Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2010/2987(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

B7-0733/2010

Dezbateri :

PV 15/12/2010 - 5
CRE 15/12/2010 - 5

Voturi :

PV 16/12/2010 - 6.6
CRE 16/12/2010 - 6.6
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0491

Dezbateri
Joi, 16 decembrie 2010 - Strasbourg Ediţie JO

7. Explicații privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
  

Explicații orale privind votul

 
  
  

Raport: Chrysoula Paliadeli (A7-0311/2010)

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Doamnă președintă, aș dori numai să spun că am votat pentru acest raport excelent. Dna Paliadeli a depus o muncă splendidă în ceea ce privește construirea patrimoniului cultural european și a mărcii sale proprii.

După părerea mea, acest lucru este un exemplu excelent al modului în care, în cele din urmă, putem realiza valoare adăugată în Uniunea Europeană cu cheltuieli reduse. Cred că siturile care vor primi Marca patrimoniului european vor beneficia cu siguranță de aceasta. Asta se va vedea în numărul de turiști pe care îl vor primi și va ajuta ca Europa să fie cunoscută mai bine.

Este foarte important să ne amintim că Europa este unită în diversitatea sa și este important ca noi să ne asigurăm că oamenii din diferitele țări din Europa pot descoperi mai pe larg identitatea europeană asemănătoare unui mozaic.

Asta este ceea ce doream să spun, doamnă președintă. Când unele persoane de aici părăsesc Camera, este mai dificil să te concentrezi, dar sper că au ascultat ceea ce am avut de spus.

 
  
MPphoto
 

  Antonello Antinoro (PPE). (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, Marca patrimoniului european este de o importanță fundamentală pentru un continent care conține majoritatea siturilor UNESCO, iar aceasta subliniază, în sfârșit, siturile naturale, arheologice, urbane și culturale care au avut un rol important în istoria, cultura și integrarea Uniunii Europene.

Aprobarea acestei mărci este o etapă importantă în procesul coeziunii UE și este, de asemenea, educațională și formativă în ceea ce privește dialogul cultural. Se poate vedea că această decizie este un semn bun pentru generațiile viitoare, care au din ce în ce mai mult o viziune comună privind patrimoniul european, care le poate uni din punct de vedere istoric și cultural.

Îi mulțumesc raportoarei pentru eforturile sale și aș dori să o felicit din toată inima pentru negocierile realizate cu Comisia pentru obținerea unui rezultat reușit al prezentei inițiative, care este atât de importantă pentru conservarea culturii europene.

 
  
  

Recomandare: Doris Pack (A7-0334/2010)

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Doamnă președintă, aș dori să spun că programul de învățare pe tot parcursul vieții este una dintre poveștile de succes ale Europei și ar trebui să îi mulțumim doamnei Pack pentru munca sa excelentă. Am votat pentru acest raport și am fost deosebit de încântat că și cei care s-au opus cu îndârjire integrării europene pot vedea că este nevoie de proiecte precum programul de învățare pe tot parcursul vieții.

Este foarte important ca acest program să poată fi extins în afară, iar acum Elveția dorește să participe. Mai mult, acest lucru nu ne va costa nimic pe noi, contribuabilii din Uniunea Europeană, întrucât Elveția plătește singură pentru implicarea sa. Este important ca aceste exemple de bune practici și programe care există în Uniunea Europeană să se extindă astfel. Programul de învățare pe tot parcursul vieții și programul Tineretul în acțiune sunt exemple bune. În această privință, doresc să îi urez bun venit Elveției în programele europene pentru tineret și cultură.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (ECR). – Doamnă președintă, aș dori să adresez o întrebare Camerei. De ce se descurcă Elveția atât de bine? Ați fi crezut că o țară care este expusă în mod deosebit sectorului financiar a suferit neobișnuit de mult în timpul crizei bancare recente, dar Confederația Elvețiană a avut în 2009 un PIB pe cap de locuitor cu 214 % mai mare decât cel al UE. Poporul său este de două ori mai bogat decât cetățenii statelor membre.

Parțial, desigur, acest lucru se reflectă în înțelegerea dintre elvețieni și Bruxelles. Aceștia se află pe piața liberă, sunt vizați de libera circulație a mărfurilor și a serviciilor și așa mai departe, dar se află în afara politicii agricole comune și în afara politicii în domeniul pescuitului, își controlează singuri granițele, își rezolvă singuri toate probleme privind drepturile omului, plătesc numai o contribuție simbolică la buget și sunt liberi să semneze acorduri cu țările terțe în domeniile comerciale.

Ce model minunat pentru Marea Britanie! Dacă șapte milioane de elvețieni care se bazează pe acorduri de liber schimb bilaterale le pot oferi oamenilor lor cele mai înalte standarde de viață de pe continent, cu cât mai mult putem oferi oamenilor noștri noi, o națiune de 60 de milioane, o națiune comercială maritimă ale cărei energii colonizante și întreprinzătoare au atins fiecare continent?

Și nu ar trebui să lăsăm acest lucru la latitudinea relațiilor noastre cu Bruxelles! După ce vom câștiga puterea înapoi, ar trebui să copiem elvețienii și sistemul lor de localism și democrație directă și să ducem competențele până la cel mai jos nivel practicabil.

 
  
  

Raport: József Szájer (A7-0355/2010)

 
  
MPphoto
 

  Cristiana Muscardini (PPE).(IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, m-am abținut de la votul de azi cu privire la acest raport referitor la comitologie deoarece, încă o dată, oamenii încearcă să facă din procedurile împotriva dumping-ului un lucru inaplicabil sau legat de alegerile politice discreționare care, după cum știm, încă reprezintă unul dintre puținele instrumente de apărare împotriva competiției neloiale care merită efortul.

Chiar dacă domnul Szájer a ajuns la un compromis cu Consiliul, trebuie subliniat cu adevărat faptul că această propunere nu a putut să alinieze politica comercială la procedurile de comitologie, în special cu privire la partea referitoare la politicile comerciale, fapt care dăunează întreprinderilor europene într-o perioadă de criză gravă, sporind șomajul și creând un nou val de relocalizări.

În lipsa unor norme adecvate împotriva contrafacerii, nu are sens să vorbim despre măsuri de relansare a economiei europene.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (ECR). – Doamnă președintă, voi spune acest lucru cât mai simplu posibil. Contribuabilii irlandezi și europeni sunt înșelați pentru a susține sistemul bancar european și moneda unică. Ieri, Camera Comunelor din țara mea a votat un pachet bilateral de împrumuturi pentru Irlanda care a fost susținut, cred, de deputați sinceri și generoși care credeau că ajută o țară prietenoasă.

Dar nu ajuți un prieten îndatorat făcând presiuni asupra lui pentru mai multe împrumuturi cu o rată a dobânzii ruinătoare. Irlanda a fost nimicită de moneda unică. Între 1998 și 2007, aceasta a avut rate reale ale dobânzii de -1 %. Toți economiștii irlandezi au anticipat prăbușirea, dar nu puteau face nimic în această privință, pentru că nu mai existau dobânzi irlandeze. Nu existau dobânzi care să crească. Acum, când prăbușirea se apropie, aceasta este agravată de incapacitatea de a devaloriza. O națiune este condamnată probabil la o generație de deflație, datorii și emigrație, pentru ca noi să putem menține în viață acest proiect al nostru.

În loc să ajutăm la salvarea monedei euro în Irlanda, ar trebui să ajutăm la salvarea Irlandei de moneda euro și să îi reinstituim moneda proprie, eventual cu o legătură temporară cu sterlingul, permițându-i să își achite împrumuturile și să se restabilească în calitate de stat independent și prosper.

 
  
  

Raport: Laima Liucija Andrikienė (A7-0339/2010)

 
  
MPphoto
 

  Cristian Dan Preda (PPE). - Aș vrea să încep prin a o felicita pe dna Andrikienė pentru efortul pe care l-a făcut în redactarea raportului și aș vrea să spun, de asemenea, că am votat în întregime pentru amendamentul 25, deoarece consider extrem de periculos climatul de impunitate din Rusia.

Uniunea Europeană își propune să apere pe scena internațională aceleași principii care o ghidează și pe plan intern, adică democrația, statul de drept și drepturile omului. Ori, este cât se poate de clar că, în ultimii ani, numeroși apărători ai drepturilor omului au fost uciși și aceasta pune sub semnul întrebării dezvoltarea unei veritabile democrații în Rusia.

Ceea ce am dorit să transmitem autorităților ruse prin amendamentul 25 este necesitatea urgentă a investigării morții lui Sergei Magnitsky. Reacția autorităților de la Moscova la această inițiativă arată, de fapt, că rușii ascultă mesajele transmise din Parlamentul European, un motiv în plus să condamnăm clar și răspicat lipsa de investigații în acest caz și să cerem Consiliului să urmărească atent chestiunea și, în lipsa oricărei evoluții, să ia măsurile necesare.

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE).(PL) Doamnă președintă, Uniunea Europeană apără membrii cei mai slabi ai societății și pe cei care suferă de discriminare și ajută țările cele mai slabe și pe cele aflate la nevoie. Acordăm premiul Saharov partenerilor din întreaga lume. Cu toate acestea, Uniunea Europeană eșuează adesea în a impune respectarea drepturilor omului pe propriul său teritoriu. Aș dori să vă atrag atenția asupra problemei care continuă privind discriminarea împotriva minorităților, inclusiv minoritatea poloneză din Lituania, un stat membru semnatar al acordurilor și tratatelor internaționale cu privire la protecția drepturilor omului și ale minorităților. Parlamentul lituanian urma să ia o decizie astăzi dacă să limiteze oportunitățile de a primi educație într-o limbă minoritară. Aceasta a amânat decizia pentru viitorul apropiat.

Încă o dată, solicit deputaților în Parlamentul European, președintelui Parlamentului și Comisiei Europene să asigure că respectarea principiilor de democrație și respectarea drepturilor minorităților este pusă în aplicare în mod eficient în statele membre UE. Limitele impuse numărului de ore de instruire în limba maternă în școli și măsurile care vizează închiderea școlilor poloneze din Lituania nu sunt decât o discriminare împotriva unei minorități naționale.

 
  
MPphoto
 

  Tunne Kelam (PPE). – Doamnă președintă, și eu am sprijinit amendamentul nr. 25, în special a doua parte, în care Parlamentul European sugerează luarea în considerare a „impunerii unei interdicții cu privire la intrarea în UE a oficialilor ruși implicați în acest caz și încurajează agențiile de punere în aplicare a legii să coopereze pentru sechestrarea conturilor bancare și a altor bunuri aparținând acestor oficiali ruși din toate statele membre”.

Cred că aceasta este o problemă absolut crucială atât pentru Rusia, cât și pentru Uniunea Europeană și încurajez cu putere Comisia și Consiliul să urmeze sfaturile Parlamentului European. Competențele Parlamentului European au fost crescute recent. A sosit momentul să încetăm declarațiile și să acționăm în schimb, provocându-le necazuri și pedepsindu-i pe cei responsabili pentru încălcările drepturilor omului.

Cred că cooperarea dintre Rusia și Uniunea Europeană poate avea șanse reale numai dacă se găsește o soluție la cauzele Magnitski și Hodorkovski și dacă cei responsabili sunt pedepsiți.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Doamnă președintă, am votat pentru raportul doamnei Andrikienė. Cred că este foarte important să vorbim despre problemele privind drepturile omului și să le aducem în prim plan. Acest lucru se află în centrul Uniunii Europene.

Trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că punem în practică ceea ce spunem. Acest lucru este poate puțin problematic. Desigur, avem multe rezoluții, dar provocarea este acum de a ne ridica la nivelul acestora.

Totul începe cu realitățile practice. Poate ar fi trebuit să iau cuvântul pentru a solicita respectarea Regulamentului de procedură cu privire la raportul domnului Arlacchi. În acea parte a Camerei au fost mai bine de 50 de persoane care s-au ridicat. Eu și colegii mei i-am numărat. Am aflat că aceștia au fost mai puțini de 40, așadar nu s-a luat nicio măsură. Dacă tratăm unele persoane din această Cameră astfel, persoane ale căror opinii sunt poate contrare alor noastre sau celor ale majorității, nu există nicio justificare reală din partea noastră pentru a critica țările în care există un deficit democratic.

Noi, în Uniunea Europeană, trebuie să avem foarte mare grijă pentru a ne asigura că toată munca pe care o depunem aici este în conformitate cu legea, cu reglementările UE și cu toate dispozițiile juridice privind drepturile omului. Din acest motiv consider că aici este loc de îmbunătățiri, astfel încât să avem credibilitate atunci când explicăm aceste chestiuni Rusiei și restului lumii. Trebuie să ne asigurăm noi înșine că nu discriminăm nicio minoritate. Toți cei care lucrează în Uniunea Europeană trebuie să aibă ocazia de a beneficia de drepturi ale omului depline.

 
  
  

Raport: Pino Arlacchi (A7-0333/2010)

 
  
MPphoto
 

  Peter van Dalen (ECR).(NL) Doamnă președintă, în această dezbatere, Parlamentul urmează încă o dată o direcție bine cunoscută. Trupele americane ale NATO fac ravagii în Afganistan, iar Uniunea Europeană trebuie atunci să intervină ca un înger păzitor și să ia inițiativa privind problema.

Care este atunci reacția standard a multora din acest Parlament: dacă UE s-ar strădui un pic mai mult, atunci totul va fi bine din nou! Doamnă președintă, această gândire înrăutățește situația, dacă citiți punctul 63 din raportul care recomandă implicarea Iranului pentru a ajuta la găsirea unei soluții la problemele din Afganistan. Doamnă președintă, a trebuit să citesc asta de trei ori pentru a fi sigur că nu e în imaginația mea, dar chiar e scris acolo: „recomandă implicarea Iranului”! Rareori am întâlnit o propunere atât de ciudată ca aceasta. Asta este echivalent cu a-l folosi pe Belzebut pentru a exorciza diavolul. Prin urmare, am votat cu hotărâre împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (ECR). – Doamnă președintă, am avut onoarea de a vizita Afganistanul la începutul acestui an împreună cu forțele britanice. Am întâlnit nu numai militari de-ai noștri, ci și soldați din Danemarca și Estonia care împart tabăra cu ei. Aș dori să încep prin a spune că nu pot să îmi exprim suficient recunoștința pentru bărbații și femeile din diferitele noastre state membre, precum și din statele aliate de peste oceane care își dedică energia pentru a încerca să aducă pace în acel ținut nefericit, dar frumos.

Aș dori să spun un singur lucru despre acest raport. Se pare că facem o greșeală ca alianță occidentală, care are legătură cu politica de eradicare a florii de mac. Deputații de aici care reprezintă circumscripții rurale știu că nu există nicio persoană în lume care să fie mai conservatoare decât micul agricultor, dar prin politica noastră de distrugere a lanurilor de mac din Afganistan, am transformat o populație care avea un interes puternic pentru ordine și proprietate în nelegiuiți, în tâlhari, din cauza politicii noastre privind distrugerea unei recolte pentru care există o piață: există un deficit mondial de opiacee și morfine.

Dacă am putea numai să reinstituim drepturile la proprietate, am putea începe să oferim Afganistanului baza pentru o societate civilă înfloritoare cu o magistratură superioară și, la momentul potrivit, un guvern reprezentativ.

 
  
  

Propunerea de rezoluție B7-0733/2010

 
  
MPphoto
 

  Joe Higgins (GUE/NGL). – Doamnă președintă, am votat împotriva rezoluției referitoare la instituirea unui mecanism permanent de criză pentru zona euro, deoarece, în Irlanda și Grecia, vedem că în realitate aceste mecanisme trebuie să salveze un sistem financiar doborât de criză, în care domină speculatori și vânătorii de profituri aferenți, pe cheltuiala salariaților, a pensionarilor și a săracilor.

Astăzi, la Bruxelles, Consiliul European va decide, cel mai probabil, modificarea Tratatului de la Lisabona astfel încât să își acorde mai multe competențe pentru a impune condiții stricte asupra oricărei asistențe financiare acordate statelor membre, instituționalizând astfel doctrina că societatea trebuie să plătească pentru criză. Avertizez guvernul irlandez să nu își imagineze că poate vârî această modificare a Tratatului de la Lisabona pe gâtul poporului irlandez fără un referendum. Guvernul irlandez a transformat deja țara noastră într-un stat vasal al FMI, care acționează în mod flagrant în numele speculatorilor și al piețelor financiare. Solicităm un referendum cu privire la toate schimbările privind Tratatul de la Lisabona, astfel încât poporul irlandez să aibă ocazia de a se opune cu privire la transformarea lor în sclavii totali ai piețelor financiare.

 
  
  

Explicații scrise privind votul

 
  
  

Raport: Chrysoula Paliadeli (A7-0311/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat pentru propunerea Comisiei de extindere a conceptului original de marcă a patrimoniului european de la o acțiune interguvernamentală la o acțiune formală a UE, contribuind astfel la o identitate europeană mai puternică. Am votat astfel deoarece cred că scopul propus al acestei mărci nu ar trebui să fie numai obiectivul de a promova coeziunea internă a Uniunii Europene, ci și de a demonstra unitatea și valorile europene în afara granițelor sale. Marca ar trebui evaluată și pusă în aplicare în urma demonstrării eficienței rezultatelor în cadrul UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat pentru această rezoluție privind propunerea Comisiei de a folosi Marca patrimoniului european ca instrument, printre alte mijloace mai eficiente, de reducere a distanței dintre Uniunea Europeană și cetățenii săi, ca modalitate de a accentua faptul că istoria europeană este rezultatul patrimoniului cultural comun, divers și totuși bogat și complementar. Sunt de acord că decizia statelor membre de a situa marca patrimoniului european în cadrul UE va ajuta nu numai la creșterea vizibilității, prestigiului și credibilității sale, ci va contribui ți la realizarea idealurilor îndelung căutate de coeziune și solidaritate în rândul cetățenilor europeni. Susțin poziția raportoarei că, datorită valorii simbolice a mărcii ca vehicul care contribuie la integrarea europeană, siturile transnaționale ar trebui favorizate întrucât promovează lucruri deținute în comun; acestea promovează crearea de rețele și încurajează cooperarea și colaborarea dintre state sau regiuni. Consider că ideea unei mărci a patrimoniului Uniunii Europene care să vizeze creșterea sentimentului cetățenilor europeni că împart un patrimoniu comun (prin cunoașterea istoriei și participarea la activități care să promoveze dialogul intercultural) și crearea unei imagini a construcției UE ca proces lung și continuu este un pas în această direcție.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) În 2007, mai multe state membre ale Uniunii Europene s-au întâlnit pentru a crea o marcă a patrimoniului european. Acea inițiativă era destinată să „întărească sprijinul europenilor pentru o identitate europeană comună și să promoveze un simț al apartenenței la un spațiu cultural comun” prin selectarea unui anumit număr de situri speciale de pe tot continentul. În 2008, Consiliul Uniunii Europene a prezentat Comisiei concluziile sale, invitând Comisia să prezinte o propunere legislativă care ne va permite, după cum a fost în cazul inițiativei privind Capitalele europene ale culturii, să transformăm această inițiativă interguvernamentală într-o adevărată marcă a Uniunii Europene. Ca urmare a sugestiilor Consiliului, Comisia a demarat o evaluare a impactului și o consultare a publicului. După această consultare, Comisia a elaborat o propunere de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unei acțiuni a Uniunii Europene pentru Marca patrimoniului european. Acesta este textul pe care l-am susținut.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat pentru acest raport deoarece istoria europeană este rezultatul patrimoniului cultural comun, divers și totuși bogat și complementar. Acest lucru demonstrează încă o dată că UE își are rădăcinile în valorile precum libertatea, democrația, respectul pentru drepturile omului, diversitatea culturală, toleranța și solidaritatea. În urma contribuției larg recunoscute a culturii europene la nivel mondial, Parlamentul European aprobă ideea unei mărci care ar putea fi extinsă dincolo de granițele Uniunii Europene și care ar putea fi folosită ca instrument ambițios în folosul politicilor externe. Pentru a realiza acest obiectiv politic, noua marcă a patrimoniului european ar trebui să se concentreze pe simbolismul și/sau valoarea educațională a siturilor de patrimoniu. Mai mult, aceasta ar trebui să insiste pe cooperarea îndeaproape în rândul siturilor marcate pentru a face schimb de bune practici și pentru a iniția proiecte comune. Aș dori să subliniez că decizia statelor membre de a situa Marca patrimoniului european în cadrul UE va ajuta nu numai la creșterea vizibilității, prestigiului și credibilității sale, ci va contribui și la realizarea idealurilor îndelung căutate de coeziune și solidaritate în rândul cetățenilor europeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE) . (PT) Unul dintre lucrurile care există din belșug în Uniunea Europeană este diversitatea culturală, care se reflectă perfect în diversitatea patrimoniului său cultural, artistic, arhitectural și lingvistic. Această diversitate, împreună cu o istorie bogată și cu respectul profund pentru patrimoniu și pentru conservarea acestuia, este cea care face ca Europa să fie un loc unic. Cu toate acestea, deși împărtășim cu toții un spațiu foarte bogat și limitat prin comparație, adevărul este că, în multe cazuri, nu suntem prea apropiați sau interesați unii de alții. Prin urmare, cred că această inițiativă ar putea duce la legături mai apropiate între cetățenii europeni și spori cunoștințele despre patrimoniul european și valorile pe care le avem în comun, făcând din Europa o uniune cu adevărat diversă.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) În general, amendamentele propuse de către raportoare au îmbunătățit proiectul inițial al Comisiei. Cu toate acestea, există câteva aspecte negative. În ceea ce privește promovarea multilingvismului, amendamentele propuse de către raportoare nu ating problema centrală și, prin urmare, nu reușesc să corecteze deficiența gravă a propunerii inițiale. Într-adevăr, se realizează promovarea eficientă a multilingvismului, nu „prin folosirea mai multor limbi ale Uniunii”, ci, mai degrabă, prin folosirea diferitelor limbi ale Uniunii. Cu toate acestea, ceea ce este mai important decât obiectivele specifice din raport sunt ideile greșite de la baza acestui concept. Marca patrimoniului european (sau Marca patrimoniului Uniunii Europene) se bazează pe dezvoltarea premizei greșite privind o identitate europeană unică și o cultură europeană unică bazată pe valori precum libertatea, democrația etc.

Nu există un „patrimoniu cultural european” unic. Întreaga istorie culturală a Europei, asemenea întregii sale istorii în general, nu este construită numai pe diversitate și pe energie creativă și progresistă admirabilă, ci și pe conflicte violente, antagonice, pe intoleranță și pe numeroase șiruri și contexte de dominație culturală. Domeniul patrimoniului este deosebit de sensibil datorită asocierii sale intime cu istoria, ceea ce provoacă preocupări grave cu privire la faptul că acest lucru va alimenta procesele îngrijorătoare de rescriere a istoriei la care asistăm în ultima vreme.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris.(PL) Imaginea Uniunii Europene și a instituțiilor sale în ochii cetățenilor săi este o chestiune de importanță crucială. Din nefericire, rezultatele sondajului arată că sentimentul de identitate și de unitate europeană devine tot mai rar în rândul publicului european, iar situația este aceeași pentru încrederea în instituțiile UE. Promovarea cunoașterii istoriei noastre comune și a originilor culturale comune ar putea fi deosebit de folositoare în procesul de apropiere a UE de cetățenii săi și, de asemenea, în construirea unui simț al coeziunii și al solidarității între aceștia. Noua marcă a patrimoniului european ar putea fi de ajutor întocmai în această privință. Răspândirea procedurilor și standardizarea criteriilor de acordare a mărcii vor face ca aceasta să fie mai prestigioasă și vor îmbunătăți imaginea UE și vor spori, de asemenea, încrederea cetățenilor în instituțiile precum Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 
 

  Jacek Olgierd Kurski (ECR), în scris.(PL) Astăzi am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unei acțiuni a Uniunii Europene pentru Marca patrimoniului european. Consider că aceasta este o inițiativă interesantă și valoroasă, care va ajuta la promovarea culturii și a realizărilor europene și va contribui la dezvoltarea turismului și a regiunilor individuale. Trebuie salutat faptul că am subliniat, în calitate de Parlament, faptul că Marca patrimoniului european va fi un complement la alte inițiative privind patrimoniul cultural, precum lista UNESCO a patrimoniului mondial și itinerariile culturale ale Consiliului Europei și că nu va dubla aceste inițiative.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Salut propunerea Comisiei de a utiliza Marca patrimoniului european ca instrument, printre alte mijloace mai eficiente, de reducere a distanței dintre Uniunea Europeană și cetățenii săi; ca modalitate de a accentua faptul că istoria europeană este rezultatul patrimoniului cultural comun, divers și totuși bogat și complementar; ca mijloc de a recunoaște că UE își are rădăcinile în valori precum libertatea, democrația, respectul pentru drepturile omului, diversitatea culturală, toleranța și solidaritatea. Decizia statelor membre de a plasa marca patrimoniului european în cadrul UE va ajuta nu numai la creșterea vizibilității, prestigiului și credibilității sale, ci va contribui și la realizarea idealurilor îndelung căutate de coeziune și solidaritate în rândul cetățenilor europeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Clemente Mastella (PPE), în scris. (IT) Suntem încântați de propunerea Comisiei de a utiliza Marca patrimoniului european, împreună cu alte inițiative, ca instrument pentru a reduce distanța dintre Uniunea Europeană și cetățenii săi; ca modalitate de a accentua faptul că istoria europeană este rezultatul unui patrimoniu cultural comun, divers și totuși bogat și complementar. Aceasta reprezintă o recunoaștere a faptului că UE își are rădăcinile în valori precum libertatea, democrația, respectul pentru drepturile omului, diversitatea culturală, toleranța și solidaritatea.

Aș dori să subliniez că decizia statelor membre de a plasa Marca patrimoniului european în cadrul UE va ajuta nu numai la creșterea vizibilității, prestigiului și credibilității sale, ci va contribui, în sfârșit, și la realizarea, la scară largă, a idealurilor îndelung căutate de coeziune și solidaritate în rândul cetățenilor europeni, creând o identitate europeană comună și sporind interesul acestora pentru Uniune și originile sale – două provocări fundamentale pentru instituțiile europene.

Noua marcă trebuie totuși să se concentreze mai curând pe valoarea simbolică și educațională decât pe frumusețea unui sit și trebuie să insiste asupra siturilor marcate, astfel încât bunele practici să fie transmise și să se inițieze proiecte comune de cercetare și dezvoltare.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Michel (ALDE), în scris. (FR) Pe lângă alte inițiative, Marca patrimoniului european este o modalitate suplimentară de a apropia Uniunea Europeană de cetățenii săi și de a le întări sentimentul de apartenență la Europa. Acest lucru ne va permite, de asemenea, să le îmbunătățim înțelegerea cu privire la istoria și patrimoniul comun al Europei. Marca va ajuta la încurajarea multilingvismului și a dialogului între culturi și va sprijini crearea de rețele destinate promovării patrimoniului european. Acest lucru va stimula atractivitatea economică, în special prin intermediul turismului cultural. Prin sprijinirea acestei mărci, vom îmbunătăți dialogul multicultural.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Mi se pare că eficacitatea Mărcii patrimoniului european este pusă la îndoială tocmai din cauza faptului că statele membre pot decide singure dacă participă sau nu la sistem. În plus – și aici sunt de acord cu raportoarea – criteriile de selecție propuse și numărul mare de situri care ar putea obține marca pot însemna o pierdere a calității și a prestigiului. Cooperarea strânsă cu inițiativele existente din domeniul patrimoniului cultural, precum Patrimoniul cultural mondial al UNESCO, ar putea fi o abordare mai eficientă. Nu am votat în favoarea raportului deoarece acesta nu tratează în mod suficient de detaliat nevoia de a introduce o marcă a patrimoniului cultural bazată pe obiectivele menționate.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Decizia de a situa Marca patrimoniului cultural în cadrul Uniunii Europene va asigura o creștere a sentimentului cetățenilor de apartenență la Uniunea Europeană, stimulând idealurile de coeziune, solidaritate și integrare. Am votat pentru raportul privind marca patrimoniului european deoarece Europa și-a stabilit obiectivul de a crea o identitate comună, apropiind mai mult UE de cetățenii săi prin sensibilizarea cu privire la acest patrimoniu istoric și cultural bogat și divers cu care se identifică toată lumea și prin care tinerii pot învăța și afla lucruri despre propria identitate, împărtășind-o cu ceilalți tineri europeni. Formalizarea mărcii va ajuta, de asemenea, la promovarea acelor locuri importante pentru crearea Europei care au rămas în istorie.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Salut cu entuziasm propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unei mărci a patrimoniului european. Scopul creării unei identități europene comune și al promovării intereselor Uniunii este esențial pentru pace și coeziune.

Măsura propusă pentru promovarea patrimoniului european prin utilizarea unui site internet este atrăgătoare pentru tinerii europeni și i-ar putea încuraja să afle mai multe despre istoria continentului, să se familiarizeze singuri cu patrimoniul multinațional și cu patrimoniul cultural comun și să afle mai multe despre oamenii și ideile care au dus la fondarea Uniunii Europene.

Această măsură are o valoare simbolică și educațională ridicată și va prezenta istoria și cultura europeană ca întreg. Susțin intențiile exprimate în raport cu privire la protejarea participării eficiente a Parlamentului European și a Consiliului la procesul de selecție a siturilor și conținutul prezentat, astfel încât să se asigure că inițiativa este foarte transparentă și democratică.

 
  
MPphoto
 
 

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. (IT) O felicit pe doamna Paliadeli pentru munca sa excelentă. Parlamentul European a dat azi undă verde Mărcii patrimoniului european, un registru de situri istorice a căror importanță transcende granițele naționale. Uniunea Europeană are în jur de 500 milioane de locuitori, care consideră, în mare parte, că sunt, mai presus de toate, cetățeni ai țărilor de origine și nu cetățeni europeni. Lipsa unei identități europene puternice poate fi văzută ca un obstacol în calea integrării europene, dar acest lucru nu este deloc surprinzător. Continentul european este un spațiu vast peticit cu diferite limbi și obiceiuri, iar diferențele dintre țările care îl formează sunt adesea mai vizibile decât trăsăturile comune.

Această inițiativă va permite întărirea sentimentului de apartenență la Europa, precum și crearea unei coeziuni sporite între cetățeni din diferite țări. Din acest motiv, este important să subliniem locurile care sărbătoresc și simbolizează integrarea europeană, precum și cele care sărbătoresc ideile și valorile Uniunii Europene. În plus, întocmai precum siturile de pe lista UESCO a patrimoniului mondial, cele care poartă logo-ul european ar trebui să atragă mai mulți turiști, având efecte benefice asupra economiei locale.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Formarea unei identități europene comune și creșterea interesului pentru Uniunea Europeană și geneza acesteia sunt provocări cu care instituțiile europene se confruntă în eforturile lor de a realiza coeziune și solidaritate răspândită. Există cu siguranță alte modalități, mai radicale și mai evidente, de a spori credința europenilor în Uniunea Europeană și în conducătorii acesteia (criza financiară recentă a arătat că încă mai trebuie să se realizeze multe la nivelurile superioare ale administrației). Cu toate acestea, cunoașterea istoriei continentului nostru, familiaritatea cu patrimoniul său cultural multinațional și totuși bogat și accelerarea educației tinerelor generații în spiritul ideilor și oamenilor care au dus la construirea Uniunii Europene ar putea de fapt să contribuie la reducerea distanței dintre UE și cetățenii săi.

 
  
MPphoto
 
 

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris.(PL) În calitate de membră a Comisiei pentru cultură și educație, am votat în favoarea rezoluției Parlamentului privind o propunere de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unei acțiuni a Uniunii Europene pentru Marca patrimoniului european. Ideea creării unei mărci UE este importantă din punctul de vedere al sensibilizării sporite a cetățenilor cu privire la istoria și patrimoniul cultural al Uniunii Europene și la construirea unei identități europene proprii și a legăturilor dintre țări.

Prin selecția siturilor din statele membre individuale care au solicitat să li se acorde marca UE a patrimoniului european, vom sensibiliza mai mult oamenii cu privire la faptul că istoria Europei ne afectează pe toți, indiferent de locul unde trăim, de limba sau de cultura noastră. Schimbarea Mărcii patrimoniului european într-o inițiativă UE o va face mai credibilă, mai vizibilă și mai prestigioasă. Acest lucru se poate transforma, la rândul său, în beneficii economice și sociale, inter alia, făcând ca siturile cărora li s-a acordat marca să fie mai atractive pentru turiști. Selectarea siturilor care vor primi marca va ajuta, de asemenea, la creșterea cunoștințelor și a interesului generației tinere pentru ideile și popoarele Europei și, prin acest fapt, va apropia mai mult locuitorii din Europa.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris.(PL) Inițiativa privind Marca patrimoniului european este destinată să promoveze orașele, persoanele și activitățile care au contribuit la procesul de integrare europeană. Scopul acesteia este de a sensibiliza mai mulți cetățeni cu privire la valorile fundamentale precum democrația, solidaritatea, diversitatea culturală și toleranța pe care se bazează comunitatea noastră. Lista siturilor care vor primi Marca patrimoniului european va acționa ca un fel de hartă unică a tradițiilor și a culturii de pe continent și o hartă a locurilor care au jucat un rol important în formarea identității europene. Patrimoniul comun, deși divers, al Europei poate întări sentimentul acestei identități al cetățenilor și consolida coeziunea europeană. Această inițiativă va crea o platformă pentru cooperarea dintre țările și regiunile Europei. Mai mult, acest lucru ar putea avea un impact pozitiv asupra sectorului turismului, ajutând la creșterea atractivității regiunilor și, în același timp, la îmbunătățirea situației lor economice. Sunt de acord că acest sistem ar trebui să devină o inițiativă oficială sub auspiciile UE, întrucât acest lucru va face să fie recunoscută la un nivel mai mare, credibilă și prestigioasă. Vizibilitatea sporită a sistemului va face posibilă identificarea unui număr mai mare de cetățeni cu mărcile, care simbolizează și comemorează integrarea europeană.

Sistemul ar trebui să funcționeze în paralel și ca un complement al sistemului internațional al UNESCO și al Capitalelor europene ale culturii, întrucât Marca patrimoniului european operează la nivelul educației și al valorilor simbolice și, într-o mai mică măsură, la cel al calităților estetice și arhitectonice. Ar trebui să căutăm modalități de a întări sentimentul de apartenență la Europa al cetățenilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Csanád Szegedi (NI), în scris. (HU) Consider că valorile europene precum vechea scriere maghiară în alfabetul runic sunt de mare importanță și că recunoașterea și aprecierea acestora prin premii este indispensabilă. În acest caz totuși, trebuie să păstrăm tradiția acordării acestui premiu valorilor situate chiar în cadrul UE. Este inacceptabil ca acesta să fie extins către țările terțe și, prin acest lucru, nu vom face decât să dublăm lista UNESCO a patrimoniului mondial. De cealaltă parte, sper că această distincție ne va ajuta să ne întoarcem la valorile europene tradiționale, iar acordarea mărcii va fi într-adevăr o expresie a recunoașterii. M-am abținut din cauza contradicțiilor din raport menționate anterior.

 
  
  

Recomandare: Doris Pack (A7-0334/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat pentru recomandarea cu privire la condițiile participării Elveției la programul Tineretul în acțiune și la programul de învățare pe tot parcursul vieții deoarece consider că acesta este un factor pozitiv în strategia europeană privind tineretul; asta pentru că participarea reprezintă o etapă a procesului de cooperare cu această țară în ceea ce privește politicile sectoriale din cadrul Uniunii Europene. Întrucât Elveția este dornică să participe în materie de resurse umane, economice și sociale la acest proiect care implică tinerii, Uniunea Europeană nu poate decât să profite de pe urma includerii tinerilor din țările terțe precum Elveția în procesul de sporire a sensibilizării cu privire la procesul de integrare UE în rândul generațiilor tinere.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat pentru această recomandare deoarece nu am nicio îndoială că cooperarea UE cu Elveția în domeniile educației UE, al științei și al tineretului va fi un avantaj reciproc în ceea ce privește îmbunătățirea și punerea în aplicare eficientă a politicilor din acele domenii. Participarea Elveției la programele „Tineretul în acțiune” și de învățare pe tot parcursul vieții 2007-2013 vor oferi acestor programe un impuls suplimentar și va crea oportunități pentru schimburile de participanți, împărtășirea experiențelor, păstrând, în același timp, interesele financiare și alte interese UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Programul „Tineretul în acțiune” este destinat să dezvolte și să sprijine cooperarea în domeniul tineretului din Uniunea Europeană. Acesta are ca scop încurajarea participării tinerilor la viața publică, în special a celor cu oportunități mai limitate sau cu dizabilități, și să promoveze inițiativa, spiritul întreprinzător și creativitatea. La rândul său, programul pentru educație și învățare pe tot parcursul vieții dorește să dezvolte Uniunea ca o societate avansată bazată pe cunoștințe, în conformitate cu obiectivele strategiei Lisabona. Susținând și completând acțiunea statelor membre, aceasta vizează încurajarea schimburilor, cooperarea și mobilitatea între sistemele de educație și de formare comunitare, astfel încât acestea să devină o referință mondială privind calitatea. Elveția, care nu este un stat membru UE, nu participă în prezent la aceste acțiuni. Cred că ar trebui să fie invers și că trebuie să îi includem pe vecinii noștri elvețieni în aceste politici, în contextul unei Uniuni deschise. Din acest motiv am votat în favoarea acestei rezoluții legislative care implică Elveția în aceste acțiuni importante.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat pentru această recomandare pregătită de către Parlamentul European deoarece aprob proiectul de decizie a Consiliului referitoare la participarea Elveției la programele „Tineret în acțiune” și de învățare pe tot parcursul vieții. Deși a ales să nu intre în Spațiul Economic European, Elveția cooperează totuși îndeaproape cu Uniunea Europeană în domeniile educației, formării și tinerilor. Acest acord este corespunzător deoarece Elveția s-a angajat să respecte dispozițiile și condițiile stabilite de Comisia Europeană. Mai mult, proiectele și inițiativele prezentate de participanții din Elveția vor fi supuse acelorași condiții, norme și proceduri care se aplică pentru proiectele statelor membre. Elveția se va conforma controlului financiar din partea UE și dispozițiilor privind auditul. În conformitate cu acordul bilateral, Elveția va crea o agenție națională care să coordoneze punerea în aplicare a programelor la nivel național și va aduce o contribuție financiară anuală (1,7 milioane de euro către programul Tineretul în acțiune și 14,2 milioane de euro pentru programul de învățare pe tot parcursul vieții în 2011).

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Cooperarea cu Elveția în ceea ce privește educația este un pas important pentru relațiile dintre UE și Elveția. Cele două programe în cauză susțin învățarea pe tot parcursul vieții și includerea tinerilor în integrarea europeană, prin toleranță și solidaritate între tinerii europeni. Acordul dintre Comisie și Elveția este adecvat, având în vedere că participanții elvețieni din aceste programe candidează pe picior de egalitate cu toți ceilalți tineri europeni și că Elveția s-a angajat să se adapteze la normele UE și la supravegherea acestora, pentru a contribui financiar la ambele programe.

 
  
MPphoto
 
 

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – Salut adoptarea acestui raport în calitatea mea de președinte al delegației Parlamentului European pentru relațiile cu Elveția. Comisia Europeană, Parlamentul European și statele membre din Uniunea Europeană au fost de acord să instituie programul „Tineretul în acțiune”, care pune în aplicare cadrul juridic pentru sprijinirea activităților de învățare non-formală. Scopul acestei propuneri este de a asigura participarea Elveției la programele Tineretul în acțiune și de învățare pe tot parcursul vieții. Elveția este singura țară europeană care participă la aceste programe fără a fi membră SEE, candidată, sau potențială țară candidată. Deși a ales să nu intre în Spațiul Economic European, Elveția a manifestat un interes constant pentru cooperarea mai strânsă cu UE în domeniile educației, formării și tineretului.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris.(PL)Suntem cu toții foarte conștienți de faptul că un sistem de educație bun care asigură că tinerii primesc cea mai bună educație posibilă este extrem de important pentru fiecare țară. Nivelul bun al calificărilor, al cunoștințelor și al educației au un impact direct asupra culturii și pieței forței de muncă și, în consecință, asupra condițiilor de trai ale cetățenilor. Fiecare țară dorește să fie mândră de tinerii săi și fiecare persoană tânără dorește oportunitatea de a cunoaște noi culturi și limbi și de a câștiga experiență profesională în străinătate. Uniunea Europeană se poate mândri cu sistemul său de schimburi studențești bine dezvoltat și cu piețele forței de muncă deschise, ceea ce înseamnă că fiecare tânăr european are o mulțime de oportunități pentru dezvoltarea intelectuală și profesională. Participarea Elveției la programul „Tineretul în acțiune” demonstrează faptul că, pentru această țară, cooperarea cu Uniunea Europeană, în special în domeniul educației, este de o importanță deosebită. Nu ar trebui să îi împiedicăm pe tinerii elvețieni să se bucure de privilegiile și posibilitățile unei educații comunitare.

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Atenția acordată învățământului și formării, cercetării și, în special, resursei pe care o reprezintă tineretul pentru Uniunea Europeană este în continuă creștere. Punându-le la dispoziție noi oportunități de învățare dorim să le oferim mai multe șanse cetățenilor noștri. Programele din domeniul învățământului, al formării, al culturii, al cercetării și al tineretului sunt o componentă importantă a acestei strategii. Programul „Tineret în acțiune” urmărește să inspire un sentiment de cetățenie europeană activă, de solidaritate și toleranță în rândul europenilor, din adolescență până la vârsta adultă.

Programul promovează mobilitatea între și dincolo de granițele UE și încurajează includerea tuturor tinerilor, indiferent de contextul lor educațional, social și cultural. În calitate de membru al delegației pentru relațiile cu Elveția și Norvegia am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că acordul încheiat între Comisie si autoritățile elvețiene este pe deplin corespunzător și în interesul ambelor părți. Astfel, vom ajuta cât mai mulți tineri să dobândească abilități noi și le vom oferi oportunități de învățare cu o dimensiune europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Deși a ales să nu intre în Spațiul Economic European, Elveția a manifestat un interes constant pentru cooperarea mai strânsă cu UE în domeniile educației, formării și tineretului. Inițial, temeiurile legale pentru programele UE pentru educație, formare și tineret nu au asigurat participarea Elveției, însă acest lucru s-a schimbat în 2006, când Parlamentul și Consiliul au adoptat decizii de instituire a programelor „Tineretul în acțiune” și de învățare pe tot parcursul vieții pentru 2007-2013. În februarie 2008, Consiliul a permis Comisiei să deschidă negocieri cu privire la participarea Elveției la cele două programe. În august 2009, s-a ajuns la un acord, iar Consiliul a adoptat deja o decizie de aprobare a semnării și aplicării provizorii începând cu 2011. Am susținut propunerea.

 
  
MPphoto
 
 

  Mario Mauro (PPE), în scris. (IT) Participarea Elveției, o țară care a ales să nu facă parte din Uniunea Europeană, la programul „Tineretul în acțiune” și la programul de acțiune din domeniul învățării pe tot parcursul vieții nu poate fi respinsă a priori, dar trebuie evaluată cu atenție. Prin urmare, susțin termenii acordului la care au ajuns Comisia și guvernul elvețian, așadar am votat pentru raportul elaborat de doamna Pack. Este corect să acordăm Elveției beneficiile programului, dar este, de asemenea, corect să protejăm toate interesele financiare și de alt fel ale Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Michel (ALDE), în scris. (FR) Deși nu este un stat membru al Spațiului Economic European, Elveția a continuat să manifeste interes pentru cooperarea mai strânsă cu Uniunea în domeniile educației, formării și tineretului. Încheierea acestui acord referitor la participarea Elveției la programul „Tineretul în acțiune” și la programul de acțiune din domeniul învățării pe tot parcursul vieții este o consecință foarte pozitivă a acestui fapt. De fapt, noțiunea de educație și de învățare pe tot parcursul vieții este esențială pentru competitivitatea economiei bazată pe cunoaștere.

Aceasta poate fi aplicată tuturor nivelurilor de educație și de formare; ea privește fiecare etapă a vieții și toate formele diferite de învățare. Trebuie să dezvoltăm și să consolidăm schimburile, cooperarea și mobilitatea. Mai mult, este important să încurajăm tinerii să participe la viața publică, în special pe cei cu oportunități mai limitate sau cu dizabilități, și să promovăm inițiativa, spiritul întreprinzător și creativitatea, cu scopul de a crea un sentiment al cetățeniei active, de a dezvolta solidaritatea și de a încuraja toleranța.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Este de înțeles că Elveția, care oferă o parte din sprijinul financiar pentru programele „Tineretul în acțiune” și învățarea pe tot parcursul vieții, dorește acum să participe la aceste programe. În spiritul învățării, ar fi bine, de asemenea, ca și UE să se inspire de la Elveția atunci când este vorba despre democrație directă. Atunci când populația elvețiană se opune construirii de minarete, această decizie este acceptată. Tot astfel se întâmplă cu inițiativa recentă privind deportarea infractorilor străini. Autoritățile elvețiene sunt conștiente de faptul că atunci când oamenii spun „nu”, asta înseamnă „nu”, așadar nu continuă pur și simplu să organizeze votări până când obțin rezultatul pe care îl doresc, apoi par surprinse când înregistrează o scădere a prezenței la vot. Exemplul elvețian ar trebui să ne dea de gândit în ceea ce privește preocupările pe care le au oamenii. Nu pot fi complet de acord cu reglementările descrise în acest raport și din acest motiv am votat împotrivă.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat pentru recomandarea referitoare la decizia Consiliului cu privire la acordul dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană care stabilește termenii și condițiile participării Confederației Elvețiene la programele „Tineretul în acțiune” și de învățare pe tot parcursul vieții (2007-2013), deoarece consider că acordul negociat de către Comisie cu autoritățile elvețiene este destul de corect, sporind beneficiile programelor în Elveția și protejând interesele Uniunii Europene, nu în ultimul rând, interesele sale financiare.

 
  
MPphoto
 
 

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. (IT) Astăzi am votat în plen proiectul de rezoluție legislativă referitoare la participarea Elveției la programul „Tineretul în acțiune” și la programul de acțiune din domeniul învățării pe tot parcursul vieții. Deși a ales să nu intre în Spațiul Economic European, Elveția și-a manifestat în mod repetat interesul pentru o cooperare mai strânsă în domeniile educației, formării și tinerilor. Prin această recomandare, am încheiat un acord între UE și Elveția, acordând celei din urmă posibilitatea de a participa la programele „Tineretul în acțiune” și din domeniul învățării pe tot parcursul vieții.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Deși a ales să nu intre în Spațiul Economic European, Elveția a manifestat un interes constant pentru cooperarea mai strânsă cu UE în domeniile educației, formării și tineretului. Inițial, temeiurile juridice pentru programele UE pentru educație, formare și tineret nu au asigurat participarea Elveției, însă acest lucru s-a schimbat în 2006, când Parlamentul și Consiliul au adoptat decizii de instituire a programelor „Tineretul în acțiune” și de învățare pe tot parcursul vieții pentru 2007-2013. În februarie 2008, Consiliul a permis Comisiei să deschidă negocieri cu privire la participarea Elveției la cele două programe. În august 2009 s-a ajuns la un acord, iar Consiliul a adoptat deja o decizie de aprobare a semnării și aplicării provizorii începând cu 2011. În conformitate cu articolul 218 alineatul (6) din TFUE, Consiliul trebuie să obțină consimțământul Parlamentului European înainte ca acordul să poată intra în vigoare. Deciziile Parlamentului și Consiliului de instituire a programelor „Tineretul în acțiune” și de învățare pe tot parcursul vieții, adoptate în 2006, au asigurat deja în principiu participarea Elveției. Acordul negociat de către Comisie cu autoritățile elvețiene este destul de adecvat: acesta extinde beneficiile programelor către Elveția și protejează interesele financiare și de alt fel ale UE. Raportoarea recomandă, prin urmare, ca Parlamentul să aprobe proiectul de decizie a Consiliului.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris.(PL) Elveția este o țară care trebuie să se lupte cu problema inegalității accesului la învățământul superior, în ciuda existenței unor programe de educație excelente. Să sperăm că cooperarea cu UE va însemna că tinerii europeni, în special cei care provin din populația imigrantă, vor avea o șansă mai bună de acces la educație. Experiența statelor membre în ceea ce privește programele care facilitează schimburile educaționale între tineri arată acum în mod clar că acestea nu numai promovează o educație bună, dar joacă și un rol pozitiv în ceea ce privește integrarea europeană datorită achizițiilor lingvistice, culturilor și tradițiilor țărilor individuale. În același timp, programul de învățare pe tot parcursul vieții reprezintă o ocazie excelentă de a atrage atenția asupra rolului femeilor din Elveția. Această țară a fost ultima din Europa care a acordat femeilor dreptul la vot la alegerile federale din anii '70 și, pentru mult timp, femeile au constituit un grup social căruia îi este greu nu numai să participe pe deplin la societatea civilă, ci și să aibă acces la educație și la împlinire profesională.

Astăzi, femeile de vârstă mijlocie care doresc să intre pe piața forței de muncă se confruntă adesea cu problema lipsei de calificări sau de experiență, întrucât un număr considerabil dintre acestea au stat acasă pentru a avea grijă de familii, din cauza costurilor ridicate pentru îngrijirea copilului.

 
  
  

Raport: Laima Liucija Andrikienė (A7-0339/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris.(EL) Cele două rapoarte privind drepturile omului în UE și în lume reprezintă o provocare pentru lucrători, care, pe măsură ce criza capitalistă avansează, se sufocă sub atacul barbar asupra drepturilor lor și a vieții lor de către UE, guvernele capitaliste și burgheze, care încearcă să-i facă să plătească costul crizei și să salveze profiturile monopolurilor. Reprezentanții politici ai capitalului trebuie să aibă un obraz foarte gros să proclame UE drept apărătorul drepturilor omului atunci când UE se află în plin proces de adoptare a unei doctrine NATO 2020 noi și mai reacționare și este prima când vine vorba despre exploatarea oamenilor și a resurselor naturale și sprijinirea regimurilor marionetă și reacționare. În același timp, în toate statele membre ale UE, dreptul la locul de muncă și drepturile sociale dobândite în lupte grele, sângeroase, sunt măcelărite, luptele oamenilor obișnuiți pentru dreptul la un loc de muncă sunt reprimate cu sălbăticie, vânătoarea imigranților și rasismul sunt în creștere, libertățile fundamentale și drepturile democratice sunt restricționate, iar partidele comuniste sunt scoase în afara legii și simbolurile comuniste sunt interzise în mai multe țări. Trimiterile standard la presupusele încălcări ale drepturilor omului în Cuba și în alte țări care opun rezistență planurilor imperialiste sunt amenințări reale, forme de coerciție și presiune menite să descurajeze oamenii pentru ca aceștia să-și abandoneze drepturile de a-și decide propria soartă de unii singuri.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) De obicei, sesiunea plenară din decembrie este parțial consacrată drepturilor omului. Unul dintre evenimentele rituale care întrerup sesiunea, în afară de acordarea premiului Saharov, este adoptarea rezoluției referitoare la raportul anual al Parlamentului privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință. Unul dintre angajamentele internaționale ale Uniunii este, într-adevăr, să promoveze democrația și drepturile omului în întreaga lume. Raportul de anul acesta ia act de continuarea unor încălcări grave în acest domeniu și o situație agravată de criza economică, schimbările climatice, noile tehnologii și lupta împotriva terorismului. Recomandă ca obiectivele Tratatului de la Lisabona să fie puse în aplicare, în special prin noul Serviciu European de Acțiune Externă. Doamna Andrikienė, raportoarea textului, menționează că prioritatea unei politici europene externe coerente ar trebui să fie promovarea democrației și a drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea raportului anual privind drepturile omului în lume în 2009 și politica Uniunii Europene în această privință deoarece examinează, evaluează și, în cazuri concrete, oferă o analiză a activității Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului, al democrației și al viitoarelor provocări. În ceea ce privește violența împotriva femeilor, Parlamentul European își exprimă profunda îngrijorare cu privire la discriminările înrădăcinate bazate pe gen și violența domestică în mai multe țări, și subliniază faptul că femeile care locuiesc în zonele rurale sunt un grup deosebit de vulnerabil. Prin urmare, aprob solicitarea Parlamentului ca drepturile femeilor să fie abordate explicit în toate dialogurile privind drepturile omului și, în special, combaterea și eliminarea tuturor formelor de discriminare și de violență împotriva femeilor și fetelor, a tuturor formelor de practici tradiționale sau obișnuite dăunătoare, precum mutilarea organelor genitale feminine și căsătoria timpurie sau forțată, a tuturor formelor de trafic de persoane, a violenței domestice și a femicidului, a exploatării la locul de muncă și a exploatării economice. Având în vedere că milioane de copii sunt în continuare victime ale violului, ale violenței domestice și fizice și ale abuzului emoțional și sexual, sunt de acord că UE trebuie să ia urgent măsuri suplimentare împotriva exploatării prin muncă a copiilor și că ar trebui să folosească mai eficient instrumentele pe care le are la dispoziție.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Rolul Uniunii Europene de apărător al drepturilor omului este o caracteristică fundamentală pe care instituțiile nu trebuie să îl abandoneze și care trebuie menținut ca prioritate a misiunii diplomatice. Anexa I la acest raport este cea mai bună dovadă în acest sens deoarece menționează toate situațiile în care au existat încălcări ale drepturilor omului pe care noi, cei din Europa, le-am denunțat sau pe care le-am condamnat fără să ne eschivăm, din Afganistan până în Somalia, din Rusia până în Iran. Nu ne întoarcem cu spatele și nu ne îngropăm capul în nisip, nici măcar atunci când sunt în joc parteneriate strategice, deoarece interesele individuale nu pot fi puse înaintea apărării libertății și drepturilor omului.

După părerea mea, poziția Uniunii trebuie să continue să fie intervenționistă și curajoasă, luptând pentru drepturile omului și democrație.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Acest raport este parte a unui exercițiu recurent de ipocrizie autentică a majorității deputaților, dominat de deputații de dreapta și de social democrații care pretind a fi „ambasadori” angajați în apărarea drepturilor omului. Acesta este un exercițiu care se demască singur pe măsură ce trece prin contradicțiile evidente pe care le conține, nu în ultimul rând folosindu-se de o presupusă apărare a drepturilor omului pentru a promova intervenția în țările în care sunt în joc propriile interese, acoperind greșelile aliaților, Statele Unite în special, și sprijinindu-i.

Printre exemplele în acest sens se numără așa-numitele zboruri CIA și complicitatea multor guverne ale țărilor UE la răpirea, torturarea și transferul ilegal de prizonieri în Golful Guantánamo și ocupația continuă a Afganistanului de către forțele NATO și masacrele succesive ale populației civile sub pretextul combaterii terorismului. Alte exemple sunt susținerea politicii de apartheid a Israelului față de poporul din Palestina și sprijinul pentru ocupația continuă de către Maroc a Saharei Occidentale și sprijinul pentru blocada ilegală a SUA din Cuba, blocadă condamnată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 18 ocazii consecutive. Aceste politici, ca și majoritățile care le promovează, lasă un gust amar: se apropie momentul când oamenii vor fi capabili să le respingă.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Grech (S&D), în scris. – Directiva privind prevenirea și combaterea traficului de persoane își propune să creeze un mediu mai ostil pentru traficanții de persoane prin pedepsirea infractorilor și garantarea unui nivel mai ridicat de prevenire și de protecție a victimelor. Este inacceptabil că traficul de persoane continuă să fie o stare de fapt în Europa, afectând sute de mii de oameni, mai ales din grupurile sociale vulnerabile, precum minoritățile, femeile și copiii care sunt exploatați sexual, siliți să muncească, supuși sclaviei din timpurile noastre etc. Condamn vehement exploatarea victimelor traficului de persoane și, prin urmare, sunt în favoarea consolidării protecției victimelor și a introducerii unor sancțiuni mai aspre pentru traficanți. Îmbunătățirea cooperării dintre țările UE și intensificarea coordonării dintre diverse instituții și organizații la nivel european, național și regional este deosebit de importantă pentru punerea în aplicare cu succes a directivei. UE ar trebui să-și folosească relațiile internaționale pentru a-și obliga partenerii să pună capăt traficului de persoane și să se asigure că drepturile victimelor sunt respectate în întreaga lume. Mai mult, ar trebui să includă în dialogurile politice cu țările care nu aparțin UE norme politice, standarde și principii ale sistemului internațional de drepturi ale omului pentru combaterea și prevenirea traficului de persoane.

 
  
MPphoto
 
 

  Sandra Kalniete (PPE) , în scris. (LV)Votez pentru această rezoluție și pentru propunerea ca autorităților ruse să li se ceară categoric să aducă în fața justiției persoanele vinovate de asasinarea avocatului rus Serghei Magnitski și solicit Parlamentului să aibă în vedere posibilitatea de a le interzice oficialilor ruși implicați în acest caz să intre în Uniunea Europeană și de a îngheța conturile bancare ale acestor oficiali și alte active în toate statele membre UE. O astfel de solicitare ar trimite un semnal puternic autorităților din Rusia că cetățenii Uniunii Europene consideră inacceptabile deficiențele grave din sistemul de justiție rus, aplicarea selectivă a legii în interesul autorităților și faptul că persoanele vinovate de atacuri asupra apărătorilor drepturilor omului, jurnaliștilor independenți și avocaților sau chiar de moartea lor continuă să rămână nepedepsite de prea multe ori. Acest semnal ar confirma sprijinul acordat de UE apărătorilor drepturilor omului din Rusia care acționează în circumstanțe foarte dificile.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris.(PL) Respectarea drepturilor omului este una dintre valorile fundamentale ale UE și una căreia Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European îi acordă o atenție deosebită, deoarece apare pe ordinea de zi a fiecărei reuniuni organizate de grupul nostru. Este important ca Parlament ca întreg să acorde, de asemenea, importanță acestui subiect. Asistăm la o oarecare îmbunătățire, deși una lentă, în situația din întreaga lume. Există încă țări ale căror guverne încalcă cu persistență drepturile omului, însă există și țări în care se petrec schimbări. Amendamentul oral al raportorului s-a referit la aceste schimbări pozitive din Rusia. Totuși, situația din Cuba continuă să fie un motiv de îngrijorare, fapt demonstrat de ceremonia de acordare a premiului Saharov 2010. Am votat în favoarea acestui raport cu convingere.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Raportul anual referitor la drepturile omului este inevitabil un exercițiu care privește în urmă însă, cu toate acestea, îl salut. Acest raport acoperă perioada din iulie 2008 până în decembrie 2009, chiar înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Salut călduros angajamentul lui Cathy Ashton față de drepturile omului și încrederea pe care a avut-o pe parcursul dezbaterii cu privire la faptul că drepturile omului vor fi una dintre prioritățile activității SEAE. Sper că acest lucru va însemna că atunci când vom dezbate raportul privind drepturile omului anul viitor, vom putea prezenta o abordare mai coerentă și consecventă a drepturilor omului de către UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Clemente Mastella (PPE), în scris. (IT) Acest raport anual își propune să sublinieze determinarea categorică a Parlamentului European și eforturile pe termen lung de apărare a drepturilor omului și democrației în lume prin dezvoltarea unei politici europene din ce în ce mai integrate și mai eficiente, capabile să garanteze mai multă coerență și consecvență în toate domeniile politice, fie prin relații bilaterale cu țările terțe, fie prin sprijinirea organizațiilor internaționale și locale ale societății civile. Insistăm cu precădere asupra importanței efectuării unei evaluări detaliate a aspectelor privind drepturile omului ale politicii europene de vecinătate (PEV) care ar trebui să abordeze în special coerența și eficiența mecanismelor existente precum planurile de acțiune, rapoartele intermediare, dialogurile referitoare la drepturile omului și procesul decizional de îmbunătățire a relațiilor cu țările care nu sunt membre UE.

Am dori să oferim o vizibilitate mai mare viitoarei aderări a Uniunii Europene la Convenția europeană a drepturilor omului pentru a-i da oportunitatea de a-și demonstra angajamentul față de apărarea drepturilor omului în interiorul și în afara granițelor sale. Prin urmare, solicităm statelor membre să sprijine această inițiativă și să-și implice și cetățenii în această acțiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Mario Mauro (PPE), în scris. (IT) Raportul privind drepturile omului în lume în 2009 și politica Uniunii Europene în această privință constituie un instrument extrem de important pentru consolidarea rolului Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) în ceea ce privește politica în domeniul drepturilor omului. Într-adevăr, aceste lucruri au fost întotdeauna marca care ajută Uniunea Europeană să se remarce în lume.

Sunt de acord cu doamna Andrikienė atunci când subliniez că, dintre drepturile omului, libertatea religiei sau a convingerilor constituie un drept esențial și fundamental care trebuie respectat și că condițiile referitoare la respectarea drepturilor omului care apar în acordurile bilaterale cu țările care nu aparțin UE trebuie să fie puse în aplicare mai ferm și mai eficient. Se cuvine, prin urmare, să-i solicit Înaltului Reprezentant să includă libertatea religiei sau a convingerilor în politica UE în materie de drepturile omului și să facă o evaluare temeinică a situației libertății religiei sau convingerilor în raportul anual al UE privind drepturile omului. Votez în favoarea raportului întocmit de doamna Andrikienė.

 
  
MPphoto
 
 

  Kyriakos Mavronikolas (S&D), în scris. (EL) Uniunea Europeană trebuie să facă tot posibilul pentru a se asigura că principiile și libertățile care reglementează drepturile omului sunt aplicate, pentru a putea juca un rol principal în acest domeniu. Se impune crearea unui serviciu special al drepturilor omului și, mai important, zonele în care se află reprezentanți UE trebuie monitorizate de Uniune. Uniunea Europeană trebuie, de asemenea, să supravegheze și să monitorizeze îndeaproape încălcările drepturilor omului în statele membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Nu am sprijinit acest raport deoarece nu condamnă sau critică standardele duble ale UE cu privire la respectul pentru drepturilor omului și promovarea lor, atât în statele sale membre, cât și în țările terțe cu care are relații politice și comerciale speciale. Așadar, acesta nu menționează că guvernele UE au creat și pus în aplicare politici care se opun radical drepturilor omului în domenii precum imigrația, cu expulzări în masă și detenții bazate pe rasă sau securitate, permițând grave încălcări ale drepturilor omului, precum reținerea ilegală a oamenilor și transferul acestora în închisori secrete unde sunt torturați.

UE a adoptat chiar directive care contravin drepturilor omului precum Directiva privind returnările și a inițiat sau dezvoltat relații comerciale sau politice speciale cu guverne ale unor țări precum Maroc, Columbia sau Israel, care încalcă în mod sistematic drepturile omului. Deși apreciez faptul că este menționată, pentru prima dată, situația drepturilor omului în teritoriile neautonome din Sahara Occidentală, nu susțin acest raport din cauza omiterii tuturor elementelor de mai sus și a impactului negativ asupra drepturilor omului al acordurilor de liber schimb ale UE, ca să nu mai menționez critica nejustificată și exagerată a țărilor precum Cuba și Venezuela.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Raportul privind drepturile omului în lume pentru 2009 este foarte detaliat și abordează o gamă largă de subiecte. Din nefericire, am totuși impresia că a existat o încercare disperată de a înghesui aici orice subiect posibil fără a urma o strategie clară. Realitatea este că promovarea democrației în întreaga lume trebuie să fie un subiect important pentru Uniunea Europeană. Totuși, pentru aceasta este nevoie de o abordare clară și sigură, de o strategie coerentă pentru rezolvarea acestor probleme, unele dintre acestea fiind extrem de dificile. Având în vedere lipsa unei strategii de acest gen, m-am abținut de la votul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. (LT)Deși au trecut mai bine de 60 de ani de la semnarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, există încă multe locuri în lume unde această Declarație nu este decât o bucată de hârtie. Din păcate, există multe astfel de locuri și în Europa, un continent în care protejarea drepturilor omului este unul dintre principiile care stau la baza democrației. Uniunea Europeană, despre care putem afirma cu îndrăzneală că conduce lumea în materie de drepturile omului, depune eforturi considerabile pentru a se asigura că, în alte țări din lume, sunt garantate cel puțin normele minime de protejare a drepturilor omului. Prin urmare, o felicit pe colega mea, doamna Andrikienė, pentru pregătirea unui raport cu adevărat cuprinzător și pentru că atrage atenția întregii lumi asupra acestei situații complexe. Sper că acest raport va contribui la îmbunătățirea situației și că astfel de rapoarte vor fi mai scurte pe viitor.

 
  
MPphoto
 
 

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea raportului de anul acesta al Parlamentului European deoarece cuprinde atât țările apropiate, cât și țările aflate la distanță de UE din punct de vedere geografic. În acest raport, PE îi solicită Chinei – țara cu cel mai ridicat număr de execuții – să facă publice cifrele naționale privind execuțiile și să permită în acest mod o analiză transparentă și o dezbatere privind acest subiect. Acest lucru ar trebui să încurajeze țara să accelereze abolirea acestei forme de pedeapsă barbare. Pe de altă parte, este rușinos că pedeapsa cu moartea continuă să fie folosită și în prezent în democraticele State Unite ale Americii. Raportul exprimă îngrijorarea cu privire la copiii implicați în sau afectați în orice alt mod de conflictele armate sau chiar forțați să participe activ la acestea. În amendamentele mele la acest raport, care au fost adoptate de către Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European, îndemn Comisia și Consiliul să se asigure că respectarea orientărilor UE privind copiii și conflictele armate este obligatorie în relațiile cu țări terțe. Solicit, de asemenea, ca instituțiile UE și ONU să ia măsuri imediate pentru a dezarma, reabilita și reintegra copiii care au participat activ la războaie.

Îndemn autoritățile nord-coreene să ia măsuri concrete și tangibile pentru îmbunătățirea condițiilor drepturilor omului. Îndemn Phenian să permită cercetarea tuturor tipurilor de facilități de detenție de către experți internaționali independenți și să permită raportorilor speciali ai ONU să viziteze țara. Solicit, de asemenea, autorităților nord-coreene să ridice restricțiile referitoare la capacitatea personalului internațional de a monitoriza distribuirea ajutorului și să se asigure că ajutorul internațional ajunge la cei nevoiași.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Acest raport referitor la raportul anual privind drepturile omului în lume (2009) și politica Uniunii Europene în această privință detaliază în mod exhaustiv încălcările drepturilor omului pretutindeni în lume. Hotărârea de nezdruncinat a Parlamentului European și eforturile pe termen lung de a apăra drepturile omului și democrația în întreaga lume prin aplicarea unei politici ferme și eficiente în ceea ce privește apărarea drepturilor omului în UE ar trebui reamintite aici.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, se deschide o oportunitate istorică de a acoperi lipsurile care există încă în politica UE cu privire la drepturile omului și democrație. Prin urmare, mă alătur raportoarei solicitând Serviciului European de Acțiune Externă să respecte în întregime obiectivul și spiritul Tratatului de la Lisabona, pentru a asigura că respectarea și promovarea drepturilor omului se află în centrul diverselor domenii de intervenție ale politicii externe a Uniunii.

 
  
MPphoto
 
 

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. (FR) Ieri, Parlamentul European a acordat premiul Saharov pentru libertatea de gândire cetățeanului cubanez Guillermo Fariñas, care a fost absent. Scaunul său a fost gol, deoarece guvernul cubanez nu i-ar fi permis acestuia să se întoarcă acasă. Acesta este un exemplu șocant și simbolic, care ne reamintește cu brutalitate că situația drepturilor omului în lume nu se îmbunătățește. Practicarea pedepsei cu moartea aproape de noi, în Belarus, spânzurările și lapidările în Iran, mutilarea organelor genitale ale femeilor în Somalia, violurile în masă din Republica Democrată Congo, uciderea jurnaliștilor în Rusia, 215 milioane de copii care lucrează, deținerile arbitrare, procesele nedrepte, cenzura și multe alte atrocități duc la necesitatea ca Uniunea Europeană să fie neclintită și să nu facă compromisuri.

Acest raportat adoptat astăzi ne cere să punem drepturile omului în centrul acțiunii externe a Uniunii Europene, în politicile sale în materie de dezvoltare, apărare, comerț, pescuit, imigrație și justiție. Universalitatea acestor valori trebuie să prevaleze asupra geopoliticii, dezvăluite din nou în mod cinic la 10 decembrie 2010 atunci când 15 țări au răspuns cu lașitate solicitării exprese a Chinei de a boicota acordarea Premiului Nobel pentru pace cetățeanului chinez Lu Xiaobo.

 
  
MPphoto
 
 

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. (IT) Aș dori să o felicit pe doamna Andrikienė pentru activitatea sa excelentă. Raportul anual al Parlamentului privind drepturile omului – în acest an în legătură cu 2009 – este un punct de referință pentru toți cei care sunt interesați de acest subiect. Această ediție este și mai importantă, deoarece este prima de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care îi conferă Uniunii Europene competențe mai mari în politica externă. De fapt, cea mai mare speranță pentru drepturile omului este punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona în materie de politică externă: Serviciul European de Acțiune Externă trebuie să reflecte prioritățile și spiritul tratatului.

Una dintre prioritățile unei politici externe coerente ar trebui să fie promovarea democrației și a drepturilor omului. În final, observ că raportul anual al Parlamentului privind drepturile omului nu oferă doar o lungă listă de probleme; acesta sugerează și soluții. Acest raport menționează abolirea pedepsei cu moartea în mai multe țări, progresul înregistrat în ceea ce privește violența asupra femeilor, protejarea copiilor, lupta împotriva torturii, protejarea activiștilor pentru drepturile omului, promovarea democrației și libertății religioase etc.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Ca de obicei, textul final are vești bune și vești rele. Dintre aspectele pozitive: în primul rând, amendamentul din două părți referitor la Magnitski a fost adoptat cu o majoritate vastă (318 pentru, 163 împotrivă și 95 de abțineri). Toate amendamentele S&D și ALDE au fost adoptate (LGBT, pedeapsa cu moartea, injecția letală). Au fost adoptate două amendamente GUE (accesul egal la asistența medicală/tratament și Columbia). Totuși, dintre aspectele negative trebuie să menționăm adoptarea celor două amendamente propuse de raportoare (PPE) cu privire la IEDDO și la necesitatea de a consacra mai multe proiecte democrației în locul drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea raportului doamnei Andrikienė deoarece cred că trebuie să subliniem încă o dată faptul că respectarea drepturilor omului este reflecția unei societăți moderne. Toți oamenii se nasc liberi și egali și este, desigur, datoria noastră să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a ne asigura că acest principiu este respectat pretutindeni în lume. Deși nu contest faptul că politica externă a Uniunii Europene a făcut unele progrese importante în ultimii ani, drumul către adoptarea unei politici coerente și comune pentru promovarea drepturilor omului este încă unul lung.

În primul rând, Consiliul și Comisia trebuie să îmbunătățească capacitatea Uniunii Europene de a răspunde rapid la încălcările drepturilor în țările terțe. Începând cu condamnarea fermă a pedepsei cu moartea în Uniunea Europeană, trebuie să ne străduim să câștigăm și să reafirmăm drepturile omului zilnic. În acest spirit, aș dori să închei prin a menționa că, așa cum a spus Mahatma Gandhi, protejarea drepturilor omului este o condiție prealabilă necesară pentru pace. Nu trebuie să pierdem din vedere niciodată acest lucru.

 
  
MPphoto
 
 

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. (NL) Raportul referitor la raportul anual privind drepturile omului în lume în 2009 și politica UE referitoare la acest subiect oferă o vedere de ansamblu aproape completă asupra problemelor în materie de drepturile omului din întreaga lume. Raportul abordează și tipuri noi de chestiuni din domeniul drepturilor omului, precum protejarea drepturilor omului și lupta împotriva terorismului. Datorită amendamentelor Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană, a fost inclus un capitol referitor la rolul drepturilor omului în Serviciu European de Acțiune Externă (SEAE) înființat recent. Acest lucru este foarte important dat fiind faptul că, în calitate de instrument nou, SEAE este capabil să ne ofere ocazia de a analiza politica UE în domeniul drepturilor omului și de a apăra drepturile omului în întreaga lume într-un mod mai coerent și decisiv. Prin urmare, sprijin 100 % propunerea de a numi un înalt reprezentant, care, împreună cu serviciul pe care îl va conduce, va coordona politica Uniunii în domeniul drepturilor omului în permanență. Mesajul principal este clar: drepturile omului ar trebui să ocupe o poziție centrală în politica externă a Uniunii Europene. Mai sunt încă multe de făcut, însă Parlamentul va monitoriza situația. Acesta este un lucru excepțional de bun.

 
  
  

Raport: Pino Arlacchi (A7-0333/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT)Am votat în favoarea raportului privind o nouă strategie pentru Afganistan. Cred că ajutorul internațional trebuie să fie canalizat direct spre autoritățile afgane, evitând astfel intermediarii. În ceea ce privește procesul de pace, rolul UE ar trebui să permită guvernului Karzai să fie autonom în alegerea partenerilor săi de dialog, insistând totodată asupra următoarelor condiții prealabile: izgonirea al-Qaeda, eradicarea cultivării macului și disponibilitatea de a pune bazele respectării drepturilor fundamentale ale omului. În ceea ce privește formarea forțelor de poliție, sunt de acord cu obiectivele care presupun axarea nu numai pe mărirea numărului de ofițeri și de soldați, ci mai ales pe pregătire, organizare și pe relațiile forțelor de poliție cu instituțiile judiciare paralele.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. –Am votat în favoarea acestei rezoluții și am sprijinit o abordare pragmatică față de Afganistan și noua politică de contrainsurgență care își propune să protejeze populația locală și să reconstruiască zonele unde a fost asigurată securitatea. Noii politici de contrainsurgență trebuie să i se acorde timp pentru a da rezultate, trebuie să existe o soluție politică și trebuie să aibă loc negocieri cu toate părțile. Sunt convinsă că orice soluție pe termen lung trebuie să includă măsuri concrete pentru eradicarea sărăciei, a subdezvoltării și a discriminării împotriva femeilor, sporind respectul pentru drepturile omului și statul de drept, consolidând mecanismele de reconciliere, punând capăt producției de opiu, angajându-se într-un exercițiu de construire a unui stat robust și integrând în întregime Afganistanul în comunitatea internațională, precum și izgonind al-Qaeda din țară. Trebuie să le aducem omagiu bărbaților și femeilor aflați în serviciul armatei, din toate Forțele Aliate, care și-au pierdut viețile apărând libertatea și să transmitem condoleanțe familiilor acestora, precum și familiilor tuturor victimelor inocente din Afganistan.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Situația din Afganistan continuă să fie un motiv de îngrijorare. La aproape 10 ani de la alungarea Talibanului de la putere de către coaliția occidentală, pacea și prosperitatea sunt încă departe de a fi o realitate zilnică pentru afgani. Strategia folosită ani la rând în această țară este greșită și trebuie schimbată. Uniunea trebuie să-și susțină punctele de vedere referitoare la acest subiect și să ia act de eșecul politicii militare a Statelor Unite în această regiune. Trupele noastre sunt împotmolite și, în astfel de condiții, nu pare posibilă nicio speranță de ieșire. De aceea am sprijinit rezoluția Parlamentului care solicită o nouă strategie pentru Afganistan. Sistemul care a existat până acum trebuie schimbat. Trebuie să soluționăm problemele corupției și risipei pentru ca ajutorul internațional să poată în cele din urmă să-și îndeplinească rolul. Pacea va fi obținută prin măsuri civile. Coaliția trebuie să fie mai strictă în ceea ce privește controlul acestor fonduri. Pe de altă parte, trebuie să încetăm să ne amestecăm în afacerile afgane. Guvernul afgan trebuie să fie liber să-și găsească modus vivendi cu toate grupurile care alcătuiesc societatea afgană. Drumul spre dezvoltare este în continuare unul lung și nu trebuie să punem în pericol aceste echilibre fragile.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. (EL) M-am abținut de la acest vot referitor la raportul privind noua strategie pentru Afganistan. Raportul conține într-adevăr mai multe aspecte pozitive și recunoaște aspectele extrem de nefericite ale actualei situații și responsabilitatea comunității internaționale, mai ales a NATO, UE și statelor membre, care sunt implicate în diverse moduri în războiul din Afganistan și în „gestionarea” „reconstrucției” sale. Raportul subliniază, de asemenea, faptul că banii și ajutoarele internaționale distribuite nu ajung la poporul afgan. Acesta ilustrează, de asemenea, cât de negativ și de absurd este ca trupele străine să rămână în Afganistan, dat fiind faptul că, în afară de problema victimelor omenești, acest lucru dovedește că situația s-a înrăutățit în ceea ce privește sărăcia poporului afgan, nivelul de respectare a drepturilor femeilor, creșterea bruscă a recoltelor de opiu și chiar apariția unor organizații mafiote și a corupției prin sistemul de securitate privatizat aplicat de SUA. Totuși, din nefericire, amendamentele forțelor conservatoare, care contrazic textul original, l-au modificat. Raportul salută „noua politică de contrainsurgență”, adoptă programul președintelui Obama, solicită o colaborare mai apropiată între UE și NATO și SUA și recunoaște eficiența trupelor și necesitatea ca acestea să rămână să asigure securitatea în zonă.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) La nouă ani de la începerea intervenției militare în Afganistan, aceasta este, poate, cea mai mare provocare întâlnită de Europa și de aliații săi în ceea ce privește intervenția străină și securitatea globală. Adevărul este că, în ultima decadă, în ciuda prezenței internaționale puternice – și neîntrerupte – din Afganistan, securitatea din țară s-a deteriorat. Teroriștii continuă să fie sprijiniți și antrenați și, mai mult, principalii indicatori socioeconomici sunt nesatisfăcători. Prin urmare, în prezent, principalul obiectiv al comunității internaționale și Europei trebuie să fie încurajarea creării unui guvern stabil și puternic, pentru ca procesul de pace să fie sprijinit în continuare, în măsura în care respectă cele trei angajamente de bază menționate în raport: (i) angajamentul Afganistanului de a izgoni al-Qaeda din țară, (ii) eradicarea cultivării macului și combaterea traficului de droguri și (iii) voința de a pune bazele respectării drepturilor fundamentale ale omului.

În acest cadru și în conformitate cu angajamentele internaționale care au fost asumate în contextul NATO, prezența militară din Afganistan trebuie să fie redusă progresiv, păstrându-se totodată sprijinul internațional pentru menținerea păcii și securității în vederea garantării stabilității post-intervenție.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlo Fidanza (PPE), în scris. (IT) Acest raport este poate cel mai bun compromis la care se poate ajunge astăzi referitor la noua strategie europeană în Afganistan. Acest lucru se datorează în parte modificărilor numeroase și esențiale propuse de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), care l-au făcut mai puțin ideologic și mai pragmatic și capabil de a recunoaște punctele critice descoperite în nouă ani de operații pe teritoriul afgan, precum și de a identifica aspectele pozitive și liniile de dezvoltare pentru a eficientiza prezența comunității internaționale și pentru a favoriza tranziția autorităților afgane spre o suveranitate deplină.

Este adevărat, un răspuns exclusiv militar nu poate fi suficient. Este totuși un precursor esențial pentru a slăbi grupurile talibane și pentru a le determina să taie toate legăturile cu al-Qaeda și să se așeze, în consecință, la masa negocierilor. Împiedicarea masacrelor civile rămâne, desigur, o prioritate, însă nu trebuie să refuzăm să utilizăm mecanismele de comandă de la distanță, care se descurcă bine în zonele din jurul graniței cu Pakistan.

Se impune reafirmarea angajamentului Misiunii de Poliție a Uniunii Europene în Afganistan (EUPOL) pentru a continua să formeze forțe de poliție care să fie capabile să mențină ordinea publică. Formarea judecătorilor și funcționarilor administrativi trebuie să fie intensificată pentru a favoriza consolidarea instituțiilor afgane, pentru a reduce corupția și pentru a crea condițiile pentru a înapoia Afganistanul afganilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Joe Higgins (GUE/NGL), în scris. – Acest raport a subliniat multe dintre problemele cu care se confruntă Afganistanul. El critică rolul ocupației NATO-SUA și abuzurile în ceea ce privește drepturile omului din Afganistan, în special creșterea represiunii asupra femeilor și nivelurile ridicate de sărăcie. Mișcarea anti-război a emis avertismente cu privire la aceste probleme încă de la începutul războiului. Cu toate acestea, m-am abținut deoarece nu am putut sprijini susținerea prin acest raport a ocupației și a „dezlănțuirii” care a fost realizată de administrația Obama. M-am abținut de la amendamentele care solicită mai mult sprijin pentru statul afgan. Sprijin respectarea suveranității poporului afgan, însă regimul Karzai este corupt și nu reflectă interesele majorității poporului afgan. Solicit ca toate ajutoarele să fie controlate democratic de micii fermieri, lucrătorii și săracii din Afganistan. Remarc omagiul adus, în acest raport, soldaților obișnuiți care au fost uciși și poporului afgan care este victima acestui război. Totuși, nu pot să fiu de acord cu declarația potrivit căreia personalul militar a murit „apărând libertatea”. Acesta este un război purtat în interesele marilor imperialiste, și nu în interesele oamenilor obișnuiți.

 
  
MPphoto
 
 

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris. (FI) Unde dispar banii noștri în Afganistan? Sunt încântată de propunerea de rezoluție privind o nouă strategie pentru Afganistan. Acest raport subliniază foarte bine multe probleme care afectează acea țară.

Nu există o soluție militară pentru Afganistan, lucru menționat, de asemenea, în raport. Dacă trupele nu au fost în stare să aducă pacea în Afganistan, nici banii pe care i-am dat nu au reușit să o facă. Raportul precizează chiar că, între 2002 și 2009, a fost trimis către această țară un ajutor internațional în valoare de 40 de miliarde de dolari. Din aceste 40 de miliarde, doar șase miliarde au ajuns la guvernul afgan, iar restul de 34 de miliarde au fost direcționate în altă parte. Aproximativ 70- 80 % din acest ajutor nu a ajuns niciodată la beneficiarii de drept, poporul afgan.

Mai mult, costurile războiului din Afganistan în perioada 2001-2009 au totalizat peste 300 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, aceste sume de bani enorme nu fac niciun bine poporului afgan. În schimb, industria armelor, mercenarii și companiile internaționale sunt cele care beneficiază în cele din urmă de banii cheltuiți în Afganistan. Este important faptul că raportul subliniază de fapt această stare a lucrurilor nesatisfăcătoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Sandra Kalniete (PPE) , în scris. (LV) Sprijin în întregime raportul în măsura în care solicită eforturi pentru reconstruirea Afganistanului și o îmbunătățire a situației drepturilor omului. Nu putem să negăm faptul că, în prezent, situația securității din Afganistan este mult mai bună decât în urmă cu nouă ani. Oamenii trăiesc într-o societate mai liberă, fetele pot primi educație și serviciile medicale sunt mai accesibile decât în timpul regimului taliban. Totuși, continuă să existe probleme serioase cu privire la care nu s-au făcut progrese. Această afirmație este valabilă mai ales pentru războiul împotriva drogurilor, după cum se subliniază pe bună dreptate în acest raport. Potrivit părerii experților, 92 % din opiumul din întreaga lume este produs în Afganistan și este apoi distribuit în întreaga lume, inclusiv în Uniunea Europeană. Trebuie să luăm în considerare faptul că cultivarea macilor pentru opium reprezintă o sursă semnificativă de venit în zonele rurale, unde alte forme de câștigare a traiului sunt greu de găsit. Din acest motiv, distrugerea plantațiilor de mac pentru opium fără oferirea unor mijloace alternative de câștigare a existenței nu este o soluție eficientă.

Guvernul Afganistanului trebuie să folosească mai înțelept ajutorul internațional pentru a dezvolta întreprinderi mici și agricultura în regiunile unde în prezent se cultivă opium. Investițiile Uniunii Europene în reconstruirea Afganistanului sunt semnificative, dar mai sunt încă multe de făcut. Cel mai important lucru este garantarea securității. Aș dori să subliniez faptul că o retragere prematură a forțelor din Afganistan nu numai că ar fi periculoasă pentru populația locală și ar constitui o amenințare pentru lumea democratică, ci ar distruge și tot binele făcut în Afganistan. Oamenii au plătit un preț mare pentru pace în Afganistan și nu trebuie să-i dezamăgim.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Raportorul a hotărât să se axeze exclusiv pe patru domenii unde, crede el, o serie de măsuri concrete ar putea aduce schimbări reale: ajutorul internațional, implicațiile proiectului de pace lansat recent, impactul formării forțelor de poliție și eliminarea cultivării opiumului. Deși nu sprijin fiecare concluzie la care ajunge acesta, am votat pentru această contribuție bine gândită și folositoare la dezbaterea privind Afganistanul.

 
  
MPphoto
 
 

  Mario Mauro (PPE), în scris. (IT) Raportul privind o nouă strategie pentru Afganistan ar trebui să fie evaluat pozitiv per ansamblu, așa că votez în favoarea acestuia. Problemele majore care persistă astăzi în Afganistan, fiecare diferită și extraordinar de importantă pentru viitorul acestei țări din Orientul Mijlociu, trebuie soluționate prin folosirea unei abordări noi cu o definire diferită a priorităților în comparație cu ceea ce s-a făcut până acum.

Principala chestiune – identificată corect în raportul supus votului – este faptul că „nu poate exista nici stabilitate, nici pace în Afganistan dacă statul nu își asumă, în primul rând, răspunderea de a garanta securitatea cetățenilor acestei țări”. În această privință, sper că raportorul va analiza din nou partea în care vorbește despre utilizarea mecanismelor de comandă de la distanță, poate printr-un amendament oral.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Acest raport descrie o imagine dezastruoasă a consecințelor războiului dus de NATO în Afganistan, care s-a bucurat de complicitatea și sprijinul UE. Este regretabil că raportul nu condamnă războiul în sine și ezită între menținerea forțelor militare NATO la sol și continuarea retragerii necesare a acestora. În ciuda acestui lucru, având în vedere toate criticile importante pe care le conține, mă voi abține de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Unul dintre motivele principale pentru care nu am sprijinit acest raport este faptul că sugerează retragerea imediată a trupelor europene și, mai mult decât atât, „salută și sprijină” planul de intensificare a măsurilor UE. De asemenea, acesta aproape că nu contestă rolul jucat de Forța internațională de asistență pentru securitate (FIAS) și gravele abuzuri ale drepturilor omului săvârșite. Consider că faptul că raportul include declarațiile făcute de generalul Stanley McChrystal, în care acesta neagă că prezența al-Qaeda este suficientă pentru a justifica desfășurarea trupelor în Afganistan, este un lucru pozitiv. Cred, de asemenea, că este bine că raportul recomandă ca, în cel mai scurt timp posibil, instruirea poliției să nu mai revină contractanților privați, menționând totodată că nu se întrevede un sfârșit evident al războiului din Afganistan din cauza militarismului și instigării la război de până acum. Nu am sprijinit acest raport deoarece angajamentul meu ferm, consecvent, față de valorile pacifiste mă determină să critic acest raport, ale cărui spirit și substanță sunt în întregime opuse nevoii de a demilitariza politica externă a UE și relațiile sale externe.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) În general, raportorul a prezentat destul de corect situația din Afganistan. Acesta este conștient de faptul că resursele și trupele sunt utilizate absolut incorect în Afganistan și că eventuale resurse și trupe suplimentare nu vor schimba cu nimic situația. El a recunoscut în mod corect faptul că prezența și comportamentul disprețuitor al Coaliției este motivul principal pentru care aceasta este respinsă categoric de populația locală. Este conștient și de faptul că nu putem să impunem democrația și valorile occidentale oamenilor din Afganistan. Totuși, raportorul trebuie criticat pentru că a vorbit excesiv de mult despre aspecte precum drepturile femeilor, care, deși sunt foarte importante, sunt complet inacceptabile la nivel local și, prin urmare, fac ca întregul proces de pace să fie și mai puțin probabil.

În plus, raportorul, în ciuda faptului că menționează efectul negativ al acestora, solicită mai multe trupe și mai multe resurse pentru Afganistan. Sunt convins că conflictul afgan este un război nedrept și că ocuparea continuă a acestei țări nu aduce niciun beneficiu nici Europei și nici Afganistanului. Prima linie de apărare a Europei nu este la Hindu Kush. Din acest motiv, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. (DE) Statele membre ale Uniunii Europene care luptă alături de America în războiul din Afganistan ar trebui să-și retragă trupele din această țară în cel mai scurt timp posibil. Războiul din Afgan împlinește în curând nouă ani și deocamdată nu există niciun semn al vreunei îmbunătățiri în ceea ce privește situația securității. Dimpotrivă, puterea talibanilor islamici crește. Europa își irosește resursele în loc să le folosească acolo sunt necesare urgent, de exemplu la granițele balcanice ale UE. Este greu să ne dăm seama care sunt interesele europene apărate de fapt în Hindu Kush. S-ar părea că principala preocupare nu constă în a pune bazele democrației în Afganistan potrivit modelului occidental, așa cum pretind americanii. În schimb, interesele economice joacă un rol central, în special deoarece, potrivit New York Times, se estimează că în Afganistan zac îngropate resurse naturale care valorează peste 1 miliard de dolari. Desigur, UE trebuie să ajute americanii să exploateze aceste bogății fără a fi deranjați. Din acest motiv, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Acest raport privind o nouă strategie pentru Afganistan a fost pregătit după reuniunea Consiliului Afaceri Externe în cadrul căruia s-a discutat cum s-ar putea înregistra progrese în direcția punerii în aplicare a Planului de acțiune pentru Afganistan și Pakistan și s-a propus primul raport semestrial privind punerea în aplicare.

Sprijin ferm o strategie care își propune să protejeze populația și să reconstruiască zonele în care este garantată securitatea, precum și soluțiile politice care invită la negocieri toate părțile implicate. Salut obiectivul de a transfera treptat responsabilitatea pentru securitate forțelor afgane începând de acum și până în 2014.

Sprijin fără rezerve solicitarea Parlamentului ca Comisia să asigure transparență totală în ceea ce privește asistența financiară oferită guvernului afgan, organizațiilor internaționale și ONG-urilor locale. Doar prin intermediul unui sistem transparent vom reuși să menținem coerența ajutorului și să reconstruim și să modernizăm Afganistanul, acesta fiind obiectivul principal.

 
  
MPphoto
 
 

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. (IT) Aș dori să-l felicit pe domnul Arlacchi. Raportul adoptat astăzi propune ca noua strategie a Uniunii Europene pentru Afganistan să se bazeze pe patru factori cheie: sprijinirea deplină a negocierilor de pace dintre guvernul Karzai, talibani și alte grupuri insurgente; un plan de instruire complet pentru poliția afgană; eliminarea recoltelor de opium; și înăbușirea scandalului cu privire la ajutorul internațional, potrivit căruia 80 % din ajutor dispare în timpul transportului de la țările donatoare și până în Afganistan. Cât despre ultimul dintre aceste aspecte, se menționează că ajutorul internațional pentru Afganistan este în cele din urmă cheltuit pe mite, forme de „corupție legalizată” și pe toate formele de furt, finanțând adesea inamicul.

Din 2002, doar UE a cheltuit 8 miliarde de euro pentru această țară torturată și, în ciuda acestui lucru, rata mortalității în rândul copiilor a crescut, nivelurile de alfabetizare au scăzut și numărul oamenilor care trăiesc sub pragul sărăciei a crescut cu 130 % doar în ultimii șase ani. Pentru a remedia lipsa de coordonare și de comunicare dintre donatorii internaționali, UE solicită înființarea unei baze de date centralizate pentru întreg ajutorul UE și alocarea fondurilor direct proiectelor specifice puse în aplicare în parteneriat cu instituțiile afgane.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Raportul adoptat astăzi se bazează pe consultările extinse la care a participat raportorul în ultimele șase luni cu privire la situația din Afganistan și relațiile acesteia cu comunitatea internațională, în încercarea de a explica de ce s-au realizat atât de puține lucruri în Afganistan în ciuda uriașelor sume de bani și a efortului depus în ultimii nouă ani. Prăpastia dintre speranță și realitate în Afganistan a devenit mai izbitoare ca niciodată și o nouă strategie UE în această țară ar trebui așadar să pornească de la această premisă. Raportul se axează exclusiv pe patru aspecte în care măsuri concrete ar putea aduce schimbări reale: ajutorul internațional, implicațiile proiectului de pace lansat recent, impactul formării forțelor de poliție și eliminarea cultivării opiumului.

 
  
MPphoto
 
 

  Geoffrey Van Orden (ECR), în scris. – Acest raport face unele trimiteri utile la misiunea NATO/FIAS; la problemele grave ale analfabetismului și a tratamentului necorespunzător la care sunt supuse femeile; la corupția endemică și necesitatea unei gândiri proaspete. Ar fi putut să se oprească aici. Totuși, nu s-a putut abține de la a critica constant coaliția și, implicit, SUA. Acesta încearcă să găsească modalități de sporire a rolului UE. Susține sporirea „fondurilor UE” când este evident că nu este nevoie de mai mulți bani, ci de un control mai bun și de utilizarea sumelor enorme care au fost deja oferite. Prin urmare, ECR s-a abținut.

 
  
  

Raport: József Szájer (A7-0355/2010)

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece cred că prin acest document Parlamentul European își consolidează rolul în relațiile cu Comisia. Sunt de acord cu punctul de vedere al Comisiei pentru afaceri externe, conform căreia este extrem de important ca Parlamentul să-și poată exercita prerogativele în întregime și la timp, iar Comisia să informeze în mod activ Parlamentul în legătură cu toate măsurile propuse, modificările la măsurile propuse și măsurile finale propuse pe care intenționează să le adopte conform articolului 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că, în cazul în care sunt necesare condiții unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii, iar Comisiei i se conferă competențe de executare, controlul exercitării acestor competențe de executare de către Comisie revine exclusiv statelor membre. În opinia mea, în lumina particularităților și sensibilității politice ale actelor de punere în aplicare care vor fi adoptate conform instrumentelor externe de asistență financiară, precum și în conformitate cu practicile stabilite în cadrul dialogului democratic de examinare, Parlamentul ar trebui să aibă ocazia de a contribui la procesul de definire a conținutului propunerilor de acte de punere în aplicare care vor fi adoptate în cadrul instrumentelor externe de asistență financiară.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) În arhitectura Uniunii Europene, rolul Comisiei este asemănător cu cel al guvernului într-un stat obișnuit. Comisia are și inițiativa legislativă și puterea de a pune în aplicare regulamente, directive și decizii. Astfel, Comisia poate fi considerată puterea executivă a Uniunii. Aceasta se bucură de puteri derivate, care îi permit să ia măsuri de punere în aplicare a textelor adoptate în cadrul procedurii legislative ordinare. La fel cum regulamentele și circularele franceze trebuie să respecte legile în vigoare, actele de punere în aplicare ale Comisiei nu sunt independente de legile europene. Cu toate acestea, este posibil ca, în timpul exercitării acestei competențe cât se poate de naturale de executare, Comisia să-și depășească puterile, de regulă fără să o facă în mod intenționat. Din considerente democratice, este de datoria altor instituții ale UE să monitorizeze activitatea Comisiei în vederea respectării împărțirii competențelor. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea acestei propuneri de regulament care stabilește principiile generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Nu am votat în favoarea acestui raport deoarece el sacrifică unele dintre noile competențe, obținute cu greu, ale Parlamentului European în domeniul comerțului internațional în folosul unui acord cu Consiliul referitor la competențele de executare în alte domenii.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Propunerea Comisiei este un atac concertat asupra democrației. Acest raport nu face decât să-l modifice, fără a condamna faptul în sine. Comisia este singurul grup de funcționari publici din lume care nu se află sub controlul propriului guvern (Consiliul). Voi vota împotriva acestei recente tentative autoritare.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Au existat dintotdeauna eforturi de centralizare a controlului în cadrul Uniunii Europene. Se pare că aceste eforturi s-au intensificat în ultima vreme, fiind însoțite de o creștere a birocrației, în ciuda tuturor declarațiilor care afirmă contrariul. Trebuie să rămână de competența statelor membre să hotărască ce puteri doresc să cedeze UE și/sau Comisiei. Acest lucru nu poate fi schimbat prin hotărâri ale Curții Europene de Justiție, care pare să fi urmărit, în hotărârile pe care le-a pronunțat pe tot parcursul anilor, principiul unui stat centralizat. De asemenea, Tratatul de la Lisabona nu poate fi utilizat în acest sens și nici nu pot fi urmărite astfel de obiective sub pretextul gestionării crizei. Teoretic, există o acceptare clară a principiului subsidiarității. În practică, însă, acest lucru este adesea ignorat sau ocolit. Am votat în favoarea raportului deoarece este esențialmente contrar acestei tendințe.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Compromisul la care s-a ajuns înseamnă că politica comercială, inclusiv instrumentele de protecție comercială, poate fi inclusă în cadrul general al comitologiei. Această abordare este perfect coerentă și în acord atât cu spiritul, cât și cu litera Tratatului de la Lisabona. Sprijin în întregime în special nevoia de consolidare a procesului de luare și de punere în aplicare a deciziilor, prin asigurarea tuturor instrumentelor necesare Comisiei, în interesul comun al Uniunii Europene, al statelor membre și al tuturor agenților economici. Susțin principiul conform căruia Comisia trebuie să adopte măsuri clare antidumping și compensatorii și statele membre trebuie să voteze în baza unei majorități calificate.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Acest raport privind propunerea de regulament al Parlamentului și al Consiliului de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie este motivat de noile norme referitoare la actele de punere în aplicare prevăzute în Tratatul de la Lisabona.

Este o chestiune delicată, nu îl ultimul rând în ceea ce privește agricultura și pescuitul. Conform sistemului actual al procedurii comitetelor, politica agricolă comună reprezintă majoritatea actelor.

În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, reglementările actuale privind procedura comitetelor vor trebui înlocuite de acte delegate și de acte de punere în aplicare, conform prevederilor articolelor 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Problemele legate de adaptarea legislației existente la dispozițiile Tratatului de la Lisabona prezintă o importanță majoră, în special în ceea ce privește politicile – precum cea agricolă și din domeniul pescuitului – care nu au fost adoptate în cadrul procedurii de codecizie.

Doar testul noii legislații, modificate într-o bună măsură de Parlamentul European și de Consiliu, ne va putea spune dacă drumul ales va conduce la eficacitatea și punerea în aplicare a politicilor europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În general, raportul a fost bine primit de toate grupurile, iar amendamentele prezentate de comitet reflectă acordul la care s-a ajuns cu Consiliul și Comisia în primă lectură. Grupul nostru este în favoarea acordului.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0733/2010

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece este nevoie de un mecanism permanent de soluționare a crizelor care să asigure stabilitatea financiară a euro. Mecanismul european de stabilitate și/sau un Fond Monetar European ar trebui să se bazeze pe solidaritate, să se supună unor reguli stricte de condiționalitate și să fie finanțat, printre altele, din amenzile aplicate statelor membre ca rezultat al unei proceduri de gestionare a deficitelor excesive, datoriilor excesive sau dezechilibrelor excesive. În opinia mea, este, de asemenea, important ca finanțarea mecanismului permanent de soluționare a crizelor să se bazeze pe principiul „poluatorul plătește”, adică statele membre care comportă riscuri mai mari datorate deficitelor și datoriilor pe care le înregistrează ar trebui să finanțeze într-o proporție mai mare totalitatea bunurilor. Astfel de sancțiuni ar fi un mijloc de a evita crizele financiare și economice în țările din zona euro, precum cea care a afectat Grecia acum câteva luni și care încă continuă.

 
  
MPphoto
 
 

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. (EL) Războiul declarat lucrătorilor, celor care desfășoară activități independente și micilor agricultori este o alegere strategică a guvernelor burgheze și a UE cu scopul susținerii rentabilității capitalului. Datoriile și deficitele nu sunt decât pretexte. Toate guvernele naționale ale statelor membre din zona euro și UE sunt chemate să intensifice procesul de adoptare și aplicare a unor măsuri și mai sălbatice, mai barbare și antisindicale și antilocale coordonate de UE, BCE și FMI. Reuniunea la nivel înalt va crea „mecanismul de sprijin”, care este de fapt un mecanism de gestionare a falimentului. Dezbaterea privind resursele și participarea capitalurilor private este praf aruncat în ochii lucrătorilor. Scopul este împiedicarea falimentului plutocrației. Capitalurile fac piețele mai vizibile pentru autoritatea absolută de reglementare a mecanismelor Comunității și modifică Tratatul de la Lisabona în acest sens, pentru a-i proteja profiturile obținute din supraexploatarea lucrătorilor și din jefuirea bogăției pe care aceștia o produc. Se promovează o guvernanță economică sporită pentru a controla restructurările capitaliste și pentru a intensifica atacul la adresa vieții și drepturilor lucrătorilor. În lumina acestui atac îndârjit al capitalului și plutocrației, este evident nevoie urgent de eforturi susținute la nivel local pentru a inversa în mod radical raporturile de putere în beneficiul alianțelor oamenilor de rând, și pentru a reuși desprinderea de UE, pentru a obține controlul de către oamenii de rând și o economie pentru aceștia.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Joi, 16 decembrie 2010, șefii de stat și de guvern au convenit să mențină mecanismele de solidaritate financiară puse la punct acum câteva luni ca răspuns la criză. Și aceasta pentru a asigura stabilitatea monedei euro în ansamblu, în cazul eventualelor dificultăți care ar putea apărea în unul sau în mai multe state membre din zona euro. Cu toate acestea, acordarea de asistență financiară va rămâne supusă unor condiții stricte, ceea ce, în opinia mea, este necesar. La fel ca rezoluția Parlamentului, mi se pare binevenit acest angajament al statelor membre, care este dovada unei adevărate solidarități europene. Această solidaritate statornică reprezintă astăzi cel mai bun răspuns la problemele pieței.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) În decursul acestui an s-au luat decizii importante în vederea stabilirii unui cadru UE de guvernanță economică și supraveghere financiară. UE va fi martora lansării Comitetului european pentru risc sistemic, a cărui responsabilitate va fi supravegherea macroprudențială a sistemului financiar pentru a preveni perioadele îndelungate de dificultăți financiare și pentru a contribui la buna funcționare a pieței interne, asigurându-se astfel o contribuție durabilă a sectorului financiar la creșterea economică. Aprob propunerea de instituire a unui Mecanism permanent de stabilitate europeană care să întărească și mai mult guvernanța economică, în vederea asigurării unei supravegheri și coordonări economice eficace și riguroase, axate pe prevenire. Sunt de acord cu propunerea prezentată în rezoluție potrivit căreia statele membre din afara zonei euro ar trebui să aibă posibilitatea de a se implica în crearea acestui mecanism, dându-li-se ocazia de a obține, la nevoie, asistență financiară.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții a Parlamentului European, care vorbește despre necesitatea ca statele membre să stabilească un mecanism permanent de soluționare a crizelor pentru a proteja stabilitatea financiară a zonei euro în ansamblu. Acest instrument vizează asigurarea supravegherii și coordonării economice eficace și riguroase, care se vor axa pe prevenire și vor reduce substanțial probabilitatea unei crize viitoare. Pentru a accelera procesele actuale de coordonare a politicilor economice, pentru a evita suprapunerile și pentru a asigura înțelegerea strategiei UE de către agenții economici și cetățeni, este necesară abordarea unor demersuri mai integrate și schimbarea procesului decizional. Sunt de acord cu necesitatea stimulării implicării Parlamentului European în procedurile legislative referitoare la mecanismul de soluționare a crizelor, pentru a îmbunătăți responsabilitatea democratică și pentru a se baza pe priceperea, independența și imparțialitatea Comisiei. Deoarece Mecanismul european de stabilitate este menit să completeze noul cadru de guvernanță economică îmbunătățită, Parlamentul European solicită Comisiei o comunicare, în urma consultării cu Banca Centrala Europeană, care să conțină o descriere cuprinzătoare a acestui mecanism permanent de soluționare a crizelor.

 
  
MPphoto
 
 

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. − Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European referitoare la crearea unui mecanism permanent de criză pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro, considerând că acest tip de mecanism a devenit o necesitate în contextul actualei crize economice și financiare.

Totodată, susțin această rezoluție deoarece ea cere ca mecanismul să fie dirijat de metoda comunitară; metodă care implică o decizie la nivel comun, european. Un mecanism permanent de criză este în interesul tuturor statelor membre, inclusiv a celor care nu au adoptat încă moneda euro, având în vedere interdependența economiilor europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Am votat împotriva acestei rezoluții deoarece nu suntem de acord cu pozițiile adoptate în legătură cu problemele financiare cu care se confruntă statele membre, poziții care nu iau în calcul cauzele acestora și nici nu propun măsuri fundamentale de identificare a unei soluții complete. Printre soluții putem enumera abolirea imediată a Pactului de stabilitate și de creștere, modificarea imediată a statutului și orientărilor Băncii Centrale Europene, stoparea imediată a liberalizării pieței de capital și a pieței de instrumente financiare derivate, precum și abolirea imediată a paradisurilor fiscale.

Cum Uniunea Europeană nu dorește să ia niciuna dintre aceste măsuri, se limitează la a afișa poziții care reduc nesemnificativ problema actuală și care încă depind considerabil de piața financiară și de țările mai bogate.

Rezoluția impune, de asemenea, penalități statelor membre care nu respectă regulile stabilite în special în Pactul de stabilitate și de creștere, ceea ce va înrăutăți situația de ansamblu a acelor țări cu economii mai șubrede.

Cel mai important lucru îl reprezintă, așadar, interesele marilor puteri, precum Germania, în timp ce mult trâmbițata solidaritate încă lipsește din peisaj.

 
  
MPphoto
 
 

  Jim Higgins, Seán Kelly, Mairead McGuinness și Gay Mitchell (PPE), în scris. – Noi am votat împotriva BCCIS, însă nu am vizat și alte aspecte importante ale acestui raport. Faptul că susținem prevederile generale nu înseamnă că susținem BCCIS.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Sunt de acord cu propunerile de rezoluții pentru că trebuie să punem la punct un mecanism permanent de soluționare a crizelor care să fie credibil, robust, durabil, ancorat în realitățile tehnice esențiale și inspirat de metoda comunitară, asigurând astfel stabilitatea pieței și o mai mare certitudine.

 
  
MPphoto
 
 

  Iliana Ivanova (PPE), în scris. – Am votat în favoarea rezoluției PE referitoare la mecanismul permanent de soluționare a crizelor în special din cauza faptului că, în timpul dezbaterilor din Comisia pentru afaceri economice, s-a renunțat la textele referitoare la stabilirea unei rate minime de impozitare de 25 % a persoanelor juridice în cadrul UE. Sprijin cu toată convingerea ideea ca statele membre să-și păstreze politicile naționale de impozitare. Păstrarea concurenței fiscale este crucială pentru facilitarea coeziunii și stimularea creșterii economice a UE. În caz contrar, cum putem încuraja competitivitatea în cadrul UE dacă eliminăm unul dintre cele mai bune instrumente de promovare a acesteia și ce sperăm să rezolvăm cu armonizarea sistemelor fiscale, în mod clar fără acordul tuturor statelor membre? Susțin, de asemenea, propunerea ca statele membre care provoacă riscuri mai mari din cauza deficitelor și datoriilor pe care le au să aibă o contribuție mai însemnată la mecanismul de soluționare a crizelor, deoarece s-ar încuraja astfel o disciplină fiscală strictă și s-ar consolida valoarea adăugată a unei politici economice și fiscale adecvate.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris.(PL) Mă preocupă intens stabilirea unui mecanism permanent de soluționare a crizelor pentru a proteja stabilitatea financiară a zonei euro. Aceasta este o problemă de o importanță vitală pentru țările din zona euro, dar și pentru celelalte state membre ale Uniunii Europene. Peste 150 de milioane de cetățeni UE trăiesc în afara zonei euro. Stabilizarea monedei euro le va facilita eforturile de integrare în această zonă, putând chiar proteja întregul sistem împotriva altor turbulențe. Rezoluția în sine nu poate rezolva aceste probleme, însă poate trimite un semnal puternic Consiliului, Comisiei și statelor membre. Rezoluția este portavocea intenției ferme a Parlamentului de a consolida demersul Uniunii și solidaritatea europeană. Am votat în favoarea acestei rezoluții și am speranțe mari în legătură cu aceasta.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Mi se pare binevenită această rezoluție și mai ales amendamentul propus de Stephen Hughes care „ solicită Consiliului European să ofere semnalul politic necesar pentru realizarea de către Comisie a unei investigații privind viitorul sistem de obligațiuni euro, cu specificarea clară a condițiilor în care un astfel de sistem poate fi benefic pentru toate statele membre participante și pentru întreaga zonă euro”.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. (FR) Acest raport susține crearea mecanismului european pentru stabilitate financiară și reducerile sociale pe care acesta le va atrage. Acesta presupune o armonizare perfectă cu reglementările Fondului Monetar Internațional și instituie controlul Comisiei Europene asupra bugetelor naționale. Prin urmare, voi vota împotriva acestui raport, pe care îl și dezaprob.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Propunerea de rezoluție în fața căreia ne aflăm astăzi cu toții, intitulată, în mod ipocrit, „Stabilirea unui mecanism de soluționare a crizelor” este, de fapt, o tentativă disperată a imperialiștilor UE de a croi un destin european comun tuturor statelor membre UE, conform principiului „Stăm uniți, cădem uniți”. Moneda euro a fost de la bun început un concept prost gândit și sortit eșecului. Este imposibilă punerea laolaltă, fără discernământ, a unor state cu economii naționale complet diferite, sub tutela unei singure monede unice. Cum nu există nicio intenție de extindere a integrării sau de realizare de transferuri fiscale între națiunile Europei, va fi necesară abolirea uniunii monetare existente și instituirea unei uniuni monetare forte. Din acest motiv, sunt de părere că această chestiune trebuie încheiată și nu lăsată să producă dezastru după dezastru. Prin urmare, votez împotriva acestei propuneri de rezoluție.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Aș dori să repet ce am spus ieri în timpul dezbaterilor și anume că sunt foarte mulțumit de aprobarea amendamentului 12, chiar dacă aș fi adăugat o referință și mai directă. Trebuie să găsim instrumente noi și inovatoare de finanțare a mecanismului de soluționare a crizelor. Prin emisiunea de euroobligațiuni, mecanismul de soluționare a crizelor ar fi finanțat de piețe, bazându-se pe capitalul străin și persoanele interesate să investească, fără vreun efect negativ asupra bugetelor naționale. Un mecanism bazat exclusiv pe contribuții proporționale, sub forma unor simple rezerve, ar pune o presiune majoră asupra statelor membre, care ar trebui să contribuie cu anumite sume în numerar sau cu capitaluri care nu le-ar aduce niciun fel de câștig sau beneficiu. Într-o situație precum cea actuală, în care statelor membre li se cere, pe de-o parte, să pună în aplicare politici bugetare severe pentru a reduce deficitele și datoriile și, pe de altă parte, să contribuie la fondul de stabilitate, există un risc real de colaps.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Această rezoluție cere Consiliului European, printre altele, să specifice cât mai curând cu putință modificările Tratatului necesare instituirii unui MES permanent. Parlamentul amintește că a considerat binevenită instituirea unui mecanism de stabilitate financiară capabil să abordeze riscurile de insolvabilitate a debitorilor suverani, folosind parțial articolul 122 din TFUE ca temei juridic al acestui plan, și că a remarcat deficiențele democratice inerente și lipsa de răspundere din deciziile Consiliului privind pachetul de salvare, pentru care nu s-au realizat consultări cu Parlamentul European. Se mai solicită ca Parlamentul European să se implice în calitate de colegiuitor în viitoarele propuneri și decizii de salvare în situații de criză, subliniindu-se că, din punct de vedere rațional, practic și democratic, luarea în considerare a pachetului legislativ referitor la guvernanța economică nu poate fi separată de decizia luată de Consiliul European de creare a unui mecanism permanent de soluționare a crizelor.

 
  
  

Propunerea de rezoluție B7-0707/2010

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții care cere reinstaurarea democrației în Republica Côte d’Ivoire, în urma alegerilor prezidențiale din 28 noiembrie 2010. Decizia ilegală a Consiliului Constituțional al Côte d’Ivoire, ai cărui membri au numit fostul președinte, de a modifica rezultatele făcute publice de comisia electorală, cu încălcarea unei legi pe care Consiliul Constituțional are datoria de a o pune în aplicare, contravine voinței poporului ivorian exprimate prin vot în cadrul alegerilor. Această decizie trebuie răsturnată pentru că, în caz contrar, această țară nu va reuși să iasă din blocajul politic care a urmat alegerilor, iar manifestările violente care deja au apărut se vor înteți. Prin urmare, în interesul bunăstării poporului ivorian și pentru instaurarea păcii în țară, susțin apelul făcut domnului Laurent Gbagbo de a demisiona și de a preda puterea domnului Alassane Ouattara, căruia electoratul i-a acordat voturile drept semn de încredere.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Timp de mai mulți ani, Côte d’Ivoire a reprezentat exemplul perfect de decolonizare. Caz exemplar de stat proaspăt declarat independent, țara a cunoscut o perioadă de creștere considerabilă în anii '70 și '80. Din nefericire, o criză politică latentă a subminat încetul cu încetul Côte d’Ivoire. Ultimele alegeri prezidențiale au adus la putere liderul opoziției, pe domnul Ouattara. Fostul președinte, domnul Gbagbo, a refuzat să predea puterea. Începând cu acel moment, țara s-a afundat într-o stare incredibilă de confuzie. Două părți se luptă pentru putere, iar incidentele care au avut loc s-au soldat cu pierderi de vieți omenești în ambele tabere. Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European care îi cere domnului Gbagbo să respecte rezultatele alegerilor și să-i cedeze imediat puterea succesorului său legitim. Textul susține, de asemenea, acțiunea Uniunii Africane, care face acum presiuni asupra acestei țări pentru a asigura reinstaurarea democrației.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Crețu (S&D), în scris. − Este regretabil modul în care s-a derulat al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Coasta de Fildeș. Violențele, soldate cu morți și răniți, au dus, în cele din urmă, la evacuarea observatorilor internaționali, fapt ce ridică un mare semn de întrebare în legătură cu corectitudinea acestui scrutin, dar și în legătură cu evoluțiile post-electorale din această țară.

Sper ca această țară, cândva un model de democrație pentru continentul african, va reuși să depășească impasul confruntării electorale.

Participarea masivă la urne, în ciuda tensiunilor, exprimă preocuparea majoră a ivorienilor pentru viitorul țării lor. De aceea, cred că este esențială respectarea voinței cetățenilor, exprimata prin vot, în cadrul unui scrutin amânat de șase ori până acum.

Coasta de Fildeș are șansa de a pune capăt unui deceniu de crize politico-militare și de provizorat tensionat, care a divizat țara între sudul loialist și nordul rebel. Singura soluție viabilă este respectarea voinței alegătorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Situația din Côte d’Ivoire trebuie condamnată la toate nivelurile. Este îngrijorător că voința suverană a electoratului nu este respectată și că candidatul la alegerile prezidențiale care a câștigat alegerile, conform Comisiei electorale independente a Côte d’Ivoire, a fost împiedicat să-și ia funcția în primire de către Curtea Constituțională. S-au raportat cazuri de atacuri grave la adresa libertăților în timpul turului al doilea al alegerilor, precum și o situație tensionată și violențe care s-au soldat cu decese și răniți. Situația politică din Côte d’Ivoire este de neconceput, atitudinea Curții Constituționale este inacceptabilă, iar necuviința domnului Gbagbo, care nu știe să piardă demn, contravine principiilor democrației și statului de drept.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Susțin cu fermitate această propunere în care i se cere domnului Gbagbo să demisioneze și să predea puterea domnului Alassane Ouattara, președintele Côte d’Ivoire ales în mod democratic.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Michel (ALDE), în scris. (FR) Avem datoria de a impune respectarea rezultatelor alegerilor, deoarece acestea exprimă voința poporului ivorian. Rezultatele făcute publice de Consiliul Constituțional al Côte d’Ivoire contravin voinței acestor oameni. Nu putem accepta acest jaf neconstituțional și antidemocratic. La 28 noiembrie 2010, domnul Ouattara a fost declarat câștigătorul legitim al alegerilor prezidențiale de către Comisia electorală independentă din Côte d’Ivoire (CEI) și de către aproape întreaga comunitate internațională. Este imperativ necesar pentru stabilitatea țării și a subregiunii în ansamblul său să se pună capăt cât mai repede cu putință strategiei de tragere de timp adoptate de domnul Gbagbo.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Situația politică din Côte d’Ivoire este extrem de critică. În principiu, nu cred că este de datoria Uniunii Europene să joace rolul de polițist pe plan internațional, deoarece fiecare țară trebuie să fie capabilă să-și aleagă propriul destin fără binecuvântarea UE sau a SUA. Totuși, în acest caz, nu avem de-a face cu voința poporului ivorian, ci mai degrabă cu subjugarea tiranică a acestui popor de către o elită consacrată. Acum câțiva ani, ne-am confruntat, în Europa, cu o situație în care oamenilor li s-a impus cu forța o formă statală destul de dubioasă, de către puteri politice care dispuneau de mijloacele militare necesare în acest sens. Este important ca aceste puteri să nu fie alungate prin mijloace violente din pozițiile pe care le dețin. Este totuși la fel de importantă utilizarea unor mijloace pașnice pentru a exercita o anumită presiune asupra acestor persoane, pentru a le împiedica să continue aplicarea acestor politici nedrepte. Din acest motiv, am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Această rezoluție este motivată de criza politică și instituțională gravă ce este în plină desfășurare în Côte d’Ivoire, în urma celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din data de 28 noiembrie 2010.

Alegerile, monitorizate de Organizația Națiunilor Unite (ONU) și de Uniunea Europeană, s-au desfășurat, în general, într-un mod satisfăcător. Cu toate acestea, rezultatele prezentate de Comisia electorală independentă a Côte d’Ivoire, care îl declarau câștigător pe domnul Ouattara, au fost respinse de Curtea Constituțională a țării, care au răsturnat rezultatul, pretinzând că alegerile au fost fraudate în anumite zone și declarând victoria președintelui actual, Laurent Gbagbo.

Cum singura sursă de legitimitate democratică este votul universal, ale cărui rezultate au fost confirmate de ONU, Parlamentul European se folosește de o rezoluție, în favoarea căreia votez, pentru a-i cere domnului Gbagbo să demisioneze și să predea puterea lui Alassane Ouattara, condamnând, de asemenea, în mod ferm actele de intimidare la adresa observatorilor UE. Prin această rezoluție, Parlamentul consideră binevenită decizia Consiliului European de adoptare a unor măsuri specifice împotriva celor care blochează procesul de pace și reconciliere națională, și sprijină decizia UE de a impune sancțiuni lui Laurent Gbagbo.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Consens răsunător astăzi, la votarea acțiunilor referitoare la situația din Côte d’Ivoire. Rezoluția PE, votată cu o majoritate covârșitoare, prevede că PE consideră votul universal drept singura sursă de legitimitate democratică, ale cărui rezultate au fost confirmate de ONU, și, prin urmare, îi cere domnului Gbagbo să demisioneze și să predea puterea lui Alassane Ouattara; îndeamnă toate forțele politice și armate din Côte d’Ivoire să respecte voința poporului reflectată de rezultatele alegerilor din 28 noiembrie, conform anunțului CEI și confirmării reprezentantului special al Secretarului General al ONU; și își exprimă regretul față de ciocnirile violente care au precedat proclamarea rezultatelor celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Côte d’Ivoire și își exprimă întreaga solidaritate cu victimele și familiile acestora; regretă, de asemenea, piedicile politice și încercările de intimidare a membrilor CEI, care au sfârșit prin a întârzia anunțarea rezultatelor provizorii, afectând, astfel, cursul firesc al procesului electoral democratic.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0705/2010

 
  
MPphoto
 
 

  Sonia Alfano (ALDE), în scris. (IT) Cred că prezența astăzi a Comisiei în cadrul Parlamentului, la discuțiile privind interzicerea utilizării de cuști neîmbunătățite pentru găinile ouătoare, care va intra în vigoare începând cu luna ianuarie 2012, a fost o idee bună. Informațiile privind punerea în aplicare nu sunt foarte încurajatoare și, de aceea, sunt necesare acțiuni ferme împotriva statelor membre care, din indolență, nu au făcut niciun fel de progres în acest sens, de ceva vreme. Interzicerea acestor cuști era cunoscută încă din 1999, iar statele membre care au aderat după această dată erau perfect conștiente că trebuie să ia măsuri în acest sens, cu respectarea unor termene limită precise. Orice întârziere este inacceptabilă. Termenele limită trebuie respectate pentru ca acțiunile Uniunii Europene să fie credibile. Conform Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, UE trebuie să-și aplice politicile luând în considerare bunăstarea animalelor ca ființe simțitoare. Nu trebuie să ne ascundem permanent în spatele problemei competitivității, care nu ar trebui privită ca o chestiune de cantitate și prețuri, ci, mai presus de toate, de calitate, de durabilitate a mediului și de etică. Consumatorul critic și vigilent trebuie să fie baza unui nou model economic pe care UE ar trebui să-l promoveze. Prin urmare, sper că Comisia va proceda rapid și hotărât la punerea în aplicare a Directivei 1999/74/CE a Consiliului, pentru a proteja și animalele, și consumatorii.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece susțin o oarecare flexibilitate pentru cei care deja au început acest proces de adaptare, dar care nu au reușit să-l finalizeze din cauza crizei pe care o traversăm. Începând cu 1 ianuarie 2012, se va interzice creșterea găinilor ouătoare în cuști neîmbunătățite, stabilindu-se normele minime de protejare a găinilor ouătoare. Astfel, este important de știut dacă Comisia poate demonstra progresele făcute de statele membre în procesul de pregătire pentru interzicerea creșterii găinilor ouătoare în baterii convenționale, începând cu 1 ianuarie 2012, ce măsuri va lua aceasta împotriva statelor membre ai căror producători nu respectă normele și ce măsuri va lua pentru a împiedica eventuala concurență neloială pe piața ouălor din UE, din partea unor țări terțe, începând cu 1 ianuarie 2012.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Acum mai bine de 10 ani, Uniunea Europeană vota o directivă menită a proteja găinile ouătoare de condițiile îngrozitoare în care erau crescute în mult prea multe ferme. Bazându-se pe deteriorarea semnificativă a situației în acest sector, subminat de prețurile în continuă creștere ale hranei animalelor, provocate de speculațiile de pe piața cerealelor, o parte din statele membre au cerut revizuirea acestei directive. Aceasta trebuie aplicată nu mai târziu de 2012. La doar doi ani de la termenul limită, multe ferme nu sunt nici pe departe în măsură să îndeplinească noile standarde. Rezoluția actuală a Parlamentului îi cere Comisiei să fie fermă în această privință. Aceasta consideră binevenite consultările Comisiei cu profesioniștii din acest sector, însă îndeamnă Comisia să refuze orice prelungire a acestui termen pe care aceștia o solicită. Se împlinesc 10 ani de la intrarea în vigoare a acestei directive.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. (FR) După 1 ianuarie 2012, nu se vor mai vinde ouă făcute de găini crescute în baterii mai mici de 550 cm. Cu toate acestea, multe dintre ferme nu sunt pregătite să respecte aceste standarde. Dacă o parte din statele membre nu sunt pregătite pentru a respecta interdicția, ar putea exista o criză a ouălor și o creștere a prețurilor acestora. Acest lucru ar conduce la creșterea importurilor de ouă din țări terțe care nu respectă întotdeauna normele europene de sănătate. De aceea, Parlamentul trage un semnal de alarmă. Producătorii și statele membre au fost chemați la apel, pentru a acționa rapid, mai ales având în vedere că au avut la dispoziție mai mult de 12 ani pentru a se conforma legislației. Producătorii care au făcut investiții pentru a le respecta și crescătorii de găini în aer liber ar trebui să se bucure de o concurență loială în cadrul Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Problema ridicată aici este fundamentală, nu doar din punctul de vedere al igienei și bunăstării animalelor, ci și din cel al nevoii de a asigura aplicarea și eficacitatea Directivei 1999/74/CE, împiedicând eventualele deturnări ale concurenței. S-a demonstrat deja în alte situații legate de transportul animalelor că neaplicarea și nerespectarea normelor UE de către anumiți producători și distribuitori conduc la cazuri de concurență neloială și denaturări ale pieței. Prin urmare, Uniunea trebuie să demonstreze urgent un comportament coercitiv în aplicarea și respectarea directivelor sale pe tot teritoriul european, pentru o funcționare mai eficientă a pieței, cu respectarea acelorași norme și fără abateri sau denaturări.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Jahr (PPE), în scris. (DE) Interzicerea bateriilor convenționale în 2012 este un enorm succes pentru bunăstarea animalelor. Totuși, aceste standarde uniforme trebuie aplicate pe întreg teritoriul european, în caz contrar ele fiind inutile. Este vital să luptăm pentru respectarea acestui termen limită pe tot teritoriul european, în interesul animalelor și al producătorilor care au investit deja în practici alternative de creștere a animalelor. Pentru a asigura o concurență loială, Comisia trebuie să se asigure că ouălor care nu au fost produse în mod corect nu li se permite accesul pe piața europeană. În cel mai rău caz, consumatorii trebuie să identifice ouăle și produsele aferente care respectă standardele europene. Eu eram purtătorul de cuvânt referitor la bunăstarea animalelor al creștin-democraților din Bundestag-ul german când Parlamentul a luat decizia acestei interdicții. În acel moment, am apărat rezoluția pentru că urma să se aplice întregii Europe. Nădăjduiesc că Comisia va face demersurile adecvate pentru a se asigura că termenul limită este respectat în toate statele membre. Aceasta înseamnă că, începând cu 2012, nu vor mai exista baterii convenționale utilizate în Europa.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Interzicerea creșterii găinilor ouătoare în cuști tradiționale intră în vigoare în ianuarie 2012. Ne alarmează riscul ca multe firme să nu o poată respecta. Ne neliniștesc, de asemenea, o eventuală criză a ouălor și o eventuală creștere a prețurilor, având în vedere că se va interzice vânzarea de ouă provenite de la exploatații agricole care nu respectă Directiva 1999/74/CE a Consiliului. Am votat în favoarea rezoluției pentru că o întârziere este de neconceput, dar am susținut eforturile unor țări precum Spania și Portugalia, care au propus un instrument care garantează o tranziție „lină” a întreprinderilor care au început să-și schimbe sistemele de creștere, dar care nu vor fi finalizat procesul înainte de termenul limită. Nu intenționez să aduc vreun prejudiciu bunăstării animalelor și să solicit o amânare, însă vreau să subliniez câteva puncte esențiale care trebuie repetate răspicat. Mai întâi, în virtutea principiului reciprocității, i se solicită Comisiei Europene să implementeze un sistem de monitorizare care să supravegheze calitatea ouălor importate de Uniunea Europeană și care să garanteze respectarea deplină a standardelor și normelor europene. Apoi, li se solicită statelor membre să includă, în planurile de dezvoltare regională, măsuri care să sprijine sectorul de creștere a găinilor ouătoare în această perioadă dificilă.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Susțin cu tărie această rezoluție care cere punerea în aplicare, de către toate statele membre, a tuturor prevederilor Directivei 1999/74/CE privind bunăstarea găinilor ouătoare, înainte de termenul limită de 1 ianuarie 2012. Declară că este inacceptabilă orice prelungire a termenului limită sau „perioadă de adaptare” pentru oricare dintre statele membre – având în vedere că producătorii au avut deja la dispoziție 10 ani pentru a respecta normele – pentru că această prelungire ar avea repercusiuni grave asupra punerii în aplicare cu succes și la timp a oricăror norme viitoare privind bunăstarea animalelor. Mai cere Comisiei să inițieze proceduri rapide și eficace de încălcare a dreptului comunitar, prin aplicarea de amenzi consistente și descurajante, pentru a pedepsi nerespectarea tuturor elementelor directivei.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) La unsprezece ani de la votarea unei dispoziții, este greu de înțeles cum de s-au luat atât de puține măsuri pentru punerea sa în aplicare. Este în principal vina Comisiei, care, în trecut, deseori a redus din forța juridică a fostelor dispoziții, ceea ce a făcut ca acestea să nu mai fie luate în serios. Dacă se dovedește că așa se va întâmpla și în acest caz, se va ajunge la un compromis leneș, ceea ce va submina, încă o dată, credibilitatea UE. Sper din toată inima ca până la 1 ianuarie 2012 să nu mai existe exploatații agricole cu baterii ilegale sau, cel puțin, ca acestora să li se aplice niște taxe punitive atât de ridicate, încât să nu se mai bucure de niciun avantaj competitiv. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea amendamentului 2 inițiat de Grupul parlamentar al PPE pentru că există un mare număr de producători care au început, deja, investiții în vederea modernizării sistemelor de creștere sau care sunt pe punctul de a demara astfel de investiții. Aceste investiții nu se pot realiza peste noapte și ar fi incorect ca producătorii în cauză să fie penalizați. Acest amendament va permite unui număr important de producători români - și nu numai români - să demareze în perioada următoare lucrări de modernizare, pentru a nu fi obligați să își înceteze activitatea.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Directiva 1999/74/CE a Consiliului prevede că, începând cu 1 ianuarie 2012, nu se vor mai putea utiliza cuști neîmbunătățite. Agricultorii europeni vor avea de ales între a-și transforma sistemele în cuști îmbunătățite – care sunt mai spațioase și ameliorează bunăstarea animalului – și a crește găinile ouătoare la sol, afară sau în sisteme ecologice. Conform unor studii recente, aproximativ 30 % dintre fermele europene încă mai folosesc cuști neîmbunătățite. S-au remarcat dificultăți reale legate de adaptarea la noul sistem înainte de termenele limită stabilite de directivă. Astfel stau lucrurile, de pildă, în Italia. La reuniunea Consiliului Agricultură și Pescuit din 22 februarie 2010, Comisia Europeană a afirmat că nu se acceptă niciun fel de excepții de la aplicarea interdicției. Cu toate acestea, un amendament la rezoluție specifica o posibilă soluție alternativă pentru producătorii care au început să-și înlocuiască sistemele de creștere cu noi cuști. Prin urmare, am votat în favoarea acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  Frédérique Ries (ALDE), în scris.(FR) Bunăstarea animalelor, în general, și a găinilor ouătoare, în special, este o chestiune serioasă. Pentru a dovedi acest lucru, Uniunea Europeană a legiferat asupra acestui subiect printr-o directivă din 1999 care interzice bateriile pentru găinile ouătoare începând cu 1 ianuarie 2012, iar transpunerea acestui text a condus, în 2004, și la un dezacord între valoni și flamanzi. În această dezbatere, este esențial să fim practici și să găsim o soluție care ia în calcul și bunăstarea animalelor, și interesele economice aflate în joc. Cei care afirmă că normele comunitare trebuie respectate, că concurența neloială dintre crescători trebuie preîntâmpinată și că o perioadă de tranziție de 12 ani este suficient de lungă pentru a amortiza investițiile au dreptate.

Cu toate acestea, au dreptate și cei care se opun, care cer o oarecare flexibilitate a acestor norme, mai ales în această perioadă de austeritate, și care susțin că trecerea la cuști îmbunătățite sau la sisteme fără cuști va costa acest sector o sumă imensă de bani, sector care nu beneficiază de ajutor direct din partea politicii agricole comune. De aceea am susținut cele trei amendamente depuse de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), care reflectă realitatea cotidiană a crescătorilor europeni.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Prin adoptarea acestei rezoluții, PE solicită Comisiei să mențină cerințele de interzicere a bateriilor, începând cu 1 ianuarie 2012, conform Directivei privind bunăstarea găinilor ouătoare (1999/74/CE), și să se opună din răsputeri oricăror tentative din partea statelor membre de a obține o amânare a termenului limită; subliniază că, în principiu, amânarea interdicției sau eventualele derogări de la aceasta ar prejudicia în mod grav bunăstarea găinilor ouătoare, ar denatura piața și ar penaliza producătorii care au investit deja în sisteme fără cuști sau cu cuști îmbunătățite; și își exprimă preocuparea în legătură cu numărul considerabil de state membre și producători de ouă care sunt în urmă cu pregătirile pentru termenul limită din 2012.

 
  
MPphoto
 
 

  Csanád Szegedi (NI), în scris. (HU) Susțin hotărât ideea găsirii unei soluții pentru cazurile în care un producător a început deja să înlocuiască cuștile, însă probabil nu va finaliza acest proces înainte de expirarea perioadei de grație de douăsprezece luni. Acești fermieri trebuie să beneficieze de asistență pentru a finaliza îmbunătățirea fermelor cât mai curând posibil, în ciuda resurselor lor limitate. Din acest motiv, am votat în favoarea amendamentului propus.

 
  
MPphoto
 
 

  Artur Zasada (PPE), în scris.(PL) Am votat împotriva rezoluției, deși sunt clar în favoarea protejării bunăstării animalelor. Nu ne îndoim de nevoia adaptării în vederea respectării cerințelor directivei, care interzice cuștile convenționale, însă ar trebui să le acordăm tuturor statelor membre aceeași perioadă de timp pentru a o pune în aplicare. Dificultățile cu care se vor confrunta mulți producători europeni în procesul adaptării la aceste reglementări ce vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2012 vor provoca o criză a ouălor de consum pe piață și o creștere semnificativă a prețului ouălor, o scădere a competitivității sectorului în comparație cu ouăle importate din țări terțe și, foarte probabil, oprirea sau reducerea considerabilă a producției. Înainte de aplicarea finală a interdicției, ar trebui să evaluăm stadiul punerii în aplicare a directivei, deoarece o astfel de evaluare ar putea conduce la propuneri de soluții de tranziție pentru retragerea treptată a cuștilor neîmbunătățite, fără a dezavantaja producătorii care deja s-au aliniat la aceste reglementări.

 
  
 

(Ședința a fost suspendată la ora 13.00 și reluată la ora 15.00.)

 
Ultima actualizare: 20 mai 2011Notă juridică