Preşedintă. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind:

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Renate Weber, Sophia in ’t Veld, Leonidas Donskis, Cecilia Wikström, Alexander Alvaro, Sonia Alfano, Gianni Vattimo, Sarah Ludford şi Ramon Tremosa i Balcells, în numele Grupului ALDE, privind încălcarea libertăţii de exprimare şi discriminarea pe baza orientării sexuale în Lituania (O-0190/2010 – B7-0669/2010),

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Ulrike Lunacek, în numele Grupului Verts/ALE, privind încălcarea libertăţii de exprimare şi discriminarea pe baza orientării sexuale în Lituania (O-0204/2010 – B7-0803/2010),

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Cornelis de Jong, în numele Grupului GUE/NGL, privind încălcarea libertăţii de exprimare şi discriminarea pe baza orientării sexuale în Lituania (O-0207/2010 – B7-0804/2010), şi

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Michael Cashman, Monika Flašíková Beňová şi Claude Moraes, în numele Grupului S&D, privind încălcarea libertăţii de exprimare şi discriminarea pe baza orientării sexuale în Lituania (O-0216/2010 – B7-0005/2011).

  Sophia in 't Veld, autoare. – Dnă preşedintă, discutăm astăzi, şi nu pentru prima dată, legislaţia care ar putea fi adoptată de către parlamentul lituanian şi care ar avea un potenţial efect negativ asupra situaţiei persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale şi transsexuale (LGBT) din Lituania. Cred că este regretabil că discutăm acest subiect din nou, având în vedere că Parlamentul a adoptat deja o rezoluţie asupra lui.

Cred că rezoluţia pe care am propus-o şi va fi supusă la vot mâine este foarte clară. Dorim să facem apel la colegii noştri lituanieni să mai reflecteze asupra acestei probleme şi să se asigure că orice legislaţie vor adopta nu va constitui o discriminare la adresa lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transsexualilor.

Nu am multe de spus în legătură cu rezoluţia, dar sunt de părere că devine din ce în ce mai evident faptul că Uniunea Europeană trebuie să se doteze cu instrumente legale mai puternice pentru aplicarea drepturilor fundamentale. Am dezbătut de curând foarte controversata lege a presei din Ungaria şi acum ne confruntăm cu o problemă foarte asemănătoare.

Principiile, valorile împărtăşite de 500 de milioane de cetăţeni, sunt consacrate în tratatele europene, dar avem probleme când este vorba de aplicarea lor în practică. De aceea, dnă comisar, aş dori să ştiu ce părere aveţi despre propunerea noastre de alcătuire a unei foi de parcurs europene pentru drepturile persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale şi transsexuale. Într-adevăr, Uniunea Europeană a făcut mult, în trecut, pentru egalitatea de gen şi avem foi de parcurs exacte în domeniul egalităţii de gen. Avem tot felul de strategii pentru combaterea rasismului şi xenofobiei, pentru combaterea excluziunii sociale şi pentru consolidarea drepturilor fundamentale, dar nu pentru persoanele LGBT. Consider că este foarte urgent şi foarte necesar să avem o astfel de strategie: o strategie de luptă împotriva prejudecăţilor, ignoranţei, discriminării şi urii şi să consolidăm drepturile persoanelor LGBT.

Există multe exemple ale acestei probleme. Discutăm astăzi modificările care au fost prezentate parlamentului lituanian, însă nu trebuie să ignorăm faptul că homofobia există în toate statele membre.

Dnă comisar, aş dori să ştiu ce părere aveţi despre o altă situaţie pe care o supun atenţiei dvs. Acesta se referă la politica europeană în materie de azil şi la faptul că, într-un stat membru pe care nu-l voi numi, cetăţenii care cer azil pentru că sunt persecutaţi pentru orientarea lor sexuală trebuie să se supună unui fel de test cunoscut sub numele de testul falometric. Acest lucru este deosebit de degradant. Nu-şi are locul în Uniunea Europeană şi aş dori să aflu ce intenţionează Comisia să facă în acest sens.

  Ulrike Lunacek, autoare. – Dnă preşedintă, stimaţi colegi, dna in ’t Veld, s-a referit deja la rezoluţia în discuţie, explicând problematica acesteia şi sunt întru totul de acord cu întrebarea pe care v-a adresat-o, dnă comisar: ce părere aveţi despre o foaie de parcurs asupra drepturilor persoanelor LGBT în această Uniune Europeană comună?

Dar aş dori să abordez un unghi diferit pentru a-i convinge, să sperăm, pe cei din acest Parlament care nu s-au hotărât încă să voteze în favoarea acestei rezoluţii. Ştiţi acest lucru? Vara trecută, patru deputaţi din Parlamentul European, dna in ’t Veld, eu, dl Cashman şi dl Fjellner, reprezentând patru grupuri, majoritatea din acest Parlament, am fost la Vilnius, în Lituania, la primul marş Baltic Pride desfăşurat la Vilnius, şi am sprijinit persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale şi transsexuale din acest oraş şi am fost acolo sub steagul european spunând tuturor „acest steag ne protejează pe noi, persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale şi transsexuale şi acest lucru este adevărat şi pentru Lituania”.

Dacă însă această lege este adoptată de parlamentul lituanian, Seimas, ce ni s-ar întâmpla nouă şi lituanienilor care anul viitor ar putea să mărşăluiască în Vilnius pentru drepturile noastre egale? Fiecare dintre noi ar putea fi amendat cu până la 2.900 de euro pentru promovarea în public a orientării sexuale, homosexualitatea în acest caz, deoarece nu cred că acelaşi standard se aplică şi heterosexualităţii. Să-şi dorească oare aşa ceva Parlamentul? Să-şi dorească oare asta parlamentul lituanian, parlamentul unei ţări care, în urmă cu 20 ani, a luptat pentru propria libertate, luptă la care au participat şi persoane lesbiene şi homosexuale?

De aceea sunt foarte mulţumită că preşedinta Lituaniei, dna Grybauskaitė, fost comisar, şi guvernul Lituaniei, au spus deja că această lege propusă contravine obligaţiilor Lituaniei asumate prin propria constituţie. Sper că va fi limpede că diferitele forme de sexualitate, de orientare sexuală, de forme de viaţă, au constituit parte a tuturor culturilor şi a tuturor societăţilor şi că în Lituania se întâmplă acelaşi lucru, şi că faptul de a ascunde de public şi de tineret astfel de realităţi constituie pur şi simplu o bază de instigare la ură, limbaj care instigă la ură şi infracţiuni inspirate de ură. Cred că nimeni din acest Parlament sau din parlamentul lituanian nu îşi doreşte aşa ceva.

De aceea, sper că această rezoluţie se va bucura de sprijinul Parlamentului şi al dnei comisar. Nu avem nevoie de sprijinul dvs., dar sper că ni-l veţi acorda.

  Cornelis de Jong, autor. – (NL) Dnă preşedintă, mă alătur celor spuse de antevorbitori, dar aş dori să subliniez şi un alt aspect al acestei probleme: finalizarea modificărilor propuse poate avea consecinţe grave asupra cetăţenilor, alţii decât comunitatea LGBT din Lituania. Acesta constituie un alt exemplu al unei legi care ar putea fi folosită pentru a refuza recunoaşterea parteneriatelor şi căsătoriilor cuplurilor de acelaşi sex din alte state membre. Este o problemă pe care am dezbătut-o deja în această instituţie, în luna septembrie a anului trecut şi, pentru că atunci unele întrebări au rămas fără răspuns, noi şi alţi deputaţi în Parlamentul European am trimis o scrisoare şi am cerut lămuriri. Comisarul dvs. ne-a trimis un răspuns, în care, printre alte lucruri, a scris că drepturile de reşedinţă ale unor astfel de cupluri sunt recunoscute de legislaţia europeană. Vreau să vă adresez următoarea întrebare: veţi soma Lituania şi în cazurile în care unul dintre parteneri nu este cetăţean al unui stat membru? Aş aprecia un răspuns foarte clar la această întrebare.

Am citit în Programul de lucru al Comisiei că, în 2013, Comisia intenţionează să întocmească un proiect de propunere legislativă referitoare la recunoaşterea reciprocă a efectelor unor anumite acte de stare civilă. Întrebarea mea este următoarea: Conţine această propunere şi recunoaşterea reciprocă a căsătoriilor şi parteneriatelor? Dacă da, acest lucru constituie în sine o veste bună, dar de ce doar în 2013?

Comisia a anunţat că va întreprinde acţiunile necesare de îndată ce oficialii ei au analizat legislaţia lituaniană, iar întrebarea mea este: s-a făcut deja această analiză, iar oficialii dvs. au evaluat, ca parte a acestei analize, care ar putea fi consecinţele asupra recunoaşterii cuplurilor de acelaşi sex din alte state membre?

Ce acţiuni va lua apoi Comisia împotriva Lituaniei şi ce va face, de exemplu, în legătură cu România, a cărei legislaţie exclude în mod specific recunoaşterea?

În sfârşit, dnă comisar, aţi promis în timpul dezbaterii din septembrie că veţi răspunde rapid raportului asupra homofobiei al Agenţiei Europene pentru Drepturi Fundamentale. În orice caz, în scrisoarea dvs. v-aţi referit pur şi simplu la raportul anual al Comisiei. Nu credeţi că acum, în lumina evoluţiilor din Lituania, acestei probleme ar trebui să i se acorde mai multă atenţie? Puteţi promite că veţi elabora, cât mai curând posibil, un raport separat referitor la homofobia din Uniunea Europeană?

  Monika Flašíková Beňová, autoare. – (SK) Dnă preşedinte, trebuie să spun deschis că nu înţeleg ce se întâmplă în Lituania, sau mai degrabă, că ne simţim dezamăgiţi şi indignaţi de ceea ce se întâmplă.

Tocmai când părea că în Uniunea Europeană progresăm, cel puţin în măsura în care să ştim care sunt drepturile de bază ale omului, am primit un semnal de la unul dintre statele membre că acest lucru pur şi simplu nu este adevărat.

Ideea că este necesară interzicerea prin lege, de exemplu, a promovării altor relaţii decât a celor heterosexuale ne pare a fi incredibil de regresivă, călcând în picioare ceea ce am realizat în ultimii ani împreună în domeniul drepturilor omului în Parlamentul European şi în cooperare cu dvs., Comisia.

Protejarea sănătăţii spirituale a copiilor constituie doar un pretext ruşinos exploatat de politicieni periculoşi. Trebuie şi dorim să protejăm copiii. Trebuie să-i protejăm în special contra violenţei şi sărăciei şi dorim să le asigurăm condiţii pentru educaţia, siguranţa şi dezvoltarea lor personală. Toţi dintre noi, sau oricum o majoritate, ştiu din propria experienţă că copiii nu sunt afectaţi de manifestări ale afecţiunii şi dragostei şi nici de promovarea relaţiilor, altele decât cele heterosexuale.

Sunt de aceea ferm convinsă că în zilele şi epoca noastră nu mai este adecvat să mai purtăm discuţii cu susţinătorii unor astfel de opinii, dnă comisar, sau să continuăm să le explicăm ceva. Să încercăm să le explicăm de ce opiniile lor sunt aşa de aşa de eronate.

După părerea mea, este necesar să luăm măsuri decisive. Este necesar să declarăm fără echivoc că încercările de introducere a unei legislaţii homofobe sunt fără nicio îndoială contrare principiilor fundamentale ale Uniunii Europene şi sunt foarte evident în conflict cu tratatele, cu Carta drepturilor fundamentale ale omului şi cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel de tentative nu respectă libertatea de exprimare şi informare sau libertatea de întrunire, sau interdicţia de discriminare bazată pe orientare sexuală.

De asemenea, dnă comisar, aş dori să vă întreb dacă va iniţia Comisia proceduri împotriva Lituaniei în legătură cu această încălcare, în cazul în care este adoptată o astfel de lege?

  Viviane Reding, vicepreşedintă a Comisiei. – Dnă preşedintă, aş dori să încep prin a sublinia faptul că Comisia respinge fără echivoc homofobia, deoarece aceasta constituie o flagrantă încălcare a demnităţii umane.

Acesta este motivul pentru care, la 22 noiembrie 2010, am fost în vizită în Lituania şi am discutat cu preşedinta Dalia Grybauskaitė şi cu ministrul justiţiei propunerea de modificare a codului administrativ, care stabileşte o nouă infracţiune pasibilă de amendă pentru „promovarea relaţiilor homosexuale sau finanţarea promovării acestora în locuri publice” precum şi propunerea asociată de a modifica codul penal.

Conform ultimelor informaţii aflate în posesia mea, adoptarea de către parlamentul lituanian a acestei modificări a codului administrativ a fost amânată şi se estimează că aceasta se va face în primăvara acestui an. Aceasta înseamnă că ea se discută încă.

Comisia examinează propunerile de modificare a codului administrativ şi penal lituanian, precum şi a legislaţiei lituaniene, din perspectiva conformităţii cu legislaţia relevantă a UE.

În 2009, Comisia a exprimat îngrijorări serioase faţă de autorităţile lituaniene în legătură cu compatibilitatea cu legislaţia UE şi drepturile fundamentale a legii lituaniene pentru protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice. În urma intervenţiei Comisie, această lege a fost modificată în luna decembrie 2009.

Legea califică ca dăunătoare pentru minori informaţia care „exprimă dispreţul faţă de valorile familiei, încurajează ideea de a încheia o căsătorie sau de a forma o familie în altă formă decât cea stipulată de constituţia Republicii Lituania şi de către codul civil al Republicii Lituania ”. Aplicarea în practică a acestei legi poate ridica semne de întrebare legate de conformitatea cu directivele privind comerţul electronic şi serviciile mass-media audiovizuale şi cu principiul nediscriminării. Comisia continuă să se ocupe de această chestiune.

Potrivit informaţiilor pe care le deţin, o modificare a legii asupra furnizării de informaţii a intrat în vigoare la 18 octombrie 2010. Această modificare prevede că „publicitatea şi comunicarea audiovizuală comercială […] nu trebuie să conţină manifestarea sau promovarea orientării sexuale”. Dacă aceste prevederi vor fi păstrate în lege, va exista aceeaşi problemă de compatibilitate cu Directiva serviciilor mass-media audiovizuale şi o posibilă încălcare a articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În mai 2010, Comisia a scris guvernului lituanian exprimându-şi îngrijorările în legătură cu suspendarea în ultimul minut a evenimentului Baltic Gay Pride. Vă amintiţi acest lucru. În acea scrisoare am reamintit faptul că întrunirile paşnice, astfel cum sunt prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în articolul 12 din Cartă, constituie unul dintre principiile pe care este construită Uniunea Europeană. Datorită acestui fapt, Baltic Gay Pride s-a ţinut pe 8 mai 2010: acesta a fost evenimentul la care s-a referit un antevorbitor.

În ceea ce priveşte problema unei posibile strategii europene pentru combaterea homofobiei, prioritatea Comisiei este de a asigura o conformitate deplină a legislaţiei UE cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv articolul 21 care interzice discriminarea pe baza orientării sexuale. Modul în care se va realiza aceasta a fost clar explicat în Comunicarea Comisiei privind strategia pentru implementarea efectivă a Cartei drepturilor fundamentale, adoptat la 19 octombrie 2010. Vom reveni la această problemă în raportul anual asupra aplicării cartei, care de asemenea conţine progresul realizat în aplicarea articolului 21. Raportul va fi publicat acestui an.

Urmând aceeaşi logică, testul falometric ca procedură în cadrul politicii în materie de azil intră, desigur, sub incidenţa legislaţiei UE şi este direct legată de 21 din Cartă, care interzice discriminarea pe motive de orientare sexuală. Acest lucru înseamnă în mod clar că, dacă în legislaţia UE sau în transpunerea ei la nivel naţional, există discriminare, Uniunea Europeană este împuternicită să intervină. Este foarte clar că Uniunea Europeană poate interveni în acest caz.

Pentru a încheia, aş dori să reiterez puternicul angajament al Comisiei de a combate, cu toate mijloacele conferite de tratate, homofobia şi discriminarea bazată pe orientarea sexuală.

În ceea ce priveşte recunoaşterea stării civile, nu avem intenţia de a propune vreo legislaţie care să interfereze cu dreptul fundamental al familiei al statelor membre sau să modifice definiţiile naţionale ale căsătoriei. Este vorba de subsidiaritate. Cartea noastră verde asupra recunoaşterii stării civile este destinată situaţilor transfrontaliere, cum ar fi recunoaşterea certificatelor de naştere şi nu se ocupă de recunoaşterea căsătoriei persoanelor de acelaşi sex. Nu trebuie să amestecăm lucrurile. Rămâne în sarcina statelor membre să definească ce reprezintă căsătoria. Este sarcina Uniunii Europene să asigure libertatea de circulaţie şi nediscriminarea. Sunt două lucruri complet diferite. Aceasta este situaţia în dreptul UE şi este ceea ce aplicăm în termeni reali.

  Simon Busuttil, în numele Grupului PPE. – Dnă preşedintă, PPE este angajat în a susţine valorile şi principiile pe care este construită UE, în special, respectarea drepturilor omului. Europa trebuie să combată toate formele de discriminare şi aceasta include şi discriminare pe baza orientării sexuale. Totodată, trebuie să respectăm dreptul oricărei democraţii, atâta timp cât respectă drepturile omului şi principiul nediscriminării, să discute, modifice sau să adopte legi naţionale, fără a interveni în dezbaterile parlamentelor naţionale, fără încălcarea principiului subsidiarităţii şi fără să acţionăm sau să condamnăm prematur un stat membru.

Nu ne place ideea de a condamna un stat membru, mai ales din moment ce, în acest caz particular, modificările propuse nu au fost nici măcar votate în sesiunea plenară a parlamentului lituanian şi se află în faza de verificare de către autorităţile lituaniene. Nu numai atât, dar modificările propuse au fost deja calificate ca intrând în conflict cu legislaţia europeană chiar de către autorităţile lituaniene, care au declarat că vor lua măsuri pentru remedierea situaţiei şi respectarea principiului nediscriminării pe motive de orientare sexuală. Deci această legislaţie propusă, probabil că nici nu va intra în codul de legi al Lituaniei şi de aceea nu este necesar să condamnăm acest stat membru.

Pentru a concluziona, sper oricum că mâine, PPE va putea susţine rezoluţia comună în măsura în care nu condamnă niciun stat membru individual şi în măsura în care rezoluţia este modificată pentru a o face mai echilibrată.

  Sarah Ludford, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, sper că Lituania va învăţa din experienţa Regatului Unit, care a trecut prin propria agonie când a încercat să adopte o lege care condamna promovarea homosexualităţii în şcoli. David Cameron, mai târziu conducătorul conservatorilor şi acum prim-ministru, a spus în urmă cu 18 luni că partidul lui a greşit când a sprijinit acea lege din 1988, care ulterior a fost abrogată. Într-adevăr, David Cameron a prezis că primul prim-ministru homosexual declarat în Regatul Unit va fi un membru al partidului conservator. Vom vedea, dar asta este ceea ce a prezis el.

Deci pe parcursul a două decenii se poate vedea o schimbare uriaşă de atitudine. Această evoluţie a atitudinilor, despre care colegul meu, Charles Tannock, ştie mai multe, şi această mutare a centru-dreptei este reflectată într-o rezoluţie destul de modestă şi de moderată a PPE şi, într-adevăr, în observaţiile din deschidere ale lui Simon Busuttil. Sper că PPE va fi în măsură să se ralieze principalei rezoluţii dacă în votul de mâine va fi acceptată majoritatea amendamentelor propuse de către ei.

Situaţia din Regatul Unit s-a transformat într-o aşa măsură, încât proprietarii micilor hoteluri sunt astăzi obligaţi să plătească compensaţii unui cuplu de homosexuali cărora, prin încălcarea legii, le-au refuzat dreptul de a locui acolo. După cum a remarcat judecătorul, proprietarii aveau dreptul deplin de a-şi păstra sau discuta convingerile personale asupra homosexualităţii, dar nu puteau face o discriminare pe baza acestor convingeri. Prin legea lituaniană propusă ar fi afectate conversaţiile, discuţiile, dezbaterile şi dreptul de întrunire.

Condamnarea publică a promovării sau propagării homosexualităţii va avea probabil un efect de descurajare a exprimării şi discuţiilor libere după cum a arătat Agenţia pentru Drepturi Fundamentale. Mă alătur apelului făcut de Sophie in ’t Veld pentru o foaie de parcurs a UE pentru combaterea homofobiei şi discriminării şi fac apel la toată lumea din întregul spectru politic al acestei instituţii să se unească în sprijinirea tuturor drepturilor omului.

  Marije Cornelissen, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL) Dnă preşedintă, nu este prima dată când Lituania încalcă legislaţia UE şi Tratatul UE. Parlamentul lor pare că devine şi mai lipsit de ruşine prin modul în care restrânge drepturile homosexualilor.

Trebuie să luăm măsuri pentru a opri acest proces. Valorile şi legile UE nu pot fi tratate ca o listă de bucate - alegem acest fel de mâncare şi nu pe celălalt. Oricine doreşte să devină şi să rămână membru al UE trebuie să respecte întreaga noastră legislaţie. Acest lucru se aplică atât Lituaniei cât şi Franţei şi Ţărilor de Jos. Să presupunem, de exemplu, că Ţările de Jos, încep, la un moment dat din viitor, să se atingă de drepturile migranţilor. Trebuie să luăm măsuri. Dacă nu facem acest lucru, înseamnă că nimeni din UE nu va putea simţi că este cu adevărat protejat.

Sunt mulţumită că doamna comisar a demarat imediat o analiză legală şi sper că, foarte curând, ea va fi dusă la bun sfârşit. Pentru că, fără nicio îndoială, nu putem permite o situaţie în care oamenii devin întâi victime ale acestor legi, pentru ca apoi să fie nevoiţi să meargă în statele membre învecinate pentru a-şi solicita drepturile în calitate de cetăţeni ai UE prin intermediul Curţii Europene a Drepturilor Omului.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, UE este construită pe principiul că toţi cetăţenii ei se bucură de aceleaşi drepturi şi libertăţi. Fiecare stat care vrea să devină un stat membru al UE trebuie să-şi asume acest principiu şi să fie semnatar al CEDO, inclusiv în ceea ce priveşte orientarea sexuală.

Atunci când Lituania a aderat la UE, în urmă cu şapte ani, ea s-a angajat să respecte valorile noastre comune legate de toleranţă şi egalitate. De atunci, a intrat în vigoare Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - şi cred că articolele 12 şi 21 - care garantează explicit, prin lege, libertatea cetăţenilor de a nu fi discriminaţi în baza orientării sexuale la nivelul instituţional al UE.

În calitate de purtător de cuvânt al partidului meu şi al grupului pentru problemele drepturilor omului în afara UE, pot spune în mod categoric că ECR afirmă cu tărie şi sprijină pretutindeni principiile egalităţii, toleranţei şi diversităţii.

Totuşi, mulţi europeni au vederi tradiţionale în legătură cu homosexualitatea, deseori bazate pe convingerile religioase. Aşa cum încercăm să sprijinim legea pentru protejarea drepturilor persoanelor LGBT, la fel ar trebui să ne asigurăm că cei care doresc, în limitele libertăţii de exprimare prevăzute de lege, să exprime puncte de vedere contrarii, neprovocatoare, sunt la rândul lor liberi să facă acest lucru.

Fără îndoială, societatea lituaniană rămâne, majoritar conservatoare şi ar trebui să înţelegem asta. Oamenii au dreptul la propriile lor opinii private, dar la nivel instituţional şi legal, nu putem compromite principiul conform căruia noi toţi suntem egali. Egalitatea constituie un o caracteristică a societăţii noaste progresiste din Europa şi cred că, de fapt, protecţia juridică şi drepturile individuale garantate de UE au acţionat ca magnet pentru ţări ca Lituania care au ieşit de sub dominaţia totalitară comunistă.

De aceea fac apel la autorităţile lituaniene să reflecteze asupra faptului că UE este angajată să prevină marginalizarea, denigrarea şi persecuţia minorităţilor, fapte care, în prima jumătate a secolului al douăzecilea, reprezentau normalitatea în întreaga Europă. Comisia ar trebui într-adevăr să examineze acest proiect lituanian de lege şi să se pronunţe dacă consideră că această lege este sau nu compatibilă cu legislaţia UE, deşi, după cum a arătat Simon Busuttil, este de asemenea posibil ca acest proiect să nu devină lege, deoarece Lituania este o democraţie şi este pe deplin conştientă de toate problemele pe care urmează să le ridicăm în dezbaterea din seara aceasta.

  Joe Higgins, în numele Grupului GUE/NGL. – Dnă preşedintă, legea propusă pentru a condamna public ceea ce se numeşte promovarea publică a relaţiilor homosexuale în Lituania constituie o altă scuză pentru a zdrobi drepturile homosexualilor, lesbienelor, transsexualilor şi bisexualilor din acel stat.

Constituie o ironie faptul că o ţară care a aruncat jugul dictaturii staliniste în urmă cu doar 20 ani, revine acum la imitarea uneia dintre multele crime ale acelui sistem: încălcarea dreptului cetăţenilor de a trăi liber şi paşnic conform propriei lor identităţi sexuale.

Salut curajul sutelor de homosexuali şi al susținătorilor lor care au rezistat campaniei de ură îndreptată împotriva lor pentru a mărşălui în cadrul paradei Baltic Pride din capitala Lituaniei, Vilnius, în luna mai a anului trecut. Este revoltător să vezi politicienii de dreapta făcând din homosexualii din Lituania un ţap ispăşitor. Formaţiunile politice din acea ţară şi-au dezamăgit crunt cetăţenii, în special tineretul. La fel ca şi în Irlanda, capitalismul de piaţă şi speculaţiile financiare au devastat economiile statelor baltice, inclusiv economia Lituaniei, în care şomajul a escaladat la 18 %, iar şomajul în rândul tinerilor la un procent cutremurător de 35 %. În aceste circumstanţe, utilizarea minorităţilor, inclusiv a homosexualilor, ca ţap ispăşitor, constituie o cale standard, cinică de a distrage atenţia de la eşecurile formaţiunilor politice.

La fel ca şi în campania de ură împotriva homosexualilor din Uganda, campania homofobă din Lituania încearcă să insinueze că homosexualii reprezintă o ameninţare pentru copii, ceea ce implică abuzarea sexuală a copiilor. Este o calomnie otrăvitoare, menită să provoace confuzie şi să inducă în eroare. Constituie o calomnie care îi face pe părinţi să se îndrepte în direcţia greşită pentru a-şi proteja copiii. Venind din Irlanda, pot din păcate să confirm că ameninţările împotriva copiilor vin în mod tradiţional din instituţiile în care ei ar trebui să fie siguri, din anumite familii şi din anumite zone ale bisericii catolice.

Este reprobabil faptul că tinerii din Lituania, aflaţi la o vârstă oricum dificilă, când trebuie să-şi înţeleagă propria sexualitate care abia începe să se manifeste, trebuie să parcurgă această etapă într-un climat de intoleranţă şi teamă. Prin urmare, trebuie să fim solidari cu drepturile tuturor cetăţenilor din Lituania, Rusia, din întreaga Uniune Europeană, şi de oriunde, pentru ca aceştia să trăiască în pace şi în acord cu propria lor identitate.

  Dimitar Stoyanov (NI). – (BG) Dnă preşedintă, principalul mesaj pe care îl transmit vorbitorii este acela că ei presupun că modificările propuse vor constituie o discriminare împotriva homosexualilor. În orice caz, nu sunt siguri de aceasta. Este doar o presupunere. De aceea mi-am amintit puţin de filmul Minority Report (Raport Special), în care poliţia locală utiliza clarvăzători pentru a condamna oamenii înainte ca ei să comită o crimă.

În momentul de faţă, Lituania se află exact în această situaţie: este condamnată pentru ceva ce nu a făcut încă. Mai există aici o altă problemă fundamentală, cu care ne vom confrunta şi în anii care vin, şi anume conflictul dintre diferitele drepturi ale diferitelor grupuri.

Ştiţi, de exemplu, că dreptul la întrunire pe care îl discutăm acum aici nu este nerestricţionat şi absolut. O adunare trebuie să fie paşnică. Trebuie să fie ţinută în anumite condiţii care nu ameninţă ordinea publică.

Ştiu că este o problemă care depăşeşte contextul acestui caz particular, dar nu uitaţi că, în viitor, aceste conflicte de drepturi vor deveni tot mai adesea o problemă majoră pentru Uniunea Europeană şi că, dacă vom continua să extindem aria de manifestare a aşa-numitelor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, vom ajunge la un punct la care va trebui să decidem ale cui drepturi şi libertăţi au prioritate faţă de drepturile altora.

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, în momentul de faţă, în Lituania este o situaţie în care, pe de o parte, vorbim despre dreptul fiecărui guvern ales democratic de a-şi face propria legislaţie în propria ţară şi, pe de altă parte, de obligaţia de a respecta drepturile omului protejate de legislaţia Uniunii Europene şi de către convenţiile internaţionale. Fără îndoială, rolul Parlamentului European este, inter alia, acela de a analiza fiecare caz în care ar putea exista o încălcare a drepturilor omului, care poate de asemenea rezulta din apartenenţa la un anumit grup social. În această privinţă Parlamentul a propus rezoluţii în numeroase ocazii. El s-a opus deja încălcării acestor drepturi.

Şi dezbaterea de astăzi este rezultatul îngrijorării că modificările propuse ale legii lituaniene ar putea conduce la o restricţionare, de exemplu, a libertăţii de exprimare pe baza orientării sexuale. Această îngrijorare este întemeiată în sensul că Parlamentul European a evocat în mod repetat cazuri de tratament selectiv al drepturilor omului în Lituania din partea guvernului acestei ţări. Mă refer aici, în special, la grupurile minorităţilor etnice, care nu sunt tratate în mod egal în legislaţia lituaniană în ceea ce priveşte drepturile lor. Merită de aceea să accentuăm că proiectele de legi ale unei ţări ar trebui să respecte standardele definite şi să fie conforme cu legislaţia Uniunii Europene, care garantează tratamentul egal pentru minorităţile specificate, inclusiv minorităţile etnice.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Dnă preşedintă, astăzi, când dezbatem o problemă sensibilă pentru ţara mea, Lituania, aş dori, înainte de toate, să accentuez faptul că, în calitate de stat membru UE, Lituania respectă drepturile şi libertăţile omului şi valorile UE. Din păcate, au fost cazuri în care deputaţi individuali din parlamentul lituanian au iniţiat legi care încalcă drepturile omului şi discriminează cetăţenii. În orice caz, aş dori să repet faptul că miercurea trecută, guvernul lituanian a dat un aviz negativ asupra propunerii dezbătute în parlamentul lituanian de a introduce pedepse pentru promovarea în public a relaţiilor homosexuale, deoarece aceasta contravine legislaţiei internaţionale şi UE, precum şi prevederilor constituţiei Republicii Lituania, şi este considerată ca discriminare pe baza orientării sexuale. În plus, ratificând Tratatul de la Lisabona, Lituania trebuie să respecte Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, care interzice orice formă de discriminare, inclusiv discriminarea pe motiv de orientare sexuală. Acest proiect de lege a fost condamnat de către preşedinta Republicii Lituania, Dalia Grybauskaitė. Aş dori să subliniez că modificările propuse în proiectul de lege nu au fost încă adoptate de către parlamentul Republicii Lituania. Mai mult, comisia pentru drepturile omului a parlamentului lituanian urmează încă să-şi prezinte concluzia asupra acestor modificări propuse. Sper că Lituania va lua în considerare criticile UE şi pe cele internaţionale, concluzia negativă a guvernului Republicii Lituania şi rezoluţia Parlamentului European, şi că parlamentul lituanian va da dovadă de voinţă politică pentru a respinge legea propusă, care ar putea încălca drepturile şi libertăţile omului şi că vor înceta toate discriminările, inclusiv discriminarea pe baza orientării sexuale.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE). – Dnă preşedintă, cred că este destul de clar faptul că mesajul pe care dorim să-l transmitem parlamentului lituanian, şi nu doar lui, ci tuturor celor care îşi arogă dreptul de a pune în dezbatere adevăruri fundamentale, este mai necesar decât oricând. Cred că există două adevăruri pe care trebuie să le reamintesc unor colegi care poate le-au uitat. Primul este acela că homosexualitatea a fost scoasă de sub incidenţa bolilor mintale. Iar al doilea, care are o relevanţă deosebită aici, este că nu există cercetări credibile care să arate că educarea copiilor despre homosexualitate le poate afecta orientarea sexuală.

Acestea sunt adevăruri pe care nici un text de lege sau proiect de lege nu le poate contrazice. Deci mesajul pe care vrem să-l transmitem mâine este pur şi simplu acela de a le reaminti colegilor noştri că aceste aspecte nu pot fi puse în discuţie. De aceea va trebui să adoptăm această rezoluţie şi de aceea trebuie să sprijinim şi încercările preşedintei Lituaniei de a opri ceea ce se întâmplă acum. Dar insist: mesajul nu este destinat doar lituanienilor ci tuturor celor care, ocazional, încă îşi mai arogă dreptul să aducă aceste probleme în discuţie.

  Konrad Szymański (ECR). – (PL) Dnă preşedintă, cred că nu există nicăieri în lume un parlament mai hipersensibil la protecţia drepturilor minorităţilor decât Parlamentul European. Legea lituaniană, care a fost prost tradusă în rezoluţia pe care urmează s-o votăm, nu a fost încă adoptată. Parlamentul European a şi început să critice unul dintre statele lui membre. Sunt de părere că nu ar trebui să intervenim în procesul legislativ suveran din Lituania, un stat suveran.

Ar trebui, cu siguranţă, să manifestăm mai multă încredere în procesul legislativ din Lituania şi mai multă înţelegere faţă de acei membri ai parlamentului lituanian care de fapt atrag atenţia asupra faptului că, în special, copiii şi tinerii ar trebui să fie mai bine protejaţi faţă de expunerea agresivă la materiale cu conţinut sexual. Acesta este o dezbatere pe deplin normală. Se pare că drepturile copiilor au fost complet neglijate în cadrul acestei dezbateri. În această rezoluţie nu găsim încredere, respect faţă de suveranitate, moderaţie sau consideraţie pentru drepturile copiilor. De aceea nu putem sprijini această rezoluţie.

  Joanna Senyszyn (S&D). – (PL) Dnă preşedintă, majoritatea cetăţenilor Uniunii Europene cred că toţi sunt egali şi toţi au aceleaşi drepturi. În orice caz, în unele state europene, nivelul toleranţei faţă de minorităţile sexuale este încă prea redus. Sunt cazuri de incitare la ură faţă de homosexuali, interzicerea marşurilor pentru egalitate, şi chiar reglementări legale care contravin legislaţiei Uniunii Europene, cum ar fi proiectul lituanian pentru o lege discriminatorie. Crearea în UE a unui nivel uniform, minim de protecţie a celor afectaţi de discriminare din cauza vârstei, orientării sexuale, disabilităţii, religiei sau ideologiei. Când se va întâmpla asta? Separarea completă a statului şi bisericii este importantă, deoarece homofobia se răspândeşte în acele zone în care religia joacă un rol prea mare. Chiar şi acum homosexualitatea este ilegală în 76 de ţări, iar 8 ţări islamice impun pedeapsa cu moartea pentru relaţiile homosexuale. În Europa, avem cel mult prevederi legale sau proiecte de lege care discreditează lumea liberă. De aceea, rezoluţia noastră şi Directiva UE împotriva discriminării sunt aşa de importante.

  Catherine Trautmann (S&D). – (FR) Dnă preşedintă, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, modificarea care este analizată acum de către parlamentul lituanian şi care ar face din promovarea publică a homosexualităţii o infracţiune care poate fi pedepsită, a fost elaborată în cadrul legii pentru protecţia minorilor faţă de efectele dăunătoare ale informaţiilor publice.

Cum putem noi, sub pretextul protecţiei minorilor, să subminăm libertatea de expresie şi de informare şi, înainte de toate, să sancţionăm discriminarea pe baza orientării sexuale? Ştim foarte bine că un text de acest fel determină oamenii să-şi ascundă orientarea sexuală şi se îndreaptă împotriva drepturilor persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale şi transsexuale (LGBT) pe care le-am apărat şi pe care le-a apărat acest Parlament. Mai mult de atât, într-o vreme în care suntem martorii acţiunilor de violenţă şi agresiune îndreptate împotriva homosexualilor, este vorba de o incitare la incriminarea homosexualităţii şi o chemare la violenţă. Nu putem da tinerilor o imagine a Europei ca societate închisă, intolerantă, centripetă şi care desconsideră respectul faţă de ceilalţi oameni.

De aceea, pentru noi, această lege este în totală contradicţie cu valorile europene, astfel cum sunt acestea consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. După cum s-a spus, ea este îndreptată împotriva întregului corpus antidiscriminator din legislaţia UE, care şi-a adus o mare contribuţie în a face legislaţiile noastre naţionale mai egalitariste, sub multe aspecte ale vieţii de fiecare zi, de la ocuparea forţei de muncă la informaţie sau educaţie.

Vă mulţumesc, dnă comisar, pentru faptul că aţi dat o declaraţie foarte clară, şi aş dori ca toate grupurile să vă înţeleagă argumentele precum şi pe cele ale colegilor mei deputaţi. Aş dori să fac apel la toţi colegii deputaţi din toate grupurile politice să se alăture Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European (S&D), Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE), Grupului Verzilor/Alianţei Libere Europene (Verts/ALE) şi Grupului Confederal al Stângii Unite Europene–Stânga Verde Nordică (GUE/NGL) care au avut iniţiativa de elaborare a acestei rezoluţii.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Dnă preşedintă, de ce se implică acest Parlament într-un proiect de lege prezentat de un deputat într-un parlament naţional? Aş dori să întreb de când am început să le dictăm legiuitorilor statelor membre ce pot şi ce nu pot discuta?

Nici această dezbatere şi nici propunerea de rezoluţie, pe care o vom vota mâine, nu se referă la o lege care este în prezent în vigoare. Ele se referă la un text cu caracter neobligatoriu, care este supus dezbaterii în parlamentul unui stat membru al UE. Legea care potenţial ameninţă libertatea presei în Ungaria este o lege aflată în vigoare în prezent.

În orice caz, cei mai mulţi dintre noi, au decis în final ca, înainte de a se implica în această problemă, să acorde timp guvernului ungar pentru a modifica această lege, dacă este necesar. Haideţi, cel puţin, să fim consecvenţi.

Doamnelor şi domnilor, haideţi să amânăm votarea rezoluţiei, cel puţin până la sfârşitul dezbaterii din parlamentul lituanian.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). – (LT) Dnă preşedintă, sunt din Lituania, iar rezoluţia care se dezbate astăzi se bazează pe o modificare a codului pentru infracţiuni administrative. Aş sublinia că acesta este un proces legislativ neîncheiat în parlamentul naţional şi în care Parlamentul European încearcă să intervină. Aceasta este faza de citire, nu o fază finală, şi nu au existat încă dezbateri sau discuţii în comisie. De dragul justiţiei, trebuie să spun că instituţiile care au trebuit să evalueze amendamentul propus de grupul nostru parlamentar au prezentat concluzii nefavorabile pentru proiect, ceea ce înseamnă că rezultatul proiectat discutat astăzi nu va fi probabil cel despre care vorbim aici. Din acest motiv nu pot să sprijin această rezoluţie, ea fiind o reacţie exagerată. Vreau să mă adresez încă o dată prietenului meu dl Higgins. Vă rog nu faceţi referire la ceva ce nu aţi trăit. Compararea Lituaniei cu Uniunea Sovietică este pur şi simplu de neînţeles.

  Alexandra Thein (ALDE). – (DE) Dnă preşedintă, dnă comisar, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzice discriminarea pe motive de orientare sexuală. Articolele 6 şi 7 din Tratatul UE şi articolul 19 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene obligă organismele UE şi pe cele ale statelor membre să combată discriminarea pe motiv de orientare sexuală.

Lituania este un stat membru al UE şi prin aceasta şi-a asumat să împărtăşească valorile comune ale celor 500 de milioane de cetăţeni ai Uniunii. În primul rând, salut faptul că în urma primei noastre rezoluţii din 2009, legea planificată a intrat în vigoare în Lituania într-o formă mai puţin severă şi că până acum nu am fost informaţi despre niciun caz în care această lege a fost aplicată şi că încercarea de a interzice parada Christopher Street Day în temeiul acesteia nu a fost concretizată şi parada a avut loc. De aceea, sunt cu atât mai surprinsă că acum se propun noi măsuri legislative în temeiul cărora exprimarea în public sau furnizarea de informaţii despre relaţiile homosexuale pot avea ca efect amenzi de până la 2.900 de euro şi că nu vor mai exista şanse egale pentru persoanele homosexuale, cel mult doar pentru femei.

Salut de aceea strategia Comisiei de a combate homofobia şi doresc să-i mulţumesc în mod special dnei comisar Reding pentru că a subliniat importanţa protejării acestor drepturi fundamentale prin prezenţa ei aici în plen acum, când este aproape miezul nopţii.

  Viviane Reding, vicepreşedintă a Comisiei. – Dnă preşedintă, am remarcat acordul foarte larg din acest Parlament, între principalele partide politice, asupra principiului nediscriminării. Cred că dacă ar exista o rezoluţie care să sublinieze cu adevărat acest principiu şi aplicarea lui în dreptul naţional, o obligaţie pe care statele naţionale şi-au asumat-o faţă de reglementările Europei, atunci acesta ar fi un moment foarte important.

Acei deputaţi care au declarat în mod clar că vorbim aici despre o lege care nu este încă lege, ci o propunere din partea unor parlamentari, au dreptate să sublinieze acest fapt, dar aş dori de asemenea să atrag atenţia asupra faptului că atât preşedinta Lituaniei, cât şi guvernul Lituaniei s-au exprimat clar împotriva acelor propuneri făcute de unii parlamentari.

Cred că o decizie aproape unanimă în votul de mâine va sublinia aceste principii care au fost convenite în mod liber de către 27 de state membre, care constituie principiile pe care se întemeiază directivele noastre, şi care au fost consolidate prin Carta drepturilor fundamentale. Nu pot decât să subscriu la puternica poziţie a acestui Parlament.

  Preşedinte. – Am primit două propuneri de rezoluţie(1) depuse în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc miercuri, 19 ianuarie 2011.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – Atunci când criticăm încălcările drepturilor civile în ţările terţe, trebuie să facem o examinare minuţioasă similară şi la nivelul statelor membre. Este foarte decepţionant faptul că parlamentul lituanian a mers până la a incrimina difuzarea de informaţii asupra orientării sexuale sub pretextul protejării minorilor, sentimentelor religioase şi a convingerilor politice. Aceasta constituie o încălcare clară a libertăţii de exprimare şi nu poate fi justificată nici măcar de voinţa majorităţii populaţiei. Drepturile inviolabile ale minorităţilor constituie întotdeauna un atribut al democraţiei, dar parlamentul lituanian a confundat populismul cu democraţia. Aş dori să văd că parlamentul lituanian modifică sau abrogă legile care sunt, în esenţa lor, homofobe şi constituie o încălcare a dreptului constituţional lituanian, a Convenţiei europene a drepturilor omului, a Cărţii drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi a Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Salut curajul preşedintei Lituaniei, Dalia Grybauskaitė, care s-a pronunţat public împotriva discriminării şi sper că ceilalţi îi vor urma exemplul. În orice caz, în cazul în care parlamentul lituanian nu se va conforma obligaţiilor lui internaţionale, va fi necesară o intervenţie din partea Uniunii Europene.