Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2010/2934(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

B7-0650/2010

Dezbateri :

PV 24/11/2010 - 19
CRE 24/11/2010 - 19

Voturi :

PV 25/11/2010 - 8.12
CRE 25/11/2010 - 8.12
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0444

Dezbateri
Joi, 25 noiembrie 2010 - Strasbourg Ediţie JO

9. Explicații privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
  

Explicații orale privind votul

 
  
  

Propunere de rezoluție (B7-0683/2010)

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). (LT) Dle președinte, am votat în favoarea acestei rezoluții privind negocierile care au loc în prezent asupra bugetului pentru anul 2011. Eșecul înregistrat săptămâna trecută în cadrul reuniunii Comitetului de Conciliere al Parlamentului și Consiliului a cauzat îngrijorare în toată Uniunea Europeană. Este regretabil că unele persoane încă nu simt că este necesar să adere la Tratatul de la Lisabona. Dacă, până la sfârșitul anului, nu putem cădea de acord asupra bugetului și a altor probleme corelate, vor exista consecințe foarte serioase. Dacă nu există fonduri, va fi foarte dificilă crearea Serviciului European de Acțiune Externă și a celor trei noi instituții de monitorizare a organizațiilor financiare. Lipsa fondurilor va presupune și faptul că politica de coeziune, una dintre cele mai importante politici din Uniunea Europeană, nu va fi implementată corect, ca să nu mai vorbim și de ceea ce se va întâmpla cu strategia Europa 2020 și cu programul GALILEO. Așadar, simt că poziția flexibilă și constructivă a Parlamentului European demonstrează, încă o dată, că, în condițiile crizei financiare, Parlamentul European chiar acționează cu simț de răspundere.

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dle președinte, cu privire la dezastrul rezultat din negocierile bugetului pentru 2011, aș dori să precizez: în primul rând, dreptul de a întocmi un buget este un drept esențial al oricărui parlament democratic. În al doilea rând, un parlament care ia lucrurile în serios trebuie să-și exercite acest drept. În al treilea rând, aș dori să solicit Consiliului European să respecte și să accepte acest drept evident al Parlamentului European. În al patrulea rând, trebuie să se găsească un proces care să asigure că vocea Parlamentului European este auzită atunci când se discută despre decizii privind bugetul.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dle președinte, am votat în favoarea acestui buget și este, desigur, clar că, dacă noi cei din Parlament avem autoritate bugetară, ar trebui să ne exercităm acest drept.

Acum trebuie să ne gândim la modul în care putem acționa cu simț de răspundere. Aș putea spune că, în multe privințe, conținutul bugetului nu reflectă idealurile pe care le împărtășim noi în Uniunea Europeană. Mi-aș dori să putem analiza multe lucruri în detaliu într-un mod care ar sublinia prezența aspectelor devenite acum nerelevante și care ne-ar încuraja să folosim bugetul pentru a le reanaliza pe acestea. Desigur, este important și să ne asigurăm că Uniunea Europeană își primește propria finanțare, prin intermediul căreia își poate îndeplini funcțiile asupra cărora am căzut cu toții de acord și care au survenit odată cu Tratatul de la Lisabona.

Atunci când sugerez că există unele probleme pentru care ar trebui să adoptăm o nouă perspectivă, avem de-a face cu resturi precum sprijinul pentru fermele de tutun și așa mai departe, care nu cred că se mai numără astăzi printre prioritățile Uniunii Europene. Trebuie să ne concentrăm asupra prezentului, construind un buget care va facilita o creștere reală a economiei europene.

 
  
  

Raport: Tokia Saïfi (A7-0312/2010)

 
  
MPphoto
 

  Antonello Antinoro (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea raportului dnei Saïfi deoarece și-a atins obiectivul propus de a preciza modul în care standardele privind drepturile omului și mediul ar trebui consolidate în cadrul acordurilor comerciale internaționale.

Aceasta va permite marilor organizații internaționale să coopereze mai îndeaproape pentru introducerea problemelor sociale în cadrul acordurilor multilaterale. Ar fi util dacă Organizația Mondială a Comerțului ar fi reformată în vederea unei astfel de cooperări, deși ostracizarea anumitor țări face dificilă implementarea unei astfel de reforme.

De fapt, clauza drepturilor omului apare deja în majoritatea acordurilor internaționale recente și aceasta va deveni standard în tratatele comerciale viitoare. Ceea ce se impune, prin urmare, este implementarea efectivă atât a celor 27 de convenții, astfel încât țările să beneficieze de sistemul generalizat de preferințe (GSP), cât și a măsurilor de însoțire, elaborate în vederea îmbunătățirii capacității de implementare.

În final, atunci când GSP va fi reformat, ar trebui să se concentreze asupra țărilor care au cel mai mult nevoie de el.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Dle președinte, am votat în favoarea rezoluției. În calitate de raportor al Parlamentului pentru raportul anual, de anul acesta, privind drepturile omului în lume, nu pot decât să reiterez importanța clauzelor privitoare la drepturile omului și a standardelor din acordurile comerciale internaționale.

Comerțul poate juca un rol important nu doar în asigurarea drepturilor politice și civile, dar și a celor economice și sociale. Gândiți-vă doar la rolul pe care îl pot juca programele de asistență comercială în asigurarea dezvoltării mai multor țări sărace din întreaga lume. Trebuie să reținem că aceste clauze privind drepturile omului sunt incluse în acordurile comerciale bilaterale ale UE, dar și în cadrul regimurilor sale GSP și GSP+ cu țările în curs de dezvoltare.

Ar trebui să consolidăm aceste clauze și condiționalitatea, precum și să monitorizam îndeaproape implementarea lor. Ar trebui să luăm în considerare o evaluare a drepturilor omului în țările non-UE care au relații comerciale cu UE, cât și acordarea preferințelor comerciale țărilor care au ratificat și au implementat eficient convențiile internaționale cheie privind dezvoltarea durabilă, drepturile omului și buna guvernare.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (ECR). – Dle președinte, scopul comerțului este de a maximiza prosperitatea și de a avantaja ambii participanți. Nu țările desfășoară activități comerciale între ele, ci companiile și indivizii. Totuși, în acest raport și, mai pe larg, în politica comercială a UE, observăm hotărârea Comisiei de a introduce în aceste acorduri diverse criterii non-comerciale: nu doar pe acelea referitoare la drepturile omului, standardele de mediu etc., ci, chiar mai nociv, și pe acelea care insistă că alte părți ale lumii se grupează în blocuri regionale comerciale, imitând UE.

Comerțul reprezintă un schimb care mizează pe diferențe. Nu are sens, de exemplu, ca țările din America Centrală să fie obligate să formeze o uniune comercială între ele, în care să vândă una alteia banane, cafea și flori. Și nici nu prezintă vreun avantaj să existe în Europa un bloc de economii similare industrializate, prin care să ne izolăm de piețele emergente din celelalte părți ale lumii. Este nociv pentru națiunile în curs de dezvoltare și pentru sfera anglofonă și este, în mod special, dezastruos pentru țara mea care este captivă într-o uniune vamală regională în decădere.

 
  
  

Raport: Ivo Belet (A7-0286/2010)

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dle președinte, mass-media joacă un rol foarte special și important în societatea noastră democratică. Aceasta garantează informații de înaltă calitate și, astfel, aduce o contribuție semnificativă la funcționarea democrației noastre. Sunt convins că o mass-media publică, echilibrată și de înaltă calitate are și ea o influență pozitivă asupra standardelor mass-mediei private. Atât mass-media publică, cât și cea privată au nevoie una de cealaltă și au o influență pozitivă reciprocă. Dacă dorim să avem o mass-media echilibrată și informativă, trebuie să sprijinim posturile de televiziune publice ca fiind omoloagele celor private. Aceasta este una dintre cheile libertății presei, fără de care nu ar exista cu adevărat libertate de expresie în comunitatea noastră.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dle președinte, am votat în favoarea acestui raport al dlui Belet, în ciuda recomandării grupului nostru, deoarece cred că este foarte important să recunoaștem nevoia de a apăra serviciile publice de televiziune, inclusiv pe acelea furnizate de companiile naționale de televiziune. Aceasta este o problemă foarte importantă și ați putea spune că, în democrație, am avut, în principiu, numai experiențe pozitive în această privință.

Este adevărat că avem nevoie și de posturi comerciale. Aceste două tipuri diferite de servicii, canalele comerciale și cele publice, pot fi complementare. După părerea mea, este un drept fundamental și vital pentru libertatea de expresie să existe un post public, care să fie condus public și care să se concentreze asupra producerii de informații actuale pentru cetățenii statelor naționale și ai Europei.

Cred că acest raport este excelent și trebuie susținut și sper că protejarea serviciului public de televiziune va deveni o tendință viitoare în toate statele membre UE.

 
  
MPphoto
 

  Sonia Alfano (ALDE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea raportului Belet deoarece recunoaște și precizează rolul fundamental jucat de sectorul public de televiziune din Europa. Cred că acesta este un pas important pentru Parlament, care precizează clar faptul că serviciul public de televiziune trebuie să rămână independent de puterea politică.

Acest raport pare să fi fost scris în special pentru Italia, unde RAI se află acum la un nivel avansat de degradare, deoarece a fost preluat complet de partidele politice, în detrimentul conținutului cultural și informațional al serviciului public de televiziune și, prin urmare, al întregii țări. Gândiți-vă la ce s-a întâmplat săptămâna trecută în cadrul programului ‘Vieni via con me’ (‘Vino cu mine’).

Minzolini și Masi ai televiziunii, profesioniștii dezinformării publice și cei care îi plătesc pe aceștia sunt incompatibili cu raportul adoptat astăzi de Parlament. Uniunea Europeană ar trebui să ia cunoștință de acest lucru și să acționeze corespunzător. Nu mai dorim politică de partid pe RAI!

 
  
  

Propunere de rezoluție (RC-B7-0624/2010)

 
  
MPphoto
 

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE).(FI) Dle președinte, am votat în favoarea rezoluției. Parlamentul European ar trebui să sărbătorească rezoluția Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea.

90 % din toate victimele războiului sunt civili, majoritatea femei și copii. Violul și sclavia sexuală sunt realități crude, de zi cu zi, ale războiului. Conform Convenției de la Geneva, violul și sclavia sexuală sunt recunoscute drept crime de război împotriva umanității. Trebuie, de asemenea, menționat că violul este o formă de genocid și este recunoscut ca atare de către comunitatea internațională. Este de o importanță vitală ca cei care comit aceste crime să fie făcuți responsabili pentru acțiunile lor.

Femeile trebuie implicate în măsurile luate pentru prevenirea conflictelor și promovarea gestionării crizelor, precum și a negocierilor de pace. De asemenea, este important să înlesnim participarea femeilor la reconstrucția după război a țărilor lor.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE).(LT) Dle președinte, am votat în favoarea acestei rezoluții foarte importante deoarece nu putem ignora creșterea gradului de violență împotriva femeilor. Acest lucru este vizibil mai ales în zonele de război și conflict. Sunt de acord că ar trebui acordată atenția cuvenită implementării Rezoluției 1325 UNSC, prima rezoluție referitoare la impactul disproporționat și unic al conflictului armat asupra femeilor, la cel mai înalt nivel în Uniunea Europeană. Acesta ar trebui să fie un subiect important al revizuirii actuale a politicii UE privind drepturile omului atunci când vine vorba despre elaborarea unei strategii naționale complete privind drepturile omului și despre evaluarea liniilor directoare ale UE referitoare la: violența împotriva femeilor și fetelor, copii și conflictul armat, precum și la combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora. Sprijin propunerea de a aloca fondurile necesare pentru lupta împotriva violenței împotriva femeilor și sprijin participarea femeilor în procesele de pace, securitate și reconciliere.

 
  
  

Propunere de rezoluție (B7-0622/2010)

 
  
MPphoto
 

  Dimitar Stoyanov (NI).(BG) Dle președinte, am votat pentru rezoluția privind apicultura și pentru sprijinirea sectorului apicol, deoarece această formă de producție agricolă este cea mai specializată activitate agricolă. De obicei, când ne gândim la insecte, asociațiile generate de acestea nu sunt dintre cele mai plăcute. Insectele nu sunt niște creaturi plăcute, dar trebuie să coabităm cu ele. Totuși, acest fapt subliniază pur și simplu că albinele sunt singurele insecte care au fost domesticite în scopuri alimentare și pentru producția agricolă. Ne arată cât de importante sunt acestea.

Să nu uităm, de asemenea, că fără albine, nu am dispune nici de o proporție uriașă din celelalte produse agricole, deoarece acestea sunt responsabile și pentru polenizare. Este deosebit de important ca Parlamentul European să se asigure din când în când că standardele sunt aliniate, în special, în agricultură și, în particular, în cazul apiculturii, între UE și țările din afara UE. Comisia trebuie să fie informată cu privire la acest lucru.

 
  
  

Raport: Lena Kolarska-Bobińska (A7-0313/2010)

 
  
MPphoto
 

  Jens Rohde (ALDE).(DA) Dle președinte, vă rog să îmi permiteți să ofer mulțumirile mele dnei Kolarska-Bobińska pentru deosebita sa cooperare și pentru un excelent raport - raport, care aici, în Parlament, a devenit și mai bun decât fusese înainte, cu ajutorul majorității Parlamentului care a luat poziție cu privire la faptul că noi, în Europa, trebuie să creștem ținta de reducere a CO 2 de la 20 % la 30 %. Aceasta este o condiție prealabilă ca noi să devenim pionieri și nu numai că ea aduce progresul în domeniul mediului, dar și asigură că noi devenim competitivi în domeniul tehnologiei protecției mediului. Astfel, vom proteja locurile de muncă, economia și mediul în același timp și vom găsi răspunsuri simultane la majoritatea provocărilor cu care ne confruntăm noi în Europa. A fost o zi mare pentru Europa, odată cu acest vot de astăzi.

 
  
MPphoto
 

  Jan Březina (PPE). (CS) Dle președinte, am votat în favoarea raportului privind strategia energetică, raport care subliniază direcțiile de urmat ale viitoarei politici energetice a Uniunii Europene. Aș dori să subliniez rolul energiei nucleare în contextul energetic prezent și viitor al UE, inclusiv o recunoaștere implicită a necesității de a extinde durata de viață a instalațiilor existente. Din perspectiva surselor individuale, strategia poate fi considerată echilibrată, chiar dacă nu menționează niciodată rolul important, după părerea mea, al cărbunelui ars în centralele electrice modernizate. Este dificil să găsim o soluție de a spori securitatea și independența energetică ale UE fără cărbune, ca o resursă primară stabilă, capabilă să răspundă în mod flexibil la creșterile bruște ale cererii de energie. Punctul slab îl constituie natura excesiv de generală a raportului și absența legislației care să-l însoțească. Forma specifică și practică a strategiei va fi, de asemenea, extrem de influențată de planul de acțiune pentru atingerea unei economii cu emisii reduse de carbon până în anul 2050, care urmează să fie publicat la începutul anului viitor.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Dle președinte, am votat în favoarea acestui document important. El contribuie într-o manieră constructivă la dezbaterea pe care o avem în Europa cu privire la o strategie energetică comună și credibilă.

Securitatea energetică reprezintă, în mod cert, un aspect cheie al acestei strategii. UE trebuie să promoveze o politică energetică comună - dacă nu unică. Instituțiilor și marilor regulatori europeni trebuie să le fie acordat un rol mai important. Comisia Europeană trebuie să joace un rol mai important în eforturile de a dezvolta rute alternative de energie, în primul rând din Azerbaidjan și Asia Centrală, din Africa de Nord, precum și din alte țări. Europa trebuie să investească în continuare în terminale GNL și să-i ajute și pe noii săi membri să facă acest lucru.

Sunt necesare și alte măsuri, cum ar fi: îmbunătățirea eficienței energetice, investițiile în energia nucleară și crearea de stimulente pentru tehnologiile de energie regenerabilă. O piesă esențială în acest puzzle este liberalizarea pieței interne energetice a UE. Acesta este motivul pentru care ar trebui să sprijinim fără rezerve inițiativa Președintelui Buzek și a fostului președinte Jacques Delors, de a crea o comunitate a energiei europene.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dle președinte, cred că acest raport al dnei Kolarska-Bobińska este excelent. Este important să se piloteze o strategie energetică europeană pentru următorii 10 ani. Este extraordinar că acordă o atenție deosebită noțiunii de securitate a furnizării de energie, dar și eficienței energetice și economiei de energie. Și acestea sunt aspecte importante.

În plus, este foarte important să investim în cercetare și în noile aplicații pentru diferitele tehnologii de mediu. Va fi nevoie de inovații în acest domeniu dacă dorim să clădim o Europă mai curată și mai puțin dependentă de alții în materie de energie. Astfel, trebuie, în principiu, să ne îndreptăm privirea spre formele alternative de energie. Este adevărat că avem nevoie de putere nucleară ca formă energetică de bază, dar avem nevoie și de noi investiții în energie alternativă. Sper să oprim treptat folosirea cărbunelui. Nu aș dori să văd un viitor negru-cărbune pentru energia din Europa.

 
  
MPphoto
 

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE).(LT) Dle președinte, am votat în favoarea acestui raport privind strategia energetică a Uniunii Europene care acoperă multe aspecte și probleme importante și care vorbește despre energia regenerabilă, cercetare, inovații, reducerea poluării și, de asemenea, despre creșterea securității energetice. În special, sprijin clauza Parlamentului European care prevede ca rețelele de energie, chiar și cele de natură comercială, să fie guvernate prin acorduri interguvernamentale transparente care nu afectează interesele statelor membre. Acordurile bilaterale și proiectele unor state membre, cum ar fi conducta de gaz „Nord Stream”, cauzează lipsă de încredere nu doar din punctul de vedere al mediului, ci și al principiului general al solidarității. S-a ajuns la un acord între două țări, una dintre acestea este stat membru al UE, însă principiul solidarității statelor membre, așa cum este menționat în tratatele UE este, practic, neglijat. Din acest motiv, sunt de acord că acordurile interguvernamentale transparente, elaborate în conformitate cu legislația UE, ar trebui să se aplice în cazul conductelor externe și altor rețele energetice care intră pe teritoriul Uniunii Europene. Acestor conducte ar trebui să li se aplice regulile pieței interne, inclusiv regulile de acces ale terților.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE).(GA) Dle președinte, am fost încântat să votez în favoarea acestui raport, și doresc să o felicit pe colega și prietena mea, dna Kolarska-Bobińska pentru această realizare.

Am participat la această dezbatere din Parlament, însă nu am reușit să captez atenția președintelui asupra procedurii „catch the eye”. Aș dori să fac două remarci: anume, că Uniunea Europeană ar trebui să se concentreze asupra cercetării, dezvoltării și inovării; și că ar trebui creată o rețea europeană pentru stocarea și transmiterea electricității în Uniune. Dacă vom acționa în consecință, vom progresa în mod semnificativ.

În final, doresc să spun că am fost încântat că o mare majoritate a deputaților europeni au votat în favoarea acestui raport.

 
  
  

Propunere de rezoluție (B7-0616/2010)

 
  
MPphoto
 

  Jens Rohde (ALDE).(DA) Dle președinte, sunt, desigur, încântat că Parlamentul a adoptat o rezoluție ce îl va susține pe comisarul nostru pentru schimbări climatice, care va pleca la Cancún pentru negocieri. Totuși, mai cred că, având în vedere că am avut probleme mari încercând să determinăm UE să fie constantă în opinii în cadrul COP 15 la Copenhaga, anul trecut, ar trebui să ne pună pe gânduri faptul că suntem atât de dezbinați în Parlament, așa cum a reieșit din voturile privind amendamentele și rezoluția generală. În această privință, cred că am putea învăța ceva din faptul că poate fi avantajos să ne abținem puțin în ceea ce privește solicitările pentru o taxă Tobin sau alte impozite, deoarece aceasta este o parte a motivului pentru care existență divergențe în Parlament. În condiții similare, ar fi fost mai bine dacă ne-am fi redus solicitările și, astfel, am fi acordat negociatorilor noștri un mandat mai amplu și mai clar decât a fost cazul aici, astăzi.

 
  
  

Propunere de rezoluție (RC-B7-0675/2010)

 
  
MPphoto
 

  Antonio Masip Hidalgo (S&D).(ES) Dle președinte, unii consideră condamnarea Marocului prea ușoară, dată fiind magnitudinea represiunii drepturilor omului din Sahara, unde Marocul nu este decât o țară ocupantă, care nu are drept de suveranitate sau alte drepturi legale. Totuși, ceea ce este important este mesajul că Europa ca tot unitar și Parlamentul nu vor mai suporta mult violența acestuia.

Ieri, vorbeam despre Tribunalul de la Haga, chiar aici în Parlament. Sper că comunitatea internațională care nu a reușit din păcate să împiedice genocidul în Rwanda, Iugoslavia și Darfur, îl va împiedica, în acest caz, în Sahara de Vest și nu vom fi nevoiți să îl vedem înfățișat înaintea unui alt tribunal, tot la Haga, dar de data aceasta în fața unui tribunal pentru crime de război.

 
  
MPphoto
 

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE).(FI) Dle președinte, este regretabil că politica externă practicată de câteva țări UE continuă să aibă un caracter foarte colonial. Acest lucru a fost foarte evident în cazul Saharei de Vest. Spania și Franța, care susțin Marocul, sunt responsabile în mod special de prelungirea conflictului. Sahara de Vest este ultima colonie a Africii și, în 1966, a existat o rezoluție a ONU care a propus pentru prima dată ca teritoriul să fie eliberat de conducerea colonială.

Situația din Sahara de Vest s-a înrăutățit în ultimul timp. Autoritățile marocane folosesc acte violente excesive. Există rapoarte privind numeroase cazuri de crime, vătămări și dispariții. Zona de criză a fost și ea ocupată, astfel că nu poate primi nici măcar ajutor internațional. Criza actuală din Sahara de Vest și întregul conflict ar trebui rezolvate cât mai curând posibil. Aceasta este o sarcină a Ministrului de Externe al UE, dna Ashton, dar și a tuturor statelor membre ale UE.

 
  
  

Propunere de rezoluție (RC-B7-0650/2010)

 
  
MPphoto
 

  Dimitar Stoyanov (NI).(BG) Dle președinte, am votat, bineînțeles, în favoarea rezoluției privind Ucraina. Mi-am prezentat argumentele, pe larg, în timpul dezbaterii de ieri.

Totuși, doresc să folosesc această procedură pentru a clarifica un lucru foarte important, deoarece în dezbaterea de ieri s-au făcut afirmații eronate. În acel moment, dl Brok a fost mai mult ca sigur derutat de folosirea unor termeni inadecvați. Totuși, dumnealui a spus că șeful serviciilor de securitate numește și este implicat în numirea judecătorilor constituționali în Ucraina.

Am verificat acest lucru în seara aceasta și nu se pune astfel problema. Curtea Constituțională este numită de către președinte, parlamentul ucrainean și sistemul judecătoresc. În practică, șeful serviciilor de securitate nu se implică în numirea judecătorilor Curții Constituționale. Am dorit să clarific acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Dle președinte, în final avem o rezoluție privind Ucraina, care a fost adoptată de Parlament. Desigur, am fost îngrijorați cu privire la evenimentele recente din țară. Dacă Ucraina este partenerul nostru strategic, cred că este de datoria noastră să ne exprimăm îngrijorarea cu privire la problemele pe care le observăm - de exemplu, puterea excesivă acordată serviciilor de securitate din Ucraina și măsurile pe care acestea le-au luat pentru a intimida ONG-urile din această țară și pentru a controla mass-media ucraineană.

Suntem îngrijorați și de procesul politic în general, inclusiv de incapacitatea partidelor opoziției de a participa la alegeri fără restricții și discriminare. Pe de altă parte, ar trebui să continuăm sprijinirea perspectivelor de integrare europeană ale Ucrainei și să folosim mai mult recompense decât pedepse, să încercăm să atragem Ucraina către Europa, nu să o îndepărtăm, și să depunem toate eforturile pentru a ne atinge acest obiectiv strategic.

 
  
  

Raport: Yannick Jadot (A7-0310/2010)

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE).(PL) Dle președinte, Uniunea Europeană desfășoară o politică extinsă de protecție a mediului, care vizează, de asemenea, agricultura și industria. Totuși, în condițiile prezente de producție și competiție, nu este posibilă stoparea folosirii substanțelor chimice în agricultură sau schimbarea metodelor folosite la fabricarea bunurilor, fără ca acest lucru să nu solicite o cheltuială imensă de energie. A acuza Uniunea că nu este lider în politica ecologică și a prezenta Statele Unite și China drept modele este un lucru total neadecvat. Aceste țări sunt, de fapt, lideri în emisiile de CO 2. Însă importanța deosebită a protecției mediului este un lucru de netăgăduit, motiv pentru care ar trebui să depunem toate eforturile pentru a transforma economia Europei - industria, agricultura și transportul - într-o economie durabilă. Bunurile date de natură sunt cea mai prețioasă resursă, fiind foarte dificil de redobândit odată ce a fost pierdută. Prin urmare, lucrurile trebuie făcute de așa natură încât să găsim cunoscuta proporție divină.

 
  
  

Raport: Harlem Désir (A7-0317/2010)

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE).(PL) Dle președinte, să căutăm un echilibru între interesele sociale și economice este foarte important, însă și foarte dificil. Cooperarea economică, ce merge mână în mână cu respectul pentru regulile de bază ale democrației și bunăstarea cetățenilor, este fundația Uniunii Europene. Iată de ce este important să se introducă în acordurile comerciale internaționale standarde universale pentru drepturile omului, precum și standarde sociale și economice. Adoptarea unui astfel de standard în cadrul politicii comerciale a Uniunii Europene va conduce la o percepție pozitivă asupra acesteia din partea cetățenilor și, de asemenea, la îmbunătățirea relațiilor UE cu partenerii. Deși cooperarea internațională în această zonă nu este, de obicei, importantă, Parlamentul European ar trebui s-o sprijine cât mai mult.

 
  
  

Propunere de rezoluție (B7-0623/2010)

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE).(PL) Dle președinte, acordurile orizontale acoperă o varietate de reglementări, iar scăpările din articolele legislative, intenționate sau nu, pot conduce la eliminarea concurenței. Prin urmare, acesta este un aspect cheie și, în același timp, unul sensibil la erori. Trebuie să se asigure un echilibru prin proceduri de standardizare a reglementărilor și prin promovarea acordului între părțile interesate. Drepturile de proprietate intelectuală nu pot fi neglijate, iar încălcarea lor trebuie să atragă consecințe grave. Sprijin, de asemenea, solicitările autorului privind îmbunătățirea calității textelor legislative create. Limbajul folosit, în prezent, în multe documente este dificil de înțeles și inaccesibil pentru cetățeanul de rând.

 
  
  

Explicații scrise privind votul

 
  
  

Propunere de rezoluție (B7-0683/2010

 
  
MPphoto
 
 

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. (EL) Încă o dată se joacă o farsă a reprezentanților partidelor importante și a guvernelor burgheze, pentru a manipula oamenii. Principalul subiect nu este dacă va exista sau nu o majorare a bugetului, ci unde se vor duce banii. Chiar și acest lucru a fost decis. Subvențiile pentru agricultură acordate prin PAC concernelor sărace, de dimensiuni medii, au fost eliminate, iar banii din fondurile pentru agricultură vor merge către proiectele „eligibile”, adică proiecte acordate direct sau prin parteneriate public private unor grupuri mari de întreprinderi. În felul acesta, bugetul UE este folosit și el pentru a canaliza bani către grupurile de monopol. De cealaltă parte, orice majorare a bugetului comunitar va fi folosită pentru finanțarea acțiunilor și politicii antipopulare și acțiunilor UE, cum ar fi noul mecanism adoptat al Serviciului European de Acțiune Externă, care facilitează politicile imperialiste de intervenție politico-militară ale UE.

Bugetul UE nu este decât un alt instrument prin intermediul căruia veniturile populare sunt reduse, fiind redistribuite capitalului monopolist. Lupta imperialistă din interiorul UE nu are legătură cu poporul; are legătură cu lupta dintre clasele burgheze și părțile de capital, miza fiind cine va primi cât mai mult din sumele jefuite din veniturile populației de rând.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Cu siguranță cunoașteți problemele care au zguduit încă o dată Uniunea Europeană, atunci când a trebuit aprobat bugetul pe 2011. Comisia Europeană și Parlamentul au dorit o creștere de aproximativ 5 %, pentru a pune în aplicare noi politici europene (reglementarea pieței financiare, politica externă comună, etc.), create ca răspuns la provocările cu care ne confruntăm. Având în vedere actualele constrângeri bugetare, în cele din urmă Parlamentul a decis reducerea acestei majorări la doar 2,91 %, dar doar dacă anumite condiții politice erau întrunite (dezbatere asupra acordării resurselor proprii Uniunii Europene, pentru a pune punct negocierilor dintre statele membre, flexibilitate bugetară, finanțarea principalelor priorități strategice). Cum Consiliul Uniunii Europene a refuzat aceste condiții, am susținut această nouă rezoluție a Parlamentului European, pentru că ea reafirmă în mod clar poziția rezonabilă, constructivă, dar și ambițioasă a acestuia. Dacă eu și colegii mei suntem dispuși să participăm la efortul comun al întregii Europe, dorim, în același timp, să subliniem și importanța contribuțiilor europene pentru coordonarea și susținerea politicilor urmărite de Uniune.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am susținut această rezoluție. Tratatul de la Lisabona a adus multe schimbări în diverse domenii și i-a conferit Parlamentului European mai multe prerogative. Încercarea nereușită de a ajunge la o înțelegere cu Consiliul European, în legătură cu bugetul pe 2011, a reprezentat primul efort serios al Parlamentului European de a-și folosi aceste puteri. Parlamentului European este dispus să ajungă la o înțelegere cât mai repede posibil, astfel încât UE să poată intra în anul 2011 cu bugetul adoptat și astfel încât finanțarea unor domenii și proiecte importante să nu fie întârziată. Cu toate acestea, cerințele Parlamentului European trebuie să se regăsească în acordul cu Consiliul și trebuie să se convină asupra unor mecanisme de flexibilitate, care să permită o finanțare corespunzătoare, în 2011 și ulterior, a politicilor generate de noile competențe acordate UE prin Tratatul de la Lisabona și din strategia Europa 2020. Comisia trebuie să își ia angajamentul de a prezenta propuneri privind noi resurse proprii pentru UE și trebuie să existe un acord cu Consiliul asupra revizuirii structurii financiare. În plus, între cele trei instituții trebuie să existe un acord referitor la o metodă de cooperare care să includă participarea Parlamentului la negocierile pentru viitorul cadru financiar multianual. Parlamentului European va trebui să respecte cerințele pe care le-a prezentat. Pentru că de acestea nu depinde doar elaborarea bugetului UE în viitor, ci și crearea unui precedent pentru a extinde influența pe care o are singura instituție aleasă în mod direct din întreaga guvernanță a Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Parlamentul European nu trebuie să cedeze presiunilor venite dinspre Comisia Europeană pentru a accepta bugetul pentru 2011. Ar însemna că modificările din tratatul ce stă la baza funcționării Uniunii ar fi încălcate de către cel mai democratic for al Comunității Europene, singurul ales direct. Reacțiile liderilor Comisiei Europene conduc la ideea că executivul Uniunii trăiește cu impresia că Parlamentul nu este de acord cu bugetul întocmit pentru a arăta cine deține cu adevărat puterea. Dar este clar că Parlamentul, care s-a exprimat în totalitatea sa împotriva bugetului pe 2011 venit de la Comisie, are lucruri mai importante de făcut decât să ducă lupte de putere inutile. Realitatea este că bugetul nu ține cont de noile competențe ale Uniunii și nu prevede finanțarea pentru Strategia UE 2020, care întrunește acord unanim.

Nu putem să fim inconsecvenți cu propriile decizii, nu putem gândi și aproba strategii generoase fără a asigura și partea financiară pentru implementarea lor. Este dreptul Parlamentului de a stabili liniile pe care va merge Uniunea anul viitor, drept dat prin Tratatul de la Lisabona. Unitatea cu care au acționat toate grupurile parlamentare din legislativul european nu face decât să demonstreze că bugetul trebuie regândit, pe baze mult mai flexibile.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Castex (S&D), în scris. (FR) Am votat în favoarea rezoluției pentru că ne amintește, în termeni tehnici, de cele trei cerințe pe care se bazează votul Parlamentului în legătură cu bugetul pe 2011, și anume: păstrarea posibilității de folosire a instrumentului de flexibilitate, instrument bugetar necesar în asigurarea finanțării minime a competențelor și priorităților Comunității; angajamentul Comisiei Europene de a veni cu propuneri clare privind noi resurse proprii, până în iulie 2011; și puternica implicare a Parlamentului în viitoarele dezbateri privind sistemul de finanțare al Uniunii Europene, mai ales atunci când este vorba de propriile resurse și de viitorul cadru financiar. Rezoluția reafirmă schimbările aduse Consiliului de către Tratatul de la Lisabona, astfel încât Consiliul să recunoască, în cele din urmă, noua legitimitate a Parlamentului în domeniul bugetar. Dincolo de bătălia inter-instituțională, trebuie să înțelegem că integrarea europeană, și însușii viitorul proiectului comunitar, sunt în joc în această dezbatere privind bugetul, în care Parlamentul reprezintă, încă o dată, spiritul comunitar și respectul față de cetățenii Uniunii. În final, statele membre, care au ratificat acest tratat în mod individual, trebuie să îi înțeleagă pe deplin cerințele și să își asume ideile ambițioase conținute în acesta.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. (FR) Înaintea unei noi propuneri de buget înaintată de Comisie, Parlamentul European a dorit să reafirme rolul pe care intenționează să îl joace în negocierile privind viitorul cadru financiar multianual. Am stabilit trei condiții: în primul rând, păstrarea unui mecanism de flexibilitate, cel puțin pentru a putea mobiliza milioane de euro ca ajutor de urgență acordat statelor în curs de dezvoltare; în al doilea rând, Comisia va trebui să vină cu propuneri concrete privind noi resurse proprii; și în al treilea rând, Consiliul își ia angajamentul să analizeze aceste propuneri, împreună cu Parlamentul, în timpul negocierilor privind viitorul cadru financiar multianual. Rezoluția a fost adoptată cu o foarte mare majoritate, ceea ce denotă hotărârea Parlamentului de a sprijini adoptarea bugetului pe 2011 doar dacă aceste condiții sunt întrunite.

 
  
MPphoto
 
 

  Göran Färm, Olle Ludvigsson and Marita Ulvskog (S&D), în scris.(SV) Regretăm faptul că, până în momentul de față, negocierile nu au dus la nici un rezultat. În ciuda faptului că Paramentul European a lăsat mers departe în cadrul negocierilor, acceptând propunerea de buget pe 2011 a Consiliului, oferind o soluție proiectelor de finanțare mari și dificile, așa cum este programul de fuziune ITER, și promițând o aprobare rapidă a rectificării bugetare nr. 10, prin care statele membre primeau înapoi puțin peste 600 de milioane EUR, un număr mic de state membre, printre care și Suedia, a blocat continuarea negocierilor.

Rezoluția Parlamentului subliniază faptul că aceste negocieri trebuie să continue, însă stipulează și o serie de cerințe pentru viitor.

Pentru ca UE să evite pe viitor alte crize bugetare și să poată finanța priorități importante, așa cum sunt politica privind schimbările climatice și UE 2020, în anii următori va fi nevoie de o mai mare flexibilitate a bugetului UE. Totuși, nu credem că, per ansamblu, nivelul bugetului UE ar trebui să crească. Pentru a evita riscul unui veto din partea Parlamentului dacă adoptarea unei poziții cu privire la un pachet înaintat de statele membre este permisă doar odată cu încheierea negocierilor, considerăm, de asemenea, că Parlamentului European ar trebui să i se permită să participe la negocierile pregătitoare pentru următorul buget pe termen lung al UE, după 2013, și la discuțiile privind viitoarea finanțare a bugetului pe termen lung, fără a fi neapărat nevoie să adopte o poziție în legătură cu propriile resurse. În final, am dori să subliniem faptul că aceste cerințe nu depășesc competențele atribuite Parlamentului prin Tratatul de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) În momentul de față, întâmpinăm un impas instituțional în ceea ce privește bugetul pe 2011, câteva state membre blocând în Consiliu propunerea Comisiei. Sper ca acest impas să fie depășit cât mai ușor posibil, deoarece bugetul trebuie să respecte angajamentele și responsabilitățile asumate de Uniunea Europeană prin Tratatul de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Parlamentul își dorește ca Tratatul de la Lisabona să fie respectat și ca pacea instituțională să domine în UE. De fapt, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, Parlamentul trebuie să se implice – votând sau oferind opțiuni - în noul acord interinstituțional, în viitorul cadru financiar multianual și în stabilirea unor noi resurse proprii. În ceea ce privește acordul interinstituțional, este clar că respectarea angajamentelor asumate de instituțiile europene, mai ales de Consiliu, impune o oarecare flexibilitate a actualului cadru financiar multianual.

Strategia Europa 2020, programul reactorului termonuclear experimental internațional (ITER), Serviciul european de acțiune externă (EEAS) și supravegherea financiară sunt doar câteva exemple care vor necesita finanțare. Consiliul trebuie să accepte prevederile Tratatului de la Lisabona, atât din punctul de vedere al noilor zone care intră în jurisdicția Uniunii Europene, reflectate în buget, cât și din punctul de vedere al puterilor consolidate ale Parlamentului European, care vizează, printre altele, și bugetul. De fapt, aceste schimbări întăresc legitimitatea democratică a instituțiilor Uniunii. Folosind metoda comunitară, în locul celei interguvernamentale, guvernanța noastră devine mai democratică. Având în vedere constrângerile bugetare din statele membre, Parlamentul cere doar minimul din ceea ce ar trebui să se dea.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Nu suntem de acord cu bugetul propus pentru 2011. În același timp, nu suntem de acord nici cu cea mai mare parte a justificărilor aduse de majoritatea membrilor din Parlament pentru a împiedica adoptarea bugetului pe 2011.

Dezbaterea care a început, cu privire la perspectivele financiare de după 2013, are deja o serie de erori, printre care se numără incapacitatea instituțiilor europene – Parlamentul și Consiliul – de a ajunge la un acord în cadrul negocierilor privind bugetul pe 2011; încercarea câtorva state membre de a forța reducerea fondurilor pentru bugetele viitoare; insistența altora de a veni cu noi resurse proprii la bugetul UE, propunând introducerea unor taxe europene, pe lângă cele naționale, care vor fi suportate de public, și nu de sectorul financiar; insistența cu care se susține punerea în aplicare deplină a Tratatului de la Lisabona; și opoziția statelor bogate de a-și mări considerabil contribuțiile la bugetul UE.

În orice caz, deși acceptăm că noile responsabilități implică și noi resurse, nu putem sprijini o rezoluție care nu militează pentru distribuirea fondurilor UE pentru a asigura coeziunea economică și socială, pentru a face față crizei și a sprijini șomajul cu noi drepturi, în loc să întărim militarismul și represiunile.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. (FR) Am votat în favoarea rezoluției privind actualele negocieri asupra bugetului pe 2011, deoarece este esențial ca Parlamentul să își asume noul său rol legitim în definirea bugetului Uniunii Europene, acum că Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare. Cum Comitetul de conciliere nu a reușit să ajungă la un acord, în ciuda tuturor eforturilor depuse de Parlament, am reafirmat o serie de puncte în legătură cu care Consiliul va trebui să dea dovadă de flexibilitate. În primul rând, o mai mare flexibilitate până la finalul cadrului financiar multianual 2007-2013, pentru a ține cont de noile competențe conferite Uniunii Europene și, în al doilea rând, o implicare deplină a Parlamentului în negocierile privind cadrul financiar de după 2013. În ultimul rând, atunci când Comisia va conveni să prezinte propuneri detaliate privind crearea de resurse proprii pentru UE, ne dorim un angajament al Consiliului, și anume că Parlamentul va fi pe deplin inclus în discuțiile asupra acelor propuneri. Această rezoluție va transmite un mesaj puternic Consiliului European, atunci când acesta se va reuni, la 16 și 17 decembrie 2010.

 
  
MPphoto
 
 

  Anna Hedh (S&D), în scris. (SV) Regret faptul că, până în momentul de față, negocierile nu au dus la nici un rezultat. În ciuda faptului că Paramentul European a mers departe în cadrul negocierilor, acceptând propunerea de buget pe 2011 a Consiliului, oferind o soluție proiectelor de finanțare mari și dificile, cum ar fi programul de fuziune ITER, și promițând o aprobare rapidă a rectificării bugetare nr. 10, prin care statele membre primeau înapoi puțin peste 600 de milioane EUR, un număr mic de state membre, printre care și Suedia, a blocat continuarea negocierilor.

Rezoluția Parlamentului subliniază faptul că aceste negocieri trebuie să continue, însă stipulează și o serie de cerințe pentru viitor.

Pentru ca UE să evite pe viitor alte crize bugetare și să poată finanța priorități importante, cum ar fi politica privind schimbările climatice și UE 2020, în anii următori va fi nevoie de o mai mare flexibilitate a bugetului UE. Totuși, nu cred că, per ansamblu, nivelul bugetului UE ar trebui să crească. Pentru a evita riscul unui veto din partea Parlamentului dacă adoptarea unei poziții cu privire la un pachet înaintat de statele membre este permisă doar odată cu încheierea negocierilor, consider, de asemenea, că Parlamentului European ar trebui să i se permită să participe la negocierile pregătitoare pentru bugetul pe termen lung al UE, după 2013, și la discuțiile privind viitoarea finanțare a bugetului pe termen lung, fără a fi neapărat nevoie să adopte o poziție în legătură cu propriile resurse. În final am dori să subliniem faptul că aceste cerințe nu depășesc competențele atribuite Parlamentului prin Tratatul de la Lisabona și chiar dacă m-am opus introducerii acestui tratat, consider că acum singura soluție este să acceptăm consecințele ratificării sale și să acționăm în conformitate cu prevederile sale.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris.(DE) Bugetul Uniunii Europene formează cadrul în interiorul căruia pot acționa statele sale membre. Mai ales în vremuri de nesiguranță economică, este important să te poți baza pe angajamentele asumate în această privință. Oamenii trebuie să aibă încredere că fondurile chiar le vor fi puse la dispoziție. Și aici mă refer, în special, la agricultori. Fonduri nefolosite în sectorul agricol nu înseamnă neapărat că acestea nu au fost necesare. Înseamnă doar că ele au fost gestionate foarte atent. Iar agricultorii nu trebuie pedepsiți pentru acest lucru, transferând fondurile către alte domenii. Pentru binele cetățenilor UE, agricultura trebuie garantată din punct de vedere financiar. Trebuie găsit un compromis, cât mai repede posibil, pentru a putea adopta bugetul pe 2011. Doar după ce se va obține acest lucru finanțarea agriculturii va fi garantată, iar blocajele naționale vor fi evitate.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat împotriva rezoluției privind bugetul, dar m-am abținut de la votul privind Amendamentul 1b, care se referă la noi resurse proprii. Cred cu tărie că UE ar trebui să caute noi surse de finanțare, dar nu cred că ar trebui să facă acest lucru căutând să obțină angajamente anticipate din partea Consiliului. Ar trebui să discutăm deschis despre toate opțiunile.

 
  
MPphoto
 
 

  Barbara Matera (PPE), în scris. (IT) Dacă până la finalul anului, Parlamentul și Consiliul nu ajung la un acord privind bugetul pe 2011, acest lucru ar putea avea consecințe grave asupra finanțării programelor Uniunii, ar putea duce la întârzieri majore în crearea organismelor de supraveghere și ar face inoperabile instrumente de urgență precum Fondul european de ajustare la globalizare și Fondul de solidaritate.

Cu toate acestea, în viitoarele negocieri, Parlamentul trebuie să acționeze ferm. De fapt, ceea ce a cerut Consiliului este pur și simplu să îi respecte prerogativele acordate prin Tratatul de la Lisabona. Parlamentul nu a făcut decât să apere bugetul UE de reduceri nerezonabile, care ar fi avut un impact asupra șomajului și i-ar fi obligat pe cetățenii europeni să plătească pentru intransigența anumitor state membre. Mă aștept ca la următoarele negocieri să văd o mai mare responsabilitate, pentru a evita o criză instituțională care să se suprapună cu actuala criză economică.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Tratatul de la Lisabona a conferit Parlamentului noi responsabilități, ceea ce implică costuri mai mari. De aceea, bugetul pe 2011 ar trebui să fie puțin mai mare decât cel pe 2010, pentru ca Parlamentul să își poată îndeplini în mod corespunzător rolul. Impasul la care s-a ajuns în negocierile cu Consiliul nu ajută pe nimeni, și în ciuda crizei pe care o traversează Europa, trebuie să se ajungă la o înțelegere, astfel încât UE să își poată îndeplini obiectivele stabilite în strategia UE 2020.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Mai ales în vremuri de criză financiară, când cetățenilor li se cere să strângă cureaua și să accepte reduceri considerabile în domenii legate de aspecte sociale și de familie, trebuie să se facă economii riguroase și în bugetul UE. În locul acestora, este planificată o majorare de 3 %. Anumite proiecte au fost pur și simplu amânate, astfel încât, pentru viitorul apropiat, să avem doar perspectiva cheltuielilor majore imediate. Există multe moduri prin care se pot face economii, de exemplu legat de cele două locații în care se țin ședințele plenare, sau dacă am pune în sfârșit în aplicare lupta UE împotriva fraudei și am recupera integral fondurile plătite în mod necuvenit. De asemenea, trebuie analizat dacă toate proiectele de prestigiu ar trebui continuate. Unele dintre acestea vor fi, cu siguranță, și prospective, însă punerea în aplicare a unor proiecte ridică dubii cu privire la argumentarea sau la abordarea lor. Nu pot sub nicio formă să sprijin acest buget al UE pe 2011.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Discuțiile legate de buget au eșuat din cauza conflictului dintre stabilitatea și adaptabilitatea bugetului. Astfel, reprezentanții Parlamentului European fac apel la o mai mare flexibilitate bugetară, fără a ține cont însă și de interesele statelor care contribuie în mod net. Aceste țări sunt cele care finanțează UE, ele sunt responsabile pentru repornirea motorului economiei după criză și pentru salvarea statelor cu un mare deficit bugetar, și chiar a monedei euro. Prin urmare, este logic ca ele să fie fidele alocărilor bugetare obligatorii, astfel încât bilanțul net să nu poată fi schimbat retrospectiv, din cauza unui capriciu, și astfel să se irosească bani. Cei care investesc și plătesc trebuie asigurați că va exista cel mai ridicat nivel de stabilitate posibil. În același timp, atitudinea critică la adresa politicii fiscale a UE nu are nimic de-a face cu o aparentă lipsă de solidaritate. Pur și simplu se datorează faptului că marea majoritate a statelor membre se opun clar acestui lucru, și amână ratificarea de către parlamentele naționale de dragul subsidiarității. Emanciparea Parlamentului European, la care se face referire atât de des în acest context, îmi pare mai degrabă o neliniștitoare emancipare față de cetățenii UE. Prin urmare, am votat împotriva acestei propuneri de rezoluție.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Ca marea majoritate a deputaților, am votat în favoarea proiectului de buget, deoarece consider că Parlamentul trebuie să fie luat în seamă. Și asta nu doar dintr-o perspectivă simbolică, pentru că reprezintă 500 de milioane de europeni, ci, în primul rând, din punct de vedere „constituțional”, deoarece tratatul stipulează ca Parlamentul să își dea consimțământul la adoptarea viitorului cadrul financiar multianual.

Majorarea cerută de Parlament nu este un capriciu, ea fiind gândită în folosul cetățenilor Uniunii Europene. Majoritatea beneficiilor ca urmare a fondurilor și inițiativelor puse în aplicare în întreaga Uniune stau mărturie pentru acest lucru. Sunt complet de acord, totuși, cu cei care consideră că ar trebui să le distribuim în mod diferit, pentru a evita situația în care anumite state doar contribuie net la buget și obțin mult prea puține beneficii. Sper că toate aceste cereri vor fi luate în considerare în faza de consultare și consiliere.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Având în vedere că poziția Consiliului cu privire la proiectul de buget a limitat creditele de plată la o sumă care reprezintă o creștere cu 2,91 % față de bugetul din 2010, și că la 15 noiembrie 2010, Comitetul de conciliere Parlament – Consiliu nu a reușit să ajungă la un acord în legătură cu un text comun al bugetului pe 2011, votez în favoarea rezoluției, fiind de acord cu condițiile pe care Parlamentul le impune Consiliului și Comisiei, pentru a facilita un acord asupra bugetului pe 2011.

 
  
MPphoto
 
 

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. (PT) M-am abținut de la votul asupra rezoluției privind bugetul pe 2011 și finanțări viitoare pentru politicile europene, cu toate că am sprijinit toate amendamentele menite să îmbunătățească poziția Parlamentului în discuțiile asupra și controlul deciziilor bugetare. De fapt, textul de compromis reprezintă o întoarcere la pozițiile anterioare ale Parlamentului, și anume cele care au stat la baza nereușitei primei concilieri cu Consiliul.

În noua sa formă, poziția deputaților nu garantează un aspect vital pentru negocieri: și anume că în 2012 și 2013 nu se va repeta cadrul restrictiv impus în momentul de față de statele bogate din UE. Poziția Parlamentului nu garantează nici realizarea unei conferințe democratice în cadrul unei dezbateri care să implice parlamentele naționale, asupra noilor resurse care vor finanța noile perspective financiare. Abținerea mea susține poziția Parlamentului, care critică poziția guvernelor care caută să obțină mai multe prerogative europene cu mai puțini bani, însă nu aprobă acordurile deficitare sau un buget mediocru.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Această rezoluție este un semnal clar prin care Parlamentul își asumă angajamentul de a depăși actualul impas privind bugetul pe 2011.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Cu privire la bugetul pe 2011, Consiliul a indicat că nivelul creditelor de plată nu trebuie să crească cu mai mult de 2,91 % față de bugetul pe 2010. Mai ales pentru statele membre care în august votaseră împotriva deciziei majoritare a Consiliului privind bugetul, aceasta a fost linia roșie supremă. În trialogurile asupra bugetului pe 2011, Parlamentul a făcut un pas spre acceptarea acestei poziții cu privire la plăți, după primirea unor asigurări cu privire la extra-angajamentele care depășesc limitele bugetare, prin intermediul instrumentului de flexibilitate, atât pentru Capitolul 1A (Competitivitate), cât și pentru Capitolul 4 (acțiune externă), pentru a putea acoperi politicile prioritare consolidate din Capitolul 1A (cu precădere, învățare de-a lungul vieții) și nevoile suplimentare din Capitolul 4 (cu precădere, Palestina). De asemenea, în ceea ce privește ITER-ul (necesar în unanimitate în Consiliu), se părea că un compromis ar garanta o majorare de 1,4 miliarde pentru anii 2012 și 2013, prin folosirea unor margini neutilizate din diferite capitole ale anului 2010 și – parte care este încă în discuție, deoarece se leagă de garantarea unor mai bune mecanisme de flexibilitate în Regulamentul privind cadrul financiar multianual – realocări din cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Skinner (S&D), în scris. – M-am abținut de la a vota alineatul 1(6) al textului original, deoarece ideea de a face apel la noi propuneri pentru resurse proprii, prin intermediul unor inițiative fiscale și alte posibile programe, cum ar fi ETs, reprezintă un potențial pentru impozitele comunitare. Votul meu îmi reflectă atitudinea și abordarea anterioară cu privire la orice sugestie pentru un sistem de impozitare specific pentru euro.

 
  
MPphoto
 
 

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Această rezoluție transmite celorlalte instituții un mesaj clar – acela că Parlamentul European este dispus să înceapă cât mai curând cu putință negocieri serioase pentru a soluționa actualul blocaj bugetar și pentru a decide asupra bugetului pe 2011. O înțelegere ar însemna că plățile pentru agricultori nu vor fi întârziate și că finanțarea Fondurilor Structurale nu va fi afectată. Consider că deputații în Parlamentul European, care sunt singurii reprezentanți din UE aleși în mod direct, ar trebui să se implice în conturarea viitoarei perspective financiare, pentru a obține pentru cetățenii britanici cea mai bună soluție. Trebuie luate măsuri pentru ca bugetul UE să fie mai flexibil. Astfel, UE va putea reacționa mai rapid în situații de criză și vor putea fi finanțate nevoi neanticipate. Rezoluția face apel și la o discuție care era de mult necesară, asupra noilor modalități de finanțare ale UE, care ar putea duce la o reducere a costurilor pentru contribuabilii britanici.

 
  
MPphoto
 
 

  Angelika Werthmann (NI), în scris.(DE) Am votat în favoarea rezoluției privind negocierile în curs asupra bugetului pe 2011, deoarece în momentul de față, negocierile asupra bugetului ne-au arătat, din păcate, că în ultimele 12 luni Consiliul nu a găsit timp pentru a citi și înțelege Tratatul de la Lisabona. Aici nu urmărim decât drepturi și proceduri care se bazează strict pe ceea ce s-a convenit la Lisabona – nici mai mult, nici mai puțin. Consiliul a fost cel care a insistat asupra nevoii unui nou tratat. Consiliul trebuie să respecte tratatul și are obligația de a nu permite divergențe clare în rândul său, care să aibă un impact negativ asupra cetățenilor europeni.

În acest context, salut hotărârea generală a Parlamentului de a obține, cât mai repede posibil, până la finalul anului, un acord privind bugetul pe 2011. Avem nevoie de flexibilitate. Mai mult chiar, avem nevoie urgentă de noi autorități financiare de supraveghere, după cum ne demonstrează zilnic situația dramatică din Irlanda.

 
  
  

Raport: Tokia Saïfi (A7-0312/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Includerea clauzei privind drepturile omului sau punerea în aplicare a unor standarde sociale și de mediu, în contractele comerciale reprezintă un principiu pe care UE ar trebui să încerce să îl garanteze. Prin urmare, sprijin obiectivul UE, de a exercita presiune asupra organismelor internaționale, mai ales asupra Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și de a susține crearea unei noi organizații de mediu care să promoveze comerțul echitabil.

În același timp, Europa trebuie să respecte standarde sociale și de mediu riguroase, însă trebuie să solicite aceleași eforturi și din partea partenerilor săi. Merită subliniat că acest lucru este posibil, după cum ne demonstrează progresul înregistrat în contractele de liber schimb. Totuși, în organizațiile internaționale ar trebui să existe un cadrul clar al standardelor. Și putem ajunge aici prin intermediul unor dialoguri consolidate cu aceste organizații, mai ales în ceea ce privește obligativitatea punerii în aplicare a acestor standarde în contractele comerciale, cât și în ceea ce privește mecanismele de supraveghere și stimulentele necesare, precum și comisiile de arbitraj consolidate. Instrumentele Sistemului de preferințe generalizate (SPG), care permite UE să acorde preferințe comerciale în mod unilateral, pot reprezenta o posibilitate de a identifica mai bine acele părți care ar trebui să beneficieze de sistem, ținând cont de dezvoltarea înregistrată în această privință și monitorizându-le angajamentele.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Anual, în baza competențelor de afaceri externe conferite prin tratate, Uniunea Europeană încheie o gamă variată de acorduri comerciale. Acum când competențele Uniunii Europene s-au extins și în domeniul drepturilor omului (Carta drepturilor fundamentale este acum legislație primară) și al dezvoltării durabile (unul dintre cele cinci obiective majore ale programului Europa 2020), am considerat că este important să sprijin raportul colegei mele Tokia Saifi, care încearcă să garanteze că aceste aspecte vor fi mai bine reflectate în acordurile comerciale ale Uniunii. În mod firesc, raportul propune o mai bună cooperare cu organismele internaționale existente și includerea automată a unor clauze care se referă la aceste subiecte, însă vine și cu idei noi, propunând crearea unei Organizații Mondiale a Mediului, către care vor putea fi deferite cazurile de dumping ecologic. Propunerea are legătură și cu noțiunea de creare a unui mecanism de includere a carbonului, pentru a completa schema UE de comercializare a emisiilor. Prin această dublă abordare, ne vom asigura că emisiile nu vor fi transferate către state terțe.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Sprijin acest raport. Distorsiunile concurenței și riscurile dumpingului social și de mediu încep să fie din ce în ce mai frecvente în comerțul internațional. Și asta în detrimentul companiilor și lucrătorilor din Uniunea Europeană care, spre deosebire de partenerii lor comerciali din state care nu aparțin UE, trebuie să respecte standarde sociale, de mediu și fiscale mult mai severe. Prin urmare, acordurile UE bilaterale și multilaterale ar trebui să includă obligativitatea ca toate companiile, nu doar cele cu sediul în UE, să respecte cerințele mai sus menționate. Acordurile comerciale ale UE trebuie să includă standarde stricte privind transparența și achizițiile publice, pentru a combate transferul ilicit de capital. Pentru atingerea acestui obiectiv, UE ar trebui să coopereze activ cu parteneri internaționali din zona comercială – Organizația Mondială a Comerțului, Organizația Internațională a Muncii și Organizația Națiunilor Unite.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece este pur și simplu esențial să asigurăm un echilibru între dreptul comercial și drepturile fundamentale ale omului și să accelerăm dialogul dintre principalele organizații internaționale, mai ales dintre Organizația Internațională a Muncii și Organizația Mondială a Comerțului. În plus, prin includerea drepturilor omului și a standardelor sociale și de mediu în contractele comerciale, acordurile comerciale internaționale capătă mai multă valoare, sprijinind mai bine stabilitatea socială și politică și, astfel, creând un climat propice comerțului. Trebuie subliniat că în Europa, companiile și industriile europene sunt obligate să respecte reguli sociale și de mediu stricte.

Sunt de acord cu poziția Parlamentului European, conform căreia, dacă Uniunea Europeană respectă standarde obligatorii, trebuie să aibă posibilitatea de a cere același lucru și de la partenerii săi comerciali și mai ales de la țările în curs de dezvoltare, insistând pe calitate și durabilitate, mai ales în cazul produselor alimentare care intră pe teritoriul său, pentru a asigura un comerț corect și echitabil. Aș dori să subliniez că, pentru a consolida drepturile omului și politica socială în comerțul internațional, trebuie să cerem ca toate viitoarele acorduri comerciale să includă o clauză ce interzice exploatarea copiilor prin muncă, mai ales pentru extracția și procesarea pietrei naturale.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Consider că standardele sociale și de mediu nu sunt incompatibile cu interesele comerciale ale Uniunii Europene și ale partenerilor săi. Trebuie accelerată cooperarea între organizațiile internaționale, ca parte a unui acord global de mediu, mai ales la nivelul mecanismelor de includere a carbonului pentru schema UE de comercializare a emisiilor de carbon, asigurându-ne, în același timp, că scurgerile actuale sunt oprite. De asemenea, consider că UE ar trebui să coordoneze eforturile pentru ca acordul bilateral de liber schimb să nu includă doar prevederi legate de drepturile omului, ci și referitoare la aspecte ce țin de o dezvoltare durabilă.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Înțeleg că discuția privind includerea unor clauze legate de drepturile omului și standardele sociale și de mediu, în acordurile internaționale, este una complexă și sunt conștient de faptul că în momentul de față există un dezechilibru între regulile comerțului internațional și restul dreptului internațional. Consider că Uniunea Europeană joacă un rol esențial în această expediție în căutarea unei noi guvernanțe și, în acest scop, ar trebui să încurajeze consecvența în politicile adoptate de instituțiile internaționale.

Cred că Uniunea Europeană trebuie să găsească echilibrul între o abordare restrictivă și una liberală a comerțului, precum și un compromis între a-și apăra interesele comerciale și a cere respectarea valorilor care stau la baza sa. Prin urmare, este important să încurajăm dialogul și parteneriatele cu organizațiile internaționale, mai ales cu Organizația Mondială a Comerțului și cu Organizația Internațională a Muncii. Îmi amintesc că Tratatul de la Lisabona a adus schimbări politicii comerciale, care au legătură cu unele propuneri prezentate în acest raport. Prin urmare, votez în favoarea majorității măsurilor incluse în acest raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Sprijin acest raport, care ne cere să nu vedem comerțul ca pe un scop în sine. În schimb, viitoarea noastră strategie comercială ar trebui să îl înțeleagă ca pe un mod suplimentar de promovare a intereselor și valorilor europene. Prevederile referitoare la dezvoltarea durabilă sunt în interesul tuturor părților. În plus, introducerea standardelor sociale și de mediu în acordurile comerciale contribuie la reglementarea globalizării. A alege să le ignorăm ar fi o abordare limitată și contraproductivă, care nu numai că ne încalcă principiile de bază ale acțiunii externe, ci subminează și modelul social european. Relațiile comerciale bilaterale ale UE cu statele terțe sunt și mai importante din perspectiva drepturilor omului și a standardelor sociale și de mediu, atunci când perspectiva unui progres în cadrul OMC este una redusă. Cu toate acestea, trebuie să insistăm în continuare ca OIM să primească statut de observator și să poată lua cuvântul la OMC, cât și pentru crearea unei comisii pentru comerț și muncă decentă în cadrul OMC. Deși includerea unor clauze obligatorii privind drepturile omului în acordurile internaționale ale UE este un lucru admirabil, monitorizarea și punerea în aplicare defectuoase le face inutile, lucru care trebuie remediat în viitoarele acorduri.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. (FR) Acordurile comerciale internaționale ar trebui să fie o oportunitate prin care UE își încurajează partenerii să adopte standardele sociale și de mediu. Raportul a fost adoptat cu o mare majoritate și include propuneri de a impune ca bunurile importate să respecte aceleași standarde sociale și de mediu ca produsele europene. De asemenea, sugerează posibilitatea de a transmite cazurile de dumping social sau de mediu către OIM sau către o Organizație Mondială a Mediului, care trebuie creată cât mai repede. Actualele negocieri privind acordurile de liber schimb ar trebui să includă clauze privind drepturile omului, dar și standarde economice, sociale și de mediu. Dacă nu se va face acest lucru, UE va ajunge în imposibilitatea de a mai putea concura cu importurile la prețuri mici și de calitate scăzută. Este în joc viitorul agriculturii și industriei europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului privind „drepturile omului, standarde economice și sociale în acordurile comerciale internaționale”, deoarece politica comercială ar trebui să respecte obiectivul UE și să contribuie la asigurarea modelelor de politică socială și de mediu. Prin urmare, este absolut necesar ca UE să se asigure că respectivele standarde sociale și de mediu vor fi puse în aplicare în acordurile comerciale internaționale.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Întrebarea dacă să facem comerț cu cei care nu respectă aceleași standarde privind drepturile omului ca și noi nu este una nouă în relațiile internaționale și amenință să dureze o veșnicie. Fiind cât se poate de realist, consider că UE ar trebui să facă tot ce îi stă în putință pentru a asigura o mai mare respectare a standardelor considerate a fi suficiente și să încerce să implice statele cu care intră în relații comerciale în efortul global de respectare a acestor standarde. La nivel economic și diplomatic, realizez că UE nu trebuie să omită să sublinieze importanța și centralitatea acestui aspect, într-un moment în care se creează noi canale comerciale durabile. În același timp, însă, după cum bine se știe, nu suntem în poziția de a impune aceste standarde, sau de a face astfel de cereri. Deși, în mod formal, aceste standarde sunt adesea respectate, UE este conștientă că anumiți parteneri ai săi nu le respectă tot timpul. Și principalii furnizori de energie către Europa intră în această categorie. Aceasta fiind spuse, doresc să reafirm încă o dată importanța continuării luptei pentru drepturile omului și a transformării acestora într-o condiție pentru încheierea unor relații comerciale sănătoase.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Introducerea clauzei privind drepturile omului și punerea în aplicare a standardelor sociale și de mediu sunt aspecte complexe, care împart comunitatea internațională. Pe de o parte, nordul denunță practicile de dumping social și de mediu practicate de țările în curs de dezvoltare, care distorsionează concurența comercială; pe de altă parte, sudul suspectează nordul că încearcă să îi frâneze dezvoltarea economică și că, prin punerea în aplicare a acestor standarde, exercită o formă de protecționism voalat.

Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consider că politica comercială ar trebui să fie un instrument folosit în scopul obiectivelor generale ale Uniunii Europene și că, prin urmare, este important să nu vedem comerțul ca pe un scop în sine, ci ca pe un instrument de promovare a intereselor comerciale europene și ca pe un instrument al comerțului echitabil, care poate aduce în practica curentă includerea eficientă și punerea în aplicare a standardelor sociale și de mediu cu toți partenerii UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. (FR) Am votat în favoarea raportului privind drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale, deoarece este vital ca politica comercială a Uniunii Europene să fie consecventă cu obiectivele sale politice. Textul, îmbunătățit considerabil de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European menționează clar că, pe viitor, comerțul nu mai poate reprezenta un scop în sine și că toate acordurile vor trebui să includă anumite clauze sociale și de mediu. Aceste clauze trebuie să aibă caracter obligatoriu și să includă posibilitatea notificării cazurilor de nerespectare, în special către biroul Înaltului Comisar pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am fost de acord cu raportul pentru că nu trebuie să uităm că în Europa, companiile și industriile europene sunt obligate să respecte reguli stricte privind mediul și aspectele sociale. Dacă Uniunea Europeană respectă standardele obligatorii, trebuie să aibă posibilitatea de a cere același lucru și de la partenerii săi comerciali, mai ales de la statele în curs de dezvoltare, și să insiste pe calitate și durabilitate, mai ales pentru produsele alimentare care intră pe teritoriul său, pentru a garanta un comerț corect și echitabil. Este important să îmbunătățim accesul la tehnologii și produse ecologice pentru a atinge obiectivele privind dezvoltarea durabilă și trebuie să ajungem rapid la o concluzie în cazul negocierilor privind reducerea sau eliminarea barierelor tarifare și netarifare pentru bunuri și servicii ecologice, pentru a promova noi forme ale politicii de ocupare a forței de muncă și pentru a crea locuri de muncă ce respectă standardele de muncă decentă stabilite de Organizația Internațională a Muncii și creează posibilități de extindere pentru industriile europene și pentru companiile mici și mijlocii.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. (PL) Găsirea unui echilibru între interesele economice și cele sociale nu este doar foarte importantă, ci și foarte dificilă. Cooperarea economică, mergând mână în mână cu respectarea regulilor elementare ale democrației și bunăstării cetățenilor, este fundamentul Uniunii Europene; tocmai de aceea este atât de important să introducem standarde unificate pentru drepturile omului, precum și standarde sociale și de mediu, în acordurile internaționale.

Prin adoptarea acestui standard în politica comercială a Uniunii Europene, aceasta va fi percepută, ulterior, într-un mod pozitiv de către cetățeni și va duce la îmbunătățirea relațiilor dintre UE și partenerii săi. Cooperarea internațională în acest domeniu este extrem de importantă, iar Parlamentul European ar trebui să o sprijine cât se poate de mult.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. (DE) Am votat în favoarea raportului deoarece drepturile omului, standardele sociale și standardele de mediu ar trebui să se aplice în toate țările, nu doar în Europa. În sfera noastră de influență se află statele cu care avem relații comerciale. Și de aici derivă o responsabilitate de care trebuie să ne achităm, iar acest raport ne îndreaptă în direcția corectă. Este direcția către un comerț echitabil și, mai ales, către echitabilitate față de oameni și mediu. Dacă avem posibilitatea de a îmbunătății ceva în aceste domenii, ar trebui să facem tot ceea ce putem.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Salut acest raport, care menționează clar că în politica comercială a UE nu trebuie să fie vorba doar despre obținerea de avantaje economice maxime. Acordurile comerciale ale UE trebuie să includă standarde riguroase privind drepturile omului, mediul și aspectele sociale.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Acest raport subliniază o serie de aspecte pertinente, cum ar fi punerea în aplicare a revizuirii periodice de către Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a aplicării clauzei privind drepturile omului în acordurile comerciale, capacitatea OIM de a deferi cazurile către biroul Înaltului Comisar pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite, implicarea parlamentelor naționale și a cetățenilor din state terțe în negocieri și lupta împotriva sclaviei moderne.

Îngrijorarea pentru drepturile omului este salutabilă, mai ales că ea vine de la un Parlament care a aprobat lovitura de stat lovitura de stat din Honduras și semnarea unui acord comercial cu liderii acelui puci. Cu toate acestea, fără a avea o legătură cu dubiile pe care le am în ceea ce privește impactul real al declarațiilor privind drepturile omului, dorința exprimată în raport, de a introduce peste tot acorduri de liber schimb, precum și promovarea schimbului de drepturi de poluare, pe care îl numim „piața de carbon” mă fac să nu votez în favoarea acestuia.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Țările membre UE și toți operatorii lor economici sunt foarte scrupuloase în respectarea drepturilor omului și a standardelor sociale și de mediu, și este perfect normal să ceară același lucru de la partenerii lor comerciali din Organizația Mondială a Comerțului (OMC), pentru a face comerțul mondial mai corect și mai echitabil. Suntem conștienți că, în anumite ocazii, aceste obligații nu pot fi îndeplinite cu ușurință, mai ales de către statele în curs de dezvoltare. Totuși, UE trebuie să își continue eforturile în această direcție, și este de datoria UE și a Parlamentului să întreprindă toate eforturile pentru a se asigura de respectarea drepturilor omului și de faptul că munca decentă este aceeași peste tot și pentru toți, și că există un înțeles universal al ideii de mediu și drepturi sociale, inclusiv drepturi sindicale și combaterea muncii copiilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece include în mod explicit nevoia ca UE să contribuie eficient la dezvoltarea durabilă a lumii, la solidaritatea între popoare, la un comerț echitabil și la eradicarea sărăciei. Sprijinul meu se bazează și pe ideea reflectată în rezoluție, referitoare la importanța și nevoia de a introduce obligația legală ca acordurile comerciale internaționale să respecte drepturile omului, obligație care trebuie să fie atent și constant monitorizată. Din această perspectivă, propunerea de a-i acorda Organizației Internaționale a Muncii (OIM) statutul de observator oficial în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului este una valoroasă, mai ales prin crearea unei comisii pentru comerț și muncă decentă, în cadrul OIM, care să supravegheze acordurile comerciale, în coordonare cu OIM și cu Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru drepturile omului. Un alt motiv pentru care am votat în favoarea rezoluției este modul ferm în care exprimă nevoia creării unei „adevărate Organizații Mondiale a Mediului” și apărarea categorică a drepturilor omului, dezvoltării durabile și respectului pentru mediu, prioritizându-le deasupra actualelor modele comerciale internaționale.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Cu siguranță că ar fi în interesul UE să încheie acorduri comerciale mai ales cu parteneri egali. Prin urmare, trebuie să se acorde o mai mare atenție drepturilor omului și standardelor sociale și de mediu deoarece, atâta timp cât UE respectă aceste standarde, le poate solicita și partenerilor săi comerciali. Cu toate acestea, mai ales în sfera drepturilor omului, precum și în ceea ce privește standardele sociale și de mediu, UE se lovește mereu de un zid atunci când alte state cu care a încheiat acorduri comerciale bilaterale au opinii diferite în aceste privințe. Mă abțin de la a vota, deoarece mă întreb dacă este într-adevăr posibil să pui în aplicare ceea ce a propus raportorul.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Drepturile omului și aplicarea standardelor sociale și de mediu în negocierile comerciale sunt aspecte foarte complexe și problematice. Prin urmare, este esențial ca această clauză socială să se regăsească tot mai des în acordurile bilaterale. În ciuda dezechilibrului clar care există astăzi între regulile comerțului internațional și celelalte standarde ale dreptului internațional, consider că votul în favoarea raportului dnei Saifi este extrem de important pentru dezvoltarea unor noi moduri de gândire și pentru obținerea unei coordonări reale între organizațiile internaționale. Uniunea Europeană are un rol cheie în această expediție de căutare a unei noi guvernanțe, și în acest scop consider că trebuie să încurajeze consecvența în politicile adoptate de instituțiile internaționale. Am votat în favoarea raportului, pentru a putea lansa și pune în aplicare o nouă politică comercială; una care se bazează pe fermitate și pe dialog, care ține cont de standardele de mediu, pentru a atinge obiective „legitime”.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului privind drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale, deoarece sunt de acord cu includerea unor clauze privind drepturile omului sau cu punerea în aplicare a unor standarde sociale și de mediu în negocierile comerciale.

Există o tensiune reală între țările din nord, care denunță practicile de dumping social și de mediu practicate de statele în curs de dezvoltare, și țările din sud, care le suspectează pe cele din nord că doresc să le împiedice dezvoltarea economică și că prin punerea în aplicare a acestor standarde exercită o formă voalată de protecționism. Totuși, acest conflict de interese nu trebuie să împiedice UE să adopte în negocierile sale o atitudine pozitivă, care să aibă și obligativitate legală, prin includerea unor prevederi referitoare la dezvoltarea durabilă, mai ales în acordurile bilaterale.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Prin politicile pe care le adoptă și, în mod special, prin politica sa comercială, Uniunea trebuie să își apere interesele comerciale, respectând propriile norme și valori și asigurând respectarea lor de către alții. Această perspectivă trebuie să ajute diferitele instituții europene să lanseze și să conducă o nouă politică comercială, o politică ambițioasă bazată pe fermitate și dialog. Nu trebuie uitat faptul că, în Europa, societățile industriale și comerciale europene sunt supuse respectării stricte a standardelor sociale și de mediu. Dacă Uniunea Europeană respectă standarde cu caracter obligatoriu, trebuie să poată cere același lucru partenerilor săi comerciali, în special țărilor emergente, și să promoveze cerințe de calitate și durabilitate, mai ales pentru produsele alimentare care intră pe teritoriul său, în scopul menținerii unui comerț loial și echitabil.

În acest sens, standardele exigente de pe piața unică europeană în materie de sănătate, siguranță, mediu și de protecție a lucrătorilor și a consumatorilor constituie un model european specific, care trebuie să reprezinte o sursă de inspirație la nivel internațional și în contexte multilaterale și trebuie să se reflecte în negocierile acordurilor comerciale bilaterale în curs.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului, deoarece consider că atâta timp cât Uniunea Europeană joacă un rol crucial în căutarea unei noi guvernanțe economice mondiale, aceasta trebuie să încurajeze consecvența în diversele politici puse în aplicare de diversele instituții internaționale. Astăzi există un dezechilibru din ce în ce mai accentuat între standardele specifice comerțului internațional și celelalte reguli de drept internațional. Ca jucători în prima linie, avem obligația de a descoperi noi modalități de gândire, cu obiectivul specific de a stabili o coordonare eficientă între organismele internaționale.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. (ES) Includerea clauzei privind drepturile omului și aplicarea standardelor sociale și de mediu în negocieri sunt probleme complexe, care împart comunitatea internațională. Pe de o parte, statele nordice condamnă competiția neloială a statelor în curs de dezvoltare atunci când vine vorba de aspecte sociale și de mediu, care conduc la denaturări ale concurenței. Pe de altă parte, țările din sud le bănuiesc pe cele nordice că încearcă să le împiedice progresul economic și că folosesc aplicarea acestor standarde drept măsuri voalate de protecționism. Toate acestea explică de ce este atât de dificil să porți o discuție calmă despre aceste standarde în cadrul instituțiilor multilaterale, mai ales în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, deoarece coincide cu apariția din ce în ce mai frecventă a clauzei sociale în acordurile comerciale bilaterale.

 
  
MPphoto
 
 

  Oreste Rossi (EFD), în scris. (IT) Suntem în favoarea raportului privind drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale, deoarece statele terțe care nu respectă drepturile lucrătorilor și refuză să se implice activ în combaterea schimbărilor climatice concurează de mult prea multe ori în mod neloial cu companiile din UE.

Societățile noastre trebuie să respecte standarde foarte ridicate privind protecția lucrătorilor, să facă față unor impozite și salarii mari, să respecte legi care stipulează controale stricte pentru emisiile în mediu și să respecte condițiile impuse de regulamentele de planificare locală. Concurența din state terțe precum China și India nu se supune, evident, acelorași controale și reguli, iar produsele finale ale acestora sunt mai competitive față de cele europene.

Atunci când am luat cuvântul în fața Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și în cadrul reuniunii interparlamentare privind energia, am cerut ca UE să se folosească de influența sa în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului pentru a permite Europei să impună o taxă pe carbon, pentru țările care nu semnează acordurile privind schimbările climatice. Același raționament ar trebui să li se aplice și țărilor care produc după metode foarte diferite de cele din Europa, cum ar fi exploatarea copiilor prin muncă, sau statelor în care lucrătorii nu beneficiază de drepturile ce li se cuvin.

 
  
MPphoto
 
 

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. (PL) Am votat în favoarea adoptării rezoluției privind drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale. Uniunea Europeană se bazează pe principii care includ respectarea drepturilor omului. Tocmai de aceea are așteptări atât de înalte în ceea ce privește respectarea drepturilor omului peste tot în lume.

Tratatul de la Lisabona confirmă că activitățile externe ale Uniunii Europene, care includ și comerțul extern, trebuie realizate respectând aceleași principii ca cele care stau la baza creării UE. Tocmai de aceea sprijin pe deplin includerea unor clauze privind drepturile omului, cu obligativitate legală, în acordurile internaționale ale Uniunii Europene. Doresc totuși să atrag atenția asupra nevoii ca acestea să fie puse în aplicare și asupra faptului că statele care nu aderă la aceste reguli se vor confrunta cu posibile consecințe economice.

În conformitate cu punctul 15 al rezoluției, consider că este crucial ca toate acordurile de liber schimb să cuprindă standarde sociale și de mediu negociate, printre care: o listă a standardelor minime pe care vor trebui să le respecte toți partenerii comerciali ai UE, precum și o listă a convențiilor suplimentare care vor trebui puse în aplicare treptat și în mod flexibil, având în vedere situația economică și aspectele sociale și de mediu ale fiecărui partener.

Sunt, în special, în favoarea includerii în toate acordurile comerciale viitoare, a unei interdicții de a folosi copiii pentru muncă. De asemenea, sprijin consolidarea cooperării în domeniul drepturilor omului, între Organizația Mondială a Comerțului și principalele instituții UE.

 
  
  

Raport: Mariya Nedelcheva (A7-0275/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) În 2009, Ombudsmanul European a primit 3 098 de plângeri, dintre care 727 au ținut de competența sa. Funcția de Ombudsman European a fost înființată prin Tratatul de la Maastricht în 1992, creându-se astfel un intermediar între cetățenii europeni și autoritățile Uniunii Europene. Atât cetățenii și întreprinderile europene, cât și instituțiile și orice persoane care locuiesc într-un stat membru sau sunt rezidenți legali ai unuia, au dreptul de a depune plângeri la Ombudsman. Ombudsmanul este ales de către Parlamentul European la începutul mandatului, pentru întreaga durată a acestuia, și are rolul de a examina cazurile de administrare defectuoasă care i se aduc la cunoștință. Ombudsmanul întocmește un raport anual de activitate. Votând în favoarea acestei rezoluții, mă alătur consensului general exprimat în Parlamentul European pentru această verigă vitală a lanțului democrației.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Instituția Ombudsmanului European protejează dreptul fiecărui cetățean, prevăzut în Carta drepturilor fundamentale, „de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor Uniunii”. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a consolidat legitimitatea democratică a Ombudsmanului, deoarece acesta este acum ales de către Parlamentul European și a extins competențele sale pentru a include politica externă și de securitate comună și activitățile Consiliului European. Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece salut rezultatele activităților din 2009. Durata medie de soluționare a plângerilor a scăzut cu patru luni în 2009, iar mai mult de jumătate dintre procedurile inițiate au fost finalizate pe cale amiabilă. Astfel se dovedește cooperarea eficientă dintre Ombudsman și instituțiile și organismele Uniunii. Consider că este necesar să creștem încrederea cetățenilor Uniunii în Uniunea Europeană și instituțiile sale și, mai presus de toate, să asigurăm accesul cetățenilor la informațiile necesare, precum și încrederea acestora în capacitatea instituțiilor UE de a le apăra drepturile.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece, prin activitatea sa, Ombudsmanul ajută instituțiile Europene să adopte decizii transparente, la care au acces toți cetățenii și toate persoanele juridice. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a consolidat legitimitatea democratică a Ombudsmanului, deoarece acesta este acum ales de către Parlamentul European, și a extins competențele sale pentru a include politica externă și de securitate comună și activitățile Consiliului European. Transparența, accesul la informație și respectarea dreptului la o bună administrare sunt condiții prealabile indispensabile pentru păstrarea încrederii cetățenilor în capacitatea instituțiilor de a le apăra drepturile. Cele mai frecvente tipuri de presupusă administrare defectuoasă au fost reprezentate de lipsa de transparență. În consecință, este esențial să se asigure faptul că cetățenii primesc un răspuns prompt și la obiect la solicitări, plângeri și petiții. Este necesar ca instituțiile și organismele europene să furnizeze cetățenilor informațiile pe care aceștia le solicită. Salut colaborarea dintre Ombudsmanul European și ombudsmanii și celelalte organisme similare de la nivel național, regional și local din statele membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Rolul administrației europene este unul vast și complex. Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că este esențial să asigurăm încrederea opiniei publice în instituțiile europene printr-o administrare eficientă, cu proceduri transparente și acces facil la infrastructură. Salut rezultatele pozitive înregistrate în ceea ce privește reducerea numărului de plângeri și îmbunătățirea modului în care sunt soluționate acestea la nivel european.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Activitatea Ombudsmanului este esențială și contribuie la o mai mare transparență, aducând UE mai aproape de public și consolidând în același timp încrederea cetățenilor în capacitatea instituțiilor de a le pune în aplicare drepturile. Cu toate că în 2009 s-a înregistrat o ușoară scădere a numărului de plângeri (9 %) în comparație cu anul 2008, dintre cele 335 de cazuri deschise, aproximativ 318 au fost finalizate și închise. Faptul că 56 % dintre cazuri au fost închise printr-un acord amiabil sau au fost soluționate este destul de îmbucurător. Aceste rezultate demonstrează existența unei cooperări constructive între Ombudsman și instituțiile și organismele UE, a căror majoritate consideră aceste plângeri drept o oportunitate perfectă de a remedia greșelile și de a colabora cu Ombudsmanul în numele cetățenilor.

Aș dori să subliniez importanța intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în care dreptul la o bună administrare a fost înscris printre drepturile fundamentale care decurg din cetățenia europeană. S-au adus și două amendamente substanțiale: Ombudsmanul trebuie să fie ales, consolidând astfel legitimitatea democratică a acestuia, iar mandatul său trebuie să fie extins pentru a include și domeniul politicii externe și de securitate comună.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Raportul privind activitățile din 2009 ale Ombudsmanului European este de mare interes, deoarece ne permite să evaluăm dacă și în ce măsură relația dintre instituțiile europene și cetățeni este una transparentă, rapidă și eficientă. Adevărul este că Parlamentul și Comisia își exprimă opiniile privind numeroase subiecte fără a primi nicio reacție din partea cetățenilor în afară de plângerile înaintate către Ombudsman.

Deși aprob raportul, consider că Ombudsmanul European și activitatea acestuia trebuie să fie mai amplu mediatizate, mai ales în statele membre în care acesta nu este foarte cunoscut. De fapt, nu trebuie să uităm că un număr mic de plângeri poate însemna fie că cetățenii nu observă multe nereguli, fie că nu au suficientă încredere într-o posibilă soluționare pe cale legală a problemelor lor. O publicitate sporită este una dintre modalitățile de extindere a anchetei, care ne va permite să stabilim cu mai multă certitudine cu care dintre aceste două situații ne confruntăm în acest caz.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) În 2009, Ombudsmanul a înregistrat un număr total de 3 098 de plângeri, față de 3 406 în 2008, ceea ce reprezintă o scădere de 9 %. Plângerile au vizat: Comisia (56 %), administrația Parlamentului (11 %), Oficiul European pentru Selecția Personalului (9 %), Consiliul (4 %) și Curtea Europeană de Justiție (3 %). Motivul principal al plângerilor a fost reprezentat de administrarea defectuoasă și lipsa de transparență, inclusiv refuzul de a divulga informații, acesta fiind un factor cheie pentru garantarea siguranței și a încrederii publice în UE. S-a demonstrat astfel necesitatea de a depune în continuare eforturi pentru o mai bună administrare și pentru a permite o mai mare transparență în cadrul instituțiilor, rezultate care pot fi obținute printr-un efort comun din partea Ombudsmanului și a instituțiilor și, în special, printr-un schimb constant de bune practici.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport care evaluează și sprijină activitățile din 2009 ale Ombudsmanului. Ombudsmanul stabilește o legătură importantă cu cetățenii, iar activitatea acestuia contribuie la consolidarea încrederii în instituțiile UE, făcându-le mai accesibile.

 
  
MPphoto
 
 

  Clemente Mastella (PPE), în scris. (IT) Ombudsmanul European are obiectivul de asigura faptul că drepturile cetățenilor prevăzute de dreptul comunitar sunt respectate la orice nivel din cadrul Uniunii și că instituțiile și organismele UE respectă cele mai înalte standarde de administrare.

În ultima perioadă, Ombudsmanul a continuat eforturile menite să amelioreze calitatea informațiilor furnizate cetățenilor și potențialilor petiționari cu privire la drepturile lor, în mod special prin Rețeaua Europeană a Ombudsmanilor. Ombudsmanul trebuie să depună în continuare eforturi pentru a garanta că instituțiile și organismele UE adoptă, în toate activitățile desfășurate, o abordare centrată pe interesele cetățenilor și trebuie să identifice fiecare oportunitate de a găsi o soluție amiabilă la plângerile depuse, precum și să deschidă mai multe anchete din proprie inițiativă, cu scopul de a identifica problemele și de a încuraja cele mai bune practici.

Am sprijinit acest raport deoarece are obiectivul de a încuraja Ombudsmanul să își continue colaborarea cu instituțiile în vederea promovării unei bune administrări și a unei culturi a serviciilor și în vederea sporirii eforturilor de comunicare, astfel încât cetățenii care ar putea avea nevoie să apeleze la serviciile acestuia să fie informați în mod corect despre modalitatea în care o pot face, consolidând pe această cale încrederea populației în Uniunea Europeană și instituțiile sale, îmbunătățind astfel propria noastră credibilitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Rolul Ombudsmanului este foarte important, deoarece apropie cetățenii de instituțiile Europene. Ombudsmanul a înregistrat un număr total de 3 098 plângeri în 2009, în comparație cu 3 406 în 2008, ceea ce reprezintă o scădere de 9 % față de 2008, 335 de anchete fiind deschise pe baza plângerilor, iar 230 fiind declarate inadmisibile.

Majoritatea anchetelor inițiate de Ombudsman în 2009 au vizat Comisia (56 %). Au existat și plângeri referitoare la administrația Parlamentului European (11 %), Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) (9 %), Consiliu (4 %) și Curtea de Justiție (3 %). Alte douăzeci și trei de instituții și organisme UE au făcut obiectul a 59 de anchete suplimentare (17 %). Cifrele prezentate în raport demonstrează pe larg eficiența acestui organism și rolul important pe care îl joacă în asigurarea transparenței relațiilor dintre instituțiile europene și cetățeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece sunt de acord cu necesitatea de a asigura o mai mare transparență a activităților Comisiei și de a desfășura activitățile necesare pentru a aduce instituțiile UE mai aproape de cetățenii Europei. Îmi exprim sprijinul față de raportul prezentat de Ombudsman, deoarece acesta reflectă eforturile depuse pentru a condamna administrarea defectuoasă, precum și activitatea pozitivă desfășurată de acesta pentru o mai mare transparență, prin intermediul răspunsului la plângerile cetățenilor UE referitoare la administrarea defectuoasă din cadrul instituțiilor și organismelor europene. Votul meu sprijină eforturile depuse de Ombudsman, care oferă soluții stabilite de comun acord pentru numeroase plângeri, în cooperare cu Parlamentul. De asemenea, consider că este benefic faptul că această rezoluție încurajează Ombudsmanul să inițieze anchete proprii pentru a rezolva problemele sistemice din cadrul instituțiilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) În ultimele decenii, Uniunea Europeană a întreprins activități menite să reducă birocrația și să crească transparența. În Parlamentul European, acest lucru este însă rareori evident. Dimpotrivă, am sentimentul că birocrația este tot mai mare în fiecare an. Înainte de audierile pentru ultimele alegeri, cuvântul „transparență” era pe buzele tuturor. Mulțumită autorității cu care a fost înzestrată funcția lor și a drepturilor care decurg din aceasta, deputații din Parlament își pot face auzite vocile. Nu putem spune însă același lucru despre cetățenii Europei. De aceea există Ombudsmanul European. Având în vedere că mai mult de o treime dintre anchetele desfășurate de către Ombudsman au vizat lipsa de transparență și că 56 % din numărul total al cazurilor au fost rezolvate pe cale amiabilă, devine evident cât de importantă este funcția Ombudsmanului. Cu toate acestea, nu pot să susțin în întregime afirmațiile dnei raportoare și, din acest motiv, mă abțin de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Protecția și respectarea drepturilor omului sunt elemente cheie pentru Uniunea Europeană, iar rolul Ombudsmanului European nu poate fi ignorat în acest context. De aceea am votat în favoarea raportului dnei Nedelcheva, pentru că rolul Ombudsmanului European de promotor al respectării drepturilor omului nu poate fi trecut cu vederea. Această figură importantă la nivel european încearcă să se asigure că instituțiile adoptă o abordare centrată pe interesele cetățenilor, exploatând fiecare oportunitate de a găsi o soluție amiabilă la plângerile depuse și deschizând mai multe anchete din proprie inițiativă, menite să identifice problemele și să încurajeze cele mai bune practici. Faptul că există un Ombudsman dispus și pregătit să soluționeze disputele și neînțelegerile dintre cetățeni ajută persoanele cu idei, experiențe și planuri diferite să comunice și să conviețuiască. Acesta este punctul de plecare pentru consolidarea și promovarea acestui rol în Europa, precum și pentru asigurarea unei promovări corespunzătoare și a unei administrări corecte a acestui serviciu.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Raportul anual privind activitățile din 2009 ale Ombudsmanului European indică faptul că acesta a fost foarte activ. Noul cadru legal care reflectă schimbările statutului Ombudsmanului și intrarea în vigoare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care extinde mandatul Ombudsmanului pentru a include politica externă și de securitate comună (PESC) și activitățile Consiliului European, nu au afectat ritmul de lucru. Durata medie de soluționare a plângerilor a scăzut de la 13 luni la nouă luni. Merită subliniat faptul că instituțiile și organismele UE au fost în mod evident dispuse să trateze plângerile depuse la Ombudsman drept oportunități de a remedia orice greșeli comise și de a coopera cu Ombudsmanul în numele cetățenilor.

În consecință, am votat în favoarea acestei rezoluții care aprobă raportul anual pentru 2009 și prezintă orientări generale pentru viitor. Dintre acestea, aș dori să evidențiez următoarele: apelul adresat Ombudsmanului cu privire la punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale, care a devenit act cu forță juridică obligatorie odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona; apelul către Comisie privind elaborarea unei legi administrative europene comune pentru toate organismele, instituțiile și agențiile Uniunii; și apelul către Ombudsman privind monitorizarea noii proceduri de selecție a personalului din instituțiile europene, utilizată de către Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO).

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece evidențiază rolul crucial al Ombudsmanului în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor cetățenilor din UE și promovarea unei culturi a serviciilor publice în cadrul instituțiilor, pe baza celor mai bune practici aferente unei bune administrări.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. (ES) Raportul anual privind activitățile din 2009 ale Ombudsmanului European a fost prezentat în mod oficial Președintelui Parlamentului European, dl Buzek, la data de 19 aprilie 2010, iar Ombudsmanul, dl Diamandouros, și-a prezentat raportul în fața Comisiei pentru petiții la data de 4 mai 2010. Raportul furnizează o privire de ansamblu asupra activităților Ombudsmanului din ultimul an. Rezultatele diferitelor anchete sunt clasificate în categorii, în funcție de natura cazurilor de administrare defectuoasă sau de instituția vizată. A fost publicat și un rezumat de șase pagini. Noua publicație conține cele mai importante rezultate obținute de către petiționari și subliniază principalele probleme de politică examinate anul trecut.

 
  
MPphoto
 
 

  Angelika Werthmann (NI), în scris.(DE) Evident, am votat în favoarea raportului anual privind activitățile Ombudsmanului European, deoarece, în calitate de membră a Comisiei pentru petiții, am avut de multe ori ocazia să observ abordarea dedicată și obiectivă a dlui Diamandouros față de munca sa. Realizările dumnealui au fost excelente: în 2009, 70 % dintre anchete au fost finalizate în decurs de un an, iar 55 % în decurs de trei luni.

 
  
  

Raport: Chrysoula Paliadeli (A7-0293/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat pentru această rezoluție privind raportul special elaborat de Ombudsmanul European deoarece acesta menționează faptul că Ombudsmanul a finalizat o anchetă din proprie inițiativă privind normele aplicate de către Comisie în cazul cererilor cetățenilor legate de accesul la documente referitoare la procedurile privind încălcarea dreptului comunitar. Plângerile depuse de cetățenii UE reprezintă o sursă importantă de informare asupra posibilelor încălcări ale dreptului comunitar. Comisia primește din partea cetățenilor un număr deosebit de mare de plângeri privind administrarea defectuoasă. În consecință, este foarte important ca anumite măsuri să fie puse în aplicare de Comisie pentru a asigura un răspuns prompt la solicitările privind accesul la anumite documente. Este necesar să se depună eforturi pentru o colaborare mai extinsă cu Comisia pentru petiții a Parlamentului European și pentru un schimb de informații regulat cu Ombudsmanul. Ombudsmanul trebuie să țină Parlamentul European la curent cu anchetele aflate în desfășurare, precum și cu rezultatele acestora. Comisia trebuie să adopte o atitudine mai deschisă și proactivă în ceea ce privește informațiile referitoare la procedurile privind încălcarea dreptului comunitar.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Pentru corectitudine, consider că ar fi fost necesar ca Parlamentul să asculte și argumentele dlui comisar Verheugen privind elementele cauzei. În consecință, nu consider că sunt în măsură să mă pronunț în legătură cu dumnealui.

Cu toate acestea, sprijin poziția Ombudsmanului, deoarece consider că o colaborare între instituții este, și trebuie să fie în continuare, unul dintre punctele forte ale rolurilor îndeplinite de acestea. Astfel, acordarea de răspunsuri cu întârziere și evitarea obligațiilor morale, nu atât a celor legislative, reflectă o atitudine condamnabilă. Construirea capitalului social, în accepțiunea lui Putnam, depășește, de fapt, sfera legalității conduitei, analizând și buna lor credință, congruența și moralitatea.

În consecință, indiferent care au fost motivele comisarului, pot afirma cu certitudine că îmi acord sprijinul Ombudsmanului.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Apreciez relația excelentă dintre Ombudsman și Comisia pentru petiții în cadrul instituțional, în ceea ce privește respectarea reciprocă a competențelor și prerogativelor lor și consider că practica deja stabilită de Ombudsman de a asigura prezența unui reprezentant la toate reuniunile Comisiei pentru petiții este de bun augur.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Raportul special elaborat de Ombudsmanul European urmărește refuzul Comisiei de a divulga unei organizații neguvernamentale pentru protecția mediului informațiile conținute în trei scrisori, dintr-o serie de 18, trimise de Porsche AG comisarului Verheugen, cu privire la schimbul de informații realizat între Comisie și producătorii de autovehicule în vederea unei posibile abordări a emisiilor de dioxid de carbon ale vehiculelor. În urma solicitării de către Ombudsman a unui aviz motivat din partea Comisiei, privind nedivulgarea acestor trei scrisori, aceasta a amânat de șase ori acordarea unui răspuns, pentru o perioadă de peste 15 luni, încălcând astfel principiile bunei-credințe și ale cooperării, în detrimentul dialogului interinstituțional și al imaginii publice a UE. Fiind singurul organism ales al UE, Parlamentului îi revine responsabilitatea de a asigura și proteja independența Ombudsmanului în ceea ce privește îndeplinirea datoriilor sale față de cetățenii europeni, și de a monitoriza punerea în aplicare a recomandărilor adresate de Ombudsman Comisiei.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Articolul 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene împuternicește Ombudsmanul să primească plângeri de la orice cetățean al Uniunii, referitoare la cazuri de administrare defectuoasă din cadrul activităților desfășurate în instituțiile și organismele Uniunii. Aceste plângeri depuse de cetățenii UE constituie o sursă importantă de informații privind posibilele încălcări ale dreptului comunitar.

În conformitate cu articolul 41 din Carta Drepturilor Fundamentale, „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor Uniunii”. În contextul consultărilor stipulate la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) 1049/2001, Comisia trebuie să stabilească un termen limită pentru a răspunde autorului terță parte al unui document și trebuie să își exercite competențele astfel încât să își poată respecta propriile termenele de răspuns. Mai mult decât atât, Comisia nu poate întârzia și obstrucționa anchetele Ombudsmanului în cazurile care implică accesul la documente, fiind necesar ca aceasta să ofere Ombudsmanului răspunsuri fără întârziere, pentru a respecta obligația privind cooperarea sinceră, așa cum a fost prevăzută în tratat.

 
  
MPphoto
 
 

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Ombudsmanul furnizează un serviciu important cetățenilor irlandezi. Dacă aceștia consideră că UE sau guvernul nu lucrează în interesul lor, pot apela oricând la biroul Ombudsmanului pentru a obține o remediere a situației. Din experiența mea cu acest birou, am aflat că Ombudsmanul oferă cetățenilor irlandezi un ajutor complet și profesionist și, votând în favoarea aprobării acestui raport, îmi exprim încrederea pe care o am în acest birou.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport. Consider că atitudinea necooperantă a Comisiei în acest caz, precum și în altele, prezintă riscul de a eroda încrederea cetățenilor în Comisie și de a submina capacitatea Ombudsmanului European și a Parlamentului European de a supraveghea Comisia într-un mod adecvat și eficient, ceea ce constituie, de fapt, o încălcare a principiului statului de drept care stă la baza Uniunii Europene. Sprijin solicitările privind asumarea unui angajament din partea Comisiei față de Parlamentul European privind îndeplinirea obligației de a coopera sincer cu Ombudsmanul European în viitor.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Rolul Ombudsmanului European este definit în mod clar ca fiind acela de a investiga plângerile referitoare la instituțiile și organismele UE. Aceste competențe presupun o mai mare transparență în relațiile dintre instituțiile europene și cetățeni, întreprinderi, asociații și alte organisme cu sediul social în UE.

Plângerea depusă de respectiva organizație neguvernamentală (ONG), care face obiectul acestui raport, privește accesul la documente aflate în posesia Comisiei. Ombudsmanul a acordat Comisiei un termen limită de trei luni pentru a emite un aviz detaliat, însă acest lucru s-a întâmplat abia după 15 luni. Această conduită constituie o încălcare a obligației Comisiei de a coopera cu Ombudsmanul într-un mod sincer și cu bună-credință pe durata anchetei și a fost în detrimentul dialogului interinstituțional, precum și al imaginii publice a UE. Consider că Parlamentului, fiind singurul organ ales al UE, îi revine responsabilitatea de a asigura și proteja independența Ombudsmanului în îndeplinirea datoriilor sale față de cetățenii europeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece sunt de acord cu criticile pe care le aduce Comisiei pentru faptul că a pus interesele companiei multinaționale Porsche mai presus de dreptul cetățenilor de a avea acces la documentele Parlamentului, Consiliului și Comisiei. Rezoluția critică atitudinea necooperantă a Comisiei, care acționează în detrimentul dialogului interinstituțional și al imaginii publice a UE. Sprijinul meu pentru prezenta rezoluție se bazează pe faptul că sunt de acord cu remarcile critice aduse lipsei uzuale de transparență a activității Comisiei, care încalcă în mod constant principiul cooperării loiale dintre instituțiile europene prin „practica generală a Comisiei de a întârzia și obstrucționa investigațiile Ombudsmanului în cazurile care implică accesul la documente”.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) De regulă, instituțiile UE cooperează foarte bine cu Ombudsmanul European. Dat fiind faptul că totul se reglementează în UE, un exemplu fiind termenele limită de plată permise în cazul companiilor, este ciudat că, pe de altă parte, Comisia nu este capabilă să fixeze un termen limită pentru un terț în momentul consultării acestuia, astfel încât să își poată respecta ea însăși termenul stabilit. Dacă luăm în considerare informația potrivit căreia Comisia a reușit să respecte termenele limită interne ale UE în mai puțin de o cincime din cazuri, devine evident că aceasta dă dovadă de o lipsă de bune maniere. Este regretabil faptul că este necesar un raport special al Ombudsmanului pentru a face public un fapt atât de simplu ca accesul la documente, la care cetățenii UE au dreptul. Pentru a relua formularea Ombudsmanului: cetățenii au dreptul să știe ce face UE și administrația sa. Aș dori să adaug că cetățenii noștri au și dreptul de a ști cum cheltuiește Uniunea Europeană impozitele și unde sunt risipite resursele. Este motivul pentru care nu pot vota decât în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului special prezentat de Ombudsmanul European Parlamentului în urma proiectului de recomandare transmis Comisiei Europene în cazul plângerii 676/2008/RT, referitoare la întârzierea excesivă a Comisiei în ceea ce privește furnizarea unui răspuns către serviciile Ombudsmanului. Sunt de acord cu preocupările și criticile prezentate de Ombudsman, deoarece întârzierile excesive cu care acesta primește un răspuns, indiferent de caz, constituie o încălcare a obligației privind cooperarea sinceră, așa cum a fost aceasta prevăzută în Tratatul de la Lisabona.

Refuzul de a acorda un răspuns reprezintă, de fapt, o obstrucționare a activităților Ombudsmanului și, din acest motiv, sunt de acord că este necesar să se fixeze termene limită în care Comisia să prezinte un răspuns. Acestea trebuie respectate cu strictețe, pentru a nu pune în pericol încrederea publică în instituțiile europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Raportul special al Ombudsmanului a fost întocmit în urma plângerii depuse cu privire la refuzul Comisiei de a face publice trei scrisori trimise de Porsche AG dlui comisar Verheugen, precum și în urma celor șase prelungiri ulterioare ale termenului limită în care Comisia trebuia să emită un aviz detaliat cu privire la proiectul de recomandare al Ombudsmanului. Este crucial să se evite repetarea unor situații ca aceasta. Instituțiile UE au obligația de a colabora cu bună-credință și este vital ca această obligație să fie îndeplinită pentru a păstra încrederea publică în instituțiile europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. (IT) Am votat astăzi, în plen, pentru raportul special al Ombudsmanului European, elaborat în urma propunerii de recomandare transmise Comisiei Europene în cazul plângerii 676/2008/RT.

În martie 2007, o organizație neguvernamentală din domeniul protecției mediului a solicitat acces la anumite documente în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Parlamentul European, în numele Comisiei pentru petiții, aprobă remarcile critice ale Ombudsmanului European și recomandările sale adresate Comisiei în legătură cu plângerea 676/2008/RT și recunoaște faptul că întârzierile foarte mari ale Comisiei legate de furnizarea unui răspuns către Ombudsman în acest caz constituie o încălcare a obligației Comisiei privind cooperarea sinceră, așa cum este aceasta prevăzută în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Mai mult decât atât, Comisia pentru petiții consideră că atitudinea necooperantă a Comisiei Europene în acest caz, precum și în altele, prezintă riscul de a eroda încrederea cetățenilor în aceasta din urmă și de a submina capacitatea Ombudsmanului European și a Parlamentului European de a supraveghea Comisia Europeană într-un mod adecvat și eficient.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. (ES) Rapoartele speciale sunt elaborate numai în ultimă instanță de Ombudsmanul European. Deciziile Ombudsmanului European nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic și, prin urmare, se bazează pe persuasiune și pe capacitatea de a convinge prin argumente întemeiate și, ocazional, pe publicitate și greutatea opiniei publice. Numărul foarte redus de rapoarte speciale prezentate de Ombudsmanul European Parlamentului (17, din 1995) reflectă cooperarea existentă între instituțiile europene într-o mare majoritate a cazurilor. Parțial, această cooperare se datorează și competenței Ombudsmanului de a prezenta rapoarte speciale Parlamentului. În special în cazurile în care se elaborează un proiect de recomandare, faptul că după acesta ar putea urma un raport special contribuie la convingerea instituției sau a organismului respectiv să își modifice poziția. În consecință, rapoartele speciale trebuie prezentate doar în cazul unor probleme importante, în care Parlamentul poate contribui la încurajarea instituției sau a organismului respectiv de a-și modifica poziția. În calitate de organism politic, Parlamentul are competența de a se ocupa de rapoartele speciale ale Ombudsmanului European, atât din punct de vedere al procedurii, cât și din punct de vedere al conținutului și acțiunilor.

 
  
  

Raport: Eva Lichtenberger (A7-0291/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. Tratatul privind Uniunea Europeană stipulează responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a dreptului comunitar, în timp ce Comisia, în calitate de „gardian al tratatelor”, are competența și responsabilitatea de a asigura că legile sunt puse în aplicare în mod corect. Dat fiind domeniul vast de aplicare al acquis-ului și dimensiunea UE, cetățenii, grupurile de interese din societatea civilă și companiile au multe întrebări și dubii. Programul „EU Pilot” a fost lansat în 2008 în scopul înțelegerii și aplicării corecte a legislației. Conform acestuia, a fost creată o bază electronică de date confidențială pentru a facilita comunicarea dintre serviciile Comisiei și autoritățile din statele membre cu privire la modul în care este pus în aplicare dreptul comunitar, precum și pentru a iniția proceduri. Sunt de acord cu opinia exprimată în rezoluție, potrivit căreia această inițiativă răspunde într-un mod adecvat necesității privind cooperarea dintre toate instituțiile Uniunii Europene în interesul unui sistem eficient și axat pe nevoile cetățenilor. Consider că, fiind o instituție care reprezintă interesele cetățenilor din UE, Parlamentul European trebuie să beneficieze de acces la această bază de date pentru a avea posibilitatea de a monitoriza modul în care îndeplinește Comisia rolul său de gardian al tratatelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece, în forma lor actuală, rapoartele anuale ale Comisiei „privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar” nu oferă cetățenilor sau celorlalte instituții informații suficiente legate de situația reală a aplicării legislației europene. În rezumatul Comisiei referitor la monitorizarea aplicării dreptului comunitar se accentuează într-o mai mare măsură transpunerea decât aplicarea efectivă. Comisia face trimiteri doar la procedurile formale inițiate împotriva statelor membre care nu au transpus dreptul comunitar în sistemele lor juridice naționale. Cetățenii și Parlamentul trebuie să fie informați atunci când Comisia inițiază proceduri pentru transpunerea incorectă sau eronată a dreptului comunitar și să primească detalii referitoare la acestea. Pe deasupra, Tratatul de la Lisabona admite posibilitatea ca agenda legislativă să fie stabilită de către cetățeni, aceștia putând, de asemenea, să asigure faptul că dreptul comunitar este aplicat în mod corect și respectat, și că procedurile aferente sunt transparente și demne de încredere.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Este regretabil faptul că mai multe state membre subestimează importanța punerii în aplicare în mod corect și oportun a legislației europene. Transpunerea eronată sau târzie, precum și punerea în aplicare incorectă a legislației creează incertitudine juridică și împiedică cetățenii și companiile să se bucure de beneficiile pieței interne. În 2008, 55 % din transpunerile necesare au fost tardive, multe dintre acestea prelungindu-se pe o perioadă de cel puțin doi ani. Deși cifrele indică o îmbunătățire cu 15 % în acest an, trebuie să reținem că s-a înregistrat totuși și o scădere cu 40 % a numărului de transpuneri care trebuiau realizate.

Este inacceptabil faptul că în mai 2009 existau 22 de directive pentru care termenul de transpunere expirase cu mai mult de doi ani în urmă, pentru fiecare existând între unul și cinci state membre care nu finalizaseră încă transpunerea. Este vital să consolidăm cooperarea dintre instituțiile UE și autoritățile naționale, precum și cea dintre administrațiile din cadrul statelor membre, pentru a asigura o punere în aplicare mai bună, mai eficientă și mai oportună a dreptului comunitar și pentru a identifica din timp orice probleme care pot apărea în această privință.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Dat fiind faptul că Uniunea Europeană este o entitate juridică la baza căreia se află tratatele și actele legislative, este foarte important ca acestea să fie puse în aplicare într-un mod adecvat și uniform în cele 27 de state membre. Cu toate acestea, știm că statele membre fie dau adesea greș în momentul punerii în aplicare sau transpunerii standardelor din dreptul comunitar, fie le pun în aplicare sau le transpun într-un mod eronat sau incomplet. Așa cum subliniază Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, „transpunerea eronată sau târzie, precum și punerea în aplicare incorectă a legislației, creează incertitudine juridică și împiedică cetățenii și companiile să se bucure de beneficiile pieței interne”. În consecință, este vital ca statele membre să nu subestimeze importanța punerii în aplicare în mod corect și oportun a legislației europene și ca Parlamentul să fie ținut la curent de către Comisie cu privire la situația aplicării dreptului comunitar.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Transpunerea eronată sau târzie, precum și punerea în aplicare incorectă a legislației, creează incertitudine juridică și împiedică cetățenii și companiile să se bucure pe deplin de beneficiile pieței interne. Așadar, este vital să existe o cooperare mai strânsă și permanentă între instituțiile UE și autoritățile naționale, precum și între administrațiile din cadrul statelor membre, pentru a asigura o punere în aplicare corectă, eficientă și oportună a dreptului comunitar. În acest scop, este crucial ca Parlamentul și parlamentele naționale să folosească noul cadru pentru cooperare stabilit prin Tratatul de la Lisabona și să efectueze verificări anuale ale procesului de punere în aplicare a legislației într-un anumit domeniu al pieței unice.

Aș dori să subliniez alineatul din acest raport prin care se face apel la Comisie să colecteze date detaliate privind toate tipurile de încălcări și să acorde Parlamentului acces liber la aceste date pentru a-i permite să își exercite funcția de monitorizare. Sintetizarea și clasificarea acestor date ar trebui să corespundă rapoartelor anuale anterioare, pentru a facilita evaluarea semnificativă de către Parlament a progreselor înregistrate de Comisie.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport. Acesta evaluează monitorizarea de către Comisie a aplicării dreptului comunitar în 2008. Analiza se axează pe raportul Comisiei intitulat „Raport de evaluare privind proiectul EU Pilot”, în care Comisia propune o evaluare a realizărilor proiectului „EU Pilot” după 22 de luni de la demararea acestuia. Comisia ridică o serie de chestiuni importante legate de derularea proiectului „EU Pilot” și rolul cetățenilor în ceea ce privește asigurarea respectării dreptului comunitar în practică, solicitând Comisiei să pună la dispoziție date relevante care să permită o analiză a contribuției proiectului „EU Pilot” la procedurile actuale privind încălcarea dreptului comunitar. Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor sugerează, de asemenea, ca, în vederea derulării procedurii privind încălcarea dreptului comunitar, Comisia Europeană să propună un „cod procedural”, în conformitate cu noul temei juridic al articolului 298 al TFUE, în vederea consolidării drepturilor cetățenilor și a transparenței.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Rapoartele anuale privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar sunt esențiale pentru evaluarea modului în care este pus în aplicare dreptul comunitar de către statele membre. În 2008, 55 % din transpunerile necesare au fost tardive, multe dintre acestea prelungindu-se pe o perioadă de cel puțin doi ani. Deși cifrele indică o îmbunătățire cu 15 % în acest an, trebuie să reținem că s-a înregistrat totuși și o scădere cu 40 % a numărului de transpuneri care trebuiau realizate. Așadar, putem să tragem concluzia că mai este cale lungă până când standardele stipulate în dreptul comunitar vor fi transpuse în mod corect și oportun în statele membre. Cetățenii și companiile vor putea profita la maximum de beneficiile pieței interne abia după atingerea acestui obiectiv.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Evaluările reprezintă o modalitate de a face corecții acolo unde este necesar. Raportul de evaluare privind proiectul „EU Pilot” a ridicat o serie de chestiuni în cadrul comisiei competente și, din acest motiv, Comisiei Europene i s-a solicitat să pună la dispoziție informațiile relevante. Trebuie să stabilim ce este mai indicat pentru fiecare caz în parte: proiectul „EU Pilot” sau procedurile anterioare privind încălcarea obligațiilor din Tratat. În acest sens, nu trebuie exclusă nici posibilitatea unei revizuiri a procedurilor privind încălcarea obligațiilor din Tratat. Este însă important, indiferent dacă pe viitor se optează pentru o altă formă, o revizuire sau o combinație a acestora, ca rezultatul să nu fie o creștere a birocrației și, în mod special, să se îndeplinească obiectivul UE referitor la un grad mai ridicat de transparență. Cu toate că acest raport include câteva propuneri bune, el nu poate îndeplini obiectivele specificate. Din acest motiv, m-am abținut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. (EL) Am votat astăzi în favoarea raportului referitor la monitorizarea aplicării dreptului comunitar. Raportul se axează pe eficacitatea proiectului „EU Pilot” de a consolida cooperarea dintre Comisie și statele membre, în vederea garantării aplicării adecvate a tratatelor.

Raportul evidențiază necesitatea de a adopta un cod procedural sub forma unui regulament menit să consolideze transparența și să apere drepturile cetățenilor, care stipulează punctele fundamentale ale procedurilor de încălcare, cum ar fi notificările, termenele limită, dreptul la o audiere și necesitatea expunerilor de motive. În calitate de gardian al tratatelor, Comisia va avea de acum încolo obligația de a furniza toate informațiile care ilustrează contribuția adusă de proiectul „EU Pilot” la procedura de soluționare a procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Obiectivul celui de-al 26-lea raport anual privind monitorizarea aplicării legislației Uniunii Europene (2008) este de a reflecta problemele referitoare la aplicarea și transpunerea dreptului comunitar. Acest document, dacă este elaborat într-un mod adecvat și bazat pe o abordare cuprinzătoare și sistematică, poate servi ca mecanism de monitorizare și eficientizare a evoluției dreptului comunitar.

Din raportul anual lipsesc metodele noi, iar informațiile incomplete au atras critici din partea Parlamentului, pe care le susțin votând în favoarea raportului Lichtenberger.

Cu toate acestea, trebuie să subliniez că, pe lângă faptul că au diminuat încrederea în instituțiile europene, întârzierile din procesul de aplicare și transpunere adecvată a dreptului comunitar ne afectează pe noi toți, în calitate de cetățeni europeni, unul dintre efectele negative fiind acela că nu ne permit să beneficiem de drepturile create prin legislație, cauzând incertitudine juridică și împiedicând publicul să profite pe deplin de avantajele pieței interne. În consecință, sprijin dorința de a garanta că acțiunea Comisiei de colectare a datelor detaliate privind toate tipurile de încălcări va continua și că Parlamentul va avea acces liber la aceste date pentru a-și putea exercita funcția de monitorizare asupra modului în care Comisia își îndeplinește rolul său de gardian al tratatelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Consider că este necesară o evaluare a valorii adăugate de proiectul „EU Pilot” la procedura existentă de gestionare a cazurilor de încălcare a tratatelor. Bineînțeles, furnizarea de date relevante depinde de aceasta. De asemenea, aș dori să atrag atenția asupra faptului că, așa cum se menționează în raport, instanțele naționale joacă un rol fundamental în aplicarea dreptului comunitar. Așadar, este necesar să sprijinim eforturile UE de a îmbunătăți și de a coordona formarea juridică a judecătorilor naționali și a personalului din justiție în general.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. (ES) Prezentul raport evaluează modul în care Comisia a monitorizat aplicarea dreptului comunitar în 2008. Raportul se axează pe analiza „Raportului de evaluare privind proiectul EU Pilot”, în care Comisia propune o evaluare a realizărilor proiectului „EU Pilot” după 22 de luni de la demararea acestuia. Comisia ridică o serie de întrebări importante legate de derularea proiectului „EU Pilot” și rolul cetățenilor în asigurarea respectării dreptului comunitar în practică, solicitând Comisiei să pună la dispoziție date relevante care să permită o analiză a contribuției aduse de „EU Pilot” în legătură cu procedurile actuale privind încălcarea dreptului comunitar. Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor sugerează, de asemenea, ca, în vederea derulării procedurii privind încălcarea dreptului comunitar, Comisia Europeană să propună un „cod procedural”, în conformitate cu noul temei juridic al articolului 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în vederea consolidării drepturilor cetățenilor și a transparenței.

 
  
  

Raport: Ivo Belet (A7-0286/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Practicile din domeniul audiovizualului din Europa au generat un model pluralist de mijloace de informare în masă construit în jurul unui sistem dual. Acest sistem unic permite organismelor publice de televiziune și operatorilor comerciali să funcționeze într-un mod echilibrat, completându-se reciproc. Revoluția digitală a creat noi provocări în interiorul acestui sistem dual. Apariția unor noi canale de comunicare și rețele alternative reprezintă o amenințare pentru vechea ordine. Pentru a păstra natura complementară a vechiului sistem, făcând în același timp loc noilor moduri de comunicare, este necesară reformarea societăților de radiodifuziune și televiziune europene. Acesta este obiectivul rezoluției pentru care am votat, prin care se intenționează soluționarea triplei provocări presupuse de modernizare, convergență și respect pentru pluralism.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Mijloacele de radiodifuziune și televiziune se numără printre cele mai importante surse de informare aflate la dispoziția cetățenilor din statele membre UE, ele reprezentând, în sine, un factor important de modelare a valorilor și opiniei publice. Sfera audiovizualului european este unică. Aceasta furnizează o paletă largă de programe accesibile în mod gratuit și contribuie la pluralismul mass-media, precum și la diversitatea culturală și lingvistică, concurența editorială și libertatea de expresie, bazându-se pe un echilibru real dintre organismele publice de radiodifuziune și televiziune și cele comerciale. Am votat pentru această rezoluție deoarece Parlamentul European sprijină obiectivul de a menține serviciile publice de radiodifuziune și televiziune independente, solide și pline de vitalitate, adaptându-le totodată la exigențele epocii digitale și facilitând trecerea consumatorilor de la televiziunea analogică la cea digitală. Consider că statele membre trebuie să găsească modalități mai bune de a diminua decalajul digital și să se asigure că, odată cu trecerea la sistemul digital, toate persoanele din toate regiunile vor avea acces în mod egal la serviciile publice de radiodifuziune și televiziune.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Mijloacele de radiodifuziune și televiziune se numără printre cele mai importante surse de informare aflate la dispoziția cetățenilor din statele membre UE. Acestea reprezintă, în sine, un factor important de modelare a valorilor și opiniei publice. Un sistem european echilibrat are un rol fundamental în ceea ce privește promovarea democrației, a coeziunii sociale, a integrării și a libertății de expresie, punându-se accentul pe păstrarea și promovarea pluralismului mass-media, a educației mediatice, a diversității culturale și lingvistice și a respectării normelor europene legate de libertatea presei.

Comisia trebuie să adapteze drepturile de autor la noua epocă digitală, permițând organismelor de radiodifuziune și televiziune să furnizeze o gamă variată de materiale europene de calitate și să ia în considerare modalitățile specifice de facilitare a reutilizării conținutului arhivelor, precum și să instituie sisteme colective extinse de licențe și sisteme de ghișee unice, ușor accesibile, pentru acordarea acestor drepturi.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Într-o societate europeană democratică, cetățenii trebuie să aibă acces la informații și să poată participa la dezbateri publice. Existența unui sector al audiovizualului și al presei scrisă independent și competitiv este fundamentală. În situația în care se află în prezent sectorul audiovizualului din UE, protejarea „sistemului dual” și asigurarea existenței unui echilibru real între organismele publice de radiodifuziune și televiziune și operatorii din sectorul privat reprezintă chestiuni de interes public. Numai astfel vom putea asigura o paletă de programe suficient de diversă, contribuind la pluralismul mass-media, la diversitatea culturală și lingvistică, la concurența editorială din mass-media și la libertatea de exprimare.

Este esențial să existe un sistem public de radiodifuziune și televiziune imun la presiunile politice și neamenințat de pierderea independenței editoriale, care să beneficieze de o finanțare suficientă. Cu toate acestea, trebuie să avem grijă să nu punem în pericol concurența loială cu ceilalți jucători comerciali. Rolul UE este acela de a încerca să determine diferitele părți interesate din sectorul mass-media să colaboreze pentru a menține această industrie sănătoasă și viabilă. Consider că punerea în aplicare a mecanismului pentru monitorizarea pluralismului mass-media poate juca un rol esențial în această privință.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Nu sunt suficient de în vârstă pentru a-mi aminti perioada în care radiodifuziunea și televiziunea reprezentau un monopol de stat și, ca să fiu sinceră, nu-i simt lipsa.

În ciuda faptului că barierele uriașe de intrare ajung să restricționeze accesul pe piață al noilor actori și deși concurența în acel sector este, prin urmare, întotdeauna limitată din motive structurale, personal am fost martoră la o schimbare clară în cadrul concurenței privind difuzarea programelor de televiziune.

Acestea fiind spuse, nu cred că un sistem integral public este posibil, întrucât va ajunge să sufoce ulterior nevoia de eficiență provocată de prezența competitorilor, spre dezavantajul consumatorilor. Pe de altă parte, un sistem de televiziune pur comercial poate să nu aibă niciun interes să vizeze obiective de interes general sau să difuzeze programe educative care nu sunt întotdeauna profitabile în ceea ce privește ratele de audiență, dar care sunt, prin însăși natura lor, necesare. Prin urmare, trebuie păstrat sistemul dual, cu condiția existenței unor reguli care să permită concurența liberă, sănătoasă, și a existenței verificărilor în vederea prevenirii oricăror convenții între organismele de radiodifuziune și televiziune publice și cele private, respectându-se în același timp deciziile editoriale, dar ținând seama de funcția socială pe care trebuie să o realizeze serviciile de radiodifuziune și televiziune.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Serviciile publice de radiodifuziune trebuie să rămână independente față de mediul politic și trebuie să dețină resursele financiare adecvate pentru a asigura programe informative de calitate și cu accesibilitate sporită pentru toți cetățenii din oricare zonă a țării respective. Consider totodată că punerea în practică a noilor tehnologii va permite realizarea de programe de calitate destinate tuturor categoriilor de ascultători. O atenție sporită ar trebui acordată tinerilor, care sunt întotdeauna în avans cu noile tehnologii, motiv pentru care sunt necesare programe specifice destinate lor, inclusiv prin intermediul internetului.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. (FR) Uniunea Europeană solicită în mod regulat respectarea libertății de exprimare în diverse țări în curs de dezvoltare, dar trebuie să și practice ceea ce predică. Rezoluția adoptată la 25 noiembrie cu o majoritate largă solicită statelor membre să pună capăt amestecului politic în ceea ce privește conținutul programelor publice difuzate și reamintește că respectarea standardelor europene privind libertatea de exprimare, pluralismul și independența presei și finanțarea serviciilor publice de mass-media trebuie să fie o prioritate pentru toate statele membre. Parlamentul propune ca Observatorul European al Audiovizualului să evalueze modul în care statele membre aplică aceste standarde și solicită ca statele membre să fie responsabile în cazul în care nu reușesc „să se ridice la înălțimea” angajamentelor lor. Parlamentul privește acest vot drept o șansă de a sublinia necesitatea finanțării adecvate și stabile pentru ca serviciile publice de mass-media să rămână independente, precum și necesitatea proprietății transparente a organismelor private de radiodifuziune și televiziune. În cele din urmă, statele membre sunt invitate să adopte legislația privind serviciile publice de mass-media online modificând legea dreptului de autor astfel încât să reflecte realitățile noii ere digitale.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport întrucât susține necesitatea ca mijloacele de informare în masă din sectorul public și privat ale societății să-și îndeplinească funcțiile fără a fi supuse unei presiuni politice și economice. Sistemul dual european poate juca un rol esențial în ceea ce privește promovarea democrației și a libertății de exprimare, păstrarea și promovarea pluralismului mass-media, precum și a diversității culturale și lingvistice.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Importanța asigurării pluralismului radiodifuziunii și televiziunii se datorează rolului central pe care-l joacă aceste servicii în societatea noastră în ceea ce privește informațiile și pluralismul, precum și promovarea drepturilor, libertăților și a garanțiilor, care contribuie în mod evident la o societatea mai informată și mai activă. Prin urmare, este de importanță vitală să ne asigurăm că aceste servicii au autonomie financiară și editorială și că sunt împiedicate să devină politizate sau să adopte concesii în fața intereselor economice. În Portugalia s-a raportat recent un posibil amestec al guvernului în domeniul știrilor, și inclusiv înlocuirea editorului unui cotidian și a directorului de știri din cadrul unui post de radio local, precum și anularea unui program de știri al unui canal comercial și înlocuirea directorului general al acestuia. De asemenea, a existat o serie de incidente în care jurnaliștii care erau critici au fost eliminați și un presupus plan ca o companie în care statul deține o cotă majoritară să achiziționeze o cotă într-o companie de presă care deține un canal privat. Având în vedere acest lucru, este vital să oferim întâietate unui sistem dual comunitar care să asigure independența la toate nivelurile și care să protejeze libertatea de exprimare atât în sectorul public, cât și în cel privat al serviciilor de radiodifuziune și televiziune, datorită faptului că cel din urmă nu este imun față de amestecul politic.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Peisajul audiovizualului comunitar este caracterizat de ceea ce este descris drept un „sistem dual”. Coexistența serviciilor de utilitate publică și a organismelor comerciale de radiodifuziune și televiziune a asigurat o gamă extrem de diversă de programe. Acest lucru a contribuit la pluralismul mass-media, la diversitatea culturală și lingvistică, la concurența editorială (în ceea ce privește calitatea și diversitatea conținutului) în cadrul mass-media și la libertatea de exprimare. Aș dori să subliniez necesitatea ca statele membre să abordeze decalajul digital între zonele urbane și rurale și să se asigure că, odată cu trecerea la sistemul digital, toate persoanele din toate regiunile vor avea acces egal la serviciile publice de radiodifuziune și televiziune, precum și la o ofertă de conținut atractiv și de calitate în vederea atragerii tinerilor care accesează aceste servicii.

 
  
MPphoto
 
 

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. − Principalul mesaj pe care am dorit sa îl transmitem prin acest raport este necesitatea menținerii unui serviciu public de radiodifuziune independent. Am insistat în completările aduse proiectului de raport pe numirile în consiliile de administrație, care trebuie să fie făcute doar pe criterii de competență și nu pe partizanate politice.

De asemenea, am încercat să facem cât mai clară dorința noastră de a avea conținuturi atractive, de o înaltă calitate pentru posturile publice, dar și de a incorpora noi platforme, ținând cont de noile tehnologii. Un punct asupra căruia am insistat a fost investiția în serviciile publice de radiodifuziune, fără de care funcționarea la standarde ridicate este imposibilă.

 
  
MPphoto
 
 

  Timothy Kirkhope (ECR), în numele Delegației Conservatorilor Britanici, în scris. – Delegația conservatorilor britanici a susținut acest raport deoarece acesta a recunoscut că în temeiul „Protocolului din Amsterdam”, intră exclusiv în competența statelor membre să definească mandatul serviciilor de utilitate publică și să furnizeze finanțarea organismelor de radiodifuziune și televiziune din sectorul public. Pentru Marea Britanie, acest lucru este extrem de important datorită metodei unice de finanțare a BBC-ului și salutăm această confirmare că Parlamentul European nu va încerca să intervină în metodele de finanțare utilizate în Marea Britanie pentru finanțarea BBC-ului.

Delegația Marii Britanii nu a putut sprijini două aspecte ale acestui raport: solicitarea ca motoarele de căutare și furnizorii de servicii de internet să ofere contribuie la finanțarea creării conținutului de pe internet și solicitarea ca Observatorul European al Audiovizualului să colecteze date privind organismele de radiodifuziune și televiziune din sectorul public. Prin urmare, delegația britanică a solicitat votarea separată a acestor paragrafe și a votat împotriva acestora. Cu toate acestea, în ansamblu, raportul reprezintă o abordare echilibrată a acestui subiect și, din acest motiv, delegația Conservatorilor Britanici a sprijinit acest raport.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Salut această rezoluție care reafirmă angajamentul Parlamentului față de sistemul dual de radiodifuziune și televiziune, în cadrul căruia organismele de radiodifuziune și televiziune din sectorul public și privat își îndeplinesc rolul independent de presiunile politice și economice și solicită asigurarea accesului la servicii de radiodifuziune și televiziune la cel mai înalt nivel, indiferent de capacitatea de plată a consumatorilor și a utilizatorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Rar vedem în această Cameră apărarea unui serviciu de utilitate publică. Deși am rețineri referitor la ideea că un sistem dual va permite pluralismul mass-media și deși eu cred că este imposibil să separăm posturile private de radiodifuziune și televiziune de preocupările financiare, doresc să laud un raport care susține păstrarea serviciilor publice de radiodifuziune și televiziune. Numai serviciile publice de radiodifuziune și televiziune pot fi controlate de populația suverană și pot permite accesul tuturor la informarea pluralistă de înaltă calitate, fapt care nu este valabil în Franța în prezent și nici într-o serie de țări care sunt dominate de o oligarhie.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Cu toții am fost martorii unui anumit amestec de ordin politic pe întreg teritoriul UE în cadrul serviciilor oferite de organisme de radiodifuziune și televiziune atât din sectorul public, cât și din cel privat. Recent, chiar în Portugalia au existat diverse situații îndoielnice în care au fost suspendate programe de știri, iar prezentatorii de știri și directorii stațiilor de televiziune au fost înlocuiți aparent fără niciun motiv plauzibil, sugerându-se că acest lucru a avut loc în urma unor ordine politice.

Deși merită să fim conștienți că serviciile publice de radiodifuziune și televiziune sunt mai predispuse la acest tip de presiune, sectorul privat nu este imun la aceasta, întrucât veniturile sale depind deseori de vânzarea spațiului publicitar către sectorul de stat. Opinia publică are dreptul la servicii publice sau private de radiodifuziune și televiziune care sunt independente și care au o abordare obiectivă a întregului conținut. În acest sens, sunt convins că sistemul dual european va juca un rol esențial în promovarea democrației și a libertății de exprimare, și în păstrarea și promovarea pluralismului mass-media, precum și a diversității culturale și lingvistice.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Informația este prețioasă. Pentru a furniza cetățenilor informații obiective și pentru a satisface sarcina de educare, avem organisme publice de difuzare în domeniul televiziunii și al mijloacelor de informare în masă. În schimbul unor programe de radiodifuziune și televiziune de înaltă calitate, aceste organisme au dreptul la finanțare din taxe. Radiodifuziunea și televiziunea reprezintă principala sursă de informații pentru cetățeni. O parte dintre organismele publice de radiodifuziune și televiziune și-au modificat cu succes programele ca urmare a concurenței din partea organismelor private de radiodifuziune și televiziune. Cel mai bun exemplu este organismul britanic de radiodifuziune și televiziune - BBC. Altele, precum postul ORF din Austria, nu suferă doar de pe urma ratelor de audiență în scădere; acestea nu pot îndeplini cu adevărat cerința de imparțialitate și obiectivitate datorită influențelor partidelor politice locale. În plus, organismele private de radiodifuziune și televiziune au fost ținta unei dezbateri cu privire la legitimitatea taxelor de difuzare, așa cum organismele publice de radiodifuziune și televiziune beneficiază, desigur, de venituri din publicitate. Întrucât condițiile-cadru și organizarea sunt diferite de la un stat membru la altul, nu se poate lua nicio decizie de standardizare la nivel comunitar. Prin urmare, m-am abținut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. (LT) Mass-media liberă și independentă reprezintă unul dintre pilonii democrației. Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord cu opinia că organismele publice de radiodifuziune și televiziune neafectate de presiuni politice și interese comerciale reprezintă o parte importantă a acestui sistem. Cu toate acestea, tendințele actuale nu sunt încurajatoare. În unele țări, organismele publice de radiodifuziune și televiziune se confruntă cu presiuni politice din ce în ce mai mari, iar finanțarea acestora devine dependentă de bunăvoința partidului politic care se află la guvernare. În alte regiuni, structurile comerciale au un impact din ce în ce mai mare asupra organismelor de radiodifuziune și televiziune. Sunt de acord cu opinia că mass-media și cultura vor ține întotdeauna de competența statelor membre. Cu toate acestea, consider că instituțiile UE pot îndeplini și ele un rol semnificativ. Acestea pot ajuta la schimbul de exemple de bune practici și, în anumite cazuri, pot să și dezvăluie și să condamne practicile neloiale. Pe timp de criză economică, organismele publice de radiodifuziune și televiziune trebuie să exploateze mai bine șansa de a obține împrumuturi ușoare de la Banca Europeană de Investiții, care ar ajuta la modernizarea infrastructurii și ar ridica nivelul organismelor publice de radiodifuziune și televiziune, ajutându-le astfel să se adapteze provocărilor secolului 21.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Belet privind serviciile publice de radiodifuziune și televiziune. Europa a intrat acum în era digitală, iar instituțiile trebuie să garanteze un echilibru în sistemul dual care s-a stabilit între organismele de radiodifuziune și televiziune din sectorul privat și din cel public. Întregul sistem trebuie să se bazeze pe ratele de audiență pentru posturile de radio și de televiziune, care sunt capabile să influențeze opinia publică în ansamblu. Ajustarea finanțării comunitare pentru sistemul de servicii publice de radiodifuziune și televiziune al statelor membre este esențială, deoarece aceasta are o legătură directă cu necesitățile democratice, sociale și culturale ale fiecărei societăți în parte, precum și cu necesitatea de conservare a pluralismului mass-media și de garantare a informației diversificate și a libertății de exprimare. Întrucât acest subiect ține de responsabilitatea autorităților naționale ale statelor membre individuale, UE speră că organismele publice de radiodifuziune și televiziune vor primi stimulente mai mari cu scopul de a relansa un serviciu care, în multe țări, suferă sub greutatea controlului politic și informațional și de a împiedica existența unor dezechilibre față de concurența sectorului privat care este, uneori, inechitabilă.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. (EL) Pluralismul mass-media poate fi protejat doar asigurându-ne că mass-media privată și publică pot coexista fără obstacole sau discriminare. Cu toate acestea, pentru a realiza acest obiectiv, trebuie îndeplinite două condiții preliminare. În primul rând, trebuie să ne asigurăm că atât furnizorii din mass-media publică, cât și cei din mass-media privată, țin pasul cu era digitală, prin modernizarea serviciilor lor – și acest lucru este important – fără creșterea costurilor către consumatori și, în al doilea rând, că spațiul viabil este protejat în noul mediu digital în vederea coexistenței radioului și a televiziunii cu alte surse de informare, cum ar fi revistele și ziarele, în special acum când presa tipărită este într-o recesiune completă pe întreg teritoriul Europei. Cu alte cuvinte, avem nevoie de finanțare adecvată și de planificare la nivel național în statele membre.

UE poate și trebuie să demonstreze că susține acești parametri, atât prin intermediul finanțării, cum ar fi din Fondul de Investiții pentru trecerea la sistemul digital în cadrul mass-media, cât și prin coordonarea schimbului celor mai bune practici în procedura de trecere la sistemul digital a radioului și a televiziunii între statele membre. Cred că aceste puncte sunt bine subliniate în acest raport, motiv pentru care am votat în favoarea sa.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea rezoluției privind serviciile publice de radiodifuziune și televiziune în era digitală: viitorul sistemului dual, întrucât eu cred că rolul serviciului public de televiziune în cadrul unei societăți multimedia trebuie să ia în considerare concentrarea și pluralismul mass-media din Uniunea Europeană, educația mediatică într-un univers digital, diversitatea conținutului mediatic și garantarea independenței serviciului public de radiodifuziune și televiziune în societatea informațională.

De fapt, sistemul dual de radiodifuziune și televiziune, în cadrul căruia mijloacele de informare în masă publice și private își îndeplinesc rolurile independent de presiunile politice și economice, este vital pentru a asigura accesul la informații de cea mai înaltă calitate și pentru promovarea democrației în sine. Serviciile publice și private de radiodifuziune și televiziune joacă un rol crucial în ceea ce privește producția europeană din domeniul audiovizual, diversitatea și identitatea culturală, informarea, pluralismul, coeziunea socială, promovarea libertăților fundamentale și funcționarea democrației.

Susțin recomandările făcute, cu accent pe impulsionarea schimbului de cele mai bune practici între statele membre și o cooperare mai strânsă între autoritățile de reglementare din cadrul Platformei europene a autorităților de reglementare (EPRA).

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Cred că este crucial pentru UE să aducă la un loc diverși actori și părți interesate din sectorul mass-media cu scopul de a avansa către crearea unei industrii sănătoase și viabile din punct de vedere economic. Schimbările rapide din mass-media, în special din mass-media digitală, vor necesita găsirea de soluții și vor duce inevitabil la definirea unei „noi ecologii a mass-media”.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. (ES) Radiodifuziunea și televiziunea reprezintă un sector special. Acesta influențează valorile și opiniile oamenilor și continuă să fie principala sursă de informare pentru majoritatea cetățenilor UE. Prin urmare, deține o semnificație specială pentru protejarea și promovarea valorilor fundamentale și a democrației, inclusiv a coeziunii sociale. Astfel cum subliniază Directiva privind serviciile media audiovizuale, scena UE din domeniul audiovizual este caracterizată de ceea ce a fost descris drept „sistem dual”. Coexistența organismelor publice și private de radiodifuziune și televiziune a asigurat faptul că dispunem de o gamă largă de programe. De asemenea, aceasta contribuie la pluralismul mass-media, la diversitatea culturală și lingvistică, la concurența editorială (în ceea ce privește calitatea și diversitatea conținutului) și la libertatea de exprimare. Acest lucru se obține parțial prin intermediul unui serviciu public de radiodifuziune și televiziune puternic, viabil, cu finanțare adecvată. În cadrul unui sistem dual care funcționează bine, organismele publice de radiodifuziune și televiziune pot ridica nivelul de pe piață.

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Thérèse Sanchez-Schmid (PPE), în scris. (FR) Radiodifuziunea și televiziunea se află în mijlocul unei revoluții tehnologice: trecerea la sistemul digital al conținutului mediatic și accesibilitatea acestuia, datorită internetului, au revoluționat paradigma radiodifuziunii și televiziunii. În 1970, actorii comerciali și privați s-au luptat să obțină frecvențe de difuzare în fața monopolurilor de stat. Astăzi, numărul mare de oportunități disponibile consumatorilor pentru accesarea conținutului multimedia înseamnă că trebuie să definim echilibrul necesar între serviciile publice și private de mass-media. Ce susținem în cadrul acestui raport? Serviciile publice de radiodifuziune și televiziune au nevoie de o atenție specială, având în vedere concentrarea proprietății mass-media și concurența comercială, dacă dorim să contribuie, fără amestec politic, la păstrarea unui spațiu public care să furnizeze programe de înaltă calitate și informații obiective. Solicităm statelor membre să furnizeze resurse suficiente pentru susținerea trecerii la sistemul digital al serviciilor publice de radiodifuziune și, mai presus de toate, să combată un decalaj digital periculos.

Indiferent dacă se află în zone urbane sau rurale sau dacă este sărac sau bogat, fiecare cetățean trebuie să aibă acces egal și de înaltă calitate la serviciile publice de radiodifuziune și televiziune. În cele din urmă, având în vedere inegalitățile din punct de vedere al veniturilor dintre giganți cum ar fi Google și site-urile pe care le prezintă, trebuie să ne gândim la o contribuție mai bună a motoarelor de căutare la finanțarea creării de conținut.

 
  
  

Propunere de rezoluție (B7-00624/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea nu este prima rezoluție referitoare la aceste probleme pe care Consiliul a adoptat-o la vremea sa. Totuși, aceasta trebuie văzută ca un moment fundamental pentru integrarea dimensiunii de gen, având în vedere că femeile participă acum la operațiunile de securitate și de menținere a păcii. Pentru a marca cea de-a zecea aniversare a adoptării textului, care coincide cu Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, am încercat să exprim, împreună cu colegii mei deputați, angajamentul Parlamentului European pentru promovarea obiectivelor stabilite în rezoluție, în primul rând prin acțiuni întreprinse de Uniunea Europeană. Prin politica de securitate și apărare comună a UE, noul Serviciu European de Acțiune Externă și în parteneriat cu alte organisme internaționale de cooperare strategică, dorim să îmbunătățim situația femeilor din zonele cu conflicte grave.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece securitatea femeilor în timpul desfășurării misiunilor de menținere a păcii și în timpul conflictelor armate necesită o atenție deosebită. Aș dori să evidențiez că ar trebui să existe o revizuire continuă a politicii UE privind drepturile omului când vine vorba despre elaborarea unei strategii cuprinzătoare de țară privind drepturile omului și despre evaluarea orientărilor UE privind violența împotriva femeilor și a fetelor și a orientărilor UE privind copiii și conflictul armat, precum și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora. Trebuie remarcat faptul că atunci când constituie o practică larg răspândită și sistematică, violul și sclavia sexuală sunt recunoscute, în temeiul Convenției de la Geneva, drept crime împotriva umanității și crime de război.

În plus, violul este recunoscut acum drept un element al crimei de genocid, atunci când este comis cu intenția de a distruge, parțial sau total, un anume grup vizat. Prin urmare, UE trebuie să întreprindă acțiuni concrete pentru abolirea impunității pentru autorii actelor de violență sexuală îndreptate împotriva femeilor și copiilor. În plus, este necesară stabilirea unui cod de conduită pentru personalul UE din misiunile militare și civile, care să evidențieze că exploatarea sexuală constituie un comportament criminal nejustificabil.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Femeile, pacea și securitatea sunt domenii care trebuie tratate cu cea mai mare atenție. A zecea aniversare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate este o ocazie de a înregistra progrese în aceste domenii, la fel ca toate revizuirile în curs ale politicilor UE, în special în domenii precum drepturile omului și combaterea violenței împotriva femeilor, utilizarea copiilor în conflictele armate și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora. În plus, alt aspect pe care îl consider relevant în acest raport este faptul că îndeamnă la promovarea participării femeilor la procesele de reconciliere, de menținere a păcii și de prevenire a conflictelor, ceea ce constituie un alt motiv pentru votul meu în favoarea adoptării acestuia.

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE), în scris. – Tratamentul și siguranța femeilor și a copiilor din zonele de conflict armat din jurul UE este o problemă din ce în ce mai îngrijorătoare. Este esențial să se facă tot posibilul pentru a limita consecințele care rezultă dintr-o astfel de situație în aceste regiuni. Din acest motiv, am decis să susțin propunerea de rezoluție.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. (EL) Am votat împotriva propunerii comune de rezoluție referitoare la a zecea aniversare a Rezoluției 1325 a Consiliului de securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea deoarece prezintă o imagine distorsionată a egalității de gen. După părerea mea, egalitatea nu se obține având femei în organizații militare sau în forțe de poliție internaționale. De asemenea, securitatea femeilor, în sensul Rezoluției 1324 a ONU, este protejată prin locuri de muncă permanente, pentru a preveni conflictele prin mijloace civile și pașnice, nu prin intervenție militară. Din contră, această rezoluție îndeamnă la numirea mai multor femei în misiunile de poliție și militare și la desfășurarea de către UE a mai multor ofițeri și soldați femei în cadrul misiunilor PSAC. Alt motiv pentru care am votat împotriva rezoluției a fost acela că amendamentele depuse de Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică, ce anulează aceste îndemnuri și solicită participarea mai multor femei în misiunile EUPOL și EUSEC și o prezență mai puternică a femeilor în Republica Democrată Congo, au fost respinse.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Marcăm a zecea aniversare a primei rezoluții a ONU privind impactul unic și disproporționat al conflictelor armate asupra femeilor. Sper că UE va profita la maximum de această ocazie pentru a trimite un semnal politic puternic și că își va intensifica eforturile pentru implementarea acesteia, fie prin orientări politice, fie printr-o creștere a resurselor financiare. Sper, de asemenea, că revizuirea în curs a politicii UE referitoare la drepturile omului va conduce la elaborarea unei strategii consecvente privind drepturile omului, precum și la evaluarea orientărilor UE privind violența împotriva femeilor și a fetelor și privind situația copiilor în conflictele armate, cu scopul de a combate toate formele de violență și de discriminare.

Cred că înființarea unui Serviciu European de Acțiune Externă va contribui la o mai bună implementare a acestor rezoluții, dar va trebui, de asemenea, să evidențieze rolul UE în acest domeniu. Aș dori să felicit cele 10 state membre, inclusiv Portugalia, care au adoptat deja un plan național de acțiune pentru a implementa această rezoluție și sper că celelalte state membre vor urma acest exemplu cât mai curând posibil.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Mi se pare surprinzător faptul că interesul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite față de situația specială a femeilor din zonele de război s-a manifestat prima oară doar în urmă cu 10 ani. Totuși, a sosit momentul să evaluăm rezultatele obținute și să continuăm în aceeași direcție. Uniunea Europeană este suficient de sensibilă pentru a lua în considerare astfel de subiecte. În special, a sosit momentul să facem un pas înainte și să recunoaștem că femeile suferă diferite traume și, de asemenea, se confruntă cu anumite situații și suferă anumite restricții ceva mai intens decât o fac, în medie, bărbații. Prin urmare, îmi acord întregul sprijin pentru această rezoluție, deoarece oricine intenționează să aducă pacea în zonele de conflict trebuie, mai întâi, să-și găsească liniștea la nivel personal. În acest scop, diferențierea țintei este cel mai bun mod de a utiliza resursele mai eficient, un obiectiv pe care trebuie să-l urmărim, mai ales când rezultatul este zâmbetul sincer și grațios al unei femei.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Crețu (S&D), în scris. − Din păcate, eforturile declarative, rezoluțiile și planurile naționale și internaționale de îmbunătățire a gradului de protecție a femeilor în teatrele de conflict nu au avut drept consecință eradicarea acestei arme barbare la care se recurge frecvent în războiul modern: violența sexuală. Din contră, impunitatea asigură premisele favorabile proliferării în această direcție complet opusă valorilor noastre.

Mă număr printre cei care au denunțat, în repetate rânduri, violurile în masă din Congo, Liberia și din alte zone de conflict, în special din Africa. Problema cea mai gravă e că s-au înregistrat cazuri în care atrocitățile au fost comise la doi pași de bazele forțelor ONU. Miile de femei care cad victime abuzurilor sexuale și violenței sunt, de asemenea, condamnate să suporte ulterior stigmatul social și povara unor maladii cumplite, cum este infecția cu virusul HIV. Uniunea Europeană trebuie să-si amplifice acțiunile pentru combaterea acestor grave încălcări ale drepturilor omului, astfel încât rezoluțiile ONU să nu rămână literă moartă.

Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, pe care o celebrăm la 25 noiembrie, trebuie să ne amintească, de asemenea, că femeile sunt victime ale violenței conjugale, care cunoaște o frecvență îngrijorătoare, ale violului marital, hărțuirii sexuale și traficului de ființe umane.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Când ne gândim la conflictul armat și la cele mai tradiționale scenarii de război, ne imaginăm că bărbații sunt victimele principale. Totuși, realitatea este, din păcate, că în orice parte a lumii în care are loc un conflict armat și în care pacea este amenințată, femeile și copii sunt adesea primele și cele mai multe, deși tăcute, victime. Femeile se confruntă cu nenumărate amenințări, fie din cauza practicării de obiceiuri barbare care le încalcă drepturile în contextul războiului și al conflictului, fie în contextul sărăciei și al excluziunii sociale. Prin urmare, este esențial ca Europa să nu uite de femeile care suferă încălcări zilnice ale drepturilor lor fundamentale, precum viața și bunăstarea fizică, de femeile care sunt condamnate la moarte prin lapidare, de femeile cărora li se refuză accesul la educație, de femeile care sunt forțate să fugă și să trăiască refugiate pentru a-și exercita libertatea pe care Carta drepturilor fundamentale ne-o conferă tuturor și de femeile care sunt discriminate pur și simplu din cauză că sunt femei. În primul rând, este esențial ca Europa să nu le uite sau să nu le abandoneze pe femeile cărora încă nu li s-a asigurat un viitor de libertate și de speranță.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Violența împotriva femeilor în zonele de conflict este adesea o prelungire a discriminării pe criterii de gen care, din păcate, mai există și în timp de pace. Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord cu necesitatea alocării de resurse financiare și umane pentru participarea femeilor și integrarea dimensiunii de gen în domeniul politicii externe și de securitate. Aș dori să evidențiez necesitatea instituirii unor proceduri publice adecvate privind depunerea plângerilor în contextul misiunilor politicii de securitate și de apărare comune (PSAC) în scopul facilitării, în special, a condamnării violenței sexuale și a celei bazate pe gen, și apelul către Înaltul Reprezentant/Vicepreședinte al Comisiei să includă o raportare detaliată privind femeile, pacea și securitatea în cadrul evaluării bianuale a misiunilor PSAC.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Am votat împotriva acestei rezoluții deoarece credem că existența unei perspective de gen în misiunile civile și militare nu este suficientă. Problema discriminării împotriva femeilor nu va fi rezolvată, iar războaiele nu vor deveni mai juste prin implicarea mai multor femei în misiuni militare pentru intervenția în războaie și ocupații, precum cele din Irak și din Afganistan. Realitatea ne arată că acesta nu este cazul.

Credem că intervențiile militare nu ajută la protejarea drepturilor femeilor, ci mai degrabă sporesc încălcările acestor drepturi. Doar prevenirea conflictelor și implementarea măsurilor civile în situații de conflict pot îndeplini promisiunile făcute prin Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

Prin urmare, suntem dezamăgiți că amendamentele pe care le-am propus nu au fost adoptate.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Astăzi este 25 noiembrie, Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor. Prin votul de astăzi asupra propunerii comune de rezoluție referitoare la cea de-a zecea aniversare a Rezoluției 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea, dorim să oferim un semn tangibil al angajamentului nostru în calitate de deputați dar, mai ales, de cetățeni europeni. Este bine că ne amintim de această a zecea aniversare, să nu uităm că 80 % din victimele războiului sunt civili, mai ales femei și copii. Subiectul drepturilor fundamentale ale omului și al extinderii protejării acestora trebuie să fie întotdeauna în centrul dezbaterilor europene pentru a ne permite să dezvoltăm strategii comune și eficiente în vederea protejării femeilor și a copiilor. Observăm creșterea numărului actelor de violență comise împotriva acestor categorii de persoane, dar pe lângă eforturile depuse pentru a ne asigura că autorii acestor crime sunt trași la răspundere, după ce autoritățile juridice au intervenit, trebuie să aplicăm anumite condiții esențiale pentru a ne asigura că fenomenul este minimizat cât mai mult posibil, cu scopul de a preveni conflictele și a de contribui la reconstrucția zonelor care au fost afectate de acestea.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestei rezoluții care solicită alocarea de resurse financiare, umane și organizaționale specifice și semnificative în vederea participării femeilor și a integrării dimensiunii de gen în domeniul politicii externe și de securitate; solicită trimiterea mai multor femei în misiunile de poliție, militare și în cele dedicate justiției și statului de drept, în operațiunile de menținere a păcii, precum și în misiunile diplomatice și eforturile de clădire a democrației; solicită statelor membre ale UE să promoveze activ participarea femeilor la relațiile lor bilaterale și multilaterale cu statele și cu organizațiile din afara UE;

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Deși marcăm a zecea aniversare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea, mai sunt multe de făcut în acest domeniu, în special cu privire la violența împotriva femeilor, la orientările UE privind utilizarea copiilor în conflictele armate și la combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora. Este momentul să ne unim forțele pentru a ne asigura că vom realiza acest obiectiv.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Deși sunt de acord cu multe dintre punctele incluse în această rezoluție, în special cu necesitatea de a înregistra progrese referitoare la axarea pe egalitatea de gen în cadrul cooperării pentru dezvoltare, am votat împotriva acesteia, deoarece sunt împotriva creșterii numărului de ofițeri de poliție sau de soldați, fie aceștia bărbați sau femei, din cauza avantajului pe care acest lucru îl reprezintă în valul de militarizare al UE. Rezoluția „subliniază importanța numirii, de către UE, a mai multor femei în posturile de poliție și în cele militare în cadrul misiunilor PSAC”, ceea ce vine în contradicție cu sprijinul grupului meu pentru demilitarizarea politicii de securitate și de apărare comune. În plus, aceasta face mereu referire la Serviciul European de Acțiune Externă, față de care mi-am exprimat în mod repetat opoziția, din cauză că reprezintă încă un pas spre escaladarea militarizării politicii externe europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Michel (ALDE), în scris. (FR) Deși Rezoluția 1325 din 31 octombrie 2000 demonstrează că statele membre ale ONU au devenit conștiente de impactul conflictelor armate asupra femeilor, de violențele pe care le suferă în timpul războaielor și de rolul important pe care îl pot avea în prevenirea și rezolvarea conflictelor, a zecea aniversare a rezoluției, pe care o marcăm astăzi, oferă, de asemenea, o oportunitate de evaluare. În această privință, putem cita Rezoluțiile nr. 1820 (2008) și 1888 (2009), care, pentru prima dată, au recunoscut în mod explicit utilizarea violenței sexuale ca o tactică de război, care necesită răspunsuri politice și de securitate.

Putem cita, de asemenea, nominalizarea dnei Wallström în funcția de Reprezentant Special pentru probleme de „violență sexuală care afectează femeile și fetele în conflictele armate”. Această problemă gravă merită toată atenția noastră. Iată de ce, în calitate de copreședinte al APP, am dorit ca aceasta să se afle în centrul dezbaterilor noastre în timpul sesiunii plenare a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, care are loc în Kinshasa pe data de 2 decembrie.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Femeile sunt discriminate în continuare în multe țări din lume. Violența împotriva femeilor se află pe ordinea de zi și acest lucru este foarte dramatic în situațiile de conflict. Studiile au arătat că femeile din regiunile de criză în care au loc conflicte militare sunt adesea violate și/sau supuse sclaviei sexuale. Pedepsirea violenței sexuale împotriva femeilor drept crime împotriva umanității, inclusiv în regiunile devastate de război ale lumii, ar trebui să fie un obiectiv principal. În cele din urmă – și națiunile vestice au, de asemenea, o responsabilitate în acest caz – exploatarea sexuală este oricând un comportament nejustificat și criminal. Raportul abordează probleme importante și, prin urmare, am votat în favoarea acestuia.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Violența împotriva femeilor din zonele de conflict este, adesea, o extindere a discriminării de gen; de asemenea, având în vedere că anul acesta Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor coincide cu a zecea aniversare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, acest lucru ar putea și/sau ar trebui să marcheze începutul unei ordini de zi revigorate pentru implementarea acestei rezoluții, care nu poate fi avansată fără conducere politică la cele mai înalte niveluri și fără resurse suplimentare. Cred că această problemă trebuie abordată în mod corespunzător în cadrul revizuirii în curs a politicii UE privind drepturile omului, prin alocarea de resurse financiare, umane și organizaționale specifice în vederea participării femeilor și a integrării dimensiunii de gen. Consider că această ocazie este punctul de pornire pentru o acțiune concertată în vederea sporirii, consolidării și dezvoltării integrării femeilor. Problema femeilor, a păcii și a securității trebuie să devină o parte integrantă a planificării și a programării instrumentelor financiare externe pentru democrație și drepturile omului, cooperare și dezvoltare între popoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Se împlinesc 10 ani de la adoptarea Rezoluțiilor 1325 (2000) și 1820 (2008) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) privind femeile, pacea și securitatea și a Rezoluției 1888 (2009) a CSONU privind violența sexuală împotriva femeilor și a copiilor în situații de conflict armat. Aceste rezoluții subliniază responsabilitatea tuturor statelor de a pune capăt impunității și de a-i urmări penal pe autorii crimelor împotriva umanității și ai crimelor de război, inclusiv pe autorii actelor de violență sexuală și ai altor forme de violență împotriva femeilor și a fetelor.

Au trecut zece ani de la adoptarea rezoluțiilor menționate mai sus și, după cum se subliniază în rezoluția pentru care am votat, mai este o cale lungă de parcurs. Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, care a fost pe 25 noiembrie, aceeași zi în care a fost votată această rezoluție, nu este o zi obișnuită, ci un semnal de alarmă pentru o situație care continuă. Aceste probleme trebuie să fie tratate la cel mai înalt nivel și rămân pe agenda politică până când acest flagel care nu cunoaște rasă, convingere sau vârstă va fi eradicat.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Rezoluția Consiliului de Securitate 1325, adoptată la 31 octombrie 2000, prevede faptul că femeile, pe parcursul istoriei, n-au fost implicate în procesul de pace și de stabilizare a unei națiuni, făcând apel la participarea egală a femeilor la toate nivelurile începând cu prevenirea conflictelor, până la reconstrucția de după conflict, menținerea păcii și securității. Aniversarea a 10 ani de la adoptarea Rezoluției ar trebui să marcheze începutul unei noi agende, care să fie pusă în aplicare si care nu poate fi implementată fără o susținere politică la cel mai înalt nivel și fără resursele necesare. UE trebuie să promoveze activ angajarea a cât mai multor femei în funcții de conducere pentru a coordona și asigura coerența politicilor și acțiunilor europene și pentru a monitoriza punerea în aplicare a angajamentelor.

CE trebuie să desemneze cel puțin 5 femei pentru pozițiile de conducere în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă și să respecte echilibrul de gen în cazul experților angajați. Totodată, este nevoie de o unitate organizatorică în cadrul SEAE care să fie responsabilă pentru problemele de gen și în fiecare departament geografic și Delegație UE cel puțin un post cu normă întreagă să fie dedicat dimensiunii de gen, cu responsabilități privind femeile, pacea și securitatea.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Sper că a zecea aniversare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite va marca începutul unei agende revigorate pentru implementarea angajamentelor sale privind femeile, pacea și securitatea.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. (ES) Sunt încântat că această rezoluție a fost adoptată. Aceasta subliniază că a zecea aniversare a Rezoluției 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite ar trebui să marcheze începutul unei agende îmbunătățite pentru aplicarea rezoluției, care nu va avansa fără conducere politică la nivel înalt și fără o creștere a resurselor disponibile. Aceasta recomandă cu tărie ca această problemă să fie abordată în mod adecvat în timpul revizuirii în curs a politicii UE în materie de drepturile omului, pentru a elabora o strategie cuprinzătoare privind drepturile omului pentru fiecare țară și a evalua orientările UE privind violența împotriva femeilor și a copiilor, copii și conflictele armate și lupta împotriva tuturor formelor de discriminare împotriva acestora; aceasta solicită, de asemenea, alocarea de resurse financiare, umane și organizaționale specifice și semnificative în vederea participării femeilor și a integrării dimensiunii de gen în domeniul politicii externe și de securitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Charles Tannock (ECR), în scris. – ECR susține întru totul egalitatea de drepturi și oportunități și nediscriminarea de gen pentru toate femeile, după cum precizează Rezoluția 1325 a ONU și susține cu putere rolul inestimabil al femeilor în domeniul păcii și securității, condamnând tratamentul barbar și oribil la care sunt supuse femeile și copii în zonele de conflict.

Totuși, ECR a fost întotdeauna împotriva stabilirii de cote de prezență a femeilor în instituțiile naționale, regionale și internaționale, precum și a înființării Serviciului European pentru Acțiune Externă (SEAE).

 
  
MPphoto
 
 

  Marc Tarabella (S&D), în scris. (FR) Sunt foarte încântat de adoptarea acestei rezoluții referitoare la a zecea aniversare a Rezoluției 1325 a ONU privind femeile, pacea și securitatea care, în plus, are loc în data simbolică de 25 noiembrie, Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor. Aș dori să subliniez necesitatea creșterii participării femeilor în toate domeniile de activitate, în special în reconciliere, negociere, construcție, impunere și menținere a păcii, precum și în prevenirea conflictelor. Este esențial ca toate părțile prezente să țină cont de necesitățile specifice femeilor și numai printr-o prezență sporită a femeilor la fața locului vom reuși să îmbunătățim situația.

În plus, creșterea vizibilității femeilor la fața locului ne-ar permite să sensibilizăm într-o măsură mai mare populațiile față de natura inumană a utilizării violului ca armă de război și, poate, să punem capăt impunității de care se bucură autorii unor astfel de violențe.

În cele din urmă, această prezență ne va permite să dezvoltăm încrederea reciprocă între victimele civile ale conflictelor, care sunt cel mai adesea femei și copii, și actorii de la fața locului.

 
  
  

Propunere de rezoluție (B7-0622/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece mortalitatea în rândul albinelor crește, iar numărul apicultorilor scade. Aceasta este o problemă pentru agricultură și biodiversitate, deoarece 76 % din producția alimentară și 84 % din speciile de plante depind de polenizare de către albine. Aș dori să susțin sporirea cercetărilor, pentru a contribui la asigurarea implementării de soluții mai bune, și a suportului pentru măsuri care au ca scop îmbunătățirea biodiversității și atenuarea efectelor schimbărilor climatice. Viața unei albine lucrătoare este foarte scurtă și foarte sensibilă la schimbările de mediu. Aceasta a însemnat că producția de miere a fost, de asemenea, afectată, nu numai de incertitudinea tot mai mare a duratei și a stabilității anotimpurilor, ci și de daunele tot mai mari provenite din surse externe, precum utilizarea pesticidelor și acarienii, printre altele. Programele curente trebuie, prin urmare, consolidate în cadrul noii politici agricole comune, astfel încât să putem găsi, de asemenea, mai multe soluții eficiente la acest nivel.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) 2010 a fost declarat Anul internațional al biodiversității, pentru a atrage atenția asupra amenințării biodiversității în întreaga lume. Sectorul apicol, care este o sursă importantă de ocupare a forței de muncă și de venit în zonele rurale, este, de asemenea, în pericol, din cauza creșterii recente a mortalității în rândul albinelor și a bolilor albinelor. Am votat în favoarea acestei rezoluții în care Parlamentul European solicită Comisiei să finanțeze studii specifice pentru îmbunătățirea cunoștințelor și a înțelegerii factorilor care afectează sănătatea albinelor. Rezoluția observă că culturile modificate genetic sau răspândirea toxinelor prin polen poate afecta bolile albinelor și mortalitatea în rândul albinelor. Ținând cont că culturile de cereale, fructe și legume din Europa depind de polenizarea de către albine, aceste culturi și agricultura, în general, se confruntă cu un risc uriaș din cauza diverselor boli. Cred că în fața unei asemenea incertitudini, Comisia Europeană trebuie să desfășoare urgent cercetări independente, care să evalueze efectele culturilor modificate genetic și răspândirea toxinelor prin polen în mediu și la specii specifice și să se asigure că astfel de date sunt făcute publice.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Albinele joacă un rol important în echilibrul ecologic, iar declinul acestora are efecte grave asupra lanțului alimentar. Acest raport susține necesitatea de a promova și a îmbunătăți sectorul apicol, în special la nivelul datelor statistice pentru prognozele producției de miere, îmbunătățirii și armonizării programelor de monitorizare și de cercetare, regulilor mai clare pentru menționarea țării de origine pe etichetă, dezvoltării programelor de apicultură și a legislației aferente și dezvoltării de tratamente inovatoare și eficiente împotriva acarienilor Varroa.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Efectul multiplicator al polenizării, adică raportul dintre valoarea economică a polenizării și valoarea mierii produse ca urmare a acesteia conduce la rezultate excepționale în termeni economici.

Prin urmare, într-un moment în care eficiența se caută în toate domeniile, abandonarea activității nu pare a avea sens când raportul cost-beneficiu arată cât de nesăbuită ar fi o astfel de decizie. Deoarece cauzele nu se găsesc în factorii economici, ci în condițiile externe, cred că raportul Comisiei își atinge scopul când își propune să compare toți factorii care împiedică în prezent apicultura.

Cred, de asemenea, că această activitate merită să fie încurajată prin măsuri colaterale și că orice contribuții științifice în acest scop trebuie salutate.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Consider că Comisia Europeană trebuie să adapteze domeniul de aplicare și finanțarea politicii veterinare europene în așa fel încât să se țină seama de particularitățile albinelor și ale apiculturii cu scopul de a asigura un control mai eficace al bolilor și disponibilitatea unei medicini veterinare eficiente și standardizate în întreaga Uniune Europeană și în colaborare cu organizațiile de apicultori.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Există un nivel semnificativ al volatilității prețurilor pe piața europeană a mierii de albine, deoarece 40 % din aceasta depinde în prezent de importuri, creând un dezavantaj concurențial pentru apicultorii din toată Uniunea Europeană, inclusiv pentru cei portughezi, față de mierea provenită din țările terțe. Conform statisticilor oficiale, există 17 291 de apicultori în Portugalia, cu 38 203 de stupine și 562 557 de colonii de albine. Producția în 2009 s-a ridicat la 6 654 tone de miere și la 235 de tone de ceară, ceea ce reprezintă 1,9 % din producția de miere a UE, care este de 351 000 de tone. Activitățile albinelor și apicultura sunt esențiale pentru întreținerea ecosistemelor, echilibrul ecologic al florei și conservarea biodiversității, fiind, de asemenea, din punct de vedere economic, o activitate care este logic să fie protejată și încurajată de Europa, astfel încât aceasta să devină mai puțin dependentă de importuri.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Albinele sunt esențiale pentru polenizarea culturilor, pentru menținerea echilibrului ecologic și ca mod de conservare a biodiversității. Scăderea numărului de colonii este, prin urmare, regretabilă și avem nevoie de date științifice care să ne permită să înțelegem mecanismele care ajută la răspândirea acestor specii și să dezvoltăm metode de asigurare a conservării acestora. Cred că este esențial să ne concentrăm pe mierea europeană, care este înlocuită treptat de alte varietăți de calitate mai slabă ce nu îndeplinesc criteriile de producție din UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. (IT) Apicultura este unul dintre modelele agricole cu cel mai mic impact asupra mediului și, prin urmare, activitatea este foarte potrivită pentru arealele protejate. Apicultura este larg răspândită în regiunea mea și constituie un exemplu extraordinar de gestionare a terenurilor, precum și un simbol al istoriei, tradiției și identității locale. Timp de mulți ani, apicultura din Veneto a furnizat produse de calitate excelentă și a contribuit la susținerea celor mai defavorizate regiuni. Totuși, sectorul nu mai poate obține aceleași rezultate în continuare dacă Uniunea Europeană nu contribuie la finanțarea acestuia, în colaborare cu autoritățile naționale, regionale și locale. După cum se indică în propunerea de rezoluție, este important să se ofere stimulente pentru cercetarea împotriva bolilor albinelor și pentru susținerea producătorilor europeni în concurența cu țările terțe, ca urmare a deschiderii pieței UE pentru mierea din import. Prin urmare, voi vota în favoarea acestei propuneri de rezoluție.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am fost de acord cu acest raport deoarece sectorul apicol joacă un rol strategic în societate, prestând un serviciu public de valoare ecologică. În prezent, există o reducere alarmantă a numărului de insecte polenizatoare, inclusiv a albinelor. În cele din urmă, 84 % din speciile de plante și 76 % din producția alimentară din Europa depind de polenizarea de către albine, a cărei importanță economică este mult mai mare decât valoarea mierii produse. 40 % din piața europeană a mierii depinde de importuri și deschiderea anterioară a pieței UE pentru mierea provenită din țările terțe a creat un dezavantaj concurențial pentru apicultorii din UE. Prin urmare, trebuie să susținem dezvoltarea viitoare a apiculturii europene, contribuind la conservarea biodiversității. Este important să urmăm o abordare cuprinzătoare și durabilă, care să includă aspecte precum dezvoltarea rurală, schimbările climatice și biodiversitatea, în special prin susținerea măsurilor de conservare și de extindere a pajiștilor cu flori. De asemenea, este important să susținem sectorul apicol european într-un mod mai larg și mai coerent prin utilizarea de instrumente suplimentare în viitoarea PAC, inclusiv măsuri pentru a îmbunătăți biodiversitatea, a atenua efectele schimbărilor climatice, a păstra patrimoniul tradițiilor și culturilor naționale care oferă locuri de muncă pentru multe familii europene și a proteja și îmbunătăți calitatea și funcționarea eficientă a pieței pentru produsele apicole.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Jahr (PPE), în scris. (DE) Albinele sunt viețuitoare foarte importante, deoarece fără ele nu ar exista polenizare. Din acest motiv, numărul în creștere al rapoartelor privind scăderea numărului de colonii de albine este foarte regretabil și necesită o investigație urgentă. Acesta este, în special, cazul sectorului agricol, deoarece acesta depinde în cea mai mare măsură de activitatea utilă a albinelor. Din păcate, este evident că industrialismul și viața modernă au îngreunat supraviețuirea acestor albine benefice. Scenarii precum extincția în masă a albinelor cauzată de acarianul Varroa, exodul inexplicabil al coloniilor de albine din SUA și amenințarea albinelor cu contaminarea electromagnetică și cu semințele tratate incorect nu sunt, din păcate, doar incidente izolate. Din acest motiv, salut faptul că Parlamentul a acceptat astăzi să sprijine pe viitor sectorul apicol. Cred că este important să ne concentrăm asupra cercetării populațiilor de albine.

Fără date științifice precise, nu vom reuși să identificăm problemele și să le rezolvăm în mod eficient. Sper că vom reuși să explicăm și să prevenim declinul coloniilor de albine, astfel încât să putem profita în continuare de pe urma rolului important și complex al albinelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris.(DE) Apicultura este extrem de importantă pentru agricultură, în special pentru polenizare, deoarece venitul din culturile arabile și fructe depinde de polenizarea efectuată de albine. Creșterea mortalității în rândul albinelor din multe regiuni este tot mai îngrijorătoare și trebuie luate măsuri pentru a rezolva această problemă. Prin urmare, susțin rezoluția, care solicită Comisiei să includă bolile albinelor în domeniul de aplicare al politicii veterinare europene și să stabilească un plan de acțiune pentru soluționarea problemei pe care o reprezintă mortalitatea în rândul albinelor. De asemenea, Comisia este invitată să asigure că sprijinul acordat pentru sectorul apicol este menținut și consolidat în cadrul PAC după 2013, garantând continuitatea și îmbunătățirea acestui sector. 40 % din piața europeană a mierii de albine depinde de importuri, parțial ca urmare a deschiderii pieței UE pentru mierea din țările terțe, iar prețurile sunt aproape de limitele profitabilității.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție privind sectorul apicol deoarece este important să garantăm atenția pentru un sector care protejează biodiversitatea și produce un aliment complet precum mierea. Având în vedere acest rol, a fost prevăzută creșterea ajutorului anual pentru acest sector în Europa, de la 26 milioane EUR pentru 2008-2010, la 32 milioane EUR pentru 2011-2013. Această finanțare va fi orientată, în principal, către sprijinirea sectorului apicol, inclusiv prin proiecte de cercetare naționale pentru metode noi de combatere a ratei ridicate a mortalității în rândul albinelor, care a atins niveluri alarmante în ultimul timp. Pe de altă parte, totuși, este important să garantăm transparența echitabilă în distribuția ajutorului și să garantăm mai multe resurse statelor care, de fapt, au nevoie de ele. Am votat în favoarea implementării sistemului de studiere a datelor până în 2012. Acesta este un pas în direcția transparenței, pentru a ne asigura că ajutorul este distribuit pe baza rezultatelor studierii stupilor din diferitele state membre, și nu pe baza datelor estimate. Am considerat că acest lucru este foarte important în scopul garantării echității în relație cu cheltuielile publice și cu protecția pentru cei care, de fapt, practică activități de apicultură.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – În 2010, Anul internațional al biodiversității, sectorul apicol din toată lumea este grav amenințat, înregistrând pierderi de 100 până la 1000 de ori mai mari decât în mod normal. Acest sector joacă un rol strategic în societate, prestând un serviciu public de valoare ecologică, iar apicultura este un exemplu valoros de „ocupație ecologică” (îmbunătățind și conservând biodiversitatea, echilibrul ecologic și conservarea florei) și un model de producție durabilă într-un mediu rural. Prin urmare, salut această rezoluție care face propuneri pentru îmbunătățirea situației sectorului apicol.

 
  
MPphoto
 
 

  Mario Mauro (PPE), în scris. (IT) Creșterea alarmantă a mortalității în rândul albinelor și scăderea numărului de apicultori poate avea consecințe foarte grave asupra producției alimentare din Europa, deoarece, după cum știm cu toții, majoritatea culturilor și plantelor depind de polenizare.

Prin urmare, Parlamentul trebuie să invite Uniunea Europeană să-și consolideze sprijinul pentru sectorul apicol, având în vedere că politica agricolă comună trebuie reînnoită. Este necesară o acțiune puternică, specifică, pentru a soluționa această problemă și pentru a combate efectele sale adverse, atât asupra sectorului agricol, cât și asupra sectorului comercial al economiei noastre.

Planul de acțiune solicitat în rezoluție pentru soluționarea problemei mortalității în rândul albinelor este doar prima dintr-o serie de măsuri care trebuie adoptate. Am votat în favoarea moțiunii.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Uniunea Europeană depinde în mare măsură de importurile din sectorul apicol, 40 % din mierea pe care o consumăm fiind importată. Ținând cont de importanța sectorului apicol, care joacă un rol strategic în societate, prestând un serviciu public de valoare ecologică, și de faptul că această activitate este un exemplu de „ocupație ecologică”, îmbunătățind și conservând biodiversitatea și echilibrul ecologic și conservând flora, și un model de producție durabilă într-un mediu rural, este în interesul nostru, al tuturor, să îl sprijinim pentru a asigura creșterea durabilă a acestuia și pentru a fi mai puțin dependenți de țările terțe. Și în țara din care provin, acest sector trebuie protejat astfel încât beneficiile sale să se observe din punct de vedere economic și ecologic și să existe o creștere a producției de miere, care, în prezent, se ridică doar la 1,9 % din producția UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Sprijinul meu pentru rezoluția privind situația sectorului apicol se datorează îngrijorării mele față de declinul grav al numărului de albine, esențiale și de neînlocuit datorită rolului lor important de polenizare, care, împreună cu alte insecte polenizatoare, afectează 84 % din speciile de plante. Prin urmare, cred că sprijinul pentru îmbunătățirea situației sectorului este o obligație, deoarece, așa cum specifică rezoluția, „joacă un rol strategic în societate, prestând un serviciu public de valoare ecologică”. De asemenea, sunt încântat că rezoluția invită Comisia să considere obligatorie consultarea apicultorilor de către autoritățile europene și naționale pe parcursul elaborării programelor apicole și a legislației conexe, deoarece cred că este un pas înainte pentru îmbunătățirea participării publicului și un pas democratic înainte. Am votat, de asemenea, în favoarea raportului, deoarece sunt de acord cu Comisia care garantează că ajutorul politicii agricole comune în sectorul apicol va crește după 2013.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Pierderea coloniilor de albine este o problemă la nivelul întregii Uniuni Europene, a cărei cauze nu pot fi încă explicate complet. Factori precum utilizarea produselor fitosanitare, practicile agricole nedurabile, schimbările climatice, agenții patogeni și paraziții și lipsa alimentelor și a nutrețului ca urmare a creșterii monoculturilor au cauzat, împreună, un declin semnificativ al numărului de albine. Pe lângă consecințele ecologice, acest lucru are, de asemenea, un impact economic, pe măsură ce trebuie importate cantități tot mai mari de miere. Pentru a putea soluționa această problemă, sectorul apicol european trebuie să primească mai mult sprijin în viitor. Raportul adoptă o abordare complet echilibrată și tocmai de aceea am votat în favoarea acestuia.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) În 2010, sectorul apicol a suferit pierderi masive și numărul albinelor a scăzut considerabil. Acest lucru are un impact negativ asupra întregului mediu și asupra agriculturii, deoarece albinele sunt polenizatori importanți. Situația este deosebit de dificilă în ceea ce privește albinele melifere. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport, care adoptă măsuri de soluționare a mortalității masive în rândul albinelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Salut rezoluția adoptată de o majoritate largă în sesiunea plenară de la Strasbourg pe data de 25 noiembrie, inclusiv contribuțiile importante ale apicultorilor din Insulele Azore, care au fost comunicate în mod direct în timpul unei consultări pe care am desfășurat-o.

Cu toate acestea, textul final al rezoluției nu se ridică la așteptările mele inițiale, deoarece unele dintre aspectele esențiale pentru producători, cum ar fi problema standardelor de calitate și etichetarea pentru mierea importată, ar fi trebuit să fie mai detaliate. Aceasta se datorează, probabil, necunoașterii unora dintre problemele principale cu care se confruntă sectorul. Aceasta a condus, de exemplu, la neincluderea etichetării locale în textul final al rezoluției.

Totuși, această rezoluție abordează probleme importante, atât pentru apicultura din Insulele Azore, cât și pentru cea națională, în general, ca urmare a activității desfășurate cu sectorul, privind probleme precum mierea importată din țările terțe, care are probleme grave de calitate și acum are etichete inadecvate; necesitatea asigurării în continuare a agriculturii diversificate pentru a garanta polenizarea; și, în cele din urmă, importanța standardelor de calitate și a cercetării comune în cadrul UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Sectorul apicol joacă un rol strategic în societate, oferind un exemplu valoros de „ocupație ecologică”, îmbunătățind și conservând biodiversitatea, echilibrul ecologic și conservarea florei și este un model de producție durabilă într-un mediu rural. La nivel european, acest sector se confruntă cu nenumărate provocări și probleme, în special probleme de comercializare, volatilitatea prețului, dificultăți în atragerea tinerilor apicultori în acest sector, reducerea numărului de colonii de albine și creșterea mortalității. Prin urmare, este normal să sporim sprijinul pentru acest sector.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. (ES) Sunt încântat de adoptarea acestei rezoluții, în care PE salută raportul Comisiei din 28 mai 2010. Acesta remarcă, totuși, că programele curente se încheie în 2013 și este preocupat de numeroasele provocări și probleme cu care încă se confruntă sectorul apicol european, inclusiv, printre altele, probleme de comercializare, volatilitatea prețurilor, atragerea de tineri apicultori în sector, îmbătrânirea apicultorilor din Uniunea Europeană, scăderea numărului de colonii de albine și dificultățile de natură generală legate de combaterea mortalității multifactoriale în rândul albinelor. În plus, acesta invită Comisia să răspundă pozitiv, atât la solicitările din partea statelor membre, cât și din partea operatorilor, de exemplu, prin îmbunătățirea datelor statistice în legătură cu prognozele de producție, inclusiv aplicarea acelorași cerințe de calitate pentru miere și îmbunătățirea și armonizarea programelor de monitorizare și de cercetare în domeniul apiculturii.

 
  
MPphoto
 
 

  Marc Tarabella (S&D), în scris. (FR) Sunt foarte încântat de adoptarea propunerii de către excelentul nostru coleg și președinte de comisie, dl de Castro. Consecințele asociate cu reducerea numărului de albine în lume sunt relativ necunoscute de publicul general, deși albinele joacă un rol fundamental în durabilitatea lanțului nostru alimentar. Avem nevoie de o politică de cercetare ambițioasă, astfel încât să putem înțelege mai în detaliu mecanismele care contribuie la răspândirea speciilor și să putem obține mijloacele necesare pentru a le conserva. Nu putem accepta mierea din China, care este de calitate inferioară și care nu îndeplinește criteriile noastre de producție riguroase, ca o fatalitate, ca singura alternativă la penuria de miere care acaparează încetul cu încetul Europa. Regret faptul că deputații din Parlamentul European nu au votat în favoarea tuturor amendamentelor pe care le-am prezentat. Deplâng faptul că utilizarea condamnabilă și fără rețineri a neurotoxinelor a fost susținută cu ipocrizie în acordul cu giganții industriei chimice. Einstein spunea: „Dacă albinele ar dispărea de pe Pământ, omenirea ar mai exista încă patru ani”. Să ne asigurăm că nu vom afla niciodată cât adevăr conțin spusele sale.

 
  
MPphoto
 
 

  Artur Zasada (PPE), în scris. (PL) Prin adoptarea rezoluției privind situația din sectorul apicol, facem un pas înainte spre consolidarea și îmbunătățirea stării acestui sector. Problemele acestui sector important, care continuă să fie subevaluat, au o dimensiune globală. Albinele au o importanță crucială pentru economie și mediu. Rata ridicată a mortalității observată în prezent în rândul coloniilor de albine are un efect negativ asupra producției agricole. Prin urmare, avem nevoie de noi mecanisme de subvenționare în următoarea perspectivă financiară post 2013, ceea ce va permite desfășurarea mai multor cercetări științifice cu privire la cauzele declinului numărului de albine, permițând, de asemenea, adoptarea de pași relevanți pentru inversarea acestei tendințe negative. De asemenea, ar trebui să sprijinim campaniile de informare și pregătirea profesională care încurajează tinerii apicultori să devină activi în acest sector.

 
  
  

Raport: Lena Kolarska-Bobińska (A7-0313/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului privind o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020 deoarece cred că această nouă strategie energetică este obligatorie pentru a pune în aplicare o strategie competitivă, durabilă și sigură. Într-un moment în care Europa este tot mai dependentă de importurile de energie, consider că este esențial ca aceasta să își asume în continuare rolul de lider în probleme de energie, axându-se pe inovare și tehnologie.

Pentru ca strategia energetică să fie mai durabilă, trebuie să ne axăm în mod continuu pe energia regenerabilă, prin introducerea concurenței sporite în sector, în scopul de a obține implementarea eficientă a pieței interne pentru energie. Aceasta va determina reducerea costurilor și creșterea competitivității pentru economie și va crea, de asemenea, bunăstare și locuri de muncă, acestea fiind importante din punctul de vedere al unei balanțe comerciale sănătoase.

Provin dintr-o regiune ultraperiferică, unde, în prezent, există un nivel de autonomie energetică de circa 27 % și care urmărește să atingă o cifră de 75 % până în 2012. Insulele Azore și-au stabilit obiective mai ambițioase decât UE, cu rezultate care sunt deja recunoscute la nivel european, în special cu privire la energia geotermală, printr-o politică energetică ambițioasă de parteneriat între regiune și cele mai bune centre de cercetare naționale și internaționale.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Noua strategie energetică pentru Europa vizează punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona privind o piață unică a energiei, securitatea aprovizionării, eficiența energetică, reducerea dependenței de importuri și creșterea producției interne de energie. Susțin această rezoluție întrucât Uniunea Europeană are nevoie de implementarea rapidă a legislației în materie și a strategiilor energetice globale. Avem nevoie de o viziune pe termen lung asupra politicii energetice care să asigure buna funcționare a acestei piețe, sprijinirea rețelelor integrate moderne, îmbunătățirea exploatării potențialului Uniunii în materie de eficiență energetică, promovarea cercetării și dezvoltării, precum și a inovării în domeniu și plasarea beneficiilor pentru consumatori în centrul politicii energetice europene. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport care reprezintă un prim pas spre o politică cuprinzătoare comunitară în domeniul energiei în contextul Strategiei UE 2020.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Deși Europa se află în fruntea generării de energie alternativă, suntem încă excesiv de dependenți de combustibilii fosili, în special de petrol. Această dependență are ramificații internaționale, deoarece majoritatea surselor de combustibil fosil se găsesc în afara UE. Tratatul de la Lisabona a stabilit noi competențe în sectorul energetic pentru Uniunea Europeană, un domeniu de competență extrem de important. Ca răspuns, Parlamentul a adoptat o strategie energetică pentru 2011-2020, pe care am sprijinit-o. Strategia implică încurajarea investițiilor în acest sector și promovarea inițiativelor axate pe energii regenerabile. Scopul este, bineînțeles, de a garanta securitatea aprovizionării în UE, motiv pentru care gestionarea conductelor de gaze și de petrol, care aprovizionează în prezent Uniunea, este considerată o prioritate absolută. Prin urmare, strategia combină planurile și necesitățile de securitate energetică pe termen scurt în vederea aprovizionării cerințelor energetice europene viitoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am susținut acest document important. Prin includerea în Tratatul de la Lisabona a unui capitol specific privind energia există în prezent un temei juridic ferm pentru dezvoltarea inițiativelor în sectorul energetic bazate pe durabilitate, siguranța aprovizionării, interconectarea rețelelor și solidaritate. Uniunea se confruntă cu probleme semnificative de implementare întârziată sau incompletă a legislației privind energia, care necesită un stil de conducere puternic din partea Comisiei pentru a elimina acest decalaj. În următorul deceniu, vor fi necesare investiții majore în sectorul energetic intern, în special în noi centrale, interconexiuni și rețele electrice, întrucât aceste investiții vor defini mixul energetic pentru o perioadă chiar mai lungă, contribuind la crearea unei piețe energetice durabile și curate. Este foarte important să asigurăm o finanțare multianuală clară pentru proiectele din sectorul energetic, asigurându-ne că regiunea Mării Baltice este, de asemenea, integrată într-o piață energetică unică a UE și că plătim același preț ca și alte state membre ale UE pentru sursele energetice.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. (FR) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție a dnei Kolarska-Bobińska, deoarece împărtășesc, în general, punctele de vedere ale domniei sale privind orientarea viitoarei strategii energetice a Uniunii Europene: către o mai mare autonomie în relație cu țările terțe furnizoare de combustibili fosili, către o deschidere a statelor membre, care sunt încă „izolate” din punct de vedere energetic și care nu sunt conectate încă, în mod adecvat, la sistemul energetic european, către încurajarea dezvoltării de energii regenerabile și către o prevedere privind energia externă în cadrul noului Serviciu European de Acțiune Externă. Avem nevoie de o strategie energetică europeană coerentă care să fie orientată spre viitor.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Politica de securitate energetică a Uniunii Europene ar trebui să îi permită acesteia să anticipeze situații de criză, de tipul celei a gazelor din 2009, nu numai să reacționeze la acestea. Acest lucru trebuie să se întâmple în paralel cu respectarea obiectivelor asumate de reducere a emisiilor de gaze de seră cu 20% și o diminuare a consumului cu 20% până în 2020. Misiunea nu se anunță deloc ușoară, mai ales pentru că, numai pentru obiectivele de mediu, efortul financiar va ajunge la 58 de miliarde de euro. La acesta se adaugă și efortul financiar pentru ca dependența în creștere a UE de resursele energetice externe să scadă. Aspectele interne și externe trebuie combinate astfel încât UE să nu mai fie vulnerabilă din punct de vedere energetic iar politicile sale trebuie adaptate în consecință. Toate măsurile menite să asigure o funcționare adecvată a pieței interne a energiei ar trebui să fie însoțite de o diplomație dinamică, destinată să consolideze cooperarea cu principalele țări producătoare, de tranzit și consumatoare. Planuri naționale, cu măsuri preventive și de urgență sunt imperios necesare, iar coordonarea lor la nivel comunitar ar asigura eficiența acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Březina (PPE), în scris. (CS) Am votat în favoarea raportului privind strategia energetică, raport care subliniază direcțiile pe care trebuie să le adopte viitoarea politică energetică a UE. Aș dori să subliniez rolul energiei nucleare în mixul energetic prezent și viitor al UE, inclusiv o recunoaștere implicită a necesității de a prelungi durata de viață a facilităților existente. Strategia poate fi privită drept echilibrată din perspectiva surselor individuale, deși nu menționează nici măcar o dată ceea ce este, din punctul meu de vedere, rolul important al cărbunelui ars în centralele energetice modernizate. Este dificil să vedem cum putem crește securitatea și independența energetică a UE fără cărbune, ca o resursă primară stabilă, capabilă să răspundă flexibil la creșterile bruște ale cererii de energie. Punctul slab este natura excesiv de generală a raportului și absența legislației conexe. Forma specifică și practică a strategiei va fi, de asemenea, influențată în mare măsură de planul de acțiune elaborat pentru dezvoltarea unei economii cu emisii reduse de dioxid de carbon până în 2050, care va fi publicat la începutul anului următor. Având în vedere absența prelungită a piețelor regionale și a interconectării pieței, consider că obiectivul creării unei pieței interne unice până în 2015 este foarte ambițios, în special dacă ținem cont de faptul că Comisia Europeană nu monitorizează, după părerea mea, suficient de mult implementarea adecvată a legislației energetice europene în toate statele membre. Comisia Europeană a încorporat, de asemenea, în mod adecvat așa-numitul pachet de infrastructură în strategia energetică, care ar trebui să faciliteze construcția rețelelor energetice pe tot teritoriul UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Alain Cadec (PPE), în scris. (FR) Dezvoltarea unei adevărate strategii energetice europene a devenit acum imperativă. După cum explică raportul dnei Kolarska-Bobińska, UE suferă de o dependență masivă de importuri de energie și de o lacună gravă în legislația sa. Ca și dna raportoare, aș dori să evidențiez că Uniunea Europeană trebuie să se doteze cu resursele practice și financiare necesare pentru a-și realiza obiectivele, în special prin asigurarea fondurilor adecvate pentru cercetare și dezvoltare în domeniul energetic. De asemenea, sunt convins că securitatea necesarului de aprovizionare merge mână în mână cu un parteneriat puternic cu Rusia. Devine tot mai evident că trebuie să extindem semnificativ construcția gazoductelor care transportă gaze naturale din toată lumea în Europa. De asemenea, trebuie să îmbunătățim conexiunile dintre rețelele din statele membre pentru a îmbunătăți solidaritatea energetică.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Sectorul energetic este o forță motrice a creșterii economice. Din 2008, Europa a avut o strategie pentru energie și combaterea schimbărilor climatice. Este esențial ca această strategie să fie implementată.

Totuși, Tratatul de la Lisabona ne permite să avansăm, deschizând calea pentru crearea unei adevărate comunități energetice în Europa. Trebuie să dezvoltăm piața internă a energiei, să creăm și să interconectăm rețelele de energie, să asigurăm securitatea și solidaritatea energetică și să punem consumatorul în centrul preocupărilor noastre. Este necesar să creștem finanțarea publică și să dezvoltăm mai multe instrumente și programe pentru a încuraja eficiența energetică. Cercetarea științifică și tehnologia joacă un rol esențial în atingerea acestor obiective. Ținând seama de toate acestea, salut lansarea diferitelor inițiative industriale europene din cadrul Planului strategic european pentru tehnologiile energetice (Planul SET) și invit Comisia să pună în aplicare restul măsurilor din acest plan. Cel de-al optulea program-cadru ar trebui, de asemenea, să aibă ca prioritate cercetarea și dezvoltarea tehnologiilor inovatoare în sectorul energetic. Prin urmare, este esențial să existe finanțare adecvată pentru a sprijini tehnologiile curate și durabile. Doar astfel vor fi posibile menținerea competitivității industriei noastre, promovarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. (EL) Am votat împotriva raportului privind noua strategie energetică pentru Europa 2011-2020. Raportul este complet aliniat cu obiectivele strategiei UE 2020, care desființează ultimele vestigii ale Europei sociale. Consolidarea competitivității UE, care este promovată atât de mult în raport, conduce în mod evident la reduceri ale salariilor și ale drepturilor lucrătorilor din acest sector specific. În același timp, în mijlocul unei crize economice, având în vedere că aproape toată industria energetică europeană (centrale energetice, rețele de distribuție) tinde să fie privatizată, raportul prevede finanțarea suplimentară a infrastructurilor energetice, adică subvenționează indirect întreprinderile mari. În cele din urmă, cred că încercarea raportului de a face legătura dintre politica energetică a UE și obiectivele sale de a reduce schimbările climatice este o legătură pur și simplu iluzorie, deoarece toate referințele sunt vagi și nu descriu o voință politică puternică.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Crețu (S&D), în scris. − Am votat pentru rezoluția referitoare la noua strategie energetică pentru Europa 2011-2020. În cadrul acestei rezoluții, obiectivele principale sunt trecerea la un sistem energetic cu emisii reduse de carbon și garantarea securității aprovizionării cu energie pentru toate statele membre. Aceste două obiective trebuie să asigure atât competitivitatea UE, cât și distribuirea energiei la prețuri accesibile, în condițiile unei aprovizionări sigure. Cred că sunt esențiale, în vederea garantării securității energetice, extinderea normelor pieței interne de energie a UE la țările vecine, precum și eforturile de diversificare a surselor de energie și a rutelor de transport în cazul importurilor de energie.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Uniunea Europeană și-a propus o serie de obiective foarte ambițioase pentru următorul deceniu, unul dintre ele fiind creșterea eficienței energetice până în 2020. Este un obiectiv care va permite creșterea volumului de investiții în domeniu și implicit va crea noi locuri de muncă atât în zonele rurale, cât și în cele urbane. Consider că, în acest context, este benefică acordarea unor stimulente financiare pentru proiecte de acest gen, dar și lansarea unor campanii de informare a cetățenilor în ceea ce privește eficiența energetică și utilizarea resurselor pe care o pot oferi produsele de consum și produsele cu impact energetic.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului „Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020” deoarece cred că trebuie să existe o nouă orientare strategică pentru sector în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite în articolul 194 din Tratatul de la Lisabona, obiectivele 20-20-20 stabilite în pachetul Uniunii Europene privind clima și energia și obiectivul pe termen lung de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 80 % până la 95 % înainte de 2050.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Comisia a stabilit trei obiective pentru politica energetică europeană: (i) să facă tranziția către un sistem energetic cu emisii reduse de dioxid de carbon; (ii) să garanteze securitatea aprovizionării cu energie; (iii) să se asigure că sunt consolidate competitivitatea UE și aprovizionarea cu energie a tuturor consumatorilor la prețuri acceptabile. Sunt, în general, de acord cu aceste trei obiective, dar cred că a patra și, probabil, cea mai importantă provocare lipsește aici: reducerea dependenței energetice, în special cu privire la combustibilii fosili. În plus, obiectivul reducerii emisiilor de dioxid carbon trebuie luat în considerare cu mare atenție, astfel încât să se reducă la minim riscul de emisii de dioxid de carbon și pierderea competitivității pentru industriile europene.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Documentul Comisiei denumit „Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020” aduce o contribuție excelentă la o politică cuprinzătoare a UE pentru sectorul energetic în contextul strategiei UE 2020. Tratatul de la Lisabona asigură un temei juridic ferm pentru dezvoltarea inițiativelor energetice bazate pe durabilitate, siguranța aprovizionării, interconectarea rețelelor și solidaritate. Putem avea o strategie nouă pentru sectorul energetic pentru a îndeplini obiectivele articolului 194 din Tratatul de la Lisabona și obiectivele pachetului privind clima 20-20-20.

Inițiativele noi din sectorul energetic trebuie să aibă ca obiectiv trecerea la un sistem energetic cu emisii reduse de carbon, în care securitatea aprovizionării cu energie este garantată pentru toți, asigurând în același timp competitivitatea UE și aprovizionarea cu energie a tuturor consumatorilor la prețuri accesibile. Obiectivele Tratatului de la Lisabona, printre care o piață unică a energiei, securitatea aprovizionării, eficiența energetică și economisirea energiei, dezvoltarea formelor noi și regenerabile de energie și promovarea rețelelor energetice trebuie îndeplinite. Această strategie trebuie desfășurată într-un spirit de solidaritate și de responsabilitate, astfel încât niciun stat membru să nu fie izolat sau lăsat în urmă.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Strategia energetică a UE susținută în acest raport, și care este susținută de către Comisie în diversele sale comunicate privind acest subiect, este strâns legată de definirea unei politici a Uniunii descrisă în Tratatul de la Lisabona: „finalizarea pieței interne a energiei din UE”.

Raportoarea invită la „elaborarea de planuri pentru o Comunitate Europeană a Energiei”, insistând asupra implementării și transpunerii de către statele membre a directivelor actuale privind piața internă și având în vedere „ca o măsură finală, redepunerea dispozițiilor cheie ale directivelor în vigoare privind piața internă sub formă de regulamente pentru a asigura aplicarea integrală directă a acestora pe piața unică”. După cum am mai sus, suntem complet împotriva acestei propuneri ca o soluție a energiei pentru Europa și, prin urmare, am votat împotriva raportului.

Acesta este un sector strategic pentru economia și funcționarea unui stat, care trebuie să fie suveran în definirea politicilor sale energetice.

În plus, creșterea dependenței de importurile de resurse primare și a prețurilor energiei pentru consumatori, împreună cu reducerea investițiilor în infrastructura energetică, au scos deja la iveală eșecul acestei strategii a pieței private. Doar sectorul public poate garanta accesul universal la energie, eficiența și gestionarea eficientă a acesteia, precum și dependența redusă de combustibilii fosili.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. (IT) Sunt în favoarea obiectivelor propunerii de rezoluție: crearea unei pieței europene unice a energiei, securitatea aprovizionării, eficiența energetică, dezvoltarea surselor noi de energie regenerabilă și promovarea rețelelor de energie.

Susțin în totalitate solicitarea Comisiei de a adopta un plan de acțiune pentru eficiență energetică în vederea reducerii dependenței UE, combaterii schimbărilor climatice, creării unui număr mai mare de locuri de muncă și contracarării creșterilor tarifelor la energie.

De asemenea, este necesar să ne asigurăm că piața integrată funcționează corect, prin crearea unui sistem adecvat pentru infrastructura gazelor naturale și a energiei electrice. Trebuie subliniat, totuși, că a fost pus accentul în special pe anumite proiecte, fără a menționa explicit altele, care sunt, de asemenea, de interes european și contribuie la scopul de a obține securitatea energetică. Pentru a îndeplini acest obiectiv, cred că nu trebuie să susținem numai anumite lucrări de infrastructură, ci să avem, de asemenea, o abordare neutră față de toate proiectele.

 
  
MPphoto
 
 

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. (FR) Uniunea Europeană este în prezent un actor major pe piața energetică internațională. Totuși, UE dispune de foarte puține resurse naturale și, prin urmare, este forțată să le importe pe acestea în cantități mari. Acest simplu fapt ridică întrebări cu privire la securitatea aprovizionării și la dependența continentului nostru de restul lumii. Aceste probleme au fost timp de mulți ani o sursă reală de îngrijorare în cadrul Uniunii Europene. Din acest motive, împreună cu colegii mei deputați din Parlament, am votat în favoarea adoptării unei rezoluții care invită UE să-și diversifice furnizorii pentru a evita probleme ulterioare legate de aprovizionare și pentru a crea o abordare strategică mai riguroasă în cadrul acestui sector. Votând în favoarea rezoluției, am dorit, de asemenea, să subliniez că eficiența energetică trebuie să fie o prioritate pentru Uniunea Europeană. Într-adevăr, acesta mi se pare cel mai bun mod de a reduce dependența energetică a UE, dar, de asemenea și cel mai important, de a combate schimbările climatice - ceea ce a devenit acum o necesitate urgentă.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am fost de acord cu acest raport și aș dori, în primul rând, să mulțumesc raportoarei și raportorilor alternativi pentru prima strategie energetică de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Strategia reflectă principalele provocări – solidaritatea în sectorul energetic și securitatea aprovizionării cu energie. În primul rând, statele membre trebuie să implementeze legislația care a fost deja adoptată în sectorul energetic. În al doilea rând, trebuie creată o piață internă unică a energiei, precum și o piață a energiei regenerabile. În al treilea rând, infrastructura energetică transeuropeană trebuie actualizată și modernizată. Prin urmare, UE trebuie să depășească toate barierele administrative și financiare, iar statele membre ale UE trebuie să-și reconcilieze interesele și să dea dovadă de solidaritate. Aceleași reguli trebuie să se aplice pentru fiecare proiect, fie că este vorba despre gazoductul Yamal sau despre gazoductul Nord Stream. După cum știm, dependența UE față de țările furnizoare de petrol și gaze este în creștere. Statele membre din Europa de Est plătesc scump pentru monopol – nu există concurență, drepturile consumatorului nu sunt protejate și este imposibil să creăm o piață unică. Suntem dependenți de combustibilii fosili, ale căror rezerve se epuizează și, prin urmare, este extrem de urgent să se dezvolte nu doar energia regenerabilă, ci și să se investească în creșterea eficienței energetice, astfel încât să putem atenua efectele schimbărilor climatice. O neglijență majoră a actualei politici energetice a UE este eșecul de a direcționa fondurile UE într-un sector care se mai numără încă, în ciuda recesiunii, printre prioritățile absolute ale guvernelor europene și ale cetățenilor europeni. În sectorul energetic, accentul trebuie pus pe consumator și pe protecția drepturilor sale, iar UE trebuie să depună eforturi pentru a asigura tarife la energie care să fie acceptabile pentru consumatori și pentru întreprinderi.

 
  
MPphoto
 
 

  Karin Kadenbach (S&D), în scris. (DE) Salut faptul că, în conformitate cu acest raport, Comisia și statele membre trebuie să se asigure că sunt aplicate cele mai înalte standarde internaționale de siguranță, atât în centralele nucleare noi, cât și în cele vechi. Am votat, de asemenea, în favoarea acestei clauze. Totuși, aș dori să precizez în mod clar că renunțarea la energia nucleară rămâne scopul meu final. Deși trebuie să ne îndepărtăm de producția de energie care utilizează combustibili fosili, energia nucleară nu este o alternativă. Riscul potențial este încă prea mare și problema depozitării finale a deșeurilor nucleare este încă nerezolvată. Promovarea surselor de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon este un argument bine-cunoscut folosit de grupurile de interese nucleare. Totuși, schimbările climatice nu trebuie utilizate pentru a justifica expansiunea puterii noastre nucleare.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. (PL) Politica energetică este, în prezent, un domeniu foarte important al activității Uniunii Europene. Prevenirea crizelor energetice din țările vecine și garantarea securității energetice în statele membre trebuie să fie o prioritate pentru instituțiile UE. Este foarte important să se asigure un echilibru între politica energetică și protecția mediului. Din acest motiv, trebuie să promovăm la scară maximă creșterea utilizării surselor de energie regenerabile. Aceasta nu numai că va permite reducerea emisiilor de substanțe nocive, ci ar putea, de asemenea, să limiteze eficient dependența pieței UE de resursele externe de energie.

Pentru a garanta securitatea energetică, foarte importantă pentru toți cetățenii statelor membre, este esențial să promovăm bunele relații dintre UE și țările terțe, în special cele care exportă resurse în Europa. La fel de importantă este diversificarea furnizorilor de petrol și de gaze naturale, astfel încât Uniunea Europeană să devină mai puțin susceptibilă la crizele energetice din țările vecine.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris.(DE) O strategie energetică europeană durabilă este condiția principală pentru siguranța aprovizionării cu energie și, prin urmare, trebuie să acopere toate aspectele furnizării de energie. O aprovizionare optimă cu energie este importantă și pentru o economie înfloritoare, deoarece asigură și creează locuri de muncă. Salut faptul că raportul subliniază potențialul resurselor de biomasă ale statelor membre ale UE pentru producerea de cantități semnificative de biocombustibili de a doua generație. Utilizarea energiei trebuie să fie redusă în mod semnificativ în următorii câțiva ani. Biomasa poate juca un rol considerabil în înlocuirea petrolului și a gazelor. În vederea independenței și a securități aprovizionării, resursele necesare trebuie, de asemenea, să fie disponibile în sectorul energetic. Agricultura poate avea o contribuție semnificativă la obiectivele pentru UE 2020. Trebuie să recunoaștem semnele viitorului și să investim în surse de energie regenerabilă și în tehnologii ecologice. Susțin părțile din raport care solicită măsuri pentru dezvoltarea, în Europa, a unei politici energetice durabile, de importanță internațională.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea raportului privind strategia energetică deoarece aduce o contribuție constructivă la dezbaterea europeană asupra subiectului și stabilește orientări pentru viitorul politicii energetice europene. Știm cu toții că Uniunea Europeană se confruntă în prezent cu o mulțime de provocări, la fel cum știm că devine tot mai dependentă de importurile externe de energie. Tratatul de la Lisabona a fost primul pas către schimbarea situației, deoarece asigură un cadru juridic puternic și un temei juridic (articolul 194) pentru acțiunea privind politica energetică. Acesta stabilește un set de obiective clare, inclusiv asigurarea funcționării pieței unice a energiei, securitatea aprovizionării și eficiența energetică și promovarea rețelelor energetice și a formelor regenerabile de energie. Prin urmare, consider că acest document este o contribuție extrem de utilă la eforturile de creare și de implementare a strategiei comune de energie, care poate consolida Europa în următoarele decenii.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Salut acest raport privind o nouă strategie energetică pentru Europa, care consideră că orice viitoare strategie trebuie să urmărească îndeplinirea obiectivelor principale ale Tratatului de la Lisabona, inclusiv piața unică a energiei, securitatea aprovizionării, eficiența și economiile energetice, dezvoltarea unor forme noi și regenerabile de energie și promovarea rețelelor energetice; în plus, aceasta ar trebui să contribuie la prețuri la energie acceptabile, în beneficiul tuturor consumatorilor, la creșterea surselor regenerabile în cadrul producției durabile de energie și la dezvoltarea rețelelor de energie interconectate, integrate, interoperabile și inteligente și să conducă la o dependență redusă de importurile de energie și la o creștere a producției interne de energie, menținând în același timp competitivitatea și creșterea industrială, precum și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

 
  
MPphoto
 
 

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. (PT) Strategia energetică pentru Europa 2011-2020 stabilește orientările generale care au ca obiectiv consolidarea pieței interne, recent definite, a energiei. Acest raport întărește competitivitatea și instrumentele de piață, fără a fi, totuși, ambițios cu privire la formele regenerabile de energie sau la consumul redus de energie. De asemenea, nu acordă suficientă atenție microgenerării sau egalității în aprovizionarea cu energie. În cele din urmă, creează o strânsă cooperare între securitatea energetică europeană și NATO. Din acest motiv, și din altele, am votat împotriva raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Acest raport este un elogiu pentru energia nucleară, piața emisiilor de carbon și proiectul Desertec. În plus, susține colaborarea strânsă cu NATO. În conformitate cu principiile ecologiei și păcii pe care le susțin, votez împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Cele trei obiective stabilite de Comisie privind politica energetică europeană sunt clare și ambițioase: tranziția către un sistem de energie cu emisii reduse de dioxid de carbon, garantarea securității aprovizionării cu energie și asigurarea consolidării competitivității UE și a distribuirii de energie la prețuri accesibile pentru toți consumatorii. Atingerea acestor obiective necesită un efort financiar și uman foarte puternic.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Michel (ALDE), în scris. (FR) Tratatul de la Lisabona oferă Uniunii Europene un cadru juridic puternic și un temei juridic ferm – articolul 194 – cu scopul de a acționa în domeniul politicii energetice. O viziune pe termen lung și o strategie energetică nouă sunt necesare pentru a îndeplini obiectivele 20-20-20 ale pachetului privind clima și energia din prezent și până în 2020. Uniunea Europeană trebuie să demonstreze că are voință și ambiție. În prezent, Uniunea este tot mai dependentă de importurile de energie. De aceea este important ca Uniunea Europeană să integreze considerentele energetice în politicile și acțiunile sale externe. În plus, trebuie să încurajăm investițiile pe termen lung pe teritoriul Comunității. Eficiența energetică și economia de energie trebuie să fie priorități absolute, în special prin adoptarea unui plan de acțiune pentru eficiență energetică și a unui program de stimulente care favorizează energiile regenerabile la nivel european.

Uniunea trebuie, de asemenea, să intensifice la maximum eforturile de cercetare și dezvoltare. În cele din urmă, trebuie să acordăm foarte mare atenție competitivității Uniunii Europene și accesibilității economice a energiei pentru industria europeană și pentru consumatorii privați.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) În raportul său, dna raportoare abordează îmbunătățirea aprovizionării cu energie a Europei, ceea ce este un lucru salutabil. Totuși, se pare că acest obiectiv va trebui îndeplinit prin creșterea influenței UE asupra sectorului energetic. Politica energetică este ceva foarte specific de la o țară la alta. În Europa nu există niciun un acord privind utilizarea energiei nucleare și formele regenerabile de energie.

Din această cauză și deoarece cred că ar trebui să continuăm să decidem noi înșine cum ne obținem energia, sunt convins că statele membre sunt cele care trebuie să decidă în privința politicii energetice. Prin urmare, am votat împotriva acestui amendament.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Kolarska-Bobińska deoarece știu că drumul spre viitorul energetic al Europei este presărat în prezent cu obstacole și dificultăți care trebuie depășite. Provocările cu care Europa intenționează să se confrunte în mod determinat și hotărât sunt multe: sistemul energetic european necesită investiții substanțiale într-un moment foarte delicat, când încă se mai confruntă cu criza economică, ce a afectat numeroase sectoare. Ținând cont de situația actuală a UE, cred că este timpul să implementăm o strategie energetică nouă în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite în pachetul privind schimbările climatice (20-20-20). O utilizarea mai judicioasă a resurselor bugetare ale UE pentru politicile energetice și climatice ale UE ar fi utilă. Crearea de instrumente pentru oferirea de stimulente în vederea dezvoltării și modernizării rețelelor de energie ar fi, de asemenea, o strategie interesantă, pe care o susțin.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului privind o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020 [2010/2108(INI)] deoarece, ca și raportoarea, cred că prin includerea unui capitol specific referitor la energie, Tratatul de la Lisabona oferă acum un temei juridic ferm pentru dezvoltarea inițiativelor energetice bazate pe durabilitate, securitatea aprovizionării, interconectarea rețelelor și solidaritate.

În acest scop, este esențial să soluționăm problema implementării întârziate sau incomplete a legislației în sectorul energetic și lipsa de strategii energetice cuprinzătoare cu un stil de conducere puternic din partea Comisiei, alături de o demonstrație convingătoare a determinării și sprijinului statelor membre. Ținând cont de toate acestea, documentul intitulat „Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020” este un prim pas către o politică energetică cuprinzătoare a UE în contextul strategiei UE 2020.

Aș dori să subliniez următoarele puncte, care sunt incluse în strategia propusă a UE: asigurarea sprijinului pentru rețele integrate moderne, garantarea securității aprovizionării cu energie, promovarea cercetării, dezvoltării și inovării în sectorul energetic și plasarea consumatorilor și a publicului în centrul politicii energetice a UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Tratatul de la Lisabona definește un set de obiective clare pentru politica energetică: asigurarea funcționării unei piețe interne unice a energiei, asigurarea aprovizionării, eficiența energetică și promovarea rețelelor de energie și a surselor regenerabile de energie. Prin urmare, UE trebuie să adopte o strategie nouă pentru sectorul energetic, care să permită îndeplinirea acestor obiective, împreună cu obiectivele pachetului privind clima 20-20-20.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris.(ES) În cele din urmă, grupul nostru s-a abținut de la votarea acestei rezoluții din cauza accentului excesiv pus pe arderea cărbunelui. În ciuda faptului că două amendamente esențiale au fost respinse [privind alineatele (32) și (52)], conținutul rămâne dificil de acceptat de către grupul nostru.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris.(PL) Raportul dnei Kolarska-Bobińska’s atrage atenția asupra unui număr de probleme semnificative, precum lipsa unei politici energetice armonizate care să țină cont de caracteristicile specifice ale fiecărui stat membru, precum și de necesitatea de a importa surse de energie din țările terțe. Previziunile arată că dependența de petrol va fi și mai mare în viitor, iar, ca urmare, strategia energetică trebuie să aibă multe aspecte, precum și o dimensiune internațională, care să meargă dincolo de cadrul Uniunii Europene. Ținând cont de proximitatea geografică a statelor membre cu Rusia, Uniunea Europeană ar trebui să depună eforturi pentru a realiza o cooperare mai strânsă cu vecinii noștri estici, în condițiile adecvate. Eforturile noastre ar trebui să se concentreze, de asemenea, pe îndeplinirea obiectivelor Tratatului de la Lisabona și, ca o consecință, pe crearea unei piețe unice de energie, garantând în același timp securitatea aprovizionării cu energie. Pentru a îndeplini aceste obiective, este necesară efectuarea de investiții în infrastructura rețelei, deoarece aceasta ar stimula integrarea piețelor de energie regionale și, de asemenea, ar moderniza rețelele energetice paneuropene. După cum sugerează dna Kolarska-Bobińska, pe bună dreptate, construirea de terminale noi, care să aducă gaze din toată lumea, ar permite găsirea de noi surse de import al gazelor, în special din regiunile care sunt bogate în această resursă, precum Asia Centrală. Președintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, și fostul șef al Comisiei Europene, Jaques Delors, au sugerat, de asemenea, punerea la dispoziție a asistenței financiare pentru dezvoltarea infrastructurii, deoarece o rețea de energie extinsă și modernizată este o cerință fundamentală pentru dezvoltarea unei politici energetice consecvente.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Skinner (S&D), în scris. – Păstrarea unei abordări strategice față de energie în cadrul UE devine tot mai importantă, pe măsură ce resursele se comercializează ca și „contracte la termen” și regimurile din alte părți ale lumii continuă să redirecționeze aceste resurse limitate doar în folosul propriu. Deși pot fi de acord că o soluție eficientă poate fi economisirea energiei, aceasta este doar o parte a abordării mai largi necesare. Dezvoltarea tehnologiilor din sectorul energetic, precum fuziunea nucleară și mixurile de resurse energetice durabile, sunt esențiale. Totuși, acest lucru va fi obținut doar prin sprijinirea securității energetice ca o politică împreună cu alte agenții, precum NATO.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. (PT) O strategie energetică pentru Europa este esențială pentru a implementa politici noi în conformitate cu Tratatul de la Lisabona. Acum există temeiuri juridice ferme pentru elaborarea de inițiative energetice bazate durabilitate, securitatea aprovizionării cu energie, interconectarea rețelelor și solidaritate. Obiectivele unui plan structurat, precum cel prezentat Parlamentului, trebuie să includă implementarea unei piețe unice de energie și a securității și eficienței aprovizionării cu energie. Faptul că situația sectorului energetic din Europa trebuie, acum și în viitor, să facă față multor provocări, este o realitate. UE este tot mai dependentă de importurile de energie, iar producția de energie din UE necesită investiții sporite, într-un moment în care consecințele unei crize economice se mai fac încă simțite. Aș dori să subliniez importanța utilizării mai eficiente a potențialului formelor regenerabile de energie din UE, împreună cu punerea consumatorilor și a publicului din UE în centrul politicii energetice europene. Din motivele menționate mai sus, am votat în favoarea acestui document.

 
  
MPphoto
 
 

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Preconizându-se că 70 % din energia UE va fi importată până în 2030, adesea din regiuni instabile, securitatea aprovizionării trebuie să fie o prioritate pentru UE, iar această rezoluție stabilește strategia UE de soluționare a acestei dependențe. Eficiența energetică trebuie să fie o prioritate pentru UE, în special, deoarece este cel mai eficient mod de a reduce costurile pentru consumatorii din UE. Rezoluția invită, de asemenea, Comisia să se asigure că toată legislația actuală este aplicată corect, incluzând o piață unică a energiei și reiterează, de asemenea, apelul Parlamentului la lansarea contoarelor inteligente. Toate acestea ar trebui să îmbunătățească serviciile prestate către consumatori și să le permită acestora să controleze mai bine cantitatea de energie consumată.

 
  
  

Propunere de rezoluție (B7-0616/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece cred că Uniunea Europeană ar trebui să aibă o contribuție activă pentru a face conferința privind schimbările climatice de la Cancún promițătoare și transparentă, în special în ceea ce privește finanțările destinate adaptării, silviculturii, utilizării eficiente a resurselor, transferurilor de tehnologie, supravegherii, raportărilor și controalelor.

Prin urmare, UE ar trebui să faciliteze, de asemenea, un angajament politic puternic cu țările terțe prin dezvoltarea de politici în vederea construirii unor mecanisme eficiente de cooperare internațională în domeniul schimbărilor climatice, atât în interiorul, cât și în afara Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice. De asemenea, merită să subliniem responsabilitatea istorică purtată de către țările dezvoltate pentru schimbările climatice ireversibile și obligația acestora de a sprijini țările în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate în adaptarea la aceste schimbări, inclusiv prin acordarea de sprijin financiar pentru programe de acțiune națională pentru adaptare (PANA) ca instrumente importante de adaptare la schimbările climatice, care promovează dreptul de proprietate.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR)În săptămâna ce a precedat reuniunea la nivel înalt cu privire la schimbările climatice de la Cancún, Parlamentul European a adoptat o rezoluție cu privire la obiectivele acesteia. Eșecul Summitului de la Copenhaga, de la care am avut atâtea așteptări, este încă proaspăt în mintea tuturor, și sperăm cu toții ca această nouă oportunitate de a promova cooperarea internațională în materie de climă să nu fie și ea irosită. Din păcate, nu cred că rezoluția adoptată joi, la ultima sesiune plenară, este una constructivă din acest punct de vedere. Împreună cu colegii mei din Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat), am dorit să menținem obiectivul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 20 % până în 2020, ceea ce ne-ar fi permis să avem o bază solidă în negocierile cu SUA și China. Cu toate acestea, Grupul Verzilor / Alianța Liberă Europeană și Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European a reușit să obțină adoptarea țintei nerealiste de 30 %. Nu cred că acest tip de angajament unilateral este o veste bună pentru negocierile iminente de la Cancún și, după părerea mea, este regretabil faptul că rezoluția, la care personal m-am opus, a fost adoptată.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am susținut această rezoluție. În cadrul Summitului de la Copenhaga privind schimbările climatice nu s-a ajuns la angajamente concrete. Nici discuțiile ce au urmat în Germania și China nu au adus rezultatele scontate și tocmai de aceea s-au pus multe speranțe în conferința de la Cancún, acolo unde trebuie să se cadă de acord asupra unor pași concreți - încheierea unui acord internațional cuprinzător post-2012 - care ar trebui să fie în conformitate cu cele mai recente evoluții științifice și în concordanță cu intențiile noastre de a stopa încălzirea atmosferei până în 2020 și de a limita încălzirea globală la 2 grade până în 2050, în comparație cu nivelurile din 1990. Sunt de acord cu poziția exprimată în rezoluție că Uniunea Europeană ar trebui să-și asume un rol principal în negocierile privind schimbările climatice și să contribuie în Cancún în mod activ la o conferință mai constructivă privind schimbările climatice. Uniunea Europeană este singura care a aprobat ținte obligatorii de reducere a schimbărilor climatice și intenționează să adopte obiective chiar și mai ambițioase. Tocmai de aceea, trebuie să fie în interesul UE ca și alte țări să-și ia astfel de angajamente, deoarece creșterea economică și competitivitatea UE depind de acest lucru.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. (FR) Cu câteva zile înainte de deschiderea conferinței privind schimbările climatice de la Cancún, rezoluția comună adoptată de către Parlamentul European invită „șefii de stat și de guvern din întreaga lume să dea dovadă de reală autoritate și voință politică pe parcursul negocierilor”. Avem nevoie de măsuri concrete și rapide, deoarece evaluarea este una dură: așa cum stau lucrurile, angajamentele noastre nu sunt susceptibile de a reduce la minimum daunele cauzate de schimbările climatice. Pe scurt, guvernele noastre trebuie să facă mai mult, și trebuie să o facă mai repede. Uniunea Europeană trebuie să joace un rol principal în negocieri, vorbind cu o singură voce, pentru a câștiga prestanță în fața Chinei și a Statelor Unite. Ne așteptăm la mai multă ambiție în ceea ce privește obiectivele. Trebuie să adoptăm obiectivul de reducere cu 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene până în 2020, comparativ cu nivelurile din 1990 (punctul 16). Deși este adevărat că lupta împotriva schimbărilor climatice a fost definită ca fiind una dintre provocările politice majore din ultimii ani, nu am văzut încă rezultatele scontate. De exemplu, în ceea ce privește obiectivele 2020 privind eficiența energetică și rata de 20 % de energie regenerabilă, cifrele nu se potrivesc. Cancún este o ocazie de a îndrepta lucrurile; haideți să nu o ratăm din nou.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT)Am votat în favoarea rezoluției, deoarece Uniunea Europeană trebuie să joace un rol principal în negocierile privind schimbările climatice, pentru că încrederea în negocierile internaționale privind schimbările climatice trebuie restaurată după rezultatul dezamăgitor al conferinței climatice de la Copenhaga. Salut apelul Parlamentului European la măsuri concrete de oprire a defrișărilor și propunerea acestuia de instituire a unei piețe globale eficiente de comercializare a cotelor de emisii. Aș dori să subliniez faptul că trebuie să intensificăm modalitățile naturale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, deoarece astfel se promovează conservarea biodiversității. Să sperăm că la Cancún se vor conveni măsuri de fond care ar trebui să fie în conformitate cu cele mai recente descoperiri științifice, în scopul de a proteja supraviețuirea tuturor națiunilor, popoarelor și ecosistemelor.

În plus, este foarte important ca la Cancún să se ia decizii de fond în ceea ce privește finanțarea și mai ales gradul de adiționalitate în finanțarea pentru adaptare, silvicultură, eficiența resurselor, transferul de tehnologie, monitorizare, raportare și verificare. De asemenea, este foarte important să se garanteze transparența deplină în legătură cu și un puternic angajament politic referitor la punerea în aplicare a unei finanțări rapide.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT)Succesul conferinței privind schimbările climatice de la Cancún este vital pentru credibilitatea procesului de negociere sub egida Organizației Națiunilor Unite. Prin urmare, este esențială adoptarea unor angajamente concrete și a unor obiective realiste. Este vitală ajungea la un acord cu privire la aspecte precum politicile pentru protecția pădurilor, transferul de tehnologie către țările în curs de dezvoltare și finanțarea.

Dacă atingerea unui acord global eșuează, Europa ar trebui să rămână în continuare deschisă cu privire la o a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto, dar ar trebui să impună condiții, în special în ceea ce privește integritatea ecologică a protocolului, reproiectarea mecanismului de dezvoltare curată și întreprinderea angajamentelor de către emițătorii majori la nivel mondial, cum ar fi China și SUA.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. (EL) Versiunea originală a rezoluției conferinței privind schimbările climatice de la Cancún a fost modificată destul de mult, iar conținutul acesteia a fost slăbit în mod considerabil prin includerea amendamentelor depuse de Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat). Cu toate acestea, am votat în favoarea acesteia, deoarece consider că există o nevoie urgentă de acțiuni rapide și coordonate la nivel internațional pentru combaterea schimbărilor climatice și că rezoluția în ansamblu conține încă numeroase puncte pozitive și aduce o contribuție importantă din partea UE la conferința de la Cancún. Raportul critică lipsa de pregătire a conferinței, subliniază necesitatea de a reduce emisiile cu cel puțin 40 %, și invită UE și statele membre la punerea în aplicare a principiului „justiției climatice”. Acesta subliniază, de asemenea, responsabilitatea istorică purtată de către țările dezvoltate și reamintește angajamentul lor financiar și obiectivul de asistență oficială pentru dezvoltare, cu o bază de 0,7 % din VNB. Conservarea biodiversității și a ecosistemului reprezintă punctul central, iar dreptul de acces la apă potabilă, precum și necesitatea conservare a pădurilor și dezvoltarea unei politici de împădurire sunt, de asemenea, recunoscute. În cele din urmă, raportul subliniază în mod întemeiat faptul că potențialul de economisire a energiei nu este exploatat, punând accent și pe necesitatea creșterii eficienței energetice a clădirilor și a transportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Schimbările climatice reprezintă o problemă de importanță globală și, prin urmare, necesită răspunsuri comune. Un angajament unilateral este însă un semnal pozitiv și, prin urmare, de dorit, dar nu este suficient.

Deși datele confirmă că nu UE este cea care suferă cel mai mult ca urmare a creșterii emisiilor de CO2, acest lucru nu este suficient pentru a exclude sentimentul nostru de responsabilitate, inclusiv pentru ceea ce a fost făcut în trecut. Prin urmare, nu putem da înapoi de la angajamentul pe care ni l-am asumat de a aduce o contribuție tangibilă la reducerea emisiilor, deși merită subliniat faptul că eforturile noastre sunt în esență de natură diplomatică.

Trebuie, în special, să ajungem la un consens cu privire la anumite aspecte cheie și apoi trebuie să le abordăm pe acestea împreună cu ceilalți factori implicați. S-ar putea, de fapt, să existe un stimulent foarte puternic de a acționa ca un pasager clandestin, dar acest lucru trebuie combătut prin orice mijloace; în caz contrar, costurile pe care sistemul nostru de producție deja începe să le plătească - și le plătește de bunăvoie, cu condiția să dea rezultate - vor fi în zadar.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Crețu (S&D), în scris. − Am votat pentru Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2010 referitoare la Conferința ONU privind schimbările climatice de la Cancun pentru îndeplinirea obiectivului global de limitare a creșterii temperaturii medii anuale la suprafață la 2°C („obiectivul de 2°C”). Consecințele neîndeplinirii obiectivului de 2°C pot fi deosebit de grave. Până la 40 % dintre specii vor dispărea, milioane de persoane vor fi strămutate din cauza creșterii nivelului mărilor și a sporirii frecvenței evenimentelor meteorologice extreme, recoltele vor scădea, prețurile la alimente vor crește și producția economică globală va scădea cu cel puțin 3 %. Argumentele științifice privind schimbările climatice și efectul acestora sunt mai mult decât evidente, de aceea este extrem de important să fie creat un cadru legislativ care să vegheze la respectarea implementării acestor măsuri.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Consider că Uniunea Europeană și statele membre trebuie să definească și să pună în aplicare principiul echității în domeniul climei și, prin urmare, introducerea unei clauze a echității în cadrul viitoarelor negocieri internaționale privind clima. Cred că s-ar produce cea mai mare nedreptate dacă lumea nu ar fi în măsură să limiteze schimbările climatice, deoarece în special oamenii săraci din țările sărace ar avea de suferit.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Votez pentru majoritatea măsurilor și propunerilor din acest raport. Ca urmare a rezultatelor modeste ale Conferinței de la Copenhaga, este necesară restabilirea încrederii în negocierile internaționale privind schimbările climatice. Uniunea Europeană ar trebui să reia rolul de lider în cadrul negocierilor internaționale privind schimbările climatice și să contribuie activ, astfel încât rezultatele de la Cancún să se transforme în angajamente mai constructive, transparente și îndrăznețe.

Înțeleg însă și că Uniunea Europeană ar trebui să vizeze intensificarea acțiunilor sale în ceea ce privește diplomația climatică, încurajând angajamente politice ferme cu țări terțe prin conceperea unor politici și instrumente care să creeze mecanisme eficiente pentru cooperarea internațională în domeniul protecției mediului și al schimbărilor climatice. În încercarea de a obține rezultate mai ambițioase și mai îndrăznețe, cred că, în etapele finale ale negocierilor COP16, Uniunea Europeană ar trebui să dea negociatorului său șef o anumită flexibilitate pentru a putea să reacționeze la evoluțiile înregistrate în cadrul acestor negocieri.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. (FR) Uniunea Europeană va trebui să vorbească cu o singură voce și să fie ambițioasă și convingătoare la conferința privind schimbările climatice de la Cancún. Eșecul de la Copenhaga nu trebuie să se repete. Avem nevoie de măsuri specifice și rapide, deoarece evaluarea este una dură: după cum stau lucrurile, este puțin probabil ca angajamentele noastre să minimizeze daunele cauzate de schimbările climatice. Uniunea Europeană trebuie să joace un rol central în negocieri, vorbind cu o singură voce pentru a-și face simțită prezența în relațiile sale cu China și Statele Unite ale Americii. Obiectivul major ce trebuie îndeplinit este reducerea cu 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră în UE până în 2020, comparativ cu nivelurile din 1990. Trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că țările industrializate, precum Statele Unite, își iau angajamentul pentru țările în curs de dezvoltare, pentru a le ajuta să combată și să se adapteze schimbărilor climatice, prin combaterea defrișărilor, a deșertificării și așa mai departe. Este timpul ca guvernele noastre să facă un bilanț al provocărilor climatice care ne așteaptă și să ajungă la un consens politic care să permită punerea în aplicare a unei politici globale reale de luptă împotriva schimbărilor climatice globale.

 
  
MPphoto
 
 

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. (FR) Uniunea Europeană a adoptat deja obiectivul ambițios de reducere cu 20 % a emisiilor de CO2 până în 2020 în timpul președinției franceze din 2008. Obținerea acceptului pentru acest obiectiv din partea celorlalte țări implicate în cadrul negocierilor internaționale privind schimbările climatice este deja foarte dificilă. Fără un acord internațional, acest obiectiv european poate însemna, de asemenea, o pierdere a competitivității la nivel internațional pentru companiile europene din anumite sectoare ale economiei.

Propunerea unui nou obiectiv de reducere cu 30 % a emisiilor de CO2 în Uniunea Europeană este, prin urmare, complet disproporționată, și de aceea am votat împotriva acestei propuneri de rezoluție. Poziția adoptată de Parlament astăzi nu situează Uniunea Europeană pe o poziție credibilă atunci când vine vorba de negocierile cu partenerii săi în vederea obținerii unui acord în timpul conferinței de săptămâna viitoare de la Cancún.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea rezoluției referitoare la conferința privind schimbările climatice de la Cancún, deoarece cred că Parlamentul ar trebui să transmită un mesaj clar că liderii mondiali trebuie să dea dovada conducerii lor politice pe parcursul negocierilor, în scopul de a trece la nivelul Convenției cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice și al Protocolului de la Kyoto.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Indiferent de dezbaterea cu privire la cauzele schimbărilor climatice, rolul acțiunii umane în producerea lor și puterea acesteia de a le inversa, este clar acum că această problemă are implicații foarte serioase în domenii extrem de diverse ale vieții umane, și amenință să producă dezechilibre la nivel global. Prin urmare, nu putem să nu o monitorizăm îndeaproape și cu îngrijorare. Schimbările climatice au condus, printre altele, la creșterea îngrijorătoare a nivelului mării, migrații forțate și lupta pentru accesul la căile navigabile și la terenuri mai fertile, precum în Sudan, la păstorii nomazi strămutați împotriva fermierilor sedentari. UE trebuie să participe activ la acest efort global și face tot posibilul pentru a monitoriza această problemă și pentru a căuta soluții durabile, care în mod ideal, vor putea reconcilia progresul științific și tehnologic, precum și dezvoltarea populațiilor cu calitatea mediului și respectul pentru natură. Conferința cu privire la schimbările climatice de la Cancún reprezintă o ocazie excelentă de a urmări acest obiectiv în scopul de a stabili obiective mai ambițioase și de a ajunge la un angajament colectiv mai solid și mai cuprinzător pentru combaterea problemei.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Pentru reuniunea de la Cancún pledez pentru un acord cu caracter obligatoriu care să ateste un regim de sancțiuni internaționale. Este evident că un astfel de acord va avea sens numai dacă va fi obligatoriu și pentru principalii poluatori mondiali: SUA, China și India. Uniunea Europeană a fost un lider în combaterea schimbărilor climatice și ar trebui să fie încurajată să consolideze acest spirit de conducere, însă fără a uita de eforturile extraordinare depuse deja de industriile noastre pentru a respecta reducerile obligatorii ale emisiilor în Europa. Trebuie remarcat faptul că UE este responsabilă pentru aproximativ 15 % din emisiile globale și se estimează că acest procent va scădea la 10 % în 2030, în timp ce Statele Unite, China și India sunt responsabile pentru jumătate din emisiile globale, această cifră continuând să crească.

Ca urmare, nu pot fi de acord că UE ar trebui să-și limiteze în mod unilateral emisiile de CO2 cu 30 %, în loc de obiectivul de 20 %, dacă acest lucru nu va fi compensat în mod corespunzător de către alte țări, în special de SUA. Acest lucru nu înseamnă că ambiția UE ar trebui să scadă. Dimpotrivă, cred, chiar dacă alții nu ni se alătură, că trebuie să continuăm să ne concentrăm eforturile asupra cercetării științifice, inovațiilor tehnologice cu privire la sursele de energie fără carbon, eficienței energetice și creării de locuri de muncă verzi, pentru a ne crește competitivitatea.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Această rezoluție repetă anumite lacune, slăbiciuni și erori de poziție pe care Parlamentul le-a adoptat la conferința de la Copenhaga cu privire la schimbările climatice, nerecunoscând motivele care au dus eșecul său răsunător. Discuțiile sunt încă prea mult axate pe obiective de reducere, în detrimentul modalităților de a le atinge, ceea ce discreditează întreaga dezbatere. Se insistă pe o abordare de piață, deși instrumentele de piață și-au demonstrat deja ineficiența și perversitatea. Lipsesc elemente care ar fi necesare unei discuții cu privire la distorsiunile introduse de așa-numitele mecanisme de flexibilitate și la necesitatea de eliminare sau de reformare a acestora. Există o evidentă neînțelegere a semnificației și importanței profunde a principiului „responsabilității comune, dar diferențiate”, atunci când sunt plasați pe picior de egalitate marii poluatori istorici, cum ar fi SUA, cu cele mai mari emisii pe cap de locuitor din lume, care este reticentă în a-și asuma angajamente serioase de reducere a emisiilor, cu economiile emergente precum China sau India, cu emisii pe cap de locuitor care sunt de 10 și, respectiv, 4 ori mai mici decât cele ale SUA.

În ceea ce privește finanțarea adaptării și atenuării în țările în curs de dezvoltare, constrângerile severe care apasă pe aceste țări continuă să fie ignorate, la fel ca și datoria externă neloială și colosală înregistrată de țările cel mai puțin dezvoltate. În ciuda unor puncte pozitive, conținutul general al rezoluției nu merită sprijinul nostru.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlo Fidanza (PPE), în scris. (IT) După eșecul Conferinței de la Copenhaga, așteptăm în sfârșit să progresăm. Salut rezoluția referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Cancún, în special amendamentele aduse de către Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat), care invocă un principiu de bun simț și pragmatism: în absența unor angajamente concrete din partea celorlalți jucători importanți la nivel mondial, UE poate hotărî unilateral să nu existe nicio creștere în cota de reducere a emisiilor.

Desigur, Europa trebuie să continue să conducă lupta împotriva emisiilor de gaze cu efect de seră, dar acest lucru nu poate fi făcut în numele unei ideologii ecologiste care nu solicită o acceptare comună a responsabilității și care se încheie cu sancționarea a sute de mii de întreprinderi mici și mijlocii din Europa, mai ales în timpul unei perioade de criză.

 
  
MPphoto
 
 

  Karl-Heinz Florenz (PPE), în scris. (DE) Am votat astăzi împotriva propunerii de rezoluție privind Conferința cu privire la schimbările climatice de la Cancún (COP 16), pentru că mă simt legat prin datorie de protecția climei, iar aici mă refer la protejarea realistă a climei, care combină durabilitatea și dezvoltarea economică. Este un pas important pentru mine să votez împotriva unui raport în elaborarea căruia am jucat un rol semnificativ. Cu toate acestea, propunerea de rezoluție este o „nălucă verde”, care urmărește obiective excesive și nerealiste. Am reușit să reducem la tăcere unele dintre cerințe, cum ar fi aceea de a limita creșterea temperaturii medii la 1,5 °C. Dacă am fi urmărit acest obiectiv, ar fi trebuit să reducem emisiile noastre la zero în următorii zece ani și să depunem eforturi pentru a avea emisii negative pe termen scurt sau lung. În ceea ce privește o creștere unilaterală a angajamentelor de reducere în cadrul UE, nu am reușit să obținem ceea ce ne-am dorit, în ciuda faptului că acest lucru nu este util în negocierile actuale și că ne lipsesc investigațiile cu privire la modul în care vor avea loc anumite reduceri. Trebuie să evităm astfel de solicitări, pentru că riscăm să pierdem credibilitatea în rândul partenerilor noștri din întreaga lume, în special al acelora care încă nu sunt siguri că ni se vor alătura. Credibilitatea este principalul nostru avantaj în prezent. Sunt convins că, în eforturile noastre de a ne asigura de acest lucru, Europa trebuie să vorbească cu o singură voce. De aceea sprijin Consiliul și Comisia.

 
  
MPphoto
 
 

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. (FR) Speranțele au fost spulberate atunci când Summitul de la Copenhaga nu a reușit să stabilească obiective ambițioase de combatere a încălzirii globale. Uniunea Europeană trebuie să fie acum de neclintit în angajamentul său de a obține un rezultat convingător la Conferința de la Cancún. În acest scop, Parlamentul a adoptat o rezoluție care urmărește să ridice obiectivul Uniunii Europene de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de la 20 % la 30 % până în 2020. Am votat în favoarea acestei rezoluții pentru că sunt de părere că nu mai avem mult timp de pierdut și că, dacă vom continua întârzierile și tergiversările, va fi prea târziu. Uniunea Europeană trebuie să fie cea care să impulsioneze comunitatea internațională dacă dorim să atingem rezultate reale.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. (FR) Am votat împotriva adoptării finale a acestei rezoluții.

Natura nerealistă a obiectivelor care au fost votate este izbitoare.

Adoptarea unilaterală de către UE a unui obiectiv de reducere a emisiilor cu 30 % până în 2020 ar avea repercusiuni grave în Franța în ceea ce privește competitivitatea și locurile de muncă.

Prea multe incertitudini planează asupra negocierilor pentru ca UE să stabilească astfel de obiective restrictive. Anul trecut, Europa a făcut greșeala de a crede că și-ar putea impune viziunea asupra partenerilor săi în timpul Conferinței de la Copenhaga. Dacă UE comite din nou aceste greșeli, nici măcar nu se mai pune problema participării acesteia la masa negocierilor.

Vom putea vorbi de 30 % doar atunci când se va încheia un acord internațional privind această cifră.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. (FR) Am votat în favoarea rezoluției referitoare la Conferința privind schimbările climatice din Cancún deoarece acum, mai mult decât oricând, în urma eșecului Conferinței de la Copenhaga, Uniunea Europeană trebuie să fie unită în a exercita presiuni pentru obiective stricte. În particular, textul stabilește un obiectiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în UE cu 30 % până în 2020, cu scopul de a limita creșterea temperaturii globale la 2 °C. Document realist, rezoluția ia în considerare faptul că statele membre au o „responsabilității comune, dar diferențiate”, care reflectă dezvoltarea și creșterea lor economică. Aceasta propune, de asemenea, crearea unui „fond pentru un climat verde” care ar putea fi folosit pentru a oferi finanțare, atunci când este necesar, cu prioritate țărilor vulnerabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Romana Jordan Cizelj (PPE), în scris. (SL) Am votat împotriva rezoluției. Explicația mea: chiar a fost posibilă numărarea tuturor vocilor din Parlamentul European care au cerut ca UE să vorbească cu o singură voce la Cancún? Votul de astăzi a arătat că Parlamentul se află în continuare în imposibilitatea de a face acest lucru. Una din pozițiile-cheie de negociere ale UE este că nu trebuie să acceptăm orice fel de angajamente noi în mod unilateral. Parlamentul a respins acest lucru cu o ușoară majoritate. Acesta este motivul pentru care am votat împotriva rezoluției. Sper că dna comisar Hedegaard va rămâne la pozițiile convenite anterior.

 
  
MPphoto
 
 

  Dan Jørgensen (S&D), în scris.(DA)Social-democrații danezi s-au abținut de la votul cu privire la obligația unei reduceri de 40 %. În principiu, social-democrații sprijină cele 40 %, dar, în cazul acestui vot special, au ales să susțină 30 %, ca un rezultat realizabil în practică. Acest lucru se reflectă și în rezultatul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Karin Kadenbach (S&D), în scris.(DE) Regret faptul că, în contextul rezoluției referitoare la conferința privind schimbările climatice, apelul pentru o taxă globală pe tranzacțiile financiare, venit ce ar putea fi utilizat, printre altele, pentru combaterea defrișărilor și a deșertificării, nu a primit sprijinul majorității în Parlamentul European. Din păcate, majoritatea conservatoare nu a urmat recomandările social-democraților pe această temă. Mă bucur că am adoptat obiectivul de a limita încălzirea globală la un minim de 2 °C, fără a exclude de la negocieri posibilitatea de a limita creșterea temperaturii la 1,5 ° C, pentru a putea asigura supraviețuirea tuturor țărilor, popoarelor și ecosistemelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Alan Kelly (S&D), în scris. - Schimbările climatice reprezintă o provocare reală și imediată cu care se confruntă țările din Europa. Este vital să se ia rapid o decizie la nivel mondial, care să poată ajuta la stoparea celor mai proaste rezultate ale schimbărilor climatice. Prin urmare, aș dori să văd progrese la Conferința de la Cancún.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție, care stabilește poziția Parlamentului înaintea conferinței privind schimbările climatice de la Cancún. Aceasta subliniază că la Cancún trebuie convenite măsuri de fond care să deschidă calea pentru încheierea unui acord internațional cuprinzător post-2012 în Africa de Sud, în 2011, care ar trebui să fie în conformitate cu cele mai recente descoperiri științifice și în concordanță cel puțin cu realizarea obiectivul de 2 ºC, fără a afecta trecerea la o limită de creștere a temperaturii de 1,5 ºC pentru a proteja supraviețuirea tuturor națiunilor, popoarelor și ecosistemelor. Acesta invită Uniunea Europeană să-și asume din nou un rol principal în negocierile privind schimbările climatice și să contribuie activ la o conferință mai constructivă și transparentă la Cancún.

 
  
MPphoto
 
 

  Mario Mauro (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție premergătoare conferinței ce va avea loc la Cancún între 29 noiembrie – 11 decembrie, în principal pentru că trebuie să ajungem în Mexic cu o poziție comună clară, bine-definită. Salut atitudinea constructivă a Uniunii Europene în acceptarea de a lua în considerare o a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto. Cu toate acestea, nu ar trebui să se clintească niciun centimetru cu privire la condițiile înaintate cu privire la emisii. Niciunul dintre actorii care fac parte din comunitatea internațională nu ar trebui să se gândească vreodată să lase Europa pe cont propriu, în speranța că va rezolva problemele întregii lumi de una singură.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Această rezoluție acceptă unele din argumentele prezentate în cadrul reuniunii la nivel înalt de la Cochabamba. Asta mă mulțumește foarte mult, însă sunt uimit că nu se menționează deloc în rezoluție. Rezoluția propune definirea și aplicarea principiului de justiție climatică și recunoaște, fără a o cita, datoria climatică pe care țările nordice o au față de țările din sud. Obiectivele pe care le propune în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sunt în conformitate cu cele declarate de către IPCC.

Moderația energetică, indiferent de cuvântul folosit, este în sfârșit pe ordinea de zi. Dacă schimbul de drepturi de poluare cunoscut sub numele de „piața de carbon” și înființarea unei „piețe mondiale a carbonului” nu ar fi fost printre pilonii principali ai acestei rezoluții, aș fi putut să-mi dau votul.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) O dată în plus, există mari speranțe în jurul Conferinței privind schimbările climatice de la Cancún. Țările cu cea mai mare responsabilitate trebuie să continue să depună eforturi pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Această problemă, care este îngrijorătoare peste tot în lume, are nevoie de o soluție rapidă.

UE trebuie să fie capabilă să joace un rol de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice. Fiecare țară, de la SUA până la așa-numitele țări emergente, inclusiv China, care sunt mari poluatori, trebuie să-și accepte, de asemenea, responsabilitățile într-o luptă care lasă din ce în ce mai puțin loc de noi oportunități. În joc se află viitorul durabil al umanității. Dacă nu se face nimic în timp, am putea ajunge într-un punct fără întoarcere.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Pe perioada viitoarei Conferințe climatice de la Cancún, trebuie convenite limite obligatorii la nivel global pentru emisiile de gaze CO2 cu efect de seră, deoarece Protocolul anterior de la Kyoto expiră în 2012. În timp ce Uniunea Europeană lucrează pentru a reduce emisiile de CO2 cu 20 % până la sfârșitul acestui deceniu, Parlamentul caută practic o reducere de 30 %. Până în prezent, nu am avut succes în atingerea obiectivelor noastre climatice, o situație care nu se va îmbunătăți prin stabilirea unui procent de reducere mai mare. Mai ales în cazul în care comercializarea emisiilor a permis pur și simplu ca unele emisii să fie mutate în altă parte.

Aici, în Europa, avem un nivel ridicat de conștiință ecologică, ceea ce nu este încă valabil pentru unele dintre așa-numitele economii emergente. Trebuie doar să ne gândim la China sau India. Sunt destul de sceptic în ceea ce privește sistemul folosit până în prezent. Scepticismul meu provine în principal din faptul că mai multe centrale nucleare urmează să fie construite în scopul de a reduce emisiile de CO2. Sărim practic din lac în puț. Pur și simplu nu pot susține o astfel de propunere.

 
  
MPphoto
 
 

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. (LT) Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari probleme de mediu ale timpurilor noastre și, prin urmare, provoacă numeroase dezastre naturale. Cu ceva timp în urmă, ne-am luat angajamentul să reducem emisiile de gaze cu efect de seră din atmosferă. Cu toate acestea, se pare că nu putem atinge obiectivele stabilite. Pe de altă parte, până când poluatorii majori ai lumii nu se alătură UE, niciun obiectiv nu poate fi atins. Prin urmare, stabilirea unor obiective și mai mărețe este lipsită de responsabilitate până când nu vor fi atinse țintele mai puțin ambițioase. Mai mult, dacă vom începe să atingem obiective mai ambițioase, ne vom izola într-un colț - obligată fiind să se conformeze cu cerințe mai stricte, industria UE va fi în imposibilitatea de a concura în condiții echitabile de concurență cu industria țărilor care nu-și stabilesc cerințe atât de stricte. Prin urmare, deși stabilirea unor obiective ambițioase ne face lideri în lupta împotriva schimbărilor climatice, aceasta nu contribuie în niciun fel la obiectivul UE de a deveni cea mai competitivă regiune din lume. Am votat împotriva documentului final pentru că, deși nu am nicio îndoială că UE poate fi lider în termeni de reducere a schimbărilor climatice și cunoaștem cu toții angajamentele noastre față de natură, trebuie să stabilim obiective cât mai realiste cu putință și să le abordăm într-un mod consistent.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Faptul că economia europeană a trebuit să-și reducă producția din cauza crizei, ducând la niveluri reduse de emisii, nu este un argument pentru reducerea de 30 % a emisiilor de CO2 așa cum a fost solicitat de către comisarul UE pentru combaterea schimbărilor climatice, dna Hedegaard, acum că reducerea de 20 % poate fi ușor de realizat ca urmare a crizei economice. Cu toate acestea, protejarea climei poate avea succes doar în cazul în care se desfășoară la nivel global. Reducerea emisiilor de CO2 pe întreg teritoriul UE nu își găsește rostul, dacă, în paralel, industriile nocive pentru climă și deșeurile periculoase sunt transferate de la națiunile industrializate la țările în curs de dezvoltare. Pe de altă parte, măsurile restrictive ale UE trag înapoi economia și le creează companiilor noastre obstacole în competiția internațională. Prin urmare, ar trebui sa spunem „da” protecției climei, dar nu în detrimentul companiilor noastre și dacă suntem singurii care luăm aceste măsuri. Prin urmare, am votat împotriva acestei propuneri de rezoluție.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție privind schimbările climatice de la Conferința Cancún pentru ca Europa să își poată exprima sprijinul pentru acordurile privind schimbările climatice în cadrul unei conferințe de anvergură internațională. Parlamentul European speră că șefii de stat sau de guvern vor acorda cea mai mare prioritate problemei și vor conveni asupra unor măsuri specifice în care UE poate juca un rol de lider prin accentuarea angajamentului nostru față de Protocolul de la Kyoto. Încălzirea globală este acum dovedită științific și, astfel, obiectivul trebuie să fie acela de a stabiliza emisiile globale de gaze cu efect de seră până cel târziu în 2015, în scopul de a reduce la jumătate emisiile până în 2050. Acest lucru va menține creșterea temperaturii până la sub 2 °C, salvând astfel țări, populații și ecosisteme.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Conferința privind schimbările climatice de la Cancún (COP 16) este esențială pentru toți cetățenii europeni și pentru oamenii din întreaga lume. La acest nivel, avem nevoie de o politică responsabilă și ambițioasă din partea tuturor factorilor politici. Uniunea Europeană are un rol-cheie și trebuie să fie un lider cu ambiții în contextul schimbărilor climatice.

Ținând cont de acest lucru, am votat împotriva rezoluției Parlamentului European, deoarece cred că obiectivele stabilite de aceasta nu sunt suficient de ambițioase. Într-adevăr, nu pot accepta o țintă mai mare de 1,5 °C într-un viitor acord cuprinzător internațional post-2012 în Africa de Sud, având în vedere cele mai recente evoluții în domeniul științei. În ceea ce privește angajamentele privind reducerea emisiilor, creșterea trebuie să rămână, de asemenea, sub 1,5 °C, ceea ce impune ca emisiile globale de gaze cu efect de seră să-și atingă maximul până cel târziu în 2015 și să sufere o reducere de cel puțin 50 % comparativ cu anul 1990 până în 2050, continuând apoi să scadă.

Acestea nu sunt simple procente, ci obiective rezultate în urma cercetărilor științifice ca fiind posibile și indispensabile în vederea creării unui punct de cotitură decisiv în calea pe care am pornit spre distrugerea unor părți semnificative din biodiversitatea planetei noastre.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Am votat această rezoluție cu convingerea că, la Cancun, anul acesta, vom obține un rezultat deosebit. Învățând din rezultatele pozitive de la Nagoya - octombrie 2010 și din experiența negativă de la Copenhaga-2009, consider că UE va vorbi cu o singură voce și, în baza mandatului, UE și statele membre trebuie să continue să joace un rol constructiv la nivel internațional pentru obținerea unui acord juridic obligatoriu post-Kyoto. Pentru implementarea lui corectă și pentru mai multă transparență, trebuie implicate din plin ONG-urile și societatea civilă. De aceea, salut înscrierea celor 5 000 de reprezentați ai societății civile pentru a participa la lucrările COP 16.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții pentru că sunt de părere că Uniunea Europeană ar trebui să dea dovada angajamentului său puternic și a determinării în contextul efortului global de a găsi soluții care pot atenua schimbările climatice și efectele acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. (FR) Trebuie spus de la început: Conferința privind schimbările climatice de la Cancún nu va fi un succes. Acest pesimism are și o explicație pe măsură, fiind justificat de lipsa reală de voință afișată în aceste ultime luni de către principalii protagoniști, în frunte cu Statele Unite și China, fără de care nu poate fi luat în calcul un acord în cifre și cu caracter obligatoriu. Cu toate acestea, nu trebuie neapărat ca summitul de la Cancún să fie o copie fidelă a celui de la Copenhaga și să provoace atâta dezamăgire în rândul cetățenilor. În rezoluția adoptată astăzi la prânz, Parlamentul European ne-a amintit că ar trebui să urmărim obiectivul de a limita creșterea temperaturii la 1,5 °C, în scopul de a asigura supraviețuirea tuturor națiunilor, popoarelor și ecosistemelor. Aceasta este o dovadă de responsabilitate față de generațiile viitoare. Rezoluția ne amintește că, pentru a fi credibilă, Uniunea Europeană nu trebuie doar să își onoreze angajamentele de a furniza 30 de miliarde de dolari ajutor pentru țările cele mai sărace pentru perioada 2010-2012, ci și să dea dovadă de imaginație pentru a salva planeta. Trebuie să furnizeze, de asemenea, noi surse de finanțare: o taxă pe tranzacțiile financiare, impozite internaționale asupra afacerilor, impozite naționale pe emisii și contribuții pe bilete de avion, propuneri susținute de mine și de 292 de deputați.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Rezoluția ENVI a fost destul de restrâns adoptată (vot final 292/274/38), cu următoarele modificări/observații: trimiterea la „fără a aduce atingere trecerii la o limită de 1.5 °C” a fost ștearsă cu o majoritate restrânsă (AN amendamentul 14 și amendamentul 18: 307/304/xx); mențiunea explicită că lacunele LULUCF și AAU ar putea anula toate obiectivele din anexa I a fost ștearsă (amendamentul 16: 316/301/xx), dar alte puncte care solicită norme solide din anexa I, concepute pentru a oferi reduceri de emisii, au rămas. Fără un control electronic, un paragraf ce repetă teoria UNFCCC 4AR și cele 40 % a fost menționat drept anulat (deși într-un vot separat pe același alineat, partea despre cele 40 % solicitate de teorie pentru +2 °C a fost menținută). Punctul reiterând „necesitatea adoptării unei ținte interne de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru Uniunea Europeană de 30 % până în 2020 în comparație cu nivelul din 1990, în interesul creșterii economice viitoare ale Uniunii Europene”, a fost menținut (PPE Amendamentul 20 respins prin AN: 298/316/xx). Una peste alta, aceasta rămâne o rezoluție bună ce conține multe mesaje bune în ceea ce privește Protocolul de la Kyoto, limitează decalajele și criticile ce privesc lacunele LULUCF și AAU, precum și limbajul puternic cu privire la responsabilitatea istorică a țărilor industrializate și necesitatea de a finanța eforturile privind schimbările climatice ale țărilor în curs de dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Skinner (S&D), în scris. – Pe măsură ce ne apropiem de conferință, este clar că există o șansă reală ca UE să aducă o contribuție pozitivă la Cancún. După ce l-am ascultat pe președintele comisiei, Jo Leinen, sunt convins că, în esența sa, un acord multilateral poate fi atins numai în cazul în care suspiciunea țărilor BRIC poate fi înlăturată. În mod similar, angajamentele multor țări în vederea îndeplinirii contribuțiilor legate de ajutorul pentru națiunile în curs de dezvoltare trebuie duse mai departe în cadrul conferinței.

 
  
MPphoto
 
 

  Alf Svensson (PPE), în scris.(SV) În timpul votului de ieri din Parlamentul European, am votat în favoarea rezoluției asupra Conferinței privind schimbările climatice de la Cancún (COP 16). Motivul pentru care am făcut acest lucru este că rezoluția tratează un subiect extrem de important - faptul că UE trebuie să se dovedească a fi un lider politic perspicace în negocierile privind schimbările climatice. Țările în curs de dezvoltare sunt afectate deosebit de grav și, prin urmare, liderii mondiali trebuie să facă tot posibilul pentru a se asigura că negocierile privind schimbările climatice nu pun în pericol Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Cu toate acestea, aș dori să subliniez, în special, că am votat împotriva formulării din rezoluția care îndeamnă UE, în cadrul negocierilor, să propună o cotă de impozitare de 0,01 % pe tranzacțiile financiare. Acest tip de impozit nu reprezintă soluția corectă și nu va ajuta țările în curs de dezvoltare să combată și să se adapteze la schimbările climatice.

 
  
  

Propunere de rezoluție (B7-0675/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) În Sahara Occidentală, au avut din nou loc, de curând, incidente grave. Acest teritoriu, care a fost sub administrație spaniolă până în 1976, este încă obiectul unei tensiuni considerabile între autoritățile marocane și mișcarea de independență. Situată între Oceanul Atlantic, Mauritania și sudul Marocului, Sahara Occidentală a fost divizată între cele două țări în urma retragerii Spaniei. Rezoluția propusă de unii dintre colegii mei deputați cu privire la evenimentele tragice de la 24 octombrie 2010 a fost redactată în grabă, chiar dacă un anumit grad de retrospectivă este esențial în astfel de cazuri. Prin urmare, am ales să mă abțin de la vot și voi monitoriza îndeaproape ancheta în curs de desfășurare.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Sprijin această rezoluție. După mai bine de 30 de ani, procesul de decolonizare din Sahara Occidentală rămâne neterminat. Situația drepturilor omului, actele de violență în tabăra civililor și conflictul în curs de desfășurare și consecințele acestuia asupra întregii regiuni reprezintă motive de îngrijorare. Împărtășesc îngrijorarea exprimată în rezoluție cu privire la atacurile la libertatea presei și informației, pe care mulți jurnaliști europeni le-au suferit și ei. Este așadar nevoie de o anchetă internațională independentă sub auspiciile ONU, pentru a explica decesele și disparițiile de civili. De asemenea, este important să se stabilească un mecanism de monitorizare a drepturilor omului, să fie eliberați activiștii pentru drepturile omului și să se acorde presei, observatorilor independenți și organizațiilor umanitare liber acces în Sahara Occidentală.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Sprijin ancheta Organizației Națiunilor Unite în problema Saharei Occidentale și poziția acesteia potrivit căreia Marocul ar trebui să permită liberul acces al jurnaliștilor, observatorilor independenți și organizațiilor umanitare în această regiune. Sunt conștientă de faptul că Marocul este un partener strategic și un aliat al Uniunii Europene în combaterea fundamentalismului islamic radical.

Cu toate acestea, nu accept atitudinea autorităților marocane în cazul incidentelor grave, violente ce au avut loc în tabăra Gdaim Izyk din Sahara Occidentală în data de 8 noiembrie, care au provocat moartea unui număr încă necunoscut de oameni. Mă bucur să fiu membru al unei instituții precum Parlamentul, care are drept unul dintre principiile sale de bază protecția și promovarea drepturilor omului. Având în vedere acest lucru, recunosc nevoia de a face apel la agențiile ONU să propună crearea unui mecanism de monitorizare a drepturilor omului în Sahara Occidentală. Felicit Secretarul General al ONU și pe trimisul său personal pentru eforturile de a găsi o soluție politică justă, de durată și reciproc acceptabilă pentru a permite autodeterminarea poporului din Sahara Occidentală.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Situația din Sahara Occidentală durează de mai mult de 30 de ani, fără nicio soluție evidentă. Alături de conflictul israeliano-palestinian și conflictul din Cipru, este parte a unui grup de cazuri care se dovedesc dificil de rezolvat și se întind pe o durată lungă de timp. În ciuda unor inițiative individuale de deschidere a canalelor de dialog, care sunt de salutat, astăzi pare a fi clar că părțile în conflict nu au fost încă în măsură să ia măsuri concrete în vederea unei soluții negociate a conflictului. Știrile recente despre incidentele care au avut loc la tabăra Gdaim Izyk provoacă preocupări majore în ceea ce privește respectarea drepturilor omului ale poporului din Sahara Occidentală de către autoritățile marocane și duc la o agravare îngrijorătoare a acestui conflict. Sper că va exista o finalizare definitivă a acestei probleme și că se poate găsi o soluție politică și administrativă la acest conflict, în scopul de a reconcilia interesele părților.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Suntem mulțumiți că Parlamentul European a condamnat ferm incidentele violente care au avut loc în tabăra Gdaim Izyk din Sahara Occidentală la data de 8 noiembrie și care au provocat moartea a unui număr necunoscut de oameni.

Sperăm ca măsurile propuse aici să fie solicitate de către Comisie și Consiliu, subliniind necesitatea organismelor ONU de a propune crearea unui mecanism de monitorizare a drepturilor omului în Sahara Occidentală, precum și conformarea cu rezoluțiile care au fost deja adoptate, inclusiv auto-determinarea pentru populația din Sahara Occidentală.

Așa cum se spune în rezoluție, „Organizația Națiunilor Unite ar fi cel mai potrivit organism pentru efectuarea unei anchete internaționale independente, în scopul de a clarifica evenimentele, decesele și disparițiile”.

Atacurile la libertatea presei și informației pe care le-au suferit mulți jurnaliști europeni sunt, de asemenea, regretabile, iar Regatul Maroc ar trebui îndemnat să permită accesul liber și libera circulație în Sahara Occidentală pentru presă, observatorii independenți și organizațiile umanitare.

În cele din urmă, am dori să subliniem cât de importantă este creșterea finanțării și furnizarea de ajutor umanitar pentru refugiații Sahrawi care locuiesc în regiunea Tindouf, al căror număr este estimat la între 90 000 și 165 000, cu scopul de a le asigura necesitățile de bază de hrană, apă, adăpost și îngrijire medicală, precum și o îmbunătățire a condițiilor lor de viață.

 
  
MPphoto
 
 

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. (IT) Autodeterminarea popoarelor a fost întotdeauna o prioritate pentru Liga Nordului. Astăzi, votăm cu privire la o propunere de rezoluție care urmărește să garanteze respectarea drepturilor omului și a condițiilor socio-economice acceptabile pentru oamenii din Sahara Occidentală. Condamnăm reacția violentă și nejustificată a guvernului marocan, care a înăbușit în sânge o demonstrație de protest pașnică și democratică. Prin urmare, cerem Comisiei și Consiliului să suspende negocierile privind acordul de asociere între UE și Maroc. Pornind de la aceste premise, acord întregul meu sprijin rezoluției.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Howitt (S&D), în scris. – Am fost încântat să pot fi co-autor, în numele Grupului S&D, la rezoluția Parlamentului privind Sahara Occidentală. Sunt uimit că protestele din Sahara Occidentală au fost reprimate violent de către autorități și împărtășesc temerile exprimate în prezenta rezoluție pentru siguranța apărătorilor drepturilor omului Sahrawi. Situația din Sahara Occidentală rămâne una dintre ultimele vestigii de decolonizare și, după 30 de ani, trebuie să fie rezolvată. Salut apelul din această rezoluție pentru o soluție politică justă, de durată și reciproc acceptabilă, în deplină conformitate cu rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU, și aș dori din nou să imit ONU cu îndemnul că trebuie să existe un referendum al populației din regiune.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluții privind nefericita situație din Sahara Occidentală. Sunt șocat de incidentele violente care au avut loc în tabăra de la Gdaim Izyk și în orașul Laayoune, precum și de utilizarea forței în aceeași zi în care, la New York, s-a deschis a treia sesiune de discuții informale cu privire la statutul Saharei Occidentale. Deplâng pierderea de vieți omenești și îmi exprim solidaritatea cu familiile celor morți, răniți și dispăruți și îndemn la înființarea, sub egida Organizației Națiunilor Unite, a unei comisii independente și transparente de anchetă, cu mandatul de a stabili responsabilitățile diferitelor părți pentru declanșarea evenimentelor menționate anterior și de a preciza numărul de victime. Sunt uimit, de asemenea, că parlamentarilor și jurnaliștilor europeni le-a fost refuzat accesul în Sahara Occidentală și fac apel la autoritățile marocane să permită presei și organizațiilor non-guvernamentale accesul în regiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Situația din Sahara Occidentală este foarte îngrijorătoare, iar Parlamentul ar trebui să dea un semnal clar de condamnare a ceea ce se întâmplă acolo. Actele de violență ale ambelor părți trebuie să înceteze pentru a face loc unui dialog transparent în bună-credință, punând capăt unui conflict care a provocat deja prea multe decese și are în continuare ca efect un număr mare de persoane strămutate și de refugiați. UE trebuie să depună în continuare eforturi și să ofere ajutor umanitar acestor refugiați, astfel încât aceștia să dispună de condiții minime de supraviețuire.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece transmite un mesaj puternic și clar de consolidare a dreptului poporului Sahrawi la autodeterminare și condamnă atrocitățile comise de către guvernul marocan. Este o rezoluție pozitivă, deoarece condamnă actele de violență comise de Maroc în dizolvarea taberei sahariene a demnității, moartea tânărului Nayem El-Garhi și blocada informațională impusă de către forța de ocupație a Saharei Occidentale, refuzul accesului jurnaliștilor, ONG-urilor și ofițerilor aleși. Deși grupul meu a cerut înghețarea acordului de asociere a UE cu Marocul din cauza încălcării celei de-a doua clauze, am acordat sprijinul meu acestei rezoluții, deoarece aceasta cere o investigație internațională efectuată de Organizația Națiunilor Unite, invită Marocul la „respectarea dreptului internațional în ceea ce privește exploatarea resurselor naturale din Sahara Occidentală” și „insistă asupra necesității de a apela la organisme ONU să propună instituirea unui mecanism de monitorizare a drepturilor omului în Sahara Occidentală”. Din toate aceste motive, chiar dacă mi-aș fi dorit o condamnare mai fermă și mai clară, am votat pentru.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Motivul pentru care am votat în favoarea acestei rezoluții privind situația actuală din Sahara Occidentală este înrădăcinat în angajamentul care a fost întotdeauna demonstrat, cu accent special pe evoluția conflictului dintre Maroc și Frontul Polisario privind Sahara Occidentală, mai presus de toate din cauza implicațiilor evidente ale acestei probleme pentru stabilitatea în regiune.

În mod evident, Maroc a fost invitat în mai multe rânduri să mențină un dialog deschis, flexibil, fără condiții prealabile, cu scopul de a înainta încet dar sigur în negocierile de pace intermediate de către Organizația Națiunilor Unite. Personal, am susținut întotdeauna eforturile făcute de către ONU și trimisul său, dl Ross, ce vizează discuții bilaterale politice, negociate și durabile între cele două părți.

În multe țări din UE, inclusiv în Italia, există o largă sensibilitate și conștientizare cu privire la condițiile în care trăiește populația Sahrawi, înțelegând în special și pozițiile și punctele de vedere ale Marocului. Uniunea Europeană, în special țările mediteraneene, a fost întotdeauna în frunte în ceea ce privește ajutoarele umanitare oferite populației Saharawi, deoarece principiul de solidaritate față de persoanele care trăiesc în asemenea condiții problematice este fundamentală.

Votul meu se situează în optica realizării unei îmbunătățiri treptate a situației actuale printr-un angajament reciproc de cooperare și dialog.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am susținut această rezoluție deoarece cred că lupta pentru drepturile omului este crucială. Au existat rapoarte din Sahara Occidentală de cazuri de violență a poliției împotriva cetățenilor care protestau fără violență într-o tabără din afara orașului Laayoune împotriva situației sociale, politice și economice și împotriva condițiilor lor de viață. Forțele de poliție au folosit gaze lacrimogene și bastoane împotriva demonstranților, în scopul de a evacua tabăra.

Această situație este mai mult decât o problemă politică cu un stat vecin. Avem în față o încălcare a drepturilor omului pe care trebuie să o condamnăm cu toții, fără excepție, și prin urmare, votez în favoarea acestei rezoluții și adaug vocea mea la cele ale colegilor mei deputați, îndemnând toate părțile să rămână calme și să se abțină de la orice act de violență.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. (ES) După mai multe încercări ale regimului marocan de a împiedica Parlamentul să se pronunțe cu privire la situația drepturilor omului din Sahara Occidentală, trebuie să salutăm faptul că, de data aceasta, lobby-ul marocan nu a reușit. Consider inacceptabile interferențele constante ale Marocului. De asemenea, textul rezoluției este doar un compromis între pozițiile care se bazează pe analize foarte diferite. Prin urmare, doresc să afirm poziția grupului nostru în favoarea poporului Sahrawi și, în special, condamnarea modului provocator și iresponsabil în care a fost demontată tabăra de la Gdaim Izyk. Nu-i putem pune pe picior de egalitate pe cei care atacă, torturează și masacrează cu cei care încearcă să se apere. Trebuie să aibă loc o anchetă independentă, iar libertatea de acces și de circulație trebuie să fie acordată celor responsabili pentru mass-media și informații. UE și, în special, Spania și Franța, trebuie să își asume responsabilitatea istorică și să ceară Marocului să înceteze cu atitudinea sa descurajatoare și intransigentă, chiar prin înghețarea a numeroase acorduri comerciale și relații speciale care există între UE și Regatul Maroc și prin luarea tuturor măsurilor posibile pentru a se asigura că referendumul privind autodeterminarea inclus în numeroase rezoluții Națiunilor Unite va avea loc.

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Thérèse Sanchez-Schmid (PPE), în scris. (FR) Incidentele violente ce au avut loc în Sahara Occidentală cu ocazia demolării taberei Gdaim Izyk și în orașul Laayoune sunt foarte grave și trebuie să fie condamnate ferm. Parlamentul European are dreptate să-și exprime îngrijorarea cu privire la deteriorarea situației din regiune. Așa cum a subliniat Organizația Națiunilor Unite, părțile implicate în conflict trebuie să fie de acord să caute o soluție politică realistă, care să fie echitabilă, durabilă, acceptabilă pentru ambele părți și în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU. Cu toate acestea, este regretabil faptul că textul a fost pregătit înainte ca Parlamentul să aibă la dispoziție toate faptele și informațiile detaliate despre circumstanțele care au declanșat această tragedie, precum și numărul exact al victimelor. Jurnaliștilor, anchetatorilor independenți, observatorilor și factorilor de decizie politică trebuie să li se acorde timp și acces la orașul Laayoune și la taberele de refugiați, pentru a face lumină asupra evenimentelor. Calvarul populației Sahrawi nu ar trebui în niciun fel exploatat pentru a incita la alte acte de violență.

 
  
MPphoto
 
 

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris. – Am votat în favoarea rezoluției comune privind Sahara Occidentală (B7-0675/2010). Cu toate acestea, regret enorm că rezoluția nu reușește să menționeze și să critice acordul ilegal de pescuit dintre UE și Maroc, care permite flotelor europene de pescuit să opereze în apele teritoriale ale Saharei Occidentale ocupate.

 
  
MPphoto
 
 

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. (NL) Am votat în favoarea rezoluției privind situația din Sahara Occidentală. Această rezoluție comună transmite un semnal puternic din partea Parlamentului European de condamnare a recentei reizbucniri a violenței în Sahara Occidentală. La 8 noiembrie, taberele de protest Sahrawi au fost distruse cu violență, cauzând multe decese de ambele părți și mulți răniți în rândul locuitorilor. Taberele reprezentau protestul pașnic al poporului Sahrawi împotriva represiunii, marginalizării și jefuirii de resurse naturale (inclusiv peștele) la care a fost supus și a condițiilor precare în care a trăit sub ocupație marocană. Rezoluția face apel la încetarea imediată a violențelor și instituirea unei anchete independente asupra evenimentelor de la Gdaim Izyk și Laayoune. Există apeluri la adresa autorităților marocane de a permite jurnaliștilor, organizațiilor umanitare, deputaților europeni și observatorilor independenți accesul liber în Sahara Occidentală.

Represiunea sporită asupra activiștilor pentru drepturile omului și a activiștilor Sahrawi din partea autorităților marocane (arestări arbitrare, acuzații și detenție) este foarte îngrijorătoare. Aceste evenimente vor exercita o presiune asupra discuțiilor informale dintre Maroc și Frontul Polisario, programate să fie reluate la începutul lunii noiembrie, sub egida ONU. Cu toate acestea, este nevoie de o soluție politică justă și durabilă pentru a îmbunătăți situația populației Sahrawi.

 
  
MPphoto
 
 

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. – Am votat în favoarea rezoluției comune privind Sahara Occidentală, B7-0675/2010. Cu toate acestea, mi se pare extrem de regretabil faptul că rezoluția nu reușește să menționeze și să critice acordul ilegal de pescuit dintre UE și Maroc, care permite flotelor europene de pescuit să opereze în apele teritoriului ocupat al Saharei Occidentale.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. (FR) Ca și colegii mei deputați, trebuie să condamn evenimentele recente din Sahara Occidentală și aș dori să-mi exprim sprijinul și compasiunea față de familiile tuturor victimelor. Cu toate acestea, am ales să nu votez în favoarea rezoluției, deoarece conține o serie de erori de fapt, omite informații vitale și nu prezintă o imagine obiectivă a violenței care a avut loc la 8 noiembrie 2010. Modul de redactare a rezoluției ar fi trebuit să fie marcat de diplomație combinată cu fapte concrete și incontestabile. În schimb, acest text lipsit de echilibru conține o evaluare pripită și prost informată a situației și discreditează, fără niciun motiv, ancheta independentă efectuată de către autoritățile marocane. Regret această declarație părtinitoare făcută în grabă - aceasta va afecta negocierile informale din cadrul ONU între Regatul Maroc și Frontul Polisario și a generat tensiuni la fața locului. Pierdem din vedere ceea ce ar trebui să fie prioritatea noastră, și anume căutarea unui acord echilibrat și reciproc acceptabil între cele două părți, care va reda populației civile stabilitatea și securitatea. Trebuie să evităm cu orice preț crearea unui nou front în mult-disputata regiune Sahel și trebuie să căutăm păstrarea parteneriatului nostru strategic cu Marocul.

 
  
  

Propunere de rezoluție (B7-0650/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Ucraina a devenit o problemă geopolitică majoră pentru Europa odată cu dizolvarea URSS. Deși și-a recăpătat independența, Rusia încă o consideră ca făcând parte din regiunea „străinătății apropiate”. Dorind să profite din plin de autonomia sa și să se concentreze asupra legăturilor sale istorice puternice cu Uniunea Europeană, Ucraina și-a exprimat de ceva timp intenția de a adera la Uniunea Europeană. Ca țară cu resurse naturale bogate, situată în centrul unei importante regiuni strategice, Ucraina ar trebui să fie privită ca o potențială axă centrală pentru Uniunea Europeană. Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European care salută perspectivele europene ale Ucrainei. Rezoluția se referă la progresele care sunt încă necesare în această democrație fragilă. Aceasta subliniază, de asemenea, eforturile și progresele semnificative realizate în ultimul timp. Rezoluția are un ton moderat, însă confirmă faptul că Ucraina are un viitor european.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Sprijin această rezoluție. Există îngrijorarea că libertățile democratice, precum libertatea de întrunire, libertatea de exprimare și libertatea mass-media au fost amenințate în Ucraina în ultimele luni. Autoritățile ar trebui să investigheze rapoartele de încălcări ale drepturilor și libertăților și să ia măsuri pentru remedierea acestora. În plus, este important ca autoritățile să se abțină de la orice tentative de a controla direct sau indirect conținutul reportajelor din mijloacele mass-media naționale. Normele electorale rămân în permanență un subiect de discuție. Prin urmare, este necesar să se ia măsuri active pentru îmbunătățirea sistemului electoral și a legislației din acest domeniu înainte de viitoarele alegeri parlamentare. Mai mult decât atât, există necesitatea de a consolida credibilitatea, stabilitatea și independența instituțiilor și de a asigura guvernarea statului pe baza principiilor democrației și statului de drept. Autoritățile ucrainene trebuie să facă, de asemenea, mai multe eforturi pentru combaterea corupției.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Sunt de acord cu rezoluția Parlamentului privind continuarea acțiunilor Ucrainei pentru a instaura stabilitatea politică, atât în interiorul țării, cât și dincolo de granițele sale. Ucraina este un partener important al Uniunii Europene în ceea ce privește punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate cu Europa de Est. Prin urmare, este esențial să se caute în continuare o cooperare strânsă, în special în domeniul regimului vizelor. Parlamentul invită Comisia și Consiliul să elaboreze un plan de acțiune privind permiterea călătoriilor fără viză pentru Ucraina. În scopul de a asigura stabilitatea politică pe termen lung, atât în interiorul țării, cât și față de țările vecine, este important să se pună în aplicare reforme constituționale, care ar contribui la crearea unui echilibru adecvat între executiv și sistemul judiciar. Reforme suplimentare sunt necesare, de asemenea, pentru a consolida libertatea presei și pluralismul. Instituțiile statului sunt îndemnate să ia măsuri pentru a asigura libertatea presei. Uniunea Europeană este ferm angajată să ajute Ucraina să își pună în aplicare reformele. Așadar, Uniunea Europeană urmărește în continuare o cooperare strânsă cu Ucraina, consolidarea democrației din această țară și accelerarea integrării sale în Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Critic alegerile locale care au avut loc la 31 octombrie în Ucraina și aș dori să fie respectată libertatea presei. Deplâng schimbarea de ultimă oră a normelor electorale înainte de 31 octombrie, împreună cu faptul că partidelor de opoziție nu li s-a permis să își afișeze candidații în circumscripțiile electorale. Sunt de acord cu Parlamentul că restricționarea standardelor democratice nu ar trebui să fie tolerată și că libertatea de exprimare ar trebui să fie apărată. Aș dori să mă alătur Parlamentului în condamnarea guvernul de la Kiev pentru eșecul său în această chestiune delicată.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) În limbile slave, „Ucraina” înseamnă „țară de frontieră”. Pentru ruși, aceasta a fost întotdeauna o provincie îndepărtată, iar acum Ucraina este o țară de frontieră și pentru Uniunea Europeană, ca urmare a ultimei extinderi.

Totuși, măcar o dată, nu vrem ca numele unui loc să decidă soarta poporului său. Cu prudența pe care o impune respectul pentru voința democratică a unui popor, Uniunea Europeană este consecventă în rolul său de jucător global, oferindu-se drept garant al libertății, democrației și pluralismului într-o situație în care respectul pentru astfel de valori poate permite țării să ajungă la stabilitatea de care are atât de mare nevoie.

Procesul de extindere nu presupune numai evaluări de natură strategică și comercială – deși aceste aspecte trebuie, de asemenea, să fie considerate ca fiind relevante,– ci, mai presus de toate, un efort constant, pașnic de a extinde sfera culturală care face referire la universul de valori pe care îl reprezintă UE.

În ultimii șase ani – încă de la revoluția portocalie, care va fi aniversată în următoarele câteva săptămâni – țara a trecut printr-o perioadă de stabilizare democratică. Sperăm că prezența noastră ca vecin fizic va oferi sprijin pentru formarea și respectarea unei conștiințe democratice reale.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Votez în favoarea acestei propuneri de rezoluție. Relațiile dintre Uniunea Europeană și Ucraina, unul dintre principalii parteneri ai Uniunii din rândul vecinilor săi din est, sunt deosebit de importante pentru stabilitatea, securitatea și prosperitatea întregii Europe. Conștiente de faptul că au în comun responsabilitățile de promovare a stabilității, UE și Ucraina au accelerat procesele de negociere și caută să organizeze noi parteneriate de cooperare. Acestea depășesc simpla cooperare economică, acoperind, de asemenea, domeniile statului de drept și respectării drepturilor omului, în care mai rămân încă multe de făcut în Ucraina, după cum a demonstrat acest recent regres din procesul electoral.

Aș dori, de asemenea, să subliniez importanța extraordinară pe care o are procesul de integrare europeană a Ucrainei pentru realizarea reformelor economice, sociale și politice necesare. În acest context, consider că încheierea acordului de asociere este deosebit de relevantă pentru punerea în aplicare eficientă a agendei de asociere UE-Ucraina.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) În ciuda acțiunilor inițiale ale președintelui Ianukovici și a declarațiilor ulterioare ale autorităților ucrainene cu privire la disponibilitatea Ucrainei de a adera la UE, de a adopta modele europene de bună guvernare și de a respecta drepturile omului și libertățile civile ale populației sale, prudența este, într-o anumită măsură, esențială. De fapt, apar tot mai multe rapoarte care conțin dovezi ale încălcărilor libertății de expresie și de asociere, ale influenței pe care politicul o exercită asupra mass-media și a autorităților judiciare, precum și a interferențelor în acțiunile serviciilor secrete. Cred că dacă Ucraina va respecta promisiunile liderilor săi politici, ar putea porni pe calea aderării, al cărei prim pas ar trebui să fie instituționalizarea libertății și a statului de drept.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Consider că Ucraina este unul dintre cei mai importanți parteneri strategici ai UE, așadar mă simt nevoit să îmi exprim îngrijorarea în privința puterilor excesive acordate serviciilor de securitate pentru a intimida organizațiile non-guvernamentale care funcționează în țară și pentru a controla mass-media ucraineană. De asemenea, merită subliniată importanța de a le permite partidelor de opoziție din Ucraina să ia parte la alegeri fără restricții sau discriminări. Cred că nu putem decât să ne menținem sprijinul pentru perspectiva integrării europene a Ucrainei, pentru a asigura un parteneriat strategic cu țara în măsura în care aceasta va lua în considerare recomandările acestei rezoluții.

 
  
MPphoto
 
 

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Am votat pentru rezoluția privind Ucraina. Cu toate acestea, regret faptul că această Cameră a amânat deja de două ori votul, ceea ce a dus la situația în care summitul UE-Ucraina, pentru care a fost elaborată rezoluția, să aibă loc înainte de votul nostru. Parlamentul European a considerat că este datoria și privilegiul său să adopte o poziție proprie înainte de summiturile periodice cu țări terțe, pentru a putea transmite poziția sa în timp util ambelor părți. Impactul unei rezoluții adoptate ulterior va fi mult mai slab. În cazul în care anumiți colegi au văzut într-o astfel de întârziere o încercare de a nu deranja prea mult noua administrație ucraineană, aceasta este cu siguranță o politică pe termen scurt.

UE este și va fi deschisă tuturor domeniilor de cooperare, însă prețul acestei cooperări nu poate fi niciodată ignorarea tentativelor alarmante de a distruge realizările majore ale revoluției portocalii – alegerile libere și libertatea mass-media. Susțin declarația comisarului Gucht de ieri, potrivit căreia există principii europene comune în privința cărora nu putem face compromisuri.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție privind Ucraina. Salut eforturile făcute de actuala coaliție de guvernare pentru reinstaurarea stabilității politice în Ucraina, care este o condiție esențială pentru consolidarea democrației în țară. O stabilitate politică durabilă poate fi asigurată doar prin modificări constituționale care să introducă o separare clară a competențelor, precum și un sistem adecvat de verificări și de echilibrare între și în cadrul ramurilor executive, legislative și judiciare ale puterii.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Având în vedere declarațiile realizate de Misiunea de observare a alegerilor a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa/Biroului pentru instituții democratice și drepturile omului (OSCE/ODIHR), care a considerat că standardele internaționale au fost în mare parte respectate, recentele alegeri care au avut loc în Ucraina sunt un semn că această țară continuă să se dezvolte pozitiv, progresând către o viitoare integrare în UE. Cu toate acestea, este fundamental ca oamenii politici și autoritățile din Ucraina să se angajeze în vederea instaurării cât mai rapide a stabilității politice și economice. Pentru a realiza acest lucru, trebuie puse în aplicare reformele constituționale necesare, alături de consolidarea statului de drept, crearea unei economii sociale de piață și eforturile reînnoite de combatere a corupției și de îmbunătățire a climatului pentru afaceri și investiții.

 
  
MPphoto
 
 

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. (LT) Alegerile locale recente din Ucraina au extins influența partidului președintelui Viktor Ianukovici asupra regiunilor. Din păcate, modificările aduse sistemului electoral cu câteva luni înainte de alegeri, care l-au retransformat parțial pe acesta într-un sistem majoritar, au condus la și mai multă ostilitate între guvern și opoziție și au format baza pentru acuzațiile de intenții nedemocratice aduse guvernului. Rezoluția exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la creșterea recentă a numărului de încălcări ale libertății de exprimare, libertății de întrunire și a restricțiilor privind libertatea presei. Am votat pentru adoptarea rezoluției, deoarece aceasta invită Ucraina, care are în vedere pe termen lung obținerea statutului de membru al UE, să adopte o legislație pentru reglementarea mass-media care să fie în conformitate cu standardele internaționale și subliniază necesitatea de a consolida independența și eficiența instituțiilor de stat. Aceasta este singura modalitate de a garanta funcționarea democrației și a statului de drept în țară. Susțin apelurile făcute de autorii rezoluției pentru ca Kievul să continue modernizarea infrastructurii de aprovizionare cu energie și să pună în aplicare proiecte pentru diversificarea surselor de energie alături de statele membre ale UE. Salut planul de acțiune privind liberalizarea vizelor, care stabilește orientări practice pentru punerea în aplicare rapidă a acesteia: consolidarea statului de drept în Ucraina și aplicarea drepturilor fundamentale.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Consider că îmbunătățirea relațiilor cu un stat vecin – un stat al Parteneriatului estic în acest caz – încheierea de acorduri comerciale, intensificarea schimbului de informații și sprijinirea cetățenilor pentru a călători în diverse țări reprezintă un domeniu fundamental, la care UE nu trebuie să renunțe niciodată. Am votat în favoarea propunerii de rezoluție privind Ucraina tocmai din acest motiv. Sunt întru totul de acord cu conținutul rezoluției care, odată cu punerea în aplicare a planului de acțiune, va stabili condițiile de liberalizare a vizelor de scurtă ședere în UE și va consolida poziția Uniunii în ceea ce privește dezvoltarea democratică a țării după recentele alegeri locale. Rezoluția va permite, de asemenea, Ucrainei să ia parte la programele Uniunii și va defini aplicarea de noi legi privind gazul, acum când Kievul a aderat la Comunitatea Energiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Noul context politic și cadru instituțional din Ucraina, precum și disponibilitatea președintelui nou ales, Viktor Ianukovici, și a Parlamentului ucrainean (Verkhovna Rada) de a confirma determinarea Ucrainei de a adera la Uniunea Europeană reprezintă un pas înainte către începerea procesului de aderare.

În conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Ucraina poate solicita aderarea la UE, la fel ca orice stat european care aderă la principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului, libertăților fundamentale și statului de drept.

Am votat în favoarea acestei rezoluții, care identifică propuneri ce urmează a fi comunicate autorităților ucrainene. Încă mai este o cale lungă de parcurs către o stabilitate instituțională care să recunoască participarea deplină a tuturor actorilor politici, permițând astfel transferuri sănătoase de putere. Sper că legăturile istorice, culturale și economice puternice pe care le are UE cu Ucraina se vor consolida și vor permite în timp integrarea Ucrainei în Uniune. În acest sens, aș dori să evidențiez importanța întăririi cooperării în domeniul schimburilor de experiență pentru tineri și studenți și al dezvoltării programelor de burse care vor permite ucrainenilor să se familiarizeze cu UE și cu statele sale membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. (ES) Această rezoluție reprezintă un consens relativ, deoarece prevede că Ucraina, în conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, poate solicita aderarea la UE, la fel ca orice altă țară europeană care susține principiile libertății, democrației și respectării drepturilor omului, libertățile fundamentale și statul de drept. De asemenea, subliniază faptul că Ucraina, care intenționează să adere la Uniunea Europeană, are puternice legături istorice, culturale și economice cu Uniunea Europeană și este unul dintre partenerii săi cheie din rândul țărilor vecine din est, având o influență semnificativă asupra securității, stabilității și prosperității întregului continent.

 
  
MPphoto
 
 

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. (LT) După alegerile pentru guvernul de la Kiev de la începutul anului, majoritatea persoanelor au crezut că acesta avea să fie „sfârșitul” Ucrainei. Ideea este că noul guvern ucrainean este mai pragmatic și deschis față de reforme decât era de așteptat. Cooperarea strânsă cu Ucraina este importantă dacă există chiar și cea mai mică șansă de a asigura stabilitatea în regiune. În ultimii ani, Ucraina s-a transformat într-un teren de fotbal politic, cu o luptă pentru influență între Rusia și Occident în timpul revoluției portocalii și al ultimelor alegeri. Important nu este dacă Ucraina alege Rusia sau Occidentul. Acum, UE are posibilitatea de a pune în aplicare o nouă politică privind Ucraina, care ar include Rusia. Țara mea, Lituania, are, de asemenea, un rol de jucat aici.

Securitatea și energia sunt două domenii în care va fi necesară o cooperare pe termen lung pentru a rezolva unele dintre problemele Kievului. Cu toate acestea, având în vedere că Ucraina face eforturi pentru a-și moderniza economia și pentru o mai bună integrare în Europa, este importantă respectarea principiilor democratice și a drepturilor omului. Prin urmare, eu sper sincer că se vor înregistra progrese durabile cu ocazia summitului UE-Ucraina de la Bruxelles, din data de 22 noiembrie.

 
  
MPphoto
 
 

  Joachim Zeller (PPE), în scris. (DE) Prăbușirea Uniunii Sovietice a oferit populației Ucrainei prima ocazie din istoria sa de a-și decide viitorul în libertate și autonomie națională. Statele și popoarele Europei au datoria de a-și manifesta solidaritatea și sprijinul față de marele popor al Ucrainei, care a plătit un preț enorm în perioada stalinistă și în al Doilea război Mondial prin pierderea a multe milioane de vieți. Revoluția portocalie a demonstrat că populația Ucrainei dorește să își modeleze viitorul în condiții democratice, în care este susținut statul de drept. Acest lucru nu trebuie niciodată să fie uitat de persoanele din Ucraina care au responsabilități politice, economice și sociale. Desfășurarea alegerilor regionale recente și a evenimentelor de dinainte și de după alegerile din Ucraina ne fac să ne gândim dacă acțiunile celor care au responsabilitate politică în Ucraina chiar reflectă principiile libertății, democrației și statului de drept. Prezenta rezoluție amplifică poziția Parlamentului European, potrivit căreia ucrainenii pot fi siguri de solidaritatea europenilor, și face apel, de asemenea, la politicienii Ucrainei să respecte voința poporului de a trăi după principiile democrației, libertății și statului de drept. În calitate de semnatar, am votat în favoarea acestei propuneri comune de rezoluție.

 
  
  

Raport: Yannick Jadot (A7-0310/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece consider că Uniunea Europeană trebuie să își asume un rol principal în lupta împotriva schimbărilor climatice, consolidându-și astfel competitivitatea economică prin economisirea energiei și prin energia regenerabilă, două sectoare care pot contribui la îmbunătățirea securității sale energetice și care au un mare potențial în ceea ce privește dezvoltarea industrială, inovarea, dezvoltarea regională și crearea de locuri de muncă.

Cu toate acestea, pentru a îndeplini acest rol și a profita de avantajele competitivității, UE va trebui să își modifice politicile comerciale, fie că sunt bilaterale, regionale sau multilaterale, deoarece comerțul cu bunuri și servicii este responsabil pentru aproximativ 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel global. Ar trebui să încurajeze schimbările paradigmatice necesare pentru metodele de producție și de consum și pentru strategiile de investiții. Și ar trebui, de asemenea, să fie activă în ceea ce privește emisiile generate de transportul internațional și tehnologiile ecologice. În ciuda drumului lung pe care îl are de parcurs UE în acest sens, au fost făcute deja contribuții importante, în special privind importurile ilegale de cherestea, biocombustibilii și emisiile din sectorul aviației.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Comerțul de bunuri și servicii generează aproximativ 20 % din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Susțin continuarea politicilor comerciale orientate către diferențierea produselor și serviciilor în funcție de impactul acestora asupra climei. Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece identifică etapele suplimentare care vor permite Uniunii Europene să continue această direcție, consolidează interacțiunea pozitivă dintre comerț și protecția climei, instrumentele care asigură coerența dintre comerț și climă și încurajează prețuri echitabile în comerțul internațional evitând emisiile de carbon.

Vreau să accentuez faptul că Uniunea Europeană nu-și poate asuma rolul de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice dacă nu-și consolidează competitivitatea economiei prin economisirea de energie și dezvoltarea de surse de energie regenerabilă. Acestea sunt două sectoare care au un potențial ridicat în ceea ce privește dezvoltarea industrială, inovarea, amenajarea teritorială, crearea de noi locuri de muncă și care pot îmbunătăți securitatea energetică europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) La summitul ONU privind schimbările climatice, care a avut loc în decembrie 2009, Uniunea Europeană s-a aflat, din păcate, în imposibilitatea de a juca rolul pe care sperase să îl joace. În calitate de deschizătoare de drumuri în domeniul dezvoltării durabile, consider că este important ca UE să își extindă angajamentele pentru a include politica comercială internațională. Acesta este motivul pentru care, în ajunul summitului de la Cancún, colegii mei deputați și cu mine dorim să oferim un mandat proactiv delegației care va apăra poziția europeană. Facem apel la Comisia Europeană să facă distincția între produsele importate pe baza amprentei ecologice și să stabilească un sistem de monitorizare a carbonului pentru toate politicile comerciale. Deoarece combaterea schimbărilor climatice afectează competitivitatea, rezoluția noastră solicită conștientizarea tuturor celor din sectoarele industriale în privința pericolului scurgerilor de carbon și eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili, în special scutirile de taxe pentru industria aviatică.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat pentru această rezoluție. În lupta împotriva schimbărilor climatice, prioritățile Europei sunt economisirea energiei și energiile regenerabile. Acestea ajută la îmbunătățirea securității energetice a UE și oferă un potențial major în ceea ce privește dezvoltarea industrială, inovarea, dezvoltarea regională și, odată cu dezvoltarea energiei verzi, crearea de locuri de muncă. Cu toate acestea, această luptă are, de asemenea, un impact negativ asupra competitivității întregii piețe a UE. Reglementările comerciale internaționale sunt cruciale pentru combaterea schimbărilor climatice, însă acordul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) nu face referire directă la schimbările climatice, la securitatea alimentară sau la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Consider că sunt necesare modificări ale regulamentelor OMC, pentru a garanta coerența și consecvența cu angajamentele asumate în cadrul Protocolului de la Kyoto și cu acordurile multilaterale de mediu (AMM). Acest lucru ar garanta faptul că toate țările aderă la aceleași standarde, pentru că în prezent, prin subvenționarea prețurilor energiei și prin neaplicarea niciunei restricții sau cote pentru emisiile de CO2, anumite țări au un avantaj competitiv mai mare și nu sunt stimulate în niciun mod pentru a adera la acordurile multilaterale privind schimbările climatice.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat pentru acest raport, deoarece identifică obiectivele strategice și etapele pe care Uniunea Europeană ar putea continua să le urmeze, având în vedere că urmărește un acord mai bun privind schimbările climatice. Aș dori să subliniez faptul că Uniunea Europeană a făcut deja primii pași în direcția cea bună: în domeniul importurilor ilegale de cherestea, al biocombustibililor și al emisiilor generate de aviație. Aș dori să subliniez faptul că lupta împotriva schimbărilor climatice reprezintă un factor în competitivitate, prioritățile Europei fiind economisirea energiei și energiile regenerabile, care ajută la îmbunătățirea securității energetice a UE și oferă un potențial major în ceea ce privește dezvoltarea industrială, inovarea, dezvoltarea regională și crearea de locuri de muncă.

Deoarece summitul ONU privind schimbările climatice de la Copenhaga a rezultat într-un acord dezamăgitor, Uniunea Europeană trebuie să se audă acum mai bine, cu o voce unică și eficientă. Aceasta ar trebui să acorde o atenție mai mare obiectivelor de reducere a emisiilor și sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare care respectă recomandările oamenilor de știință și solicitările Parlamentului.

 
  
MPphoto
 
 

  Alain Cadec (PPE), în scris. (FR) Raportul elaborat de Yannick Jadot ne amintește că comerțul cu bunuri și servicii reprezintă aproximativ 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel global, fapt care ar trebui luat în considerare în eforturile de combatere a schimbărilor climatice. Deși Uniunea Europeană a stabilit politici climatice ambițioase, politicile comerciale trebuie să reflecte, de asemenea, această prioritate politică. Trebuie să mă alătur raportorului, care deplânge faptul că țările care subvenționează prețurile energiei și nu limitează sau nu pun în aplicare cotele pentru emisiile de CO2 se pot bucura de un avantaj competitiv. Este păcat că aceste țări nu au niciun interes să subscrie la acordurile multilaterale privind schimbările climatice și încurajează, prin urmare, concurența neloială. Politica comercială a Uniunii Europene nu este un scop în sine – aceasta trebuie să rămână un instrument politic de reglementare. Trebuie să asigurăm o concurență loială și nu permitem ca eforturile noastre de a aborda schimbările climatice să devină un dezavantaj din punct de vedere al comerțului mondial.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Angajamentul Uniunii Europene de a stopa emisiile de CO2 nu poate fi concretizat prin declarații de principiu și argumente ideologice. Oricare ar fi consecințele problemei și fără a ține seama de soluțiile de multe ori radicale care reies din studii mai mult sau mai puțin întemeiate, avem responsabilitatea de a nu provoca schimbarea mediului, deoarece nu suntem în totalitate siguri de problemele cu care ne vom confrunta.

Politicile comerciale trebuie să își joace rolul în acest context. Este ușor să le cerem statelor membre să își reducă emisiile, însă este inutil dacă unitățile de producție cele mai poluante sunt relocate în țări din afara granițelor noastre. Este convenabil din punct de vedere politic să se promoveze campanii privind consumul de produse locale, însă acestea nu au niciun sens dacă materiile prime pentru producție sau produsele intermediare sunt obținute din cealaltă parte a lumii. A acționa în mod responsabil înseamnă, de asemenea, a ajusta minuțios politicile comerciale pe baza unei analize atente a tot ceea ce ține de aceste probleme. A închide ochii înseamnă, mai presus de toate, a ne înșela pe noi înșine.

 
  
MPphoto
 
 

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. − Am votat pentru această rezoluție deoarece găsesc că textul raportorului merge în direcția asumării unor angajamente îndrăznețe din partea Uniunii Europene în combaterea schimbărilor climatice. Prin această rezoluție se propune, la nivelul UE, reducerea gazelor cu efect de seră cu până la 30%. Susțin această propunere ambițioasă și consider, în același timp, că acest efort al UE trebuie sa fie dublat la nivel internațional de efortul marilor state industrializate. Astfel, trebuie găsită o cale prin care să antrenăm și actorii internaționali statali mai reticenți să ne urmeze. De asemenea, în calitatea mea de raportor virtual din partea grupului politic S&D, am subliniat, prin depunerea de amendamente textului inițial, necesitatea creării unei Organizații Mondiale a Mediului și a introducerii unor criterii de mediu în reforma SGP.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. (FR) Politicile comerciale ale UE au un impact asupra climei, iar responsabilitățile Uniunii Europene nu pot fi limitate la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră produse în cadrul Uniunii. O mare majoritate largă a Parlamentului European a votat în favoarea acestui raport, care urmărește să îmbunătățească legăturile dintre măsurile ce țin de comerț și cele ce țin de climă prin propuneri de discriminare a produselor în conformitate cu impactul pe care îl au asupra mediului și să creeze un sistem de monitorizare a carbonului pentru toate politicile comerciale. Din păcate, conservatorii nu au fost dispuși să sprijine unele dintre cele mai ambițioase propuneri, însă adoptarea acestui raport constituie totuși un apel clar pentru a transforma considerentele ecologice într-o parte integrantă a economiei noastre.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului privind „politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice”, întrucât, comerțul cu bunuri și servicii fiind responsabil pentru aproximativ 20 % din emisiile globale de gaze cu efect de seră, sunt necesare măsuri la nivelul politicii comerciale comune pentru a reduce încălzirea globală.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) După impasul conferinței de la Copenhaga privind schimbările climatice, este important ca Uniunea Europeană să continue pe calea urmată până acum în ceea ce privește luarea unui angajament serios în domeniul dezvoltării durabile și încercarea de a reduce emisiile de carbon, fără a pune în pericol industria europeană. Cu toate acestea, niciun angajament european de reducere a emisiilor nu poate pierde din vedere eficiența economică sau pune în pericol viabilitatea economică a statelor membre, care trec în prezent printr-o criză economică fără precedent. Nu putem permite ca sporirea transferului de tehnologie către țările în curs de dezvoltare să reprezinte o modalitate de abordare a scurgerilor de emisii de carbon și nu putem lăsa politicile menite să reducă emisiile de CO2 să condamne industria europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Rezultatul summitului ONU de la Copenhaga privind schimbările climatice a fost un acord dezamăgitor, care nu va putea menține încălzirea globală sub 2°C. Mai mult decât atât, acesta nu este încheiat nici la nivel global, și nu este nici obligatoriu. UE este departe de a fi principalul vinovat pentru acest eșec. UE este un lider în combaterea schimbărilor climatice și ar trebui să fie încurajată să se bazeze pe acest statut, fără a uita de eforturile extraordinare făcute de industria noastră ca reacție la reducerile obligatorii ale emisiilor în Europa.

Trebuie remarcat faptul că UE este responsabilă pentru aproximativ 15 % din emisiile globale și se estimează că acest procent va scădea la 10 % în 2030, în timp ce SUA, China și India sunt responsabile pentru jumătate din emisiile globale, iar această cifră continuă să crească. În ceea ce privește politica comercială internațională a UE în contextul schimbărilor climatice, chiar dacă ceilalți nu sunt de acord cu noi, obiectivul nostru ar trebui să fie acela de a ne concentra eforturile asupra cercetării științifice, inovării tehnologice cu privire la sursele de energie care să nu fie bazate pe carbon, eficienței energetice și creării de locuri de muncă ecologice, în scopul de a ne spori competitivitatea.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Punerea în aplicare a majorității măsurilor propuse în acest raport nu ar însemna luarea de măsuri pozitive pentru combaterea schimbărilor climatice. Dimpotrivă, susținerea Tratatului de la Lisabona și a „comerțului liber”, prin aplicarea unor controale paliative a degradării mediului, cauzată de liberalizarea comerțului, nu va face altceva decât să accentueze degradarea mediului, care amenință din ce în ce mai mult planeta noastră și populația acesteia. Problema este dacă vom accepta continuarea exploatării fără limite a resurselor naturale, a lucrătorilor și a populației, în scopul de a deservi sistemul capitalist dominant, care este într-o criză permanentă. În ceea ce ne privește, noi nu-l susținem și suntem, deci, împotriva următoarelor: insistarea în continuare asupra controlării emisiilor prin intermediul sistemului de comercializare a emisiilor, care a demonstrat că în loc să reducă emisiile, le sporește; o mai mare deschidere a piețelor și diviziunea muncii la nivel global, astfel încât capitalul UE să poată acapara resursele țărilor în curs de dezvoltare, scăzând astfel costurile și crescând profitul; și capitalismul verde, care asociază „protecția climei și liberalizarea comerțului” cu „comerțul cu bunuri și servicii ecologice”.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris.(DE) UE are responsabilitatea de a încorpora aspecte ale politicii de mediu referitoare la comerț în politica sa comercială internațională. Susțin primii pași în această direcție, făcuți deja de UE în acordurile sale comerciale. Cu toate acestea, există încă multe de făcut. Și totuși, nu pot să sprijin articolul 48. Subvențiile agricole sunt necesare pentru securitatea alimentară și independența a 500 de milioane de europeni și, pentru mine, aceasta are o importanță deosebită. Subvențiile permit, de asemenea, menținerea diversității în agricultură și contribuie la conservarea peisajului.

 
  
MPphoto
 
 

  Astrid Lulling (PPE), în scris. (FR) Am votat împotriva raportului privind politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice, deoarece nu sunt deloc de acord cu opinia și raționamentul raportorului. Solicitarea sa de a consolida obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, indiferent de rezultatele finale ale negocierilor internaționale, ar rezulta într-un dezavantaj competitiv pentru întreprinderile europene. Propunerea raportorului de a compensa acest dezavantaj prin măsuri protecționiste, cum ar fi o taxă de carbon la frontierele Uniunii Europene și prețuri minime reglementate pentru CO2, ar duce la creșterea deficitului competitiv în comparație cu alte sectoare din avalul lanțului de producție industrială. În plus, aceste măsuri ar deteriora politica comercială externă a Uniunii, făcând mai complicată încheierea de acorduri de liber schimb, bilaterale sau multilaterale, în viitor.

Conferința de la Copenhaga de anul trecut a demonstrat că dacă Uniunea Europeană avansează în mod unilateral, politica sa în domeniul climei este sortită eșecului. Acest lucru se datorează faptului că partenerii săi economici nu vor permite să li se dicteze obiective sau metode europene. Uniunea trebuie să sprijine întreprinderile în eforturile lor de a reduce consumul de energie, menținându-și concomitent competitivitatea pe plan internațional. O abordare mai pragmatică în negocierile internaționale ar fi un început.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Salut acest raport, care stabilește modul în care politica comercială a UE ar putea contribui la abordarea schimbărilor climatice. Dl Jadot dorește ca UE să își asume statutul de lider internațional în acest domeniu și să analizeze posibilitatea unei taxe pe tranzacții financiare, reforma OMC (în special reglementările antidumping ale acesteia), interdicția acordării de împrumuturi de către Banca Europeană de Investiții pentru proiecte care au un impact negativ asupra climei și desființarea subvențiilor agricole pentru export – care sunt toate măsuri binevenite.

 
  
MPphoto
 
 

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. (PT) Comerțul cu bunuri și servicii reprezintă aproximativ 20 % din emisiile globale de gaze cu efect de seră. În multe state membre, emisiile legate de consum depășesc nivelurile emisiilor legate de producție. Uniunea Europeană trebuie să lupte împotriva acestor emisii „tranzacționate”. Aceasta este singura cale prin care putem începe să combatem în mod eficient schimbările climatice. UE nu poate, de exemplu, să finanțeze eforturile de combatere a defrișărilor, stimulând, concomitent, importul de produse din lemn și biocombustibili. UE trebuie să își transforme modurile de producție și de consum, nu să se limiteze la externalizarea emisiilor sale. UE trebuie să își orienteze politicile comerciale spre o formă de discriminare a produselor pe baza impactului acestora asupra climei, stimulând astfel schimbările paradigmatice necesare în privința metodelor de producție și consum și a strategiilor de investiții.

Politicile climatice ale partenerilor noștri comerciali nu pot fi puse în pericol în scopul majorării cotei de piață a Europei. UE trebuie să fie activă în ceea ce privește emisiile generate de transportul internațional și să asigure accesul la tehnologii ecologice pentru țările în curs de dezvoltare. Raportul indică acest plan de acțiune, așa că am votat pentru.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Nu este ușor să se găsească un echilibru între politica comercială internațională și imperativele schimbărilor climatice, însă trebuie să se facă un efort pentru a reduce semnificativ nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră pentru care este responsabil comerțul internațional. Cu toate acestea, acest lucru nu se poate realiza pe seama pierderii competitivității industriei europene, mai ales într-un moment de gravă criză economică și de creștere a șomajului. Trebuie să elaborăm politici ecologice, stimulând economia și reducând nivelul alarmant al șomajului.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Acest raport reprezintă o încercare de a găsi o soluție la problema globalizării, o problemă pe care însăși UE a creat-o. Produsele ieftine se fabrică în țările din afara Uniunii Europene în condiții complet diferite și sunt apoi importate ieftin în Europa, exercitând presiune asupra nivelurilor salariale europene și slăbindu-ne economia.

Acest raport se referă la nivelurile mult mai ridicate de CO2 generate ca urmare a acestei situații. Totuși, nu urmărește să impună un dezavantaj comercial corespunzător produselor în cauză, ci mai degrabă favorizează donarea tehnologiei și competenței europene întregii lumi. Acest lucru nu numai că nu va avea niciun efect asupra atenuării problemei globalizării, ci o va agrava pe aceasta. Din acest motiv, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat pentru rezoluția Parlamentului privind politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice deoarece salut obiectivul ambițios al Consiliului European de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră ale Europei cu 80 până la 95 % până în 2050, comparativ cu nivelurile acestora din 1990, acest obiectiv fiind necesar pentru ca UE să își recapete rolul de lider în chestiuni legate de climă, ceea ce ar trebui să stimuleze alte țări în asumarea unor angajamente mai ambițioase.

Aș dori să subliniez importanța încheierii unui acord internațional cu caracter obligatoriu privind protecția climei și susțin cu tărie lansarea unei dezbateri publice privind constituirea unei Organizații Mondiale a Mediului. De asemenea, cred că este vital să consolidăm interacțiunea pozitivă dintre comerț și protecția climei, să facem ca prețurile comerciale internaționale să fie mai echitabile și să evităm scurgerile de carbon, să promovăm diferențierea produselor în funcție de impactul acestora asupra climei, să ne asigurăm că liberalizarea comerțului nu pune în pericol politicile climatice ambițioase, să includem întru totul transportul în ecuația comerțului și schimbărilor climatice, să consolidăm instrumentele pentru reconcilierea comerțului cu schimbările climatice și să sporim coerența UE în privința climei și comerțului din punctul de vedere al țărilor în curs de dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Pentru a juca un rol de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice, Uniunea Europeană trebuie să consolideze competitivitatea economiei sale prin economisirea de energie și folosirea surselor de energie regenerabile, două sectoare care pot îmbunătăți securitatea sa energetică și care au potențial ridicat în ceea ce privește dezvoltarea industrială, inovarea, amenajarea teritorială și crearea de locuri de muncă.

În același timp, UE trebuie să își schimbe politicile comerciale, fie că acestea sunt bilaterale, regionale sau multilaterale. Aceasta deoarece comerțul cu bunuri și servicii este responsabil pentru aproximativ 20% din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Acesta este un proiect dificil. Însă UE a făcut deja primii pași în direcția cea bună în ceea ce privește importul ilegal de lemn, biocombustibilii, și emisiile provenite din aviație. Rezultat al numeroaselor discuții desfășurate cu întreprinderi, asociații, reprezentanți sindicali sau cu Comisia, acest raport urmărește să identifice etapele suplimentare care ar permite UE să continue în această direcție.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. (ES) Summitul Națiunilor Unite privind schimbările climatice, care a avut loc la Copenhaga, a rezultat într-un acord dezamăgitor, care nu este capabil să limiteze încălzirea globală la sub 2°C. În același mod, acordul de la Copenhaga nici nu este încheiat la nivel mondial, și nici nu este obligatoriu. UE este departe de a fi principalul responsabil pentru acest eșec, însă lipsa de unitate, incapacitatea de a vorbi în unanimitate, incapacitatea de a corela obiectivele de reducere a emisiilor și sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare cu recomandările științifice și cu solicitările Parlamentului au făcut din aceasta o entitate neauzită și ineficientă. De ce există atât de multe probleme? Desigur, nu există un singur răspuns la această întrebare, însă o proporție semnificativă a problemei se datorează faptului că multe țări încă nu au trecut printr-o transformare ecologică a economiilor lor pe scară largă și continuă să se îndoiască de avantajele economice, sociale și democratice. Aceasta în ciuda numărului mare de studii și de experiențe de succes în ceea ce privește tranziția energetică și agricultura și sistemele de transport mai durabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Oreste Rossi (EFD), în scris. (IT) Ne opunem ferm acestui raport, deoarece nu putem accepta această abordare părtinitoare, care contrazice întru totul interesele economice ale societății și întreprinderilor noastre. A crede că Europa poate rezolva singură problema emisiilor de CO2 în mediu este o simplă amăgire. După ce am solicitat prea multe la conferința de la Copenhaga de anul trecut, nu am învățat lecția și pregătim din nou un document care solicită prea mult, de data aceasta pentru viitoarea conferință privind schimbările climatice din Cancún. Nu avem niciun dubiu cu privire la rezultat în cazul în care textul va fi adoptat când va ajunge înaintea acestei Camere: va fi aruncat la gunoi, la fel ca ultimul. Se pare că acest raport încearcă să schițeze principalele puncte ale următorului document care urmează a fi elaborat în legătură cu summitul privind schimbările climatice (COP 16).

 
  
  

Raport: Yannick Jadot (A7-0310/2010) și propunere de rezoluție (RC-B7-0616/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Goebbels (S&D), în scris. (FR) Eu nu înțeleg logica din spatele activității Parlamentului European în privința schimbărilor climatice. Potrivit multor deputați europeni, Uniunea ar trebui să facă din ce în ce mai multe pentru a reduce emisiile – reduceri de 30 %, 40 %, 50 % – deși în același timp nu reușim să punem în aplicare faimoasa strategie 2020. Cu atât mai mult cu cât restul lumii nu ia act de mișcările pe care le face Europa. La Copenhaga „s-a ajuns la un acord între americani, chinezi, indieni, brazilieni și africani”. Uniunea Europeană nici nu a fost invitată.

La Cancún nu va exista un acord „obligatoriu” privind celebrele certificate pentru emisii de CO2, din motivul întemeiat că legislatorii Statelor Unite, Canadei și Australiei nu doresc unul, iar China, India, Brazilia și altele nu își vor permite să fie legate astfel într-o cămașă de forță. Uniunea Europeană ar trebui să investească mai mult în noile tehnologii, nu în activități care deservesc doar speculațiile financiare.

 
  
  

Raport: Harlem Désir (A7-0317/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. (FR) Responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile internaționale ne duce spre o mai bună guvernanță a economiei globale, încurajează o globalizare mai echitabilă, mai socială, mai umană și contribuie la dezvoltarea durabilă. Într-o eră a globalizării, susțin această propunere, care urmărește să facă practicile internaționale ale întreprinderilor mai morale.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Globalizarea și criza financiară și socială au crescut necesitatea unor norme mai stricte pentru economia mondială, deoarece politica comercială internațională este în prezent concepută pentru a servi doar intereselor câtorva jucători economici, care au profitat de liberalizarea pieței pentru a externaliza o parte din producție și pentru a-și diversifica regimul de aprovizionare, bazându-se pe țările în care costurile de producție sunt scăzute, iar regimurile de reglementare sunt mai puțin stricte.

Prin urmare, sunt de acord cu principiile propuse în acest raport, care vizează efectuarea schimburilor comerciale într-o manieră conformă cu obiectivele UE, în special cu politica sa externă. Acest lucru poate fi realizat prin punerea în aplicare a responsabilității sociale și de mediu a întreprinderilor în domeniul comerțului, astfel încât acestea să nu mai încalce principiile responsabilității sociale. Aceasta este o formă de dumping social, care trebuie să fie reglementată prin aprobarea propunerilor din acest raport, în special a celor care țin de mecanismele de cooperare judiciară între UE și țările partenere, în vederea urmăririi corporațiilor multinaționale pentru încălcări grave ale normelor de mediu sau ale drepturilor fundamentale, și prin adoptarea unei noi inițiative de către Comisie.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Europeană a beneficiat masiv de pe urma deschiderii piețelor internaționale. În același timp, modelul social european, care a fost legat de globalizare în Europa are, din păcate, un impact foarte mic asupra negocierilor comerciale internaționale. Acesta este scopul rezoluției pentru care am votat săptămâna aceasta. Cu acest text de rezoluție, am vrut să îndemn Uniunea Europeană să adopte o poziție puternică față de dumpingul social. Rezoluția solicită ca noțiunea de responsabilitate socială a întreprinderilor, concept recunoscut de către OECD, OIM și Organizația Națiunilor Unite, să fie încorporată în sistemul generalizat de preferințe. De asemenea, invită Comisia să efectueze noi evaluări de impact pentru a examina efectul pe care acordurile comerciale îl au asupra IMM-urilor europene. În sfârșit, rezoluția prevede că toate noile acorduri ar trebui să includă în mod automat o clauză de responsabilitate socială a întreprinderilor. Ca și în domeniul dezvoltării durabile, Uniunea Europeană trebuie să pună banii la bătaie, susținându-și modelul social și utilizându-l pentru a propulsa progresul în tandem cu globalizarea.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat pentru acest raport, deoarece prezintă propunerile Parlamentului European, care prevăd măsuri concrete pentru promovarea responsabilității sociale a întreprinderilor în contextul politicii comerciale a Uniunii Europene. Aș dori să subliniez faptul că criza economică și financiară internațională a generat o criză socială în întreaga lume, iar acest lucru de abia a sporit nevoia de reglementări stricte pentru a garanta monitorizarea mai eficientă a economiei mondiale și faptul că aceasta nu se dezvoltă în detrimentul societăților noastre. Astfel, în cazul Europei, politica comercială trebuie să se desfășoare într-o manieră conformă cu toate obiectivele Uniunii și în special cu obiectivele politicii sale externe. În plus, este foarte important ca Europa să se asigure că politica sa comercială comună nu subminează, ci mai degrabă ajută la protejarea modelului său social și a politicii sale de mediu.

Sunt de acord cu solicitarea Parlamentului European adresată Comisiei Europene de a îmbunătăți modelul de evaluare a impactului asupra durabilității, pentru a reflecta în mod adecvat implicațiile economice, sociale, privind drepturile omului și mediul, inclusiv obiectivele de atenuare a schimbărilor climatice, în cazul negocierilor comerciale. Mai mult decât atât, Comisia ar trebui să monitorizeze acordurile comerciale încheiate cu țările partenere ale UE prin efectuarea unor studii de evaluare a impactului asupra durabilității, înainte și după semnarea unui acord comercial, luând în considerare în special sectoarele vulnerabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − UE are un rol determinant în eforturile de a crea o nouă guvernanță și, în acest scop, trebuie să promoveze coerența politicilor instituțiilor internaționale. Devine clar că UE trebuie să reflecteze, în cadrul revizuirii strategiei sale comerciale, asupra politicii comerciale pe care dorește să o adopte. Dacă vrea să transmită un mesaj clar împotriva protecționismului, trebuie să se asigure de caracterul loial al comerțului internațional.

Uniunea trebuie să își apere interesele comerciale, respectând propriile norme și valori și asigurând respectarea lor de către alții. Nu trebuie uitat faptul că, în Europa, societățile comerciale sunt supuse respectării stricte a standardelor sociale și de mediu. UE trebuie să poată cere același lucru partenerilor săi comerciali, în special țărilor emergente, și să promoveze cerințe de calitate și de durabilitate, mai ales pentru produsele alimentare care intră pe teritoriul său, în scopul menținerii unui comerț loial și echitabil. Uniunea trebuie să instaureze un dialog cu partenerii săi și să găsească un spațiu comun de transmitere a valorilor sale. Prin acest efort de transparență și de dialog cu privire la noile competențe care i-au fost atribuite, Parlamentul European joacă un rol esențial, având obligația de a da negocierilor un mandat politic și moral.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Între globalizarea economică și comerțul internațional, a avut loc o creștere a presiunii concurențiale între țări, care a condus uneori la abuzuri grave privind drepturile omului și mediul. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece cred că este deosebit de pertinent pentru a garanta dezvoltarea unor politici mai durabile, care țin cont de problemele sociale și de mediu, în special prin promovarea responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI).

Este esențial ca întreprinderile europene care investesc și operează în alte zone să acționeze în conformitate cu valorile europene și cu standardele internaționale adoptate. În special, acest raport propune ca viitoarele acorduri comerciale negociate de către Uniunea Europeană să conțină un capitol privind dezvoltarea durabilă, capitol care să includă o clauză privind RSI, pe care eu o consider a fi crucială.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) Reiese din raportul analizat că scopul este acela de a introduce în atitudinile întreprinderilor acele valori care au marcat dintotdeauna Uniunea Europeană și precursorii acesteia.

Scopul este foarte lăudabil, cu condiția să fie pus în aplicare în mod corect și să nu reprezinte poveri care ar scădea competitivitatea întreprinderilor noastre, deoarece acestea sunt deja constrânse de reglementări prea inflexibile în domenii precum dreptul muncii și standardele de mediu (deși niciunul dintre statele membre nu pune la îndoială beneficiile sociale care vin odată cu creșterea costurilor).

Consider, așadar, că trebuie să acționăm cu prudență, deoarece acesta nu este momentul potrivit pentru a adăuga noi sarcini, cu excepția cazului în care toți recunosc necesitatea acestora și sunt dispuși să le accepte.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. (FR) Investițiile străine reprezintă o problemă economică majoră pentru țările emergente și în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, legislația socială și de mediu precară din aceste țări implică faptul că există pericolul condițiilor nerezonabile de muncă, încălcărilor drepturilor omului și daunelor aduse mediului. Acesta este motivul pentru care Parlamentul European a solicitat includerea unei clauze de responsabilitate socială a întreprinderilor în acordurile comerciale semnate de către Uniunea Europeană, care s-ar aplica întreprinderilor care investesc în țările în curs de dezvoltare. Clauza ar obliga aceste întreprinderi, filialele acestora și lanțul de aprovizionare să își asume angajamente clare și demonstrabile în ceea ce privește impactul social și de mediu al activității lor. Clauza ar permite, de asemenea, victimelor să inițieze acțiuni în justiție. Aceasta este cea mai bună soluție pentru a asigura o mai bună protecție socială și standarde de mediu în întreaga lume.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat pentru acest raport deoarece susține necesitatea unei noi abordări de reglementare a comerțului internațional. Aceste standarde, care sunt mai eficiente și mai bine puse în aplicare, ar trebui să contribuie la dezvoltarea unor politici mai durabile, care țin seama cu adevărat de preocupările sociale și de mediu, nu doar de profit cu orice preț pentru companii.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Principiile care stau la baza responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI) sunt pe deplin recunoscute la nivel internațional și vizează un comportament responsabil din partea întreprinderilor, care presupune respectarea legislației în vigoare, în special în ceea ce privește fiscalitatea, ocuparea forței de muncă, relațiile de muncă, drepturile omului, protecția mediului, drepturile consumatorilor și, de asemenea, implicarea în lupta împotriva corupției. Prin urmare, cred că este absolut pozitiv faptul că UE încorporează acum un capitol privind dezvoltarea durabilă, care va include clauze privind RSI, în acordurile comerciale viitoare.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Uniunea Europeană sprijină obiectivul promovării responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI). Uniunea trebuie să se asigure că politicile externe pe care le pune în aplicare au o contribuție eficientă la dezvoltarea socială durabilă a țărilor în cauză. Trebuie să se asigure, de asemenea, că acțiunile întreprinderilor europene, oriunde ar investi și opera acestea, sunt în conformitate cu valorile europene și cu normele stabilite la nivel internațional.

În conformitate cu articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, politica comercială comună a UE trebuie să se desfășoare „în cadrul principiilor și obiectivelor acțiunii externe a Uniunii” și, în temeiul articolului 3, aceasta ar trebui să contribuie, printre altele, „la dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritate și respect reciproc între popoare, în special a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv la respectarea principiilor Cartei Națiunilor Unite”.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. (FR) Am votat în favoarea raportului privind responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale. Globalizarea a dat naștere unei concurențe acerbe între țări, concurență care, la rândul său, a condus la practici inacceptabile din partea multor multinaționale în țările în curs de dezvoltare: nerespectarea standardelor fundamentale privind munca, încălcări ale drepturilor omului și daune aduse mediului. Parlamentul solicită includerea unei clauze privind responsabilitatea socială a întreprinderilor în toate acordurile comerciale internaționale semnate de Uniunea Europeană. Această clauză ar necesita publicarea regulată de rapoarte care detaliază impactul social și de mediu al activităților fiecărei întreprinderi, ținând seama de toate filialele și de lanțul de aprovizionare. Raportul solicită crearea de mecanisme de cooperare juridică între UE și statele semnatare și în cadrul acordurilor comerciale, în scopul de a garanta victimelor căi legale de atac în justiție în cazul în care companiile multinaționale și filialele acestora nu respectă legislația socială și de mediu.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Sunt de acord cu raportul, deoarece, după cum știți, expansiunea comerțului internațional este justificată dacă aceasta contribuie la dezvoltarea economică, la crearea de locuri de muncă și la îmbunătățirea nivelurilor de trai. Numai atunci este liberalizarea comerțului considerată ca fiind ceva pozitiv și acceptat. Dimpotrivă, când distruge locuri de muncă sau subminează condițiile de trai, drepturile sociale și mediul, dă naștere unei opoziții foarte puternice. Politica comercială comună nu poate fi, prin urmare, redusă la un set de măsuri menite să servească numai intereselor imediate ale câtorva actori economici. Impactul economic și social al liberalizării comerțului variază foarte mult de la țară la țară și trebuie să fie gestionat și uneori compensat, deoarece liberalizarea este un proces în care există întotdeauna învingători și învinși. Expansiunea comerțului internațional este universal benefică doar dacă sunt îndeplinite anumite condiții și de aici rezultă necesitatea de a gestiona liberalizarea comerțului, inclusiv aranjamentele practice și volumul schimburilor comerciale, o necesitate care a ajuns să fie simțită chiar mai puternic pe măsură ce procesul de globalizare accelerează. Europa și comunitatea internațională în ansamblu se confruntă, așadar, cu un imperativ: trebuie să includă garanții reale privind dezvoltarea durabilă și drepturile muncii în normele care reglementează comerțul internațional. Acest imperativ, care este în concordanță atât cu obiectivele Organizației Națiunilor Unite, cât și cu cele ale Uniunii Europene, este în consonanță cu așteptările publicului din Europa. Până în prezent, legătura dintre comerț și responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) a fost în cel mai bun caz lipsită de consistență. Încorporarea principiilor RSI în normele care reglementează comerțul internațional ar permite UE să exercite presiuni asupra întreprinderilor, pentru ca acestea să-și amelioreze comportamentul, și asupra statelor cu care semnează acorduri comerciale, pentru ca acestea să se conformeze standardelor muncii și mediului.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris.(DE) Am votat în favoarea raportului, deoarece consider că întreprinderile care desfășoară activități comerciale au o anumită responsabilitate față de oamenii care lucrează pentru acestea. În primul rând, includerea unor clauze de responsabilitate socială în acordurile comerciale cu țări terțe creează condiții egale pentru companiile din UE și din aceste țări terțe și oferă protecție pentru lucrători. Cu toate acestea, când se stabilesc clauzele, trebuie luat în considerare principiul proporționalității. Acestea trebuie să reprezinte un echilibru și nu trebuie să fie stabilite în așa fel încât să împiedice schimburile comerciale în asemenea măsură încât să aibă, în primul rând, un efect negativ asupra lucrătorilor și, ulterior, și asupra consumatorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Efectele economice și sociale datorate liberalizării comerțului sunt diferite de la o țară la alta și trebuie să fie ținute sub control în majoritatea cazurilor. Politica comercială comună trebuie să fie în conformitate cu obiectivele generale ale Uniunii Europene și nu trebuie să deservească doar interesele de scurtă durată ale unor operatori economici importanți.

Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că integrarea principiilor referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în normele de comerț internațional va oferi Uniunii posibilitatea de a exercita anumite presiuni asupra întreprinderilor și asupra statelor semnatare ale acordurilor comerciale cu Uniunea Europeană pentru garantarea respectării standardelor în materie de muncă. Astfel, ne vom asigura că politicile externe pe care le punem în practică vor contribui efectiv la dezvoltarea socială și economică durabilă, iar întreprinderile vor respecta normele și valorile noastre convenite la nivel internațional.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Salut raportul colegului meu, Harlem Désir, privind responsabilitatea socială a întreprinderilor. Domnia sa consideră RSI un instrument eficient pentru îmbunătățirea competitivității, competențelor și oportunităților de formare, a siguranței la locul de muncă și a mediului de lucru, care protejează drepturile lucrătorilor și drepturile comunităților locale și indigene, promovează o politică de mediu durabilă și încurajează schimburile de bune practici la nivel local, național, european și mondial. Totuși, raportorul evidențiază că acestea nu pot înlocui reglementările muncii sau acordurile generale sau sectoriale colective.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Responsabilitatea socială a întreprinderilor poate fi iluzorie și, deși limitează anumite tipuri de abuzuri, poate da impresia că celelalte tipuri sunt acceptabile. Chiar și în această situație, poate oferi un cadru conceptual și juridic pentru intervenția statului în producție, precum și condițiile sociale și ecologice în care are loc această intervenție. Din punctul de vedere al acestui obiectiv, susțin acest raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Principiile care guvernează legislația în vigoare, în special în ceea ce privește fiscalitatea, ocuparea forței de muncă, relațiile de muncă, drepturile omului, protecția mediului, drepturile consumatorilor și, de asemenea, implicarea acestora în lupta împotriva corupției, trebuie să fie adoptate de toate întreprinderile care operează în comerțul internațional. Încorporarea acestor tipuri de clauze în acordurile comerciale care urmează să fie negociate în viitor este deci extrem de importantă.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Acest raport urmărește, de asemenea, o mai mare reglementare a întreprinderilor de către Uniunea Europeană. Cu toate acestea, Uniunea Europeană a demonstrat adesea că restricțiile sale nu consolidează mediul de afaceri sau nu îmbunătățesc calitatea vieții, ci tind să fie mai mult contra-productive. Din fericire, raportorul este conștient de cât de important este să se pună capăt celor mai grave excese ale globalizării. Acesta solicită foarte clar ca schimburile comerciale internaționale să fie liberalizate în măsura în care vor avantaja toate nivelurile societății și cu condiția ca acest lucru să reprezinte o îmbunătățire a calității vieții. Din acest motiv, m-am abținut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) După criza climatică, energetică și alimentară, criza financiară internațională, care a dus la o criză socială pe scară largă, accentuează pur și simplu necesitatea unor reglementări solide pentru a asigura o mai bună integrare a economiei globale și pentru a garanta că aceasta nu se dezvoltă în detrimentul societății.

Comerțul internațional, care ocupă un loc central în globalizare, nu este exclus. Pentru oamenii de pretutindeni, dezvoltarea comerțului internațional este, de fapt, justificată doar în cazul în care contribuie la dezvoltarea economică, ocuparea forței de muncă și îmbunătățirea standardelor de trai. Doar cu această condiție este considerată pozitivă și acceptabilă deschiderea față de comerț. În schimb, aceasta provoacă o opoziție foarte puternică atunci când distruge locuri de muncă sau afectează nivelul de trai, drepturile sociale și mediul.

Politica comercială nu poate fi, prin urmare, redusă doar la interesele imediate ale câtorva operatori economici. Pentru Europa, politica comercială trebuie să fie conformă cu toate obiectivele Uniunii, în special cu cele ale politicii sale externe. Este, de fapt, una dintre pârghiile de politică externă menite să contribuie la reglementarea globalizării.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Rezoluția Parlamentului European privind responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale este concepută ca un avertisment și ca un progres pe calea unui nou model social bazat pe etică și pe responsabilitatea socială în lumea afacerilor. Eșecul statului social așa cum îl știm impune crearea de noi realități, iar responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) poate fi forța propulsoare din spatele unei noi paradigme pentru schimbare.

Într-adevăr, problemele globale au fost exacerbate de criza financiară și de consecințele sale sociale. Principiile care guvernează RSI sunt pe deplin recunoscute la nivel internațional, fie de Organizația pentru cooperare și dezvoltare economică (OCDE), de Organizația Internațională a Muncii (OIM) sau de Organizația Națiunilor Unite (ONU).

Promovarea RSI este un obiectiv susținut de Uniunea Europeană și un obiectiv pe care îl sprijin. Având în vedere acest lucru, aș dori, de asemenea, să subliniez sprijinul meu pentru un comitet pentru comerț și condiții de muncă decente în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), comitet care ar oferi un forum pentru discutarea problemelor, inclusiv a celor privind standardele de muncă, mai ales pentru că au legătură cu exploatarea copiilor, și RSI, deoarece aceasta are legătură cu comerțul internațional.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. (ES) În această rezoluție, PE afirmă că provocările globale au fost accentuate de criza financiară și de consecințele sale sociale și că au dat naștere unor dezbateri la nivel mondial în ceea ce privește necesitatea unei noi abordări normative și problemele de guvernanță din economia mondială, inclusiv din comerțul internațional. Aceasta avansează ideea potrivit căreia reglementările noi, mai eficiente și mai bine executate, ar trebui să contribuie la dezvoltarea unor politici mai durabile, care să țină seama cu adevărat de preocupările sociale și de mediu, și precizează că globalizarea a sporit presiunea concurențială asupra țărilor în sensul atragerii investitorilor străini, precum și concurența între întreprinderi. Uneori, acest lucru a dus la situația în care unele guverne tolerează abuzuri sociale și încălcări grave ale drepturilor omului și distrugeri importante ale mediului pentru a atrage comerțul și investițiile.

 
  
  

Propunere de rezoluție (B7-0623/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Încă de la începuturile sale, Uniunea Europeană a făcut eforturi pentru a-și atinge obiectivul de a crea o piață unică. Legea concurenței a contribuit la susținerea acestor eforturi. Departe de a căuta să favorizeze grupurile corporative mari, politica în domeniul concurenței este, de fapt, menită să protejeze operatorii mai mici de practicile care distorsionează concurența. Acordurile între întreprinderi – cu privire la sprijinirea programelor de cercetare, de exemplu – pot ascunde practici comerciale restrictive, concepute pentru a elimina un rival. Cu toate acestea, dinamismul economiei europene este parțial legat de una și aceeași capacitate de cooperare. În consecință, Comisia Europeană a adoptat o abordare politică pragmatică. Comisia stabilește în mod regulat categoriile de acorduri care pot eluda regulile stricte ale concurenței, acolo unde acest lucru se va dovedi benefic. Comisia Europeană este implicată în consultări ample acum că aceste reglementări urmează a fi revizuite. În general, legislația propusă a luat în considerare pozițiile adoptate de către Parlamentul European și este în concordanță cu opiniile noastre pe această temă. Prin urmare, am votat în favoarea textului.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Cele două regulamente de exceptare pe categorii, REC privind acordurile de specializare (Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2658/2000) și REC privind acordurile de cercetare și dezvoltare (Regulamentul (CE) nr. 2659/2000) vor expira la 31 decembrie 2010. Comisia intenționează să adopte două noi regulamente de exceptare pe categorii pentru modificarea ultimelor și anumite orientări, astfel încât părțile interesate să poată ajuta la realizarea analizei și la determinarea conformării acordurilor de cooperare cu regulile concurenței. Există în prezent un nou set de reguli derivate din jurisprudența Comisiei și Curții care trebuie codificate. Susțin această rezoluție și în special obiectivul Parlamentului European de a asigura certitudinea juridică pentru părțile interesate. Consider că atunci când stabilește orientări, UE ar trebui să țină seama de experiența autorităților naționale în domeniul concurenței din UE și a autorităților din domeniul concurenței de pretutindeni din lume. Cred că ar fi benefic să înceapă negocierile internaționale privind normele convergente ale concurenței la nivel mondial, dat fiind faptul că multe acorduri și practici sunt acoperite de regimuri diferite de concurență, care împiedică părțile interesate să concureze pe piață într-un mediu echitabil.

 
  
MPphoto
 
 

  Lara Comi (PPE), în scris. (IT) O economie de piață sănătoasă nu poate exista fără o monitorizare constantă, continuă a situației concurenței din cadrul acesteia. O astfel de monitorizare, însă, nu poate lua forma ideologică a unui set de parametri care se aplică tuturor. De fapt, situația din fiecare nișă a pieței ar trebui să fie analizată de la caz la caz, pentru a realiza o evaluare corectă în ceea ce privește respectarea acelor principii, care, dacă sunt aplicate mecanic, ar ajunge să genereze situații paradoxale și anti-economice. Prin urmare, Comisia merită laude pentru că a încercat să păstreze controlul asupra cooperării orizontale în acordurile de specializare, precum și în acordurile de cercetare și dezvoltare, două sectoare oarecum delicate, ale căror particularități justifică tratamentul special de care se bucură.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Acordurile orizontale între companii, acceptate în conformitate cu prevederile legale, reprezintă o formă de colaborare între întreprinderi care este adesea esențială pentru a genera beneficii economice considerabile, de care beneficiază în cele din urmă piața și consumatorii. Acestea sunt în mod normal activități de cooperare care nu implică nicio coordonare a comportamentului concurențial de către părțile de pe piață, astfel încât nu au niciun efect asupra competitivității, ci promovează câștiguri care altfel ar fi imposibile. Din acest motiv, sunt scutite de la punerea în aplicare a articolului 101 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Acest lucru este relevant în special pentru acordurile de specializare, precum și pentru acordurile de cercetare și dezvoltare prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 2659/2000 și nr. 2658/2000, pe care Comisia le propune acum pentru revizuire. Într-un moment în care Europa are nevoie de investiții în cercetare și dezvoltare și ar trebui să investească în inovare, este vital să se stabilească cerințele juridice prealabile pentru crearea sinergiei necesare între întreprinderile care operează pe piață, în conformitate cu dreptul concurenței.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) În conformitate cu articolele 101 alineatul (1) și (3), 103 alineatul (1) și 105 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, sunt permise formele de cooperare orizontală între companii, cu condiția ca aceste acorduri să contribuie la îmbunătățirea producției sau a distribuției produselor sau la promovarea progresului tehnologic sau economic și să reprezinte beneficii pentru consumatori. Am votat în favoarea acestui raport deoarece cred că, având în vedere schimbările legislative importante de la adoptarea regulamentelor și orientărilor orizontale, precum și experiența ulterioară pe care a dobândit-o Comisia în aplicarea acestor regulamente, este necesară codificarea unui nou set de norme emise de către Comisie, care să țină cont de jurisprudența Curții Europene de Justiție în acest domeniu.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Sunt de acord cu propunerea, deoarece acordurile orizontale generează de obicei mai multe probleme referitoare la concurență decât acordurile verticale și, prin urmare, mă bucur că Comisia menține o abordare mai restrictivă privind stabilirea pragului cotei de piață în ceea ce privește acordurile orizontale. De asemenea, sunt de părere că o astfel de abordare nu ar trebui, totuși, să conducă la un cadru de reglementare mai complicat.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru acest raport. Salut faptul că Comisia a deschis două consultări publice diferite în legătură cu revizuirea normelor de concurență aplicabile acordurilor de cooperare orizontală. Rezoluția subliniază importanța de a asculta și de a lua cât mai mult în considerare în procesul decizional punctele de vedere ale părților interesate, în vederea realizării unui cadru de reglementare echilibrat și realist.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Revizuirea regulilor privind concurența aplicabile acordurilor de cooperare orizontală este esențială pentru a spori colaborarea între companii, în special în ceea ce privește C&D, și contribuie astfel la crearea de sinergii pentru o dezvoltare mai amplă în toate domeniile de cooperare. Totuși, trebuie să ținem cont de faptul că scopul acestui tip de cooperare nu este acela de a eluda regulile concurenței.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Acordurile de cooperare orizontală pot aduce avantaje economice semnificative. Astfel, concurenții împart riscul, costurile scad, investițiile, know-how-ul și calitatea produsului cresc, iar varietatea și inovațiile pot fi puse în aplicare mult mai rapid. Pe de altă parte, acordurile de cooperare orizontală pot reduce concurența în cazul în care concurenții stabilesc prețuri, fixează producția sau forțează divizarea piețelor. Acordurile clare care să asigure stabilitatea ar fi, prin urmare, binevenite. Mă abțin de la vot, deoarece unele puncte nu sunt încă suficient de clar formulate.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea rezoluției privind revizuirea regulilor concurenței aplicabile acordurilor de cooperare orizontală, deoarece ține seama de activitatea Comisiei, în special de transparența sa în relațiile cu Parlamentul și de spiritul de deschidere cu care a început acest proces de revizuire, intenționând să asculte toate părțile interesate.

Certitudinea juridică ar trebui să fie luată în considerare ori de câte ori este revizuit un text legislativ. În conformitate cu rezoluția, cred că este esențial ca, odată ce a fost adoptat noul cadru de reglementare în formă finală, să existe o notă de sinteză și noi întrebări frecvente care să explice în detaliu acest cadru tuturor actorilor de pe piață. Împărtășesc preocuparea Parlamentului că acesta ar trebui să fie privit ca un cadru de reglementare integrat privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală. Drepturile de proprietate intelectuală aduc o contribuție esențială pentru inovare, deci este vital ca acestea să fie respectate.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. (ES) În această rezoluție, PE salută faptul că Comisia a deschis două consultări publice diferite privind revizuirea regulilor de concurență aplicabile acordurilor de cooperare orizontală. Aceasta subliniază importanța ca, în procesul de luare a deciziilor, punctele de vedere ale părților interesate să fie ascultate și examinate cât mai mult cu putință, în vederea realizării unui cadru de reglementare echilibrat și realist. De asemenea, invită Comisia să indice în mod clar la sfârșitul procesului de revizuire modul în care a luat în considerare contribuțiile părților interesate.

 
  
 

(Ședința a fost suspendată la ora 13.20 și reluată la ora 15.00)

 
Ultima actualizare: 3 mai 2011Notă juridică