Președinte. – Următorul punct este dezbaterea comună referitoare la:

- declarațiile Consiliului și ale Comisiei privind pregătirile pentru reuniunea Consiliului European (16-17 decembrie 2010);

- Întrebarea cu solicitare de răspuns oral (O-0199/2010) adresată de dna Bowles Comisiei, în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, privind crearea unui mecanism permanent de criză pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro (B7-0659/2010).

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. − (FR) Dle Președinte, dle președinte al Comisiei, dle comisar, onorați deputați, doresc să vă mulțumesc, dle Președinte, în numele Consiliului, pentru oportunitatea de a ne adresa Parlamentului cu scopul de a prezenta problemele care vor fi discutate de Consiliul European.

În mod evident, reuniunea Consiliului European care va avea loc mâine și poimâine va fi hotărâtoare pentru consolidarea pilonului economic al Uniunii Economice și Monetare. Cel mai important punct de pe ordinea de zi va fi, de fapt, consolidarea stabilității financiare. Trăim vremuri excepționale, care au generat și continuă să genereze provocări semnificative pentru guverne și cetățeni. Trebuie să depunem toate eforturile necesare pentru a ne asigura că este depășită actuala criză financiară și că este reinstaurată încrederea.

Încă de la începutul crizei ne-am demonstrat hotărârea de a adopta măsurile necesare pentru menținerea stabilității financiare și promovarea revenirii la o creștere durabilă. Criza a evidențiat în mod deosebit necesitatea unui instrument suplimentar pentru menținerea stabilității în zona euro. A fost necesar să creăm un mecanism ad hoc, pe care l-am utilizat de curând pentru a acorda sprijin Irlandei. Cu toate acestea, pe termen mediu trebuie să existe un mecanism permanent.

În acest scop și în urma unei consultări strânse cu Președintele Consiliului European, la reuniunea Consiliului European de mâine dimineață, guvernul belgian va prezenta o propunere de decizie privind modificarea Tratatului în vederea creării unui mecanism pentru garantarea stabilității financiare în întreaga zonă euro, prin modificarea articolului 136. Consiliul European va fi invitat să-și exprime acordul cu privire la proiectul de decizie și la lansarea unei proceduri simplificate de revizuire, prevăzută la articolul 48 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Obiectivul este adoptarea oficială a deciziei în martie 2011 și intrarea sa în vigoare la 1 ianuarie 2013.

În plus, punerea în aplicare a Raportului Grupului operativ privind guvernanța economică, aprobat de Consiliul European în octombrie, reprezintă un pas important pentru îmbunătățirea disciplinei fiscale, extinderea monitorizării economice și aprofundarea coordonării. Această chestiune, căreia îi atribuim o deosebită importanță, este în prezent analizată de Parlament și Consiliu și trebuie finalizată până vara viitoare.

În cele din urmă, aș dori să subliniez importanța noii Strategii Europa 2020 pentru creștere și ocupare a forței de muncă, aceasta jucând un rol important în depășirea crizei. Președinția belgiană și-a asumat angajamentul de a continua punerea în aplicare a Strategiei, pentru a facilita astfel redresarea economică durabilă.

Pe lângă aceste chestiuni economice, aș dori să atrag atenția asupra altor două aspecte. Consiliul European se va ocupa de relațiile Uniunii cu partenerii săi strategici. Consiliul Afaceri Externe, prezidat de baroneasa Ashton, a întocmit rapoarte de progrese referitoare la trei dintre partenerii săi, și anume Statele Unite, China și Rusia. Așadar, Consiliul European va asculta cu atenție prezentarea baronesei Ashton referitoare la relațiile Uniunii cu partenerii săi strategici. De asemenea, baroneasa Ashton va fi invitată să aplice această abordare și în cazul altor parteneri, cum ar fi Ucraina, Africa, India și Brazilia, precum și să prezinte un raport în martie 2011, în care să descrie situația relațiilor sale cu partenerii Uniunii.

Ultimul aspect se referă la cererea de aderare la Uniunea Europeană depusă de Muntenegru. Consiliul Afaceri Generale a salutat avizul Comisiei privind Muntenegru. Această țară a înregistrat progrese în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor politice stabilite de Consiliul European de la Copenhaga și a cerințelor privind procesul de stabilizare și asociere. Cu toate acestea, este necesar să se depună eforturi suplimentare, mai ales în vederea punerii în aplicare a celor șapte priorități cheie prevăzute în avizul Comisiei. Luând în considerare propunerea Comisiei, Consiliul a recomandat ca Republicii Muntenegru să i se acorde statutul de stat candidat, urmând ca această chestiune să fie analizată de Consiliul European.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. − Dle Președinte, dle președinte al Consiliului, onorați deputați, Consiliul European de săptămâna aceasta va viza două obiective principale: acela de a se ajunge la un acord privind elementele cheie ale unui viitor Mecanism european de stabilitate permanent pentru zona euro și de a aduce o modificare minoră Tratatului, care să garanteze că acest mecanism este infailibil din punct de vedere juridic. Așadar, sper și mă aștept ca acest Consiliu European să se axeze pe furnizarea, facilitarea și consolidarea consensului. Prin atingerea unui acord, Consiliul European va transmite un semnal de unitate, solidaritate și sprijin clar față de proiectul european, dar este necesar și să depunem multe eforturi în acest sens.

Știm cu toții că în momentul de față miza este mare pentru Uniunea Europeană și, în mod special, pentru zona euro. Multe persoane caută răspunsuri din partea Uniunii Europene: piețele pe de o parte, partenerii noștri din lume pe de altă parte, și, mai presus de toate, cetățenii noștri. Ce așteaptă aceștia? Care este modalitatea optimă de a le recâștiga încrederea? Pentru mine, răspunsul este clar. Este necesar să arătăm că Uniunea Europeană deține controlul asupra evenimentelor, că avem un plan de acțiune pe care îl urmăm, precum și că vorbim și acționăm la unison. Nu avem însă nevoie de un concurs de frumusețe între lideri, de o cacofonie de scenarii divergente sau de anunțuri neurmate de acțiune.

Ne confruntăm într-adevăr cu provocări serioase dar, dacă analizați faptele într-un mod obiectiv, veți constata că, în acest an, Uniunea Europeană răspunde direct acelor provocări, în avans. Ne-am confruntat cu două probleme speciale în Grecia și Irlanda. În ambele cazuri, am luat deciziile necesare. Adevărul este că UE a avut posibilitatea de a acționa în ambele cazuri, însă trebuie să punem în aplicare reforme profunde pentru a ne asigura că nu vor mai apărea astfel de situații în viitor.

În acest scop, o condiție preliminară obligatorie o reprezintă guvernanța economică europeană. În consecință, pachetul de guvernanță economică trebuie privit ca piatra de temelie fundamentală a unui sistem care le dă cetățenilor europeni și piețelor încredere că există structurile potrivite la locul potrivit. Sper că Parlamentul va continua să trateze cu prioritate aceste propuneri ale Comisiei, astfel încât acestea să poată fi puse integral în aplicare până la mijlocul anului viitor.

Sistemul nostru viitor se va baza pe eforturi individuale și colective, pe responsabilitate și solidaritate. Ne mișcăm cu repeziciune în această direcție. Totodată, este necesar să consolidăm finanțele publice. Este necesară consolidarea acestora pentru a reinstaura încrederea care este indispensabilă creșterii. În multe state membre cursul actual al politicii fiscale are un impact negativ asupra durabilității finanțelor publice pe termen lung, fiind necesare măsuri corective.

Bineînțeles, trebuie să privim dincolo de consolidarea fiscală, către promovarea creșterii, creând condițiile necesare pentru dezvoltarea viitoare a Europei prin Strategia Europa 2020. Aceasta oferă o reală perspectivă de creștere pentru Europa. Observ că din ce în ce mai multe state membre încep să profite de întregul potențial al Strategiei Europa 2020. Haideți să valorificăm acest progres prin accelerarea reformelor de stimulare a creșterii. Dacă este tratată cu seriozitate, Strategia Europa 2020 poate direcționa economiile noastre locale, naționale și europene către sursele de creștere ale viitorului.

Muncim din greu pentru a prezenta, în decurs de o lună, prima Analiză anuală a creșterii. Sunt convins că aceasta va reprezenta o temă importantă pentru Parlament anul viitor. Același lucru este valabil și pentru viitorul buget al Uniunii, precum și pentru modul în care poate fi utilizat potențialul semnificativ al acestuia pentru a stimula creșterea și a crea locuri de muncă.

Trebuie să analizăm și sistemul bancar și să adoptăm măsurile necesare pentru a ne asigura că băncile au posibilitatea de a finanța în mod corespunzător economia și, în special, IMM-urile. Majoritatea acțiunilor întreprinse pentru a stabiliza economiile au fost ad hoc sau temporare. Un alt element important al abordării noastre privind reformele profunde trebuie să îl constituie un mecanism de stabilitate permanent.

Acesta este obiectivul Mecanismului european de stabilitate. În urma unor consultări intense care au decurs foarte bine, am reușit să prezentăm o schiță pentru acest mecanism la sfârșitul lunii trecute. Sunt sigur că aceasta va fi adoptată de Consiliul European în această săptămână, însă detaliile exacte vor fi stabilite în săptămânile care urmează.

Este necesar ca mecanismul să fie sprijinit și de o decizie de a continua cu o modificare minimă și axată pe priorități a Tratatului. Acum că există un consens între statele membre privind adoptarea unei modificări a Tratatului, este necesar să punem în aplicare cât de curând această abordare. Obiectivul modificării Tratatului este unul foarte concret. Este o modificare pragmatică și directă care vizează o necesitate anume. Este nevoie doar de o modificare simplă pentru punerea sa în aplicare. Așadar, haideți să rezistăm tentației de a complica în mod inutil lucrurile sau de a crea legături artificiale cu alte subiecte și să nu permitem să ne fie abătută atenția de la sarcina de pe ordinea de zi. Există o considerabilă voință politică în spatele monedei euro. Atât mecanismul temporar, cât și cel devenit acum permanent, reprezintă decizii cheie care reflectă faptul că statele membre sunt mai dispuse ca niciodată să sprijine stabilitatea și integritatea monedei euro.

Toate aceste elemente – guvernanța economică, consolidarea fiscală, garantarea reformelor de stimulare a creșterii, băncile eficiente, Fondul european de stabilitate financiară și succesorul său, Mecanismul european de stabilitate – sunt interconectate. Abordarea acestora trebuie să fie unitară și coerentă, pentru a oferi astfel un răspuns cuprinzător la criză și pentru a ne asigura că aceasta nu se va mai repeta în viitor.

Fără îndoială că acțiunea întreprinsă de Banca Centrală Europeană aduce o contribuție crucială la atingerea obiectivului.

Suntem cu toții de acord că acțiunile din acest an, printre care se numără, în mod evident, cele din Grecia și Irlanda, sunt și în interesul mai amplu al întregii Uniuni Europene și al tuturor statelor membre. Acestea se bazează pe principiile fundamentale ale solidarității, responsabilității colective, partajării riscurilor și acordării de sprijin reciproc la nevoie. Știu că aceste principii sunt foarte importante pentru Parlament. Ele sunt importante și pentru mine, așa că înțeleg de ce s-au vehiculat alte idei pentru a da o formă acestor principii prin intermediul altor posibile mecanisme.

Însă aș dori să fiu clar în acest sens: euroobligațiunile, în sine, reprezintă o idee interesantă. Comisia însăși a lansat această idee în 2008, în momentul evaluării primilor zece ani de UEM, însă ne aflăm într-o situație de criză și avem deja la dispoziție mecanismele financiare necesare pentru abordarea crizei, cum ar fi Fondul european de stabilitate financiară. Suntem departe de a fi epuizat aceste mecanisme, iar ele pot fi îmbunătățite și adaptate mult mai rapid decât orice alte alternative, indiferent cât de interesante ar fi acestea.

Astfel, cu toate că înțeleg faptul că doriți să luați în considerare fiecare soluție posibilă, acum este momentul pentru acțiuni imediate. Nu vom abandona cu totul ideea respectivă, însă, în această etapă, trebuie să ne concentrăm asupra soluției pentru obținerea unui consens între statele membre într-un mod rapid și hotărât.

Haideți să colaborăm pentru a încheia acest an cu un mesaj de încredere, prin care să transmitem că Uniunea Europeană are o viziune unitară pentru economia sa, viziune pe care intenționează să o pună în aplicare. Haideți să transmitem că știm în mod clar încotro ne îndreptăm și să arătăm care este destinația noastră: o zonă euro puternică și stabilă într-o Uniune Europeană tot mai integrată.

  Președinte. – Aș dori să le mulțumesc dlui Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului și dlui Barroso, președinte al Comisiei, pentru deschiderea discuției. Vorbim despre un lucru foarte important. Depășirea crizei și crearea de locuri de muncă reprezintă o prioritate pentru cetățenii noștri. Consiliul European de mâine și poimâine se va axa, în primul rând, pe această problemă.

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, Consiliul European care se deschide în această săptămână va avea loc în circumstanțe speciale: atacurile speculative împotriva monedei euro, reapariția euro-scepticismului și debutul reflecțiilor asupra finanțelor europene, acum când Parlamentul se pregătește să voteze bugetul pentru anul 2011.

Aceste elemente sunt, bineînțeles, strâns legate între ele. Criza euro și măsurile de solidaritate afectează puterea de cumpărare a cetățenilor europeni, care se întreabă dacă merită să depună toate aceste eforturi, dacă acestea au vreo finalitate, iar astfel euro-scepticismul se face resimțit și în state care sunt în mod tradițional pro-europene. De acest fenomen profită grupările politice populiste și extremiste, care alimentează frica și tentația către izolare și care, odată ajunse la guvernare, nu pot prezenta, însă, soluții miraculoase.

Voi începe cu moneda euro, pe care trebuie să o protejăm și să o consolidăm, punându-ne, în același timp, o serie de întrebări fundamentale.

Prima mea întrebare este aceasta: a mai existat în Europa o monedă la fel de stabilă ca moneda euro? Adresez această întrebare celor care au sentimente de nostalgie pentru monedele naționale: un pas înapoi ar avea consecințe catastrofale pentru Europa.

A doua mea întrebare este următoarea: cine se află în spatele atacurilor direcționate împotriva monedei euro timp de mai multe luni? Cine are de câștigat de pe urma acestei crime, dacă o pot numi așa? Nu sunt adeptul teoriei conspirației, însă, în urma discuțiilor cu lideri politici și analiști financiari, toate pistele par să indice sursa problemelor noastre. Când ne vom învăța lecția? Consider că putem vorbi direct cu prietenii noștri.

A treia întrebare este aceasta: de ce moneda euro se tranzacționează încă cu peste 1,30 USD? Acest lucru dăunează grav exporturilor noastre și toată lumea afirmă că moneda euro este terminată. De ce numai țările noastre practică o politică strictă de corectitudine, în timp ce concurența profită de monedele sale slabe pentru a-și stimula economiile? Sunt întrebări ce ne sunt adresate de către cetățenii noștri. Acestea sunt întrebările care mi-au fost adresate la întâlnirile din ultimele două săptămâni cu politicienii aleși.

Doamnelor și domnilor, avem nevoie de un mesaj de încredere că vom depăși criza, de măsuri care să stimuleze revenirea la creștere economică și de măsuri concrete, precum cele adoptate recent de Comisia Barroso pentru a relansa piața internă sau pentru ca piețele financiare să devină mai etice. Această criză a monedei unice europene a demonstrat că avem nevoie de o convergență a politicilor sociale și fiscale. Iar pentru asta este nevoie de curaj. Dle Președinte în exercițiu al Consiliului, dle Președinte al Comisiei, mergeți mai departe, cu mai multă viteză și astfel vom reuși să rezolvăm un număr mare de probleme.

Trebuie să dăm dovadă de mult curaj în următorii ani dacă vrem să ne consolidăm statele pe scena concurenței globale și dacă vrem să utilizăm banii contribuabililor în cel mai eficient mod cu putință. Acest efort de a eficientiza cheltuielile trebuie pus în aplicare la toate nivelurile: local, regional, național și european. Este necesar ca prioritățile politice și financiare ale Uniunii să fie reexaminate, iar finanțele publice europene trebuie revizuite în profunzime. Trebuie să ne punem întrebările cu adevărat relevante și, în funcție de răspunsurile găsite, să adaptăm cadrul bugetar pentru perioada 2014-2020.

În calitate de reprezentanți aleși în mod direct de 500 de milioane de europeni, intenționăm să răspundem la apelul Parlamentului European și să participăm cu toții la această dezbatere crucială și la aceste discuții de fond, chiar dacă acest lucru nu este pe placul anumitor guverne, care doresc să ne priveze de acest drept.

Solicit Consiliului European să își exprime acordul și, dacă este cazul, să voteze, astfel încât cei care nu doresc să ne ofere ocazia de a participa la dezbatere să își poată asuma răspunderea în acest sens. Noi nu suntem interesați de putere, ci dorim să contribuim la o dezbatere de importanță majoră pe tema viitorului construcției europene. Trebuie să apucăm taurul de coarne, trebuie să luăm deciziile corecte, deciziile necesare pentru a ne asigura că bugetul european devine, într-o măsură tot mai mare, un buget de investiții.

Dacă statele noastre membre, ținând cont de constrângerile bugetare, pot investi mai puțin în educație, instruire, cercetare și inovație, haideți să facem acest lucru la nivel comunitar prin combinarea resurselor și, în consecință, generarea unor economii de scară.

Pentru Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat), dezbaterea privind finanțele europene nu trebuie să degenereze într-o ceartă între statele membre care doresc să își primească banii înapoi. Dimpotrivă, dezbaterea trebuie să vizeze reconcilierea dintre cetățeni și Europa, prin demonstrarea valorii adăugate aduse de o acțiune europeană concertată și vizionară.

În momentul de față vizitez capitalele și vă pot spune că dezbaterea prinde rădăcini. Nu ratați această șansă. Deoarece se apropie Crăciunul și Anul Nou, iar această Președinție va ajunge în curând la final, doresc să mulțumesc Președinției belgiene pentru colaborarea sa foarte bună cu Parlamentul, precum și dlui José Manuel Barroso, care a avut curajul de a se angaja să prezinte un document privind cerințele de capital până la sfârșitul lunii iunie. Consider că trebuie să mergem în continuare împreună în această direcție și că șefii de stat și de guvern trebuie să ne urmeze. Noi le vom arăta calea.

(Aplauze)

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Președinte, nu se întâmplă des să ne întâlnim la sfârșitul anului având un motiv atât de important de îngrijorare. Suntem foarte îngrijorați deoarece Europa se confruntă cu o criză a încrederii tot mai pronunțată. Există o serie de cauze în spatele acestei crize și voi încerca să descriu, cu această ocazie, o parte dintre ele. Consider că ne confruntăm cu o abordare reprezentată de acțiuni minore aparent nesemnificative și fără legătură, din două părți. Pe de o parte este abordarea celor care încearcă să ascundă situația reală de cetățenii unui stat. Încrederea populației este zdruncinată în momentul în care guvernele afirmă: „Totul este bine, nu este nicio problemă, stăpânim situația”, pentru ca, în secunda următoare, să solicite ajutoare de nenumărate miliarde de euro. Acest lucru s-a întâmplat de două ori până acum. Nu știu dacă vreun guvern va mai afirma că are totul sub control și că își poate finanța obligațiunile, chiar dacă ratele dobânzii sunt în creștere, pentru ca mai apoi să se răzgândească subit și să spună: „Avem nevoie de un pachet de măsuri de salvare. Ajutați-ne!”. Acest lucru nu trebuie să se întâmple. Avem nevoie de un inventar al datoriilor naționale și bancare efective. Cred că vom genera mai multă încredere dacă explicăm care este situația reală, indiferent cât de proastă ar fi aceasta. Dacă punem cărțile pe masă va fi mai ușor să căutăm soluții.

Pe de altă parte însă, ne confruntăm și cu o abordare reprezentată de acțiuni minore aparent nesemnificative și fără legătură. Această situație apare atunci când statele puternice spun „Nu avem nevoie de ajutor”. Se aude mesajul renaționalizării: „Nu suntem pregătiți să plătim pentru ceilalți”, cu toate că țările care afirmă acest lucru sunt conștiente de faptul că, într-un final, va trebui să fim uniți și să plătim cu toții. Abordarea reprezentată de acțiuni minore aparent nesemnificative și fără legătură, prin care populației nu i se spune adevărul, deși aceste state știu că va fi în interesul lor să plătească, este la fel de dăunătoare pentru nivelul de încredere.

În acest moment, ne pregătim pentru o reuniune a Consiliului European. Ce se va întâmpla cu diferitele voci care se vor face auzite? Una este în favoarea euroobligațiunilor, alta împotrivă. Una dorește stabilizarea pachetului de măsuri de salvare și creșterea acestuia, alta se opune acestei creșteri. Mă întreb unde este logica în momentul în care se oferă explicații potrivit cărora toate aceste măsuri sunt temporare, situația fiind sub control, însă, pe de altă parte, trebuie să includem măsurile temporare în Tratat, astfel încât ele să fie disponibile pe termen lung. O astfel de contradicție nu trece neobservată și, la rândul ei, zdruncină încrederea populației. Încrederea este diminuată în momentul în care un guvern supune băncile unui exercițiu de simulare a crizelor în vară, iar apoi, câteva luni mai târziu, își dă seama că a fost vorba, de fapt, de un exercițiu de simulare a crizelor care a vizat moneda euro, nu băncile.

Ne confruntăm cu o criză a încrederii și, dle Barroso, trebuie să vă spun că, deși este posibil ca afirmațiile dvs. din această dimineață să fie adevărate, ele dau impresia că vom discuta consensul minimal la care putem ajunge vineri, nu că vom căuta și pune în aplicare cele mai bune soluții. Acest lucru pur și simplu nu este suficient. Va agrava criza încrederii. O politică prin care am instaura calmul pe piețele naționale numai pe termen scurt nu este suficientă. Este necesară o politică de stabilizare a piețelor și a monedei euro. De ce nu discută nimeni în Parlament sau în Consiliul European despre valoarea externă a monedei euro? Astăzi euro se tranzacționează cu 1,34 USD. Cea mai scăzută valoare pe timpul crizei a fost 1,20, iar în momentul lansării sale, moneda avea o valoare de 1,15. Moneda euro este una stabilă. În sfera concurenței intercontinentale, unde regiunile de pe glob concurează unele cu altele în termeni economici, nu mai contează monedele naționale individuale, ci structura monetară din întreaga regiune. În termeni economici și sociali, zona euro este cu siguranță cea mai puternică din lume. Ea este slăbită politic numai de către factorii de decizie politică, aceștia punând în aplicare măsuri menite să diminueze dezbaterea națională pe termen scurt. Moneda euro este puternică și ar putea fi mult mai puternică dacă cei care se ocupă de cadrul său politic și cei responsabili cu această monedă s-ar achita de obligații și ar adopta decizii îndrăznețe și consecvente privind problemele sociale și economice, pentru a pune astfel capăt crizei de încredere. Trebuie doar să aruncați o privire la ceea ce se întâmplă în Londra, Paris și Roma. Dacă nu punem capăt crizei de încredere, ne vom confrunta cu probleme majore în următorii ani.

De aceea aș dori să informez Consiliul că sunt în favoarea euroobligațiunilor. Dacă există o altă măsură adecvată, atunci vă rog să o adoptați, însă este necesar să ajungeți odată la un acord privind stabilizarea internă a euro, deoarece moneda este suficient de puternică pe plan extern.

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle Președinte, eu consider că în viață există o regulă care se aplică în orice situație: când un grup este atacat, el trebuie să răspundă la unison și cu solidaritate. În 2010, când moneda euro a fost atacată, s-a întâmplat exact contrariul, deoarece, începând cu criza din Grecia, am fost martorii unor dezacorduri constante în dezbateri, care au reflectat o lipsă de unitate și o insuficientă solidaritate.

Trebuie să avem acum curajul – și doresc să mă adresez pe această cale și Președintelui Comisiei – să recunoaștem că toate măsurile temporare care au fost adoptate sunt pur și simplu insuficiente. Nu este analiza mea, este analiza Fondului Monetar Internațional (FMI), a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), a dlui Trichet, care este, la urma urmelor, șeful autorității tutelare pentru moneda euro, în calitatea sa de Președinte al Băncii Centrale Europene, și care consideră că toate măsurile care au fost adoptate sau se află pe masa de lucru nu merg suficient de departe.

Toată lumea afirmă că sunt necesare acțiuni care să vizeze patru aspecte: în primul rând, un pact de stabilitate cu mecanisme reale de sancționare; în al doilea rând, un fond de criză permanent și extins – nu sunt eu cel care vine cu această propunere, dl Trichet este cel care afirmă că este necesar ca fondul să fie extins, șefii de stat și de guvern nu doresc acest lucru, iar noi dorim ca pe piețe să fie reinstaurată încrederea; în al treilea rând, o guvernanță economică și fiscală reală, o uniune fiscală și economică și, în al patrulea rând, o piață unică a euroobligațiunilor.

Acestea sunt cele patru elemente care trebuie puse în aplicare, deoarece nicăieri în lume, stimați colegi deputați, nu există o monedă care să nu fie susținută de un guvern, de o strategie economică și de o piață de obligațiuni unică. Această situație nu există niciunde în lume. Și ce ni se spune aici, astăzi? Ni se spune „Da, este o idee bună, dar mai trebuie să așteptăm puțin”. Ce trebuie să așteptăm? Poate că trebuie să așteptăm instaurarea haosului total sau ca moneda euro să dispară.

În consecință, a sosit momentul să luăm această decizie și nu mă aștept, dle Președinte, să aud următoarea afirmație din partea Comisiei: „Da, va fi dificil, nu trebuie să mai continuăm dezbaterea pe tema euroobligațiunilor; este o idee bună, dar nu este momentul, deoarece avem fondul de criză, pe care îl vom permanentiza acum”. Nu există nicio legătură între aceste două elemente. Fondul de criză este necesar în momentul de față pentru a contracara atacurile împotriva monedei euro, dar euroobligațiunile sunt necesare și pentru stabilitatea pe termen mediu și lung a monedei unice. Nu există contradicții între cele două. Ambele sunt necesare, așa cum se întâmplă în întreaga lume.

Așadar, alături șefii de stat și de guvern, care vor purta discuții mâine și poimâine și vor spune „Da, vom modifica puțin Tratatul, iar fondul de criză, care în mod normal ar trebui mărit – ceea ce solicită toată lumea – poate deveni permanent”, consider că a sosit momentul în care Comisia trebuie să prezinte, cât mai repede cu putință, un pachet mult mai semnificativ, curajos, global și coerent pentru această abordare. Referitor la Pactul de stabilitate și de creștere, care prevede mecanisme reale de sancționare, Parlamentul poate să își îndeplinească obligațiile, deoarece pachetul este aici și ne vom întoarce la propunerile inițiale ale Comisiei. În ceea ce privește celelalte trei aspecte, un fond de criză extins, suntem de acord, dar înaintați o propunere. Înaintați o propunere! Luați poziție în acest sens și afirmați că este necesar ca fondul de criză să fie extins. De ce? Pentru că un fond de criză extins va pune capăt speculațiilor împotriva monedei euro. În al doilea rând, propuneți un pachet global privind uniunea fiscală și economică și, în al treilea rând, nu vă temeți să propuneți o piață unică a euroobligațiunilor. Știm cu toții că, la urma urmelor, aceasta este măsura care va stabiliza euro pe termen lung.

  Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle Președinte, dle președinte al Comisiei, doamnelor și domnilor, se întâmplă totuși ceva ciudat. Dle Chastel, dvs. ați menționat următoarea reuniune. Ne-ați fi putut anunța că vor exista dificultăți înainte de această reuniune. Ne-ați fi putut anunța că veți fi nevoit să limitați unele dintre dezbateri.

Dle Barroso, cred că nu vom înregistra niciun progres, nu vom avansa deloc, cu acest limbaj de lemn. Martin Schulz are dreptate: trebuie să descriem realitatea crizei și să spunem lucrurilor pe nume dar, în egală măsură, trebuie să descriem realitatea propriei noastre neputințe politice și a motivelor din spatele acestei neputințe. Nu are niciun rost să afirmăm doar că am adoptat deciziile corecte. Știți și dvs., la fel de bine ca și mine și restul persoanelor de aici, că aceste decizii au fost întotdeauna adoptate prea târziu. Facem un pas înainte și doi înapoi. Nu sugerez că este vina dvs. Dimpotrivă, eu unul consider Comisia ca fiind una dintre ancorele de stabilitate într-o perioadă în care exista un deficit de luciditate. Însă acum – cred că dl Guy Verhofstadt a pus întrebarea crucială – care ar trebui să fie strategia noastră în lunile care urmează?

În opinia mea, strategia este simplă: Comisia ar trebui să propună un pact de stabilitate, așa cum a făcut deja, prin care să definească stabilitatea necesară și, în consecință, responsabilitățile tuturor față de moneda euro, precum și un pact de solidaritate care să definească solidaritatea de care avem nevoie. Nu poate exista stabilitate fără solidaritate. Aceste discuții dintre dna Merkel și dl Untel nu mai prezintă interes pentru noi. Da, poziția anumitor state, inclusiv Germania, care afirmă că trebuie să existe stabilitate și că ceea ce s-a întâmplat nu mai trebuie să se repete, este corectă. Da, dacă nu afirmăm, în același timp, că solidaritatea ne obligă să creăm o oportunitate pentru a proteja moneda euro cu euroobligațiuni care să poată fi investite, pentru a asigura în continuare transformarea ecologică și economică. Este necesar să investim, numai că, la nivel național, acest lucru nu mai este posibil. Avem o monedă cu două fețe: stabilitatea pe de o parte și solidaritatea pe de altă parte, cu responsabilitatea la mijloc.

Dle președinte al Comisiei, trebuie să prezentați o propunere de reformă a funcțiilor Uniunii, cu scopul de a asigura stabilitatea și solidaritatea utilizând euroobligațiunile, astfel încât să nu mai poată exista speculații care să vizeze datoriile anumitor state și, prin aceste euroobligațiuni, veți avea ocazia de a face în același timp investiții.

Dl Oettinger afirmă că are nevoie de 1 000 de miliarde de euro pentru reforma din sectorul energetic, dar de unde va obține acești bani? Va juca la loterie? Este cu totul absurd să afirme că are nevoie de 1 000 de miliarde de euro fără să ne informeze cum vom putea mobiliza fondurile necesare pentru această transformare economică.

Așadar, strategia este simplă: Comisia prezintă propuneri, Parlamentul modifică și decide, apoi Comisia și Parlamentul vor adopta o poziție în favoarea sau împotriva Consiliului, iar Consiliul va trebui să răspundă acestei poziții comune. Asta este tot. Singura soluție la dezbaterea de astăzi. Dacă așteptăm ca dna Merkel să se hotărască sau să adopte o decizie cu un sfert de oră înainte de termenul limită, puteți să așteptați la nesfârșit. Până ce dumneaei ia o decizie, vom pierde trenul. Bineînțeles, îmi puteți spune că va veni un alt tren, că nu contează, că îl putem lua pe următorul. Dar nu este adevărat. Gorbaciov avea dreptate când a afirmat: „Numai cei care nu reacționează la viață vor cădea pradă pericolelor”.

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor).

Nu doresc ca istoria să sancționeze Europa. Asumați-vă responsabilitățile. Noi ni le asumăm pe ale noastre și trebuie să demonstrăm Consiliului că putem obține stabilitatea politică necesară aici, în Comisie și în Parlament și că vom sfida instabilitatea Consiliului.

(Aplauze)

  Timothy Kirkhope, în numele Grupului ECR. – Dle Președinte, împărtășesc speranța că se va ajunge la un acord în Consiliu cu privire măsurile necesare pentru a reasigura piețele și a reinstaura stabilitatea în zona euro, fie că facem parte din ea sau nu, pentru că acest lucru este în interesul tuturor.

Înainte de reuniune ni s-a spus că o parte fundamentală a soluției o va reprezenta creșterea numărului de sancțiuni, însă este necesar ca aceste sancțiuni să fie credibile pentru a putea fi eficiente, iar istoricul pe care îl are Uniunea în acest sens este destul de slab. Chiar dacă sancțiunile ar fi automate, ele tot nu ar deveni mai credibile, nu atât timp cât există opinia că se poate găsi o soluție politică pentru a le evita. Membrii zonei euro au nevoie, de fapt, de voință politică pentru îndeplinirea obligațiilor actuale.

Am auzit zvonuri că un element cheie al soluției este redirecționarea unei părți din povara acțiunilor de salvare viitoare către sectorul privat. Însă ne-am confrunta cu un paradox teribil dacă principala consecință a unei astfel de inițiative ar fi creșterea costurilor împrumuturilor în cazul unora dintre cele mai vulnerabile state membre din zona euro, creștere care ar contribui la o criză viitoare.

La finalul unui proces important de reformă a tratatelor, ni s-a spus că pachetul de reforme însemna încheierea modificării tratatelor pentru o generație. Acum, numai câteva luni mai târziu, suntem pe cale să inițiem unul nou.

Suntem asigurați, inclusiv de președintele Comisiei, că schimbările trebuie să fie limitate, însă guvernul german nu pare să creadă acest lucru. Ministrul de finanțe din Germania, Dr. Schäuble, pare să fi inițiat o nouă rundă de integrare, care să ducă la o uniune fiscală și, în cele din urmă, la o uniune politică.

Unde se va termina totul? Vom pierde încă o decadă axându-ne pe reformele greșite? Europa are nevoie de reformă economică, de o disciplină a finanțelor publice, de o adâncire a pieței interne, de modificări ale legislației muncii pentru a stimula ocuparea forței de muncă și de un pachet de măsuri care să garanteze succesul programului Europa 2020.

Acestea sunt reformele cheie, astfel cum au fost prevăzute, în mod curajos și corect, de dl președinte Barroso în programul pentru Comisia dumnealui, însă mă tem că s-ar putea să ratăm această oportunitate. Există riscul major ca, în pofida discuțiilor privind construcția Europei, aceasta să fie, de fapt, subminată; deși sperăm la o Europă mai puternică, incapacitatea de a aborda problemele economice fundamentale va crea o Europă mai slabă.

Noi credem că prioritatea Consiliului European trebuie să fie aceea de a ajunge la un acord privind un număr limitat de măsuri specifice, astfel încât membrii zonei euro să se ajute reciproc până la depășirea crizei imediate, fără a impune poveri asupra statelor membre care au ales să rămână în afara zonei, precum și aceea de a reafirma importanța vitală a gestionării crizei cu care ne confruntăm pe termen lung, și anume riscul unui colaps permanent al competitivității noastre economice.

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, ne confruntăm deja de trei ani cu criza economică și financiară globală. Una dintre concluziile pe care le putem trage din această discuție prelungită este că, în mod evident, măsurile noastre nu oferă soluții pentru a elimina cauzele crizei, ci tratează numai simptomele. Aș dori să repet că deciziile adoptate la nivel comunitar nu trebuie să fie dictate de piețele financiare. Nu trebuie să le permitem băncilor să scape basma curată, să continue speculațiile și să lase în seama statelor membre responsabilitatea pentru tranzacțiile riscante în care s-au lansat băncile. Rezultatul pachetelor dure de austeritate impuse Greciei și Irlandei va fi acela că oamenii vor suporta costul unei crizei pe care nu ei au cauzat-o. Astfel, cheltuielile de consum vor fi restricționate, iar redresarea economică necesară va fi împiedicată. Măsurile drastice de austeritate vor plasa alte țări care se află într-o situație de risc, cum sunt Portugalia și Spania, în aceeași poziție ca Grecia și Irlanda.

O simplă reajustare a instrumentelor financiare sau crearea unor noi plase de siguranță nu ajută. Un mecanism permanent de menținere a stabilității financiare trebuie să includă măsuri care reglementează activitățile piețelor. Printre acestea se numără introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare și a unei obligații de a respecta standardele sociale minime. De asemenea, este important să schimbăm statutul Băncii Centrale Europene pentru a-i permite acesteia să furnizeze ajutor financiar direct statelor la nevoie, fără a mai implica băncile.

Acestea sunt primele măsuri pe care ar fi trebuit să le adoptăm cu mult timp în urmă. Pentru ca situația să fie perfect clară, o abordare națională limitată blochează reglementările necesare pentru controlul eficient al piețelor financiare. Șefii de state și de guverne nu ne permit să înregistrăm progrese în direcția corectă. Printre aceștia se numără și cancelarul german.

  Nigel Farage, în numele Grupului EFD. – Dle Președinte, anul 2010 va rămâne în istorie ca fiind anul în care au ieșit la iveală deficiențele majore ale proiectului euro, iar publicul european a putut observa stupiditatea crasă a liderilor săi.

Și iată că avem o nouă reuniune, o nouă criză, iar încrederea în moneda euro scade în fiecare săptămână. Parcă urmărim un accident rutier cu încetinitorul, iar acum solicitați un mecanism permanent de salvare. Credeți că dacă aveți la dispoziție un fond de un miliard de euro, să zicem, totul va fi bine. Ei bine, nu va fi așa. Eșecul monedei nu are nicio legătură cu speculația. Nu are nicio legătură cu piețele, fie ele monetare sau de obligațiuni, ci este cauzat de faptul că nordul și sudul Europei nu pot coexista într-o uniune monetară unică în acest moment sau în oricare altul. Nu va funcționa.

Iar din punct de vedere politic, bineînțeles, trebuie să modificați Tratatul. Motivul fiind acela că cei patru profesori germani vor avea câștig de cauză în Karlsruhe și vor dovedi că acțiunile de salvare puse în aplicare până acum au fost de fapt ilegale față de termenii tratatelor.

În mai multe moduri, salut modificarea Tratatului deoarece acest lucru înseamnă că în Irlanda trebuie să aibă loc un referendum. Și nu se știe niciodată, s-ar putea ca și David Cameron să își respecte promisiunea și să organizeze un referendum în Regatul Unit. Sunt convins că, în calitate de democrați, veți saluta cu toții un referendum privind UE în Regatul Unit.

La finele anului 2010, ar trebui să reflectăm nu numai asupra situației Uniunii, ci și asupra situației Belgiei. Timp de șase luni, Președinția belgiană în exercițiu ne-a spus că trebuie să ne integrăm mai mult. Este o păcăleală. Nu ați avut un guvern în propria țară din iunie. Avem de-a face cu o non-națiune care încearcă să abolească propria noastră națiune. Este cu adevărat o farsă absolută, însă niciuna dintre persoanele de aici nu îndrăznește să recunoască acest lucru, pentru că vă aflați cu toții în faza de negare. Belgia este un microcosmos al întregii Uniuni Europene. Belgia este pe punctul de a se prăbuși și va fi urmată de restul. Vă urez tuturor un Crăciun fericit!

  Sharon Bowles, autoare. − Dle Președinte, ne aflăm din nou în situația în care examinăm plasturele, întrebându-ne dacă este suficient de mare și de rezistent ca să acopere rana. În luna iulie am întrebat Comisia pe când preconizează prezentarea mult așteptatei propuneri legislative pentru un mecanism permanent de gestionare a crizei datoriei de stat și care ar fi temeiul juridic. Am adresat un număr mult mai mare de întrebări, cum ar fi cele referitoare la o clasificare relativă a diferitelor fonduri și a gradului în care urmau să fie folosite acestea. Evenimentele au demonstrat că de fapt nu cunoaștem răspunsurile și că acestea vor fi inventate pe măsură ce înaintăm.

Pot să fi de acord într-o oarecare măsură cu acest lucru, dat fiind faptul că ne confruntăm cu un domeniu nou și că avem nevoie de planuri noi. Dar trebuie să menționez din nou că, în absența unor măsuri adoptate de Comisie sau Consiliu în urma declarațiilor, nu putem trage concluzii. La întrebările mele din iulie am primit răspuns numai în momentul salvării Irlandei, ceea ce este regretabil, cu atât mai mult cu cât cel mai mic dintre fonduri, finanțat de bugetul UE, este folosit în aceeași măsură ca și fondurile mai mari. Parlamentul nu a fost consultat, în pofida întrebărilor mele de până atunci.

Mă aflu astăzi aici pentru a solicita detalii suplimentare, în urma concluziilor Consiliului din octombrie, în care s-a făcut apel la Comisie în vederea elaborării unei modificări minore a tratatului, necesare pentru stabilirea unui mecanism permanent de soluționare a crizei. S-a spus, de asemenea, că va fi implicat și sectorul privat, fapt ce a dăunat pieței pentru că nu s-au oferit suficiente explicații. Acest lucru subliniază și problema de reglementare pe care am menționat-o, și anume aceea a unei ponderi zero de risc pentru datoria suverană din zona euro, care a subminat disciplina piețelor și a creat stimulente neortodoxe.

Apoi Eurogrupul a anunțat că mecanismul permanent se va baza pe Fondul european de stabilitate financiară și că ar putea implica sectorul privat, de la caz la caz, după cum procedează și FMI. În primul rând, ni se pot furniza acum detalii concrete privind modificarea Tratatului și procedura? Parlamentul trebuie să știe dacă aceasta va fi adecvată. Răspunsul nu este să aranjăm puțin articolul 136. În al doilea rând, noul instrument se va baza pe o abordare interguvernamentală, pentru că acesta este modul de funcționare al FESF, sau va funcționa la nivel comunitar de fapt, așa cum considerăm că ar trebui să se întâmple? În al treilea rând, care sunt opțiunile și condițiile tehnice? Este absolut necesar ca mecanismul să se bazeze pe realitățile tehnice și să fie unul robust, credibil și fiabil – la care aș adăuga și accesibil din punct de vedere financiar. În al patrulea rând, statele membre care nu fac încă parte din zona euro vor fi invitate să participe la mecanism? Acest aspect este relevant în special pentru acele state care acumulează datorii în euro.

Am întrebat când va avea loc și ni s-a spus că în ianuarie 2013, dar care sunt rolurile pe care Comisia intenționează să le atribuie Parlamentului? Parlamentul și Comisia pentru afaceri economice și monetare sunt hotărâte să își ducă rolul la bun sfârșit, mai ales că noi am făcut dintotdeauna demersuri în această direcție. Dacă nici noi nu suntem consultați și informați în mod corespunzător, în ce situație se vor afla parlamentele naționale și cetățenii? Această problemă este legată în mod obligatoriu de pachetul de guvernanță economică. Măsurile menite să îmbunătățească Pactul de stabilitate și de creștere, monitorizarea și semestrul european au ca obiectiv prevenirea unei noi crize și contribuie la monitorizarea ieșirii din actuala criză economică.

Acest mecanism nu funcționează ca o amuletă pe care să o atârnăm pe perete pentru a disciplina piețele. Soluția pentru moneda euro este să recunoaștem necesitatea unei discipline politice depline, combinată cu o disciplină deplină a piețelor. Această criză există pentru că ambele aspecte au fost neglijate în trecut.

  Olli Rehn, membru al Comisiei. − Dle Președinte, onorați deputați, permiteți-mi să îi mulțumesc dnei Susan Bowles pentru întrebările sale și pentru proiectul de rezoluție privind mecanismul permanent. Voi încerca să vă prezint poziția Comisiei față de cele cinci întrebări incluse în întrebarea cu solicitare de răspuns oral.

Consiliul European din octombrie l-a invitat pe dl președinte Van Rompuy să organizeze consultări, împreună cu Comisia, privind o modificare minoră a Tratatului, necesară pentru a crea un mecanism permanent de soluționare a crizei. Se înțelege că o modificare minoră a tratatului implică utilizarea procedurii simplificate de revizuire în temeiul articolului 48 din Tratat.

Constrângerile prezentate de această procedură se referă, în primul rând, la faptul că aceasta permite numai modificări ale Tratatului de tipul celor care nu extind competențele atribuite Uniunii și, în al doilea rând, că se limitează la modificarea Părții a treia din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care vizează politicile Uniunii și acțiunile interne.

Se pare că statele membre preferă o modificare foarte limitată a Tratatului, care va fi probabil operată în temeiul articolului 136, ale cărui prevederi se referă la statele membre din zona euro. Această problemă va fi discutată la Consiliul European din această săptămână. Indiferent de modificarea sugerată, Parlamentul va fi consultat în mod formal în legătură cu aceasta.

În urma adoptării unei decizii în cadrul Consiliului European din octombrie, Eurogrupul și-a exprimat acordul, la reuniunea extraordinară din noiembrie, cu privire la principiile centrale ale unui Mecanism european de stabilitate, sau MES. Potrivit acordului Eurogrupului, MES va reprezenta un mecanism interguvernamental, a cărui guvernanță se va baza pe modelul oferit de Fondul european de stabilitate financiară.

Nu s-au luat încă decizii privind detaliile concrete ale mecanismului financiar, acestea urmând să fie stabilite în cursul primului trimestru al anului viitor. Un aspect esențial îl va constitui, desigur, finanțarea. Viitorul instrument va trebui să fie suficient de robust și să se bucure de o credibilitate puternică pe piețe.

Orice sprijin din partea MES se va baza pe respectarea unor condiții stricte. Acordarea de asistență unui stat membru al zonei euro va fi bazată pe un program riguros de evaluare economică și fiscală și de o analiză aprofundată privind sustenabilitatea datoriei realizată de Comisie împreună cu FMI, în colaborare cu Banca Centrală Europeană.

În pofida naturii interguvernamentale a segmentului de finanțare al mecanismului, termenii politicii se vor baza în continuare în mod ferm pe Tratat, în vederea asigurării unei consecvențe depline cu cadrul de monitorizare multilaterală pe care se bazează în realitate întreaga uniune economică și monetară.

Pentru a răspunde uneia dintre cele cinci întrebări adresate de dna Bowles, nu s-a decis încă dacă statele membre care nu fac parte din zona euro vor putea participa la mecanism. Cu toate acestea, se pare că majoritatea statelor membre ar prefera să existe un cadru clar și transparent în care statele membre din afara zonei euro să fie acoperite de un mecanism al balanțelor de plăți, în timp ce statele membre din zona euro să fie acoperite de Mecanismul european de stabilitate.

Acestea fiind spuse, ar trebui să fie totuși posibil ca o parte dintre statele membre din afara zonei euro să colaboreze într-o operațiune de sprijin prin intermediul contribuțiilor bilaterale, așa cum se întâmplă în prezent în cazul Irlandei, care este sprijinită de Regatul Unit, Suedia și Danemarca.

Dați-mi voie să adaug câteva comentarii la discuția privind euroobligațiunile. Să ne aducem aminte că, în contextul stabilirii facilității de garanție financiară la data de 9 mai – data aniversării Declarației Schuman – și în noaptea imediat următoare, Comisia a prezentat o propunere privind un Mecanism european de stabilitate financiară, un instrument comunitar, care a fost adoptat în limita a 60 de miliarde de euro, pe baza unor garanții la împrumuturi oferite din bugetul Uniunii, în temeiul Deciziei privind resursele proprii.

Dincolo de bugetul Uniunii, am propus ca acest mecanism să se bazeze pe garanțiile la împrumuturi constituite de statele membre, acestea urmând a fi direcționate prin acest mecanism către țările care necesită asistență financiară din cauza instabilității financiare din întreaga zonă euro.

Această propunere a fost respinsă de Consiliul ECOFIN din 9 și 10 mai. De ce? Pentru că multe state membre au considerat că această propunere se aseamănă prea mult cu cea privind euroobligațiunile.

Acest lucru a dus la crearea Fondului european de stabilitate financiară, care este un acord interguvernamental, iar în prezent, în cazul Irlandei, folosim atât mecanismul, cât și Fondul.

Așadar, deși chestiunea euroobligațiunilor reprezintă cu siguranță o problemă foarte importantă, trebuie să ținem cont și de faptul că această propunere a fost recent respinsă de Consiliu în cadrul discuțiilor din mai privind Fondul european de stabilitate financiară.

Pentru a încheia, permiteți-mi să subliniez faptul că viitorul Mecanism european de stabilitate va face parte dintr-un răspuns cuprinzător, menit să limiteze criza și să stabilizeze economia europeană, iar MES va fi complementar noului cadru de guvernanță economică consolidată, care se va axa, în primul rând, pe prevenție, reducând în mod substanțial probabilitatea reapariției unei crize în viitor.

Acesta este obiectivul esențial al noului sistem de guvernanță economică, și vă sunt foarte recunoscător pentru sprijinul acordat propunerilor prezentate de Comisie în acest sens.

  Werner Langen (PPE). – (DE) Dle Președinte, după ce ați ascultat prima rundă de declarații, probabil că v-ați format o idee despre cine este răspunzător pentru criza încrederii, pentru că, într-adevăr, cu o astfel de criză ne confruntăm acum. În primul rând este vinovată Comisia, în al doilea rând speculanții, iar în al treilea rând Consiliul și în special dna Merkel. Totul este foarte simplu.

Din fericire, cineva – și anume președintele Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European – a atras atenția asupra faptului că moneda euro este stabilă, nu numai pe plan extern, ci și pe plan intern, aceasta având cele mai scăzute rate ale inflației. Speculația nu poate fi cauza problemei. Moneda euro este una stabilă. Este vorba despre termenii de bază din Tratat și de agitația din Consiliul ECOFIN. Fiecare reuniune ECOFIN generează turbulențe.

Dl Rehn tocmai a subliniat faptul că a fost prezentată o propunere de către Comisie privind utilizarea unui mecanism european, însă Consiliul nu era pregătit să participe. Acum afirmăm că nu au existat acțiuni ale Comisiei. Nu mă număr printre cei care venerează fără rezerve Comisia, dar aceasta a procedat corect în 2008, când a elaborat un inventar exact, după 10 de existență a monedei euro.

Cu acea ocazie, Comisia a menționat cele patru aspecte care trebuiau soluționate: în primul rând, un mecanism European de monitorizare consecvent, în al doilea rând, o guvernanță economică consecventă, sau oricum altfel doriți să o numiți, în al treilea rând, o reprezentare externă consecventă, și, în al patrulea rând, un mecanism de criză consecvent. Toate acestea se află acum pe masa de lucru. Aș dori să subliniez faptul că alții sunt cei care nu au ținut cont de aceste aspecte. Dacă încercăm să găsim vinovați, nu trebuie să uităm că statele membre se numără și ele printre aceștia, deoarece s-au îndatorat excesiv și nu au utilizat beneficiile introducerii monedei unice pentru a pune în aplicare reforme și a reduce nivelul de îndatorare, alegând în schimb să se întindă mai mult decât le era plapuma.

Aș dori să evidențiez și faptul că există un element care se tot repetă în toate aceste state membre. Indiferent de cine este vorba, toate aceste țări au fost conduse de guverne social-democrate pentru o perioadă îndelungată, unele dintre ele până în momentul de față. Includ aici Portugalia, Spania, Regatul Unit, Ungaria și Letonia. În Grecia s-au repetat aceleași greșeli timp de patru ani. Și iată rezultatul. Dacă nu discutăm în mod deschis despre cauza principală a îndatorării excesive a statelor membre, nu vom putea rezolva problemele.

[Vorbitorul a fost de acord să i se adreseze o întrebare în temeiul procedurii cartonașului albastru (articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)].

PREZIDEAZĂ: Libor ROUČEK
Vicepreședinte

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Dle Langen, acum puteți să luați loc din nou. Ați fost foarte elocvent și v-ați recitat frumos partea. Am o întrebare pentru dvs. Din câte știu eu, Irlanda nu este o țară din sudul Europei. Irlanda se află în nordul Europei. Irlanda are datorii uriașe. Puteți să ne explicați de unde provin datoriile Irlandei? Sunteți amabil să ne spuneți ce partid a fost la guvernare în Irlanda în ultimii 30 de ani?

  Werner Langen (PPE). – (DE) Dle președinte, mă bucur să răspund la această întrebare. Guvernul irlandez a făcut greșeala de a oferi garanții fără a solicita reforma sectorului bancar. A fost o acțiune iresponsabilă și din acest motiv are acum un deficit bugetar de 32 %. Știm acest lucru. Cu toate acestea, nu ar trebui să confundați problemele altor state cu cele ale Irlandei. Irlanda este un caz complet diferit, deoarece ține de al doilea nivel al crizei bancare și nu prezintă o problemă structurală ca în alte țări. Dle Schulz, știți acest lucru la fel de bine ca și mine. Vă rog să nu încercați să ne distrageți atenția.

[Vorbitorul a fost de acord să răspundă la o întrebare în temeiul procedurii cartonașului albastru (articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)].

  Victor Boștinaru (S&D). - A greși e omenește. A persevera e diabolic. Știți cine era prim-ministru în Grecia, în timpul cărui guvern s-au produs toate acele supraîndatorări care au condus la criza din Grecia? Nu era sigur Papandreou. Vă amintiți cărei familii politice îi aparținea acel prim-ministru, numit Karamanlis?

  Werner Langen (PPE). – (DE) Dle președinte, după patru ani de guvernare Karamanlis… (Agitație). Nu, problemele structurale din Grecia sunt mai vechi decât guvernarea Karamanlis. În 2000, acest Parlament a dezbătut oportunitatea aderării Greciei la zona euro. Social-democrații, guvernul german, solicitaseră acest lucru. Cu ajutorul dvs. a existat o majoritate de două treimi în Parlament în favoarea aderării Greciei la zona euro. Aceasta este realitatea și nu are nimic de-a face cu naționalismul.

Aș dori să răspund la întrebarea dlui Schulz cu privire la datoriile din Germania și din Spania. Desigur, nivelul datoriei naționale al Spaniei este mai mic decât cel al Germaniei. Spania nu a fost nevoită să finanțeze un proces de reunificare. Cu toate acestea, guvernul Zapatero din Spania are alte probleme. A permis intrarea a 6 milioane de oameni în țară, 2 milioane dintre aceștia primind cetățenie spaniolă, iar acum procentul șomajului este de peste 20 %. Este o problemă structurală, provocată de o singură persoană: dl Zapatero.

  Stephen Hughes (S&D). - Dle președinte, în cadrul Consiliului și Comisiei există mulți care cred că putem reuși în economia globală doar dacă minimizăm drepturile lucrătorilor, sistemele noastre de negociere colectivă și pensiile noastre. Cu alte cuvinte, ni se spune că trebuie să diluăm modelul nostru social. Finanțele publice vor fi reorganizate, urmărindu-se obiectivul unic de reducere a datoriei publice până la un arbitrar 60 % din PIB, iar deficitele vor fi practic excluse.

Vorbim de același Consiliu care, dacă îmi amintesc bine, a convenit asupra unei strategii Europa 2020, însă se pare că nu îi pasă de unde vin banii pentru punerea în aplicare a acestei strategii. Dacă trebuie să reducem în mod semnificativ datoria noastră publică an de an, dacă trebuie să evităm deficitele de peste 1 % pe care Comisia le propune și dacă trebuie să facem toate acestea într-un mediu de creștere lentă, marcat de un șomaj ridicat, cum am putea să avem rezultate bune în privința Strategiei 2020?

Este o strategie economică greșită, bazată pe competitivitatea costurilor și austeritate fiscală extremă, care va așeza Europa pe o traiectorie descendentă într-un moment crucial din istoria sa. Președintele Barroso nu este aici în acest moment, însă consider că domnia sa trebuie să spună Consiliului că trebuie să își redefinească agenda politică în cel puțin trei domenii.

În primul rând, trebuie să finalizăm Uniunea Economică și Monetară prin crearea unei Agenții europene pentru stabilitate pentru euroobligațiunile comune și mă bucur că Președintele Barroso nu a exclus astăzi ideea de euroobligațiuni. Acest lucru va pune capăt atacurilor speculative, va aduce lichidități pe piață pentru datoriile suverane și va reduce costul total al datoriilor pentru zona euro.

În al doilea rând, trebuie să reechilibrăm legislația propusă privind guvernanța economică. Suntem de acord că disciplina fiscală va necesita norme solide și o punere în aplicare fermă, este însă un proces care trebuie armonizat și cu aplicarea corespunzătoare a obiectivelor strategiei Europa 2020 în fiecare țară, fapt care trebuie să se reflecte în legislație.

În sfârșit, avem nevoie de noi surse de finanțare publică. Criza a anulat ani întregi de eforturi bugetare. Taxa pe tranzacțiile financiare a întârziat deja foarte mult și este scandalos că Consiliul pare să fi încremenit în lumina reflectoarelor, fiind incapabil să ia o decizie cu privire la această taxă. Acestea sunt reformele de care avem nevoie urgent.

  Sylvie Goulard (ALDE). – (FR) Dle președinte, rareori s-au conferit puteri parlamentelor de-a lungul istoriei. Când s-au oferit mai multe puteri parlamentelor, acestea au știut, în general, să le utilizeze. Dezbaterea din această dimineață mă face să cred că noi – raportorii pachetului de guvernanță economică – avem dreptate când dorim să mergem dincolo de ceea ce s-a propus, deoarece, dle comisar, Comisia ne spune în fond: „Am încercat, dar nu am reușit”. Consiliul, la rândul său, ne spune: „Noi nu vrem să mergem mai departe”. Ei bine, mai există și Parlamentul. În plus, Consiliul este cel care a dorit să sporească drepturile Parlamentului, nu Parlamentul este cel care exercită competențe în mod nejustificat. În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, suntem colegislatori.

Deci, am pur și simplu plăcerea de a anunța că raportul pe care îl depun în această dimineață vizează și euroobligațiunile, pentru că dezbaterea trebuie să aibă loc aici, în plen. Nu accept ca dl Barroso să ne spună: „Vai, totul este foarte complicat; am făcut deja o mulțime de prostii în cadrul Consiliului, așa că acum chiar trebuie să tăceți.” Vom face exact opusul. Vom vorbi despre toate acestea în contextul democrației.

În al doilea rând, există și ideea unui Fond Monetar European, pentru că, de fapt, toate aceste soluții, care sunt de tranziție, după cum a afirmat dl Martin Schulz, nu sunt neapărat ceea ce așteaptă cetățenii noștri. Puteți privi cum trec trenurile sau puteți lucra. Acest Parlament va încerca să lucreze. Nu avem un plan, nu pretindem că deținem adevărul absolut, însă consider că este absolut inacceptabil faptul că dezbaterea are loc în Financial Times sau în Zeit și nu în Parlamentul European. Deci, ne vom face treaba.

(Aplauze)

  Philippe Lamberts (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, salut apelul făcut de către dl Martin Schulz să încercăm să recâștigăm încrederea cetățenilor, încercând să spunem adevărul și să nu recurgem la simplisme.

Primul simplism constă în a spune că euroobligațiunile rezolvă problema responsabilității statelor membre. Este un lucru evident fals, deoarece nimeni nu a cerut vreodată ca statele membre să își pună în comun 100 % din datoriile lor. În orice caz, în cadrul unui sistem al euroobligațiunilor, statele membre vor fi nevoite în continuare să apeleze direct la piețe pentru unele dintre datoriile lor, iar acolo vor putea să aprecieze calitatea semnăturii lor, care va fi reflectată în ratele dobânzilor pe care vor fi nevoite să le plătească. Este un simplism care trebuie evitat.

Al doilea simplism constă în a spune: „Noi îi salvăm pe acești greci, pe acești irlandezi neproductivi”. Aș dori să subliniez totuși că ceea ce facem noi este să împrumutăm bani și împrumutăm bani cu dobânzi deosebit de favorabile pentru creditori. Deci facem o afacere bună din această situație. Prin urmare, există două posibilități: fie considerăm că, odată cu împrumuturile noastre, Grecia și Irlanda nu mai prezintă un risc și că ar trebui să le împrumutăm la o rată care corespunde unui risc zero sau, cel puțin, unui risc extrem de limitat, fie considerăm că există riscul de neplată. Deci, trebuie să rupem pisica în două, aceste datorii trebuie să fie restructurate și trebuie să punem capăt incertitudinii.

Aș dori să închei cu un cuvânt pentru prietenii noștri germani, mai ales CDU. Dle Langen, ați vorbit despre reunificare și aveți dreptate. Când a fost reunificată Germania, întreaga zonă a mărcii germane, deutschmark, de care aparținea Belgia și față de care, în cele din urmă, Franța a fost foarte loială, a plătit pentru aceasta sub forma unor rate de dobândă foarte mari. Și a fost un lucru corect. A fost corect atât din punct de vedere istoric, deoarece reunificarea Germaniei a reprezentat reunificarea Europei așa cum o știm, cât și din punct de vedere economic, deoarece toată lumea avea să beneficieze în final de pe urma ritmului mai rapid de creștere care rezulta.

Deci, astăzi spun CDU „să țină cont de acest lucru” și cerem ca Germania să facă asemenea.

(Aplauze)

  Martin Callanan (ECR). - Dle președinte, pare ironic de oportun faptul că Consiliul European discută despre un mecanism de criză permanent, având în vedere că moneda euro pare să treacă dintr-o criză în alta în acest moment. Deși mulți dintre noi, cei din Marea Britanie, am crezut dintotdeauna că euro a fost o greșeală istorică, atât pentru propria noastră țară, cât și pentru întreaga Europă, nu avem desigur nicio satisfacție în a fi martorii acestei situații. Vrem să o vedem rezolvată la nivel european printr-o întoarcere decisivă la disciplina fiscală în întreaga Uniune.

Problema nu va fi rezolvată prin mai multe împrumuturi, fie la nivelul UE sau la nivel local. Însă trebuie să clarificăm cine este responsabil pentru această situație a monedei euro. Este de datoria fiecărui stat membru din cadrul zonei euro să își îndeplinească angajamentele față de această zonă și este treaba celorlalte state participante să se asigure că fac acest lucru. Este unul dintre motivele cheie pentru care există o reuniune separată a miniștrilor din zona euro. Mai clar, gestionarea stabilă a zonei euro ține în primul rând de responsabilitatea membrilor zonei euro. Noi ceilalți putem oferi sprijin politic, dar lucrurile se opresc aici. Nu poate exista nicio justificare pentru mai multe sarcini sau pentru sancțiuni impuse acelor state membre care au ales să nu facă greșeala de a adera la zona euro de la bun început.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle președinte, doamnelor și domnilor, se împlinește exact un an de când economia Greciei a început să se prăbușească, iar Grecia s-a implicat în memorandumul dezastruos și în mecanismul de sprijin. La un an, dle Langen, țara este în pragul falimentului: în primul rând, falimentul social, dat fiind faptul că șomajul urmează să ajungă la 15 % anul viitor, în timp ce chiar ieri, guvernul a adoptat un proiect de lege care elimină contractele colective de muncă, iar astăzi întreaga țară este în grevă și, în al doilea rând, falimentul economic, iar de data aceasta deficitul și datoria nu au fost sporite de „grecii mincinoși” din PASOK și din Noua Democrație; acestea au fost majorate de comisari alchimiști, care au utilizat statisticile Eurostat după bunul plac, astfel încât să crească datoriile celor slabi și să diminueze datoriile celor puternici.

Prin urmare, dacă se adoptă un mecanism precum cel folosit pentru Grecia, ne îndreptăm cu siguranță către faliment. În cazul în care se pregătește un astfel de mecanism în cadrul Consiliului, acesta va împinge țările în recesiune, ceea ce va duce la șomaj și la favoruri pentru bănci și pentru întreprinderile mari. Mă întreb dacă aceasta este viziunea europeană despre care a vorbit la început dl Barroso, care nu este aici pentru a explica.

  Timo Soini (EFD). - (FI) Dle președinte, în opinia mea, fiecare țară este responsabilă pentru propria economie. Țările nu sunt responsabile pentru datoriile altor țări. Acest aspect este inclus și în articolul 125 din Tratatul de la Lisabona. Atunci când este convenabil, Tratatul este respectat, însă când nu mai este convenabil, Tratatul este ignorat. Acest lucru s-a văzut în referendumuri: Franța spune nu, Olanda spune nu și Irlanda spune nu. Două dintre rezultate au fost rezolvate prin Parlament și unul prin intermediul unui alt referendum. Se pare că interpretarea articolelor Tratatului depinde de direcția în care bate vântul.

Guvernul finlandez le-a impus contribuabililor finlandezi genul de datorii nedrepte de garant pe care va trebui în cele din urmă să le plătim. Nu înțelegem de ce lucrătorii finlandezi și micii întreprinzători ar trebui să trudească din greu pentru a plăti datoriile jucătorilor și mincinoșilor. Pur și simplu nu este corect.

Când au apărut probleme în Uniunea Sovietică, au solicitat mai mult socialism. Au avut loc întruniri la Moscova: mai mult socialism. Atunci când există probleme în Europa, au loc întruniri la Bruxelles: mai multă integrare. Rezultatul final va fi exact același. Nu va funcționa.

Societățile sănătoase sunt construite de jos în sus. Democrația este construită de jos în sus: nu de sus, dintr-un turn de fildeș, în jos. Așa funcționează sistemul. O politică economică comună nu va funcționa pentru Europa. Europa poate funcționa doar ca o zonă economică și de liber schimb, așa cum ar trebui să redevină.

Aș dori doar să spun câteva cuvinte despre euroobligațiuni. Am fost la Mellunmäki, la Helsinki, pentru a vorbi despre euroobligațiuni, iar când am explicat ce sunt acestea, femeile și-au apucat strâns gențile, iar bărbații se întrebau dacă mai au la ei portofelele. Nu va funcționa.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dle președinte, tocmai am fost martorii unei acuzații tragice proferate la adresa Germaniei. Aceasta aduce aminte în mod fatal de sfârșitul anilor 1920.

Ca pro-european entuziast și susținător încăpățânat al monedei euro, aș dori să vă întreb: ați observat că băgați în mormânt Uniunea Europeană, acest măreț proiect pentru pace și prosperitate economică? Dl Cohn-Bendit a afirmat pe bună dreptate că întotdeauna reacționăm prea târziu și întotdeauna în retrospectivă. Acum trebuie să privim către viitor. Ați observat ce se întâmplă în afară? Oamenii nu mai sunt interesați de ciondănelile dintre socialiști și conservatori, nici în țara mea de origine, nici aici, în Parlamentul European. Îi interesează doar soluțiile și siguranța banilor lor. Trebuie să le spunem sincer că nu mai este cazul.

Trebuie să prezentăm următorul pas și recunosc că avem nevoie de curajul de a anula datoriile, trebuie să facem în sfârșit băncile să plătească, chiar dacă acest lucru ne afectează polițele de asigurare de viață și trebuie să realizăm un nou proiect politic european, care nu este împovărat cu problemele Tratatului de la Lisabona.

Suntem prinși într-o capcană. Dacă modificăm acest articol, ne vom trezi că Irlanda va vota „nu” la un nou referendum. Ne putem aștepta să se întâmple același lucru în țara mea natală. În plus, avem o problemă uriașă în Regatul Unit. Doamnelor și domnilor, trebuie să vă treziți la realitate.

  Corien Wortmann-Kool (PPE). - (NL) Dle președinte, în această perioadă de criză nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că, pe parcursul ultimilor zece ani, moneda euro ne-a adus multă prosperitate și stabilitate, precum și numeroase locuri de muncă. Deci moneda euro merită cu prisosință să fie apărată. Este însă un demers care va necesita un summit european decisiv și mult mai multe dovezi de unitate. Unitatea este îngrijorător de precară, nu numai atunci când vine vorba de mecanismul permanent de criză, ci și atunci când vine vorba de o guvernanță financiară robustă.

În această dezbatere, dle președinte, „euroobligațiuni” pare a fi cuvântul magic, ca și cum acestea vor face problemele datoriei publice să dispară ca zăpada care se topește în soare. Totuși, cei care susțin în acest plen euroobligațiunile ar trebui să fie conștienți și de faptul că acestea implică obligații considerabile și o disciplină bugetară riguroasă, care depășește propunerile de consolidare a Pactului de stabilitate și creștere pe care le avem acum în față.

Președintele Trichet a spus „uniune fiscală”. Sunt însă cei care susțin euroobligațiunile în acest plen pregătiți pentru așa ceva? Mă îndoiesc.

Dle președinte, trebuie să ne canalizăm energia în propunerile pe care le avem în față, pentru a consolida bazele monedei euro. Acest lucru este urgent și noi, cei din această Cameră, lucrăm din greu pentru a-l realiza. De asemenea, componenta preventivă a Pactului de stabilitate și creștere necesită o abordare bazată mai mult pe norme, deoarece prevenirea este mai bună decât tratarea. În același timp, trebuie să asigurăm un nivel mai mare de responsabilitate comună în rândul statelor membre, nu doar pentru beneficii, ci și pentru obligațiile și angajamentul care decurg din Pactul de stabilitate și creștere.

  Udo Bullmann (S&D). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, în situații critice, Europa a găsit întotdeauna o cale de ieșire din criză. Nu pentru că au fost urmărite diferite interese divergente, ci pentru că avem interese convergente, care ne-au permis să pornim pe noi căi.

Aș fi dorit să îi adresez dlui Barroso o întrebare, însă din păcate nu mai este prezent. Desigur, în curând vor avea loc conferințe de presă importante pe tema modulul în care putem salva Europa utilizând cel mai mic numitor comun, însă poate dl Rehn va reuși să transmită mai departe întrebarea mea. Nu înțeleg de ce nu adoptăm următorul traseu. Euroobligațiunile reprezintă o soluție rezonabilă. A spus-o dl Schulz în numele grupului nostru, partidul meu spune același lucru în Germania, unde aceasta este o chestiune critică. Guvernul german în special are rezerve, rezerve care se manifestă și în alte țări care plătesc dobânzi mai mici. De ce nu procedăm după cum urmează? Spunem că aceste probleme pot fi rezolvate. Acum plănuim să lansăm euroobligațiunile, însă construim un pachet rezonabil. De ce avem nevoie pentru ca Europa să poată acționa? Cum putem pune bani deoparte? Cum putem crea un potențial mai mare de impozitare pentru o economie rațională, pe termen lung? Lansăm euroobligațiunile și legăm această lansare de introducerea taxei pe tranzacțiile financiare în Uniunea Europeană. Acest pachet ar putea avea ca rezultat o situație reciproc benefică, din care ar câștiga toată lumea. Întrebați-o pe dna Merkel la summitul european dacă este pregătită să facă acest lucru. De ce nu este posibil? De ce nu face Comisia o propunere de acest gen? Ar veni în ajutorul tuturor și ar iniția un proiect nou și important pentru ieșirea din criză a Europei. Aștept Comisia să facă această propunere.

Trebuie să încetați să vă mai sustrageți prin vorbe. Este timpul să acționați în interesul cetățenilor Europei și în interesul statelor membre, astfel încât să putem găsi drumul înapoi la o cale de creștere rațională. Soarta noastră se află în mâinile dvs., însă trebuie să aveți curajul să luați inițiativa acum.

  Carl Haglund (ALDE). – (SV) Dle președinte, consider că anul trecut demonstrează că o monedă comună necesită reguli clare, pe baze comune și este evident că în prezent nu avem astfel de reguli. De asemenea, este clar că zona euro suferă de o lipsă evidentă de credibilitate atât în ochii oamenilor, cât și pe piața financiară. Nu sunt de acord cu dl Bullman. Mai degrabă, consider că Comisia a făcut o treabă bună și a prezentat propuneri ambițioase. În ceea ce privește provocările cu care ne confruntăm în prezent, cred că problema nu se află la Comisie, ci la Consiliu. Desigur, în următoarele câteva zile, Consiliul va avea o reuniune destul de grea.

Aș dori să spun cât sunt de mulțumit că acum Comisia a prezentat și o propunere care ne va permite să corectăm dezechilibrele macroeconomice din viitor. Până în prezent, ne-am concentrat exclusiv asupra finanțelor și a deficitelor din orașe, iar acest lucru este complet inadecvat, după cum arată destul de clar cazul Irlandei.

Sunt mai puțin mulțumit de modul în care lucrează Consiliul, după cum arată tocmelile dintre dl Sarkozy și dna Merkel cu scopul de a face propunerile solide ale Comisiei mai puțin obligatorii, ceea ce înseamnă că acestea nu vor duce la nicio îmbunătățire. Ar trebui să ne amintim ce s-a întâmplat în 2005, când Pactul de stabilitate și de creștere a fost diluat. Aceleași țări au creat în acel moment o situație care a condus pe termen lung la ceea ce s-a întâmplat acum în Grecia. Sper că Consiliul se va trezi și își va da seama de tipul de decizie de care avem nevoie – altfel, nu vom ne ieși din această situație.

  Derk Jan Eppink (ECR). – (DE) Dle președinte, politicianul flamand Bart De Wever a afirmat într-un interviu în revista Der Spiegel că Belgia a devenit o societate de transfer. Nu limba, ci acest aspect se află în centrul problemei din Belgia. Solidaritatea a devenit o stradă cu sens unic.

UE este pe cale să facă exact același lucru. Transformăm o societate de servicii într-o societate de transfer, iar moneda euro este un mijloc de realizare a acestui lucru. Deschide calea spre bani ieftini într-o serie de state. După cum a afirmat președintele Consiliului UE, dl Van Rompuy, a devenit un somnifer pilulă de dormit. Subminează capacitatea competitivă a diferitelor țări. Acum, mulți politicieni europeni solicită introducerea unui alt somnifer: euroobligațiunile. Acestea vor mări pur și simplu decalajul. Dacă vom continua în acest fel, în câțiva ani UE va fi în aceeași situație în care este Belgia acum: o societate de transfer ale cărei fundații politice se prăbușesc.

În perioada Crăciunului, voi citi cartea „Salvați banii noștri”, scrisă de dl Henkel, fostul președinte al Federației industriei germane. Poate ar trebui să faceți același lucru, astfel încât să puteți afla ce gândesc oamenii din Germania.

  Mario Borghezio (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, după dezvăluirile din New York Times, în Statele Unite continuă anchetarea unui club secret de nouă bănci – dintre care una este europeană – ai căror directori se întâlnesc în fiecare miercuri pentru a cădea de acord asupra acțiunilor legate de instrumentele derivate. Comitetul de criză nu a fost la curent cu situația, iar Europa este un simplu spectator.

Rezerva Federală a fost nevoită să dea socoteală pentru 13 trilioane de dolari cheltuite pentru salvarea băncilor. Sunteți amabil să ne spuneți ce a cerut Rezerva Federală în schimbul pachetelor europene de salvare a băncilor? Oare nu din cauza situației critice din bănci – și nu a bugetelor de stat – este necesară o dublare a sumei din Fondul european de salvare și pregătirea unui fond de salvare de 2 000 de miliarde de euro?

Ce ne oprește să invităm Banca Centrală Europeană să dea socoteală în mod transparent și în detaliu pentru acțiunile sale, așa cum s-a procedat în Statele Unite cu Rezerva Federală? Acest lucru ar pune capăt suspiciunilor că aceasta a acționat și continuă să acționeze în mod discreționar și nu în interesul comun al cetățenilor și contribuabililor din statele membre ale Uniunii Europene.

De ce nu au avut loc niciodată discuții despre adoptarea unor măsuri pentru a impune o distincție reală și eficientă între băncile comerciale și băncile speculative, ca în cazul legii Glass-Steagall?

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Alfredo Pallone (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, toți suntem de acord asupra necesității de a crea un instrument care poate interveni în caz de criză. Acest instrument trebuie să fie neapărat corelat cu politici bugetare riguroase și prudente în statele membre. Sper ca acest lucru va însemna că astfel de crize, precum cea prin care trecem în aceste luni, nu se vor repeta.

Dezbaterea de astăzi încearcă să găsească cel mai bun mod de a finanța acest instrument. După cum știm cu toții, sectorul privat a fost parțial răspunzător pentru criza din unele țări, iar în astfel de cazuri este corect ca acesta să-și asume o parte din responsabilitate, deși ponderea ar trebui să fie evaluată de la caz la caz.

Cu toate acestea, cred că trebuie să găsim modalități noi și inovatoare pentru a finanța instrumentul anti-criză. Un exemplu ar putea fi euroobligațiunile, pe care unii le văd ca pe o povară asupra bugetelor naționale. Totuși, nu este cazul. Dimpotrivă, prin emiterea de euroobligațiuni, instrumentul anti-criză ar putea fi finanțat prin intermediul pieței, bazându-se pe capitalul străin și pe persoanele care caută să investească.

Un mecanism bazat exclusiv pe contribuțiile pro-rata făcute prin însușirea pur și simplu a rezervelor ar echivala cu o povară mare pentru statele membre, care ar trebui să găsească resurse și capital de depus care nu ar aduce, totuși, niciun randament sau venit. Într-o situație precum cea din prezent, în care statele membre sunt invitate să pună în aplicare politici bugetare austere pentru reducerea deficitelor și datoriilor, precum și să participe la fondul de anti-criză, există un risc real de colaps.

Economia europeană nu poate fi revitalizată decât dacă vom folosi concomitent puterea monedei euro pe piețele internaționale și ratingul de credit astfel îmbunătățit pentru a o vindeca.

  Elisa Ferreira (S&D). – (PT) Dle președinte, dle comisar, ați auzit un mesaj foarte clar din acest Parlament, o cerere de acțiune, de intervenție din partea Comisiei. Se solicită Comisiei să nu se mai limiteze doar la a aproba cu ochii închiși cel mai insignifiant consens posibil între state, ceea ce echivalează cu a spune că Comisia nu trebuie să mai fie limitată de voința celor mai puternici. Comisia trebuie să își asume datoria și obligația de a lua inițiativa.

Regret să spun acest lucru, însă concluziile pe care le anticipăm pentru următorul summit nu vor genera o soluție, mai ales pentru că mecanismul anticipat pentru intervenție trebuie să fie adoptat în unanimitate de toate statele membre și avem nevoie mai curând de o dimensiune europeană, decât de o dimensiune care permite toate tipurile de distorsiuni și le permite unor țări să le controleze pe altele. Pe de altă parte, revizuirea Tratatului în acest moment va deschide o cutie a Pandorei și, în orice caz, mi-aș fi dorit un răspuns la o întrebare: noul mecanism va putea să cumpere obligațiuni guvernamentale?

Dle comisar, este necesară o revizuire în profunzime, iar Comisia nu poate ignora dezbaterea actuală cu privire la euroobligațiuni și să nu ofere niciun răspuns la inițiativele pe care le iau diferiții actori între timp, și anume Juncker, Mario Monti, unele elemente din cadrul acestui Parlament și grupurile de reflecție. Comisia trebuie să prezinte o propunere și trebuie să fie capabilă să o susțină.

În sfârșit, o remarcă finală: zona euro nu are o problemă globală – mai bine zis, are o problemă globală, însă una concentrată asupra creșterii sale insuficiente, mai degrabă decât asupra creșterii inegale din cadrul său. Unde sunt mijloacele care trebuie să existe alături de guvernanța economică și sancționare, pentru a promova în mod eficient și pentru a duce la îndeplinire strategia 2020?

  Wolf Klinz (ALDE). – (DE) Dnă președintă, dl Schulz are dreptate. Suntem în mijlocul unei crize de încredere de proporții și membrii Consiliului amăgesc cetățenii. Le spun că totul este sub control, trebuie doar să facem mici modificări ale tratatului prin introducerea unui mecanism permanent de stabilitate și apoi problema va fi rezolvată. De fapt, situația nu este sub control. Statele membre mai degrabă reacționează decât iau măsuri. Încearcă cu disperare să stingă incendiile, însă nu pot înăbuși flăcările. Piețele se întreabă: cine este de fapt stăpân pe situație în Europa și în zona euro?

UE a atins un punct critic. Dacă nu alege calea corectă acum, nu ne vom putea menține nici status quo-ul. În schimb, vom face un pas înapoi. Avem nevoie de acțiuni îndreptate către integrare. Avem nevoie de mai multă Europă. Trebuie să finalizăm formarea pieței interne, inclusiv în sectorul serviciilor. Alături de uniunea monetară, avem nevoie de o uniune economică, bugetară și fiscală. De asemenea, avem nevoie de o Comisie puternică, care are dreptul și puterea de a controla și monitoriza această uniune economică și de a impune sancțiuni în mod automat, acolo unde acest lucru este justificat. Dacă facem acești pași spre o mai mare integrare, putem vorbi apoi despre introducerea euroobligațiunilor. Atunci vom fi pus bazele pentru acestea. Totuși, în cursul acestui proces trebuie să ne asigurăm că dispunem de finanțarea din investiții pe termen lung de care avem nevoie, în ciuda tuturor măsurilor de austeritate justificate, pentru a asigura competitivitatea Uniunii Europene pe termen mediu și lung.

Trebuie să spunem în sfârșit cetățenilor adevărul. Avem nevoie de soluții gândite fără ochelari de cal, trebuie să discutăm problemele fără a aduce în joc ideologiile și trebuie să încetăm să orbecăim sperând într-un rezultat favorabil. Avem mai multă nevoie de acțiuni pe termen lung, decât de reacții pe termen scurt.

PREZIDEAZĂ: Dagmar ROTH-BEHRRODT
Vicepreședintă

  Vicky Ford (ECR). - Dnă președintă, să începem cu veștile bune. Da, există semne de redresare în unele sectoare ale economiei Europei per ansamblu. Dar aceasta este amenințată de nesiguranța prelungită, care riscă să reducă finanțarea și să blocheze investițiile. Toate statele membre ale UE, inclusiv Regatul Unit, au un interes legitim în consolidarea economiei zonei euro.

Planificarea economică robustă și transparentă pentru controlul cheltuielilor guvernamentale dezastruoase și al nivelurilor nesustenabile ale datoriei publice este o parte esențială a acestui proces pentru toate cele 27 de state. Statele din zona euro au devenit conștiente că este necesară o rezolvare permanentă a crizei, dar există multe întrebări, dintre care unele au fost abordate în rezoluția Parlamentului.

În primul rând, care ar trebui să fie natura implicării sectorului privat? Salut sugestia de a urma precedentul FMI, de a proteja banii publici prin acordarea statutului de creditor preferențial. În al doilea rând, la ce modificări ale tratatului vă referiți? Acest aspect trebuie clarificat.

Și, în cele din urmă, mecanismul permanent de criză a fost descris ca un instrument de consolidare a zonei euro. Statele care doresc să adere la zona euro trebuie să aibă opțiunea de a participa, dar cei dintre noi care au ales să nu se alăture nu ar trebui forțați să contribuie.

  Alain Lamassoure (PPE). - (FR) Dnă președintă, nesiguranța este principalul motiv de îngrijorare atât pentru cetățenii europeni, cât și pentru piețele financiare. Acum că europenii au un destin comun, sunt ei capabili să-l asume într-un spirit de solidaritate?

Astăzi, solidaritatea se manifestă în profunzimea crizei. Este bine, dar nu este suficient. Uniți în fața dificultăților, europenii trebuie să dea dovadă și de solidaritate atunci când trasează calea care trebuie urmată, deoarece criza a afectat Europa mai mult timp decât celelalte continente, pentru că economia era deja slăbită de zece ani de creștere lentă, de doar 1 % pe an, în medie. Cei zece ani ai Strategiei de la Lisabona au reprezentat un deceniu pierdut.

În Agenda 2020, liderii europeni au conceput un plan pentru revigorarea economiei noastre, dar nu au specificat cum îl vor finanța și controla sau care ar putea fi stimulentele sau sancțiunile posibile. Prin urmare, este timpul să suplimentăm Pactul de stabilitate și de creștere cu un pact de solidaritate, după cum s-a precizat deja aici, în plen.

Cuvântul „solidaritate” apare de 23 de ori în Tratat: să transpunem cuvântul în acțiune. Urmează să se instituie o procedură pentru coordonarea politicilor fiscale, în vederea garantării stabilității prin prevenirea deficitelor. Ei bine, haideți să extindem domeniul său de aplicare, să ne coordonăm pentru a garanta finanțarea viitoare. Trebuie să cheltuim mai puțin, dar mai eficient, nu fiecare dintre noi în mod independent, sub amenințarea sancțiunilor, ci toți la un loc. Dacă doresc să evite ce e mai rău, europenii trebuie să fie uniți pentru a se pregăti cât mai bine.

  Zoran Thaler (S&D). - (SL) Dnă președintă, europenii trăiesc într-un paradox interesant. Pe de o parte, pe durata existenței sale de 12 ani, moneda euro s-a dovedit cea mai stabilă dintre monede la nivel mondial. Conform cifrelor oficiale furnizate de BCE din Frankfurt, inflația medie în timpul acestei perioade a fost de 1,97 %, ceea ce înseamnă numai cu 3 puncte procentuale sub ținta de 2 %. Valoarea euro față de dolarul american a rămas, de-a lungul întregii perioade, din rațiuni practice, mai mare decât era în momentul creării monedei europene. Pe de altă parte, totuși, în ultima perioadă există opinii conform cărora chiar ar exista riscul ca euro să se prăbușească. Cum am ajuns într-o astfel de situație?

Comportamentul grotesc și iresponsabil cauzat de politicile populiste, atât ale stângii, cât și ale dreptei, ne-au condus în acest punct. Cu toate acestea, vom permite ca democrația să se dovedească mai slabă decât regimurile relativ autoritare pentru a ne proteja moneda? Avem nevoie de un comportament responsabil, avem nevoie ca cinci reguli de aur privind conduita responsabilă să fie consacrate în politicile noastre. Să le adoptăm în Parlament, să decidem cum vom măsura nivelul conduitei responsabile și al unei conduite care este în beneficiul binelui comun promovat de politicile din statele noastre membre.

Taxa pe tranzacțiile financiare și euroobligațiunile trebuie să fie, prin urmare, elementele fundamentale. Aceasta este datoria noastră acum, să adoptăm astfel de politici, pentru protejarea monedei noastre comune.

  José Manuel García-Margallo y Marfil (PPE). – (ES) Dnă președintă, în acest moment avem nevoie de norme clare, dar ceea ce facem noi acum este exact opusul. Prin urmare, am câteva propuneri pentru restabilirea clarității.

Pe durata semestrului european, Parlamentul dorește să se concentreze pe o serie de discuții, care nu au acum un obiectiv bine stabilit și nu corespund opiniei publice. Dorim ca răspunsurile politice la recomandările care vor fi făcute statelor membre în următoarele șase luni să fie luate în considerare la stabilirea sancțiunilor prevăzute în pachetul legislativ privind guvernanța.

Grupul meu dorește să sublinieze că pachetul legislativ nu conține soluții magice pentru ieșirea din criză. Există metodele binecunoscute de disciplină bugetară și de reforme structurale pentru a menține competitivitatea.

Cu privire la mecanismul de criză, după cum ați precizat ieri, dle comisar, Președintele Barroso ne-a promis aici că va fi un mecanism european. Astăzi, Consiliul propune un mecanism interguvernamental. Este acesta european - conform terminologiei dlui Barroso - doar pentru că fondul va fi constituit în Europa și nu în Insulele Cayman sau intenționează Comisia să ne ofere sprijinul necesar pentru a crea un mecanism care respectă procedura UE, în care Parlamentul va avea o contribuție?

Cu privire la euroobligațiuni, Comisia, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și experții sunt de părere că este o idee bună, dar prematură, prin urmare suntem în întârziere.

Propun Comisiei o dezbatere în care să conturăm un sistem de euroobligațiuni, care să asigure finanțare rezonabilă pentru statele responsabile și care să le sancționeze pe cele iresponsabile, obligându-le pe acestea din urmă să se îndrepte spre piețele de capital, la niște dobânzi cu adevărat descurajante. Acesta este singurul mod viabil de a combina disciplina fiscală și creșterea economică.

E inutil să continuăm să dezbatem dacă este prea devreme sau prea târziu, deoarece acum știm că am fost întotdeauna în întârziere. Să vedem dacă putem acționa la timp, măcar o dată, schimbând regulile.

  Catherine Trautmann (S&D). – (FR) Dnă președintă, moneda euro este bunul nostru comun și, astăzi, sindicatele au transmis Parlamentului mesajul că sunt îngrijorate cu privire la faptul că angajații sunt cei care plătesc prețul crizei printr-un euro slăbit, un euro supus atacurilor și nu printr-un euro care promovează dezvoltarea și crearea locurilor de muncă.

Prin urmare, este esențial să nu urmărim o simplă revizuire tehnică a tratatelor, ci să abordăm cele două disfuncții majore ale zonei euro, care au ieșit la lumină ca urmare a crizei.

Prima abordare este introducerea euroobligațiunilor, după cum s-a spus deja. Euroobligațiunile vor stabiliza nivelul euro și, în plus, vor contracara imediat atacurile speculative.

A doua abordare, pentru introducerea justiției fiscale și pentru a determina piețele financiare să plătească prețul crizei, este, întocmai, introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare, astfel încât nu angajații să fie cei care plătesc prețul acestei crize, într-un context de injustiție fiscală.

În cele din urmă, trebuie înființată o agenție europeană a datoriilor, care să poată crea un fond comun pentru o parte din datoria suverană a statelor membre.

În cele din urmă, aș dori să-mi exprim la rândul meu sprijinul pentru dl Juncker și să precizez că mărirea fondului de stabilitate, care a fost propusă de Dominique Strauss-Kahn, director general al Fondului Monetar Internațional (FMI), este o idee bună.

Așa cum s-a spus deja, intervenția rapidă, fără întârziere și un comportament care să denote determinare, și nu vulnerabilitate, ne-ar permite să efectuăm un act de guvernanță care ar readuce încrederea la care a făcut apel președintele nostru, Martin Schulz.

(Aplauze)

  Paulo Rangel (PPE). – (PT) Dnă președintă, primul lucru pe care aș dori să-l subliniez aici și pe care este important să să-l întărim în Parlament, este că, în ciuda a ceea ce citim uneori în presă și în declarațiile unor lideri europeni, moneda euro este o parte esențială a răspunsului nostru la criza actuală. Fără euro, am fi într-o situație extrem de dificilă, în care monedele statelor mai slabe s-ar confrunta cu o devalorizare enormă, iar eventuala marcă germană rezultată cu o creștere a valorii imposibilă pentru a susține economiile germană și europeană. Prin urmare, moneda euro a fost un factor stabilizator, nu doar pentru statele din zona euro, ci și pentru monedele statelor care nu au dorit să adere la zona euro.

Din nou, pentru că trebuie să apărăm această Comunitate care a reușit să răspundă unei crize fără precedent și ținând cont de faptul că vom vedea, de exemplu, ce se întâmplă cu dolarul și cu SUA în viitor, vom vedea și că moneda euro are, de fapt, avantajele sale.

Acum, în cadrul acestui Consiliu, avem responsabilitatea să facem tot ce ne stă în putință pentru a apăra moneda euro, adică să creăm un fond de stabilizare, care să respecte metodologia comunitară și care să poată introduce responsabilitatea în statele aflate în cea mai fragilă situație și solidaritate în cele care și-au respectat obligațiile și care nu s-au arătat întotdeauna, cel puțin prin declarațiile externe, capabile să adopte o poziție de solidaritate în contextul zonei euro.

  Juan Fernando López Aguilar (S&D). – (ES) Dnă președintă, anul care se încheie, 2010, a fost descris de mai multe ori ca anul în care ne-am asumat multe riscuri. Prin urmare, cred că această dezbatere ar trebui să sublinieze lecțiile pe care le-am primit în 2010, astfel încât să putem trage concluzii pentru 2011.

Prima concluzie privește dezechilibrele nesustenabile din sectorul financiar al economiei europene și distorsiunile din economia sa reală.

A doua este dezechilibrul nesustenabil al monedei unice și necesitatea de coordonare a politicilor economice, fiscale și bugetare, care continuă să fie într-o stare fragilă.

A treia și, totodată, concluzia principală privește dezechilibrul dintre viteza crizei și lentoarea răspunsului. Din punct de vedere economic, aceasta înseamnă că BCE trebuie să reacționeze mai rapid la asalturile speculative asupra datoriei suverane și în 2011 trebuie să punem bazele unei agenții europene a datoriilor, care să poată emite euroobligațiuni.

De asemenea, cu privire la Pactul de stabilitate și de creștere, trebuie să existe o dezbatere în legătură cu fiscalitatea necesară, taxa pe tranzacțiile bancare și taxa contra speculațiilor, adică pe tranzacțiile speculative pe termen scurt, precum și în legătură cu necesitatea unor resurse proprii în UE.

Totuși, dezbaterea care este importantă pentru Parlament este dezbaterea cu privire la consecințele politice ale crizei, deoarece motto-ul UE este, subliniez încă o dată, „Unită în diversitate” și în niciun caz nu este „divizată de dificultăți”. Prin urmare, Parlamentul trebuie să-i confrunte pe cei care urmăresc să stigmatizeze unele state membre în raport cu altele, divizând opinia publică europeană și instigându-i pe europeni unii împotriva altora.

Parlamentul reprezintă 500 de milioane de europeni dintr-o Uniune cu 27 de state membre și, la fel ca în Ferma animalelor a lui Orwell, nu există unii mai egali decât alții.

  Othmar Karas (PPE). – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, discutăm despre summitul din 16 decembrie. Ar fi bine dacă, după summit, Consiliul ne-ar putea spune: știm că există decalaje și greșeli, știm unde am greșit și înțelegem limitele tratatului.

Autosuficiența și acuzațiile de culpabilitate, încercările de a trece cu vederea greșelile și o abordare superficială nu vor rezolva nicio problemă și nu vor genera deloc încredere. Să nu ne mai jucăm cu Europa. Toate acestea au legătură cu Europa. Susțin tot ce a spus dl Klinz.

Deoarece mai sunt doar câteva zile până la Crăciun, aș dori să spun: aprindeți o lumânare pentru determinare și interesul comun, o lumânare care reprezintă seriozitate, onestitate și încredere în viitorul UE. Aprindeți o lumânare pentru o schimbare a cursului politic în Europa, pentru trecerea de la criză la competitivitate, de la spiritul din Deauville la uniunea politică, de la economisire la investiții și reformă, de la uniunea monetară la uniunea politică.

Din cauza problemelor constituționale ale Germaniei, modificarea tratatului este doar o cârjă politică pentru dezvoltarea în continuare a pachetului cu măsuri de salvare, nimic altceva. Nu este o soluție. Nu încercați să-i acordați mai multă importanță decât are cu adevărat. Nu mai faceți politică de pe o zi pe alta și prezentați un concept complet ca răspuns la criză, care să ne îndrepte către uniunea politică. Puneți capăt discordiei. E suficient, nu e suficient, și, de fapt, nu știm în ce direcție ne îndreptăm. Trebuie să solicităm Comisiei să elaboreze un concept pentru o uniune economică, socială și financiară, astfel încât să putem face următorii pași spre integrare la sfârșitul anului următor și să ne îndeplinim responsabilitățile în mod corespunzător.

  Anni Podimata (S&D). – (EL) Dnă președintă, dle comisar, mâine începe unul dintre cele mai importante Consilii Europene din istoria UE în general și din UEM în special, iar întrebarea este dacă șefii de stat și de guvern se vor ridica la înălțimea așteptărilor. Avem mari îndoieli, deoarece filozofia pe care anumiți șefi de stat au introdus-o în Consiliul European nu este o filozofie de depășire a crizei pe baza solidarității și, bineînțeles, a responsabilității. Este o filozofie a gestionării crizei, o filozofie care se concentrează pe și se limitează la detaliile unui mecanism permanent. Consiliul European nu se va ridica la înălțimea așteptărilor, deoarece nu va transmite mesajul coeziunii economice și politice care ar trebui să fie transmis, nu doar pentru a convinge piețele, ci pentru a-i convinge, în primul rând, pe cetățenii europeni tradiționali, care se privesc cu suspiciune și care devin, din nou, xenofobi, pentru a-i convinge de valoarea viziunii europene și pentru a le reaminti faptul că lucrurile care ne unesc sunt mai multe decât cele care ne despart.

  Gunnar Hökmark (PPE). - Dnă președintă, nu pot să înțeleg de ce socialiștii încearcă să scape de responsabilitatea politicilor socialiste. Într-adevăr, cauzele deficitelor existente în Europa sunt diferite. La fel de adevărat este că guvernele socialiste au întâmpinat probleme de deficit bugetar din cauza unei politici deliberate de cheltuieli sporite și de deficite crescute.

Am avut această dezbatere în Parlament, în primăvara anului 2009, dezbatere care a avut loc și într-un număr de state membre. Îmi aduc aminte că social-democrații suedezi au criticat guvernul suedez pentru faptul că nu a crescut deficitul și cheltuielile.

Știm cu toții ce s-a întâmplat apoi. Din punctul meu de vedere, acesta este motivul care justifică impunerea de norme clare privind Pactul de stabilitate și de creștere dar și de norme clare privind consecințele. Nu putem să ajungem într-o situație în care statele membre care provoacă probleme pentru sistemele financiare și care cauzează rate crescute ale dobânzilor să poată scăpa de consecințe lăsând alți cetățeni să plătească ratele respective ale dobânzilor.

Avem nevoie de stabilitate și euroobligațiunile nu vor fi o soluție la această problemă. Putem avea euroobligațiuni din alte motive, probabil. În ceea ce privește mecanismul financiar, acesta trebuie să fie finanțat și bazat pe riscurile create de statele membre. Dacă îți asumi un risc mai mare, rulezi un deficit mai mare, atunci trebuie să și finanțezi mecanismul financiar într-o măsură puțin mai mare. Acesta este modul de asumare a responsabilității pentru politici planificate. Nu uitați, consecințele pe care le vedem într-un număr de state sunt consecințele dezbaterilor pe care le-am avut în parlamentele naționale și în Parlamentul European, atunci când unii dintre noi susțineau creșterea cheltuielilor. Acum vedem rezultatele amare.

(Vorbitorul a fost de acord să răspundă la o întrebare în conformitate cu procedura cartonașului albastru menționată la articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Dnă președintă, înțeleg, dle Hökmark, că trebuie să țineți un discurs frumos pentru cetățenii de acasă, din Suedia. Totuși, vă rog să-mi răspundeți la următoarea întrebare: ce țară din UE are cel mai mare nivel al datoriei naționale pe termen lung și ce partid se află la guvernare în această țară?

  Gunnar Hökmark (PPE). - (Dl Schulz vorbește în continuare, cu microfonul oprit) Dnă președintă, sper că pot continua fără alte intervenții. În primul rând, acest mesaj vă este adresat în principal dvs., dle Schulz, deoarece vreau să vă amintiți ce susțineați în acest Parlament cu doi ani în urmă. Dvs. susțineați că Uniunea și statele membre trebuie să crească cheltuielile. Problema este că unele dintre statele membre aveau guvernări socialiste și în toate aceste guverne, în toate aceste state, a existat o creștere a deficitului ca urmare a politicilor pe care le-ați susținut. Dle Schulz, puteți nega acest lucru?

(Vorbitorul a fost de acord să răspundă la o întrebare în conformitate cu procedura cartonașului albastru menționată la articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Dnă președintă, deoarece colegul meu deputat nu a răspuns la întrebare, voi răspunde eu în locul domniei sale. Țara este Italia și prim-ministrul său este dl Berlusconi. Creștin democrații sunt la putere în Italia, aproape fără întrerupere, din 1946.

  Liisa Jaakonsaari (S&D). - (FI) Dnă președintă, și eu aș dori să-l întreb pe colegul nostru deputat cum ar fi fost posibil ca socialiștii din Irlanda și din Grecia să-și îndatoreze țările. Întrucât în prezent sunteți principalul partid politic din Europa și Comisia are o orientare de dreapta, nu este acum tot de datoria dreptei să ne arate și calea către ieșirea din această criză și să nu culpabilizeze guvernele precedente?

  Gunnar Hökmark (PPE). - Dnă președintă, doresc să reamintesc colegilor prezenți că am precizat faptul că există un număr de cauze diferite pentru problemele de deficit actuale, dar am spus, de asemenea, că este adevărat – și nici dl Schulz, nici colegii săi nu au negat acest lucru – că am observat apariția acestor probleme în toate guvernările socialiste, întrucât a fost o politică deliberată. Sunt complet de acord, dacă vorbim despre Irlanda, de exemplu, că au existat greșeli uriașe, dar ceea ce este interesant, este faptul că a existat o politică deliberată de creștere a deficitelor și a cheltuielilor pentru a combate criza și problemele, iar acum vedem care sunt rezultatele. Acesta este mesajul pentru dl Schulz și pentru alții.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte trei întrebări în conformitate cu procedura cartonașului albastru menționată în articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Președinta. − Stimați colegi, doresc să aduc la cunoștința vorbitorului și a tuturor celorlalți că mai avem trei persoane care doresc să adreseze o întrebare în conformitate cu procedura cartonașului albastru. Fiind vorba de o posibilitate introdusă de grupul de lucru privind reforma parlamentară, sunt deosebit de înțelegătoare față de acest lucru și avem timp suficient, dar trebuie totuși să întreb vorbitorul dacă dorește să răspundă la toate aceste întrebări. Apoi aș dori să vă întreb pe toți dacă putem primi întrebările pe rând, iar apoi îl vom ruga pe dl Hökmark să răspundă. După care vom finaliza partea dedicată luărilor de cuvânt.

  Philippe Lamberts (Verts/ALE). - Dnă președintă, doresc să-i spun dlui Hökmark că afirmația cu privire la guvernele socialiste este adevărată într-o oarecare măsură, dar guvernele de dreapta aleg, practic, să facă același lucru prin acumularea datoriei private în locul datoriei publice. Acest lucru nu este cu nimic mai bun pentru economie și este doar un alt mod de a ajunge la același rezultat, care nu este durabil.

  Werner Langen (PPE). – (DE) Dnă președintă, doresc să-l întreb pe dl Hökmark, care a avut o îndelungată prezență aici, dacă își aduce aminte că Belgia, Grecia și Italia aveau datorii care se ridicau la peste 130 % din produsul național brut la începutul uniunii monetare și că cifra din Grecia a crescut, în timp ce în Belgia și în Italia a scăzut cu peste 30 % și, respectiv, peste 25 %. Își amintește acest lucru?

  Anni Podimata (S&D). – (EL) Dnă președintă, am o întrebare simplă pentru dl Langen și Hökmark, cărora le place să idealizeze criza datoriei și, evident, să culpabilizeze guvernele socialiste, în mod colectiv:

V-ați întrebat vreodată colegii din Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) care au guvernat țara mea până acum un an despre faptul că v-au prezentat dvs. și Comisiei Europene – dl Rehn vă poate confirma – statistici oficiale conform cărora deficitul Greciei pentru 2009 era 6,9 %, nu 15 %, cât a fost confirmat recent de Eurostat?

  Gunnar Hökmark (PPE). - Dnă președintă, această discuție a clarificat unele dintre aspectele pe care trebuie să ni le amintim.

Să nu uităm primul lucru pe care l-am subliniat, anume că – și este interesant de remarcat că niciunul dintre colegii mei socialiști nu a negat acest lucru – toate guvernele socialiste care au implementat politici socialiste au intrat într-o criză profundă a deficitului. Acum criza cuprinde țările una câte una din cauza unei politici deliberate, pe care dl Schulz și alții au susținut-o în Parlament, în urmă cu doi ani. Putem consulta înregistrările Parlamentului și putem vedea că dvs., dle Schulz și colegii dvs. ați afirmat exact aceste lucruri. Acum puteți vedea rezultatul dureros. Am dorit să subliniez acest lucru. Observ că tot ceea ce aveți de spus este: „da, aveți dreptate, dar și alte țări au probleme”. Totuși, nu aveți obiecții cu privire la principala mea observație, că problemele au fost create de politicile dvs. Acest lucru merită amintit. Consider că trebuie consemnat.

Și dl Lamberts atrage atenția asupra acestor probleme. Dar interesant este faptul că, deși un număr de state au, într-adevăr, probleme din cauza crizei financiare, este la fel de adevărat – și cred că dl Lamberts va recunoaște și va aprecia – că în majoritatea statelor care adoptă o poziție stabilă privind finanțele publice, guvernele nu sunt socialiste. Cred că nici dvs. și nici altcineva din această Cameră nu poate nominaliza un guvern socialist care să nu se confrunte cu probleme de deficit.

  Ioannis Kasoulides (PPE). - Dnă președintă, importante sunt politicile și nu cine le-a aplicat. Să arunce prima piatră acela... Criza euro s-ar putea să nu se fi terminat odată cu Irlanda și poate că nu am trecut încă de ce e mai greu.

Vulturii de pe piață vor ataca necontenit orice deschidere vulnerabilă, în ciuda măsurilor de austeritate dureroase adoptate de toate statele membre. Dar, dacă UE câștigă această luptă și surmontează dificultățile, dând dovadă de determinare pentru a face tot ce este necesar, în mod solidar și cu eforturi concertate, să contracareze reglementările și să convingă piețele, atunci acesta ar fi triumful integrării europene și o victorie importantă.

Acest lucru va fi obținut ca urmare a înțelepciunii colective. Să le demonstrăm celor care prevăd sfârșitul monedei euro și retragerea statelor, puternice și slabe, din zona euro că se înșeală. Disciplina fiscală, guvernanța economică și salvarea monedei euro vor fi insuficiente fără un plan de stimulare a creșterii convenit de comun acord, la nivel european. În trecut, planul Marshall american a salvat economia Europei. În prezent, provocarea este un plan echivalent de la europeni, pentru europeni.

  Gay Mitchell (PPE). - Dnă președintă, Camera Reprezentanților din Irlanda, Dáil, va vota astăzi pachetul de asistență financiară UE-FMI. Sunt vremuri dificile pentru Irlanda, cu creșteri de taxe și reduceri ale cheltuielilor. Bugetul de săptămâna trecută a reflectat doar în mică măsură dificultățile prin care trec atât de mulți irlandezi în acest moment. Acesta urmează unor reduceri salariale de 14 % în sectoarele public și privat.

Cu toate acestea, am convingerea că pachetul financiar UE-FMI va ajuta Irlanda să restabilească încrederea prin capitalizarea băncilor și reluarea creditării și prin redresarea finanțelor publice. Nu sunt neapărat de acord cu detaliile planului, dar cifrele generale sunt susținute de Fine Gael. Tendințele care stau la baza economiei din Irlanda sunt foarte bune. Va fi necesară o guvernare capabilă și supravegherea Dáil pentru a ne asigura că finanțele nu ne vor mai scăpa de sub control.

Va fi necesară, de asemenea, o analiză la nivelul UE și al BCE privind contribuția adusă de ratele scăzute ale dobânzilor la inflația de pe piața imobiliară. Am fost o voce solitară în această Cameră timp de doi ani și jumătate, interpelându-l pe dl Trichet mai ales cu privire la această dificultate. Prin crearea unui succesor permanent al mecanismului european de stabilitate financiară, din care Irlanda va primi 22,5 miliarde de euro sub formă de împrumuturi, dacă reușește să le atragă, pachetul UE-FMI este o mișcare pozitivă pentru zona euro.

Permiteți-mi să precizez, în încheiere, că aici sunt multe persoane care se consideră federaliste, dar doresc, totuși, o anumită armonizare a fiscalității. În SUA, peste 50 % dintre companiile din sectorul operelor protejate prin drepturi de autor sunt înregistrate în Delaware. De ce fac acest lucru? Datorită condițiilor fiscale din Delaware. În această Cameră se fac unele comentarii foarte ignorante de către persoane egocentriste, care doresc să sprijine cauzele propriilor state prin declarații inexacte și acestea vor fi contestate.

  Tunne Kelam (PPE). - Dnă președintă, criza financiară a arătat că este tot mai necesară o prezență europeană mai puternică. Lecția care trebuie învățată este că a acționa predominant din considerente naționale nu ajută niciun stat membru. Prin urmare, mâine există o ocazie pentru acțiune comună, consolidare fiscală și un pact de stabilitate cu sancțiuni.

Acesta va fi, de asemenea, momentul pentru rezolvarea paradoxului care există de mulți ani în Europa. UE se bazează pe o piață unică, care încă nu este finalizată. Acum este timpul să dăm startul pieței digitale unice. Trebuie să instituim un mecanism permanent de gestionare a crizei, preferabil bazat pe grup. În al doilea rând, deoarece trebuie condusă o acțiune de prevenire și de intervenție rapidă, este necesară armonizarea mai bună a condițiilor pentru intervenția rapidă și pentru activarea mecanismelor de gestionare a crizei, desigur evitând, în același timp, reglementarea excesivă. În al treilea rând, obiectivul fondurilor de gestionare a crizei trebuie definite clar. Scopul acestora este să asigure stabilitate macrofinanciară. Nu trebuie folosite pentru a rezolva alte probleme curente. În al patrulea rând, drepturile de supraveghere trebuie definite mai precis la nivelul UE, precum în cazul unei intervenții posibile în activitățile instituțiilor financiare, care vor include dreptul de a înceta plata dividendelor sau oprirea activităților care presupun riscuri nejustificate.

  Jean-Paul Gauzès (PPE). - (FR) Dnă președintă, dle ministru, dle comisar, am asistat la această dezbatere îndelungată în calitate de cetățean.

Aș dori să spun că propunerile dlui Barosso au fost foarte interesante. Am dori să vedem că se acționează pe baza acestora. Condițiile necesare pentru restabilirea încrederii cetățenilor noștri sunt o voință politică vizibilă și clară și rostirea adevărului. Este obligatoriu să nu ascundem realitatea. Există cheltuieli publice, pe care trebuie să le acoperim sau să le reducem. Există datorii publice și private, pe care trebuie să le achităm.

Există numeroși experți care au idei în legătură cu orice. Cei care nu au prevăzut apropierea crizei au acum o mulțime de soluții nemaipomenite. Dar, într-o situație dificilă, să dăm dovadă de bun simț. Să nu repetăm în gestionarea finanțelor publice greșelile și erorile sectorului privat, care au condus la criza financiară și bancară. Mecanismele sofisticate nu creează valoare și bogăție. Creează doar iluzii și, adesea, asigură beneficii numai speculanților.

Adevărul este că statele membre au trăit dincolo de posibilitățile lor. Trebuie să avem curajul să tragem concluziile necesare și să ne asigurăm că povara redresării este împărțită echitabil.

  Seán Kelly (PPE). - Dnă președintă, în primul rând, am o plângere. Ați spus că aceasta este o dezbatere importantă și așa este. Mi se pare oarecum inacceptabil ca dl Barroso și mulți dintre liderii politici să părăsească această Cameră, imediat după luările de cuvânt. Ca să fim corecți față de dl Schulz, acesta a rămas aici de la început până la sfârșit și aș dori să-l felicit pentru acest lucru.

În al doilea rând, doresc să menționez că, în final, una dintre cauzele principale ale crizei financiare este că guvernele nu au reușit să guverneze și liderii politici nu au reușit să conducă. Din fericire, acum reușim să ținem această situație sub control, cu ajutorul noii arhitecturi de supraveghere, care ar trebui să intre în vigoare de la 1 ianuarie, cu raportul privind agențiile de rating al creditelor de care ne-am ocupat aseară și cu mecanismul permanent de stabilitate financiară de astăzi. Toate trebuie salutate.

Dacă dl Barroso ar fi fost aici, l-aș fi întrebat dacă poate garanta că nu va fi necesar un referendum în Irlanda sau în altă parte, pentru a aduce modificări minime tratatului, la care s-a referit acesta.

În cele din urmă, doresc să le spun celor care au solicitat semnarea unei declarații scrise de către statele membre, că acesta este un atac direct asupra impozitului pe profit din Irlanda. Acest lucru nu trebuie să se întâmple.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, aici a avut loc o dezbatere ideologică, deși am putea da mai multe exemple despre modul în care guvernul Schröder a implementat o politică de reformă foarte serioasă sau modul în care, în Ungaria, guvernul de dreapta, aflat acum la putere, s-a folosit de toate mijloacele pentru a împiedica, la acea dată, guvernul de stânga să impună disciplina fiscală după 2006. Astfel de dezbateri nu au niciun fel de rezultat. Este important ca UE să se angajeze, în cele din urmă, în politici proactive și nu în politici reactive. Ar fi de dorit ca summitul din acest weekend să ajungă la un acord privind mecanismul european de stabilitate. Președinția maghiară, guvernul maghiar, care va prelua președinția prin rotație a UE în ianuarie, va depune toate eforturile pentru a accelera procesul de ratificare și pentru a se asigura că UE se poate concentra pe aspecte substanțiale, precum creșterea dinamismului Europei.

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE). – (HU) Dnă președintă, onorat Consiliu, onorată Comisie, statele membre încearcă să reacționeze la criza în care se află prin soluții individuale și cu propriile răspunsuri. După stabilirea unei direcții strategice, Consiliul și Comisia trebuie să consolideze și să coordoneze soluțiile statelor membre. Aceasta înseamnă că nu este suficient ca statele membre să fie sancționate în ceea ce privește guvernanța economică. Bineînțeles, ar fi fost bine ca strictețea și consecvența de care s-a dat dovadă astăzi să fi fost exercitată și de unii comisari care au trecut cu vederea alterarea datelor. Sunt convinsă că responsabilitatea pentru eșecul respectării Pactului de stabilitate și de creștere nu aparține numai statelor membre, deoarece însăși Comisia și-a relaxat mecanismele de control. Trebuie să recunoaștem că politica de austeritate care a fost practicată până acum nu a avut succes nicăieri. Prin urmare, de la dvs. se așteaptă răspunsuri noi și clare. Soluții inovatoare și motivante. Vă pot asigura, colegi deputați, că viitoarea Președinție maghiară va îndeplini acest rol coordonator.

  Proinsias De Rossa (S&D). - Dnă președintă, numele Irlandei a fost menționat de multe ori în această dezbatere. Aș dori să încep subliniind că susțin o guvernanță economică mai cuprinzătoare într-o economie de piață socială europeană. Trebuie să mulțumim partenerilor Irlandei din Europa pentru solidaritatea lor în aceste vremuri de criză – o criză creată, în mare măsură, de guvernele conservatoare timp de mulți ani.

Nu veți fi surprinși că solidaritatea este prezentată de eurosceptici ca o pierdere a independenței Irlandei. Această distorsiune este intensificată de eșecul Comisiei și al Consiliului de a se angaja, împreună cu Parlamentul, în memorandumul de înțelegere cu Irlanda. Dle Rhen, când va fi prezentat Parlamentului memorandumul de înțelegere?

Dle comisar Rehn, una dintre cele mai condamnabile condiții și obligații din memorandumul de înțelegere este obligația de a reduce salariul minim în Irlanda cu 2 000 EUR pe an. Guvernul irlandez susține că dvs. ați solicitat această reducere, dle Rehn. Puteți să clarificați acest aspect în Parlament?

Al doilea aspect de neînțeles al acestui acord este marja de 3 % pe care ați solicitat-o...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dnă președintă, nu este acceptabil ca măsurile esențiale să fie amânate în continuare, măsuri care nu țin cont de creșterea șomajului, sărăcia, inegalitatea, disparitatea și recesiunea economică pe care aceste planuri de austeritate le vor cauza, în timp ce grupurile economice și financiare realizează în continuare profituri tot mai mari. Acest lucru dă naștere la mai multe întrebări:

De ce nu au fost modificate statutele și orientările BCE cu privire la împrumuturile pe care aceasta le acordă în mod direct statelor membre la o rată de 1 %, la fel ca pentru băncile private, care apoi percep rate de trei, patru sau cinci ori mai mari, agravând astfel datoria suverană? De ce nu s-a luat decizia aplicării unei taxe pe circulația de capital și nu s-au luat măsurile necesare pentru a pune capăt paradisurilor fiscale și piețelor de instrumente financiare derivate, care ar restricționa speculația cu datoria suverană? De ce să nu decidem creșterea bugetului comunitar pentru o politică reală de coeziune economică și socială cu scopul de a crește producția și a crea locuri de muncă cu drepturi...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dnă președintă, dezbatem un instrument de stabilitate financiară propus pentru zona euro – un instrument care ar trebui să-i ajute pe prietenii noștri din statele care nu sunt capabile, în prezent, să-și achite datoriile.

Toți cei prezenți vorbesc despre crearea unui mecanism comun de stabilitate financiară, garantat de toate statele zonei euro și ne așteptăm ca cei care au reușit să-și mențină datoriile sub control să dea dovadă de solidaritate față de cei care nu au reușit încă să facă acest lucru.

După ce am experimentat soluțiile actuale pentru asistența acordată Greciei și bastionul de apărare excepțional ridicat ultima dată, mă întreb ce s-ar întâmpla dacă geniile financiare de pe piețe ar calcula valoarea reală a soluției și ar descoperi că nici măcar aceasta nu a fost suficient de fiabilă pentru a-i convinge să accepte riscul de a-și investi banii în zonă?

Mă întreb, am pregătit soluțiile următoare și pașii următori? Credibilitatea soluției în acest moment, conform acestui scenariu, este foarte scăzută.

  Andrew Henry William Brons (NI). - Dnă președintă, oamenii obișnuiți percep crizele ca pe niște tragedii. Eurocrații le percep ca pe niște oportunități pentru a-și extinde tentaculele puterii. Consiliul European trebuie să decidă asupra unui mecanism permanent de criză pentru a proteja stabilitatea financiară a zonei euro ca întreg, susținut, bineînțeles, de modificări ale tratatului. Suntem informați, din surse sigure, că aceste mecanisme de control și, bineînțeles, aceste modificări alte tratatului, se vor aplica și statelor din afara zonei euro.

Guvernul de coaliție din Regatul Unit a promis un referendum în cazul oricărui transfer suplimentar de putere către UE. Totuși, această promisiune va fi la fel de sigură și va fi respectată la fel de onest ca și angajamentul conservatorilor de a organiza un referendum privind Tratatul de la Lisabona. Pentru conservatori, promisiunile sunt tactici, nu obligații.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dnă președintă, se apropie sfârșitul anului. Ar fi bine să privim mai îndeaproape ce am realizat. Să privim ce am decis și ce am spus și să răspundem la această întrebare: ce am făcut în această privință? Fiecare dintre noi trebuie să-și analizeze cu atenție propriile decizii în domeniile de care am fost responsabili. Este bine că dorim să adăugăm anumite prevederi la tratat, care vor impune disciplină asupra acțiunilor noastre. Totuși, dispunem de Pactul de stabilitate și de creștere, care mai este în vigoare. De ce nu am respectat prevederile acestuia? De ce Comisia și serviciile sale nu au reacționat mai devreme în cazul Greciei sau al Irlandei?

UE este o instituție democratică, care cuprinde multe state membre. Aceasta nu poate, prin urmare, să acționeze unilateral, așa cum fac statele individuale – mă gândesc, aici, de exemplu, la China, la Statele Unite și la alte state. Iată motivul lipsei unei acțiuni decisive pentru a proteja euro. Prin urmare, este necesară dezvoltarea unei abordări noi față de guvernanța economică, pentru a crea o uniune economică reală, pentru a îmbunătăți coordonarea și a armoniza politica financiară și chiar cea fiscală.

  George Sabin Cutaș (S&D). - Este evident, așa cum au zis și antevorbitorii, că Uniunea Europeană nu a realizat până în prezent suficiente progrese pentru asigurarea stabilității financiare a piețelor sale. În contextul în care speculatorii pun zilnic în pericol stabilitatea monedei unice, prin metoda izolării și prin exercitarea unor presiuni asupra statelor membre, soluția nu poate veni decât prin menținerea solidarității la nivel european. Astfel, crearea unui mecanism permanent pentru asigurarea stabilității financiare a zonei euro a devenit o necesitate, iar acesta va trebui coordonat prin intermediul metodei comunitare.

Interesul cetățenilor este cel mai bine apărat atunci când instituțiile europene sunt pe deplin implicate în procesul de decizie și atunci când interesul general primează asupra intereselor..... Totodată, trebuie să avem în vedere faptul că este indispensabilă implicarea tuturor celor 27 de state membre în acest viitor mecanism în cadrul pieței unice. Instabilitatea altor monede va avea întotdeauna efecte semnificative asupra stării monedei euro.

  Diogo Feio (PPE). – (PT) Dnă președintă, următoarea reuniune a Consiliului este într-adevăr foarte importantă. Importantă prin răspunsul său la o criză extinsă și internațională, importantă, de asemenea, prin răspunsul său la o criză specifică a guvernelor care nu și-au respectat obligațiile la timp, care au cheltuit prea mult și care nu au pus în aplicare reformele structurale necesare. Acesta este motivul pentru susțin aici necesitatea unui instrument stabil, care să apere moneda euro.

Răspunsul nu poate și nu trebuie să fie unul diferit, de la caz la caz. Tocmai din acest motiv susțin ca acesta să se realizeze conform metodei comunitare și nu conform metodei interguvernamentale, răsplătind până la urmă guvernele pentru că nu și-au îndeplinit responsabilitățile la timp. Subliniez necesitatea unui rol în creștere al Parlamentului European în discutarea acestor aspecte, cu dezbateri precum cea pe care am avut-o astăzi aici: animată, cu divergențe, dar apărând o Uniune Europeană mai puternică și o zonă euro tot mai îmbunătățită.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Dnă președintă, sunt realmente de acord cu toate ideile menționate astăzi privind instituirea unui mecanism de criză și privind măsurile suplimentare, pe care cred că, atât Consiliul European, cât și Parlamentul le vor dezbate în viitor. Astăzi am auzit multe declarații contradictorii și poate și unele acuzații referitoare la greșelile din trecut. Acestea au provenit din toate direcțiile. Au provenit de la statele membre, de la Comisia Europeană și de la Consiliu, precum și de la băncile comerciale, ale căror activități vor fi, după cum cred, examinate îndeaproape în viitor. Aș dori să vorbesc despre alt aspect. Mi-a plăcut ideea exprimată de președintele Barroso, că în această situație dificilă trebuie să acționăm la unison, umăr la umăr și, dle comisar, vă rog să depuneți toate eforturile pentru a vă asigura că la acest mecanism de criză nou înființat pot participa toate statele, indiferent dacă aparțin sau nu zonei euro. Întrucât ne-am liberalizat piețele atunci când am aderat la UE, plătim aceleași sume la buget și alte lucruri pe lângă acestea.

  João Ferreira (GUE/NGL). - (PT) Dnă președintă, nu există niciun mecanism de stabilitate care să soluționeze cele mai mari cauze de instabilitate din UE. Politicile care ne-au adus în această criză sunt cele pe care aceștia doresc acum să le continue și să le dezvolte. O Uniune Economică și Monetară înfăptuită în interesele unora și în detrimentul altora, slăbind frâiele speculației financiare, care acordă prioritate circulației libere, adică nestânjenite, a capitalurilor, impunerea pieței în toate domeniile societății, decăderea muncii ca o sursă de creare a bogăției și în același spirit, a drepturilor.

La începutul celui de-al doilea deceniu al secolului XXI, această Uniune Europeană nu scapă de asocierea cu cel mai mare declin social pe care Europa l-a avut de suferit în ultimele decenii, rezultatul unui atac fără precedent asupra drepturilor omului și a condițiilor de trai. Grupurile economice și financiare continuă să acumuleze profituri enorme, șomajul se extinde tot mai mult și milioane de lucrători devin tot mai săraci, deși muncesc. Acesta este mesajul care se aude în protestele din întreaga Europă și este timpul să-l ascultăm.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dnă președintă, încrederea cetățenilor în Europa și în moneda euro a fost serios afectată de criza financiară și de manevrele politice. Cetățenii europeni au nevoie de perspective clare, ușor de înțeles, pe care să se poată baza pe termen lung, pentru securitatea monedei. Pactul de stabilitate și de dezvoltare definește limitele superioare pentru deficite și cuantumul total al datoriei. Totuși, acesta este relativ ineficient. Pachetele noi de salvare vor obține necesarul acord larg al cetățenilor numai dacă sunt însoțite de mecanisme de control și sancțiuni eficiente. În cazul mecanismelor de control, trebuie continuată consolidarea Eurostat și mecanismele de sancționare trebuie să fie ușor de implementat și eficiente. Sistemul existent include opțiuni de sancționare. Următoarele pachete de salvare trebuie să implice mecanisme de control continuu, o abordare rapidă și coordonată și sancțiuni eficiente.

  Jean-Pierre Audy (PPE). – (FR) Dnă președintă, dle comisar, veți propune crearea acestui mecanism permanent, conform articolului 136. Regret că nu ați utilizat articolul 122, care ne-ar fi permis să includem toate statele membre, dar inițiem o dezbatere politică în măsura în care Parlamentul va fi consultat ca urmare a articolului 48 privind procedurile simplificate de revizuire și aș dori să prezint două aspecte politice.

În primul rând, zona euro singură nu este suficientă. Dle comisar, ar trebui să includem cel puțin toate statele care sunt obligate, fără întârziere, să utilizeze euro ca monedă unică, adică 25 de state membre.

Al doilea aspect se referă la controlul politic parlamentar. Acesta nu este un mecanism de urgență, ci unul permanent. Prin urmare, ar trebui să existe, în mod normal, un control politic parlamentar în condiții adecvate, unele pe care trebuie să ni le propuneți, deoarece este de datoria parlamentelor, în special a Parlamentului European, să exercite control asupra executivului cu privire la această prevedere.

  Edite Estrela (S&D). - (PT) Dnă președintă, acuzațiile nu ne rezolvă problemele, ci scot la lumină, în unele cazuri, o lipsă de cunoaștere a diferitelor situații. Avem nevoie de măsuri pentru a opri speculația pe datoria suverană. S-au spus multe despre situația Portugaliei, dar un raport din luna aceasta al FMI a ajuns la concluzia că Portugalia a fost unul dintre statele care a aplicat cele mai multe reforme, pentru a asigura durabilitatea finanțelor publice și a securității fiscale.

Înaintea începerii crizei, în 2007, Portugalia avea o creștere economică de 2,4 % din PIB și un deficit de 2,6 %. Între 2005 și 2010, Portugalia a fost unul dintre statele cu cea mai mare creștere a exporturilor; avem nevoie de mai multă unitate, mai multă responsabilitate și mai multă solidaritate, astfel încât piețele să se calmeze.

  Bogusław Liberadzki (S&D). – (PL) Dnă președintă, ne concentrăm pe zona euro, dar 150 de milioane de cetățeni rămân în afara acestei zone, adică unul din trei cetățeni ai UE. Din acest motiv, este important să avem o monedă euro și o zonă euro sănătoase. Dorim să spunem foarte clar următoarele: mai puțin de la guvernele naționale, mai mult de la Uniune, mai mult de la Parlament.

În Polonia, opinia cancelarului german este mult mai importantă decât cea a dlui Van Rompuy și vocea răsunătoare a dlui Cameron este mai importantă decât opinia dlui Barroso. Prin urmare, avem nevoie de un pact de stabilitate, un pact pentru solidaritate europeană stabilă. Dl Schulz are dreptate să dorească o pondere mai mare pentru Europa în gândirea noastră și instrumente noi pentru activitatea noastră, precum o taxă pe tranzacțiile financiare, euroobligațiuni, supravegherea băncilor și disciplină bugetară coordonată a statelor membre.

  Olli Rehn, membru al Comisiei. − Dnă președintă, stimați deputați, permiteți-mi, înainte de toate, să vă mulțumesc pentru o dezbatere foarte responsabilă și plină de substanță referitoare la răspunsul european față de criza actuală. Într-adevăr, această ultimă etapă a crizei financiare se dovedește a fi tot mai sistemică, ceea ce necesită un răspuns la fel de sistemic din partea UE.

Prin urmare, răspunsul politic al Europei trebuie să fie cuprinzător, consecvent și determinat. Acesta va trebui să combine măsurile mai largi, care se aplică la nivelul întregii Uniuni Europene, cu măsurile specifice adoptate de statele membre.

Ce trebuie făcut? Din perspectiva Comisiei, avem cinci căi de acțiune. În primul rând, avem nevoie de un efort determinat și colectiv pentru a respecta angajamentele bugetare luate. Fiecare stat membru trebuie să-și mențină țintele fiscale. Cea mai bună apărare împotriva contagiunii este izolarea pozițiilor noastre bugetare. De exemplu, Spania și Portugalia iau acum decizii foarte convingătoare în acest scop.

În al doilea rând, trebuie să promovăm următoarea rundă de teste de rezistență a băncilor și să le efectuăm într-un mod mai cuprinzător și mai riguros decât data trecută, utilizând noua arhitectură europeană a reglementării și supravegherii financiare, care va intra în vigoare anul următor, din ianuarie.

În al treilea rând, avem nevoie de mecanisme de blocare financiare și tocmai din acest motiv, UE a creat în mai mecanismul și Fondul european de stabilitate financiară pentru o durată de funcționare temporară de trei ani. În curând va fi creat mecanismul european de stabilizare, care va intra în vigoare de la jumătatea anului 2013.

Pentru a merge mai departe și mai în profunzime, mai multe inițiative privind euroobligațiunile au fost vehiculate recent. Ca idee, euroobligațiunea acoperă o gamă largă de aplicații posibile. Principalul punct de interes în elaborarea politicilor actuale este, pe bună dreptate, creșterea eficienței și a flexibilității Fondului european de stabilitate financiară existent, pentru a ne ajuta să răspundem rapid la etapa actuală a crizei.

Dar, cu siguranță, trebuie să continuăm discuțiile analitice privind astfel de alternative raționale, care pot ajuta Europa să depășească această criză sistemică prin îmbunătățirea funcționării piețelor de obligațiuni, prin facilitatea consolidării fiscale prin costuri mai rezonabile ale creditării, prin furnizarea unei baze pentru coordonarea bugetară îmbunătățită între statele membre și prin consolidarea stimulentelor pentru prudență fiscală în statele membre.

Al patrulea element al răspunsului cuprinzător trebuie să fie măsurile structurale, după cum se subliniază în strategia Europa 2020. Acestea sunt necesare, într-adevăr, pentru creșterea dezvoltării noastre potențiale și pentru ocuparea forței de muncă în mod durabil. Trebuie să beneficiem la maximum de piața unică, în special în servicii și energie, să facem sistemele de taxe și beneficii mai capabile să faciliteze creșterea ocupării locurilor de muncă, să realizăm mai multe investiții axate pe cunoaștere și inovare și să simplificăm mediul de reglementare.

În al cincilea rând, un element esențial al răspunsului nostru sistemic, care depinde într-o măsură foarte mare de dvs., stimați deputați, este adoptarea rapidă și ambițioasă a pachetului legislativ privind consolidarea guvernanței economice, care a fost propus de Comisie în septembrie. Sunt încântat că Parlamentul și Consiliul au acceptat să finalizeze acest pachet până la vară. Aceasta este o chestiune de credibilitate a uniunii economice și monetare a UE ca întreg. Este, de asemenea, cel mai eficient mecanism de prevenire, deoarece întărește încrederea pe termen lung și pe termen scurt în economia europeană, precum și încrederea în viitorul imediat.

În plus, pentru a răspunde dlui Karas, acesta este, de asemenea, un aspect esențial pentru finalizarea Uniunii Economice și Monetare, prin adăugarea, în cele din urmă, a unei uniuni economice reale și funcționale la uniunea monetară. Este, într-adevăr, timpul ca „E”-ul din UEM să prindă viață prin crearea unei uniuni economice reale și eficiente, ca ultim pas pentru integrarea europeană a politicii economice.

membru al Comisiei. – (FI) Dnă președintă, aș dori, totuși, să mai prezint câteva observații în finlandeză, ca urmare a luării de cuvânt a dlui Soini. Poate că domnia sa a reușit să se întoarcă, deoarece a părăsit reuniunea cu puțin timp în urmă. Discursurile dlui Soini au fost întâmpinate, în mod normal, cu umor, dar, ca urmare a susținerii pe care a obținut-o în ultima vreme, de acum înainte trebuie să le tratăm, în mod evident, cu seriozitate.

În primul rând, nu cred că ofensele aduse poporului grec, așa cum a făcut-o dl Soini, sunt foarte utile sau măcar adecvate din punct de vedere profesional. Grecia introduce în prezent reforme importante, de fapt chiar radicale, care merită respectul și nu disprețul nostru.

Cred că dl Soini ar trebui să-și aducă aminte vechiul proverb finlandez, care ne învață să fim atenți la propria situație și să-i respectăm pe alții. Este un mod mult mai bun de a construi o Europă pașnică bazată pe cooperare.

În al doilea rând, nu cred că este profesional, de asemenea, să comparăm Uniunea Europeană cu Uniunea Sovietică, așa cum a spus dl Soini. Cineva fără simțul umorului ar putea considera această afirmație chiar insultătoare. Libertatea, democrația și statul de drept nu au fost simbolurile Uniunii Sovietice, ci sunt valorile de bază ale UE, pe care finlandezii le-au apărat de-a lungul istoriei, dle Soini. Nici capacitatea de înțelegere din partea finlandezilor nu trebuie subestimată, nici măcar cea a susținătorilor partidului True Finns (Adevărații Finlandezi). Cetățenii știu, cu siguranță, că UE nu este Uniunea Sovietică.

(Aplauze)

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Dnă președintă, presupun că sunteți de aceeași părere ca și mine, că este o lipsă de considerație ca unii deputați să adreseze întrebări și apoi să plece. Aș dori să-i cer scuze dlui Rehn, deoarece este revoltător să fie nevoit să ofere răspunsuri detaliate după ce unii dintre deputați au plecat deja. Cred că ar trebui să colaborăm pentru a ne asigura că acest lucru nu se va mai întâmpla pe viitor sau, cel puțin, nu atât de des.

  Președintă. − Dle Swoboda, sprijin pe deplin ceea ce ați spus. Este foarte nepoliticos și lipsit de respect. Dle De Rossa, o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură?

  Proinsias De Rossa (S&D). - Dnă președintă, pe de altă parte, dl comisar Rehn nu a răspuns la întrebările pe care i le-am adresat și sunt prezent.

  Președintă. – Aceasta nu a avut aproape deloc legătură cu o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură. Dle Rehn, nu trebuie să răspundeți. Aveți, bineînțeles, această posibilitate, dar acesta nu este timpul afectat întrebărilor în cadrul Comisiei. Următorul vorbitor este dl Chastel, în numele Consiliului.

  Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dnă președintă, dle comisar, stimați deputați, din punctul meu de vedere, Comisia a contribuit cu un număr mare de răspunsuri la această dezbatere extrem de instructivă, mai ales dacă avem în vedere că Parlamentul este implicat îndeaproape în răspunsul la criză. Pe lângă ceea ce a spus Comisia, aș dori să mă refer la două aspecte legate de miza următoarelor două zile, în contextul acestui summit.

În primul rând, aș dori să fac o observație legată de guvernanța economică și implicarea Parlamentului European. După cum știți, președinția a luat deja legătura cu Parlamentul European, cu cei care răspund de guvernanța economică în cadrul Parlamentului. În plus, președinția dorește să realizeze cea mai bună colaborare posibilă cu Parlamentul, în special prin consultarea informală, înainte de începerea etapei oficiale a negocierilor. Având în vedere importanța acestui aspect și a repercusiunilor potențiale asupra piețelor, președinția, după cum s-a afirmat, s-a angajat să o accelereze, în conformitate cu dorințele Consiliului European. În plus, pentru a accelera activitatea, președinția a creat un grup de lucru care să se ocupe numai de acest aspect. Acest grup și-a început deliberările la sfârșitul lunii noiembrie, ca urmare a atenției acordate acestui aspect de către Comisia pentru afaceri economice și monetare.

Al doilea element, asupra căruia șefii noștri de stat și de guvern se vor concentra în următoarele două zile, este viitorul mecanism permanent de gestionare a crizei. Înțeleg un număr de întrebări referitoare la acest mecanism, privind amploarea răspunsului la criză. Ieri, la prânz, în compania președintelui Van Rompuy, în Consiliul Afacerilor Generale, mulți dintre noi mai aveau încă întrebări fără răspuns. Pot să depun mărturie în fața dvs. că statele membre își doresc foarte mult să răspundă la această criză, că sunt conștiente că astăzi sunt puse în joc piața europeană în întregul ei și moneda euro și că nu se poate, pur și simplu, să răspundă unul după altul. Răspunsul trebuie să fie unul cuprinzător și trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a reduce incertitudinile care planează asupra acestei piețe.

Totuși, cred eu, trebuie să evităm, de asemenea, creșterea sau crearea de așteptări care nu pot fi atinse în prezent. Prin urmare, toți au contribuit cu idei proprii noi despre modul în care ar trebui să răspundem la criză. Când știm că trebuie să obținem acordul de la un număr de state membre pentru orice idee nouă, aceasta nu pare a fi cea mai bună soluție acum. Trebuie să vă spun că ceea ce va fi important în următoarele două zile, la încheierea acestui Consiliu European, este, în primul rând, să putem oferi un semnal clar piețelor despre voința statelor membre de a răspunde la criza financiară, la criza actuală a monedei euro; în al doilea rând, să ne afirmăm voința de a crea un mecanism simplu pentru modificarea tratatelor. Știți foarte bine că acesta trebuie să fie un mecanism simplu, din cauza ratificărilor care trebuie să aibă loc în diferitele state membre; și, în cele din urmă, să creăm acest mecanism viitor permanent de gestionare a crizei, care trebuie să fie transparent, deoarece trebuie să fie invulnerabil, în special în fața Curții din Karlsruhe.

PREZIDEAZĂ: Diana WALLIS
Vicepreședintă (dezbatere)

  Președinta. − Am primit o propunere de rezoluție(1) depusă în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 16 decembrie 2010.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) În cadrul următorului summit al Consiliului European se vor lua probabil decizii referitoare la forma mecanismului permanent anti-criză, care trebuie să asigure stabilitatea financiară a zonei euro după 2013 și va începe procesul de modificare a tratatelor de bază. Cu toate că înțeleg necesitatea unor măsuri excepționale generate de criza economică, sunt totuși îngrijorată în privința ritmului rapid al schimbărilor și a modului în care unele state membre încearcă să impună anumite soluții altora. Unele idei – cum sunt de exemplu, euroobligațiunile – sunt respinse fără a fi luate cu atenție în considerare. În ciuda situației excepționale, cred că deciziile importante pentru Uniunea Europeană trebuie luate cu calm, respectându-se principiul solidarității și al drepturilor egale ale tuturor statelor membre. Doresc, de asemenea, să sprijin poziția guvernului polonez cu privire la schimbările modului de calculare a nivelului datoriei publice. Polonia și 10 alte state membre au inițiat reforme ale sistemelor de pensii, reforme care în prezent generează costuri semnificative pentru bugetele naționale. În cazul Poloniei, introducerea reformelor a devenit necesară din cauza creșterii ineficienței vechiului sistem, care a constituit sursa unor costuri încă și mai mari. Prin urmare, nivelul actual al datoriei publice nu este un indicativ al unei lipse de prudență, ci un efect al schimbărilor având ca obiectiv pe termen lung reducerea cheltuielilor bugetare alocate efectuării plății pensiilor. Sper ca reprezentanții statelor membre să fie de acord cu schimbările propuse de Polonia. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Iliana Ivanova (PPE), în scris. – Instituirea unui mecanism permanent de soluționare a crizelor pentru Uniunea Europeană în scopul consolidării stabilității financiare constituie un pas în direcția corectă. Alături de o guvernanță economică mai puternică și mai coordonată, mecanismul permanent de criză ar putea să garanteze și va garanta stabilitatea zonei euro. La stabilirea acestui mecanism, trebuie avută totuși în vedere și situația specifică a noilor state membre. Aceste țări ar trebui implicate în mod activ în dezbatere și ar trebui să aibă posibilitatea de a participa la acest mecanism, în cazul în care doresc să o facă. În același timp, statele membre ar trebui să-și păstreze politicile fiscale naționale. Este important să păstrăm competiția în domeniul fiscal drept instrument de facilitare a coeziunii și de favorizare a creșterii economice. Îndreptarea politicilor către armonizarea fiscală sau către o bază comună consolidată de taxare doar va agrava în continuare diferențele de dezvoltare economică și va pune în pericol coeziunea. Statele membre care induc un risc mai ridicat prin deficitele și povara datoriilor proprii, ar trebui să contribuie mai mult la activele acestui mecanism de soluționare a crizelor. S-ar încuraja astfel disciplina fiscală și s-ar consolida valoarea adăugată a unei politici economice și fiscale corespunzătoare.

  Astrid Lulling (PPE), în scris. – (FR) În timp ce evenimentele ultimelor luni au obligat guvernele să ia măsuri și decizii de urgență care au putut fi aplicate direct, stabilirea unui mecanism permanent de criză, pentru a proteja stabilitatea financiară a zonei euro, trebuie să se întemeieze pe baze juridice incontestabile. Ca urmare, este evident că Parlamentul European, în calitate de colegislator, trebuie să intervină pentru a implementa reformele fundamentale care au devenit necesare pentru stabilizarea uniunii economice și monetare. O soluție stabilită exclusiv la nivel interguvernamental nu poate să constituie răspunsul corect.

Reforma Uniunii Economice și Monetare (UEM) constituie un obiectiv deosebit de important care are implicații considerabile. Suntem cu toții conștienți de valoarea pe care o are moneda unică pentru proiectul european. Cu toate acestea, fragilitatea actuală a UEM impune soluții curajoase și inovatoare.

Într-un astfel de context, recurgerea la euroobligațiuni este o variantă de acțiune care merită să fie explorată și dezbătută și nu să fie tratată ca o zonă interzisă. Este adevărat că, în prezent, există multe obstacole. Trebuie să fim conștienți de importanța pe care o are la nivel instituțional, juridic și financiar introducerea unui astfel de instrument, care schimbă natura Uniunii Europene. Contrar celor susținute de unii dintre avocații săi, ar însemna o disciplină și o rigoare mai mare.

  Ulrike Rodust (S&D), în scris. – (DE) Doresc să atrag atenția Consiliului asupra unei probleme care amenință să paralizeze cooperarea dintre cele două instituții în domeniul politicii pentru pescuit. Este vorba despre regulamentele referitoare la planurile de gestionare pe termen lung. Aceste regulamente stau la baza politicii comune în domeniul pescuitului. Consiliul, împreună cu o majoritate a statelor membre, nu acceptă faptul că Tratatul de la Lisabona a conferit Parlamentului European un drept de codecizie asupra acestor regulamente. Miniștrii acționează împotriva Consiliului și a serviciilor juridice ale Consiliului, împotriva opiniei Comisiei și, bineînțeles, împotriva voinței Parlamentului European. Consiliul are în prezent două planuri de gestionare care nu pot fi adoptate. Comisia nu poate trimite alte planuri care sunt se impun cu urgență în interesul pescarilor noștri și al mărilor noastre și care au fost finalizate cu mult timp în urmă, dar zac într-un sertar. Situația este inacceptabilă. Fac un apel la Președinția belgiană și la viitoarea Președinție ungară, să înceapă deîndată negocierile cu Parlamentul, astfel încât să putem găsi o soluție. Suntem pregătiți să începem discuțiile. Vă mulțumesc foarte mult.

  Edward Scicluna (S&D), în scris. – Să ne reamintim că criza zonei euro este în principal o criză a datoriei publice care a fost exacerbată de două evenimente importante. Unul dintre acestea este salvarea instituțiilor financiare private, prin care datoriile private au fost preluate de datoria publică, iar celălalt este pachetul de stimulare folosit de guverne pentru a încetini declinul economic. Noi ignorăm aceste două evenimente și tratăm toate țările ca și cum acestea ar fi un grup necugetat și nepăsător, tolănit în soarele mediteranean. Orice mecanism pe care îl instituim pentru a se ocupa de prevenirea crizelor și redresare ar trebui să ia în considerare faptul că, în perioade firești, țările urmau în mod corect planuri de reducere a deficitelor și, ca urmare, a datoriilor proprii. Țările care nu făceau acest lucru, constituiau excepția și nu regula. Permiteți-ne ca, prin toate mijloacele, să dezvoltăm mecanismul de supraveghere și să instituim câteva sancțiuni rezonabile, dar fără a uita că nu ar trebui să pierdem din vedere ceea ce vrem să obținem pe termen mediu: creșterea economică și ocuparea forței de muncă. Aceste obiective nu se ating prin sancțiuni și impunerea de măsuri de austeritate. Creșterea economică și ocuparea forței de muncă apar atunci când înțelegem modul în care se nasc și se reduc dezechilibrele și când acționăm împreună pentru atingerea acestor obiective. Asta așteaptă de la noi cetățenii UE.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. – Consiliul European din 16-17 decembrie va dezbate și va adopta măsurile necesare pentru a consolida pilonul economic al Uniunii Economice și Monetare și pentru a întări stabilitatea financiară a UE. În acest context, trebuie analizate și măsurile necesare astfel încât să ne asigurăm că sistemul bancar european este capabil să finanțeze economia europeană și, în special, întreprinderile mici și mijlocii.

Cetățenii europeni așteaptă din partea instituțiilor europene măsuri mai ferme, nu doar pentru stabilitatea financiară, ci, mai ales, pentru revenirea la o creștere economică durabilă.

În 2008, 116 milioane de cetățeni europeni erau expuși riscului sărăciei și excluziunii sociale, iar datorită crizei economice și financiare, numărul acestora a crescut, tinerii și persoanele vârstnice fiind categoriile cele mai expuse riscului sărăciei și excluziunii sociale.

Principala preocupare a cetățenilor europeni rămâne păstrarea locului de muncă și asigurarea unui trai decent. Criza economică și financiară a avut un impact major asupra bugetelor naționale și a determinat deteriorarea sistemelor de educație, sănătate și protecție socială. Este momentul ca UE să adopte măsurile necesare pentru a-și asigura o creștere economică durabilă prin investiții într-o politică industrială care să asigure crearea de locuri de muncă și competitivitate și prin investiții adecvate în cercetare, educație și sănătate.