Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2219(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A7-0312/2010

Dezbateri :

PV 24/11/2010 - 20
CRE 24/11/2010 - 20

Voturi :

PV 25/11/2010 - 8.2
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0434

Dezbateri
Miercuri, 24 noiembrie 2010 - Strasbourg Ediţie JO

20. Drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale - Politica comercială internațională în contextul imperativelor schimbărilor climatice - Responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Președinte. – Următorul punct este dezbaterea comună cu privire la următoarele rapoarte referitoare la comerțul internațional:

A7-0312/2010 de doamna Saïfi, în numele Comisiei pentru comerț internațional, referitor la drepturilor omului și la standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale [2009/2219(INI)];

A7-0310/2010 de dl Jadot, în numele Comisiei pentru comerț internațional, referitor la politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice [2010/2103(INI)];

A7-0317/2010 de domnul Désir, în numele Comisiei pentru comerț internațional, referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale [2009/2201(INI)].

 
  
MPphoto
 

  Tokia Saïfi, raportoare.(FR) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, tema acestui raport a provocat dezbateri în cadrul comunității internaționale. Țările în curs de dezvoltare consideră că țările dezvoltate invocă clauzele referitoare la drepturile omului pentru a instaura un fel de protecționism deghizat, în timp ce țările dezvoltate denunță dumpingul social și ecologic al țărilor emergente. Am dorit să adopt o abordare pozitivă arătând cum se pot susține reciproc standardele sociale și de mediu și interesele comerciale cu condiția ca toate țările să beneficieze de aceleași condiții de concurență echitabile.

UE trebuie să-și exercite influența în comerțul internațional pentru a iniția o schimbare. Ar acționa în conformitate cu textele sale fondatoare, care stipulează că Uniunea Europeană trebuie să contribuie, în special, la dezvoltarea durabilă, la comerțul liber și echitabil și la protecția drepturilor omului. După părerea mea, trebuie să acționeze simultan la nivel multilateral, bilateral și unilateral.

La nivel multilateral, Uniunea Europeană trebuie să încurajeze organizațiile internaționale, în special Organizația Mondială a Comerțului, să ia în considerare mai mult standardele sociale și de mediu. În același timp, aceste organizații internaționale ar trebui să colaboreze mai mult. De aceea propun, în special, ca Organizației Internaționale a Muncii să i se acorde statutul de observator în cadrul OMC.

Cât despre mediul înconjurător, consider că trebuie să acordăm prioritate îmbunătățirii accesului la produsele și tehnologiile ecologice, deoarece ele nu numai că promovează noile forme de politici de ocupare a forței de muncă, ci oferă și noi oportunități de creștere pentru întreprinderile europene performante din acest domeniu. Trebuie, de asemenea, să luăm în considerare înființarea unei adevărate organizații mondiale de mediu care s-ar putea ocupa de cazurile de dumping ecologic.

Nivelul bilateral este cel în care UE poate într-adevăr să dea un exemplu. Cu toate că sunt mulțumită de faptul că „noua generație” de acorduri de liber schimb conțin o clauză obligatorie cu privire la drepturile omului, mi-ar plăcea ca această practică să se extindă și la capitolul referitor la dezvoltarea durabilă.

În plus, Comisia Europeană negociază aceste acorduri. Ar trebui să se asigure că acestea cuprind o serie de standarde sociale și de mediu care să fie respectate de toți partenerii comerciali ai UE. Aceste standarde de bază ar putea fi completate, de la caz la caz, de convenții suplimentare în funcție de nivelul de dezvoltare economică, socială și de mediu. Această abordare progresivă și flexibilă ar permite tranzacții mai corecte cu diverșii noștri parteneri comerciali și ar fi mai echitabil pentru toată lumea. Mai presus de toate, trebuie să monitorizăm cu mai multă atenție punerea în aplicare a acordurilor bilaterale. Prin urmare, propun ca studiile de impact să fie realizate înainte, în timpul și după negocieri, și să nu se mai limiteze doar la dezvoltarea durabilă, ci să investigheze și problema drepturilor omului.

În cele din urmă, am speranțe mari că lucrurile vor evolua repede la nivel unilateral, deoarece sistemul de preferințe generalizate ar trebui reformat destul de curând. După cum se știe, SGP necesită ratificarea a 30 de convenții internaționale privind drepturile omului, dreptul la muncă, protecția mediului înconjurător și buna guvernanță. Cu toate că aceste convenții au fost ratificate la scară mare, în practică ele au fost puse în aplicare necorespunzător, și eforturile noastre trebuie să fie îndreptate în acest sens. Comisia trebuie să lanseze anchete sau chiar să elimine preferințele în cazul în care există mai multe indicii care o fac să creadă că convențiile nu sunt puse în aplicare.

În concluzie, unele din aceste acțiuni pot fi întreprinse acum, însă mentalitatea nu se va schimba peste noapte. UE trebuie să acționeze treptat la toate nivelurile pentru a avea relații comerciale mai corecte și mai echitabile.

 
  
MPphoto
 

  Yannick Jadot, raportor.(FR) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, consider că, așa cum Uniunea Europeană încearcă să redefinească politica sa comercială după Tratatul de la Lisabona, încercând totodată să o reconcilieze cu politica industrială, trebuie salutată dezbaterea simultană de către Parlament a trei rapoarte privind aspecte care se încadrează în cele din urmă în aceeași dezbatere politică și publică referitoare la „ce este comerțul și cum poate fi reconciliat cu drepturile sociale, de mediu și ale omului”?

De fapt, ne aflăm în cele din urmă într-un stadiu de schizofrenie permanentă: peste tot, companiile se mută, drepturile sociale sunt contestate, degradarea mediului se accentuează, și, în același timp, negociem acorduri de liber schimb, negociem în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) o serie întreagă de măsuri, care, din păcate, sunt în același ritm cu dezbaterea publică în care încearcă să se angajeze cetățenii noștri.

Cum să explicăm astăzi publicului nostru că o minge de fotbal care intră pe piața europeană, produsă în condiții de lucru decente unde se respectă mediul, și o minge de fotbal care este produsă prin munca copiilor într-o țară în care sindicatele sunt interzise este aceeași minge de fotbal? Nu putem explica acest lucru publicului nostru. Prin urmare, responsabilitatea noastră astăzi este să integrăm aceste aspecte sociale și de mediu în comerț.

Cu privire la raportul meu, mai concret, referitor la comerț, există în prezent în Europa mai multe țări ale căror importuri de produse compensează în mare parte reducerile propriilor emisii. O treime din emisiile Europei nu sunt produse în Europa, însă corespund bunurilor importate. Prin urmare, trebuie neapărat să integrăm aspectul climatic în politica comercială.

Cum să explicăm publicului că, în timp ce încheiem un acord de liber schimb care va duce la o posibilă despădurire, mergem la Cancun pentru a negocia un acord privind Reducerea emisiilor cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor (REDD) care vizează compensări financiare pentru oprirea despăduririi în țările din sud? Prin urmare, este esențial să reconciliem aceste aspecte diferite.

Când am întocmit acest raport – și doresc să le mulțumesc raportorilor alternativi din diferitele grupuri – am încercat să fim cât mai constructivi cu putință. Sper că acest lucru se va reflecta în votul de mâine. Am încercat, de asemenea, să punem capăt dezbaterilor în alb sau negru. Am încetat să spunem că liberalizarea comerțului și lupta împotriva schimbărilor climatice vor distruge 100 % din industriile noastre din Europa, fapt care, într-un anumit sens, nu ne interesează deoarece aspectul climatic trebuie să aibă prioritate.

Când am lucrat, de exemplu, la chestiunea emisiilor de dioxid de carbon, am încercat să precizăm de fiecare dată ce sector de activitate ar putea fi pus în pericol și ce instrumente ar putea fi dezvoltate pentru a proteja acel sector. Același lucru este valabil pentru legile care reglementează cadrul pentru discuțiile antidumping la OMC. Același lucru este valabil pentru procesele și metodele de producție. Cu privire la toate aceste chestiuni, am încercat, împreună cu celelalte grupuri, să venim cu propuneri care să facă lucrurile să progreseze, și consider că am venit cu propuneri concrete care sunt pe măsura ambițiilor noastre, cu mandatul Comisiei Europene și al tuturor instituțiilor europene.

Doresc să spun încă o dată că sper că spiritul constructiv de cooperare în care am întocmit acest raport se va reflecta în votul de mâine și doresc să le mulțumesc, încă o dată, tuturor colegilor pentru munca depusă.

 
  
MPphoto
 

  Harlem Désir, raportor.(FR) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, și eu doresc să încep prin a le mulțumi colegilor mei din Comisia pentru comerț internațional și, în special, raportorilor alternativi din diferitele grupuri pentru cooperarea la întocmirea acestui al treilea raport cu privire la o temă înrudită. Datorită acestei cooperări, putem prezenta astăzi o serie de propuneri inovatoare și concrete menite să facă progrese în domeniul responsabilității sociale a întreprinderilor în cadrul politicii comerciale UE.

După criza internațională și după pagubele economice și sociale pe care le-a cauzat, după dezbaterile suscitate, așteptările cetățenilor și cele politice cu privire la greșelile din care trebuie să învățăm, convingerea noastră comună este că politica comercială a Europei trebuie să contribuie mai mult ca niciodată la obiectivele reglementării globalizării și, în special, la obiectivele sale sociale și de mediu.

Această reglementare vizează statul și economiile lor, dar este evident faptul că principalii actori economici sunt întreprinderile și, în special, corporațiile multinaționale: acestea sunt principalii jucători din comerțul internațional. Ele sunt cele care au profitat cel mai mult de liberalizarea pieței, nu numai prin asigurarea accesului la consumatori, ci și pentru a externaliza o parte a producției lor și pentru a diversifica acordurile lor de aprovizionare, lucrând adesea în țări cu costuri de producție mici și, mai presus de toate, cu norme sociale și de mediu mai puțin stricte.

Liberalizarea comerțului a fost însoțită de o concurență aprigă între țări pentru atragerea investitorilor străini și de o concurență mai acerbă între întreprinderi. Acest lucru a dus deseori la abuzuri intolerabile cu privire la condițiile de lucru și la încălcarea drepturilor omului și la daune aduse mediului.

De la dezastrul de la Bhopal la filiala unei companii multinaționale chimice din India, care a făcut mii de victime pentru care compania mamă nu a fost sancționată nici până astăzi, la atitudinea companiilor petroliere și miniere din Africa, din Birmania, și din multe alte țări, care distrug mediul și își reduc lucrătorii la statutul de sclavi; și de la munca copiilor în fabricile de textile din Asia la asasinatele sindicaliștilor, la exploatațiile agricole din America Centrală, exemplele sunt numeroase. Și sunt cu atât mai inacceptabile cu cât vizează adesea întreprinderile din țările industrializate, filialele lor și lanțurile lor de aprovizionare, inclusiv întreprinderile europene.

Acest lucru a dat naștere, cu mulți ani în urmă, unei dezbateri și unei campanii care, aș putea adăuga, a fost susținută cu mai multe ocazii în cadrul acestui Parlament prin adoptarea unor rezoluții referitoare la responsabilitatea socială și ecologică a întreprinderilor. Progresul realizat cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) nu a ajuns încă la același nivel cu dezbaterea referitoare la standardele sociale în acordurile comerciale, tema raportului doamnei Saïfi. Acest lucru este de înțeles, deoarece acordurile comerciale se referă la norme juridice care sunt obligatorii între state, în timp ce responsabilitatea socială a întreprinderilor se referă la angajamentele voluntare ale întreprinderilor. În același timp totuși, acest lucru este paradoxal, deoarece RSI și clauzele sociale și de mediu tind spre aceeași direcție, și anume spre globalizarea care respectă mai mult drepturile omului și mediul înconjurător și care este favorabilă dezvoltării durabile.

Prin urmare, propunem introducerea RSI în acordurile comerciale și, concret, introducerea unei clauze privind responsabilitatea socială a întreprinderilor în capitolele referitoare la dezvoltarea durabilă, în special în acordurile de liber schimb (ALS), cu mai multe angajamente clare și verificabile asumate de întreprinderi. În primul rând, trebuie să existe un angajament reciproc între Uniunea Europeană și partenerii săi care să încurajeze întreprinderile să încheie angajamente RSI și să le verifice: înființarea punctelor de contact nu numai pentru a facilita furnizarea informațiilor, ci și pentru a primi plângerile sindicaliștilor și ale societății civile; cerința ca întreprinderile să-și publice în mod regulat bilanțurile, fapt care va consolida transparența; cerința referitoare la raportare; și cerința ca întreprinderile să dea dovadă de diligența cuvenită și să ia măsuri preventive.

În cele din urmă, propunem ca, în eventualitatea unor încălcări grave ale principiilor RSI și, de asemenea, a încălcării drepturilor sociale și a legislației sociale și de mediu, să existe mecanisme...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Președinte. – Aș dori să cer tuturor să aibă răbdare, însă sunt unele lucruri care, pur și simplu, nu ar trebui să fie permise. Aveți un timp afectat luării de cuvânt de patru minute. Deși v-am întrerupt, ați vorbit mai mult de patru minute și jumătate. Am același reguli pentru toți deputații acestei Camere. Încerc să fiu cât se poate de corect, dar la jumătatea discursului ați spus: „Sunt cu ochii pe ceas”. Dacă dorim să avem dezbateri mai animate, aceasta nu înseamnă neapărat că trebuie să ne citim discursurile mai repede. Nu trebuie să vă gândiți doar la alegătorii francezi – și acest lucru este valabil pentru toți deputații, care nu ar trebui să aibă în vedere doar propriul electorat – deoarece toți cetățenii Uniunii Europene pot accesa interpretarea discursurilor prin intermediul site-ului internet. Dacă interpreții nu pot urmări ceea ce se spune, oamenii din restul Europei nu vor putea să vă înțeleagă discursul, din cauză că a fost citit prea repede. Prin urmare, toată lumea ar trebui să respecte timpul afectat luării de cuvânt și să nu intre în timpul afectat luării de cuvânt al celorlalți deputați, deoarece acesta este în cele din urmă scăzut din procedura „catch-the-eye”.

 
  
MPphoto
 

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Domnule președinte, este a doua oară când am stat în această Cameră și l-am văzut pe președinte întrerupând pe unul dintre vorbitori deoarece vorbește prea repede.

Nu știu cât de des luați cuvântul dumneavoastră, dar ar trebui să înțelegeți că o astfel de întrerupere are drept consecință compromiterea completă a discursului.

În acest caz, se întâmplă să nu fiu de acord deloc cu ceea ce a spus domnul Désir, dar consider că interpreții sunt, de fapt, angajați plătiți și, dacă nu pot ține pasul, este problema lor. Nu se cade ca președintele să întrerupă în felul în care tocmai ați procedat.

 
  
MPphoto
 

  Președinte. – Este cu siguranță de datoria mea să întrerup. Putem da unui alergător la cursa de o sută de metri 1 milion de euro pentru a termina cursa de o sută de metri în 10 secunde. Totuși, chiar dacă îl plătim cu 100 de milioane de euro, nu va reuși să facă acest lucru în cinci secunde. Este datoria mea să întrerup deputații dacă vorbesc prea repede. Sunt deputat în această Cameră de 13 ani și știu prea bine că, atunci când interpreții nu mai pot să țină pasul, apasă un buton și un bec se aprinde pe biroul meu. Vă invit să-l priviți. Scrie „încetiniți”. Am trecut deja prin acest lucru în cadrul comisiilor. La un moment dat, interpreții spun că vor înceta să lucreze. Apoi, dacă un deputat se plânge, întreaga mașinărie se oprește și vorbitorul nu poate să vorbească în continuare.

(Interpelări)

Doamnă Berès, fac ceea ce faceți și dvs. în comisia dumneavoastră, și anume explic situația când se aduce în discuție o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură.

(Interpelări)

Este exact același lucru.

 
  
MPphoto
 

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Domnule președinte, permiteți-mi să vă asigur că, dacă ar trebui să alerg 100 de metri, mi-ar lua cel puțin 15 secunde, așadar nu am nicio problemă majoră – cel puțin nu în această privință.

În primul rând, doresc să le mulțumesc raportorilor și Comisiei pentru comerț internațional pentru aceste rapoarte care aduc în discuție aspecte importante cu privire la contribuția politicii comerciale a Uniunii Europene la îndeplinirea unora dintre obiectivele fundamentale ale politicii publice: respectarea drepturilor omului, urmărirea bunăstării economice și justiției sociale, obținerea creșterii durabile și respectarea mediului înconjurător și, mai ales, sistemul climatic.

Trebuie să înțelegeți faptul că, în scurtul timp pe care îl am la dispoziție astăzi, este imposibil să intru în detaliile fiecăruia. Însă permiteți-mi să fac câteva observații generale.

Cele trei rapoarte au multe puncte în comun. Toate abordează politica coerenței și, în special, necesitatea ca politica comercială să se facă în cadrul obiectivelor generale ale UE, mai ales al obiectivelor economice, sociale și de mediu. Sunt de acord întru totul cu obiectivul de a utiliza toate instrumentele de care dispunem pentru atingerea acestor obiective. În același timp, trebuie subliniat faptul că măsurile eficiente trebuie să se bazeze pe acele instrumente care sunt cele mai adecvate pentru fiecare chestiune.

Consider că politica comercială este unul dintre factorii cheie în promovarea și protejarea modelului social al Uniunii Europene, a valorilor și a principiilor sale, și sunt conștient de faptul că există mari așteptări în această privință. Dar trebuie să ținem cont de faptul că nu toate problemele pot fi soluționate în mod necesar prin politica comercială. Alte politici pot oferi elemente cheie sau chiar opțiuni mai bune pentru soluții eficiente. Trebuie să fim conștienți și de faptul că echilibrarea intereselor diferite se află în centrul acțiunii politice. Așadar vor exista întotdeauna alegeri de făcut.

Provocările vor fi, de asemenea, diferite, în funcție de instrumentele autonome pe care le avem în vedere precum SGP, acordurile bilaterale sau acordurile multilaterale. Raportul doamnei Saïfi cu privire la drepturile omului, standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale recunoaște faptul că fiecare dintre aceste dimensiuni oferă posibilități diferite.

În general, cooperarea internațională are posibilitatea de a declanșa acțiuni mai eficiente. Pe de altă parte, tangoul se dansează în doi. Trebuie să luăm în considerare ceea ce este acceptabil pentru partenerii noștri comerciali – și la ce cost.

Obținerea consensului poate să devină foarte dificilă, în special când este vorba despre parametri multilaterali. UE are un interes general în îmbunătățirea guvernanței internaționale, inclusiv prin sporirea coerenței între acțiunile din diferite forumuri: OMC, OIM, negocierile internaționale privind clima și așa mai departe.

Cele trei rapoarte conturează mai multe direcții de lucru posibile în această privință. Trebuie să fim pragmatici și să discernem între acele etape practice care ar putea avea succes pe termen scurt și acele etape vor avea probabil efect în obiectivele pe termen lung. Trebuie să ne acordăm libertatea de a gândi în perspectivă și măreț. Pe de altă parte, Comisia dorește ca politica comercială și acțiunile noastre în organele comerciale să aibă un impact și să ducă la rezultate.

Acest lucru este valabil și pentru acordurile noastre bilaterale. Dispozițiile din acordurilor noastre comerciale nu sunt acolo doar ca simple declarații ale bunelor intenții. Trebuie să fie aplicabile.

Revenind la raportul domnului Jadot cu privire la schimbările climatice, doresc să subliniez necesitatea de a ne asigura că orice opțiuni sunt într-adevăr capabile să reducă eficient riscul scurgerii dioxidului de carbon și pot fi aplicate cu costuri rezonabile. Știm cu toții, de exemplu, că opțiuni precum măsurile limită ridică mai multe probleme: de măsurare, de monitorizare și așa mai departe. Adevărul este că trebuie să fim precauți și să evaluăm toate aspectele relevante înainte de a ne grăbi să tragem concluzii. Acestea fiind spuse, UE ar trebui, desigur, să analizeze în continuare toate opțiunile fezabile.

Cât despre raportul domnului Désir referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor, remarc afirmația că „inițiativele Comisiei ar trebui să se concentreze mai degrabă pe sprijinirea decât pe reglementarea activităților RSI.” Trebuie totuși să se diferențieze între sprijinire, reglementare și punere în aplicare – diferențiere pe care raportorul a explorat-o cu pricepere, însă acest lucru implică multe considerente politice și practice. Într-adevăr, RSI nu poate să înlocuiască statele sau să le scutească de responsabilitate în aplicarea legilor lor – după cum nici organele statului nu au rolul de a aplica politicile întreprinderilor ca atare. Trebuie menționat faptul că multe dintre aceste aspecte sunt luate în considerare în actualizarea orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale, care urmează să fie adoptate în 2011. Acesta este un exemplu de activitate utilă care este dusă la bun sfârșit și în care suntem angajați în mod activ.

Rapoartele analizate astăzi includ orientări foarte concrete cu privire la mijloacele posibile pentru creșterea domeniului de aplicare, eficienței, consecvenței și transparenței acțiunilor noastre în ceea ce privește dispozițiile sociale și de mediu în ALS-uri, inclusiv dispozițiile referitoare la RSI sau la schimbările climatice. Este de la sine înțeles că Comisia va continua să analizeze aceste orientări. În spiritul avertismentelor pe care le-am menționat deja, ar trebui să anticipați reținerile importante referitoare la câteva aspecte – precum și consimțământul din toată inima pentru altele.

Vom avea numeroase oportunități, de exemplu pe durata revizuirii SGP de anul viitor, de a discuta aceste aspecte în continuare în următoarele luni sau în următorii ani, inclusiv în contextul viitoarelor proceduri legislative sau de aprobare. Comisia Europeană este dispusă să analizeze – împreună cu Parlamentul European – mijloace adecvate, eficiente și practice pentru a se asigura că politica comercială reflectă în mod corespunzător preocupările sociale. Principiul călăuzitor ar trebui să fie elaborarea cu atenție și în mod analitic a politicilor pe baza obiectivelor orientate spre viitor, precum și pe baza unor așteptări realiste.

 
  
MPphoto
 

  David Martin, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri externe. – Domnule președinte, ar trebui ca politica comercială a Europei să se limiteze la obținerea unui avantaj economic maxim sau ar trebui să o folosim pentru susținerea și promovarea obiectivele noastre mai vaste: politica de mediu durabilă, lupta împotriva schimbărilor climatice, modelul nostru social, promovarea drepturilor omului și valorilor democratice? Cei trei vorbitori dinaintea mea – cei trei raportori – au confirmat cu toții că răspunsul la această întrebare ar trebui să fie afirmativ și sunt bucuros să afirm acest lucru; la fel a făcut și domnul comisar. Într-adevăr, am inclus deja în acțiunile noastre drepturile omului, protecția mediului înconjurător și standardele de lucru în acordurile comerciale bilaterale. Însă întrebarea este: facem acest lucru într-un mod care să ne permită să asigurăm aplicarea corectă și conformitatea cu aceste standarde?

Subcomisia pentru drepturile omului a acestui Parlament are îndoieli serioase cu privire la eficiența noastră până acum. În ceea ce privește viitoarele acorduri comerciale, dorim să ne asigurăm că înaintea inițializării oricărui acord, un ALS este supus unei analize de impact a drepturilor omului pentru a ne asigura că acordul nu conține numai avantaje economice, ci și câștiguri pentru drepturile omului.

Considerăm că sistemul pentru suspendarea acordurilor de liber schimb ca urmare a încălcării drepturilor omului trebuie să fie mai transparent și mai accesibil, și recunosc că domnul De Gucht a început să lucreze în acest sens în ALS cu Coreea.

Considerăm că, referitor la SGP+, beneficiarii trebuie să fie supuși unei analize comparative consecvente și mai echitabile pentru a ne asigura că standardele sociale, de mediu și umane continuă să fie aplicate la un nivel ridicat și consecvent.

Doamna Saïfi, domnul Désir și domnul Jadot au spus cu toții foarte clar faptul că comerțul nu trebuie considerat un scop în sine, ci parte a unei strategii globale mai cuprinzătoare de promovare a unei planete mai corecte, mai sigure și mai sănătoase.

 
  
MPphoto
 

  Filip Kaczmarek, raportor pentru aviz al Comisiei pentru dezvoltare.(PL) Domnule președinte, sunt încântat de faptul că domnul De Gucht, domnul Désir și doamna Saïfi înțeleg foarte bine că, pentru a avea condiții comerciale egale, standardele – și mă refer la standarde într-un sens general, acestea cuprinzând drepturile omului și standardele sociale și de mediu – trebuie să fie supuse unei armonizări extinse. Aceste standarde reprezintă o chestiune extrem de importantă, nu numai pentru comerțul mondial, ci și pentru cooperarea pentru dezvoltare, și, chiar mai important, pentru urmărirea valorilor pe care le numim valori fundamentale.

Comisia pentru dezvoltare a făcut mai multe observații cu privire la raportul doamnei Saïfi. Regretăm, de exemplu, că Uniunea Europeană nu are o abordare generală cu privire la felul în care întreprinderile respectă obligațiile privind drepturilor omului. Acest lucru le permite unor firme și unor state membre să ignore aceste standarde. Insistăm asupra respectării standardelor fundamentale ale organizației Internaționale a Muncii ca o condiție preliminară pentru încheierea acordurilor comerciale.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Grèze, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru dezvoltare.(FR) Domnule președinte, doresc să încep, dacă îmi permiteți, în numele Comisiei pentru dezvoltare, cu repetarea mai multor idei principale.

Doresc să reiterez faptul că populațiile cele mai vulnerabile, printre care și populațiile băștinașe, sunt cele care sunt afectate de schimbările climatice, și deci participarea lor la elaborarea politicilor, în special a politicii comerciale, este esențială.

Apoi, doresc să repet că politicile comerciale ale UE trebuie să fie în conformitate cu lupta împotriva schimbărilor climatice și a sărăciei. Solicităm introducerea clauzelor de mediu în toate acordurile comerciale ale UE și ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), revizuirea mecanismelor de dezvoltare curată, un transfer tehnologic real și combaterea biopirateriei.

Și nu în ultimul rând, deoarece 20 % dintre emisii sunt cauzate de transport, trebuie să ne îndreptăm spre canale de distribuție scurte, mai ales în agricultură, ceea ce va duce la crearea de locuri de muncă în țările noastre, precum și în țările în curs de dezvoltare, și la o reducere a emisiilor noastre.

 
  
MPphoto
 

  Pervenche Berès, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale.(FR) Domnule președinte, domnule comisar, în numele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, subscriem logicii raportului întocmit de domnul Désir în cadrul Comisiei pentru comerț internațional. În comisia noastră, ca pretutindeni, una dintre chestiunile dezbătute cel mai intens a fost cea privind scopul responsabilității sociale a întreprinderilor. Este vorba despre un scop în sine sau ar trebui să conducă la legi din momentul în care este aplicată de numeroase întreprinderi? Această dezbatere nu este bine definită; ne încurajează să ne dezvoltăm gândirea cu privire la guvernanța întreprinderilor și să reconciliem cele două dezbateri.

Noi, cei din cadrul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, considerăm că responsabilitatea socială este esențială dacă dorim să combatem evaziunea fiscală și munca ilegală prin acorduri comerciale. Considerăm, de asemenea, că printre părțile interesate care sunt esențiale pentru valorizarea responsabilității sociale a întreprinderilor, sindicatele, dialogul social și consiliile de lucru europene trebuie să se implice total, deoarece au o contribuție absolut esențială. Considerăm, de asemenea, că pentru ca aceste instrumente să fie folosite în întregime, Consiliul drepturilor omului al ONU, cu a sa inițiativă „Protecție, Respectare și Soluționare”, are un rol vital, și trebuie să profităm de acest lucru.

Credem, de asemenea, că responsabilitatea socială a întreprinderilor este un instrument al competitivității care trebuie explorat. Totuși, atunci când, încă o dată, se ajunge la consens, când responsabilitatea socială a întreprinderilor a fost definită prin standarde care sunt, în cele din urmă, acceptate în general, ar trebui să aibă succes, fără să devină un substitut al reglementărilor muncii sau al contractelor colective.

În cele din urmă, considerăm că responsabilitatea socială a întreprinderilor, inclusiv acordurile comerciale, trebuie să fie dinamică și trebuie să poată să se adapteze la noile sectoare care urmează să fie acoperite.

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt, raportor pentru aviz al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. – Domnule președinte, în calitate de raportor al Parlamentului cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor, având peste trei mandate parlamentare acum, salut cu tărie inițiativa colegului meu, Harlem Désir, cu privire la comerț și RSI.

Societățile afirmă adesea că ar trebui să adere la RSI, și această inițiativă reflectă faptul că și politica publică ar trebui să procedeze la fel. Sper din suflet că domnul comisar De Gucht va reflecta recomandările sale în noua comunicare privind politica comercială.

În ultimii ani, propria mea activitate a implicat din ce în ce mai mult reprezentarea intereselor europene în dezvoltarea mecanismelor RSI globale. Prin urmare, în calitate de susținător al orientărilor OCDE – după părerea mea, cel mai important standard internațional RSI din prezent, și, de asemenea, un standard la care au aderat guvernele – susțin cu tărie punctul 25 care stipulează că viitoarele acorduri comerciale UE ar trebui să facă referire în mod specific la orientări.

Comisia conduce, oficial, puncte de contact naționale în conformitate cu aceste orientări, și sper că acest angajament va fi, de asemenea, revizuit.

În calitate de consultant al profesorului John Ruggie cu privire la întreprinderi și drepturile omului, susțin cerința din considerentul Q al raportului ca societățile să acționeze cu diligența cuvenită și felicit Președinția suedeză anterioară pentru acordarea unui sprijin total față de recomandările Reprezentanților Speciali ai ONU în concluziile Consiliului.

Domnul comisar ar trebui să citească, în special, critica aspră a profesorului Ruggie cu privire la nerespectarea considerentelor privind drepturile omului în timp ce Comisia dezvoltă noua sa competență privind investițiile.

În calitate de membru al comitetului consultativ al inițiativei globale de raportare, pot susține obiectivul transparenței de la punctul 15, însă pot, de asemenea, solicita ca consultarea publică iminentă a Comisiei privind prezentarea informațiilor nefinanciare să progreseze în mod decisiv spre principiul raportării integrate de către societăți a impactului financiar, social, de mediu și al drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 

  Președinte. – Doresc să vă reamintesc această chestiune încă o dată. De data aceasta m-am abținut de la a-l întrerupe pe domnul deputat puțin înainte de încheierea timpului afectat luării sale de cuvânt. Totuși, imediat ce s-a oprit din vorbit, interpreții au spus: „Vorbește mult prea repede. Ne pare rău.” Doresc să le solicit deputaților să mențină o viteză de vorbire normală.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Caspary, în numele Grupului PPE.(DE) Domnule președinte, domnule Wieland, doamnelor și domnilor, doresc să-i felicit pe cei trei raportori pentru rapoartele lor. Consider că discuțiile și negocierile cu privire la aceste trei rapoarte au fost un exemplu foarte bun despre cum putem să ajungem la o abordare comună în Parlament referitor la subiecte importante precum acesta.

Doresc să mă concentrez, în primul rând, asupra unui aspect. Mi se pare că în aceste trei rapoarte am vorbit în amănunt despre contribuția politicii comerciale la cele trei domenii politice abordate în rapoarte. În cazul raportului domnului Désir, care se referă la societăți, raportului doamnei Saïfi care se referă la drepturile omului și standardele de mediu, și raportului domnului Jadot care se referă la schimbările climatice, am analizat foarte atent cum poate contribui politica comercială la aceste alte domenii politice. Totuși, mă întreb adesea ce realizează aceste domenii politice individuale de unele singure. Impunem o obligație suficient de puternică asupra factorilor de decizie sociali și asupra factorilor de decizie din alte domenii pentru ca aceștia să-și facă tema cu privire la propriile lor subiecte?

Pentru a ne asigura că nu ne înțelegem greșit unii pe alții, trebuie să spun că suntem cu toții de acord cu obiectivele. Totuși, uneori sunt preocupat de faptul că supraîncărcăm politica comercială, în timp ce alte domenii politice nu-și fac tema, lucru care se întâmplă din ce în ce mai des. Un exemplu în acest sens sunt factorii de decizie în materie de mediu înconjurător din Copenhaga care nu au reușit să găsească o soluție în domeniul politicii schimbărilor climatice. Rezultatul a fost supraîncărcarea politicii comerciale cu responsabilitatea de a compensa toate aceste lipsuri.

Aș fi foarte recunoscător dacă am putea să acordăm mare atenție, aici în Parlament în următoarele săptămâni și luni, contribuției pe care ar putea să o aducă politicii comerciale alte domenii politice în acest sens. Prin urmare, mi-ar plăcea ca în viitor să ne aud spunând „comerț și...” și să nu discutăm tot timpul despre orice altceva și apoi și despre comerț.

 
  
MPphoto
 

  Kriton Arsenis, în numele Grupului S&D.(EL) Domnule președinte, domnule comisar, sunt sigur că serviciile dvs. vă explică adesea faptul că anumite măsuri necesare cu privire la schimbările climatice nu pot fi luate și aplicate.

Totuși, amenințarea schimbărilor climatice este atât de mare încât întrebarea nu este care măsuri se vor aplica, ci cum putem găsi modalități de abordare a acestei probleme, cum putem găsi mijloacele pentru aplicarea măsurilor necesare.

O soluție discutată care vizează contribuția comerțului la schimbările climatice constă în ajustarea taxelor de frontieră, un impozit pe importurile din țările care nu iau aceleași măsuri ca și noi în ceea ce privește schimbările climatice.

Trebuie să evaluăm, de asemenea, stimulentele cu efect de descurajare pentru comercializarea acestor bunuri. Apa este o resursă locală și totuși țări precum Franța și Belgia sunt, în același timp, printre cele mai mari exportatoare europene și cele mai mari importatoare europene de apă.

 
  
MPphoto
 

  Metin Kazak, în numele Grupului ALDE.(BG) Domnule președinte, domnule comisar, doamnelor și domnilor, doresc în primul rând să le mulțumesc celor trei raportori, doamnei Saïfi, domnului Désir și domnului Jadot, pentru munca bine realizată cu privire la aceste rapoarte. Salut cererea introducerii unor clauze obligatorii din punct de vedere juridic privind standardele drepturilor omului în acordurile comerciale internaționale și susțin ideea acordării unei atenții mai mari punerii în aplicare a acestora.

Doresc să mă concentrez cu precădere pe respectarea legislației muncii, cu referire, în special, la femeile și copiii din țările cu care face comerț Uniunea Europeană. Atât sistemul generalizat de preferințe, cât și SGP+ sunt instrumente eficiente pentru încurajarea valorilor democratice în țările partenere. Totuși, trebuie stabilită o legătură mai strânsă între clauzele privind drepturile omului și SGP+. Ar trebui accelerată coordonarea dintre Organizația Mondială a Comerțului, pe de o parte, și Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Organizația Internațională a Muncii, pe de altă parte. Din acest motiv consider că OIM trebuie să primească statutul de observator oficial în Organizația Mondială a Comerțului.

Și, nu în ultimul rând, în calitate de reprezentanți ai cetățenilor Europei, ar trebui să fim informați în amănunt despre negocierile acordurilor comerciale internaționale, în conformitate cu noile puteri de care se bucură Parlamentul European în virtutea Tratatului de la Lisabona.

Cu privire la raportul domnului Yannick Jadot, trebuie, desigur, să promovăm comerțul „verde”. Totuși, trebuie să fim, din nou, extrem de vigilenți atunci când identificăm bunurile care sunt definite ca „verzi”. În același fel, trebuie să punem mai mare accent pe promovarea surselor de energie regenerabile, sănătoase pentru mediul înconjurător, și nu pe subvenționarea combustibililor fosili.

Stabilirea unui preț ecologic corect în conformitate cu standardele de protecție a climei globale este un alt aspect important din raport, pe care îl salut. Având în vedere că nu există nicio o șansă în viitorul apropiat de a ajunge la un acord multilateral privind schimbările climatice, este important să lucrăm la nivel european în vederea conceperii unui mecanism pentru limitarea emisiilor de dioxid de carbon. Consider că atât biocombustibilii, cât și biomasa trebuie să fie incluși în rândul criteriilor de sustenabilitate obligatorii, dat fiind impactul contradictoriu pe care îl au asupra mediului înconjurător.

Doresc să le mulțumesc tuturor colegilor deputați încă o dată și sper că aceste rapoarte vor avea, într-adevăr, un impact important asupra negocierilor acordurilor internaționale.

 
  
MPphoto
 

  Keith Taylor, în numele Grupului Verts/ALE. – Domnule președinte, am fost raportorul alternativ al Grupului Verts/ALE atât pentru raportul Saïfi, cât și pentru raportul Désir. Salutăm aceste rapoarte căci reprezintă etape importante spre garantarea unor drepturi ale omului și a unor standarde sociale și de mediu mai bune în țările care sunt partenerii noștri comerciali.

Dacă aceste țări doresc să vândă pe piețele profitabile ale UE, ar trebui să le încurajăm să adopte standarde decente și durabile la ele acasă. Asigurarea îmbunătățirilor prin clauze și cerințe obligatorii în acordurile comerciale este o cale de a realiza acest lucru.

Doamna Saïfi, care s-a descurcat excelent în calitate de raportoare, discută în mod constructiv despre nivelurile și aspectele diferite ale drepturilor omului și despre standardele sociale și de mediu la diferite niveluri. Suntem de acord cu sugestia doamnei Saïfi de constituire a unei organizații mondiale de mediu și de întărire a statutului OIM. Ne-a plăcut capitolul cu privire la dezvoltarea durabilă din ALS-uri, însă dorim ca aceste standarde să fie obligatorii, nu voluntare. În același mod, schemelor SGP ar trebui să li se dea puterea necesară și ar trebui să poată fi puse în aplicare.

Dar nu putem fi de acord cu raportorul cu privire la faptul că clauza privind drepturile omului din ALS-ul cu Columbia a fost satisfăcătoare. De fapt, considerăm că aceasta a fost o clauză privind drepturile omului lipsită de sens, convențională, care a luat în râs aspirațiile acestei Camere în această privință.

Revenind la raportul domnului Désir, suntem pe deplin de acord cu dumnealui atunci când numește societățile transnaționale surse ale efectelor negative asupra standardelor noastre sociale și de mediu. Au profitat de liberalizarea comerțului și au exploatat munca ieftină – și, mult prea des, materialele ieftine – dar nu au reușit să redistribuie în mod corespunzător bunăstarea pe care au creat-o pe cheltuiala altora.

Am modificat cu succes ambele rapoarte și le vom susține pe amândouă când se va ajunge la vot. În încheiere, aș sublinia foarte repede că trebuie făcute mai multe cu privire la specificarea responsabilităților drepturilor omului și sociale cărora dorim să le acordăm prioritate. Ar trebui să facem asta prin cerințe obligatorii și să nu ne bazăm pe coduri voluntare.

 
  
MPphoto
 

  Peter van Dalen, în numele Grupului ECR. – (NL) Domnule președinte, doamna Saïfi a întocmit un raport riguros. Interesele pur comerciale nu trebuie să primeze niciodată în detrimentul preocupării pentru oamenii din alte țări, mai ales din țările în curs de dezvoltare. Mă refer aici la țările în care creștinii și alte minorități religioase sunt persecutați pentru convingerile lor. UE are relații comerciale cu Pakistanul, de exemplu. Încercăm acum să-i oferim acestei țări avantaje comerciale suplimentare pentru a o ajuta să-și revină ca urmare a inundațiilor. Ce-ar fi să folosim relațiile noastre comerciale pentru a denunța persecutarea religioasă și legislația cu privire la blasfemie din Pakistan? Menționez, de asemenea, negocierile dintre Uniunea Europeană și India în această privință. Europa nu trebuie să cedeze presiunii Indiei de a lăsa aspectele necomerciale în afara noului acord comercial. Drepturile omului și munca copiilor nu pot fi abordate separat de comerț și investiții. Solicit Comisiei și colegilor mei deputați sa adopte o poziție fermă în această privință, în conformitate cu rezoluția Parlamentului European din martie 2009.

 
  
MPphoto
 

  Helmut Scholz, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Domnule președinte, domnule De Gucht, doamnelor și domnilor, există un motiv întemeiat pentru care discutăm aceste trei rapoarte într-o dezbatere comună. Doresc să le mulțumesc celor trei raportori pentru munca excelentă. Toate cele trei rapoarte subliniază faptul că toate grupurile din Parlamentul European doresc să situeze politica comercială a UE într-un context mai cuprinzător.

Timpurile ajutorului economic strict, unilateral, ar trebui să ia sfârșit. Prin urmare, discuția de astăzi are loc într-un moment foarte adecvat deoarece purtăm o dezbatere pe baza strategiei comerciale prezentate de domnul De Gucht, care ar trebui să includă mai multe propuneri și considerente și, de asemenea, proiecte concrete.

Protejarea climei, mediului și demnității umane, împreună cu eliminarea sărăciei în întreaga lume au fost recunoscute și acceptate ca sarcini comune pentru întreaga omenire. Aceste sarcini sunt mult mai importante decât interesele comerciale convenționale. Totuși, este esențial ca aceste obiective să fie incluse în politica comercială modernă.

Creșterea prosperității sociale, așa cum este definită de indicele de dezvoltare umană și statul de drept, sunt în interesul economiei europene. Îi vor da posibilitatea să relaționeze cu succes cu alte economii. Aceste aspecte sunt acoperite într-o anumită măsură de responsabilitatea socială a întreprinderilor, însă nu pot fi puse în aplicare în lipsa unui cadru național.

Doresc să subliniez faptul că grupul meu și-ar fi dorit ca unele dintre aspectele tratate în cele trei rapoarte să fie aprofundate. Deși salutăm faptul că întreprinderile își îndeplinesc responsabilitățile sociale din proprie inițiativă, se știe că mii de oameni din întreaga lume descoperă în fiecare zi că drepturile lor există în cel mai bun caz doar pe hârtie și că sunt pur și simplu ignorate în munca de zi cu zi. Condițiile din întreprinderile subcontractante și furnizoare, inclusiv cele din producerea materiilor prime, sunt adesea îngrozitoare. Acest lucru este demonstrat de filmele cu privire la munca copiilor în industria producătoare de ciocolată.

Pentru a beneficia de o aprovizionare durabilă, neîntreruptă, cu materie primă și energie, așa cum este descris în strategia dvs., domnule De Gucht, trebuie să luăm în considerare aceste aspecte ale celor trei rapoarte.

 
  
MPphoto
 

  William (The Earl of) Dartmouth, în numele Grupului EFD. – Domnule președinte, comerțul generează prosperitate reciprocă, și subliniez cuvântul „reciprocă”. Prin urmare, rezultă că politica comercială nu ar trebui să fie niciodată împovărată de o agendă politică.

Acum, la nivel personal, nutresc un respect deosebit pentru raportorii celor trei rapoarte, dar filozofia care stă la baza rapoartelor a fost propusă la multe alegeri și de cele mai multe ori a fost respinsă la vot.

Asistăm la o încercare de manipulare a politicii comerciale a Uniunii Europene – de care, din păcate, Regatul Unit este legat deocamdată – pentru a pune în aplicare în secret un vast program socialist care a fost respins în mod constant.

La nivel politic, intrigile raportorilor sunt destul de impresionante. Însă, în calitate de democrat, trebuie să spun nu și din acest motiv vom vota împotrivă mâine.

 
  
MPphoto
 

  Laurence J.A.J. Stassen (NI) . – (NL) Domnule președinte, cauzele și efectele schimbărilor climatice se bazează pe o teorie, dar par să aibă mai mult aspectul unei convingeri religioase. Cu toate acestea, totul este subordonat acestei religii, după cum se poate vedea din lectura acestui raport referitor la comerțul internațional. Se propune o adevărată diplomație în materie de climă; asta înseamnă că Uniunea Europeană este bucuroasă să facă afaceri, dar numai în condiții stricte de climat neutru – exact așa cum îi place Uniunii Europene – ca și cum acestor parteneri comerciali nu le-ar plăcea nimic mai mult decât să se consacre fără întârziere dezvoltării unei piețe unice. La urma urmei, exportul înseamnă transport, și mai mult transport dăunează emisiilor globale 2 de dioxid de carbon. Ei bine, Europa va ajuta, într-adevăr, țările în curs de dezvoltare prin această măsură – mai ales țările care depind de exportul produselor agricole competitive, de exemplu. Ce are de-a face acest lucru cu Uniunea Europeană? Domnule președinte, din document transpare lipsa înțelegerii economiei. Doresc să citez din raportul domnului Jadot, punctul 57: „regretă că o parte importantă a comerțului internațional constă în produse omogene care ar putea fi la fel de bine fabricate pe plan local”. Am încheiat citatul. Cine este geniul economic care a venit cu această idee? Oricine are o cultură economică minimă va fi familiarizat cu principiul economic conform căruia specializarea și comerțul sunt forța motrice din spatele creșterii economice. Raționamentul naiv din acest raport ar fi dezastruos pentru economia mondială. Nu este de mirare faptul că majoritatea cetățenilor și întreprinderilor se descurcă fără țintele europene în materie de climă. Cu toate acestea, Europa insistă și elaborează pentru a mia oară serii de ținte absurde în materie de climă. Economiile emergente precum China și India nu țin cont de aceste lucruri și vor culege profitul de pe urma restricțiilor auto-impuse ale Europei. Cine va plăti, în cele din urmă, prețul pentru urmărirea utopiei Europei? Cetățenii și întreprinderile.

 
  
MPphoto
 

  Małgorzata Handzlik (PPE).(PL) Domnule președinte, domnule comisar, în primul rând, doresc să-i mulțumesc domnului Désir pentru colaborarea foarte bună cu privire la raportul referitor la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale. Am fost raportorul alternativ al Grupului Partidului Popular European (Creștin-Democrat) pentru acest raport. Responsabilitatea socială a întreprinderilor este prezentă de ceva timp în dezbaterile privind comerțul internațional, și acest aspect s-a văzut în referirea la principiile responsabilității sociale în acordurile comerciale negociate recent de Uniune cu țări precum Coreea de Sud, Columbia și Peru.

Sunt bucuroasă că, prin intermediul acestui raport, Parlamentul a subliniat necesitatea continuării extinderii folosirii acestor referințe, care sunt numite în raport clauze privind responsabilitatea socială a întreprinderilor. Sunt sigură că includerea unor astfel de clauze în acordurile internaționale va contribui la o mai mare ușurință de recunoaștere a instrumentelor de responsabilitate socială a întreprinderilor și la promovarea și încurajarea întreprinderilor să aplice aceste clauze la un nivel mai extins. Nu trebuie să uităm că funcționarea corectă a acestor instrumente depinde într-o mare măsură de voința întreprinderilor însele, deoarece întreprinderile decid dacă depășesc limitele standardelor obligatorii din punct de vedere juridic.

Doamnelor și domnilor, în timpul vizitei mele recente în India, i-am întrebat pe oamenii de afaceri pe care am avut ocazia să-i cunosc despre acțiunile lor în domeniul responsabilității sociale a întreprinderilor. Cu toții au dat exemple de măsuri foarte concrete pe care le iau în acest domeniu. Acest lucru îmi conferă, personal, mult optimism. Sper că raportul Désir va fi o nouă voce cu privire la măsurile luate de către Uniune și va contribui la o aplicare și mai largă a standardelor privind responsabilitatea socială a întreprinderilor.

 
  
MPphoto
 

  George Sabin Cutaș (S&D). - (RO) Doresc să-l felicit pe Yannick Jadot pentru propunerile ambițioase avansate în acest raport și mai ales pentru disponibilitatea de a găsi un compromis cu toate grupurile politice care au depus amendamente.

Trebuie să recunoaștem că au existat momente-cheie în care Uniunea Europeană a avut ocazia să vorbească cu o singură voce. Copenhaga a fost unul dintre ele, iar întreaga planetă aștepta asumarea rolului de lider, în lupta împotriva schimbărilor climatice, de către Uniunea Europeană și antrenarea statelor reticente în aceeași direcție. Așteptările, din păcate nu s-au concretizat, iar dezamăgirea a fost direct proporțională cu aceasta.

Concluzia care se poate desprinde este lipsa unui consens în interiorul Uniunii. Există guverne naționale care nu sunt cu adevărat pregătite să-și asume angajamente puternice în direcția reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, iar o explicație sigură ar putea fi criza economică și financiară care a încetinit elanul acestora de a se angaja în dezvoltarea unei politici climatice ambițioase.

Cu toate acestea, combaterea schimbărilor climatice atât la nivel local, cât și global, trebuie să reprezinte o preocupare continuă pentru statele lumii. Nu este vorba doar de viitorul generațiilor următoare, care este pus în pericol, ci de spre justiția globală.

Nu este corect ca țările în curs de dezvoltare să fie lăsate să plătească costurile încălzirii globale, în timp ce țările industrializate abordează o gândire pragmatică și individualistă. Este nevoie de o reală solidaritate nord-sud.

De aceea privesc Summitul de la Cancun ca pe o oportunitate de a merge mai departe de un acord operațional. Cancun trebuie să însemne un acord operațional global și obligatoriu din punct de vedere juridic, care să ajute la menținerea încălzirii globale sub 2 grade Celsius.

Se impune, în egală măsură, o procedură de verificare mai bine definită decât acea stabilită la Copenhaga. De asemenea, efortul singular al Uniunii Europene de a combate schimbările climatice nu poate să garanteze succesul unui acord pentru perioada post-2012. Trebuie să reușim să convingem și alte părți să-și asume angajamente mai ambițioase de reducere a emisiilor de gaze și cu efect de seră.

Nu în ultimul rând, doresc să mă opresc asupra relației dintre comerțul internațional și schimbările climatice. Comerțul este un instrument important în transferul de tehnologii către țările în curs de dezvoltare. Se impune astfel eliminarea barierelor pentru comerțul verde. Aceasta ar putea lua forma unei eliminări, cel puțin al nivelul organizației mondiale a comerțului, a tarifelor pentru produsele verzi. Trebuie să fim în același timp conștienți de sciziunea produsă la nivel global de către actualul sistem comercial în ceea ce privește munca și producția bazată pe transport. De aceea, închei prin a pleda pentru încurajarea producției locale în Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Bearder (ALDE). – Domnule președinte, aș dori să-i atrag atenția Comisiei asupra faptului că conceptul și practica responsabilității sociale a întreprinderilor s-au răspândit repede în sectorul comercial în ultima decadă. Cine poate obiecta la asemenea valori fundamentale din moment ce societățile își tratează angajații bine și respectă drepturile omului și mediul înconjurător?

Și totuși, până acum, legătura dintre comerț și responsabilitatea socială a întreprinderilor a fost, în cel mai bun caz, slabă și există numeroase argumente în acest sens. Comerțul internațional este reglementat de acordurile dintre state, dar ar trebui RSI să fie un angajament obligatoriu pe care aceste întreprinderi trebuie să-l accepte? Sau se pot conforma doar dacă doresc acest lucru?

Cetățenii europeni devin mai conștienți. Atât de multe dezastre recente – mai ales scurgerea de petrol BP – au arătat faptul că standardele și etica în virtutea cărora operează în străinătate societățile europene trebuie monitorizate.

Europenii obișnuiți nu mai sunt dispuși să salute și să susțină o extindere a comerțului internațional doar din motive economice. Atunci când comerțul distruge mediul natural și reduce standardele de viață ale populației locale, spunem că asta pune capac. Doar guvernele pot stabili standarde care garantează faptul că cei care acționează într-un mod etic și transparent nu sunt subminați de cei care nu o fac.

Uniunea Europeană trebuie să încurajeze întreprinderile să adopte și să dea rapoarte privind obligațiile RSI în toate activitățile comerciale, atât în țară, cât și în străinătate. În caz contrar, RSI riscă să rămână puțin mai mult decât un experiment în relațiile publice pentru câteva companii multinaționale.

Salut acest raport din proprie inițiativă, care solicită Comisiei să aducă RSI în centrul acordurilor de comerț internaționale ale UE. Trebuie să ne asigurăm că respectarea dezvoltării durabile și a drepturilor la muncă rămâne la fel de importantă în urmărirea intereselor comerciale ale Uniunii Europene în străinătate.

 
  
MPphoto
 

  Jacky Hénin (GUE/NGL). (FR) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, Comisia a jucat, prin apărarea liberului schimb nelimitat, organizarea dezarmării comerciale a Uniunii, din plin rolul servil de instrument în serviciul intereselor foarte concrete care dăunează angajaților europeni. Concurența liberă și nedenaturată este un mit care distruge locuri de muncă și vieți.

De fapt, dacă concurența este liberă, atunci toate formele de dumping sunt posibile, începând cu dumpingul fiscal, social, monetar și dumpingul ecologic. Concurența este denaturată în mod necesar. Pentru a ieși din această situație care distruge ocuparea forței de muncă industrială și care afundă angajații și familiile acestora în sărăcie, trebuie să existe un control strict al mișcărilor de capital ale statelor membre, trebuie distruse paradisele fiscale, sectoarele esențiale vieții – energia, apa, medicamentele, agricultura și educația – trebuie eliminate din domeniul comercial, și, mai presus de toate, criteriile de mediu și sociale care garantează egalitatea în activitatea comercială și drepturile angajaților trebuie definite și puse în aplicare.

 
  
MPphoto
 

  Elisabeth Köstinger (PPE).(DE) Domnule președinte, Uniunea Europeană are o responsabilitate importantă cu privire la drepturile omului, standardele sociale și protejarea mediului înconjurător în relațiile sale comerciale actuale și viitoare. Aceste standarde formează o bază importantă pentru discuțiile despre acordurile de liber schimb. UE ar trebui să dea un exemplu în toate negocierile sale și să ceară condiții corecte de ocupare a forței de muncă și folosirea durabilă a resurselor. În acest context, aș dori să subliniez, în special, negocierile actuale cu Mercosur și cu India. Dorește Uniunea Europeană într-adevăr să importe produse ieftine care au fost fabricate folosind munca copiilor și care implică distrugerea resurselor naturale? Obiectivul nostru trebuie să fie garantarea condițiilor de lucru optime și a salariilor bune în aceste țări, și nu profiturile rapide. Comisia Europeană trebuie să includă în continuare standarde clare în viitoarele acorduri comerciale și să le includă în negocierile internaționale.

Totuși, aceste standarde nu se referă doar la considerentele etice și la valorile pe care le reprezintă UE, ci și la egalitatea pentru producătorii din Europa, precum și din afara ei. Alți factori importanți sunt cererea în creștere de produse din partea consumatorilor europeni și trasabilitatea metodelor de producție. În acest context, doresc să analizez la sfârșit raportul domnului Jadot. Punctul 48 critică sever modelul agricol comun. Totuși, acest model garantează o aprovizionare sigură cu alimente de calitate înaltă. Raportul se referă la efectele sale aparent negative asupra schimbărilor climatice. Doresc să subliniez că prioritatea este siguranța alimentară a celor 500 de milioane de cetățeni ai noștri. UE trebuie să se mențină autonomă în ceea ce privește aprovizionarea cu alimente și nu ar trebui să devină dependentă de importuri. Acesta ar fi un dezastru. Am o obligație puternică față de cetățenii UE și, prin urmare, nu pot să susțin acest fragment din raport.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE). (CS) Domnule președinte, sunt implicată îndeaproape în noua strategie privind comerțul internațional. În calitate de membră a Comisiei pentru comerț internațional în mandatul anterior, am solicitat, cu răbdare, ca politica comercială să fie un instrument care să sprijine concurența loială și cheia spre menținerea valorilor europene și intereselor comerciale pe piața globală. Presiunea în vederea creșterii standardelor sociale și de mediu este calea pentru a elimina condițiile neloiale și inegale în competiția comercială internațională. De șase ani solicit ca toate acordurile comerciale să includă clauze privind drepturile omului, a căror respectare ar trebui să fie o condiție pentru o politică preferențială.

În cele din urmă, Parlamentul European solicită astăzi Comisiei prin acest raport să înainteze un proiect de regulament care să interzică importul în UE al bunurilor produse prin folosirea formelor moderne de sclavie și muncă silită și în țări în care standardele de bază privind drepturile omului sunt încălcate. Această măsură trebuie să se aplice atât țărilor ACP, cât și Chinei. Aș dori să-i mulțumesc și să o felicit sincer pe colega mea, doamna Saïfi, pentru acest document care ilustrează faptul că Parlamentul progresează.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE). (SK) Domnule președinte, ocaziile pe care le avem la dispoziție prin adoptarea Tratatului de la Lisabona fac posibilă stabilirea îndelung așteptată a unui echilibru între legislația comercială și drepturile omului. Cred cu tărie că Uniunea Europeană, pentru a-și menține credibilitatea și integritatea, trebuie să se folosească din plin de această oportunitate și să înceapă să acționeze în mod consecvent cu privire la drepturile omului, atât în politicile sale interne, cât și în cele externe.

Aș dori să menționez solicitarea ca Comisia să încheie acorduri care să conțină clauze privind democrația, drepturile omului și conformitatea cu standardele sociale, de sănătate și de mediu, și, în același timp, să garanteze monitorizarea eficientă a respectării și punerii în aplicare a acestor standarde în practică. În aceste acorduri trebuie acordată atenție deosebită aspectelor comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală pentru a asigura protecția dreptului la sănătate, care este strâns legat de dreptul la viață. Aș dori să o felicit pe doamna Saïfi pentru textul foarte îndrăzneț și consecvent.

 
  
MPphoto
 

  Carl Schlyter (Verts/ALE).(SV) Domnule președinte, consider că putem rezuma aceste trei rapoarte prin a afirma că trecem de la perceperea oamenilor ca instrumente care sunt folosite în comerț la perceperea comerțului ca instrument care este utilizat în folosul oamenilor. Dorim să ne distanțăm de o logică conform căreia unui profit de un euro din comerț îi corespunde o pierdere de doi euro în materie de costuri de mediu sau sociale. Rapoartele conțin, de asemenea, multe propuneri concrete, de exemplu propunerea excelentă a doamnei Saïfi cu privire la o organizație mondială pentru mediu, sau propunerea creșterii puterii Organizației Internaționale a Muncii sau taxe de frontieră utilizate ca mijloace pentru reducerea concurenței neloiale și emisiilor care dăunează climei, precum și propunerea consultării comunității locale înainte de realizarea investițiilor.

Acestea, domnule comisar, nu sunt doar intenții bune de care trebuie să luați cunoștință. Mai degrabă, dorim să vedem acum rezultatele concrete ale solicitărilor noastre. Dorim să vedem legislația atunci când este lucru este necesar. Dorim să vedem schimbări ale punerii sale în aplicare, dacă este cazul, și dorim să vedem Comisia luând inițiativa în negocierile internaționale în vederea îmbunătățirii normelor.

 
  
MPphoto
 

  Csanád Szegedi (NI).(HU) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, partidul meu, Jobbik – Mișcarea pentru o Ungarie mai bună, acordă o importanță deosebită protecției mediului înconjurător și restabilirii echilibrului ecologic. Suntem convinși de faptul că Europa se confruntă nu doar cu criză economică și recesiune, ci și cu o criză ecologică. În această privință, considerăm că este foarte important să creăm autoguvernanță în industriile alimentară și ușoară în Uniunea Europeană. Nimeni nu înțelege de ce UE trebuie să importe mari cantități de usturoi și ardei din China și pui din Brazilia când aceste produse pot fi produse pe plan local. De aceea am afirmat că avem nevoie de autoguvernanță locală în industriile alimentară și ușoară. Responsabilitatea noastră, aici, în Parlamentul European, este de a proteja agricultorii europeni, IMM-urile și cetățenii noștri, oferindu-le oportunitatea de o obține alimente curate, de calitate superioară de la agricultorii locali. Considerăm, de asemenea, că este vital să introducem adoptarea tehnologiilor prietenoase din punct de vedere ecologic în cea mai mare măsură posibilă.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). -Seán Kelly (PPE). – Domnule președinte, concurența este viața comerțului. Evident, pentru a avea concurență trebuie să poți concura, și o parte a acordurilor pe care le avem cu țările terțe îi dezavantajează chiar pe producătorii noștri.

Elisabeth Köstinger a făcut referire la Mercosur, și este întru totul adevărat că multe produse agricole și piscicole care vin în Europa sunt produse la un standard inferior față de cele pe care le cerem din interior. Această problemă trebuie, desigur, soluționată.

Acestea fiind spuse, într-o notă pozitivă, o parte a acordurilor pe care le-am avut în ultima vreme sunt foarte bune, de exemplu acordul de liber schimb cu Coreea. Avem nevoie de mai multe acorduri de acest fel. Cred că majoritatea oamenilor sunt de acord cu faptul că ne-ar avantaja atât pe noi, cât și pe ei.

Doresc să-l întreb pe domnul comisar dacă există planuri de încheiere a unui acord de parteneriat economic cu Japonia. Studiul Economic din Copenhaga a demonstrat că am câștiga 33 de miliarde de euro și Japonia ar câștiga 18 miliarde de euro de pe urma unui astfel de acord.

 
  
MPphoto
 

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Domnule președinte, cred că această dezbatere a fost foarte bogată. Deși filosofia din spatele acestor trei rapoarte este asemănătoare, detaliile, ideile și răspunsurile pe care le-am împărtășit astăzi nu pot fi abordate corespunzător în scurtul timp pe care îl am la dispoziție. Unele idei sunt realizabile, altele mai puțin, deoarece operăm într-un cadru legal, instituțional și politic, atât în calitate de Uniune a celor 27 de state membre, cât și în calitate de membru al OMC. Voi încerca să subliniez ceea ce consider a fi considerații importante pentru fiecare raport. Din păcate, nu pot cuprinde totul.

Cu privire la raportul doamnei Saïfi, mai mulți dintre dumneavoastră au menționat posibilitatea ca OIM să aibă statut de observator în OMC. Punctul meu de plecare este faptul că există, în mod clar, o mai mare sferă de aplicare pentru îmbunătățirea guvernanței internaționale și o mai bună coordonare între organizațiile internaționale. Următoarea mea observație este că, pentru a ajuta politica comercială să obțină un rezultat social și ecologic mai bun, trebuie să stabilim obiective realizabile. Modificările structurale au nevoie de mult timp pentru a fi puse în aplicare și, dacă suntem realiști cu privire la revenirea membrilor OMC la un program de tip „comerț și...”, acesta este un efort pe termen lung.

Permite-ți să adaug, cu privire la propunerea din raportul doamnei Saïfi, că ar trebui să existe o evaluare privind drepturile omului în acordurile de liber schimb (ALS), și cred că această măsură ar trebui luată cu ajutorul negocierilor. Sunt, mai degrabă, sceptic cu privire la existența unei perioade speciale între încheierea negocierilor și inițierea unui acord. Acest aspect a fost, de asemenea, discutat în această dimineață în alt context, dar cred că trebuie să ne limităm la procedura din Tratatul de la Lisabona care menționează foarte clar faptul că Comisia este cea care trebuie să inițieze astfel de acorduri; apoi începe ratificarea procedurii și Consiliul semnează, aceasta fiind modul lor de ratificare; apoi Parlamentul European are dreptul și obligația de a ratifica prin vot. Cu privire la ideea unei evaluări a drepturilor omului înaintea inițializării – permiteți-ne să o numim un fel de condiție prealabilă – nu sunt optimist în ceea ce privește acest aspect. Pe de altă parte, cred că ideea analizei impactului drepturilor omului al unui acord are sens, și sunt optimist în această privință.

Au fost formulate și întrebări concrete, de exemplu cu privire la munca copiilor. Știți că în prezent negociem un acord de liber schimb cu India, unde întreaga chestiune a durabilității trebuie, de asemenea, să fie abordată. India este foarte sceptică cu privire la un asemenea capitol referitor la durabilitate în acord, însă noi insistăm – și vom insista în continuare – ca un astfel de capitol să-și găsească un loc, și cred că în cele din urmă va fi inclus.

Aș dori doar să întreb, dacă, mai târziu, când acest aspect va fi fost discutat, veți lua în considerare faptul că ideile terțelor țări individuale cu privire la un astfel de capitol al durabilității pot viza nu numai conținutul, ci și filosofia unor țări terțe cu privire la acest aspect.

În ceea ce privește raportul Jadot, am auzit solicitări pentru un capitol referitor la climă în fiecare acord bilateral. Susțin pe deplin sustenabilitatea mediului deoarece viitorul nu ne aparține. Totuși, cred că trebuie să fim atenți la a recunoaște că multe elemente care trebuie utilizate pentru a oferi un răspuns satisfăcător la provocarea schimbărilor climatice – de la limite ale emisiilor la finanțare – nu pot fi transpuse în dispoziții în acordurile noastre comerciale. Cred că există un forum mai cuprinzător în acest sens și, dacă va exista un acord în forumul mai cuprinzător, atunci, desigur un astfel de acord trebuie să se reflecte în acordurile de liber schimb bilaterale. Dacă acest lucru este posibil și în runda de dezvoltare despre care tocmai am discutat, Runda Doha, aceasta este o întrebare și mai discutabilă deoarece nu există, desigur, înțelegere între toți participanții la acest proces multilateral în ceea ce privește includerea unui capitol referitor la schimbările climatice în acordul final. Totuși, vom susține această abordare.

În ultimul rând, în ceea ce privește raportul domnului Désir, cred că acesta survine într-un moment foarte oportun, dat fiind că o nouă comunicare a Comisiei cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) este în pregătire.

Comisia și membrii OCDE contribuie activ la actualizarea criteriilor de referință OCDE actuale la timp pentru reuniunea ministerială a OCDE în mai 2011.

În toate activitățile noastre referitoare la RSI, vom examina cu atenție diverse opțiuni de promovare a comportamentului responsabil al societăților europene, indiferent de locul unde operează, acordând o atenție deosebită fezabilității și consecințelor.

Permiteți-mi să adaug că aceasta nu este doar o chestiune referitoare la comerț sau la acordurile comerciale bilaterale și multilaterale. În Statele Unite, a fost adoptată recent o lege prin care societățile multinaționale – și nu numai cele care activează în Statele Unite, ci și cele care au sediile sociale acolo – sunt obligate să fie responsabile și să ofere certificarea operațiunilor și tranzacțiilor lor financiare cu privire la materiile prime.

Cred că aceasta este o inițiativă foarte lăudabilă care este, de fapt, în întregime în afara acordurilor bilaterale. Majoritatea operațiilor de acest gen cu privire la materiile prime nu sunt incluse în acordurile bilaterale, sunt pur și simplu operații financiare și industriale ale societăților multinaționale, dar, dacă au sedii sociale în Statele Unite, atunci Statele Unite pot lua măsuri față de aceste societăți. Cred că este o idee foarte bună pentru noi să avem în vedere luarea aceleiași măsuri cu privire la societățile europene care sunt active mai ales în țările lumii a treia, și apoi să extindem aceeași abordare pentru țări precum Canada și Australia, astfel încât să cuprindem în cele din urmă majoritatea acestor tipuri de activități industriale și industrii extractive din lume. Cred că aceasta ar fi o contribuție importantă la dezvoltare în condiții sustenabile.

Pe scurt, felicitări pentru cele trei rapoarte. Sunt, cu siguranță, dispus să continuu discuția cu privire la aceste subiecte cu dumneavoastră în lunile și anii care vor urma.

 
  
MPphoto
 

  Tokia Saïfi, raportoare.(FR) Domnule președinte, avem prea puțin timp, domnule comisar, pentru a redeschide o dezbatere cu privire la răspunsul pe care tocmai ni l-ați dat. Prin urmare, vom continua discuția, după cum ați spus.

Doresc să încep prin a le mulțumi tuturor vorbitorilor, mai ales raportorilor alternativi, precum și colegilor mei, domnul Jadot și domnul Désir pentru colaborarea noastră. Temele au fost asemănătoare și complementare, și acest lucru ne-a permis să schimbăm idei. Ne-a permis, de asemenea, să demonstrăm o consecvență a abordării în activitatea noastră: să facem comerțul mai puțin incapabil de a fi afectat de concepte precum drepturile omului, dreptul la muncă și legislația privind mediul înconjurător.

După cum am subliniat mai devreme, este nevoie de timp, după cum ați spus, domnule comisar, pentru ca mentalitățile să se schimbe, însă nu putem aștepta ca ele să se schimbe singure. Prin urmare, dacă vom pune în aplicare unele dintre măsurile propuse în diversele rapoarte pe care vi le-am prezentat în această seară, ne vom îndrepta, treptat, spre o economie mai echitabilă și mai ecologică. Uniunea Europeană trebuie să inițieze această schimbare și să dea un exemplu partenerilor săi comerciali.

 
  
MPphoto
 

  Yannick Jadot, raportor.(FR) Domnule președinte, domnule comisar, doresc să-i mulțumesc domnului comisar De Gucht pentru răspunsurile oferite și pentru propunerea sa de colaborare. Am luat notă de răspunsul său cu privire la capitolul privind clima și sper că vom reuși să îmbunătățim celelalte aspecte și să facem propuneri care vor avea duce la luarea unor măsuri concrete și la includerea anumitor elemente în acordurile comerciale. În cele din urmă, faptul că negocierile comerciale de la OMC, care sunt, cu siguranță, foarte complexe, au eșuat oferă Uniunii Europene diverse oportunități de a integra în acordurile bilaterale elemente inovatoare și de a încerca să construiască noi tipuri de acorduri comerciale care să integreze în continuare obiectivele UE cu privire la mediul înconjurător, climă, drepturile omului sau drepturile sociale.

Aceasta este, într-un fel, o oportunitate. Cred că este o solicitare foarte puternică și, dacă aceste rapoarte vor primi sprijin vast mâine, acest lucru va fi într-adevăr – și îmi doresc să cred că va fi – un avertisment foarte important din partea Parlamentului European pentru Comisie și Consiliu.

Aș dori să-i răspund doamnei Stassen, care a plecat, în ceea ce privește economia. După secolul 19 au continuat să se scrie cărți despre economie. Prin urmare, putem vedea că provocările cu privire la modul de integrare a aspectelor sociale și de mediu în costurile de producție reprezintă un factor important în definirea realității avantajelor comparative.

În același fel, doamnă Muscardini, veți avea întotdeauna sprijinul meu atunci când este vorba despre apărarea suveranității alimentare a Uniunii Europene. Mai mult decât atât, dacă sunteți pregătită, împreună cu mine și cu alții, să combatem acordul Blair House, care este, la urma urmei, principalul obstacol în calea adevăratei suveranități alimentare, a siguranței alimentare reale din prezent în Europa, veți avea sprijinul meu.

Le mulțumesc, așadar, tuturor colegilor mei și dvs., domnule comisar, pentru sinceritatea cu privire la activitatea concretă și măsurile concrete cu privire la acordurile care vor fi negociate și încheiate în curând.

 
  
MPphoto
 

  Harlem Désir, raportor. (FR) Domnule președinte, după cum vedeți, mi-au rămas două minute. Știți acest lucru, așadar, dacă ați avut o problemă legată de timp mai devreme, ați fi putut scădea timpul din această parte a discursului meu, care ar fi putut să fie mai scurtă. Doresc să le mulțumesc în special colegilor și domnului comisar pentru răspunsul său.

Ceea ce a fost izbitor în această dezbatere este consensul foarte larg dincolo de diferențele dintre grupuri. Acesta se explică, totuși, prin necesitatea de a lua cu adevărat în calcul, într-o măsură mai mare, aspectele sociale și de mediu în politica comercială, în acordurile pe care le negociem.

Atunci când m-ați întrerupt pentru discursul dumneavoastră foarte interesant, care i-a fascinat, sunt sigur, pe concetățenii noștri din Uniune, doream doar să aduc în discuție un aspect pe care l-a abordat chiar și domnul comisar, și anume că responsabilitatea socială a întreprinderilor nu poate – și are perfectă dreptate – să înlocuiască respectarea legii și responsabilitățile statelor membre.

În plus, domnul De Gucht are, de asemenea, dreptate atunci când afirmă că, chiar în acest moment, în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), ca urmare a raportului profesorului Ruggie, pe care domnul Howitt l-a menționat, au fost propuse noi măsuri cu privire la responsabilitatea societăților multinaționale, nu doar în sectorul mineritului, ci și în multe alte domenii de responsabilitate – în special cu privire la filialele externe – în cadrul sferelor lor de influență sau în lanțurile lor de aprovizionare. Cooperarea juridică va garanta, de asemenea, faptul că o companie mamă nu se poate sustrage de la responsabilitățile care îi revin în ceea ce privește acțiunea unei filiale sau a unui subcontractant, când acesta a încălcat reguli sociale sau de mediu. Toate aceste măsuri sunt absolut esențiale.

Cred pur și simplu, deși recunosc că va fi dificil, că trebuie să stabilim o legătură cu acordurile comerciale. Există deja un număr mic de trimiteri la responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) în acordul cu Coreea și în acordurile cu țările din America Latină. Cred că, plecând de la dialogul pe care l-am început astăzi cu Comisia, trebuie să continuăm să ne asigurăm că obiectivele noastre RSI și obiectivele privind dezvoltarea durabilă sunt compatibile unele cu altele în acordurile comerciale internaționale.

 
  
MPphoto
 

  Președinte. – Vă mulțumesc foarte mult, domnule Désir.

 
  
MPphoto
 

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, marți, 25 noiembrie 2010, la ora 12.00.

 
Ultima actualizare: 15 aprilie 2011Notă juridică