Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Paolo De Castro, în numele Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, privind situația din sectorul apicol (O-0119/2010 - B70564/2010).

  Paolo De Castro, autor. – (IT) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, rezoluția pe care urmează să o votăm reprezintă punctul de vedere al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală privind politica europeană de sprijin pentru apicultură. Conform practicii obișnuite a Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, această lucrare importantă a beneficiat de participarea tuturor grupurilor parlamentare, care și-au adăugat contribuția lor valoroasă la rezultatul final.

În pofida recentelor creșteri ale bugetului anual pentru măsurile de îmbunătățire a condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, persistă o preocupare pe scară largă cu privire la numeroase provocări și probleme cu care se va confrunta apicultura în viitorul apropiat.

Condiții de producție și de comercializare dificile, volatilitatea prețurilor puternică și prelungită și dificultățile care rezultă din mortalitatea din ce în ce mai răspândită a stocurilor de albine reprezintă câțiva dintre factorii importanți care afectează unul dintre cele mai importante sectoare ale agriculturii europene.

Ca toți ceilalți operatori din sectorul primar, apicultorii europeni trebuie să fie puși în poziția de a-și planifica propriile activități. Întrucât actualul sprijin depinde de procedurile de implementare a politicii agricole europene în vigoare în prezent, viitorul acestei politici după anul 2013 este incert. Acesta este contextul rezoluției de astăzi, prin care ne propunem să facem apel la Comisie pentru a se angaja activ pentru apărarea apiculturii.

Principalele cerințe adresate Comisiei conținute în propunerea de rezoluție includ următoarele: o anumită inițiativă după expirarea programelor naționale, având în vedere, de asemenea, noile provocări și probleme din acest sector, și anume mortalitatea albinelor, volatilitatea prețurilor etc.; un angajament pentru îmbunătățirea necesară în determinările statistice, pentru un control mai eficient al importurilor de miere din afara UE și pentru dezvoltarea cercetării; o consolidare a rolului politicii veterinare europene; un plan de acțiune pentru a aborda fenomenul de mortalitate a albinelor pe scară largă, în parte prin intermediul unor inițiative concrete în domeniul cercetării; sprijin financiar mai mare în domeniul formării și instruirii operatorilor și, în sfârșit, un rol revitalizat ca actor de prim rang pentru sectorul apicol în cadrul politicii agricole comune de după anul 2013.

Mulțumindu-i dnei Lulling și tuturor colegilor mei deputați pentru munca comună întreprinsă, aș dori să vă reamintesc, dnă președintă, dle comisar, că Anul Internațional al Biodiversității se aproprie de sfârșit. De aceea, sperăm că aprobarea rezoluției va marca cu siguranță începutul drumului pentru relansarea unui sector care este strategic mai ales din punct de vedere al durabilității mediului și al menținerii biodiversității, precum și în ceea ce privește impactul economic și social.

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, într-adevăr, albinele joacă un rol important în polenizare și în producerea de miere și produse conexe. Acest sector este caracterizat de o mare diversitate de condiții de apicultură și de dispersia și varietatea de actori de la stadiul de producție la stadiul de comercializare.

S-au stabilit unele norme armonizate la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește standardele de comercializare a mierii și păstrarea sănătății albinelor.

Regulamentul privind organizarea pieței unice comune prevede o serie de măsuri care vizează îmbunătățirea condițiilor pentru producerea și comercializarea produselor apicole. Aceste măsuri pot fi incluse în programele de apicultură de trei ani, care sunt pregătite de către statele membre și cofinanțate de bugetul Uniunii Europene. Bugetul pentru aceste programe a crescut de la 26 de milioane de euro la 32 de milioane de euro pentru perioada 2011-2013.

Aceste măsuri par să ofere rezultate pozitive în sectorul apicol, atât pentru statele membre cât și pentru apicultori. De asemenea, este important de remarcat faptul că toate statele membre au elaborat un program, care arată interesul acestora, atât pentru apicultură, cât și pentru nevoile acestui sector.

Cu siguranță sectorul se confruntă cu numeroase provocări. În primul rând, scăderea numărului de apicultori, fiind importantă încurajarea și formarea nou-veniților. În al doilea rând, concurența importurilor din țări terțe și problemele legate de calitatea mierii provenind din aceste țări. Apoi, există o creștere a mortalității albinelor din cauza mai multor factori diferiți, inclusiv varooza și alte boli.

Problema sănătății albinelor este deosebit de îngrijorătoare atât în cadrul, dar și în afara Uniunii Europene. Organizațiile de apiculturi solicită Uniunii Europene să se concentreze mai mult asupra albinelor în această privință. În noiembrie 2008, Parlamentul European a adoptat de asemenea o rezoluție privind situația din sectorul apicol, prin care a invitat Comisia să pună în aplicare acțiuni specifice și să se asigure de coordonarea acestor acțiuni.

Este evident că sănătatea albinelor este o chestiune importantă și că aceasta trebuie să fie protejată prin acțiunile cele mai potrivite, luând în considerare particularitățile sectorului și diferiții actori implicați. În acest context, Comisia a lansat deja o serie de inițiative care încearcă să abordeze preocupările industriei apiculturii, și sunt planificate alte acțiuni pentru viitor.

Comisia intenționează să prezinte în curând o comunicare în care va încerca să clarifice chestiunile legate de sănătatea albinelor și acțiunile-cheie pe care aceasta intenționează să le aplice cu scopul de a rezolva respectivele chestiuni. Această comunicare va servi drept bază pentru discuții cu Parlamentul European și Consiliul, precum și cu autoritățile din statele membre și părțile interesate.

Sper că această dezbatere va ajuta la identificarea noilor acțiuni posibile care sunt necesare la nivelul Uniunii Europene cu privire la menținerea apiculturii și producția de miere și produse conexe, dar și pentru a ajuta la păstrarea sănătății albinelor și a preveni orice probleme care ar putea apărea din cauza bolilor sau a poluării.

  Astrid Lulling, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă președintă, când am preluat, acum 16 ani, responsabilitatea pentru situația din sectorul apicol în Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală de la colegul meu deputat german, Reimer Böge, un alt deputat european german mi-a spus mai degrabă cu dispreț: „Oh, înțeleg, vietățile mici pentru țările mici”. De atunci, am încercat din greu să clarific, în cadrul UE în continuă extindere, cât de importante sunt aceste vietăți mici, nu doar pentru calitatea vieții noastre, dar și pentru supraviețuirea noastră.

Între timp, am făcut progrese continue în sensibilizarea opiniei publice la toate nivelurile în cadrul UE privind necesitatea unei politici comune cuprinzătoare, pentru a asigura că există suficiente albine în UE și destui apicultori de toate vârstele care să se ocupe de acestea. Acest lucru a devenit tot mai important, ca urmare a nivelurilor ridicate de mortalitate a albinelor în multe regiuni, care a dat naștere unor preocupări justificate legate de existența unui număr suficient de albine și de apicultori pentru a satisface nevoile noastre. Acesta este motivul pentru care am lansat această inițiativă sub forma unei întrebări cu solicitare de răspuns oral, adresate Comisiei, cu o dezbatere și o rezoluție. Sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că această rezoluție a fost susținută de toate grupurile din Parlament. Obiectivul garantează acțiunea comună a tuturor grupurilor politice în numele rezoluției noastre. Este scurtă, clar structurată și ușor de înțeles, lucru care nu se întâmplă întotdeauna în acest Parlament. Am identificat unde sunt problemele. Soluțiile specifice pe care le propunem au fost elaborate în strânsă cooperare cu sectorul apicol.

Apicultori din multe state membre au venit astăzi la Strasbourg cu produsele lor, dar, de asemenea, cu preocupările și așteptările lor, pentru a sublinia faptul că au nevoie de ajutorul nostru în rezolvarea problemelor lor. Atunci când luăm în considerare că, dintr-un buget de peste 140 de miliarde de euro, doar 32 de milioane de euro au fost cheltuiți pentru protecția a trei sferturi din producția alimentară și patru cincimi din plantele care sunt dependente de polenizare, ar trebui să fie clar pentru toată lumea că sarcina importantă de astăzi este de a asigura continuarea și dezvoltarea acestei politici după anul 2013. Acesta este mesajul nostru. Cred că va fi ascultat, nu numai în Parlament, ci și în cadrul Comisiei, în cadrul Consiliului și în statele membre. În orice caz, ne vom asigura că se va întâmpla acest lucru. Adresez un apel urgent tuturor membrilor acestui Parlament să fie prezenți la vot și să voteze în favoarea acestei rezoluții. Datorăm acest lucru albinelor. Este adevărat că acestea sunt în hibernare în timp ce noi purtăm această discuție. Întâmplător, consider că discuția ...

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

Am dorit să spun doar că respectiva Conferință a președinților, care consideră că este o idee bună să programăm această discuție la sfârșitul unei ședințe de seară, trebuie să se informeze pentru a înțelege importanța albinelor în Europa.

  Luis Manuel Capoulas Santos, în numele Grupului S&D. – (PT) Dnă președintă, din păcate problemele care afectează apicultura europeană sunt mai grave și mai adânc înrădăcinate decât crizele ciclice care afectează periodic alte sectoare aparent mai importante. Problema privind apicultura este, mai presus de toate, una de mediu și are consecințe care ar putea deveni catastrofale dacă nu suntem în măsură să reacționăm la timp, în mod adecvat.

Sunt relevante două statistici ale Organizației Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație - citate în propunerea de rezoluție și deja menționate de către dna Lulling: 84 % din speciile de plante și 76 % din producția de alimente depind de polenizare. Cu toate acestea, agricultura este de asemenea o activitate economică importantă în mediul rural, cu un mare potențial de dezvoltare, întrucât producția europeană este departe de a garanta satisfacerea nevoilor noastre. Nicio altă „activitate a animalelor ”- și desigur a animalelor în acest caz este între ghilimele - nu este atât de strâns legată de natură și durabilitate sau joacă un rol ecologic atât de important și de neînlocuit precum apicultura. Acestea sunt motive mai mult decât suficiente pentru a nu ne reduce eforturile noastre de finanțare pentru investigarea cauzelor principale ale ratei înfricoșătoare și în creștere a mortalității albinelor, și pentru a susține programele de sănătate.

Această dezbatere ar trebui să ofere, de asemenea, o oportunitate de a găsi modalități creative și eficiente de a include ajutor pentru acest tip special de animale care nu trăiesc la sol în mecanismele de asistență ale noii politici comune agricole (PAC), chiar în momentul în care se planifică utilizarea unităților de suprafață ca și criteriu de bază pentru alocarea de noi ajutoare. Prin urmare, aș dori clarificarea din partea Comisiei a răspunsurilor sale imediate la această problemă, și dacă aceasta consideră includerea acestei activități în cadrul noii PAC pe care suntem pe cale să începem să o dezbatem.

  Britta Reimers, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dnă președintă, dle Cioloș, doamnelor și domnilor, faptul de a oferi protecție albinelor este în interesul sectorului agricol, iar mulți agricultori sunt de asemenea apicultori. Am observat o scădere a populației albinelor în multe regiuni ale Europei. Trebuie să identificăm cauzele acestei probleme și să luăm contramăsurile necesare. Este un lucru bun faptul că finanțarea de la buget, destinată programelor naționale pentru albine până în anul 2013, a crescut de la 26 de milioane de euro la 32 de milioane de euro. Totuși, acest lucru nu este suficient. Trebuie să ne asigurăm că aceste programe sunt continuate și după anul 2013. Pentru a realiza acest lucru, este de asemenea deosebit de important pentru noi să îmbunătățim și să simplificăm procesul care permite cercetătorilor, apicultorilor și agricultorilor să împărtășească cunoștințe de specialitate. Ar trebui să ne concentrăm cât mai curând posibil asupra combaterii bolilor și a paraziților la care sunt supuse albinele. Nu trebuie să lăsăm apicultorii să se lupte pe cont propriu cu această problemă.

Avem nevoie urgent de statistici mai bune și mai standardizate din toate statele membre din întreaga UE. Acest lucru se datorează faptului că trebuie să lucrăm cu fapte, nu doar cu speculații. Deoarece numărul de apicultori scade în mod constant, trebuie, de asemenea, să investim mai mult în educație și formare. Ar trebui să oferim mai mult sprijin pentru apicultorii tineri și, de asemenea, pentru apicultorii cu normă întreagă, pentru a se asigura că profesia are un viitor și nu dispare. Grupul ALDE susține această rezoluție.

  Alyn Smith, în numele Grupului Verts/ALE. – Dnă președintă, voi fi scurt, deși cred că ideea dnei Lulling privind polenizarea încrucișată despre care a vorbit în toate grupurile este, cu siguranță, una care va fi luată în considerare pe viitor.

Voi repeta comentarii despre sectorul apicol, dar aș reaminti colegilor că populația de bondari sălbatici din Europa este, de asemenea, într-o situație similară și foarte gravă. Aceștia sunt la fel de importanți pentru biodiversitate și beneficiile polenizării despre care am auzit vorbindu-se - foarte corect - în ceea ce privește sectorul mierii de albine. Aș dori să salut activitatea Fundației pentru protejarea bondarilor din Scoția, care acoperă populația de bondari din Regatul Unit.

Dle comisar, aș reveni la întrebarea 4 - o întrebare excelentă - sugerând Comisiei să introducă bolile albinelor în politica veterinară. Acest lucru a reprezentat un apel pe termen lung al acestui Parlament și mi se pare că acest lucru nu se referă doar la distribuirea banilor, ci și la împărtășirea bunelor practici și cunoștințe în întreaga Uniune. Mulți oameni de știință din multe locuri lucrează în acest sens, iar Comisia ar putea juca un rol foarte puternic în împărtășirea și prelucrarea informațiilor pe care le deținem despre această problemă conexă și foarte gravă.

  James Nicholson, în numele Grupului ECR. – Dnă președintă, suntem cu toții conștienți de importanța albinelor pentru polenizare. Acestea sunt absolut esențiale pentru agricultură și pentru producția alimentară. Într-adevăr, fără albine nu există producție alimentară.

Prin urmare, este foarte îngrijorător faptul că sectorul apicol continuă să raporteze că ratele de mortalitate sunt surprinzător de mari. Deși eu cred că am avut succes în creșterea gradului de conștientizare și în transmiterea informațiilor despre gravitatea situației de-a lungul anilor, trebuie să menținem presiunea pentru a ne asigura că se continuă și rămâne în continuare bine finanțată cercetarea privind cauza acestor rate de mortalitate. Numai atunci pot fi luate măsuri concrete pentru a rezolva problema.

În primul rând, aș dori să observ că se menține finanțarea pentru proiectele de cercetare după anul 2012, și aș sprijini inițiativele care încurajează tinerii apicultori în sectorul apicol. Desigur, intrăm într-o perioadă de dezbateri intense privind viitorul PAC, și cred că aceasta reprezintă o problemă fundamentală care ar trebui să fie în continuare abordată în contextul unei politici agricole a UE revizuită după anul 2013.

În esență, ar trebui consolidat sprijinul pentru sectorul agricol după anul 2013. Cred că avem șansa de a face ceva pozitiv. Să susținem albinele.

  Trevor Colman, în numele Grupului EFD. – Dnă președintă, problema cu acest raport referitor la diminuarea populației de albine este că există o adevărată tragedie aici. Cu toate acestea, după ce am examinat acest document, mi se pare că propunerile înaintate în acest Parlament sunt un exemplu clasic de ceea ce este cunoscut în această instituție ca fiind o „criză benefică”. Adică benefică pentru UE, cu propuneri construite pe baza extinderii controlului UE asupra unei arii din ce în ce mai largi. Așadar nicio schimbare în acest sens.

PAC apare în treacăt în acest raport, dar nu există nicio mențiune privind efectul distructiv al impunerii acestei politici în țara mea. Mă gândesc aici la natura gardurilor vii și la lucrarea terenurilor și livezilor, a căror gestionare a fost grav perturbată de legislația UE, în detrimentul albinelor din Marea Britanie.

Raportul admite că nu poate identifica cauza principală pentru scăderea numărului de albine, și astfel citează un număr mare de posibilități. Menționează boala albinelor, imunitatea slăbită a albinelor la agenții patogeni și paraziți, schimbările climatice - am putea paria că acestea s-ar regăsi aici - și dispariția florei plăcute. Posibilul efect nociv al plantelor modificate genetic este recunoscut în silă, dar respins ca fiind nesemnificativ - am fi putut paria că și acest lucru s-ar regăsi aici.

În realitate, toate acestea sunt presupuneri. O constantă în toate acestea este prezența acarianului Varroa care atacă sistemul imunitar al albinelor și reprezintă probabil cauza principală a acestei probleme. Dar nu, situația albinelor este folosită drept scuză pentru a introduce o întreagă serie de regulamente care solicită, printre altele, cooperarea între asociațiilor de apicultori din statele membre, controale mai riguroase la importul de miere, mai multe cerințe de etichetare - cu siguranță nu tocmai concepute pentru a opri moartea albinelor - autorizarea produsului, ce o fi însemnând și acest lucru, și o inițiativă pentru recrutarea tinerilor apicultori. Incredibil. În timp ce se întâmplă toate aceste lucruri, acarianul Varroa își continuă activitatea nocivă, iar albinele mor.

Fără îndoială bine intenționat, acest raport trebuie să fie redus la identificarea și eliminarea oricărei cauze care ucide albinele și să permită comunității internaționale să se ocupe de acest lucru, fără a servi drept scuză pentru și mai multe regulamente ale UE.

  Diane Dodds, în numele Grupului NI. – Dnă președintă, aceasta a fost o discuție importantă și, într-adevăr, înflăcărată pe acest subiect deosebit. Mă bucur de existența ei și de faptul că pot participa la ea.

Cred că importanța albinelor în agricultură, în termeni generali, este în mare parte subestimată, chiar și în sectorul aferent. Fără albine, multe culturi ar fi compromise. Desigur, livezile sunt deosebit de dependente de albine pentru polenizare. Am vizitat recent o serie de proprietari de livezi din Irlanda de Nord, care au suferit de pe urma reducerii populației de albine și, într-adevăr, și-au exprimat îngrijorarea pentru acest fapt.

Sunt de acord că bolile albinelor ar trebui să fie evidențiate în politica veterinară a UE, atât pentru a sublinia importanța albinelor, cât și pentru a avea o politică și a monitoriza populația din Europa. Trebuie investiți bani în cercetare și dezvoltare privind cauzele reducerii populației de albine și trebuie puse la dispoziție fonduri de finanțare pentru sistemele care pot fi de folos. Consider că trebuie luată în considerare o viziune echilibrată asupra reducerii populației de albine, nu doar învinuirea practicilor agricole, ci și investițiile pentru analizarea bolilor și a modalităților de a reduce la minimum impactul acestora.

  Béla Glattfelder (PPE). – (HU) Dnă președintă, dna Lulling ne-a rugat să susținem propunerea de rezoluție. Putem face acest lucru din toată inima întrucât se redactează un document cu adevărat excelent.

Afirmația cea mai importantă din acest document este cea care solicită Comisiei Europene să se asigure că programele actuale de susținere a sectorului apicol sunt continuate și consolidate după anul 2013. Există o nevoie foarte mare de acest sprijin, deoarece piața nu recunoaște produsele apicole într-un mod care să asigure supraviețuirea sectorului apicol, chiar dacă apicultorii oferă un număr foarte mare de servicii pentru agricultură și conservarea biodiversității prin polenizare.

O altă afirmație foarte importantă în cadrul acestui document este apelul către Comisia Europeană de a modifica normele de etichetare a produselor apicole în cadrul politicii de calitate. Acest lucru se datorează faptului că normele actuale permit posibilitatea de abuz, și anume, de a eticheta drept miere de origine europeană mierea care conține doar o cantitate foarte mică de miere europeană și cuprinzând, de fapt, în cea mai mare parte, miere importată dintr-o țară terță, care poate fi chiar de calitate mai slabă.

Totuși, o altă afirmație foarte importantă în cadrul acestui document este apelul adresat Comisiei Europene de a prezenta o propunere legislativă care să excludă posibilitatea etichetării produselor cu un conținut mai mic de 50 % zahăr pe bază de miere drept produse din miere.

Lupt împotriva acestor probleme de ani de zile aici, în Parlamentul European. Nu am reușit să le includ în niciun document atât de bine precum sunt prezentate acum în această propunere de rezoluție. Sper că recomandările Parlamentului European vor fi acceptate de Comisia Europeană și că aceasta va găsi o cale, în sfera de aplicare a politicii de calitate în semestrul următor, pentru a rezolva aceste probleme de lungă durată.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, motivul pentru care am decis să prezint câteva amendamente la propunerea excelentă a dlui Paolo De Castro este acela că apicultura este un sector economic esențial. Sunt sigur că dna Lulling, buna noastră colegă, va fi de acord din moment ce a muncit asupra acestei probleme din 1994. Cred că ne putem exprima aprecierea față de munca acesteia în această seară.

Trebuie să conștientizăm faptul că dispariția albinelor ar echivala cu o mișcare fără precedent în istoria omenirii. O astfel de modificare a biodiversității ar periclita diversitatea alimentelor vitale. Această tulburare profundă a ecosistemelor ar distruge toate perspectivele pentru generațiile viitoare.

Dispariția albinelor polenizatoare trebuie luată în serios, întrucât scăderea foarte mare a numărului atât de albine sălbatice, cât și de albine de miere poate fi constatată acum pe o scară globală. Cacaoa, vanilia, pepenele galben, fructul pasiunii, toate aceste culturi tropicale sunt în întregime dependente de polenizarea albinelor pentru producția lor de fructe și semințe.

Albinele mor în număr mare la sfârșitul iernii pe toate continentele și din ce în ce mai des. În Europa, mulți apicultori au fost nevoiți să își închidă magazinele. În prezent, peste 80 % dintre speciile de plante cu flori din lume și 80 % dintre speciile cultivate în Europa depind în mod direct de polenizarea făcută de către insecte, de albine în cele mai multe dintre cazuri. Fără albinele culegătoare, majoritatea culturilor nu ar da un randament satisfăcător. Este cazul multor specii sălbatice, dar, de asemenea, al pomilor fructiferi, culturilor proteice și culturilor de legume. Așadar, ar fi dificil să ne gândim la o masă în care albinele să nu fi jucat un rol important.

Cauzele declinului acestora sunt cunoscute: distrugerea cuiburilor lor, deficitul din ce în ce mai mare al plantelor care le furnizează nectar și polen, dar de asemenea bolile, paraziții și mai ales utilizarea pesticidelor, în special pesticidele neurotoxice, care sunt deosebit de dăunătoare pentru albine. Agricultorii și grădinarii trebuie să recunoască faptul că albinele sunt total lipsite de apărare atunci când se confruntă cu produse toxice și că acestea contribuie foarte mult la culturile lor și trebuie să fie protejate ca o chestiune de prioritate.

Voi încheia prin a spune că trebuie să luăm măsuri, întrucât nu putem accepta ca mierea provenită din altă parte - calitatea acesteia este inferioară și nu întrunește criteriile noastre stricte de producție - să fie singura și inevitabila alternativă pentru lipsa de miere care începe încet să se prefigureze în Europa. Prin urmare, fac apel la dl Cioloș și la Comisie să includă apicultura în cadrul PAC cu măsuri specifice.

  Marian Harkin (ALDE). – Dnă președintă, dle comisar: vă mulțumesc pentru comentariile dvs.. Dvs. înșivă ați subliniat provocările cu care ne confruntăm: o reducere a numărului de apicultori și necesitatea de a atrage noi apicultori profesioniști, și - foarte important - creșterea mortalității albinelor cauzată de o serie de factori, dar în special, de prezența acarianului Varroa, care compromite sistemul imunitar al albinelor.

Suntem cu toții de acord că sănătatea albinelor este importantă și mă bucur să aud că, pentru a face față situației actuale foarte grave, Comisia va prezenta măsuri-cheie. Aș sublinia necesitatea de a asigura consultarea apicultorilor pentru elaborarea oricărui program, în scopul de a asigura, în primul rând, eficacitatea acestora și, în al doilea rând, punerea lor în aplicare. Ca și apicultori, trebuie să asigurăm practici agricole durabile, care nu dăunează polenizării. Sunt de părere că acest lucru este foarte important și ar trebui să fie un element în cadrul PAC.

De asemenea, aș adăuga că, deși cetățenii sunt conștienți de rolul albinelor în producerea mierii, nu toată lumea cunoaște rolul crucial al albinelor în polenizare și contribuția acestora la agricultura UE și, în cele din urmă, la producția alimentară. Prin urmare, eu aș considera importantă o campanie de informare, pentru că avem nevoie de sprijinul cetățenilor în această privință pentru a justifica banii cheltuiți pe un program de protecție a albinelor.

În cele din urmă, avem nevoie de cercetare independentă și efectuată în timp util în ceea ce privește mortalitatea albinelor, astfel încât, indiferent de acțiunile pe care le luăm pentru a face față situației, să ne putem aștepta ca acestea să producă rezultate pozitive.

  Michail Tremopoulos (Verts/ALE). – (EL) Dnă președintă, programul-alarmă al UE a identificat practicile neviabile în utilizarea terenurilor și utilizarea substanțelor agrochimice ca fiind principalele cauze ale pierderii îngrijorătoare de insecte polenizatoare în Europa.

Cu toate acestea, am primit un răspuns foarte dezamăgitor la o întrebare scrisă pe care am prezentat-o, în luna ianuarie, dnei comisar de la acea dată, dna Boel. Știm că 84 % din culturile agricole europene depind, într-o anumită măsură, de insectele polenizatoare pentru fertilizare și că, în scopul de a le proteja, trebuie să creăm zone de recuperare ecologică obligatorii și să consolidăm în continuare măsurile de agromediu prin restructurarea PAC.

Membra Comisiei a declarat că este mulțumită. Cu toate acestea, măsurile nu au reușit să soluționeze problema pierderii albinelor. Având în vedere că măsurile de agromediu reprezintă doar 8 % din bugetul total al PAC până în anul 2013 și că fiecare stat membru le aplică în mod diferit, insistăm asupra faptului că măsurile de agromediu au nevoie de sprijin mai mare și de o aplicare uniformă și verificări pentru a stabili dacă acestea sunt adecvate. De asemenea, trebuie să punem un accent mai mare pe metode organice și ecologice. Aceste măsuri și producția la scară mică trebuie să fie susținute, iar crearea de cooperative apicole și de zone ecologice de recuperare trebuie încurajată.

  Julie Girling (ECR). – Dnă președintă, am auzit o mulțime de lucruri, în această seară, despre minunea albinelor - într-adevăr, acestea sunt niște vietăți minunate.

Aș dori să mă concentrez doar asupra unei anumite probleme. Dl comisar este conștient de interesul și implicarea pe care le-au stârnit albinele în Europa? Numai în Regatul Unit, avem multe organizații britanice importante care derulează campanii - de la Institutul Femeilor la Societatea cooperativă. Există campania de informare. Trebuie doar să îi fie preluat mesajul.

Vă rog să aruncați o privire asupra campaniei Institutului Femeilor, ale cărei detalii vi le-am trimis. Conține multe informații practice pentru oricine vrea să ajute la o bună evoluție a situației albinelor. Institutul Femeilor reprezintă milioane de oameni obișnuiți din Regatul Unit. Situația albinelor oferă o șansă posibil unică de a lucra cu cetățenii. Acoperă politica agricolă comună, biodiversitatea, securitatea alimentară, utilizarea pesticidelor, reglementările veterinare, și chiar modul complex de finanțare prin intermediul UE. Este o șansă unică de a colabora cu organizații care sunt deja inspirate să lucreze. Aș solicita dlui comisar să profite de această șansă.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dnă președintă, având în vedere importanța excepțională a sectorului apicol pentru producția agricolă, necesitatea de a menține biodiversitatea și valorile nutriționale ale mierii, ar trebui menținut și consolidat sprijinul existent pentru sectorul apicol după anul 2013. Astfel de măsuri contribuie la o îmbunătățire a stării de sănătate a albinelor, la o creștere a numărului de roiuri și la o mai mare producție de miere. Ca și în alte sectoare, eficiența apiculturii depinde, în mare măsură, de cunoștințele, calificările și experiența apicultorilor. În Polonia deținem singura școală profesională de apicultură din Europa și avem studenți din mai multe țări. Această școală și centrele sale, împreună cu Universitatea de Științe din Lublin, din apropiere, și, de asemenea, cu institutele de cercetare agricolă din Puławy, ar putea fi folosite ca bază pentru înființarea unei școli europene de apicultură. Organizațiile de apicultori sunt de mare importanță în ceea ce privește dezvoltarea sectorului. Ar trebui depuse multe eforturi, în colaborare cu acestea, în ceea ce privește programele de sprijin pentru formare și pentru rezolvarea problemelor care implică standarde și calitate.

  Spyros Danellis (S&D) . – (EL) Dnă președintă, dle comisar, situația actuală din sectorul apicol, cu o mortalitate în rândul albinelor care expune riscurilor polenizarea fructelor, a legumelor și așa mai departe - și, prin urmare, alimentele noastre - ilustrează caracterul definitiv al acțiunilor întreprinse de către omul modern care ignoră interacțiunile dintre sectoarele economice și natură sau este indiferent față de acestea.

Intervențiile noastre de dezvoltare și schimbările în utilizarea terenurilor, culturile pe care alegem să le exploatăm și metodele agricole pe care le folosim, chiar și modul în care creăm cerere și obiceiuri în viața noastră de zi cu zi, au contribuit la destabilizarea echilibrului în natură. Uneori, acest lucru duce la mortalitatea inexplicabilă a albinelor și la apariția unor noi boli și, alteori, la o creștere a costurilor de producție.

Prin urmare, trebuie să adoptăm măsuri pe termen mediu și scurt pentru a aborda toate simptomele problemei, împreună cu o soluție mai permanentă pentru cauza principală a acestei probleme. Prin urmare, noua politică agricolă comună trebuie să adopte o abordare integrată pentru apicultură, prin consolidarea programelor de sprijin și a aspectelor veterinare din cadrul sectorului, prin evidențierea punctelor sale forte, prin apărarea biodiversității și prin atenuarea problemei schimbărilor climatice și a deteriorării resurselor naturale.

  Geoffrey Van Orden (ECR). – Dnă președintă, nu vorbesc doar ca un deputat european îngrijorat, care reprezintă o regiune din Anglia, unde apicultura are o semnificație economică, ci, în mod special, în calitate de vicepreședinte al Asociației Apicultorilor din Cambridge.

Am auzit de la toți vorbitorii din seara aceasta informații privind semnificația și importanța acestui sector. Albinele de miere au o mare importanță economică și ecologică - recunoaștem cu toții acest lucru. Bolile existente nu sunt pe deplin înțelese, iar probleme, precum sindromul prăbușirii coloniilor, sunt încă nerezolvate și inexplicabile. Regatul Unit își pierde populația de albine cu aproximativ 30 % pe an, iar acest lucru este evident nesustenabil și posibil dezastruos.

Ca mulți alți vorbitori, chiar doresc să mă concentrez pe aspectul cel mai presant al acestei probleme, nevoia urgentă de a derula mai multe activități de cercetare: atât pentru a clarifica aspectele bolii în coloniile de albine, cât și pentru a ne oferi câteva idei mai concrete privind calea de urmat. Trebuie să găsim soluții eficiente pe termen lung la această problemă presantă. Pot face apel la Comisie să sponsorizeze, poate prin intermediul programelor-cadru, câteva programe de cercetare suplimentare și specifice, nu numai cu privire la cauzele colapsului stupilor, dar, de asemenea, cu privire la posibile remedii?

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dnă președintă, dle comisar, de mai mulți ani s-a observat o rată a mortalității în creștere în rândul albinelor. Acest lucru are un efect negativ asupra producției de fructe, legume și alte culturi, care sunt polenizate de albine, și reprezintă o amenințare la adresa biodiversității în general. Rolul albinelor în polenizarea plantelor este indispensabil. De mii de ani, apicultura a reprezentat o parte importantă a patrimoniului cultural al Europei. În țara mea, unde avem producție de fructe de specialitate, agricultorii au observat cu foarte mult timp în urmă efectul benefic al activității albinelor cu privire la dimensiunea și calitatea recoltelor.

Din păcate, albinele sunt atacate, în prezent, de o varietate de boli și dăunători, iar înșiși apicultorii nu fac față acestei situații. Acesta este motivul pentru care este necesar sprijin financiar pentru cercetări cu privire la cauzele bolilor albinelor și la factorii care au contribuit la reducerea rezistenței albinelor și la moartea roiurilor. Sunt necesare programe noi și mai eficiente pentru a preveni și elimina bolile coloniilor de albine.

  Kriton Arsenis (S&D). – (EL) Dnă președintă, dle comisar, este absolut evident faptul că problema morții bruște a albinelor reprezintă o amenințare pentru aprovizionarea noastră cu alimente și are costuri financiare enorme. Una dintre cele mai probabile cauze ale problemei o reprezintă atât produsele modificate, cât și pesticidele cu nicotină.

În fața acestei amenințări majore, trebuie să luăm măsuri directe chiar acum. Trebuie să oprim experimentele cu ceea ce cultivăm și ceea ce mâncăm. Avem nevoie de un moratoriu imediat privind produsele modificate până când vom putea stabili că acestea nu sunt vinovate pentru moartea albinelor, pentru această amenințare la adresa regimului nostru alimentar. Trebuie să luăm măsuri acum, până nu devin insurmontabile costurile financiare și costul supraviețuirii.

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, cu aproximativ 600 000 de apicultori și cu doar puțin sub 14 milioane de stupi pe întreg teritoriul UE, apicultura reprezintă o zonă de o importanță considerabilă în cadrul sectorului agricol al Uniunii. Această importanță este subliniată de rolul albinei ca apărător al biodiversității, precum și ca producător de miere. Aceasta este un aliment complet, plin de elemente nutritive și recunoscut ca fiind de cea mai înaltă calitate.

În virtutea acestui rol, este planificată creșterea ajutorului anual pentru acest sector din Europa, de la 26 de milioane de euro, pentru perioada 2008-2010, la 32 de milioane de euro pentru 2011-2013. Parlamentul European intenționează să garanteze aceste fonduri chiar și după 2013, întrucât apicultura este una dintre activitățile pe deplin compatibile cu obiectivele de durabilitate și diversificare pe care își propune să le îndeplinească noua PAC.

Scopul în sine al acestei finanțări este de a sprijini apicultura, parțial prin proiecte de cercetare națională a noilor metode de combatere a ratei ridicate de mortalitate a albinelor, care a atins cote alarmante în ultimii ani. Pe de altă parte, cu toate acestea, este important să se asigure transparență echitabilă în distribuirea ajutoarelor și să se garanteze mai multe resurse statelor care, de fapt, au nevoie de acestea.

Când documentul a fost examinat de către Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisia a votat pentru un amendament propus de mine, făcând apel pentru ca ajutorul să fie distribuit pe baza rezultatelor unui sondaj privind stupii prezenți în diferitele state membre și nu pe bază de date estimate. Cred că acest lucru este extrem de important în scopul garantării transparenței cheltuielilor publice și a protecției pentru cei care, în realitate, practică activități de apicultură.

În multe țări funcționează deja un sistem pentru înregistrarea numărului de stupi, dar suntem conștienți de dificultatea punerii acestuia în aplicare în alte state și propunem introducerea, pe întreg teritoriul Uniunii Europene, a unui program pentru apicultură, care să fie transparent și care să aibă un anumit impact asupra profiturilor multor apicultori.

  Michel Dantin (PPE). – (FR) Dnă președintă, dle Cioloș, doamnelor și domnilor, s-au spus foarte multe lucruri pe această temă, întrucât albinele sunt, într-adevăr, o specie simbolică, protectorii mediului nostru înconjurător.

În prezent, există multe programe de cercetare dedicate albinelor, cu rezultate uneori contradictorii. Acum câteva zile, m-a vizitat un om de știință și a explicat că numeroasele avioane pe care le vedem pe cer au un efect asupra difracției razelor solare, lucru care conduce la epuizarea și, prin urmare, la mortalitatea excesivă a albinelor, de exemplu.

Contrar a ceea ce tocmai a spus unul dintre deputații noștri de dreapta din cadrul acestui Parlament, cred că avem un exemplu de un sector în care împărtășirea cunoștințele noastre și coordonarea programelor de cercetare pot oferi o soluție pentru problemele cu care se confruntă fiecare dintre țările noastre. Da, Europa poate fi de ajutor. Acest exemplu al albinelor este, poate, reprezentativ pentru integrarea europeană.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dnă președintă, salut expertiza altora în acest domeniu, în special comentariile dlui Geoffrey Van Orden. Sprijin ceea ce spune dlui, deoarece acesta este un domeniu în care există experți puțini, dar multe opinii.

Cred că este acceptabil să se deschidă discuția cu privire la culturile modificate genetic, dar nu există culturi modificate genetic în Irlanda - și cred că același lucru este valabil și pentru Regatul Unit - însă avem probleme cu populațiile de albine, deci cred că trebuie să fim foarte atenți cu privire la comentariile pe care le facem în legătură cu cauzele problemei. Avem o problemă și nu cunoaștem motivul acesteia. Susțin apelul pentru cercetări, dar cu o anumită precauție. Aruncăm bani pe cercetare, dar haideți să ne orientăm spre cercetare de mai bună calitate - și programe de cercetare coordonate între statele membre - pentru a obține rezultatele pe care le doresc și de care au absolută nevoie apicultorii.

Trebuie să analizăm statisticile, deoarece observ că, dacă statele membre iau totuși în considerare albinele, fac acest lucru în moduri foarte diferite. Trebuie să analizăm ceea ce comparăm pe teritoriul Uniunii Europene.

Voi face doar o sugestie în legătură cu albinele libere - albinele sălbatice și bondarii, așa cum sunt menționate de un alt coleg. Aș sprijini măsuri, în cadrul politicii noastre agricole comune reformate, în ceea ce privește o agricultură durabilă, cu habitate care sprijină populațiile sălbatice de albine. Am alocat banii mei în acest sens și am alocat câteva hectare de teren pentru a vedea ce se va întâmpla. Funcționează, dar dacă le cereți agricultorilor care trăiesc din agricultură să facă acest lucru, trebuie să îi susțineți. Cred că Uniunea Europeană trebuie să analizeze acest lucru, întrucât există probleme atât în ceea ce privește apicultura, cât și populația de albine sălbatice. Trebuie să ne axăm pe consolidarea biodiversității, așadar puteți conta pe sprijinul meu în acest sens, dle comisar.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE). - Doresc să încep prin a saluta, la fel cum au făcut-o și alți colegi, decizia Comisiei din luna septembrie privind aprobarea programelor naționale ale celor 27 de state membre privind apicultura pentru perioada 2011-2013 și mai ales faptul că a crescut cu 25% contribuția Uniunii Europene la finanțarea acestor programe față de perioada precedentă.

România, statul membru din care provin, se situează printre principalii beneficiari ai acestor fonduri cu circa 3,4 milioane de euro. Așadar, decizia Comisiei este extrem de importantă pentru apicultorii români.

Salut, de asemenea, inițiativa Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală de a iniția această dezbatere pe marginea unui subiect atât de important. Subscriu în totalitate sugestiilor cuprinse în propunerea de rezoluție pe care o vom vota joi.

Apicultura furnizează locuri de muncă uni mare număr de familii europene, chiar și în zone în care alte activități nu au condiții propice. De asemenea, apicultura aduce dezvoltare economică în mediul rural, iar în acest context doresc să subliniez că este important nu doar producătorii de miere, ci și micii procesatori să se afle în atenția programelor europene de sprijin, mai ales în cadrul actualului pilon II al politicii agricole comune.

Liniile de procesare și ambalare a mierii aduc avantaje competitive în ceea ce privește accesul la piață, calitatea și atractivitatea produselor pentru consumatori.

Nu în ultimul rând, produsele apicole sunt utilizate nu doar pentru consumul alimentar, ci devin ingrediente ale unor produse, de aceea trebuie să încurajăm soluții care să permită la nivel local realizarea de produse cu valoare adăugată ridicată.

Regret faptul că sprijinul pentru micii procesatori nu se regăsește în propunerea de rezoluție, pentru că încurajarea acestora înseamnă, pe fond, încurajarea celor care se ocupă direct de creșterea albinelor.

  Seán Kelly (PPE). – Dnă președintă, în primul rând, cred că este potrivit faptul că, în grupul nostru, dna Lulling este expertă în albine, pentru că ea însăși are multe dintre calitățile unei albine. Lucrează în Parlament ca o albină. De cele mai multe ori este la fel de dulce ca mierea, și poate să înțepe ca o albină când o supără cineva. Așadar, am putea spune că ea este matca Parlamentului.

Pe o notă mai gravă, Einstein a spus că dacă populația de albine ar muri, omul însuși ar muri în patru ani. Poate este o exagerare, dar Einstein a fost un geniu și el știa despre ce este vorba - deoarece dacă nu mai sunt albine, nu mai există polenizare și nu mai sunt fructe, nu mai sunt plante, nu mai există omul și, Doamne ferește, nu mai există niciun descendent Lulling. Așadar ne confruntăm cu o problemă serioasă, deoarece populația la nivel global a scăzut rapid în ultimii 10 ani. Există o serie de probleme care au fost menționate.

Prima problemă este cea a paraziților - acarianul Varroa - care trebuie să fie abordată și rezolvată. Insecticidele au un efect indirect asupra albinelor în urma pulverizării pe plante. Apoi avem iernile aspre: în 2008, trei milioane de albine au murit în timpul iernii aspre. Apoi, desigur, avem ceea ce avem în alte domenii, cum ar fi carnea de vită și peștele: prea multe importuri vin prea ușor din țări terțe și subminează producția proprie. Aceste lucruri trebuie să fie abordate prin cercetare și, de asemenea, prin stabilirea de obiective.

Cred că tinerii, pentru că în prezent aceștia militează în favoarea naturii, ar putea fi încurajați pentru a se orienta către apicultură - după cum a spus dna McGuinness, poate ca un hobby la început, iar unii ar putea continua cu un program cu normă întreagă dacă se dovedește productivă.

În cele din urmă, cred că ar trebui să includem în cadrul PAC un obiectiv privind albinele, pentru anul 2020: și anume, creșterea populației cu 20 %, astfel încât albinele noastre să fie la fel de longevive ca și dna Lulling.

  Jim Higgins (PPE). – Dnă președintă, după cum a spus dl Kelly, avem matca aici, care a avut o mulțime de pețitori, întrucât matca joacă un rol crucial în raport cu toate activitățile care se desfășoară în stup.

Când ne gândim la politica agricolă comună, ne gândim la agricultură la o scară foarte mare. Ne gândim la bovine, la carne de vită, la produse lactate, la oi, la legume, la vin și așa mai departe. În cazul acesta, avem un domeniu-Cenușăreasă care este absolut au naturel dacă este gestionat corespunzător.

Analizez fondul acestui lucru, și este destul de clar că, după cum s-a spus deja, albinele au un rol divers minunat ca polenizatori și furnizori. Creșterea bolilor albinelor pune în pericol speciile, ceea ce ar fi o tragedie.

Statele membre au propriile inițiative diverse, dar există foarte puțină coordonare sau nu există deloc. Ceea ce trebuie să facem este să garantăm sprijin financiar pentru acest sector. Apicultura depinde de modalitățile politicii agricole comune, prin urmare, trebuie să avem o abordare specială în raport cu apicultura.

În afară de realitatea economică, dacă analizăm, de exemplu, situația în ceea ce privește proprietățile mierii în materie de sănătate - întrucât avem din ce în ce mai multe suplimente de sănătate pe bază de miere - este destul de evident că beneficiile, din punctul de vedere al sănătății omului obișnuit, sunt imense pentru cei care decid să consume zilnic miere.

Ceea ce facem aici astăzi este să lansăm ceea ce a făcut dna Lulling în 1997, și anume punerea unui accent specific pe ceva care există, care este natural și pe care îl putem face zilnic. Dar trebuie să ne asigurăm că acest lucru este protejat, pentru că există prea multă contaminare și o lipsă de reglementare și de documentare în ceea ce privește statisticile reale.

Nu în ultimul rând, avem capacitatea de a determina numărul de stupi care există. Nu numărul de stupi, ci numărul de albine și numărul de roiuri este important în final: numărul real de albine care promovează activ întregul produs din miere de care depindem noi ca rasă umană și care este atât de benefic pentru toți - pentru fiecare dintre noi. Prin urmare, eu îmi felicit colega, pe dna Lulling, pentru o inițiativă minunată și îi doresc numai bine.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dnă președintă, nu avem suficiente albine și nici nu avem suficienți apicultori. Scăderea constantă a populației de albine de mai mulți ani transmite un semnal de alarmă clar. Din păcate, nivelurile ridicate ale mortalității albinelor cauzate de acarianul Varroa și problema nerezolvată a sindromului prăbușirii coloniilor nu vor dispărea. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că sectorul apicol primește sprijin după 2013. Două elemente sunt cu precădere importante pentru mine în acest sens.

În primul rând, fără cercetare științifică pe scară largă, nu va fi posibil să se ofere o explicație eficientă a mortalității albinelor sau să se facă ceva util pentru a o combate. Al doilea punct se referă la produsul apicol, mierea. Trebuie să se aplice aceleași standarde de calitate atât pentru mierea importată, cât și pentru mierea produsă în Europa. Orice altceva ar fi văzut ca o încercare de a induce în eroare consumatorii și de a pune producătorii europeni în fața unui dezavantaj competitiv.

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală și raportoarea, dna Lulling, au prezentat câteva propuneri bune. Aș dori să rog Comisia să ia măsuri pe această bază.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, în ultimul deceniu apicultura a făcut progrese mari din punct de vedere financiar și antreprenorial. Operațiunile apicole au progresat de la stadiul în principal de hobby-uri, la adevărate afaceri profitabile, în afara faptului că sunt exemple grăitoare de producție ecologică. Acest lucru a fost posibil prin ajutor public, național și european.

Diferiți factori au condus, din păcate, la o rată a mortalității în creștere în rândul albinelor, care reprezintă un risc nu doar pentru apicultori în planificarea activităților lor, dar și pentru agricultură și mediul înconjurător. Albinele sunt responsabile pentru binele multor plante importante pentru agricultură și, mai general, pentru echilibrul ecosistemului și menținerea biodiversității.

Fac apel la Comisie să elaboreze, fără întârziere, un plan de acțiune care să trateze mortalitatea albinelor pe scară largă. Mai presus de toate, totuși, având în vedere PAC după anul 2013, aș face apel pentru recunoașterea adevăratului rol al apiculturii și pentru ca finanțarea în comun din partea UE să crească de la 50 % la 75 %.

  Krisztina Morvai (NI). – (HU) Dnă președintă, aș dori de asemenea să mulțumesc raportorului și dnei Lulling pentru rolul acestora în acest raport referitor la situația apiculturii și, dacă îmi permiteți, aș dori să-mi exprim recunoștința față de apicultorii maghiari, pe bună dreptate faimoși la nivel mondial, pentru împărtășirea experienței și cunoștințelor lor cu mine, astfel încât să pot transmite comisiei toate informațiile pe care le-am primit de la aceștia. Când apicultorii maghiari se vor uita pe documentul finalizat, își vor vedea inițialele invizibile pe acesta.

Cu toate acestea, ceea ce cred că lipsește, și nu a fost adoptat din amendamentele mele, este recunoașterea financiară a efectului apiculturii de a crea un bun comun. Producția apicultorilor de miere, ceară de albine, propolis și polen reprezintă numai o mică parte a activității lor. Cea mai mare parte este reprezentată de faptul că aceștia multiplică, de asemenea, valoarea calitativă și cantitativă a altor produse agricole prin polenizare. Aceasta este o formă de bun comun care ar trebui să fie răsplătită într-un fel. Am sugerat introducerea conceptului de apicultură comunitară, și chiar dacă nu am reușit să realizăm acest lucru acum, recomandăm cu tărie ca la nivel de stat membru, să li se ofere apicultorilor recompense financiare pentru activitatea acestora în interesul binelui comun.

  Ulrike Rodust (S&D). – (DE) Dnă președinte, dle Cioloș, doamnelor și domnilor, albinele joacă un rol decisiv în ecosistemul nostru. Pe de o parte, acestea sunt importante pentru conservarea biodiversității și, pe de altă parte, biodiversitatea este importantă pentru conservarea albinelor, nu numai pentru că acesta este Anul Internațional al Biodiversității, ci și pentru că acestea contribuie la supraviețuirea noastră.

Ca parte a reformei politicii agricole comune, trebuie să ne concentrăm, printre altele, asupra prevenirii monoculturilor și sporirii utilizării rotației culturilor mari. Astăzi nu doresc să vorbesc despre produsele de protecție a plantelor și pesticide. Cred că este important să se promoveze și să se dezvolte cercetarea în acest domeniu și să se îmbunătățească coordonarea între diferitele proiecte de cercetare din fiecare stat membru în scopul de a ne asigura că avem albine sănătoase.

Indiferent de ce se întâmplă, ar trebui să continuăm să sprijinim sectorul apicol și după anul 2013 și, de asemenea, să ne asigurăm că, pe viitor, avem albine suficiente, dar și suficienți apicultori care să se ocupe de acestea.

  Luís Paulo Alves (S&D). – (PT) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, rata mortalității în rândul albinelor este în creștere și numărul apicultorilor este în scădere. Această situație este problematică pentru agricultură și pentru biodiversitate, după cum au spus și colegii deputați, din cauza implicațiilor enorme pentru producția alimentară și speciile de plante care depind de polenizare. Durata de viață a unei albine lucrătoare este foarte scurtă - aproximativ șase săptămâni - și este foarte sensibilă la schimbările de mediu. Acest lucru înseamnă că producția de miere a fost de asemenea afectată, nu doar din cauza duratei și stabilității din ce în ce mai incerte ale anotimpurilor, ci și din cauza amenințărilor în creștere din surse externe, cum ar fi utilizarea pesticidelor și acarienii, printre alte lucruri. Mai multe cercetări în acest sens ar putea ajuta la formularea de soluții mai bine aplicate, dar și la măsuri mai corespunzător îmbunătățite pentru a susține biodiversitatea și a reduce efectele instabilității climatice. Dle comisar, nu există nicio îndoială că programele actuale trebuie să fie consolidate în cadrul noii politici agricole comune, astfel încât să putem găsi răspunsuri mai eficiente și la acest nivel.

  Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR)Dnă președintă, doamnelor și domnilor, din această dezbatere putem concluziona că apicultura este într-adevăr un sector important în sine, datorită a ceea ce produce în mod direct și, de asemenea, datorită efectelor indirecte pe care le poate avea asupra altor culturi. În plus, cred că putem concluziona că albinele sunt un bun indicator al capacității noastre de a avea o industrie agricolă ecologică. Privind acest lucru, putem spune de asemenea, că natura este uneori mult mai severă cu greșelile noastre decât suntem noi atunci când nu respectăm anumite norme.

În ceea ce privește ajutorul pentru acest sector, aș spune că, dat fiind sprijinul de care se bucură dna Lulling și toți ceilalți susținători în Parlament, ar fi dificil să spun nu. Iar acum, mai serios, pentru motivele pe care le-am subliniat de asemenea în introducerea mea, este clar că nu intenționez să pun capăt acestui program de sprijin. Va trebui doar să luăm în considerare modul în care putem fi siguri că obținem valoare adăugată utilizând bugetul european pentru acest tip de program, asigurându-ne, în același timp, că statele membre au flexibilitatea necesară pentru a îl folosi adecvat.

Cred că putem avea, într-adevăr, o valoare adăugată în cercetarea în domeniul sănătății albinelor, dar, de asemenea, în dezvoltarea producției și a calității produselor, precum și în promovarea consumului de miere și de produse conexe. În această privință, avem deja programe care sunt promovate. Acesta este probabil un aspect care ar putea fi dezvoltat. Prin urmare, cred că avem obiective în fața noastră. Acestea vor fi, fără îndoială, incluse de asemenea în PAC de după anul 2013.

  Președinta. – Am primit o propunere de rezoluție(1) depusă în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 25 noiembrie 2010.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Sandra Kalniete (PPE) , în scris. – (LV)Am fost în contact cu organizațiile de apicultură din Letonia. Per ansamblu, acestea salută faptul că problemele care afectează acest sector sunt acum în discuție, dar au întrebări cu privire la unele puncte ale rezoluției care nu au fost explicate în mod corespunzător. Din păcate, munca noastră și textul rezoluției sunt criticate în mass-media letonă. După ce au citit textul rezoluției, câțiva reprezentanți ai apicultorilor au avut impresia că mierea compusă din doar 50 % miere adevărată, restul fiind format din diferiți îndulcitori, ar putea fi etichetată drept „miere”. Firește, reprezentanții sectorului apicol din Letonia, care produc miere de foarte bună calitate, consideră absurdă această propunere. Prin urmare, consider că rezoluția trebuie să clarifice faptul că se referă la produsele din miere prelucrată, astfel încât să nu fie nicio neînțelegere privind această chestiune, iar munca noastră să nu determine publicul să adopte o viziune negativă asupra activității deputaților în Parlamentul European. În aceeași ordine de idei, aș dori să subliniez că trebuie să discutăm din nou faptul că persoanele active nu numai din sectorul apicol, dar și din agricultură în general, îmbătrânesc vizibil. Doar 7 % din agricultorii din Europa sunt mai tineri de 35 de ani și nu mai puțin de 4,5 milioane de agricultori se vor pensiona în următorii 10 ani. Trebuie să creăm mecanisme de sprijin pentru agricultorii tineri care lucrează în apicultură și în alte sectoare ale agriculturii. Schimbarea generațiilor în agricultură este o problemă strategică care este importantă pentru viitorul Uniunii Europene și care îi afectează pe toți cetățenii Uniunii Europene.

  Jaromír Kohlíček (GUE/NGL), în scris. – (CS) Apicultura este una dintre activitățile-cheie care sprijină producția agricolă. Caracteristicile sale explicite necesită o abordare specifică pentru cei care sunt implicați în aceasta. În ultimul timp, am observat, pe de o parte, o declanșare masivă a unor boli grave printre albine (varooza) și, pe de altă parte, îmbătrânirea populației de apicultori în multe state, cu un număr de guverne naționale care subestimează sprijinul pentru munca acestora într-o perioadă de criză economică. Există, de asemenea, alți factori care amenință existența în continuare a apiculturii și, prin urmare, indirect, randamentele multor culturi agricole importante. Acestea includ, printre altele, utilizarea substanțelor chimice în agricultură și gestionarea forestieră. În această situație, este timpul să se adopte măsuri puternice pentru sprijinul apiculturii și susținerea cercetării care vizează tratamente pentru bolile albinelor, și să se asigure formare pentru cei interesați de inițierea în apicultură. Fie că vorbim despre o perioadă de tranziție până în anul 2013 sau despre o nouă perioadă de șapte ani, este vital să elaborăm programe suficient de motivante pentru dezvoltarea apiculturii, sprijinite de instrumentele relevante, inclusiv de ambele instrumente juridice la nivelul UE, precum și prin alocarea de resurse financiare și crearea de mecanisme de control pentru a monitoriza îndeplinirea obiectivelor de sprijin al apiculturii și a unui program de dezvoltare. Fără măsurile adecvate, ne vom confrunta cu o amenințare atât pentru pomicultură, cât și pentru cultivarea în curs de dezvoltare a multor culturi. Cred că răspunsul Comisiei va fi urmat de măsuri specifice și de termene-limită.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Textul prezentat de Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală privind sprijinul pentru sectorul apicol este deosebit de relevant în contextul reformei politicii agricole comune după anul 2013. Într-un moment când rata mortalității albinelor este în creștere, iar numărul apicultorilor din Europa este în scădere, nu trebuie să irosim timp în evaluarea dificultăților cu care se confruntă acest sector și în punerea în aplicare a măsurilor adecvate. Acest lucru este crucial pentru a preveni impactul negativ care este foarte probabil să fie exercitat asupra producției noastre alimentare, deoarece știm că 84 % din speciile de plante depind de polenizarea făcută de albine. Prin urmare, ca un prim pas în lupta împotriva declinului populației de albine, trebuie să deținem o mai bună înțelegere a acestui fenomen prin efectuarea mai multor cercetări privind mortalitatea albinelor. În al doilea rând și în plus, solicităm Comisiei să crească sprijinul pentru sectorul apicol și să reînnoiască programele de sprijin existente înainte de sfârșitul acestora în 2010, după cum este planificat.