Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2010/2965(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

B7-0637/2010

Dezbateri :

PV 25/11/2010 - 12.2
CRE 25/11/2010 - 12.2

Voturi :

PV 25/11/2010 - 13.2

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0449

Dezbateri
Joi, 25 noiembrie 2010 - Strasbourg Ediţie JO

12.2. Tibet - planuri de a transforma chineza în principala limbă de predare
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Președintă. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea asupra celor șase propuneri de rezoluții privind Tibetul – planurile de a transforma limba chineză în principala limbă de predare(1).

 
  
MPphoto
 

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, autoare.(PL) Dnă președintă, în octombrie, am fost martorii protestelor pașnice ale miilor de tibetani împotriva planurilor autorităților chineze de a schimba politica în domeniul educației. Modelul bilingv actual, care permite minorităților etnice să studieze în limba lor națională alături de limba chineză, urmează să fie înlocuit de unul în care chineza să fie principala limbă de predare.

Secretarul Partidului Comunist Chinez din provincia Qiang Wei a declarat într-un articol de presă că limba mandarină standard va fi principala limbă de predare în școlile primare, până în 2015. Datorită nevoii pe care o au tibetanii și reprezentanții altor grupuri etnice de a funcționa eficient pe piața muncii din China, aceștia ar trebui să poată studia chineza, dar nu cu prețul de a nu putea beneficia de o educație adecvată în propria lor limbă.

Ar trebui reamintit că drepturile pentru care se luptă tibetanii decurg din articolul 4 al constituției chineze și din articolul 10 al legii regiunilor naționale autonome. Ca urmare, tibetanii cer respectarea unor drepturi care le-au fost deja acordate, iar Parlamentul ar trebui să îi sprijine cu hotărâre în încercarea lor de a-și prezerva propria cultură, al cărui element de bază îl constituie limba. Cred că suntem cu toții de acord cu vorbele lui Dokru Choedaka, un susținător al limbii tibetane, atunci când acesta spune că școlile și limba constituie esența identității naționale.

 
  
MPphoto
 

  Marietje Schaake, autoare. – Dnă președintă, cultura și expresiile culturale stau la baza valorilor și identității oamenilor. Astfel cum spune Aristotel, nu este vorba despre aparența exterioară, ci despre semnificația interioară.

Atunci când cultura este folosită drept instrument pentru a impune valori și pentru a elimina diversitatea și libertatea de exprimare, aceasta devine o armă. De aceea, faptul că chineza bazată pe dialectul mandarin a fost introdusă ca principală limbă de studiu și ca principală limbă folosită în documentele oficiale, este o evoluție îngrijorătoare pentru tibetani. Dacă China intenționează în acest mod să elimine cultura tibetană, atunci acționează împotriva propriilor sale intenții declarate, acelea de a promova relațiile armonioase dintre nenumăratele culturi, etnicități și identități pe care această țară le cunoaște. De asemenea, autoritățile chineze ar trebui să permită atât accesul în Tibet al mass-mediei străine fără cerința unor permise speciale, cât și comunicațiile necenzurate și accesul la informație și internet în întreaga țară.

Nu doar dezvoltarea economică, ci și diversitatea culturală și respectarea drepturilor omului contribuie la bunăstare în mod egal. UE trebuie să dea prioritate în mod consecvent drepturilor omului în relațiile sale cu China, în special în cazul minorităților etnice sau culturale.

 
  
MPphoto
 

  Ryszard Czarnecki, autor.(PL) Dnă președintă, țările europene mari acordă într-adevăr multă atenție îmbunătățirii relațiilor economice, investiționale și de afaceri cu China. Aceasta înseamnă că Parlamentul trebuie să joace un rol cu atât mai important, discutând deschis despre drepturile omului și despre faptul că acestea sunt încălcate. Cred că Parlamentul trebuie să sublinieze astăzi dreptul oamenilor din Tibet la propria limbă, la contactul nestingherit cu lumea exterioară prin intermediul internetului – până la urmă, trăim totuși în secolul al XXI-lea – la dreptul de a putea discuta cu jurnaliști străini, pentru că interdicția vizitării regiunii de către corespondenții străini este lamentabilă. În final, doresc să spun că impunerea limbii de stat în Tibet este un fapt pe care îl consider profund îngrijorător.

 
  
MPphoto
 

  Heidi Hautala, autoare.(FI) Dnă președintă, articolul 4 al Constituției Republicii Populare Chineze garantează tuturor cetățenilor și naționalităților dreptul de a folosi și de a-și cultiva prin scris și vorbit propria lor limbă. De aceea, suntem în mod justificat îngrijorați în privința veștilor pe care le-am primit recent, conform cărora statutul de limbă de predare al limbii tibetane ar putea fi slăbit. Știu că există proteste în această țară uriașă împotriva faptului că forme ale limbii chineze vorbite în Shanghai și Canton dispar în același mod, iar aceasta este o altă cauză de îngrijorare.

Este important ca Republica Populară Chineză să înțeleagă că prezervarea culturii tibetane depinde fundamental de limba ei, că limba tibetană ar trebui păstrată ca primă limbă de predare și că ar trebui folosită și în universități. Bineînțeles că bilingvismul real este un obiectiv important. Trebuie recunoscut faptul că este important ca tibetanii să studieze și chineza, dar transformarea acesteia în prima limbă de predare este destinată să fie problematică, deoarece va însemna că cultura tibetană va suferi.

Este la fel de important ca, în cele din urmă, China să ratifice Pactul internațional privind drepturile civile și politice pe care l-a semnat cu ani în urmă, deoarece acest fapt ar contribui la garantarea protejării minorităților etnice și religioase și la prezervarea limbilor și culturilor respective.

 
  
MPphoto
 

  Thomas Mann, autor.(DE) Dnă președintă, când ne ridicăm să vorbim în Parlamentul European, putem să folosim limba noastră maternă. Guvernul chinez plănuiește să le retragă acest drept fundamental tibetanilor, amenințându-i cu pierderea propriei lor identități. Mii de tibetani au demonstrat împotriva posibilului sfârșit al politicii bilingvismului, prin proteste pașnice în școli și universități. La 27 octombrie, am primit o petiție în fața clădirii Parlamentului European din Bruxelles, din partea unor elevi tibetani care doreau solidaritatea noastră. Ambasadorul Chinei, dl Song, a subliniat ieri că educația bilingvă în Tibet a fost o măsură importantă pentru a sprijini cultura tibetană. Deși am auzit ceea ce are de spus, nu sunt sigur că l-am crezut. Până la urmă, el nu a negat numeroasele informații din presă indicând faptul că chineza întemeiată pe dialectul mandarin urmează să fie principala limbă folosită în instituțiile de învățământ din regiunea Quinghai. Dialectele limbii chineze vorbite în Shanghai și Canton urmează, de asemenea, să fie înlocuite în întregul sistem de învățământ și chiar și la radio, de chineza bazată pe dialectul mandarin, în ciuda faptului că guvernul susține că dialectul mandarin este vorbit de doar jumătate din populația Chinei. Articolul 4 al constituției și articolul 10 al legii regiunilor naționale autonome subliniază libertatea tuturor grupurilor etnice de a-și cultiva limba prin scris și vorbit. Dle comisar Lewandowski, v-aș îndemna să vă asigurați că această evoluție îngrijorătoare este abordată în cadrul dialogului dintre UE și China. Vă rog să trimiteți un grup de experți în regiune, într-o misiune de constatare, pentru a stabili unde se află amenințarea la adresa sistemului bilingv. Limba tibetană poate fi suplimentată de cea chineză, dar în niciun caz nu poate fi înlocuită de aceasta.

 
  
MPphoto
 

  Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, în numele Grupului PPE.(PL) Dnă președintă, nimeni nu se mai poate plânge astăzi că nu cunoaște ori că nu are informații despre ceea ce se întâmplă în Tibet și, cu toate acestea, nu facem aproape nicio încercare de a-i opri pe chinezi să-i distrugă pe tibetani, atât ca indivizi, cât și ca întreagă națiune, împreună cu minunata lor cultură și frumoasa și autentica lor religiozitate.

Vorbim astăzi despre distrugerea limbii tibetane și înlocuirea ei cu dialectul mandarin. Până la urmă, mulți dintre noi, cei aflați în acest Parlament și mulți dintre predecesorii noștri, am plătit foarte des un preț ridicat luptându-ne pentru limbile naționale împotriva voinței unui invadator sau dictator, deoarece știam că pierderea limbii noastre este pierderea ultimei speranțe că într-o zi vom putea să fim noi înșine în propria noastră țară. Inclusiv mulțumită acestor experiențe, care au fost soarta multor europeni, trebuie să le cerem celor care negociază cu China în numele nostru, discutând despre dezvoltarea tehnologiei, investiții, comerț și așa mai departe, să nu evite subiectul încălcării constante a drepturilor omului în China. Alăturându-mă celor care au făcut apeluri înainte de mine, cer ca în cadrul negocierilor cu guvernul chinez, problema drepturilor omului să nu fie din nou trimisă în plan secundar, indiferent dacă ne aflăm sau nu într-o criză economică.

 
  
MPphoto
 

  Kristiina Ojuland, în numele Grupului ALDE. – Dnă președintă, de-a lungul întregii istorii a Estoniei, ne-am luptat să păstrăm limba populației indigene. După reobținerea independenței, în anul 1991, ne-am bucurat în sfârșit de libertatea de a ne vorbi limba și de a ne aprecia cultura și identitatea. Mă doare să îi văd pe locuitorii Tibetului reprimați, iar limba, identitatea, cultura și religia acestora condamnate la dispariție.

Republica Populară Chineză (RPC) folosește aceleași metode pentru marginalizarea tibetanilor pe care Uniunea Sovietică le-a folosit asupra estonienilor. Asimilarea Tibetului, la fel ca rusificarea Estoniei în timpul ocupației sovietice, se desfășoară prin relocarea populației non-indigene pe teritoriul pe care este stabilită cea indigenă.

Atât timp cât populația chineză Han se află în creștere în Tibet, tibetanii au tot dreptul să se simtă intimidați. Intenția autorităților chineze de a introduce chineza bazată pe dialectul mandarin ca limbă principală de predare în școli încalcă drepturile populației indigene din Tibet. Mi-ar plăcea să văd că această încălcare este discutată ca subiect prioritar în cadrul politicii UE față de RPC și că i se pune capăt.

 
  
MPphoto
 

  Reinhard Bütikofer, în numele Grupului Verts/ALE.(DE) Dnă președintă, mă opun acestei rezoluții. Grupul meu mi-a permis să mă exprim împotriva acesteia, în ciuda faptului că majoritatea colegilor mei nu-mi împărtășesc opinia.

După cum s-a arătat, ambasadorul chinez a răspuns criticilor exprimate. Este posibil ca scrisoarea sa să nu răspundă la fiecare dintre întrebări, dar de ce ne gândim de la început să adoptăm o rezoluție în loc să încercăm să dialogăm? Cum putem cu adevărat să ne luăm în serios pe noi înșine dacă prima dată adoptăm o rezoluție iar mai apoi spunem, așa cum a spus vorbitorul anterior – haideți să trimitem pe cineva într-o misiune de constatare să aflăm în ce mod este amenințat bilingvismul.

Nu cred că este plauzibil să vorbim despre moartea limbii tibetane. Nu este în competența acestui Parlament să decidă câtă maghiară se învață în școlile din Slovacia și România și, cu toate acestea, se simte îndrituit să decidă dacă matematica ar trebui învățată în tibetană sau în altă limbă. Nu știu dacă acest lucru este unul înțelept.

În final, cred că este o greșeală să stabilim o legătură între o chestiune de politică referitoare la limbă și Dalai Lama, cu toate că cele două probleme sunt destul de distincte. Nu cred că acest pas ne va ajuta să garantăm că oamenilor nu le este interzis să-și folosească propria limbă.

 
  
MPphoto
 

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE).(PL) Dnă președintă, limba este cel mai important atribut al identității și principalul instrument de comunicare socială. Dezbaterea de astăzi se referă la încercările guvernului Republicii Populare Chineze de a introduce chineza drept singura limbă obligatorie în sistemul de învățământ din Tibet, încercări care constituie un atac la adresa culturii acelei națiuni. Până în prezent, limba tibetană a fost limba oficială în Tibet și în acele regiuni din China în care tibetanii sunt principalul grup etnic. Pentru tibetani, folosirea și cultivarea acesteia sunt cele mai importante moduri în care își exersează autonomia de facto. Necesitatea de a înțelege chineza este și aceasta de înțeles, pentru cei care urmează să își caute un loc de muncă în afara Tibetului, însă o soluție potrivită și adecvată pare să fie introducerea chinezei în planul de învățământ, și nu înlocuirea limbii tibetane cu cea chineză, ca limbă de predare.

Din acest motiv, ar trebui să ne exprimăm opoziția față de încercarea de a-i lipsi pe tibetani de cel mai important instrument de comunicare. Luându-le posibilitatea de a învăța propria lor limbă, chinezii distrug încet dar sigur autonomia Tibetului și provoacă pierderea patrimoniului cultural al acestuia.

 
  
MPphoto
 

  Cristian Dan Preda (PPE) (pentru a adresa o întrebare în conformitate cu procedura „cartonașul albastru” lui Reinhard Bütikofer (articolul 149 alineatul 8 din Regulamentul de Procedură)). Aș vrea să-l întreb pe colegul nostru, dacă acceptă întrebarea, de ce e mai relevantă poziția ambasadorului Chinei în această privință decât dorința noastră de a vorbi despre ceea ce se întâmplă în Tibet, în acest context? Pentru că, dacă am înțeles bine, domnia sa crede că trebuie mai degrabă să urmăm ceea ce spune Ambasada Chinei, decât ceea ce ne spun propriile convingeri.

 
  
MPphoto
 

  Reinhard Bütikofer (Verts/ALE).(DE) [Vorbitorul răspunde la o întrebare adresată de Cristian Dan Preda în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură].

Dnă președintă, le sunt recunoscător colegilor mei deputați pentru că îmi pun această întrebare, deoarece am astfel posibilitatea să repet ceea ce s-a spus deja. Nu am spus că trebuie să îl credeți pe ambasadorul chinez. Ceea ce am spus a fost că ar fi bine să ne luăm munca în serios și să încercăm să dialogăm și, numai după aceea, să discutăm o rezoluție.

Este lipsit de sens să propui adoptarea unei rezoluții acum, pentru ca mai apoi să trimiți experți în China ca să afli dacă și unde exact este amenințat bilingvismul. Cred că dacă ne dorim să facem ceva în privința eficacității drepturilor omului, nu trebuie doar să exprimăm intenții pioase, ci să abordăm problema, pentru a evita deteriorarea unei situații deja dificile.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sógor (PPE). (HU) Dnă președintă, sunt încântat să sprijin propunerea comună de rezoluție, pentru că exprimă în mod clar principii pe care eu, ca reprezentant al unei minorități naționale indigene, le împărtășesc în totalitate. Sprijin, de aceea, principiul că a) opresiunea limbilor minorităților încalcă în mod fundamental dreptul la libertate al cetățenilor aparținând acelor minorități; b) predarea în limba maternă este cea mai adecvată învățării; și c) autorităților locale și comunităților trebuie să li se confere prin lege competența de a lua decizii în privința limbii folosite în predare.

Doresc să atrag atenția tuturor deputaților care sprijină propunerea asupra faptului că, din nefericire, aceste principii nu sunt pe deplin respectate nici în anumite state membre ale UE. Mărturie a acestui fapt stau legea slovacă privind regimul lingvistic și legea română a educației, aflate în prezent în vigoare, care permit predarea anumitor subiecte exclusiv în limba statului respectiv. Aș putea să mai nominalizez alte câteva țări din UE. Nu voi face acest lucru acum. Sunt un susținător hotărât al monitorizării încălcării drepturilor în afara Uniunii Europene, dar cred în același timp că este important ca practicile dezavantajoase pentru minoritățile naționale de pe teritoriul UE să nu fie trecute cu vederea în tăcere.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Brzobohatá (S&D). (CS) Dnă președintă, doresc să menționez în discursul meu dorința exprimată de Republica Populară Chineză de a avea relații armonioase între toate cele 56 de minorități etnice care trăiesc pe teritoriul acesteia. Referitor la acest lucru, cred cu fermitate că este necesar să sprijinim păstrarea limbii tibetane, care este una dintre cele mai vechi patru limbi asiatice și cea mai originală dintre acestea, constituind atât una dintre rădăcinile fundamentale ale identității, culturii și religiei tibetane, cât și - împreună cu întreaga cultură tibetană - o parte de neînlocuit a patrimoniului cultural mondial, stând mărturie a unei civilizații bogate în istorie. Am încredere că China va aplica consecvent articolul 4 al Constituției Republicii Populare Chineze și articolul 10 al legii regiunilor naționale autonome, care garantează libertatea tuturor națiunilor de a-și folosi și cultiva prin scris și vorbit propria lor limbă.

Cred cu fermitate că fiecare minoritate etnică are dreptul să își păstreze propria limbă și literatură. Un sistem de învățământ bilingv și echitabil va contribui la o cooperare și o înțelegere mai bună, în special dacă tibetanii învață limba chineză, iar populația Han care trăiește în zonele tibetane este, în același timp, încurajată să învețe tibetana. Deoarece propunerea comună de rezoluție înaintată include toate punctele pe care le-am menționat, am decis să o sprijin.

 
  
MPphoto
 

  Jaroslav Paška (EFD). (SK) Dnă președintă, China este din punct de vedere economic și militar o mare putere, iar comportamentul administrației chineze față de cetățenii săi a lăsat mult timp impresia că principiile democratice, astfel cum acestea sunt recunoscute în întreaga lume, vor fi aplicate selectiv în China și numai în măsura în care ele sunt potrivite pentru exercitarea controlului asupra țării de către administrație.

Nu cred că indignarea noastră va schimba hotărârea guvernului chinez de a implementa în țară politica sa în domeniul educației. În ciuda acestui fapt, cred că este necesar să-i avertizăm în mod serios pe partenerii noștri chinezi că tibetanii au dreptul de a-și păstra identitatea și limba și că limba maternă are un rol de neînlocuit în educația copiilor.

China ar trebui să procedeze la fel cum a procedat Slovacia în privința minorității sale ungare, ai cărei copii pot studia în ungurește începând din grădiniță, continuând cu învățământul primar și până la cel liceal. Pe de altă parte, aș dori să-i arăt dlui Sógor că copiii slovaci din Ungaria trebuie să învețe în ungurește începând de la grădiniță și continuând cu învățământul primar și cu cel liceal și că limba slovacă le este predată doar ca limbă străină.

 
  
MPphoto
 

  Csanád Szegedi (NI). (HU) Dnă președintă, ca reprezentant al Mișcării Jobbik pentru o Ungarie mai Bună, salut și sprijin propunerea pentru o rezoluție împotriva planurilor Republicii Populare Chineze de a face astfel încât chineza să fie limbă oficială în școlile tibetane. Deși ocupanții chinezi au garantat autonomia Tibetului, aceștia exclud treptat din forurile educaționale și oficiale limba tibetană. Recordul sărac al Chinei în domeniul drepturilor omului ridică, de asemenea, riscul dezvoltării unor conflicte în Tibet, din cauza introducerii forțate a limbii chineze. Tibetanilor trebuie să li se garanteze dreptul de a fi educați în propria lor limbă și de folosi limba tibetană în chestiunile oficiale. Drepturile fundamentale ale omului trebuie să le fie garantate, inclusiv dreptul de asociere și dreptul civil de a demonstra.

Din păcate, nu trebuie să ne îndepărtăm prea mult pentru a găsi cazuri similare, deoarece încercările crude de asimilare sunt o problemă reală și actuală și în Europa. Trebuie doar să ne gândim la modul în care România tratează minoritatea ungară din Transilvania sau pe cea vorbitoare de Csango, sau la legislația discriminatorie slovacă referitoare la regimul lingvistic.

 
  
MPphoto
 

  Angelika Werthmann (NI).(DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, consider că tibetanilor trebuie să li se acorde dreptul de a vorbi în limba lor nativă, tibetana. Este un drept pe care îl avem cu toții. În caz contrar, aceștia își vor pierde identitatea culturală. Având în vedere situația din Tibet, soluția adecvată cred că o constituie bilingvismul, altfel spus, învățarea tibetanei și chinezei.

În definitiv, bilingvismul promovează în multe feluri dezvoltarea copiilor și trebuie, fără îndoială, sprijinit.

 
  
MPphoto
 

  Bogusław Sonik (PPE).(PL) Dnă președintă, limba tibetană este parte a unei lungi istorii a unei națiuni care s-a luptat de-a lungul anilor pentru a-și păstra propria cultură și este un element de coagulare a comunității. Din acest motiv, menținerea și păstrarea bilingvismului la toate nivelurile de predare în școlile din Tibet este singura și cea mai bună soluție. Guvernul chinez este parte semnatară a Declarației ONU privind drepturile populațiilor indigene, obligându-se astfel să respecte drepturile fundamentale ale minorităților naționale de pe teritoriul său. Toate acțiunile Chinei de interzicere a folosirii limbii tibetane în școli trebuie să fie condamnate de comunitatea internațională. Consider că trebuie făcuți pași care vor permite ca respectarea drepturilor fundamentale ale tibetanilor în China să fie monitorizată mai eficient.

 
  
MPphoto
 

  Sergio Paolo Francesco Silvestris (PPE).(IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, abrogarea sistemului bilingv în Tibet este un act neliberal care se află în opoziție cu respectul pentru identitatea culturală a unei minorități și cu respectul pentru drepturile omului.

Acordurile comerciale sau contractele de afaceri cu China nu pot acționa ca monedă de schimb pentru a distrage atenția Europei de la discriminarea gravă pe care o îndură poporul tibetan.

Tibetanii au, cel puțin, dreptul să continue să fie și să se simtă ca un popor, iar pentru a face acest lucru, trebuie să fie liberi să-și cultive propriile lor tradiții, istoria și limba: pe scurt, să-și păstreze propria identitate, a cărei parte integrantă o constituie identitatea lingvistică.

Planul de a eradica cultura tibetană, care nu s-a încheiat încă cu succes sub simbolul secerii și ciocanului de-a lungul deceniilor de persecuție împotriva poporului și călugărilor tibetani, nu poate fi adus acum cu îndemânare la îndeplinire, prin eliminarea limbii tibetane și impunerea celei chineze.

 
  
MPphoto
 

  Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Dnă președintă, discutăm o problemă care există în aproape toate țările în care trăiesc minorități naționale – și anume, păstrarea limbii, a culturii și accesul egal la educație. Este vorba despre reconfirmarea valorilor noastre, dle Bütikofer.

Înainte de a mă referi la chestiunea Tibetului, permiteți-mi să vorbesc pe scurt despre relațiile noastre bilaterale cu China. Parteneriatul nostru strategic este unul puternic, care ne permite să abordăm toate problemele, inclusiv pe cele mai sensibile. Am construit un cadru impresionant de interacțiuni la nivel înalt, unde abordăm în mod regulat provocările globale cu care se confruntă cetățenii noștri, fără a neglija, cu toate acestea, chestiunile în care viziunile noastre ar putea să difere. Situația din Tibet este unul dintre cazurile în care viziunile noastre diferă.

Mișcările de instituire a chinezei ca limbă principală de predare în zonele tibetane ridică probleme sensibile și complexe. China trebuie să găsească echilibrul potrivit pentru a permite învățarea eficientă și păstrarea limbii tibetane ca limbă vie pentru menținerea învățământului în limba tibetană și ca limbă maternă în zonele tibetane, predând în același timp, în paralel, limba chineză, astfel încât să ofere studenților tibetani șanse decente de angajare în viitor. Izolarea zonelor tibetane nu face deloc ca această sarcină să fie mai ușoară.

Sperăm cu sinceritate că China se va asigura că tibetana este folosită ca principală limbă de predare în școlile din zonele tibetane și că va asigura în aceeași manieră protecția limbilor minorităților în alte părți ale țării. Consultarea specialiștilor, alături de evitarea discriminării și a influenței ideologiei, sunt rețetele adecvate pentru a progresa. UE este pregătită să împărtășească expertiza pe care o are, în situația în care China ar decide astfel. Noi sperăm - și acesta este răspunsul meu direct - să purtăm o discuție sinceră cu autoritățile chineze în această chestiune, în cadrul următoarei runde a dialogului UE-China cu privire la drepturile omului. Este foarte important ca China să permită consultarea publică, pentru a le oferi celor afectați de schimbările politicii referitoare la limbă oportunitatea de a-și exprima în mod liber opiniile, opinii care vor trebui apoi luate în considerare.

De asemenea, am urmărit cu adâncă îngrijorare rapoartele referitoare la arestarea câtorva studenți și profesori care au demonstrat protestând pașnic împotriva planului de reformă a învățământului. Cerem Chinei să îi elibereze pe cei deținuți și să înceapă discuțiile cu societatea civilă tibetană asupra chestiunilor de fond ale reformei propuse.

Ca remarcă finală, doresc să reamintesc poziția adoptată în mod constant de UE cu privire la Tibet. Păstrarea culturii, limbii, religiei și tradițiilor din Tibet și necesitatea de a institui un sistem coerent de autonomie pentru Tibet, în cadrul constituției chineze, rămâne o prioritate de vârf pentru UE. Există probleme pe care încercăm să le abordăm în mod constant în cadrul dialogului nostru politic cu China.

 
  
MPphoto
 

  Președintă. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc în scurt timp.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Roberta Angelilli (PPE), în scris.(IT) În ciuda implicării consecvente și a hotărârii multor lideri mondiali, instituții și ONG-uri, de a chema autoritățile chineze să evite folosirea violenței împotriva poporului tibetan, aceste pledoarii par că se adresează unor urechi surde, compromițând relațiile internaționale. Parlamentul European și-a demonstrat de-a lungul multor ani sprijinul pentru Tibet și solidaritatea cu acesta, Tibetul fiind o țară care s-a luptat întotdeauna cu politicile opresive și discriminatorii ale autorităților chineze care au amenințat ani de zile independența teritorială și culturală a poporului tibetan. Ultimul act de opresiune al Beijing-ului a fost decizia de a introduce chineza ca limbă oficială obligatorie în Tibet, cu toate că oamenii vorbesc tibetana și consideră dialectul mandarin drept o limbă străină. Genocidul cultural se desfășoară în timp ce vorbim, deoarece această decizie demonstrează intenția clară de a desființa acest popor nu doar din punct de vedere geografic, ci și cultural, împiedicând generațiile mai tinere să învețe despre propria cultură și, în primul și cel mai important rând, despre patrimoniul lor lingvistic. Confruntați cu atitudinea inflexibilă și rigidă a Chinei față de Tibet, doresc să fac un apel la Parlamentul European să-și mențină o poziție de intransigență față de încălcările grave ale drepturilor omului și ale drepturilor minorităților comise de autoritățile chineze și să se asigure că oamenii din Tibet știu că îi susținem și suntem gata să îi ajutăm.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Soullie (PPE), în scris.(FR) Prin adoptarea acestei rezoluții, Parlamentul European, vocea cetățenilor europeni și a democrației, trimite un mesaj clar autorităților chineze: eradicarea și subjugarea unei culturi în beneficiul alteia constituie un act care este sub demnitatea oricărei țări cu adevărat importante și moderne. Poporul tibetan are o sfântă și legitimă cerere: ca istoria și limba sa să fie respectate. Cultura tibetană nu este singura care este amenințată de această decizie nerezonabilă – dialectul cantonez și alte limbi vor cădea victimă a acestei politici de standardizare. Având în vedere că constituția chineză recunoaște expres dreptul fiecărui cetățean de a se exprima în propria sa limbă, cum pot autoritățile să justifice această întoarcere cu 180 de grade din punct de vedere juridic. Deviza Uniunii Europene înglobează cu claritate mesajul pe care avem datoria să îl trimitem autorităților chineze prin această rezoluție: uniți în diversitate.

 
  

(1)A se consulta procesul-verbal

Ultima actualizare: 3 mai 2011Notă juridică