii să insiste mai puțin în ceea ce privește impozitul pe profit, mai ales fiindcă acesta este o chestiune ce ține de subsidiaritate; în al doilea rând, alte țări din UE au rate similare; iar, în al treilea rând, ar agrava situația foarte dificilă cu care se confruntă Irlanda în momentul de față.

Seán Kelly (PPE). –(GA) Așadar, știu că poporul irlandez este dornic să pună lucrurile la punct și că situația se va ameliora cât de curând.

  Proinsias De Rossa (S&D). – Dnă președintă, dl comisar Rehn și dl Trichet ne-au oferit în această seară mai multe informații decât guvernul irlandez, care ne-a indus în eroare și ne-a mințit timp de luni de zile. Preocuparea acestuia a fost mai degrabă aceea de a-și apăra moștenirea istorică decât aceea de a apăra viitorul condițiilor de trai al cetățenilor și chiar al monedei Irlandei și Europei.

Doresc să apelez în această seară la dl comisar Rehn și la dl Trichet și să-i rog să garanteze faptul că termenul stabilit pentru ajutoare și obiectivele pentru deficite și datorii vor lua în considerare obiectivele sociale ale Europei, precum și nevoia de a garanta că posibilitatea Irlandei de a-și dezvolta economia și de a crea locuri de muncă nu va fi subminată.

Veți confirma, de asemenea, și faptul că înțelegeți că o creștere a impozitului pe profit de 12,5 % din Irlanda nu reprezintă o soluție pentru criza Irlandei, și nici pentru actuala criză a Europei, ci ar putea, de fapt, să creeze un deșert economic și o lipsă a locurilor de muncă în această țară?

  Olle Schmidt (ALDE). – (SV) Dnă președintă, aș dori să le mulțumesc foarte mult dlui Trichet și dlui Rehn pentru activitatea absolut excelentă pe care au avut-o în aceste vremuri tulburi. Am o întrebare foarte concretă pentru ambii. În țara mea, care nu face parte din zona euro, are loc la ora actuală o discuție în următoarea direcție: „Aceasta demonstrează exact ceea ce am spus când am votat împotriva monedei euro în 2001. Arată că am avut dreptate - moneda euro nu poate funcționa.”

Aceasta este, desigur, o afirmație greșită. Prin urmare, domnilor, vă voi adresa o întrebare. Consider că este o întrebare cheie și că aveți o responsabilitate importantă să explicați de ce Europa și moneda euro au ajuns să se confrunte cu astfel de dificultăți. Din cauză că zona și moneda euro au probleme? Sau din cauză că în anumite țări, cu alte cuvinte în țări precum Irlanda, Portugalia, Spania și Grecia, avem o serie de politicieni care, de fapt, nu și-au făcut treaba? Domnilor, trebuie să ne oferiți o explicație. Altfel, nu voi reuși niciodată să ofer, la rândul meu, o explicație în țara mea natală.

  Joe Higgins (GUE/NGL). – Dnă președintă, aș dori să-i pun o întrebare dlui Trichet. În calitate de președinte al Băncii Centrale Europene, de ce ați capitulat complet, împreună cu Comisia Europeană, în fața speculanților și a diferiților rechini de pe piețele financiare internaționale? Le-ați permis să creeze panică la nivelul piețelor din cauza crizei din Irlanda - o panică menită să vă facă să interveniți pentru a le garanta deținătorilor de obligațiuni miliardele pe care le-au riscat în creanțe incerte. Din cauză că v-au amenințat cu faptul că vor ataca Portugalia și Spania, dvs. și dl comisar Rehn ați capitulat în totalitate în fața unei dictaturi a pieței care nu a fost aleasă, care este anonimă și care nu poate fi trasă la răspundere.

Pot să vă rog să justificați toate acestea? Speculanții privați și deținătorii de obligațiuni riscă zeci de miliarde în afaceri private cu dezvoltatori și bancheri privați din Irlanda pentru a obține profituri private, iar în momentul în care pariul eșuează, dvs. susțineți guvernul patetic din Irlanda să împovăreze lucrătorii, pensionarii și oamenii săraci cu costurile acestui pariu. Acum ați trimis FMI-ul ca trupă de șoc pentru capitalismul neoliberal, pentru a-i pune pe irlandezi să plătească.

Din punct de vedere moral, și din orice alt punct de vedere, aceștia nu ar trebui să plătească, ci să reziste în fața acestui atac dezastruos asupra serviciilor, condițiilor de trai și democrației din țara lor.

  Gerard Batten (EFD). – Dnă președintă, electoratul meu de la Londra pur și simplu nu-și poate permite suma de 288 de lire sterline estimată drept contribuția unei familii la acțiunea de salvare a Irlandei, care se ridică la valoarea de 7 miliarde. Irlandezii sunt autorii propriei lor nefericiri: guvernul acestora le-a gestionat greșit economia și a antrenat o explozie a construcțiilor de case care nu are nimic de-a face cu realitatea. Însă cel mai rău lucru pe care l-a făcut a fost să adopte moneda unică europeană.

Primul pas spre rezolvarea problemelor Irlandei este părăsirea zonei euro; în schimb, Irlanda a ales să se supună guvernanței financiare din partea Uniunii Europene. Cu cât procesul de renunțare la moneda euro durează mai mult, cu atât mai grave vor fi consecințele acestuia. Același lucru se aplică, bineînțeles, și Portugaliei, Italiei, Spaniei și Greciei și, fără îndoială, și altor țări. Singurul lucru rațional pe care l-a făcut fostul și indiferentul guvern laburist a fost acela de a ține Marea Britanie departe de euro. Un pas logic pe care ar putea să-l facă coaliția guvernamentală ar fi să înceteze să arunce bani buni pe bani răi.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dnă președintă, dl Batten are dreptate. Guvernul irlandez ne-a gestionat mai mult decât greșit țara și este foarte trist pentru poporul irlandez să fie menționat în acest Parlament în astfel de circumstanțe. Dar ne aflăm într-o situație în care avem nevoie de solidaritate. Poate că dl Batten nu cunoaște semnificația acestui cuvânt sau faptul că Irlanda are nevoie de Anglia la fel de mult cum Anglia are nevoie de Irlanda în economia sa.

Suntem deosebit de interconectați: să nu uităm acest lucru.

Aș putea să pun câteva întrebări? Pentru că în aceste momente tensionate, avem nevoie de minți clare și de informații clare.

Care este în această seară, când băncile irlandeze par a fi absolut stresate și la limită, situația testelor de stres destinate băncilor?

În al doilea rând, există o întrebare la care BCE trebuie să răspundă, și anume care este mandatul său. Cred că acest lucru a fost indicat în observațiile introductive, deoarece există relații interconectate între toate băncile. Băncile din Germania, Franța și alte țări care au investit în băncile irlandeze trebuie să analizeze ceea ce au făcut și motivele pentru care au făcut-o.

În cele din urmă, în această seară Irlanda se confruntă cu o instabilitate politică. Este regretabil, însă este necesar să organizăm alegeri generale.

  Liisa Jaakonsaari (S&D). – (FI) Dnă președintă, Robert Schuman, fondatorul UE, a afirmat că Uniunea Europeană se va dezvolta printr-o serie de crize, iar această dezvoltare s-ar putea desfășura foarte rapid, pentru că există multe crize în jur. Acest lucru pune sistemul politic din Uniunea Europeană și din statele membre în fața unei provocări enorme.

Trebuie spus că problemele Irlandei sunt parțial cauzate de faptul că țara are un guvern slab. Sistemul politic trebuie acum să fie atent ca leacul să nu fie mai dăunător decât boala în sine. De exemplu, reprezentantul Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană a afirmat aici că impozitul pe profit din Irlanda ar trebui ridicat la un nivel european, ceea ce însă ar putea echivala cu o lovitură fatală pentru Irlanda, pentru dezvoltarea sa economică și pentru ocuparea forței de muncă din această țară. Intenția nu este pedepsirea țării, ci recuperarea banilor, sub formă de creștere economică și ocupare a forței muncă. Trebuie să ajutăm Irlanda, nu să o pedepsim.

  Wolf Klinz (ALDE). – (DE) Dnă președintă, dle Trichet, știm cu toții că obiectivul principal al Băncii Centrale Europene este acela de a garanta stabilitatea monetară și că cea mai bună modalitate prin care puteți atinge acest obiectiv este independența politică. V-am susținut întotdeauna în acest sens.

Crizele din ultimii doi ani au arătat că mai aveți încă o sarcină, și anume să garantați stabilitatea piețelor financiare și a sistemului financiar. Este o sarcină pe care ați îndeplinit-o, de asemenea, cu mult profesionalism și convingere. Însă, în acest scop, ați fost nevoit să acceptați o colaborare strânsă cu guvernele în cauză. Cu alte cuvinte, nu ați putut, de data aceasta, să acționați cu o totală independență politică; în schimb, a trebuit să colaborați cu guvernele.

M-ar interesa să știu cum exact ați dori să construiți acest rol în viitor pentru a garanta, în primul rând, că sunteți independenți, iar în al doilea rând, că puteți continua îndeplinirea acestei sarcini în mod corespunzător fără ca guvernele să profite de această ocazie pentru a submina, de fapt, independența dvs.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dnă președintă, dezechilibrele și disparitățile dintre economiile din zona euro sunt grave, în ciuda tuturor promisiunilor și propunerilor, iar întrebarea este următoarea: nu credeți că a venit timpul ca politicile să fie revizuite? Nu vedeți că insistența ca țările cu economii atât de slabe să adere în mod strict la criteriile iraționale ale Pactului de stabilitate și creștere duce la mai multe disparități, inegalități, șomaj și sărăcie?

Nu considerați că este timpul să acordăm mai multă atenție sustenabilității sociale? Un exemplu este situația din Portugalia, unde lucrătorii urmează să organizeze în această săptămână o grevă generală ca protest față de așa-numitele măsuri de austeritate, care reprezintă reduceri de salarii și investiții și care vor cauza o recesiune și mai severă. Nu credeți că este timpul să schimbăm politicile, să acordăm prioritate absolută sustenabilității sociale și să creăm mecanisme de solidaritate, în special ...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Olli Rehn, membru al Comisiei. – (FI) Dnă președintă, stimați deputați, aș dori înainte de toate să vă mulțumesc pentru o dezbatere foarte responsabilă.

Dna Jaakonsaari a spus că Uniunea Europeană s-a dezvoltat mereu printr-o serie de crize. Această teorie este în general adevărată, chiar și acum, pe termen scurt, când trebuie să acționăm ca o brigadă de pompieri și să stingem focurile care mistuiesc și amenință stabilitatea financiară. În momentul de față, lucrăm mai ales în Irlanda, pentru a garanta stabilitatea economiei europene. În același timp, încercăm să construim o arhitectură europeană pe termen mai lung, care va întări de fapt uniunea economică și va consolida uniunea monetară, care este deja solidă în acest moment, prin intermediul unei uniuni economice robuste și autentice, cu alte cuvinte prin punerea în aplicare a obiectivului inițial pentru uniunea economică și monetară.

Ambele sunt sarcini importante și nu ne putem permite să neglijăm niciuna dintre ele. Trebuie, în schimb, să acționăm mereu ca o brigadă de pompieri, stingând focurile din păduri și, totodată, construind o nouă arhitectură europeană pentru o mai bună reglementare a piețelor financiare și pentru ca uniunea economică să funcționeze mai bine.

Irlanda se confruntă cu dificultăți. Dna Jaakonsaari știe foarte bine că, în Finlanda, avem un proverb care, în linii mari, se traduce astfel: „Ajută-i pe oameni atunci când au nevoie, nu atunci când nu au nevoie”. Este foarte important să ne păstrăm mintea limpede și să încercăm să sprijinim Irlanda în aceste momente dificile. Nu o facem doar pentru Irlanda în sine, ci și pentru stabilitatea economică europeană, în ideea de a nu permite ca primii muguri ai relansării să fie afectați de această situație. Este important să-i permitem economiei europene să se dezvolte durabil și să fim din ce în ce mai capabili să asigurăm ocuparea forței de muncă. Este chiar miezul problemei: Ocuparea forței de muncă și dezvoltarea durabilă în economia europeană.

membru al Comisiei. – Aș dori să vă mulțumesc pentru substanța dezbaterii și, într-adevăr, sunt de acord cu dl Gauzès că da, trebuie să explicăm mai bine de ce facem ceea ce facem și trebuie să-i liniștim pe cetățenii noștri. Traversăm vremuri grele și complicate. Sunt marcate de nervozitate și dezinformare și, prin urmare, trebuie să contribuim cu toții la o bună comunicare privind provocările. Aici, Parlamentul European și dvs., cu toții, în calitate de reprezentanți ai cetățenilor, aveți un rol esențial.

Ideea nu este de a găsi un țap ispășitor: ideea este de a consolida construcția europeană care i-a protejat pe cetățenii europeni de consecințe mult mai grave. Orice discuție despre demolarea proiectului european este iresponsabilă. Toate statele membre ar fi fost într-o situație mult mai dificilă fără Uniunea Europeană și scutul de protecție al acesteia. Moneda euro este și continuă să fie piatra de temelie a Uniunii Europene; nu reprezintă un simplu aranjament monetar tehnic, ci este, într-adevăr, cel mai important proiect politic al Uniunii Europene. De aceea, este esențial să facem tot ceea ce putem, tot ceea ce ne stă în putere pentru a proteja și consolida această construcție europeană.

Aș dori să închei spunând că dna Goulard a subliniat o idee foarte importantă când s-a referit la obiectivul inițial al celor care au creat Uniunea economică și monetară: acela de a avea o dimensiune politică foarte puternică, de fapt, de a avea o uniune politică. Președintele Trichet este mai în măsură decât mine să confirme acest lucru, deoarece a fost de față în acel moment, însă tind să fiu de acord cu această idee. De aceea dorim ca, în pachetul nostru legislativ, care se află acum în mâinile dvs. și în mâinile Consiliului, să completăm uniunea monetară puternică, creând, în sfârșit, o uniune economică puternică și autentică. Din punctul meu de vedere, a venit timpul ca în UEM, „E”-ul să prindă mai multă viață, și despre asta este vorba până la urmă în pachetul legislativ privind consolidarea guvernanței economice.

membru al Comisiei. – (ca răspuns dlui De Rossa, care a vorbit cu microfonul închis.) Dnă președintă, după cum știți, sunt pregătit să mă întâlnesc cu deputații europeni din Irlanda, pentru a discuta chestiuni legate de acest stat membru, însă - indiferent de cât de importantă și de dificilă este acum situația din Irlanda - această dezbatere este despre BCE și despre raportul Parlamentului privind BCE.

Au existat atât de multe întrebări referitoare la Irlanda în această dezbatere, încât este pur și simplu imposibil să răspundem la toate. După cum am spus, sunt pregătit să mă întâlnesc cu deputații europeni irlandezi și sper că ne vom putea reuni cu toții mâine pentru a discuta mai în detaliu despre această chestiune.

  Jean-Claude Trichet, președinte al BCE. – (FR) Permiteți-mi să spun, înainte de toate, că întrebările care au fost puse sunt extrem de pertinente și acoperă în mare măsură toate subiectele importante de astăzi.

președinte al BCE. –Le voi răspunde simultan deputaților din Parlamentul European, deoarece unele dintre întrebările dvs. sunt comune.

În primul rând, aș dori să reiterez: suntem responsabili pentru „M”-ul din UEM, uniunea monetară. Avem o apreciere pentru „E”, uniune economică, dar suntem responsabili pentru „M”, iar poporul european, parlamentele care au votat Tratatul de la Maastricht, ne-au instruit să asigurăm stabilitatea prețurilor. Acesta este mandatul nostru. Suntem independenți pentru a asigura stabilitatea prețurilor pentru 330 de milioane de concetățeni.

După cum am explicat mai devreme, am asigurat stabilitatea prețurilor respectând definiția noastră, care vine în continuarea celei mai bune definiții din lume, și permiteți-mi să spun că definiția noastră a stabilității prețurilor pare să fi devenit acum o referință globală. Am asigurat stabilitatea prețurilor în ultimii aproape 12 ani ai existenței euro și, potrivit informațiilor pe care le deținem, suntem credibili pentru următorii zece ani.

Aș dori așadar să fiu foarte clar, deoarece, după cum a spus Olli Rehn, multe dintre întrebări se referă la uniunea economică, care face, desigur, parte din UEM, dar noi înșine nu suntem responsabili pentru uniunea economică. Avem ideile noastre, avem recomandările noastre, avem diagnosticul și analiza noastră, și voi reveni cu siguranță la acest punct.

A doua remarcă importantă: trecem prin cea mai gravă criză globală de la al Doilea Război Mondial încoace. Dacă noi - atât băncile centrale, inclusiv BCE, cât și guvernele, nu am fi intervenit prompt și curajos, am fi trecut prin cea mai gravă criză nu de la al Doilea Război Mondial încoace, ci de la Primul Război Mondial, deoarece ne-am fi aflat într-o mare depresie economică, iar acest fapt - evitarea marii depresii economice la nivel global - a necesitat o imensă acțiune din partea guvernelor și parlamentelor.

În cadrul propriei noastre analize, riscul contribuabililor, care a fost mobilizat pentru a contribui la evitarea unei depresii economice dramatice, este, ca și procent din PIB, aproximativ același pe ambele părți ale Atlanticulului, și anume aproximativ 27 %. Nu a fost, desigur, utilizat sub formă de cheltuieli, și chiar mai puțin sub formă de pierderi, dacă pot spune acest lucru, dar totuși s-a depus un efort imens. Altfel, am fi avut o criză dramatică. Desigur, acest lucru înseamnă că finanțele globale și economia globală sunt extrem de fragile, și trebuie să găsim modalități la nivel global pentru a evita această fragilitate.

Însă aceasta nu este o criză europeană. Este repercusiunea asupra Europei, asupra guvernanței europene, a unei crize globale, și exact același tip de meditație și reflecție asupra a ceea ce este de făcut există și în SUA sau în Japonia, pentru a menționa doar două alte mari economii avansate. Și acestea au probleme esențiale și aș dori să nu transformăm ceea ce este o reflecție legitimă despre cum trebuie conduse mai bine marile economii avansate într-o critică a monedei euro, care, după cum am spus, a avut performanța așteptată.

Permiteți-mi să spun, de asemenea, că atunci când mă uit la poziția financiară și fiscală, la poziția fiscală a marilor economii avansate, pot să afirm că, în materie de deficit financiar public, Europa, în general, și zona euro, în particular, se află într-o situație mai bună - dl Goebbels a spus acest lucru - decât Japonia sau SUA. Poate undeva la 6 %, sau poate chiar mai puțin, ca poziție fiscală consolidată pentru anul viitor, în timp ce această cifră ajunge la zece sau mai mult în celelalte două mari economii avansate.

Spun asta și pentru a ne face o idee despre ordinul de mărime. Avem de-a face, așadar, cu un comportament nepotrivit al unor țări care creează probleme în propria țară și care creează instabilitate financiară. Nu euro este în joc, ci instabilitatea financiară, care este cauzată de un comportament inadecvat al politicilor fiscale, împreună, desigur, cu interacțiunea cu piețele, care există mereu, deoarece ne aflăm în economii de piață. Din nou, în mod fundamental, diagnosticul nostru este că ceea ce a fost anormal în funcționarea Europei a fost o guvernanța slabă, guvernanța slabă a uniunii economice.

Din păcate, pot să spun că acest lucru nu este surprinzător, deoarece Pactul de stabilitate și creștere a fost, în mod eronat, criticat încă de la început. Și trebuie să vă reamintesc că eu însumi am raportat în Parlament despre bătălia noastră, deoarece anumite țări mari au vrut să desfacă pactul sau, cel puțin, să-l slăbească în mod considerabil. Din păcate, trebuie să spun că acestea au fost țări mari din interiorul zonei euro și că țările mici și mijlocii s-au opus acestei tendințe. Aceasta se întâmpla în anii 2004 și 2005. Vă veți aminti că a fost o bătălie dură, deoarece a ajuns la Curtea de Justiție, iar Comisia - trebuie să omagiez Comisia - a fost lucidă, mult mai lucidă în acel moment decât Consiliul, iar noi sprijineam în întregime Comisia. Trebuie deci să vă reamintesc tuturor de aceste lucruri.

Acum am avut o serie de întrebări despre ce anume solicităm în această etapă. Trebuie să menționez că noi deja am spus, atunci când Comisia și-a făcut propunerea, că nu considerăm că este suficient.

Luând în considerare ceea ce simțim, luând în considerare ceea ce vedem, în funcționarea Europei ca întreg, cele 27 și 16 (mâine, 17), am considerat că propunerea Comisiei a fost prea slabă din punctul de vedere al automatismului și al rigorii de guvernanță, atât pentru supravegherea fiscală, cât și pentru indicatorii de competitivitate, dezechilibrele.

Așadar, în măsura în care starea actuală a propunerii făcute de Consiliu chiar slăbește propunerea Comisiei, nu putem să vă spunem, stimați deputați din Parlamentul European, decât că avem încredere că ne vom ridica la așteptările situației; iar exigențele situației sunt că avem nevoie de o supraveghere foarte puternică și de o guvernanță foarte puternică.

În anul 2005, în numele Consiliului guvernatorilor, am spus că nu suntem deloc mulțumiți de poziția din acel moment a Consiliului și de ceea ce a fost în cele din urmă acceptat.

Așa că nu doresc să merg mai departe, deoarece vom avea mai multe ocazii să fim în contact cu Parlamentul. Am luat, desigur, la cunoștință ceea ce a spus dna Goulard cu privire la munca foarte grea depusă de Parlament, împreună cu Consiliul și Comisia, pentru a crea ceea ce va fi, în final, poziția Europei. Însă, din nou, mesajul nostru este foarte clar în această privință.

Permiteți-mi acum să revin pentru un minut la aspectul comunicării. Trebuie, bineînțeles, să ne îmbunătățim în permanență comunicarea. Încercăm să o facem. Dați-mi voie să spun doar că, în ceea ce privește propria noastră comunicare, oferim o definiție clară a stabilității prețurilor, ceea ce îi permite oricui să judece ceea ce facem noi în permanență, în timp real.

Aș dori, de asemenea, să spun că am fost prima bancă centrală importantă care a introdus conferințele de presă imediat după Consiliul guvernatorilor. Am fost primii care au introdus o declarație introductivă care reprezintă diagnosticul nostru asupra situației. Așadar, încercăm să fim cât se poate de responsabili în materie de comunicare.

Singurul lucru pe care nu îl facem este că nu publicăm poziția individuală a diferiților membri ai Consiliului guvernatorilor. Avem convingerea că este foarte important faptul că pentru instituția care emite o monedă pentru 16 state care sunt unite în Europa, dar care rămân state suverane, este mai bine ca Consiliul guvernatorilor în întregimea sa să apară drept entitatea pertinentă în ceea ce privește decizia noastră.

Au fost puse o serie de întrebări foarte importante. Permiteți-mi să menționez numai observația potrivit căreia suntem responsabili pentru „M”, dar în măsura în care „E”-ul se află în mâinile guvernelor și ale Comisiei, în acest domeniu trebuie, desigur, să luăm în considerare „E”-ul, ca întotdeauna, așa cum o face orice bancă centrală independentă: dacă politica fiscală este sănătoasă și rezonabilă, povara politicii monetare de a garanta stabilitatea prețurilor este ușoară. Dacă avem o politică fiscală proastă, atunci împovărăm excesiv deciziile care trebuie luate de către banca centrală.

Aș spune că același lucru este valabil și pentru noi în ceea ce privește interacțiunea cu guvernele, dar noi suntem foarte independenți, iar faptul că a trebuit să ne angajăm la o serie de măsuri neconvenționale, după cum am explicat, a fost menit să ne permită să transmitem cât mai bine impulsurile noastre de politică monetară în circumstanțele în care piețele nu funcționau corect și, prin urmare, deciziile pe care le luam cu privire la ratele dobânzii nu erau transmise în mod corect economiei în ansamblul ei.

Aceasta este esența măsurilor neconvenționale, de a contribui la restaurarea unei mai bune funcționări a canalelor de transmisie ale politicii monetare, iar noi facem foarte clar distincția - am repetat această idee într-un colocviu recent pe care l-am avut și la care a participat și Ben Bernanke - între măsurile standard care sunt într-adevăr ceea ce contează în termeni de poziție a politicii monetare, și măsurile neconvenționale menite să contribuie la transmisia politicii monetare.

Permiteți-mi să spun că am mai observat o întrebare importantă ...

președinte al BCE. – (FR) Referitor la întrebarea dlui Gauzès privind comunicarea, pe care cred că au repetat-o și alții, în anumite canale de comunicare, există o tendință de a vedea Europa ca pe un fel de țap ispășitor. Dacă ceva nu funcționează, este vina Europei. Știm că nu este așa, iar Parlamentul European o știe, bineînțeles, mai bine decât oricine altcineva.

De asemenea, există o tendință de a spune că dacă lucrurile nu merg așa cum trebuie, este vina Comisiei sau a Băncii Centrale Europene sau, chiar mai bine, a monedei euro. Acesta este fenomenul clasic al țapului ispășitor. Euro este moneda care și-a menținut extraordinar de bine stabilitatea internă și externă. Mai mult decât atât, încă nu am spus că acest rezultat depășește orice performanță din ultimii 50 de ani a unei bănci centrale a țărilor fondatoare ale euro - am păstrat această informație pentru final. Cred că avem o monedă care este, de fapt, solidă, solidă și din punct de vedere istoric. Așadar, haideți să fim atenți la fenomenul țapului ispășitor.

Trebuie să menționez că este necesar să depunem cu toții eforturi mari în ceea ce privește comunicarea, dar doresc să adresez acest mesaj și Băncii Centrale Europene și sistemului euro în general; cu alte cuvinte, tuturor băncilor centrale naționale care fac parte din zona euro. În plus, aș spune că aceasta este, fără îndoială, și o problemă cu care se confruntă toate cele 27 de state membre și, prin urmare, o problemă a întregii Uniuni Europene.

(Aplauze)

  Președinta. – Vă mulțumesc foarte mult pentru răspunsul detaliat, dle Trichet. Consider că, în acest moment, este necesar un răspuns mai detaliat decât se oferă, de obicei, în acest Parlament.

  Burkhard Balz, raportor. – (DE) Dnă președintă, aș dori și eu să-mi exprim gratitudinea față de dl Trichet, față de dl comisar Rehn și, înainte de toate, față de deputații din acest Parlament, pentru o dezbatere atât de deschisă și de cuprinzătoare. A fost o dezbatere foarte obiectivă, chiar dacă, spre sfârșit, colegii noștri din Irlanda s-au lăsat pradă emoțiilor, ceea ce este de înțeles.

În timpul scurt pe care îl am la dispoziție, aș dori să menționez trei puncte. Primul este independența Băncii Centrale Europene. Cred că a fost corect și esențial ca șefii de state sau de guverne - sub conducerea generală a lui Helmut Kohl, un cetățean de onoare al Europei și, la acea vreme, cancelarul Germaniei - să impună independența BCE. Banca Centrală Europeană este gardianul monedei euro. Consider că stabilitatea pe care a avut-o moneda euro în ultimele luni de criză se datorează, până la urmă, faptului că avem o astfel de BCE. V-aș ruga, așadar, dle Trichet, să continuați să acționați cât mai independent în lunile care urmează. Dacă oamenii doresc să vă împărtășească opiniile lor, ascultați-i, însă, în cele din urmă, președintele și Comitetul executiv al BCE trebuie să protejeze această independență.

În al doilea rând, trebui să fim mai deschiși cu cetățenii Uniunii Europene. Acesta este un punct important. Înainte de toate, nu ar trebui să le furnizăm mereu informațiile în limba Bruxelles-ului, lucru pentru care am fost criticați, ci într-o manieră care să fie cu adevărat înțeleasă de cei cărora li se adresează mesajul nostru - cetățenii Europei. În ceea ce mă privește, acesta este un punct foarte important.

În final, dl Trichet a menționat Basel III. Acesta este un alt aspect pe care cu siguranță l-aș sublinia. Dorim să implementăm fără întârziere Basel III. Însă doresc să implementez fără întârziere Basel III numai dacă îl implementăm toți deodată, la nivel de G20. Nu putem lăsa Europa să preia din nou conducerea și să fie singurul deschizător de drumuri, în detrimentul competitivității noastre internaționale. De aceea, aș pleda ca Europa să implementeze Basel III împreună cu partenerii săi internaționali sau, dacă nu, să evalueze care sunt alternativele pe care le are.

  Președinta. – Dezbaterea comună a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Elena Băsescu (PPE), în scris. – (RO) Aș dori să îl felicit la rândul meu pe Domnul Balz pentru munca depusă la realizarea acestui raport. Pachetele de austeritate propuse pentru ieșirea din criză nu ar trebui să ducă la măsuri care ar putea pune în pericol redresarea economică. Consider necesară asigurarea unui echilibru între procesul de consolidare economică și protejarea investițiilor prin locuri de muncă și dezvoltare durabilă. Lecția dată de statele care au intrat în zona euro nepregătite trebuie să ne facă să reflectăm serios la fixarea unor termene realiste în timp. În acest context, o întârziere de unul sau doi ani poate fi acceptatǎ. Extinderea trebuie să continue cu condiția prealabilă a realizării criteriilor de la Maastricht. În acest sens, consider că adoptarea monedei euro nu ar trebui să fie perceputǎ ca o soluție de moment, ci ar trebui să facă parte dintr-o vastă strategie politică pe termen mediu.

  Edward Scicluna (S&D), în scris. – Salut și susțin acest raport. Să nu uităm însă că, odată cu încheierea tuturor discuțiilor referitoare la consolidare fiscală, reglementare și guvernanță macro-economică, trebuie să analizăm ce efecte au avut acestea asupra activității economice - care reprezintă esența oricărei discuții. Adevărul este că avem nevoie de o reglementare bună și eficientă și de o mai bună guvernanță economică, astfel încât companiile mici și mijlocii, motorul principal al creșterii economice, să se dezvolte și să crească. Realitatea tristă este că aceste companii au suferit mult în ultimii doi ani. Prin urmare, avem o rată din ce în ce mai ridicată a șomajului. Politica BCE de a pompa miliarde de euro pentru a salva băncile îndatorate a fost soluția potrivită, însă multe bănci au devenit prea dependente de lichiditățile BCE. Astfel, ne aflăm acum în situația în care băncile care au oferit prea ușor împrumuturi în anii boom-ului refuză să acorde împrumuturi companiilor mici. Dacă acest lucru continuă, nu vom avea creșterea economică necesară pentru a reduce deficitele bugetare și nivelurile datoriei publice. Rata șomajului va crește, iar performanța noastră economică va stagna. Haideți să acționăm cu înțelepciune dacă nu vream să-i dezamăgim din nou pe europeni.