Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2011/2517(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B7-0078/2011

Dezbateri :

PV 02/02/2011 - 15
CRE 02/02/2011 - 15

Voturi :

PV 03/02/2011 - 8.10
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0038

Stenograma dezbaterilor
Miercuri, 2 februarie 2011 - Bruxelles Ediţie JO

15. Situația din Mediterana, în special din Tunisia și din Egipt (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Președintele. − Următorul punct pe ordinea de zi este declarația Vicepreședintelui Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate cu privire la situația din zona mediteraneană, în special din Tunisia și Egipt.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Ashton, Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Domnule Președinte, am urmărit cu toții cu foarte mare atenție evenimentele recente din Tunisia și Egipt.

Popoarele din cele două țări și-au exprimat doleanțe și aspirații legitime și așteaptă un răspuns pe măsură nu numai din interiorul țărilor lor, ci și din partea partenerilor acestora, inclusiv Uniunea Europeană. Mesajul lor este clar: sistemele lor politice au ajuns într-un punct de unde nu se mai pot întoarce și este timpul schimbării.

Vreau să folosesc această ocazie pentru a-mi exprima admirația pentru demnitatea și curajul pe care le-au arătat și, în lumina a ceea ce vedem la televizor că se întâmplă mai ales în Egipt, fac apel la calm, la reținere și la dialog.

Voi începe prin a vorbi despre Tunisia. Schimbările care au survenit sunt remarcabile și au pus bazele altor schimbări democratice în această țară. În ciuda multor provocări, semnele pozitive sunt deja evidente în Tunisia, unde s-au făcut eforturi pentru a îndeplini cererile populației. Guvernul de tranziție a făcut o seamă de pași importanți, în special prin eliberarea prizonierilor politici și prin instaurarea libertății cuvântului, precum și prin deferirea justiției a mai multor membri ai familiei fostului președinte Ben Ali, acuzați de corupție.

Mai mult, s-au înființat trei comisii independente care și-au început deja activitatea: Comisia de anchetă a corupției și utilizării abuzive a fondurilor publice, Comisia de anchetă a abuzurilor comise în timpul reprimării recentelor evenimente și Înalta comisie pentru reformă politică.

Am luat, de asemenea, notă de cea mai recentă remaniere guvernamentală la cererea populației. Guvernul se bucură de sprijinul principalelor partide de opoziție și al principalului sindicat – Sindicatul general tunisian. Pacea și stabilitatea sunt importante pentru ca Tunisia să poată organiza alegeri democrate și transparente și realiza schimbări politice, economice și sociale vitale. Uniunea Europeană sprijină țara și poporul tunisian în acest moment dificil de tranziție, iar răspunsul nostru a fost imediat – nu pentru a ne impune opiniile și ideile, ci pentru a ne oferi sprijinul și colaborarea.

Am discutat săptămâna trecută cu noul ministru al afacerilor externe, domnul Ounaies, imediat după numirea sa, și ne-am întâlnit și astăzi la Bruxelles. Am purtat o discuție fundamentală la Bruxelles – primul loc pe care l-a vizitat de la numirea în funcție – referitoare la cel mai bun mod în care Uniunea Europeană poate să sprijine tranziția și să ajute poporul tunisian. Astăzi el a confirmat cererea de sprijin din partea UE pentru pregătirea alegerilor și monitorizarea viitoarelor alegeri. Suntem pe punctul de a trimite o echipă de experți în Tunisia pentru a evalua legislația electorală și pentru a oferi consultanță juridică electorală autorităților de tranziție, iar săptămâna trecută s-a deplasat la fața locului directorul executiv al SEAE, Hugues Mingarelli, pentru a discuta despre nevoile populației.

Cât despre alte forme de ajutor, am mărit sumele alocate cooperării cu societatea civilă. Această măsură va fi însoțită de o reorientare a programelor de asistență, pentru a ajuta populația într-un mod mai direct. Politicile liberale nu pot oferi singure bunăstarea economică și socială necesară și nici nu pot asigura distribuția bogăției tuturor tunisienilor. Astfel, ne vom revizui prioritățile împreună cu Tunisia, vom ține seama de noua situație și vom adapta asistența acordată nevoilor lor sociale.

Astăzi, domnul ministru mi-a transmis preocupările și planurile lor, pentru a ne ajuta să oferim răspunsul potrivit, alături de alți parteneri internaționali.

Am oferit sprijin concret, pentru început, în domeniul electoral; în domeniul guvernanței și tranziției la democrație; sprijin pentru societatea civilă și ONG-uri; sprijin pentru statul de drept și reforma juridică; în domeniul guvernanței economice și al luptei împotriva corupției; în domeniul dezvoltării economice și sociale (inclusiv sprijin regiunilor sărace din centrul și sudul Tunisiei).

De asemenea, suntem pregătiți să luăm în considerare, împreună cu statele membre, măsuri legate de mobilitate și un mai mare acces la piață. Suntem în curs de a stabili contacte pentru luarea de măsuri practice în legătură cu toate aceste chestiuni și vom continua pe calea dialogului. Intenționez să mă deplasez în Tunisia peste două săptămâni.

Cât despre cererea autorităților tunisiene de înghețare a bunurilor domnului Ben Ali și ale persoanelor strâns legate de regimul acestuia, deja am făcut primii pași în acest sens. Am accelerat procedurile care să-i permită Consiliului Afaceri Externe de luni să adopte o decizie privitoare la măsurile restrictive, în vederea impunerii înghețării bunurilor persoanelor anchetate pentru deturnare de fonduri din bugetul de stat al Tunisiei. Autoritățile tunisiene ne-au trimis o listă cu persoanele care ar trebui să facă obiectul acestor măsuri.

După cum am mai spus, directorul nostru executiv, Hugues Mingarelli, s-a deplasat la fața locului săptămâna trecută. Acesta a purtat discuții cu guvernul provizoriu și cu președinții tuturor celor trei comisii nou create și s-a întâlnit cu reprezentanții societății civile.

Vreau să salut, de asemenea, inițiativa Parlamentului European de a trimite o delegație în Tunisia. În opinia mea, este vital ca poporul tunisian să vadă puternicul sprijin acordat de UE, în special de Parlamentul European, în acest moment critic de tranziție la democrație. Trebuie să întărim toate contactele interumane posibile și să întindem o mână societății civile, inclusiv prin sprijinirea ONG-urilor, a asociațiilor profesionale și a schimburilor de studenți.

Aceasta este o ocazie de întărire a parteneriatului dintre Tunisia și Uniunea Europeană, pe baza unei afirmări a democrației și a reformelor economice și sociale. Sper într-o construcție ridicată pe respect și încredere reciproce între popoarele noastre, pentru a asigura stabilitatea și un viitor democratic și prosper pentru Tunisia. În acest context, aștept cu nerăbdare viitoarele alegeri libere și democratice, precum și crearea noului guvern. Am stabilit, împreună cu ministrul tunisian de externe, să reluăm în scurt timp negocierile referitoare la statutul avansat, pentru a le putea încheia odată ce s-a instalat un nou guvern ales democratic.

În final, ministrul afacerilor externe a descris atmosfera ca pe una de reconciliere. Sper că vom putea colabora cu Tunisia pentru a impulsiona această atmosferă către o nouă democrație mai liberă.

Mă voi referi acum la situația din Egipt. Acum mai bine de o săptămână, am fost martorii declanșării unei mișcări extraordinare. După părerea mea, protestele anti-guvernamentale – inspirate în mod clar de evenimentele din Tunisia și dincolo de ea și organizate în principal prin intermediul site-urilor de socializare și din gură în gură – au luat întreaga lume prin surprindere.

Marea forță a acestei răscoale populare este faptul că are loc pe tot teritoriul Egiptului. Sute de mii de oameni, tineri și bătrâni, bărbați și femei, ies în stradă cerându-și drepturile politice și socioeconomice legitime. Protestele au cuprins întreaga țară, de la Cairo la Alexandria și Suez, iar mulțimile au continuat să fie din ce în ce mai numeroase și mai diverse, protestatarii cerând schimbarea regimului și respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Deși inițial au fost pașnice, protestele au devenit din ce în ce mai violente, poliția trebuind să folosească gaze lacrimogene, gloanțe de cauciuc și tunuri cu apă. Avem o serie de temeri legate de folosirea de muniție adevărată. La fel ca toți ceilalți membri onorabili prezenți astăzi aici, deplâng pierderile considerabile de vieți omenești din timpul demonstrațiilor și vreau să transmit un gând bun tuturor celor care și-au pierdut persoane dragi. Ne mai îngrijorează numărul mare de persoane rănite și arestate, toate părțile implicate trebuind să fie mai reținute și să oprească violențele.

Am pregătit concluzii pe care le vom prezenta luni, în cadrul Consiliului Afaceri Externe, unde vom solicita autorităților egiptene să elibereze imediat demonstranții pașnici care au fost reținuți. Libertatea de expresie și libertatea de întrunire sunt drepturi fundamentale pentru toți oamenii, pe care statul are datoria de a le proteja. Restricțiile impuse asupra mass-media, inclusiv asupra internetului, sunt inacceptabile și îndemn autoritățile egiptene să repună imediat în funcțiune toate rețelele de comunicații.

Poporul egiptean își exprimă dorința de schimbare prin organizarea de demonstrații la scară națională. Sute de mii de oameni participă la demonstrații în toată țara. Este extrem de important ca aceste voci să fie ascultate acum și ca situația să fie rezolvată prin măsuri urgente, concrete și decisive. A venit vremea unei tranziții ordonate și a unei transformări pașnice de amploare.

Autoritățile trebuie să stabilească și să ia în serios un dialog deschis cu forțele politice. Este important ca societatea civilă să joace un rol crucial în acest dialog. Autoritățile egiptene trebuie să progreseze rapid prin intermediul unui guvern cuprinzător, care să conducă la un proces autentic de reforme democratice substanțiale și să pregătească calea alegerilor libere și corecte.

Vom oferi întregul nostru sprijin unui Egipt care se transformă pentru a deveni mai democratic și mai pluralist. Avem interese comune de pace și prosperitate în zona mediteraneană și în Orientul Mijlociu.

Acum nu ne mai rămâne decât să adaptăm și să întărim mijloacele pe care le avem la dispoziție pentru a sprijini reformele politice, economice și sociale necesare. Cooperarea noastre se bazează deja pe democrație, drepturile omului și statul de drept și nu ne mai rămâne decât să punem din nou accentul pe ele și să le consolidăm.

În opinia mea, politica înseamnă schimbare: înseamnă a-i ajuta pe ceilalți să-ți modeleze viețile. Suntem martorii, în întreaga lume arabă, ai unor schimbări potențial pozitive, provocate de dorințele popoarelor respective.

Ca Uniune Europeană, oferta noastră pentru această regiune și pentru popoarele de acolo este solidaritatea și sprijinul acordat pentru punerea în aplicare a reformelor. Suntem o uniune de democrații – avem o chemare democratică și vom sprijini, așadar, acest proces de schimbare cu creativitate și hotărâre.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: Stavros LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

 
  
MPphoto
 

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, în numele Grupului PPE. – (ES) Domnule președinte, doamnă Ashton, doamnelor și domnilor, indiferent de rezultatul sau urmările situației din Egipt, cred că putem afirma în mod cert că va exista un înainte și după evenimentele care au avut loc în Tunisia.

După părerea mea, nu ar trebui să căutăm vinovați în această sală pentru că această criză a prins Uniunea Europeană pe picior greșit, totuși consider că ar trebui să tragem unele concluzii cu privire la această chestiune.

În primul rând, Uniunea Europeană trebuie să fie mai vizibilă, trebuie să vorbească într-un singur glas și să evite orice disonanță; din acest motiv am creat Serviciul European de Acțiune Externă și funcția de Înalt Reprezentant.

În al doilea rând, trebuie să învățăm din lecțiile care ne-au fost date de politicile de complacere cu dușmanii libertății, din Belarus până în Cuba, țările mediteraneene situându-se undeva la mijloc. Trebuie să ne întrebăm dacă există efectiv mai multă stabilitate, mai multă prosperitate și mai multă democrație, așa cum a intenționat Procesul de la Barcelona.

În al treilea rând, domnule președinte, consider că trebuie să distingem între ceea ce trebuie să facă Uniunea Europeană pe termen mediu și ceea ce trebuie să facă pe termen scurt. Pe termen scurt – cred că doamna Ashton a întocmit o foaie de parcurs – Uniunea Europeană trebuie să ofere un sprijin hotărât proceselor de tranziție, pentru a nu frustra speranțele de libertate ale acestor țări prietenoase. Este, de asemenea, datoria noastră, domnule președinte, să îi avertizăm cu privire la riscurile implicate în aceste procese astfel încât să nu fie deturnate de dușmanii societăților libere.

Pe termen mediu, domnule președinte, este important ca Uniunea Europeană să mediteze profund la o abordare strategică în vederea reformării politicii noastre de vecinătate, lucru pe care i l-am cerut și domnului Füle ieri în Comisia pentru afaceri externe.

Toate acestea trebuie făcute, domnule președinte, fără a pierde din vedere faptul că este mai dificil să păstrăm echilibrul libertății decât să scăpăm de jugul tiraniei.

 
  
MPphoto
 

  Adrian Severin, în numele Grupului S&D. Domnule președinte, evenimentele actuale din Tunisia, Egipt și alte țări din regiune trebuie să ne amintească că stabilitatea fără libertate este, dacă nu o simplă iluzie, cel puțin o realitate nesustenabilă.

Trebuie să ne amintim, de asemenea, că o revoluție sau o revoltă socială este o garanție a schimbării, însă nu și a unei vieți mai bune. Sper că vom găsi inspirația pentru a sprijini acest proces pentru a-l face un proces care aduce schimbare în mai bine, nu în mai rău.

Este necesară o analiză profundă a situației din Tunisia și Egipt (și nu numai de acolo), deoarece trebuie să înțelegem dacă am procedat corect în trecut în vederea evitării acestor crize. Ce măsuri ar trebui să luăm pe viitor pentru a anticipa sau evita crize asemănătoare? Și, în cele din urmă, ce am putea face pentru a ne asigura că criza actuală va contribui la libertatea popoarelor în cauză și la stabilitatea regiunii, evitând totodată orice trecere spre mai multă sau un alt tip de instabilitate și un alt timp de totalitarism sau oprimare.

Trebuie să adoptăm o atitudine preventivă și proactivă în această privință și pentru aceasta avem nevoie de o strategie. Desigur, mesajele noastre au fost corecte în ceea ce privește stabilirea unui echilibru între cuvântul cheie „reformă” și cuvintele cheie „ordine” sau „stabilitate”. Însă lucrurile cele mai grele constau în cele mai mărunte detalii și mulți dintre noi considerăm efectiv că nu am abordat detaliile și că nu am dat dovadă de suficientă viziune sau de suficientă putere în abordarea acestor provocări. Un alt factor important este capacitatea noastră de a discuta cu toți actorii implicați, printre care forțele islamice, pentru a putea să-i integrăm pe toți într-un proces pozitiv.

Sperăm că Comisia și Consiliul vor reuși să formuleze o astfel de strategie pe viitor și ne-ar face plăcere dacă ne-ar putea oferi mai multe informații în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE.(FR) Domnule președinte, cred că evenimentele care au loc în prezent în Tunisia, și mai ales în ultimele câteva ore în Egipt, sunt deopotrivă istorice și foarte tragice.

Aflăm că sute și sute de oameni au fost răniți în ultimele ore. Menționez acest fapt în primul rând deoarece văd o asemănare între ceea ce se întâmplă în prezent în Orientul Mijlociu, în Africa de Nord, și ceea ce s-a întâmplat în Europa în 1989. Tocmai de aceea sunt surprins, mirat și dezamăgit de faptul că Europa face acum exact aceleași greșeli pe care le-a făcut în 1989, și doresc să fiu clar în această privință.

Este incredibil, domnule președinte, că noi, așa-numitul continent democratic, nu am reușit încă să oferim sprijinul nostru deplin maselor de oameni de pe străzi – mase care nu vor nimic altceva decât sprijinul nostru.

(Aplauze)

Doamnelor și domnilor, încă nu am auzit-o pe doamna Ashton oferind sprijinul nostru, nici ieri și nici astăzi.

De ce, doamnă Ashton, a reacționat Europa atât de slab? De fapt, nu am reacționat mai deloc. Ați reacționat dvs., și apoi Germania, Franța și Regatul Unit au emis, de asemenea, o comunicare, fără a se consulta între ele, ca și cum Europa nu ar exista. Trebuie să spun că singurul discurs european satisfăcător a venit din afara Uniunii, respectiv de la prim-ministrul turc, domnul Erdogan, care i-a spus domnului Mubarak că ar trebui să asculte cerințele poporului său și că, prin urmare, ar trebui să se retragă. Acesta a fost singurul răspuns decent pe care l-am auzit la nivel european.

(Aplauze)

Cred că discursul pe care îl țineți astăzi este foarte important pentru oamenii de pe stradă, care luptă poate pentru viețile lor. Cred că Europa a făcut două greșeli în ultimele zile.

În primul rând, nu ne dăm seama că avem de-a face cu un moment istoric și, în al doilea rând, mult mai important, este posibil să fi judecat greșit situația. Ne este teamă – și de aici și această comunicare interpretată greșit – că după alegeri va veni la putere un regim islamic. Ei bine, permiteți-mi să vă spun că mie nu-mi este frică. Am încredere în cetățenii din Tunisia și în cetățenii din Egipt.

(Aplauze)

Ei sunt cei care își doresc democrația, și faptul că copții și musulmanii mărșăluiesc acum împreună dovedește suficient ceea ce își doresc, respectiv o democrație cu adevărat deschisă.

Vă voi da un al doilea exemplu pentru a vă arăta de ce nu ar trebui să ne fie teamă să cerem o democrație deschisă în aceste țări. Cunoașteți cu toții cazul lui Mohammed Bouazizi, bărbatul care a început de fapt revoluția în Tunisia dându-și foc. Ei bine, doamnă Ashton, pe sicriul domnului Bouazizi nu s-a aflat niciun steag verde al Islamului. S-a aflat steagul roșu al Tunisiei, și deci aceste revoluții la care asistăm acum nu sunt revoluții islamice. Dimpotrivă, sunt revoluții pentru libertate.

(Aplauze)

Pin urmare, acum, când mii de oameni se adună la Cairo de aproape o săptămână, și acum, când au loc demonstrații în Iordan, Yemen, Siria și Algeria, vă cer, doamnă Ashton, să schimbați poziția Uniunii Europene. Aș dori să vorbiți în numele nostru și să spuneți răspicat astăzi, în această sală, că Uniunea Europeană sprijină 100 % cetățenii din Egipt și cererile acestora. Dorim ca președintele Mubarak să-și asculte în cele din urmă poporul și, retrăgându-se, să-și elibereze țara, pentru ca aceasta să se poată bucura astăzi de democrație și libertate. Acesta este mesajul pe care aș dori să-l aud în răspunsul pe care urmează să-l dați.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE.(FR) Domnule președinte, doamnă Ashton, ne cereți să rămânem calmi. Totuși, să spunem lucrurilor pe nume! Trupele domnului Mubarak sunt cele care au adus teroarea în piața din Egipt astăzi, nu demonstranții! Așadar, nu le cereți tuturor să fie calmi. Cereți-i domnului Mubarak să oprească atacurile împotriva demonstranților, deoarece face asta pentru a putea spune apoi: „Voi restaura ordinea în acest haos”. Aceasta este capcana pe care ne-o întinde, și tot ceea ce putem să le spunem celor două părți este „Să ne păstrăm calmul!” Nu, categoric nu. Trebuie să-i spunem domnului Mubarak să se calmeze, și cea mai bună modalitate de a liniști lucrurile este ca el să părăsească scena, să plece. Apoi se va face liniște și în Cairo.

Ați observat că oamenii care au venit cu cuțite erau polițiștii domnului Mubarak? Oameni săraci, aduși cu autobuzul dimineața aceasta din adâncurile Egiptului, sunt cei care au învolburat apele. Trebuie să spunem acest lucru, doamnă Ashton, și nu trebuie să ne prefacem că nu știm asta. Există ceva care mă surprinde la dvs.: astăzi înțelegeți totul despre ceea ce s-a întâmplat, despre ceea ce s-a întâmplat în Tunisia în urmă cu trei săptămâni. Totuși, când, în urmă cu trei săptămâni, noi, cei din Parlamentul European v-am solicitat să încetați negocierile privind îmbunătățirea acordurilor cu Tunisia din cauza dictaturii, ne-ați spus că acest lucru nu este posibil. Acum, astăzi, este posibil. Sunteți un mercenar care rezistă până în ultimul minut. Lucrurile sunt clare. Prin urmare, vă cer un lucru, doamnă Ashton: spuneți-ne unde și-a investit Europa banii, în cazul Tunisiei. Spuneți-ne ce companii au primit bani europeni; spuneți-ne care dintre societățile domnului Ben Ali și ale soțiilor sale au fost sprijinite cu bani europeni. Ne puteți spune. Acest Parlament are dreptul să știe.

În al doilea rând, doamnă Ashton, deoarece spuneți acum că veți sprijini cetățenii din Tunisia, v-aș cere să garantați un lucru: egalitatea de șanse în procesul democratic în timpul tranziției. Dacă se vor face noi alegeri – după cum știți, Adunarea Constituțională Democratică Tunisiană are bani, însă partidele de opoziție, care au fost interzise de ani de zile, nu au – Uniunea Europeană trebuie să-și joace rolul în sprijinirea corectitudinii și egalității democratice. În cazul Egiptului, doamnă Ashton, un lucru este clar astăzi: dacă nu vom reuși să sprijinim egiptenii în procesul de eliberare, popoarele din Orientul Mijlociu, popoarele arabe ne vor întoarce încă o dată spatele, într-un moment în care ne confruntăm cu o situație extraordinară, o situație pe care ați omis să o menționați, domnule Verhofstadt: în Gaza a avut loc o demonstrație de sprijinire a egiptenilor, iar organizația teroristă Hamas a interzis demonstrația. Aceasta este dovada faptului că vântul democrației nu suflă împotriva teocrațiilor din Orientul Mijlociu și din țările arabe și că este datoria noastră să le ajutăm. Am petrecut ani văicărindu-ne, când singura alegere era între dictaturi și teocrații. Ei bine, cu voia lui Dumnezeu! Există o a treia posibilitate, care este libertatea și lupta pentru libertate împotriva dictaturilor și a teocrațiilor, și rolul nostru ca europeni este să-i sprijinim pe cei care poartă această bătălie.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare de tip „cartonaș albastru” adresată în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

 
  
MPphoto
 

  Niki Tzavela (EFD). - Domnule președinte, cu tot respectul cuvenit domnului Verhofstadt și domnului Cohn-Bendit, aș dori să-i spun Înaltului Reprezentant că am obiecții foarte categorice la ceea ce au spus acești doi domni. Această situație îmi amintește de Iran. Vă rugăm să fiți atenți atunci când vine vorba de Africa de Nord. Această parte a lumii nu este Europa.

Întrebarea este: nu vă amintiți ce s-a întâmplat în Iran? Nu vedeți nicio asemănare? Nu sunteți de acord cu faptul că trebuie să asigurăm o tranziție disciplinată aici?

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  Daniel Cohn-Bendit (Verts/ALE).(FR) Doamnă Tzavela, nu aș îndrăzni să vă dau o lecție de istorie, însă aș dori totuși să menționez faptul că, în Iran, Occidentul și Statele Unite au fost cele care au sprijinit șahul Iranului și că, până în ultimul moment, chiar și sub guvernarea Bakhtiar, ne-am situat de partea greșită și am oferit toate armele pentru a ajuta teocrația iraniană să câștige.

Acesta este mesajul pe care am dorit să vi-l comunic: dacă nu vom reuși să-i sprijinim pe cei care luptă pentru libertate, atunci aceștia vor ajunge în impas și cealaltă parte va câștiga. Aceasta este lecția pe care am învățat-o în Iran, doamnă Tzavela. Lecția pe care am învățat-o în Iran a fost rezumată de domnul Gorbaciov: „Istoria îi va pedepsi pe cei care ajung prea târziu.”

Cer ca, măcar o dată, Europa să nu ajungă prea târziu în această regiune.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. Domnule președinte, Franța a avut desigur grijă de Ayatollah Khomeini și l-a trimis înapoi cu avionul în Teheran.

Însă, trecând la un alt aspect, Egiptul este republică din 1956, însă Mubarak este doar al treilea președinte al țării. În Tunisia, Ben Ali a fost doar al doilea lider de la obținerea independenței în urmă cu 53 de ani. Când decorul politic oferă atât de puține speranțe de schimbare, încep în mod inevitabil să se adune frustrări – așa cum se întâmplă acum, când uraganul schimbării suflă în întreaga regiune.

Grupul meu, Grupul ECR, cere o tranziție cu adevărat democratică și pașnică în Egipt. Astăzi asistăm la o tendință îngrijorătoare spre violență. Este greu să credem că Mubarak poate juca un rol în această tranziție în afară de acela de a se retrage.

Tunisia rămâne, de asemenea, în fierbere, și cu cât mai mult durează aceasta, cu atât mai mare este pericolul ca islamicii să preia inițiativa politică. Poate că Tunisia a fost autoritară și coruptă, însă a fost profund seculară și pro-occidentală; nu trebuie să uităm acest lucru.

Acesta este într-adevăr un pericol și în Egipt, unde Frăția Musulmană Islamistă încearcă să umple golul politic chiar în timp ce vorbim. Radicalizarea politicilor egiptene ar fi un dezastru pentru această țară și pentru Israelul învecinat. Însă ar putea avea implicații grave și pentru operarea Canalului Suez.

Eforturile diplomatice ale UE în Tunisia și Egipt trebuie să se concentreze în întregime pe garantarea stabilității și ordinii și pe combaterea celor care încearcă să răspândească violență și frică, așa cum vedem astăzi. Pentru a construi o democrație liberală în aceste țări fără astfel de tradiții, UE, SUA și instituțiile noastre politice din Europa trebuie să le ofere acum resurse semnificative politicienilor democratici moderați și noilor partide, care trebuie să fie devotați pluralismului politic și organizării unor alegeri libere și corecte și, spre deosebire de Frăția Musulmană, să fie pregătiți să renunțe la putere dacă vor fi învinși la vot. Aceasta este o provocare imensă și poate că nu vom asista la un „moment istoric de genul căderii Zidului Berlinului” în lumea musulmană.

Există deja modele democratice bune în țările majoritar musulmane, precum Indonezia, Turcia și Bangladesh, care pot fi urmate de Egipt și Tunisia. Sperăm că, pe viitor, alegerea în lumea musulmană nu se va face între tirania seculară și teocrațiile islamice și că se va opta pentru o democrație trainică.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare de tip „cartonaș albastru” adresată în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

 
  
MPphoto
 

  Marc Tarabella (S&D).(FR) Domnule președinte, aș dori pur și simplu să mă adresez domnului Tannock pentru a denunța atitudinea sa față de cei care demonstrează astăzi și să dezvolt, de asemenea, spusele domnului Verhofstadt și ale domnului Cohn-Bendit.

Aceasta este o revoltă populară deoarece oamenii sunt supuși unei sărăcii cumplite. Așadar liderii pe care i-am sprijinit, chiar dacă de dragul asigurării unei anumite stabilități și evitării pericolului islamismului, exercită o domnie a terorii și țin oamenii în sărăcie. Prin urmare, aș dori să vă întreb dacă sunteți de acord cu faptul că oamenii au dreptul să se revolte atunci când sunt ținuți în sărăcie.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (ECR). - Domnule președinte, cred că am afirmat foarte clar în discursul meu că nu doresc ca un tiran secular sau un teocrat islamic să conducă oricare dintre țările din vecinătatea noastră. Mi-ar plăcea desigur un liberal democrat pregătit să participe la alegeri libere și corecte. Cred că situația economică și nivelurile ridicate ale șomajului din Tunisia și Egipt sunt o problemă gravă și trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a o soluționa. Însă nu despre asta este vorba aici. Este vorba, în principiu, despre a asista la o tranziție disciplinată și pașnică în aceste țări și nu la o prăbușire a legii și ordinii. Dorim să vedem stabilitate, pace și desigur democrație în vecinătatea noastră.

 
  
MPphoto
 

  Președintele. − Permiteți-mi să remarc, domnule Tannock, că referința dvs. favorabilă la liberal democrați a provocat multă bucurie în mijlocul sălii. S-ar putea să trebuiască să dați socoteală mai târziu.

(Râsete)

 
  
MPphoto
 

  Marie-Christine Vergiat, în numele Grupului GUE/NGL.(FR) Domnule președinte, nu mi-am dorit neapărat să vorbesc despre trecut, însă aud niște discursuri surprinzătoare. Cred că recent, în ultimele luni, am fost practic singurii, împreună cu unii deputați din Grupul Verzilor/Alianței Libere Europene, care am solicitat o dezbatere privind situația din Tunisia. După cum a spus pe bună dreptate domnul Cohn-Bendit, există într-adevăr numeroși mercenari care luptă până în ultimul minut. Am putea spune multe lucruri despre trecut, însă le-am spus în rezoluția noastră și cred că ar trebui să ne concentrăm în primul rând asupra viitorului.

În primul rând, trebuie să evităm să intervenim în orice mod în afacerile interne ale acestor țări. Nu este de competența noastră, a europenilor, să spunem care ar trebui să fie structura guvernelor din aceste țări. Poporul tunisian a acționat de unul singur pentru a se elibera de regimul dictatorial. Trebuie să-i permitem să se exprime și să-l sprijinim în drumul spre democrație. Orice persoană care urmărește situația din Tunisia știe că trecutul nu este încă mort și îngropat și că se trag sfori și se complotează în spatele ușilor.

Astăzi, violența din Egipt ne arată, de asemenea, că situația este dificilă. Așadar, da, condamnăm răspicat violența, și nu cerem doar reducerea acesteia, așa cum ați făcut dvs. în cazul Tunisiei. Violența poliției este întotdeauna inacceptabilă: este inacceptabilă în prezent, așa cum a fost și în trecut; este la fel de inacceptabilă în Tunisia și Egipt precum și oriunde în altă parte. Ce-ar fi dacă am întreba autoritățile tunisiene și poporul tunisian ce doresc fără a le impune nimic?

Ați trecut în revistă discuțiile dvs. cu ministerul afacerilor externe, însă ați adăugat, fără a fi întrebat, din câte se pare, că doriți să creșteți accesul pe piață în Tunisia. Această măsură este inadecvată, după părerea mea, deoarece ajutoarele Uniunii Europene în acest domeniu au prisosit.

Toată lumea pare să se trezească astăzi în ceea ce privește corupția regimului domnului Ben Ali. Da, liberalizarea economică din Tunisia a adus beneficii familiilor Ben Ali și Trabelsi mulțumită ajutorului Uniunii Europene. Da, Uniunea Europeană trebuie să fie fermă în ceea ce privește toate încălcările drepturilor omului. Uniunea Europeană a pierdut foarte multă credibilitate în aceste țări. Da, în cele din urmă, trebuie să sprijinim democrații și să condamnăm toate dictaturile.

 
  
MPphoto
 

  Fiorello Provera, în numele Grupului EFD.(IT) Domnule președinte, vechea ordine se schimbă în Maghreb și această criză ridică numeroase probleme care nu vor fi ușor de soluționat.

Există riscuri, dar și speranțe. Este posibil ca regimurile autoritare seculare să fie înlocuite de teocrații islamice fundamentale, destabilizatoare. Ar trebui să ne amintim ce s-a întâmplat în Iran: este greu ca dezvoltarea democratică să meargă mână în mână cu revoluția. Avem desigur lecții de învățat de la Iran.

Un alt pericol este că criza economică din această regiune se va înrăutăți probabil, ducând la un nivel și mai ridicat al șomajului în rândul tinerilor și la largi afluxuri de migranți cărora Europa nu le mai poate face față.

Aceste evenimente sunt un semn că politica noastră Euro-Mediteraneană este necorespunzătoare și arată că politica de cooperare pusă în aplicare până acum nu este capabilă să creeze condițiile pentru dezvoltare și democrație. Aceste evenimente nu au fost provocate doar de criza economică, deși aceasta a fost gravă, ci și de lipsa stabilității sociale, cu alte cuvinte de lipsa unor instrumente care să reprezinte interesele oamenilor, precum sindicate, o presă liberă, pluralism politic, un sector voluntar, statul de drept și egalitate de șanse pentru toată lumea.

Sprijinirea țărilor din această regiune în drumul lor ar trebui să fie în centrul politicii europene, alături de ajutorul economic și comercial. Aceasta este modalitatea de a crea stabilitate reală: nu stabilitatea oferită de regimurile autoritare, ci stabilitatea care are la bază consensul social, participarea și instituțiile democratice.

 
  
MPphoto
 

  Nicole Sinclaire (NI). - Domnule președinte, primul lucru care îmi vine în minte în acest moment, în timp ce mă pregătesc pentru delegația ad hoc care va pleca în Tunisia mâine – din care am onoarea de a face parte – este bunăstarea poporului tunisian și necesitatea de a ne aminti cu toții cât de important este să le respectăm valorile culturale și identitatea în timp ce-i ajutăm să construiască un viitor bazat pe statul de drept și pe idealuri democratice.

Oamenii se așteaptă la schimbare și se așteaptă la ajutor fără a fi condiționați. Sunt foarte bucuroasă că domnul Cohn-Bendit a menționat tocmai aspectul pe care l-am adus în discuție în comisia pentru delegație în dimineața aceasta cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu banii europeni în toți acești ani. Reprezentantul SAE a spus că au fost cheltuiți pe reforme. Care reforme? Dacă ar fi existat reforme adecvate, oamenii nu s-ar fi revoltat așa cum au făcut-o. Putem obține niște răspunsuri sincere? Trebuie să-i solicităm guvernului provizoriu să ancheteze unde au mers banii și să se asigure de cheltuirea corectă a banilor UE pe viitor.

 
  
MPphoto
 

  Ioannis Kasoulides (PPE). - Domnule președinte, lumea arabă este partenerul nostru în Uniunea pentru Mediterană. În toate relațiile noastre cu țările arabe am susținut principiile democrației pluraliste, al libertății mass-mediei, al libertății de exprimare și de adunare, al respectării drepturilor omului, al unui sistem judiciar independent și al bunei guvernanțe. Însă am afirmat întotdeauna că aceste principii ar trebuie puse în aplicare din interior, nu impuse din afară.

Cetățenii din Tunisia au reușit, din interior, să sfideze represiunea, un stat polițienesc și tortura, și să câștige libertatea și democrația. Autoritățile tunisiene trebuie să respecte dorința poporului și să inițieze fără întârziere un proces de democratizare, trăgând la răspundere cazurile de corupție sau represiune ale tovarășilor lui Ben Ali.

Din motive asemănătoare, poporul din Egipt a sfidat asasinatele, arestările, gazele lacrimogene și gloanțele și a cerut pâine și libertate, demnitate și emancipare.

Atenție: democrația nu înseamnă alegeri. înseamnă mult, mult mai mult decât atât. Sprijinim categoric oamenii din Egipt și le solicităm liderilor actuali să asculte înțelepciunea cetățenilor săi și să nu devină un obstacol în calea aspirațiilor acestora.

Reprezentanților noștri europeni, Consiliului și Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant, le adresez următorul mesaj: este dezamăgitor să-l ascult pe președintele Obama sau pe Hillary Clinton vorbind curajos și în momentul oportun, în timp ce dvs., ca întotdeauna, sunteți vioara a doua și abia vă auziți.

 
  
MPphoto
 

  Véronique De Keyser (S&D).(FR) Domnule președinte, există într-adevăr momente când trebuie să știm ce parte să alegem. Mi s-a spus acest lucru de nenumărate ori în cadrul Uniunii Europene. Astăzi, este destul de clar ce parte trebuie să alegem: după cum au spus colegii mei, este partea libertății, este vocea poporului.

În timp ce vorbesc în această sală, muzeul din Cairo este în flăcări, pe străzi au izbucnit luptele și cred că, cel puțin în cazul Egiptului, nu am fost suficient de clari. Președintele Mubarak trebuie să plece, trebuie să susținem răspicat acest lucru. Președintele Mubarak, așa cum se prezintă astăzi – și îi respect lupta îndelungată – este incapabil să conducă tranziția politică; ar fi nesăbuit să-i cerem acest lucru și să lăsăm clanul Mubarak să-și regleze conturile cu clanul ElBaradei astăzi pe străzile din Cairo. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea în această privință.

Aș dori, de asemenea, să vă spun că, în cursul ultimelor zile și nopți nu am încetat să mă gândesc la greșeala pe care am făcut-o. Am făcut o greșeală incredibilă: am sprijinit regimuri corupte în numele stabilității, fără să ne gândim la justiție socială sau la aspirațiile popoarelor la libertate.

(Aplauze)

Aceasta este o greșeală pe care trebuie să o îndreptăm și este timpul să facem acest lucru.

A doua greșeală, doamnelor și domnilor, și spun acest lucru cu teamă, este că nu am reușit să înțelegem Islamul politic. Nu am spus „nu am reușit să acceptăm Islamul politic”! Există o diferență între teroriști, fundamentaliști și unii frați musulmani. Stă în puterea noastră să vedem diferența, să inițiem dialogul, să-i lăsăm deoparte pe cei pe care nu-i dorim, însă astăzi am deschis calea acestor fundamentaliști. Am deschis calea unor teroriști!

A sosit timpul să revizuim aceste poziții și, în cele din urmă, trebuie să nu uităm realizările din trecut ale acestor țări, ale Tunisiei, Egiptului și așa mai departe. Vorbesc aici despre structurile seculare ale țărilor și despre drepturile femeilor, care au fost numeroase în aceste țări, în structurile seculare și în constituțiile care nu au legătură cu dreptul islamic. Democrațiile pot fi construite cu partide extrem de diverse. Să păstrăm totuși lucrurile pozitive. Să păstrăm această idee a unui stat secular și al respectului pentru diferite religii și convingeri și pentru diversitate politică.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Edward McMillan-Scott (ALDE). - Domnule președinte, cred că chestiunea de mare urgență astăzi este situația actuală din Egipt. În 2005 am fost președintele unei mici misiuni de observare pentru alegerile din această țară. Ni s-a cerut să mergem pentru turul întâi și apoi pentru turul doi, însă primul tur a fost atât de haotic și de rău organizat, atât de corupt, încât am decis să nu ne întoarcem pentru al doilea tur.

Egiptul este o țară unde, timp de aproximativ 30 de ani, un dictator, în persoana lui Mubarak, și-a asumat puterea absolută într-o domnie extrem de brutală, tirană și arbitrară și, deși recunoaștem cu toții extraordinara revoluție de pe străzile Egiptului, recunoaștem, de asemenea, în reacția lui Mubarak, pe cineva care simte că este sprijinit, nu numai în Egipt, ci și în altă parte.

Recunoaștem că Uniunea Europeană nu are A Șasea Flotă. Suntem capabili doar să proiectăm putere morală, iar când doamna Ashton a vorbit, foarte blând, la începutul acestei dezbateri, nu a adus din păcate cu sine și un băț mare. Așadar, trebuie să vorbim blând, în regulă, însă și într-un singur glas, și cred că problema actuală a Europei este că nu vorbește într-un singur glas la nivelul lui Cathy Ashton și al altor lideri.

Am făcut referire la acest lucru mai devreme – la faptul că prim-miniștrii Britaniei, Franței și Germaniei au făcut declarații separate. Ce-ar fi dacă am vorbi împreună? Să lămurim cu exactitate poziția noastră – în sprijinul democrației și drepturilor omului, nu numai în Europa, ci în întreaga lume, și mai ales, în momentul de față, în Mediterană.

 
  
MPphoto
 

  Franziska Katharina Brantner (Verts/ALE).(DE) Domnule președinte, doamnă Ashton, aș dori să repet solicitarea de a ne furniza lista beneficiarilor fondurilor UE din aceste țări. Există temeri bine întemeiate conform cărora clanul Ben Ali și întreprinderile sale beneficiază, de asemenea, de bani UE.

Cred că trebuie să ne revizuim activitatea în această regiune. Avem nevoie de lămuriri cu privire la cum sunt folosiți banii noștri și de o schimbare clară de direcție. Pentru această schimbare clară de direcție, în Tunisia este nevoie mai întâi de un nou șef de delegație. Aș dori să vă citesc ceea ce ne-a scris acesta astăzi într-un e-mail:

(FR) Strategia Europei în Tunisia nu trebuie revizuită. Vom avea o mai mare libertate în alegerea interlocutorilor și partenerilor noștri, însă sectoarele de intervenție și acordurile noastre cu această țară se dovedesc și mai relevante astăzi.

Cred că este incredibil că șeful de delegație scrie că nu este necesar să ne revizuim politicile față de Tunisia. Vă îndemn să vă asumați responsabilitatea de a schimba șeful de delegație.

Dacă îmi permiteți, aș mai adăuga un lucru cu privire la remarcile doamnei De Keyser; cred că a venit timpul să sprijiniți femeile în tranziție. De exemplu, ce-ar fi să organizăm o conferință cu sprijinul dvs. la care veți participa și veți sprijini femeile pentru tranziție, punând accent pe rolul acestora și susținându-le pentru a consolida și scoate în evidență procesul laic și secular din aceste țări? Aceasta ar putea fi un program feminist pentru dvs.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Mirosław Piotrowski (ECR). - (PL) Domnule președinte, puterile politice din întreaga lume sunt captivate de protestele în masă din Tunisia și mai ales din Egiptul important din punct de vedere strategic. Sunt posibile diverse scenarii, de la o preluare pașnică a puterii de către forțele pro-democratice la haos economic și izbucnirea unui conflict armat, și nici utilizarea armelor nucleare nu poate fi exclusă.

Situația se schimbă în permanență și este dificil de prezis. Societățile arabe, care au fost ani de zile lipsite de drepturi fundamentale precum libertatea de exprimare sau dreptul de a lua parte la alegeri libere, sunt hotărâte să determine schimbarea puterii cu orice preț. Parlamentul European ar trebui să ajungă la o poziție comună și să ia măsuri pentru a se asigura că nu va fi destabilizată întreaga regiune. Nu trebuie să uităm rezoluția adoptată recent de Camera noastră privind persecutarea creștinilor, în care a fost menționat și Egiptul. Ar trebui să avem în vedere luarea unor măsuri mai tangibile și să trimitem o misiune de observare în Egipt.

 
  
MPphoto
 

  Willy Meyer (GUE/NGL).(ES) Domnule președinte, doamnă Ashton, Uniunea Europeană trebuie să-și revizuiască politica de vecinătate, deoarece este clar că am lăsat impresia că suntem mai preocupați de încheierea acordurilor de liber schimb decât de dezvoltarea popoarelor și de drepturile omului. Problema, doamnă Ashton, nu este poziția actuală a Uniunii Europene față de regimurile Ben Ali sau Mubarak, ci poziția pe care a adoptat-o Uniunea Europeană alaltăieri, care nu a arătat nici cel mai mic sprijin pentru schimbările pe care le-au cerut oamenii în stradă.

Aceasta este problema pe care trebuie să o soluționeze Uniunea Europeană: că nu dăm dovadă deloc de sprijin pentru schimbările pe care le cer oamenii, nu numai în Tunisia, ci și în Maroc, Egipt, Iordan și Yemen; un număr imens de oameni care nu mai pot să suporte autocrația sau o criză care-i afectează pe cei mai slabi. Aceasta este revizuirea pe care trebuie să o facă Uniunea Europeană; trebuie să fie în prim planul circumstanțelor prin schimbarea direcției politicii sale de vecinătate.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder (EFD). - (NL) Domnule președinte, nu este surprinzător că evoluțiile politice captivante din Tunisia și Egipt sunt urmărite îndeaproape în Republica Islamică a Iranului. Atât guvernul iranian, cât și opoziția sprijină vocile de pe străzi. În mod interesant, ambele se laudă că au fost în spatele acestei revolte arabe populare. Regimul iranian anunță sosirea valului revoluționar care a început în această țară în 1979 și despre care cred că se răspândește acum în lumea arabă, în timp ce opoziția iraniană se consideră instigatoarea protestelor populare în masă din Tunis și Cairo.

În timp ce pragmatica tabără arabă din Orientul Mijlociu se apropie de o prăbușire iminentă, liderii iranieni au mai multe motive de optimism decât opoziția. Uniunea Europeană nu ar trebui să se prefacă că nu vede această amenințare. O radicalizare a lumii arabe este categoric incompatibilă cu viața demnă după care afirmă în mod firesc că tânjesc protestatarii tunisieni și egipteni. Republica Islamică a Iranului nu ar trebui sub nicio formă să fie privită drept model, ci ca o poveste cu rol de avertisment.

 
  
MPphoto
 

  Philip Claeys (NI). - (NL) Domnule președinte, ceea ce se întâmplă acum în țări precum Tunisia și Egipt este un eveniment extrem de important. Oamenii se ridică împotriva despoților dictatoriali și acesta este un lucru bun.

Întrebarea capitală este desigur ce se va întâmpla după aceste evenimente. Există un fel de paradox când vine vorba despre democratizare în lumea islamică, unde mai multă democrație duce adesea la mai mult islamism, care duce la rândul său la mai puțină democrație. Desigur, noi, europenii, ar trebui să sprijinim procesul democratic. Totuși, acest sprijin ar trebui acordat forțelor democratice veritabile și nu ar trebui să ajutăm niciodată intenționat o organizație precum Frăția Musulmană să pună bazele unei dictaturi teocrate în Egipt, oferindu-i sprijinul UE. În caz contrar, situații precum cea la care asistăm acum în Iran vor apărea în întreaga regiune.

Prin urmare, să ne alegem partenerii cu prudență. La urma urmei, Ben Ali și partidul său erau încă membri ai Internaționalei Socialiste până acum câteva săptămâni. Totuși, acum, că s-a schimbat direcția vântului, a fost expulzat din aceasta peste noapte. Ei bine, doamnelor și domnilor, propun să fim prudenți pe viitor, să ne alegem cu grijă partenerii și să nu facilităm situația islamiștilor.

 
  
MPphoto
 

  Hans-Gert Pöttering (PPE).(DE) Domnule președinte, doamnă Ashton, doamnelor și domnilor, răspunsul nostru la evenimentele din lumea arabă trebuie să se bazeze pe conceptul de umanitate. Fiecare om, indiferent dacă este musulman, evreu, creștin sau dacă nu crede în ceva anume, are aceeași valoare și același drept de a trăi în demnitate. Dacă așa stau lucrurile, atunci aceasta înseamnă, de asemenea, că oamenii din țările arabe au dreptul să trăiască în libertate, într-o democrație și cu un stil de viață care respectă demnitatea umană.

Prin urmare, astăzi este responsabilitatea noastră și o sarcină importantă pentru viitor să le spunem oamenilor din lumea arabă, care cer în mod pașnic libertate și democrație, că le stăm alături solidar. Ne exprimăm solidaritatea față de musulmanii pașnici din lumea arabă.

(Aplauze)

Am făcut greșeala odată de a închide ochii la comunismul totalitar deoarece am spus că avem nevoie de stabilitate. Nu trebuie să facem această greșeală din nou astăzi, deoarece stabilitatea implică, de asemenea, libertate și democrație, pe care ar trebui să le sprijinim.

Dacă ceea ce auzim acum este adevărat – până acum nu am știut că la Cairo se trag focuri de armă și că până acum armata a fost oprită atât în Tunisia, cât și în Egipt – dacă armata avansează prin violență, atunci acest lucru nu poate dura foarte mult timp. În Europa, am avut revoltele din Germania de Est în 1953, din Ungaria în 1956, din Cehoslovacia în 1968, și apoi a venit Solidarność.

Libertatea va triumfa în cele din urmă și prin urmare astăzi trebuie să le spunem tuturor celor care recurg la violență: opriți împușcăturile și oferiți-le oamenilor libertate prin intermediul alegerilor libere. Ar trebui să depunem eforturi pentru a sprijini această afirmație prin cuvinte și fapte, inclusiv în această sală.

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda (S&D).(DE) Domnule președinte, doamnă Ashton, unii oameni spun că nu putem învăța din trecut. Ar trebui totuși să încercăm să facem acest lucru. Cât despre interpelările referitoare la Iran – și domnul Cohn-Bendit a răspuns deja acestora – aș dori să menționez încă o dată ceea ce s-a întâmplat în Iran la acea vreme. Am sprijinit un regim murdar. Am tolerat mai mult sau mai puțin poliția secretă care lucra la acea vreme împotriva oamenilor și tortura oamenii. Statele Unite, împreună cu Regatul Unit, l-au înlăturat de la putere pe Mohammad Mossadegh, care a dorit o revoluție pașnică.

Am făcut unele progrese în această privință acum, însă nu suficiente. Cred că trebuie să spunem foarte clar – și în această privință sunt de acord cu colegul meu deputat care a menționat deja acest aspect – că trebuie să fim de partea oamenilor care au început și accelerat această revoluție – și aceștia nu au fost islamiștii. Să fim încântați de marea oportunitate care constă în faptul că revoluția nu a fost începută de islamiști, ci de oamenii de pe străzi, de cetățeni obișnuiți care erau nemulțumiți de nedreptatea socială, situația economică și lipsa democrației. Iată ce s-a întâmplat aici.

Doamnă Ashton, doamnelor și domnilor, să ne privim autocritic, deoarece parte din strategia noastră privind vecinătatea a eșuat ca urmare a acestei situații. Mai mult decât atât, parte a strategiei noastre privind vecinătatea s-a bazat pe existența stabilității. Avem nevoie de pace în Orientul Mijlociu. Ne-am așteptat ca pacea în Orientul Mijlociu să fie asigurată de dictaturi și dictatori și acest lucru nu este nici posibil, nici acceptabil.

Prin urmare, trebuie să vorbim și să ne spunem părerea în mod clar. Pacea în Orientul Mijlociu va dura doar dacă se va baza pe democrație, și nu pe dictaturi. Prin urmare, doamnă Ashton, trebuie să ne spunem părerea tare și răspicat. Știu că sunteți cunoscută pentru abordarea dvs. delicată, însă în această privință sunt de acord cu colegii mei deputați în sensul că trebuie să vorbim tare și răspicat. Trebuie să vorbiți atât de tare încât să acoperiți multe dintre vocile miniștrilor noștri de externe, uneori poate atât de tare încât să nu auzim vocea lui Hillary Clinton, ci vocea lui Catherine Ashton. Iată ce dorește acest Parlament. Luați faptul că ne așteptăm să fiți foarte categorică în afirmațiile dvs. și ca pe o dovadă a încrederii noastre în dvs.

 
  
MPphoto
 

  Metin Kazak (ALDE).(BG) Domnule președinte, protestele din Tunisia și Egipt, declanșate de aversiunea și intoleranța față de rata în creștere a șomajului în rândul tinerilor, metodele brutale ale poliției, corupție și autoritarism, precum și față de disprețul față de drepturile omului, libertatea de exprimare și principiile democratice sunt provocări cu care se confruntă și alte țări arabe care doresc deja schimbare.

Evenimentele din Tunisia, care a fost privită ca un paradis al stabilității și securității economice, sunt izbitor de asemănătoare cu cele care au inițiat căderea blocului sovietic în Europa de Est. Reprezintă scânteia care anunță prăbușirea pseudo-modelului arab de stabilitate și vor declanșa schimbări democratice în regiune.

Solicitările sunt clare și popoarele tunisian și egiptean nu ar fi de acord cu jumătăți de măsură. Multe dintre condițiile prealabile pentru tranziția spre democrație câștigă deja teren, precum o societate civilă activă, bine organizată, o presă liberă, o opoziție respectată și existența partidelor politice. Totuși, trebuie să ne revizuim în întregime actuala politică externă, doamnă Ashton.

Uniunea Europeană ar trebui să facă o alegere strategică, găsind un echilibru între interesele sale politice și economice și valorile democratice care ne unesc. Europa trebuie să demonstreze că susține fără ocolișuri democrația și că nu sprijină doar stabilitatea în regiune. Motivul este că, atunci când se va produce schimbarea, oamenii își vor aminti cine a fost de partea lor și cine a susținut deja imposibilul statu-quo.

 
  
MPphoto
 

  Heidi Hautala (Verts/ALE). - Domnule președinte, în urmă cu 60 de ani revoluția din lumea arabă însemna sfârșitul domniei colonialiste europene. A doua revoluție din lumea arabă se produce acum sub ochii noștri. Acesta este momentul când Uniunea Europeană trebuie să aleagă dacă se poziționează de partea bună sau de partea greșită a istoriei.

Misiunea este să contribuim la încurajarea unei societăți civile independente în lumea arabă. Bugetul UE trebuie revizuit pentru a lua în calcul nevoile urgente ale Tunisiei, care a suferit 23 de ani de pe urma autocrației.

Majoritatea tunisienilor nu au încredere în acest guvern temporar, neales. Un proces al adevărului începe deja în Tunisia, însă Uniunea Europeană are nevoie și ea de un proces al adevărului, atât de mult a neglijat drepturile omului și valorile democratice în lumea arabă de-a lungul anilor. Este într-adevăr momentul drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 

  Ivo Strejček (ECR). - Domnule președinte, nu împărtășesc opinia potrivit căreia revolta în desfășurare din Egipt este impulsionată în principal de forțe care tânjesc după o democrație în stil european. Privesc revoltele și haosul actual ca o revoluție a schimbării, care este motivată de dorința de a avea o viață mai bună.

Însă problema esențială pentru noi, europenii, este amenințarea că islamiștii radicali ar putea profita de această situație dramatică. Dacă s-ar produce o astfel de schimbare dramatică, Europa, dar și America, ar pierde un aliat arab moderat și tratatul de pace cu Egiptul ar fi pus în pericol. Egiptul se poate transforma repede și ușor într-un regim ostil Europei, Israelului și Americii și se poate apropia de organizația teroristă Hamas. UE ar trebui să se poziționeze ferm de partea celor care aspiră la libertate și care sprijină necontenit alegerile libere.

 
  
MPphoto
 

  Takis Hadjigeorgiou (GUE/NGL).(EL) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, în mod evident vasta majoritate din Parlament sprijină revolta din Egipt și, desigur, o face pe bună dreptate, deși există și unele excepții, după cum tocmai am auzit. Totuși, cred, și ar trebui să fiți de acord cu mine, că politica înseamnă a fi prompt și oportun și cred că toți cei care ne aflăm aici ar trebui să acceptăm că nu ne-am dat seama de ceea ce s-a întâmplat în Egipt în ultimele decade.

Unde eram noi toți când miliarde de dolari din Statele Unit erau trimise în Egipt pentru a sprijini acest regim? Suntem de partea cetățenilor din Egipt care protestează pentru drepturile lor la prosperitate, sănătate și educație. De aceea Parlamentul ar trebui să continue să-și ofere sprijinul unanim. Ar trebui să menționez că în timpul acestui proces ar trebui să-i avem în vedere și pe palestinieni, pentru ca poporul palestinian să nu devină victimă. Reprezentanții din această sală ai Ciprului, unul dintre vecinii Egiptului, monitorizează evenimentele de foarte aproape și, repet, sprijinim poporul egiptean în această revoltă.

 
  
MPphoto
 

  Lorenzo Fontana (EFD).(IT) Domnule președinte, doamnă Ashton, doamnelor și domnilor, după cum au spus mulți colegi, este desigur de dorit să se pună bazele democrației în Africa de Nord, așa cum avem democrație aici în Europa.

Totuși, există și riscuri pentru care trebuie să fim pregătiți. Ne amintim cu toții atacul împotriva creștinilor copți care a avut loc de Crăciun chiar aici în Egipt. Teama noastră, doamnă Ashton, este să nu ne trezim într-o zi cu o dictatură islamică în Africa de Nord.

Din acest punct de vedere, este esențial ca Europa să fie vigilentă pentru nu a ajunge în situația în care să aibă țări care să-i fie ostile în Africa de Nord care, trebuie să ne amintim, are multe legături comerciale cu Europa. În actuala criză economică, nu există nicio îndoială că economiile noastre nu vor acționa bine la această destabilizare. Nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că această destabilizare va avea cu siguranță repercusiuni asupra imigrației, mai ales asupra țărilor din Europa de Sud.

Prin urmare, solicit Comisiei și Înaltului Reprezentant să fie vigilenți cu privire la aceste aspecte.

 
  
MPphoto
 

  Barry Madlener (NI). - (NL) Domnule președinte, doamnă Ashton, nu mai fiți atât de naivi. Domnule Guy Verhofstadt, acest mesaj este valabil și pentru dvs. La urma urmei, ceea ce vrea Frăția Islamică este legea islamică și legea islamică nu înseamnă democrație.

Cel mai important partid de opoziție, Frăția Musulmană, dorește război cu Israel. Doamnă Ashton, nu ați spus nimic în această privință. Vă prefaceți naivă în această sală, când cereți un viitor mai bun pentru Egipt, însă în același timp refuzați să recunoașteți pericolele pe care le reprezintă Islamul. Deoarece Islamul și democrația nu pot coexista.

Aș dori să spuneți acest lucru tare și răspicat, deoarece nu vreau să văd o doamnă Ashton naivă care se va duce în Israel cu mesajul greșit. Doamnă Ashton, fiți vigilentă cu privire la pericolele care pândesc Egiptul și pe noi și comunicați-le. Avertizați poporul egiptean că legea islamică înseamnă dezastru, un dezastru pentru noi toți.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare de tip „cartonaș albastru” adresată în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

 
  
MPphoto
 

  Nirj Deva (ECR). - Domnule președinte, întrebarea pe care am dorit să i-o adresez onorabilului deputat este: cum poate înflori democrația în țări unde nu există instituții și un trecut de tradiții democratice?

Democrația nu apare pur și simplu dintr-un pământ neroditor. Tot vorbim despre crearea statelor democratice fără a fi lucrat la crearea instituțiilor democratice care contribuie la înflorirea democrației.

 
  
MPphoto
 

  Barry Madlener (NI). - (NL) Domnule președinte, nu pot decât să fiu de acord cu domnul Deva. Desigur, democrația nu va apărea pur și simplu, însă nu văd nicio altă alternativă pentru Egipt. Într-adevăr, nu reușesc să identific în Egipt o persoană care ar putea prelua conducerea. La urma urmei, egiptenii trebuie să-și aleagă propriii lideri.

Ceea ce putem să facem este să le cerem egiptenilor să aleagă nu Frăția Musulmană, ci liderii seculari.

 
  
MPphoto
 

  Mario Mauro (PPE).(IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, doamnă Ashton, poate că v-am judecat aspru în trecut, însă trebuie să recunosc că această situație vă complică foarte mult viața, și sper așadar că ceea ce voi spune v-ar putea ajuta.

Primul lucru pe care doresc să-l precizez foarte clar este că rolul statelor este de a-și proteja cetățenii, nu de a le conduce viețile. Când un guvern conduce viețile oamenilor în loc să-i protejeze, încetează să fie un guvern și devine un regim. Asta s-a întâmplat în Tunisia și Egipt, deoarece situații politice care au început cu idealismul profund de a câștiga independența s-au transformat în regimuri pentru mulți ani. Misiunea noastră este să apărăm libertatea și democrația din inimile celor care le apără acum pe străzi.

Al doilea subiect pe care doresc să-l abordez ne vizează pe noi, Uniunea Europeană. Trebuie să recunoaștem că nu avem o strategie politică pentru regiunea Euro-Mediteraneană, ceea ce înseamnă a recunoaște că Procesul de la Barcelona și Uniunea pentru Mediterană au eșuat. Este o prefăcătorie: acestea sunt doar jocuri politice care nu servesc niciunui scop și nu au dus la nimic. Trebuie să acționăm hotărât în această privință. Trebuie să începem să dezvoltăm această strategie: trebuie să o planificăm și trebuie să o ducem la îndeplinire, așa cum am făcut pentru Europa de Est și așa cum am făcut pentru țările balcanice, deși acestea au trebuit obligate. Dacă nu vom avea această strategie, nu va conta dacă vom vorbi sau nu într-un singur glas, deoarece cuvintele noastre vor fi lipsite de semnificație.

 
  
MPphoto
 

  Pier Antonio Panzeri (S&D).(IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, doamnă Ashton, am sentimentul că nu sunteți încă suficient de conștienți de ceea ce se întâmplă în regiunea mediteraneană. Trebuie să spun că lentoarea cu care au abordat instituțiile UE problema zonei mediteraneene poate fi explicată doar prin faptul că nu au fost la curent cu situația și nu au înțeles schimbările pe cale să se producă.

Ne apropiem de sfârșitul unei epoci politice și istorice în care politica europeană față de sud a fost zăpăcită și contraproductivă. Criza economică, dificultățile întâmpinate în procesul de migrare și lipsa unor transformări în rândul claselor conducătoare au creat o combinație explozivă care afectează Tunisia și Egiptul acum, însă se va răspândi probabil în alte țări.

Adresându-mă și unora dintre colegii mei deputați, aș spune că nu vom scăpa cu a crede că tot ceea ce trebuie să facem este să acordăm sprijinul nostru demonstrațiilor care au loc în prezent. Europa trebuie să dea dovadă de mai multă maturitate politică. Pentru a face acest lucru, trebuie să repoziționăm antenele politice ale Europei. Politica externă a Europei trebuie să iasă din modul său semi-secretos și să-și asume un rol de conducere pe scena internațională în sprijinirea proceselor de tranziție democratică în curs de desfășurare.

Avem nevoie în special de politici clare în mai multe domenii: o nouă politică de parteneriat și vecinătate și o nouă politică de securitate pentru regiunea mediteraneană; o mai mare disponibilitate din partea întregii Europe în ceea ce privește abordarea problemei Mediteranei; și o politică de acțiune comună pentru ca Europa să acționeze în regiune împreună cu alți jucători, precum Statele Unite și Turcia.

Avem nevoie de o schimbare de direcție majoră și pentru aceasta este nevoie de un gest de mare umilință din partea Comisiei, care să redeschidă dezbaterea privind politica externă față de Mediterană și să privească dintr-o perspectivă nouă Uniunea pentru Mediterană, garantând totodată că Europa are un rol în cadrul acesteia. Această măsură este esențială pentru Europa și trebuie să fim pe deplin conștienți de acest lucru.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: Diana WALLIS
Vicepreședintă

 
  
MPphoto
 

  Marielle De Sarnez (ALDE).(FR) Doamnă președintă, lumea este în continuă mișcare și transformare și acest lucru nu este nicăieri mai adevărat decât în lumea arabă, unde, dacă îmi permiteți să vă amintesc, 40 % din populație trăiește sub pragul sărăciei, iar tinerii au cea mai mare rată a șomajului din lume.

Poporul arab aspiră la dezvoltare și democrație și, cum cele două merg mână în mănă, în Tunisia, precum și în Egipt, aceste popoare și-au luat destinul în propriile mâini pentru a impune schimbarea la care au dreptul. Mai mult decât atât, în ciuda tuturor acțiunilor de provocare – la care am fost martori iarăși astăzi în Cairo – și a tuturor dificultăților, nimeni și nimic nu va opri această mișcare.

În cazul Tunisiei ieri și al Egiptului astăzi, am auzit o voce, pe cea a Statelor Unite, care a luat categoric partea democraților. Cred în Europa, dar cred, de asemenea, că aceasta este lipsită de importanță dacă nu ia la rândul său, în mod ferm, partea democraților la fiecare cotitură. Ar fi fost visul meu ca Europa să fi profitat de această oportunitate; Aș fi fost foarte încântată de acest lucru. Însă nu a procedat astfel. Acesta nu este doar din cauza rolului pe care l-ați jucat; este, de asemenea, din cauza prudenței exagerate a conducătorilor săi, care preferă prea adesea să stea pe loc în loc să acționeze.

La mai bine de 20 de ani de la căderea Zidului, asistăm la o schimbare istorică. Vă îndemn să soluționați problema pentru a nu pierde ocazia de a face istorie pe plan mondial.

 
  
MPphoto
 

  Derk Jan Eppink (ECR). - Doamnă președintă, tot ceea ce voiam să spun a fost de fapt deja spus, așadar mă voi limita la o întrebare adresată Înaltului Reprezentant.

Astăzi domnul Blair, fostul prim-ministru britanic, pe care probabil îl cunoașteți, a avut foarte multe laude la adresa președintelui egiptean Hosni Mubarak. Astăzi la CNN, domnia sa a afirmat: „Mubarak este extraordinar de curajos și o forță a binelui”. Domnul Blair avertizează, de asemenea, împotriva unei grăbiri a alegerilor în Egipt.

Domnul Blair este în prezent reprezentant pentru procesul de pace israeliano-palestinian, care este sprijinit de Uniunea Europeană. Ce părere aveți despre afirmațiile lui Tony Blair?

 
  
MPphoto
 

  Gerard Batten (EFD). - Doamnă președintă, marele pericol pentru Egipt și pentru țările nord-africane este desigur faptul că înlăturarea guvernelor lor nu va conduce la o democrație liberală în stil occidental, ci mai degrabă la o guvernare islamică fundamentalistă și o nouă epocă întunecată, așa cum s-a întâmplat în Iran.

Totuși, perspectiva ca persoanele oprimate să răstoarne guvernele nedemocratice și nereprezentative conferă o anumită satisfacție. Toate guvernele, chiar și cele tiranice, își iau în cele din urmă puterea din consimțământul oamenilor pe care îi guvernează. Și oamenii pot fi asupriți mult și pentru mult timp, dar există întotdeauna posibilitatea să se revolte.

Putem face o paralelă cu Marea Britanie, unde guverne succesive de toate culorile politice ne-au trădat țara în mod constant și au cedat drepturile noastre la autodeterminare democratică Uniunii Europene. Potrivit Magna Carta, englezii au dreptul la rebeliune legală. Mă întreb doar cât de departe vor trebui să fie împinși înainte de a ieși pe străzi precum egiptenii.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Henry William Brons (NI). - Doamnă președintă, ar trebui să aplaudăm cu toții căderea sau iminenta cădere a regimurilor represive, dar poate doar atunci când vom ști – sau vom fi destul de siguri cu privire la – cine sau ce le va înlocui.

Tunisia, asemenea Irakului și Egiptului, a fost un regim politic represiv chiar și potrivit standardelor din Orientul Mijlociu, dar, tot conform standardelor din Orientul Mijlociu, a fost un regim secular, chiar unul social liberal. Există pericolul ca o autocrație social liberală să fie înlocuită de o autocrație social represivă sau chiar de o democrație social represivă.

Cei care se așteaptă la un transfer comod și civilizat de putere în toate sau în unele dintre aceste țări ar trebui să se gândească de două ori. Dacă vom asista la războaie civile, atrocități și distrugerea economiilor în aceste țări, am putea da sfaturi bune și populația noastră ar putea trimite ajutor, dar sper că nu considerăm că este de datoria noastră să ne trimitem trupele acolo pentru a fi ucise. Nu este cu siguranță datoria noastră să salvăm locuitorii acestor țări și să-i aducem în Europa.

 
  
MPphoto
 

  Mário David (PPE).(PT) Doamnă președintă, lumea, și mai ales Europa, nu poate rămâne indiferentă la puterea unei mișcări intense de opoziție populară care are loc în mai multe țări din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, și nici să nu recunoască importanța și legitimitatea acestor demonstrații. Trebuie să acordăm oricărui popor care aspiră la democrație și libertate întreaga noastră solidaritate, așa cum am făcut de fapt pentru prietenii noștri din Europa de Est în trecutul recent.

În prezent asistăm la un moment rar în istorie: unul dintre acelea care îi schimbă cursul și construiește noi realități. Din punct de vedere obiectiv, trebuie să subliniem că extremismul islamic a apărut ca un răspuns politic – și nu unul religios – la unele dintre aceste probleme, alimentat de și ca răspuns la excluziunea socială. Viitorul acestei regiuni are nevoie de democrații solide, tolerante, care să respecte minoritățile și în care statul este promis tuturor și nu abuzat de o minoritate.

Alături de noi este o parte a lumii care trebuie să profite de acest moment de renaștere pentru a-și continua drumul spre pace și progres social. Trebuie să dovedească faptul că în această regiune învecinată toată lumea poate trăi împreună în pace și respect reciproc, indiferent de credința religioasă, preferință politică sau etnicitate.

Doamnă președintă, voi încheia acum. Doamnă Ashton, în locul câtorva lideri care acționează împreună sau izolat – în portugheză spunem „este greu să fii preot în propria parohie” – este nevoie ca Europa în ansamblul său să preia un rol principal în a veni în sprijinirea acestor reforme și în găsirea unei noi paradigme pentru Orientul Mijlociu care să evite radicalismul și să respecte drepturile omului, și mai ales ale femeilor.

 
  
MPphoto
 

  Saïd El Khadraoui (S&D). - (NL) Doamnă președintă, chiar în acest moment au loc confruntări violente între protestatarii pro și anti-Mubarak. Trebuie să-i trimitem un semnal foarte clar domnului Mubarak și să le cerem susținătorilor acestuia să se retragă imediat și să prevină o vărsare de sânge inutilă.

Ceea ce se întâmplă în Egipt ne-a surprins pe toți. Ar trebui să abordăm aceste circumstanțe ca pe o oportunitate incredibilă și o oportunitate de a ajuta această regiune să evolueze, după ani de stagnare politică și economică, spre o adevărată democrație, cu oportunități pentru toată lumea. Mă gândesc, mai presus de toate, la milioanele de tineri care tânjesc după mai multă libertate și după oportunitatea de dezvoltare. Impactul acestui eveniment nu trebuie subestimat. Unii vorbesc despre un moment 1989 pentru lumea arabă, dar rămâne de văzut dacă au dreptate.

Uniunea Europeană ar putea arăta puțin mai multă bunăvoință pentru a oferi un impuls semnificativ procesului de tranziție și, desigur, mi-ar fi plăcut – așa cum poate că au spus deja alți deputați – să vă aud vorbind cu privire la această chestiune. Ar trebui să lămurim foarte curând faptul că acest proces de tranziție trebuie să înceapă imediat și că domnul Mubarak, în mod evident, nu mai are nicio legitimitate pentru a conduce sau guverna acest proces.

Prin urmare, trebuie să fixăm un program în cel mai scurt timp posibil, o agendă transparentă a măsurilor și reformelor care ar trebui să ducă la primele alegeri libere și transparente în luna septembrie a acestui an. Aceasta presupune, de exemplu, modificarea constituției, a legilor electorale și a felului în care mass-media relatează chestiunile politice, pentru ca toți candidații să-și poată prezenta campaniile oamenilor.

Toate forțele democratice ar trebui să fie aduse la masa negocierilor în cel mai scurt timp posibil pentru a îndruma lucrurile în direcția cea bună, iar Europa ar trebui să joace un rol pozitiv și constructiv.

În același timp, trebuie să fim conștienți de complexitatea situației. Armata, de exemplu, este aplaudată pentru rolul său de moderator și decisiv. A fost lăudată foarte mult pentru acest lucru, dar este, de asemenea, un jucător foarte important din punct de vedere economic. Dacă vrem să implementăm reforme democratice adevărate, atunci vor fi necesare și reforme economice și acest lucru nu va fi ușor.

 
  
MPphoto
 

  Annemie Neyts-Uyttebroeck (ALDE). - (NL) Doamnă președintă, am ascultat cu mare interes ceea ce au avut de spus doamna Înalt Reprezentant și colegii mei deputați. Mulți dintre dumneavoastră ați spus că sunteți absolut surprinși de ceea ce se întâmplă în Tunisia și Egipt. Voi îndrăzni să spun că sunt surprinsă de asemenea declarații, deoarece știm de fapt de mult timp că acestea nu erau întocmai regimuri democratice și că erau mai degrabă regimuri autoritare sau foarte autoritare, care își dominau oamenii.

Am ales să nu intervenim în această situație direct deoarece am crezut că acesta ar fi cel mai bun mod de a asigura stabilitate în regiune și pe teritoriul Mediteranei. Totuși, avem dovada, încă o dată, că sprijinirea regimurilor autoritare și corupte de dragul stabilității și pentru a preveni haosul sfârșește de obicei cu instabilitate, haos și pierderea unor mari oportunități pentru viitor.

Sper că vom fi raționali și că vom sprijini procesul democratic într-un mod înțelept. În legătură cu acest aspect, vă rog să acordați o atenție specială sprijinirii unei game de partide politice, atât în Tunisia, cât și în Egipt. Acestea sunt partide slabe. În ultimii ani, nu prea au avut oportunitatea de a se structura. Prin urmare, vor avea nevoie de orice ajutor pentru a-și juca rolul în ceea ce sperăm că vor fi alegeri corecte, care vor avea loc în viitorul apropiat.

 
  
MPphoto
 

  Geoffrey Van Orden (ECR). - Doamnă președintă, aspectul pe care doresc să-l subliniez este că am asistat de prea multe ori la abuzarea sanctuarului societăților noastre libere occidentale de extremiști care se întorc în cele din urmă în țările lor natale, ostili față de valorile noastre, și care pun la cale revoluții. Ieri a fost cea de-a 32-a aniversare a întoarcerii lui Ayatollah Khomeini din Paris în Iran. Știm la ce a dus acest lucru.

Rachid Ghannouchi, care a sprijinit anihilarea statului Israel, tocmai s-a întors în Tunisia după două decade petrecute la Londra. El este de părere că calitatea de lider a autorității palestiniene este ilegitimă; acesta sprijină organizația teroristă Hamas. Hamas este desigur o ramificație a Frăției Musulmane, singurul grup politic bine organizat din Egipt. Astfel de organizații își construiesc puterea răspunzând nevoilor zilnice ale oamenilor, pe care o consolidează apoi prin teroare.

Trebuie să luăm măsuri mai puternice pentru a preveni incubarea extremismului în propriile noastre capitale și să facem mai mult pentru a ajuta societatea civilă legitimă din locuri precum Egipt și Tunisia prin intermediul unui ajutor bine direcționat, inclusiv prin intermediul unui ajutor financiar controlat în mod corespunzător.

 
  
MPphoto
 

  Vito Bonsignore (PPE).(IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, sunt de acord cu ceea ce au spus deja colegii mei din Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat). Totuși, aș dori să subliniez faptul că evenimentele recente din Mediterană ne-au uluit pe toți, deoarece până acum câteva săptămâni acestea erau complet neprevăzute.

Serviciul de Acțiune Externă condus de doamna Ashton pare să fi fost luat prin surprindere și, după părerea mea, demonstrează o capacitate de răspuns nesatisfăcătoare. Chiar acum, mă întreb dacă se merită să cheltuim atât de mulți bani pe un serviciu organizat așa cum este în prezent. Asistăm încă o dată la lipsa completă a unei prezențe europene pe scena euro-mediteraneană.

Susținem dreptul tuturor popoarelor de a-și stabili hotărî guvernul și conducerea prin alegeri libere, democratice, și nu prin acțiuni impuse prin forță brută și extremism. Așa cum s-a spus, este timpul ca stabilitatea și democrația să meargă mână în mână. Prin urmare, folosim acum toate mijloacele legitime pentru a consolida democrația și pluralismul politic, cu respectarea statului de drept, a drepturilor omului și a siguranței cetățenilor.

Întreaga lume și mai ales noi, europenii, avem nevoie de o Mediterană în armonie. Uniunea Europeană trebuie să-și schimbe propria politică și să facă eforturi de urgență pentru a oferi un ajutor adecvat și colaborare pentru a contribui la dezvoltarea socioeconomică necesară în toate țările mediteraneene.

 
  
MPphoto
 

  Carmen Romero López (S&D).(ES) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, democrații tunisieni ne-au dat o lecție exemplară de maturitate în ultimul timp. Prin urmare, în aceste momente de tensiune pe care le trăim și în lumina masacrului care are loc în Egipt, am dori o voce unită în Uniunea Europeană pentru a putea să oprim efectiv acest masacru și pentru ca aceste aripi ale libertății să poată contribui efectiv la o schimbare profundă spre democrație și în Egipt.

Totuși, în cazul Tunisiei încă avem timp. Aici în Parlament, vom vota mâine cu privire la o rezoluție – va fi o delegație în țară – și sprijinul nostru, garanția noastră democratică este, de asemenea, foarte importantă în aceste momente, mai ales în Tunisia, apoi în Egipt și în toate acele țări care solicită mai multă libertate.

Există încă foarte multe lucruri pe care le putem face, căci costurile unei prăbușiri economice provocate de o despărțire și o revoluție de acest tip trebuie menținute la cel mai mic nivel. Există prea mulți dușmani care vor să transforme Tunisia într-un model care este complet diferit față de cel pe care îl dorim. Tunisia s-a transformat într-un model, iar ceea ce vedem noi este de fapt sfârșitul unei ere post-coloniale și începutul adevăratei independențe.

Prin urmare, situația economică din Tunisia este o oportunitate – pe lângă ajutorul pe care l-a menționat doamna Ashton – ca Banca Europeană Centrală să ia atitudine pentru a nu pierde o experiență care ar putea fi esențială pentru viitorul țărilor mediteraneene. Este esențial ca această decizie să fie luată cât mai repede.

 
  
MPphoto
 

  Marietje Schaake (ALDE). - Doamnă președintă, chiar acum, în timp ce ne aflăm aici, cetățenii din Egipt sunt prinși și atacați în piața Tahrir și se pare că armata și poliția atacă în loc să protejeze. În protestele lor pașnice, egipteni din medii diferite cer mai mult respect pentru drepturile omului și democrație, reforme politice și o bună guvernanță, precum și dezvoltare socioeconomică.

Poate că aceste solicitări vi se par cunoscute deoarece sunt chiar obiectivele programelor UE din Orientul Mijlociu și mai concret din Egipt. Doar Comisia a cheltuit un total de aproape 3 miliarde de euro pentru acest lucru în ultimii 15 ani. Din moment ce cerințele poporului corespund deja obiectivelor noastre politice, de ce este atât de dificil să dăm o declarație UE fermă repede?

Necesitatea unei Europe puternice, proactive este mai urgentă ca niciodată. În timp ce soarele libertății și al democrației se ridică deasupra Orientului Mijlociu, nori de dezbinare stânjenesc unitatea europeană și abilitatea de a-și asuma responsabilitatea. Vă îndemn să vă uitați la ceea ce se întâmplă în timp ce vorbim și să acționați în sprijinul fără echivoc al poporului. Sunt în joc drepturile acestora și credibilitatea UE.

Un alt fenomen prezent constant în relațiile dintre oameni și dictaturi este reprezentat de comunicare și tehnologiile informației. Guvernul tunisian se numără printre cei mai stricți utilizatori ai cenzurii, supravegherii și tehnologiilor de filtrare cu scopul de a reprima cetățenii. Companiile europene, precum Vodafone și Telecomul francez, au avut o prezență puternică în Egipt și în distrugerea conexiunilor prin apăsarea comutatorului și deconectarea Egiptului. Aș dori să se ancheteze rolul pe care l-au jucat companiile europene în încălcarea drepturilor omului prin împiedicarea liberei exprimări, a presei libere și a accesului la informații și prin crearea unui mediu în care încălcările drepturilor omului pot trece neobservate.

 
  
MPphoto
 

  Tomasz Piotr Poręba (ECR).(PL) Doamnă președintă, doamnă Ashton, după părerea mea, Uniunea Europeană a făcut mai multe greșeli în relațiile sale din trecut cu Tunisia și Egiptul. Am făcut o greșeală în ceea ce privește Tunisia atunci când nu ne-am spus punctul de vedere după ce Ben Ali a câștigat alegerile prezidențiale din 2009. Ar trebui să adaug, pentru a vă împrospăta memoria, că acesta a câștigat 90 % dintre voturi, dar alegerile nu au fost nici libere și nici democratice. Același lucru s-a întâmplat și când a fost modificat Codul Penal din Tunisia, punând capăt activităților organizațiilor neguvernamentale și pentru drepturile omului. Nu ne putem permite o astfel de politică de pasivitate și inactivitate când vine vorba de măsurile care trebuie luate de Europa în regiunea din Africa de Nord în prezent. Va fi foarte greu să restabilim stabilitatea în regiune dacă nu vom juca un rol activ și nu ne vom demonstra hotărârea de a realiza acest obiectiv. Guvernele care respectă drepturile omului, libertatea de exprimare și presa se vor întoarce la conducere în Africa de Nord dacă vom adopta o abordare activă și hotărâtă cu privire la evenimentele din aceste țări. Vă mulțumesc foarte mult.

 
  
MPphoto
 

  Cristian Dan Preda (PPE).(FR) Doamnă președintă, doamnă Ashton, doamnelor și domnilor, acum un an dezbăteam în această sală relațiile Uniunii Europene cu Tunisia și am spus la acea vreme că realizările sociale de care tunisienii erau atât de mândri ar trebui să fie însoțite de progres politic.

Mai mult decât atât, am văzut în ultimele săptămâni că există progres politic cel puțin în sensul că revolta incipientă este o exprimare foarte clară și evidentă a dorinței de libertate. Situația din Egipt este asemănătoare, chiar dacă evenimentele se desfășoară cu rapiditate. Nu știm care va fi rezultatul și pe viitor vor exista fără îndoială alte locuri care vor demonstra la fel de clar această dorință de libertate.

În același timp, așa cum am văzut în această seară, unii dintre noi se tem că acest vânt al schimbării nu va duce neapărat la separarea puterilor în stat sau la continuarea unui stat secular, moderație sau stabilitate. Cred că trebuie să fim conștienți de faptul că este într-adevăr posibil ca, în săptămânile și anii care vor urma, această regiune să nu aibă regimuri politice care să fie atât stabile, cât și inspirate de libertate și moderație. Acest lucru este foarte posibil și cred că trebuie să fim pregătiți și pentru această eventualitate.

Prin urmare, aș încuraja-o pe doamna Ashton să direcționeze strategia Uniunii înapoi pe cursul conceput de Comisie în 2005 în raportul acesteia pentru summitul din Barcelona.

 
  
MPphoto
 

  Kader Arif (S&D).(FR) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, până acum am bănuit că popoarele au fost întotdeauna înaintea elitei lor politice. Astăzi nu mai sunt atât de sigur de acest lucru. Permiteți-mi în primul rând să aduc un omagiu curajului și hotărârii de care au dat dovadă popoarele din Tunisia și Egipt. Ne-au reamintit că valorile pe care le reprezentăm în lume – drepturile omului și democrația – nu sunt valori exclusiv occidentale, așa cum proclamă unii, ci mai degrabă valori universale împărtășite de întreaga lume.

După părerea mea, Europa nu mai poate continua să facă greșeli în această parte a lumii, ezitând, așa cum se întâmplă acum, de la analize greșite la proiecte nechibzuite. Aceste popoare așteaptă de la noi un răspuns care să fie la înălțimea curajului și aspirațiilor lor. Nu cer milă, ci solidaritate și, mai mult decât atât, responsabilitate. În aceste timpuri nesigure, nimeni nu dorește haos, însă, totodată, nimeni nu ar trebui să mai accepte statu-quo-ul.

Trebuie să sprijinim speranța creată de evenimentele din Tunisia și din Egipt pentru a ajuta la afirmarea și stabilirea democrațiilor care vor fi în folosul acestor țări și a populațiilor lor, dar care vor fi și în folosul nostru, și cred că ați exprimat acest lucru vehement, doamnă Ashton.

Voi încheia prin a cita un poet care a spus cândva: „Lumea doarme deoarece îi lipsește imprudența.” Aceste popoare, pe bună dreptate, au fost imprudente când și-au cerut libertatea, dar sper mai presus de toate că ne va trezi conștiința.

 
  
MPphoto
 

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE).(DE) Doamnă președintă, doamnă Ashton, v-aș cere să fiți mai curajoase. Duceți-vă la Cairo înainte de Consiliul miniștrilor de externe. Vorbiți cu reprezentanții guvernului și cu opoziția de acolo. Întoarceți-vă la Bruxelles și spuneți-le colegilor dumneavoastră ce ați văzut și auzit. Fixați un plan și nu ascultați 27 de păreri diferite, cu care este apoi foarte dificil să faceți efectiv ceva.

Atunci când domnul Mingarelli se duce în Tunisia – fapt pe care-l văd într-o notă foarte pozitivă – informați-ne, să știm și noi și publicul că Europa este prezentă acolo. Am aflat mai întâi că americanul era acolo și doar după aceea am aflat că domnul Mingarelli era, de asemenea, acolo. Sunteți ministrul de externe al Europei și v-aș sfătui cinstit, pe de o parte, să fiți ministrul nostru de externe. Pe de altă parte, ca ministru de externe al Europei, nu trebuie să vă chinuiți să faceți pe placul tuturor persoanelor care vin în fața dumneavoastră.

Astăzi s-au făcut comparații cu anul 1989 și cred că acestea sunt justificate. Cred ca piața Tahrir din Cairo 2011 poate fi comparată cu Alexanderplatz din Berlin în 1989. Acolo are loc o revoluție. Totuși, dacă ne vom aduce aminte de revoluția din 1989 pentru o clipă, ne vom aminti că atunci am avut aceeași dilemă. Voiam libertate, stabilitate și democrație și am omis faptul că acest proces, tranziția de la o dictatură stabilă la democrație, este rareori pașnică, ordonată și stabilă. Din acest punct de vedere, diplomația, organizarea și precauția au și ele locul lor.

Acest lucru nu ar trebui să ne distragă de la faptul că suntem extrem de încântați de această revoluție. Este o revoluție împotriva dictaturii și pentru libertate. Cred că Europa poate ajuta aceste țări să construiască un nou început. Totuși, bucuria noastră trebuie să fie evidentă, însă un lucru este clar, și anume că, chiar și cu o influență limitată, nu se va putea construi desigur un stat cu domnul Mubarak. Odată cu violența de astăzi din piața Tahrir, s-a pierdut ultimul vestigiu de legitimitate pentru acest conducător din Egipt.

 
  
MPphoto
 

  Sajjad Karim (ECR). - Doamnă președintă, acest moment ar fi trebuit să aibă loc cu mult timp în urmă. Este condus atât de bătrâni, cât și de cei care nu au cunoscut altceva în afară de Mubarak în Egipt. Răspunsul nostru a fost să afirmăm că Egiptul nu ar trebui destabilizat mai mult decât este deja; că oamenii din Egipt trebuie să aibă un guvern ales de ei prin voința lor liberă.

Ei bine, este corect, însă nu suficient. Și apoi, astăzi aud amenințări din această sală referitoare la un tsunami islamic care este pe cale să se producă și să ne distrugă pe toți.

Prin aceste argumente, mă tem că nu faceți decât să susțineți un regim totalitar acoperit ușor de un strat foarte subțire de democrație și nu prețuiți acei oameni care au plătit cu sânge și au plătit cu viețile lor atât în Tunisia, cât și în Egipt. Aceștia au plătit cu viețile lor luptând pentru libertatea semenilor lor și nu vor prețui mai puțin nici libertatea dvs. Oamenii de pe străzi, în ciuda faptului că sunt foarte mulți la număr, sunt o minoritate vocală care reprezintă de fapt o și mai mare majoritate care tace.

Doamnă Înalt Reprezentant, nu este momentul pentru ezitări. Pășiți ferm, transmiteți un mesaj clar: Mubarak trebuie să plece acum.

 
  
MPphoto
 

  Simon Busuttil (PPE). - (MT) Doamnă președintă, nu este nicio îndoială că Europa ar fi putut face mult mai mult pentru a ajuta lumea arabă și țările sale pe drumul lor către democrație. Totuși, dacă e să găsim un rezultat pozitiv al evenimentelor dramatice la care am asistat, atunci acesta trebuie să fie cu siguranță faptul că arabii au preluat controlul asupra destinului lor pentru a-și ameliora situația.

La urma urmei, istoria este plină de exemple de intervenții din partea țărilor occidentale care au făcut mai mult rău decât bine. Trebuie, prin urmare, să ne descotorosim de ideea că trebuie să alergăm să-i salvăm de fiecare dată când lucrurile trebuie îndreptate și să le dictăm și să le predicăm altora cum trebuie să-și gestioneze problemele. Astăzi trebuie să ne întrebăm ce poate fi făcut de acum înainte în lumina evenimentelor care au avut loc.

După părerea mea, trebuie făcute două lucruri. În primul rând trebuie să intervenim cu toată puterea pe care o putem aduna și cu tot ajutorul pe care îl putem oferi pentru a îmbunătăți mediul democratic din aceste țări, și mai ales pentru a consolida instituțiile democratice. Astfel acestea pot înflori, alungând totodată noii extremiști și dictatori.

În al doilea rând, trebuie să ne întrebăm unde am greșit. Trebuie să ne întrebăm dacă politica noastră euro-mediteraneană s-a rezumat la a vorbi, fără a lua măsuri. Unde a fost Uniunea pentru Mediterană în tot acest timp? Se va opri Europa vreodată de la a reacționa și se va decide să ia în schimb atitudine?

 
  
MPphoto
 

  Rosario Crocetta (S&D).(IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, este timpul ca Europa să facă eforturi pentru a le oferi sprijin concret tunisienilor și guvernelor lor de tranziție și pentru a relansa un dialog euro-mediteranean care a fost foarte neglijat în ultimii ani.

Explozia de mânie în rândul tinerilor și săracilor din Maghreb și Egipt a fost provocată de distribuirea inechitabilă a bogăției și de restricțiile asupra oamenilor care-și exercitau libertățile fundamentale. Africa de Nord este în fierbere și cere mai multă democrație, economii mai bune, mai multă participare și mai multă ocupare a forței de muncă, în timp ce se uită cu neîncredere la bătrânul continent al Europei, care este imobil și incapabil să înțeleagă transformarea socială care a avut loc în această regiune și să dezvolte politici adevărate pentru progres și pace.

Europa trebuie să acorde mai multă atenție drepturilor omului și democrației și trebuie să promoveze mai mult dialog, mai multă colaborare și mai multă asistență economică adevărată. Europa trebuie să-și deschidă ușile și inima Africii de Nord, pentru ca Mediterana să devină o mare a păcii. Nu mai trebuie să respingem imigranții prin colaborarea violentă cu țări precum Libia. Avem nevoie de mai multe investiții, de mai multă deschidere, mai mult ajutor și de mai multă politică euro-mediteraneană. Istoria ne cere acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Zbigniew Ziobro (ECR).(PL) Doamnă președintă, nu putem compara situația internă din Tunisia cu cea din Egipt. Cauza principală a protestelor în masă a fost aceeași, dar acestea au implicații cu totul diferite pentru situația internațională.

Schimbările fundamentale din Tunisia, cauzate de sprijinul public pentru fuga lui Ben Ali, pot însemna șansa unui viitor mai bun pentru această țară. Pe de altă parte, trebuie să recurgem la un anumit nivel de precauție atunci când se evaluează situația din Egipt. În ciuda guvernării sale feudale, Hosni Mubarak a acționat ca garant al stabilității în Egipt. Dacă acesta este înlăturat acum, dat fiind faptul că lipsa unor condiții adecvate până în prezent a însemnat că nu s-a format nicio opoziție democratică – și acesta este un aspect pe care aș dori să-l subliniez – s-ar părea că Egiptul poate fi împins în brațele grupurilor politice extreme care au legături cu Frăția Musulmană. Consecințele internaționale ale unei astfel de răsturnări de situație ar trebui luate în considerare. O posibilă alianță cu organizația teroristă Hamas, o politică dură față de Israel, intensificarea persecuției creștinilor și o exacerbare a situației din această regiune – sunt acestea posibilități mai bune decât stabilitatea sub conducerea lui Mubarak? Recunoscându-i totuși defectele fundamentale, precum și legitimitatea protestelor împotriva a ceea ce se întâmplă sub regimul său, ar trebui să ne gândim la care ar fi soluția optimă în această situație și la ce abordare ar trebui să adopte Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Francisco José Millán Mon (PPE).(ES) Doamnă președintă, evenimentele care au loc în Tunisia și Egipt sunt foarte semnificative și este posibil ca aceste procese de schimbare să se răspândească în alte țări din regiunea mediteraneană, care este o regiune de importanță majoră pentru Uniunea Europeană. Aceste țări sunt chiar la ușa noastră și avem numeroase legături puternice de prietenie cu ele.

În ultima decadă, Uniunea Europeană nu a fost capabilă să convingă autoritățile din aceste țări să facă reformele necesare. În ultimul mandat parlamentar, chiar eu am subliniat că stabilitatea nu poate continua să fie folosită pentru a justifica lipsa schimbării și că aceste țări au mai degrabă nevoie de reforme politice, economice și sociale profunde. Acum schimbarea și reforma sunt cerute de oamenii de pe străzi.

Doamnelor și domnilor, salut faptul că Consiliul a acordat în cele din urmă atenție acestor evenimente de luni și a adoptat o poziție. Și eu am impresia că procesul de tranziție din Tunisia se îndreaptă în direcția cea bună. Totuși, percepția generală este, din păcate, că Uniunea Europeană a fost aproape absentă de la aceste procese în ultimele săptămâni. Am auzit mai multe discursuri ale președintelui Obama, am auzit declarații ale secretarului de stat Clinton și am auzit chiar despre contact între armata tunisiană și reprezentanții armatei Statelor Unite...

Vizibilitatea Uniunii nu poate fi comparată în niciun mod. Noile mecanisme ale Tratatului de la Lisabona ar fi trebuit să fie mai active și vizibile, la fel și președintele Consiliului European.

Doamnă Ashton, salut călătoria dumneavoastră în Tunisia de peste două săptămâni, dar cred, de asemenea, că trebuie să ne îmbunătățim capacitățile de prevenire și reacție. Vrem să fim un jucător global major? Trebuie să începem prin a fi relevanți la nivel regional, aceasta fiind o măsură minimă.

 
  
MPphoto
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - Uniunea Europeană urmărește cu mare atenție situația din Tunisia și sprijină eforturile poporului tunisian pentru o tranziție pașnică spre democrație. Măsurile inițiale întreprinse de guvernul de tranziție din Tunisia sunt pași în direcția cea bună și facem apel la noile autorități să pună în aplicare pe deplin angajamentele asumate privind guvernarea, respectarea statului de drept și a libertăților fundamentale, precum și reformele economice și sociale. Consider că toate aceste reforme reprezintă una dintre cele mai bune modalități de a investi în viitorul Tunisiei și de a ajuta stabilizarea democrației sale.

Europa își dorește un parteneriat stabil cu Tunisia în cadrul Euromed și trebuie să mobilizeze toate instrumentele de care dispune pentru a ajuta procesul de tranziție, crearea de instituții democratice puternice, apariția unei societăți civile active și implicate în punerea în aplicare a reformelor. Avem un interes deosebit pentru o Tunisie stabilă, prosperă și democratică, cu care să putem dezvolta o cooperare reciproc avantajoasă, bazată pe interese și valori comune.

 
  
MPphoto
 

  Michael Gahler (PPE).(DE) Doamnă președintă, doamnă Ashton, doamnelor și domnilor, s-a spus deja de multe ori ce trebuie făcut acum – în această privință există un consens general. Rezoluția noastră este clară în ceea ce privește Tunisia, însă în ceea ce privește Egiptul va trebui să o dezvoltăm, după cum va fi necesar, prin intermediul amendamentelor orale.

Cred că avem motive să ne autocriticăm. Organele noastre executive din Bruxelles și din statele membre au păstrat statu-quo-ul prea mult timp. Dacă am fi luat în serios propriile noastre principii în politica de zi cu zi în legătură cu natura universală a drepturilor omului și a democrației, ar fi trebuit să le vorbim clar Tunisiei și Egiptului despre deficiențele lor evidente. Știam că măsurile luate împotriva islamiștilor și a fundamentaliștilor nu erau îndreptate doar spre aceste grupuri, ci și spre orice formă de critică a politicii relevante a guvernului. Încă nu este prea târziu. Solicitarea democrației și a drepturilor omului nu constituie nici amestec în chestiunile interne și nici nu poate fi denunțată ca ceva care a contribuit la destabilizarea situației. Nicio dictatură, niciun regim autoritar nu este stabil în sine. Prin urmare, prin politica noastră actuală am câștigat timp, dar nu stabilitate.

Tunisia și Egiptul servesc drept exemple pentru alții. Toată lumea cunoaște și alte cazuri în regiune. Mulți oameni se tem să le rostească numele. După părerea mea, Arabia Saudită este un posibil candidat, de exemplu. Această situație necesită conducere politică din partea Înaltului Reprezentant. Cu toate acestea, cele 27 de state membre nu au interese diferite. Dacă judecata dumneavoastră este corectă, nu așteptați până când ultimul diplomat sceptic își va fi informat din nou ministrul de externe. Ceea ce a spus senatorul John Kerry alaltăieri și ceea ce a spus Barack Obama în această seară referitor la Egipt ar fi trebuit să fie și mesajul dvs. Emancipați-vă în interesele Uniunii pentru ca UE în sine și nimeni altcineva să formuleze politicile europene pentru viitor în propria noastră vecinătate. Poate că ați putea chiar să mergeți în Tunisia și Egipt săptămâna viitoare și apoi să ne raportați și nouă peste două săptămâni la Strasbourg.

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt (S&D). - Doamnă președintă, împreună cu toți ceilalți participanți la această dezbatere, mă îngrijorează profund protestatarii pașnici din Egipt, mai ales în contextul continuării violențelor astăzi.

Vreau să menționez în această dezbatere îngrijorarea cu privire la închiderea completă a postului de televiziune Al Jazeera, despre care Europa nu a spus nimic până acum, și la arestarea a șase ziariști Al Jazeera, precum și necesitatea de a purta un dialog cu companiile de IT, furnizorii de servicii de internet și de telefonie mobilă, printre care și Vodafone din țara mea, cu privire la alegerile pe care le-au făcut în Egipt în ultimele săptămâni.

Doresc, de asemenea, ca conducătorii UE să fi spus înainte ceea ce spun astăzi. Președintele Sarkozy a spus în decembrie 2007: „Aș dori să-i spun președintelui Mubarak cât de mult îi apreciez experiența, înțelepciunea și viziunea moderată. … Președintele Mubarak este prietenul nostru.” Astăzi, acesta cere tranziție.

Sau mai este Alistair Burt, ministrul de externe al Marii Britanii, care a afirmat că dorește stabilitate în Egipt mai mult decât orice altceva. William Hague, care a refuzat să spună cât de curând ar dori să se organizeze alegeri, solicită acum tranziție.

În cele din urmă, sunt de acord cu doamna Ashton, Înaltul nostru Reprezentant. Europa se pricepe la justiție de tranziție, alegeri și construirea democrației, dezvoltarea societății civile. Indiferent de greșelile și bagajul din trecut, ea și noi ar trebui să vedem acest eveniment ca pe o criză în regiune, însă ca pe o oportunitate pentru ca Europa să-și aloce resursele pentru construirea respectului pentru democrație și drepturile omului. Acestea nu sunt valori pe care le impune Europa. Sunt cerute pe străzile din Tunisia și Cairo și este datoria noastră să ascultăm.

 
  
MPphoto
 

  Bogusław Sonik (PPE).(PL) Fiecare revoluție atrage după sine riscul ca cererile poporului pentru democrație și pâine să fie însușite de dușmanii unui stat de drept bazat pe fundamente legale și democratice reale. Nu avem nicio garanție că revolta din Tunisia, Egipt și alte țări din regiune nu va deveni un pretext pentru acapararea puterii de către extremiștii islamici, așa cum s-a întâmplat în Iran. Momentul adevărului se apropie, de asemenea, pentru instituțiile europene. Uniunea Europeană are, în cele din urmă, posibilitatea de a juca rolul pentru care a fost creată. Aceasta ar trebui să ofere sprijin real puterilor politice pro-pluraliste. Ar trebui, de asemenea, să revizuiască politica de vecinătate, deoarece este foarte evident că modul în care a fost pusă în aplicare aceasta până acum a avut drept consecință exploatarea sa pentru a susține guvernele conducătorilor corupți. Un procent substanțial din banii alocați pentru dezvoltarea regiunilor învecinate și a libertății, democrației și prosperității ar trebui să ajungă la cetățenii din aceste țări prin intermediul unei cooperări strânse cu organizațiile neguvernamentale și cu comunitățile academice și culturale. Sprijinirea proiectelor pentru tineret și asociațiile pentru femei ar trebui, de asemenea, să fie o prioritate.

Doamnă Ashton, politica Uniunii Europene din această regiune până în prezent s-a dovedit a fi un eșec. Ar trebui să riscăm și să sprijinim un Egipt fără Mubarak, pe drumul spre o republică pluralistă, seculară, a unui Egipt care își respectă minoritățile. Este deja timpul ca Mubarak să plece; timpul lui a trecut. A irosit timpul pe care l-a avut.

 
  
MPphoto
 

  Nicole Sinclaire (NI). - [adresându-i domnului Howitt o întrebare de tip „cartonașul albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură] Ați adus în discuție niște comentarii făcute de președintele Sarkozy și domnul Burt. Nu știu dacă erați în sală mai devreme când un coleg s-a referit la declarațiile domnului Blair cu privire la domnul Mubarak. Puteți confirma dacă sunteți sau nu de acord cu domnul Blair?

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt (S&D). - Doamnă președintă, repet ceea ce am spus în discursul meu, și anume că avem un trecut apăsător la care ar trebui să reflectăm cu toții și din care ar trebui să învățăm.

Însă acest lucru nu ar trebui să ne oprească, în calitate de Uniune Europeană, de la a ne lua angajamentul față de Egipt și lumea arabă pentru a sprijini democrația și drepturile omului, și mă aștept ca colega mea, în ciuda părerilor sale diferite despre Europa, să împărtășească această opinie.

 
  
MPphoto
 

  Dominique Vlasto (PPE).(FR) Doamnă președintă, s-au spus deja multe lucruri, dar aș dori să repet toate cuvintele de simpatie și sprijin care au fost deja adresate cetățenilor din Tunisia și Egipt. Acestea sunt un simbol al speranței pentru toți cei care apără libertatea. Gândurile mele sunt și cu victimele.

Aș dori să spun acum că Uniunea Europeană, care s-a remarcat prin lipsa sa de reacție, după cum au afirmat alții, trebuie într-adevăr să sprijine popoarele din Tunisia și Egipt pentru a le ajuta să-și deschidă cu succes țările pentru reformă și pentru punerea bazelor democrației.

Uniunea Europeană a decis să sprijine conducătorii tunisieni în eforturile acestora de a începe o tranziție pașnică, de a organiza alegerile viitoare pentru a câștiga libertatea și de a ajuta poporul tunisian să se bucure de prosperitatea care provine din dezvoltare și pace socială și dintr-o economie care le oferă locuri de muncă tinerilor.

Aș dori să închei prin a afirma că Uniunea pentru Mediterană trebuie să facă față unei provocări importante, deoarece revoluția tunisiană a dezlănțuit un val pe întregul teritoriu al Africii de Nord, Orientului Apropiat și Orientului Mijlociu. Aceasta trebuie să pună în aplicare o strategie puternică în relația cu aceste țări. Totuși, un avertisment: confruntată cu această mișcare democratică legitimă, Europa trebuie să găsească un echilibru între neamestecul în chestiunile interne, sprijinul aspirațiilor legitime ale acestor popoare și stabilitate.

 
  
MPphoto
 

  Alf Svensson (PPE).(SV) Doamnă președintă, în Parlamentul European am vorbit adesea despre respectul pentru democrație și drepturile omului și libertăți, dar adevărul este, și acesta este un lucru pe care sunt sigur că-l putem recunoaște în această seară, că am acordat adesea prioritate altor aspecte, și anume stabilității politice și unor bune relații comerciale. Acum am înțeles dintr-o dată că oamenii din lumea arabă aspiră, de asemenea, la libertate și tânjesc după ea. Vorbim acum foarte mult despre riscurile asociate cu tranziția. Este clar că acestea există într-adevăr. Probabil nu există nicio persoană aici care să se ridice și să aclame Frăția Musulmană. Totuși, știm că, pe termen lung, fiecare individ dorește și are dreptul să obțină libertate și respectul drepturilor omului și libertăților.

Acum trebuie să ne asigurăm că UE nu mai este doar un spectator, care permite lucrurilor să se întâmple în voia lor. În schimb, trebuie să luăm inițiativă și, așa cum a subliniat aici doamna Ashton, să încercăm să ne implicăm în construirea democrațiilor. Este impresionant că tineretul a început aceste revolte, parțial poate datorită mijloacelor de comunicare care sunt disponibile acum. Prin urmare, nu cred că în prezent ar trebui să interpretăm prea mult aceste mișcări dintr-o perspectivă ideologică sau religioasă. Totuși, indiferent de ce semnifică acestea, pe termen lung aici în această sală și în Parlamentul European ca întreg trebuie să acordăm prioritate libertății și respectului drepturilor omului și libertăților.

 
  
MPphoto
 

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Doamnă președintă, peste doi ani de monitorizare ne-au dezvăluit dispariția treptată a democrației, a libertății de exprimare, a libertății de adunare și a libertății religioase în țările despre care discutăm. Rezultatele alegerilor din aceste țări oferă dovezi clare.

Regimurile totalitare nu apar peste noapte. În ciuda semnalelor clare, Uniunea Europeană nu a reușit să adopte o poziție clară de partea respectării drepturilor omului. Din păcate, suntem printre ultimii care adoptă o poziție comună.

De ce am înființat Uniunea pentru Mediterană în timpul Președinției franceze? Ne lipseau resursele diplomatice pentru a negocia stabilitatea în această parte a lumii?

Țările din Uniunea Europeană sprijină aceste guverne de zeci de ani, mai ales prin finanțare. Aceleași țări încep acum să se gândească la cum să înghețe conturile bancare și cum să sprijine opozanții acestor guverne. Nu avem de-a face cu același fel de ipocrizie? Situația din Mediterană este o lecție pentru noi în ceea ce privește nerespectarea drepturilor omului. De exemplu, libertatea religioasă nu este respectată și poate deveni o armă pentru radicali și teroriști, marcând începutul unui regim totalitar.

Spun acest lucru deoarece sunt multe alte țări care au aceleași caracteristici.

 
  
MPphoto
 

  Ernst Strasser (PPE).(DE) Doamnă președintă, doamnă Ashton, dezbaterea din această sală, pe care ați urmărit-o cu interes, are un numitor comun în special și acesta este solicitarea la adresa dvs., doamnă Ashton. Ridicați vocea. Înaintați, fiți un pic mai curajoasă și, de asemenea, un pic mai vocală. Luați apărarea celor care, într-o societate modernă civilizată, sprijină democrația și libertatea de exprimare și a presei.

Tunisia, Egiptul și poate câteva alte țări sunt pe cale să treacă printr-o schimbare dificilă. Pentru aceasta au nevoie de sprijinul nostru și, prin urmare, este greșit ca reprezentantul dvs. principal din această țară să afirme că nu este necesară nicio schimbare a strategiei. Dimpotrivă, avem nevoie de o strategie mediteraneană și poate de o strategie pentru Orientul Mijlociu sau poate de o nouă analiză privind coexistența dincolo de zona mediteraneană și, desigur, principala prioritate și un lucru care trebuie făcut foarte curând este adaptarea, pregătirea și sprijinirea alegerilor.

Principalului reprezentant al UE în această țară nu ar fi trebuit să-i scape faptul că guvernul de tranziție din Tunisia își propune acum să încheie patru acorduri internaționale pentru protejarea drepturilor omului, că toți prizonierii politici au fost eliberați, disidenții s-au întors și sunt pregătite și organizate alegeri democratice. Trebuie să sprijinim acest proces și Parlamentul vrea să vă audă vorbind mai categoric cu privire la acest subiect.

 
  
MPphoto
 

  Marco Scurria (PPE).(IT) Doamnă președintă, doamnă Ashton, doamnelor și domnilor, această criză ar trebui să ne ofere imboldul de a afla dacă Uniunea Europeană dorește într-adevăr un rol în politica externă.

Politica externă este o chestiune serioasă: are nevoie de strategii, obiective ferme și alianțe clare. Nu putem continua să călătorim prin lume bătându-i pe toți pe umăr și pretinzând că totul este bine tot timpul. În Egipt au avut loc alegeri în urmă cu câteva săptămâni și nu ne-am înfuriat deoarece ne-am dat seama că era o dictatură care ne păcălea pe toți. Acum, că milioane de oameni au ieșit în străzi, vorbim cu toții despre democrație și drepturile omului. Acestea sunt lucruri pe care ni le dorim și vom încerca să ne asigurăm că se întâmplă, dar ar trebui să fim atenți când ne luăm după mulțime. Îmi amintesc când poporul iranian s-a revoltat pentru a scăpa de șah și știm cu toții cum s-a terminat această istorie, cu un regim care încă spânzură duzini de oameni chiar și acum.

Sper, de exemplu, că guvernul egiptean va fi capabil să țină extremiștii la distanță și să joace un rol stabilizator în criza israeliano-palestiniană. Doamnă Ashton, în acea parte a lumii este, cu siguranță, nevoie de mai multă democrație, dar și de mai multă politică europeană.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Doamnă președintă, asistăm la o tensiune și un conflict enorm între guvern și societatea civilă în Tunisia și Egipt, fapt care s-a produs în mod inevitabil ca urmare a unor probleme serioase, pe termen lung în economie și societate, probleme care au fost ignorate de către autoritățile de stat.

Violența fizică din timpul conflictelor este în cel mai bun caz regretabilă și nu face decât să confirme nevoia urgentă de sprijin extern pentru o tranziție pașnică spre democrație. Prin urmare, Uniunea Europeană ar trebui să fie pregătită să-și îndrepte toate resursele spre consolidarea statului legal și a drepturilor omului în aceste țări, inclusiv a drepturilor religioase. Nu dorim ca islamiștii intoleranți și militanți să ajungă la putere.

În cadrul menținerii unor relații de vecinătate și de siguranță bune, este necesar să ne concentrăm pe activități menite să consolideze societatea civilă, creând o opoziție sănătoasă și asigurând alegeri democratice, pentru a împiedica grupurile radical extremiste să uzurpeze puterea.

 
  
MPphoto
 

  Ioan Mircea Pașcu (S&D). - Doamnă președintă, simplul fapt că acum discutăm despre Tunisia – subiectul nostru inițial – într-un moment când Egiptul a ajuns la un punct de fierbere este revelator pentru felul în care rămânem în urma realității, chiar dacă titlul dezbaterii noastre poate fi schimbat cu ușurință.

Reacțiile noastre publice au fost timide, exprimând îngrijorare și adresând solicitări pioase la cumpătare și dialog în mijlocul revoluțiilor, demonstrând o lipsă de simț practic. Chiar și așteptările potrivit cărora revoluțiile ar duce la niște societăți bazate pe setul nostru de valori ignoră diferențele culturale și religioase care separă aceste societăți de cele ale noastre.

Atunci, cum trebuie să reacționăm? În primul rând trebuie să înțelegem că aceasta este o provocare care necesită un răspuns comun coordonat, nu o competiție cu privire la cine dă dovadă primul de cea mai multă compasiune. Doamnă Ashton, cuvintele dumneavoastră vor avea autoritatea necesară în fața publicului doar dacă vor fi sprijinite public de către Consiliu în întregime.

În al doilea rând, ar trebui să începem să fim preocupați de rezultatul final al acestor mișcări revoluționare. Ce fel de regimuri vor rezulta? Și, în cele din urmă, ar trebui să le respectăm dreptul de a decide de unii singuri.

 
  
MPphoto
 

  Ivo Vajgl (ALDE). - (SL) Doamnă președintă, când revoluția care are loc în prezent pe străzile din Cairo se va termina, poporul egiptean va alege un sistem politic și propriii conducători. Sunt șanse să existe și persoane care îi vor recunoaște meritul președintelui Mubarak pentru rolul pozitiv pe care l-a jucat în menținerea unui oarecare grad de stabilitate în Orientul Mijlociu. Totuși, nu despre aceasta doresc să discut acum.

Evenimentele din Tunisia și Egipt dezvăluie rolul marginal jucat de Uniunea Europeană în Mediterană și în regiunile acoperite de politica noastră de vecinătate. Trebuie să reformăm politica de vecinătate europeană, avem nevoie de o strategie dinamică care să abordeze soluționarea problemelor actuale, din Belarus, Osetia, Abhazia, Nagorno-Karabah, Transnistria, Cipru, Palestina și Sahara Occidentală. Avem nevoie de o strategie pentru țările din fosta Uniune Sovietică din Asia Centrală și Transcaucazia. Și acestea vor fi purtate de vântul democratizării; nu trebuie să fii profet ca să prevezi acest lucru. Există foarte mult de lucru pentru dvs. aici, doamnă Ashton. Fiți ambițioasă și noi vă vom sprijini.

 
  
MPphoto
 

  Malika Benarab-Attou (Verts/ALE).(FR) Doamnă președintă, doamnă Ashton, după ce am sprijinit greșit regimuri dictatoriale de-a lungul coastei de sud a Mediteranei, chipurile ca zid de apărare împotriva fundamentalismului islamic, acum trebuie să ne ridicăm la înălțimea provocării acestor evenimente istorice.

Europa trebuie să-și revizuiască politica actuală cu privire la regimurile autoritare și dictaturi. Președintele Mubarak trebuie să se retragă acum. Trebuie să sprijinim democrațiile și procesele democratice alese de oamenii din aceste țări, nu doar să ne impunem propria viziune. Propun să le ascultăm vocile, să fim umili, să nu confundăm secularismul și siguranța. În aceste țări se produc deja schimbări. Instrumentele noastre financiare trebuie să fie adaptate pentru a oferi sprijin sigur campionilor democrației…

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

 
  
MPphoto
 

  Marisa Matias (GUE/NGL).(PT) Doamnă președintă, cred că aceste două țări și altele din această regiune demonstrează felul în care, cu diferite ocazii în ultimii ani, conducătorii Europei au reușit să fie mai mult de partea afacerilor decât de cea a democrației și mai mult de partea dictatorilor decât de cea a săracilor.

Mă preocupă sincer situația actuală din Egipt și evenimentele de astăzi, și cred așadar că nu trebuie să dăm dovadă de calm, ci mai degrabă de solidaritate. Trebuie să arătăm solidaritate fașă de milioanele de egipteni din Cairo și din întreaga țară care sunt sătui de foamete, opresiune și șomaj. Din acest motiv trebuie să spunem că trebuie să stăm alături de acești oameni după discursul de astăzi al președintelui Mubarak, după ce regimul și-a eliberat câinii de vânătoare și a dat frâu liber violențelor. Nu trebuie să permitem să se creeze o strategie a fricii care să-i determine să plece acasă.

Dacă am fi auzit aceste sugestii în urmă cu 36 de ani în Portugalia, am fi plecat acasă. Este bine că nu am plecat acasă, deoarece am avut astfel o revoluție democratică.

 
  
MPphoto
 

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Doamnă Înalt Reprezentant, serviciul extern european are un număr mare de angajați, specialiști și analiști. Experții noștri ar trebui, prin urmare, să fie capabili să evalueze revoluțiile sociale din Tunisia și Egipt într-un mod profesionist și să vă recomande în cel mai scurt timp posibil măsurile adecvate prin intermediul cărora Europa va ajuta locuitorii acestor țări să depășească problemele referitoare la conducători politici nedoriți. Politica de tip struț pe care am practicat-o până acum în legătură cu tensiunile civile din țările africane dă totuși naștere îndoielilor în ceea ce privește capacitatea serviciului extern de a lua măsuri.

Doamnă Înalt Reprezentant al Uniunii Europene, dacă se întârzie și mai mult în a oferi o soluție profesionistă la evenimentele actuale din Tunisia și Egipt, contribuabilii noștri vor întreba pe bună dreptate de ce plătesc această multitudine de diferiți birocrați din serviciul extern UE, dacă aceștia sunt incapabili să vină cu o soluție imediată și profesionistă pentru dvs. cu privire la evenimentele furtunoase din Europa.

 
  
MPphoto
 

  Andreas Mölzer (NI).(DE) Doamnă președintă, doamnă Ashton, optimiștii cred că evenimentele revoluționare din Tunisia și Egipt ar putea fi începutul unui fel de primăvară arabă a națiunilor – evenimente precum cele la care am asistat în Europa de Est în 1989, de exemplu. În calitate de europeni, ar trebui să fim, desigur, întotdeauna de partea libertății și a democrației și am fi foarte încântați dacă așa ar sta lucrurile. Totuși, nu trebuie să uităm că noi, europenii, și occidentul ca întreg am încheiat, de asemenea, într-o anumită măsură, acorduri cu cele mai neplăcute și mai brutale dictaturi din lumea arabă.

Nu ar trebui să ne facem iluzii. Deși Facebook, internetul și Twitter sunt mijloace moderne de a începe o revoluție, acestea nu înlocuiesc structurile democratice și statul de drept, care trebuie să fie puse în aplicare în culise pentru ca revoluția să poată să facă tranziția spre un sistem democratic. Ceea ce putem și ar trebui să facem noi, europenii, este să ne facem clară poziția și să ajutăm la construirea acestor structuri democratice pentru a fi capabili, în cele din urmă, să contribuim la statul de drept, precum și la o economie de piață liberă, care sunt necesare pentru o democrație în aceste regiuni.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Ashton, Vicepreședinte al Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Doamnă președintă, permiteți-mi să încep prin a fi foarte clară. Nu accept principiul potrivit căruia Europa a reacționat oarecum greu sau cu întârziere. Am fost primii care au făcut declarații cu privire la Tunisia și Egipt deopotrivă. Am început să vorbim despre Tunisia la 10 ianuarie și am făcut niște declarații cu privire la Egipt săptămâna trecută. Am fost înaintea tuturor. Nu este un concurs și nu este o întrecere, însă nu accept această critică.

Nu accept nici că am acționat greu. Am fost în contact în fiecare oră cu persoanele din Tunisia și cu oamenii din Egipt, cu delegațiile noastre, cărora le aduc omagii pentru lucrurile cu care au trebuit să se confrunte în ultimele săptămâni și, de asemenea, în contact direct cu guvernul și cu serviciile. Sunteți, de asemenea, probabil la curent cu celelalte aspecte cu care am avut de-a face în același timp, astfel încât nu accept să se spună că am fost prea cuminți. Nu accept să se spună că nu am făcut suficient.

Sunt de acord cu faptul că putem face mai mult. Mi-ați dat toate instrumentele de care am nevoie prin Tratatul de la Lisabona? Probabil că nu. Mi-ați dat toate resursele de care am nevoie? Probabil că nu, dar vom face tot ceea ce putem în acest context, în cadrul căruia avem Serviciul de Acțiune Externă și rolul meu. Nu sunt genul de persoană care să iasă și să-și spună părerile personale. Vorbesc în numele Uniunii Europene. Vă ascult pe dumneavoastră și ascult statele membre și ascult Comisia. Acesta este rolul pe care l-ați stabilit prin Tratatul de la Lisabona și asta voi face.

Pentru unii dintre dumneavoastră care nu ați fost aici mai devreme, ministrul de externe tunisian a fost în biroul meu astăzi, făcând prima sa vizită în afara Tunisiei în Uniunea Europeană, la invitația mea și pentru că știe cât de importanți suntem, nu doar astăzi, ci și săptămâna viitoare și luna viitoare și anul viitor. Când vorbesc cu domnia sa, vorbesc în numele Europei. Domnia sa știe că spusele mele vor fi susținute de 27 de țări, cu sprijinul, să sperăm, al Parlamentului European și, de asemenea, cu sprijinul Comisiei.

Acest lucru înseamnă ceva pentru acești oameni. Înseamnă ceva faptul că atunci când vorbim transmitem un singur mesaj, nu neapărat – cum tot spun unii – într-un singur glas. Este același mesaj, indiferent dacă este spus de cancelarul Germaniei, de prim-ministrul Marii Britanii, de președintele unei alte țări din Uniunea Europeană, de oricare din cele 27 de state membre. Spunem același lucru. Din acest motiv reuniunea miniștrilor de externe de luni, concluziile la care au ajuns aceștia și conferințele de presă pe care le-au ținut cu privire la subiectele cu care ne luptăm, în vecinătatea noastră și dincolo de aceasta, sunt atât de importante pentru oamenii de la fața locului. Nu trebuie să pierdem din vedere acest lucru în nicio altă măsură pe care o luăm.

Sunt de acord cu dumneavoastră că trebuie să fim mai activi la fața locului pentru a face mai mult și sunt categoric de acord că trebuie să revizuim politica de vecinătate. Spun acest lucru de foarte mult timp. Trebuie să ne asigurăm că avem o abordare mai diversificată, că luăm fiecare țară în parte și că găsim o soluție pentru ceea ce dorim să realizăm cu oamenii din țara respectivă – da, să facem mai multe lucruri pentru societatea civilă, da, să ne concentrăm asupra drepturilor omului și a democrației și da, să soluționăm problemele privind politica externă comună pe care le avem cu aceste țări. Sunt de acord. Încerc să fac acest lucru. Dacă vă uitați la măsurile pe care le-am luat în ultimele două sau trei luni, veți vedea o temă frecventă în ceea ce spun, și anume faptul că este nevoie să fim mai activi în vecinătatea noastră. Aceasta ar trebui să fie prima noastră prioritate după instituirea Serviciului și trebuie să fie mai bună, mai inteligentă și să țină cont mai mult de nevoile oamenilor.

Nu pot să-mi asum responsabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat înaintea mandatului meu, însă îmi asum responsabilitatea pentru transformarea a ceea ce am moștenit într-o strategie pentru viitor de care puteți fi la fel de mândri ca și mine. Începe cu ceea ce facem acum și depinde de măsura în care suntem capabili să ne asumăm responsabilitatea și să progresăm.

Nu subestimez dificultatea situației și evoluția rapidă a acesteia. Sunt de acord cu cei care au subliniat și faptul că democrația nu este un moment în timp. Este un proces. Construim democrația și venim cu organizații care pot lucra cu oamenii pentru a-i ajuta să-și înțeleagă drepturile democratice, semnificația democrației și ce poate face aceasta – transformarea societății. Există un motiv pentru care folosim acest cuvânt în concluziile Consiliului, deoarece eu cred în transformare, nu doar pentru ziua de astăzi și de mâine, ci pe termen lung. Iată ceea ce oferă Europa. Este ceea ce a oferit Europa vecinilor noștri care au devenit partenerii noștri și ceea ce a oferit propriilor săi membri. A adus transformarea care va dura de-a lungul generațiilor. Iată cu ce ne ocupăm. Nu ne ocupăm cu reacții și răspunsuri pripite. Încercăm să construim lucruri pe care să le oferim oamenilor pe întreaga durată a vieții lor, a vieții copiilor lor și mai departe.

Și, desigur, în acest proces nu am uitat toate celelalte chestiuni. Urmăresc ceea ce se întâmplă în Iordania. Sunt la curent cu ceea ce se întâmplă acolo. Sunt desigur informată despre ceea ce se întâmplă în Iran. Am petrecut penultimul weekend discutând cu iranienii și știți cât de mult țin la drepturile omului în Iran datorită tuturor declarațiilor pe care le-am făcut, datorită tuturor chestiunilor pe care le-am adus în discuție.

Nu am uitat nici de procesul de pace din Orientul Mijlociu. Am vorbit cu George Mitchell ieri. Ne vom întâlni cu prim-ministrul Fayyad mâine. Ținem legătura cu Cvartetul. Aceștia se întâlnesc sâmbătă la Consiliul de Securitate de la Munich, unde voi prezida Cvartetul cu această ocazie.

Nu am uitat nici celelalte chestiuni. Și nu am uitat nici Albania, unde Miroslav Lajčák se va întoarce în numele meu săptămâna aceasta pentru a continua dialogul. Nu uităm niciuna dintre problemele care trebuie abordate și nici problemele pe care le vom dezbate în Parlament în această seară.

Și nu sunt responsabilă pentru declarațiile lui Tony Blair. Vorbim aceeași limbă; provenim din același partid politic, însă nu sunt responsabilă pentru el și nici nu voi accepta să fiu trasă la răspundere în numele său.

Săptămâna viitoare voi participa la Consiliul de Securitate și în numele dumneavoastră. La Consiliul de Securitate avem din nou posibilitatea de a arăta ce are de oferit Uniunea Europeană acestor oameni, în prezent și pe viitor. Este foarte important să primesc sprijinul dumneavoastră pentru a face acest lucru – nu în tăcere, pot fi foarte vocală – însă în mod corespunzător, cu coeziune, cu direcție, cu scop, cu o strategie și un plan pentru ca, atunci când ministrul de externe tunisian va veni la mine în birou, să-i pot pune la dispoziție un plan. Nu i-am spus: îmi pare foarte bine să vă văd, veniți și vorbiți cu mine în fața camerelor de televiziune timp de cinci minute. Nu. I-am spus că vom sta de vorbă timp de o oră și vom discuta despre planul domniei sale și despre ceea ce cred că-i putem oferi. Ce sumă de bani? Ce pot face? Ce trebuie să schimb? Ce instrumente trebuie să folosim? Cât de multă flexibilitate am acum? Cât de multă flexibilitate trebuie să obțin? Ce vă trebuie de la noi, Banca Europeană de Investiții, Banca Uniunii Africane, Statele Unite, de la ceilalți parteneri ai dumneavoastră? Cum construim planul?

Apoi m-am întâlnit cu ministrul de externe yemenit și am făcut același lucru: Cum vor crea țările care sunt prietene ale Yemenului un nou fond pentru dezvoltare? Facem acest lucru pentru țările arabe cu care am vorbit? Cum procedăm?

După părerea mea, așa ar trebui să lucreze Europa și asta fac în fiecare zi și voi continua să fac în numele dumneavoastră.

Acum sper că voi putea pleca de la această dezbatere în scurt timp și să rog un alt comisar să mă înlocuiască. Îmi cer scuze pentru acest lucru, însă evenimentele din Egipt, cum spuneți pe bună dreptate, evoluează și vă pot spune și ceea ce am făcut în timp ce am stat de vorbă aici. Am trimis mesaje, am vorbit cu ministrul de externe adjunct în numele meu. Mesajele au fost transmise acum direct. Forțele de securitate trebuie să intervină imediat pentru a opri escaladarea violențelor. Am transmis acest mesaj în timp ce stau aici și vorbesc și cu dumneavoastră. Trebuie să-și asume responsabilitatea; guvernul are responsabilitatea de a trimite armata în ajutorul oamenilor și de a se asigura că cetățenii sunt protejați acum. Trebuie să se permită accesul ambulanțelor în interiorul și în afara piețelor, deoarece am auzit că acestea nu sunt lăsate să intre. Voi vorbi cu vicepreședintele Suleiman de îndată ce voi părăsi această sală. Convorbirea este pregătită chiar în acest moment și din acest motiv vă rog să mă iertați și să-mi permiteți să plec.

Chiar acum are loc o reuniune în care se încearcă să se elaboreze o foaie de parcurs cu opoziția, acum când liderii europeni sunt ocupați în numele nostru, discutând cu alți lideri din regiune și cerându-le și lor să inițieze convorbiri. Acesta este un copac telefon cum nu ați mai văzut niciodată până acum, cu conducători care vorbesc cu alți conducători, trimițând mesaje în Egipt. În timp ce se petrec toate aceste lucruri, în birourile mele are loc o ședință pentru gestionarea situațiilor de criză pentru a stabili exact ce vom face, indiferent de situația în care ne vom afla.

Iată ce am făcut în fiecare zi de când a început criza, cu privire la ceea ce s-a întâmplat în Albania, la ceea ce s-a întâmplat în Belarus, prin ceea ce am întreprins în Sudan, unde reprezentantul nostru special a condus un grup operativ și unde Véronique De Keyser a văzut în persoană, la fața locului, ce face Europa.

Iată ce facem. Am putea face mai mult? Desigur. Îmi doresc să mai existe patru ca mine? Da. Cred că instrumentele sunt adecvate? Nu. Cred că am progresat? Da. Sunt de părere că putem face mult mai mult? Desigur.

Dacă tot ceea ce doriți de la mine este să-mi fac pur și simplu apariția și să fiu văzută alături de toată lumea, nu voi face acest lucru. Voi face pentru dumneavoastră lucrurile pentru care cred că a fost creată Europa, și anume voi pune democrația și drepturile omului în centrul fiecărei măsuri pe care o vom lua și vom sprijini oamenii din Egipt și din Tunisia astăzi.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Președinta. − Am primit șase propuneri de rezoluție(1) depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul referitor la propunerile de rezoluție privind Tunisia va avea loc joi.

Votul referitor la propunerile de rezoluție privind Egiptul va avea loc în perioada de sesiune din a doua jumătate a lunii februarie.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Sergio Berlato (PPE), în scris.(IT) În ultimele zile, situația din Tunisia și din alte țări de pe coasta sudică a Mediteranei a explodat. Zeci de oameni implicați în demonstrațiile violente împotriva costului ridicat de trai și a lipsei unei piețe libere în această țară și-au pierdut viețile. Aș dori să profit de această ocazie pentru a vă reaminti că în 1995 UE a lansat un program de parteneriat cu Mediterana în Barcelona, care avea scopul de a duce la o cooperare economică, politică, militară și socială. Totuși, în prezent, aceste obiective sunt departe de a fi realizate. Situația dramatică din Tunisia demonstrează nevoia urgentă a unei viziuni europene pentru Mediterană, sau chiar implicarea efectivă a țărilor de pe coasta sudică în parteneriatul actual și în politicile de vecinătate. Situația din Egipt s-a înrăutățit și mai mult în ultimele câteva ore. S-au raportat rănirea și uciderea mai multor persoane în confruntările care au avut loc pe întregul teritoriu al țării între poliție și oamenii care demonstrează împotriva guvernării președintelui Mubarak. Cred că drumul pe care trebuie să-l parcurgem în interesul acestor țări, dar mai ales în interesul Europei, este acela de sprijinire a reformelor economice și sociale capabile de a întruni aspirațiile unei mari părți a populației și care ar trebui să aducă pace și o îmbunătățire treptată a condițiilor de trai în țările din Africa de Nord.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Falbr (S&D), în scris. – (CS) În 1995, Uniunea Europeană a conturat obiectivul ambițios de creare a păcii, stabilității și prosperității în regiunea mediteraneană. Țările mediteraneene au obținut finanțare cu condiția să facă reformele economice și politice necesare. Cu toate acestea, nu s-a întâmplat niciunul din aceste lucruri. În cele mai multe cazuri, încercarea UE de a-și ajuta vecinii din sud a fost mai degrabă condusă de frica că radicalii islamici ar putea ajunge la putere, amenințând astfel stabilitatea din regiune. Sprijinul regimurilor autoritare, după cum arată istoria, nu este mulțumitor. Nu s-a meritat pentru Statele Unite în America Centrală și de Sud și nu se merită nici pentru UE. Unii critici ne fac pe bună dreptate ipocriți. Vorbim despre drepturile omului, despre nevoia de dialog social și despre dezvoltarea economică, și totuși de zeci de ani ignorăm faptul că Tunisia și alte țări nord africane sunt conduse de regimuri nemiloase și nedemocratice. Trebuie să spunem că acest lucru duce la un eșec dramatic pentru acele persoane care au promovat o astfel de politică. Solicitarea penibilă făcută de reprezentanții UE ca Mubarak să organizeze alegeri democratice este doar rezultatul trist al acestei politici eșuate.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris.(PT) Valul de indignare din țările din Africa și luptele oamenilor, mai ales cele ale cetățenilor din Tunisia și Egipt, necesită cel mai ridicat nivel de atenție și solidaritate al nostru. În cazul concret al Egiptului, al cărui popor continuă să lupte pentru drepturile lor sociale și la muncă, pentru dreptate socială, pentru democrație și pentru libertate, condamnăm vehement represiunea care, din ordinele guvernului președintelui Mubarak, a fost și continuă să vizeze muncitorii și oamenii care se zbat, și aducem un omagiu celor 100 de cetățeni egipteni care au fost uciși de violența statală.

La fel ca în Tunisia și în alte țări din lumea arabă și din Africa, situația din Egipt este intrinsec legată de intensificarea crizei capitalismului și de ofensiva antisocială violentă care o caracterizează, în special în contextul creșterii exponențiale a șomajului care afectează tinerii și al creșterii exponențiale a prețurilor la alimente.

Evenimentele recente din Egipt și ampla mișcare socială care le caracterizează sunt, de asemenea, intrinsec legate de curajul, persistența și hotărârea organizațiilor care reprezintă muncitorii, și de alte mișcări ale unor oameni progresiști care întreprind acțiuni importante în luptă de mulți ani și în condiții foarte dificile. Noi continuăm să susținem o soluție politică în cadrul respectării stricte a voinței suverane a poporului egiptean, liberă de orice intervenție, manipulare sau presiune externă.

 
  
MPphoto
 
 

  Filip Kaczmarek (PPE), în scris.(PL) Evenimentele actuale din Tunisia și Egipt pot fi cheia către viitorul întregii regiuni. Societățile din această regiune nu au mai avut ocazia de a-și exprima ambițiile, visurile sau temerile în mod deschis de foarte mult timp. Încă nu știm care va fi rezultatul evenimentelor din Africa de Nord. Știm sigur că ar trebui să încercăm să exercităm o mai mare influență asupra evoluției situației. La urma urmei, aceste evenimente au loc în țări din imediata noastră vecinătate. Europa este de fapt implicată foarte mult în regiunea pe care o discutăm. Știm de foarte mult timp că guvernele locale nu au răspuns întotdeauna tuturor așteptărilor societăților lor. Protestele au fost stârnite de problemele care vizează cel mai adesea nemulțumirea socială – sărăcia, disperarea și aroganța autorităților. Nu cred că Tunisia și Egipt visează la democrație în accepția occidentală a termenului. Oamenii visează pur și simplu la o viață mai bună și o viață mai bună nu înseamnă neapărat democrație. Merită aceștia o viață mai bună? Da, sigur că da. Toată lumea are dreptul la o viață mai bună și dreptul de a respecta demnitatea omului, dreptul la libertate și dezvoltare. Fie ca speranțele acestora să se îndeplinească repede și fără vărsare de sânge. Vă mulțumesc foarte mult.

 
  
MPphoto
 
 

  Kelam, Tunne (PPE), în scris. Prima concluzie care trebuie trasă din schimbările profunde care au loc în Tunisia, Egipt și oriunde în altă parte este că lumea democratică a fost cu totul nepregătită pentru ele. UE, precum și SUA au fost luate prin surprindere și încă trebuie să improvizeze pentru a reacționa și a se obișnui cu aceste evoluții revoluționare.

Același lucru s-a întâmplat și în urmă cu 20 de ani când s-a prăbușit Uniunea Sovietică. S-a dovedit că mii de sovietologi ignoraseră în analizele lor forța puternică, latentă care a destabilizat în cele din urmă dictatura sovietică - dorința de libertate a oamenilor înrobiți.

Situația actuală a expus o slăbiciune inerentă a noii politici externe comune a UE. A expus o criză cronică a valorilor pe care se bazează în mod oficial UE. În Realpolitik, aceste valori au fost neglijate în mod sistematic sau subevaluate în favoarea stabilității sau a relațiilor pragmatice mărginite.

Este timpul să înțelegem că ignorarea suprimării libertății pe motiv că apărăm astfel stabilitatea și interesele economice va duce în mod negreșit la decizii politice devastatoare. Doar democrația adevărată poate oferi stabilitate pe termen lung. A ne baza pe regimurile autocrate înseamnă a umfla balonul de auto-înșelăciune care va exploda mai devreme sau mai târziu, ducând la pierderi morale grave pentru partenerii lor democratici.

 
  
MPphoto
 
 

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris.(PL) Experții cred că revoltele din Tunisia au provocat un efect de domino. Este foarte posibil ca următoarea țară din regiune afectată de schimbare, după Tunisia și Egipt, să fie Yemenul. Libia, Algeria, Iordan, Siria și Maroc au fost, de asemenea, menționate. Globalizarea și fluxul liber de informații care o însoțește deschide ochii cetățenilor care trăiesc sub aceste regimuri. Aceștia doresc schimbare, o viață decentă într-un stat democratic modern și o legislație adoptată în conformitate cu principii transparente. În situații de acest fel, UE ar trebui să promoveze aceste valori și să facă tot ceea ce poate pentru a se asigura că țările arabe evită războiul civil sau preluarea puterii de către extremiști. Aș dori să subliniez că sprijinul nostru trebuie să se limiteze la măsuri politice și nu trebuie să includă acțiuni militare. În calitate de UE, ar trebui să sprijinim țările arabe în urmărirea pașnică a reformelor. Există o nevoie clară de dialog, atât cu reprezentanții autorităților care se pregătesc de plecare, cât și cu opoziția, în rândul căreia se află și mișcările islamice. UE trebuie să fie mai prezentă în această regiune și se impune revizuirea întregii politici de vecinătate a UE, fapt care va face posibilă promovarea democrației într-un mod mai eficient nu numai în țările arabe, ci și în țările care se învecinează cu noi la est, precum Belarus. Avem nevoie de planuri strategice eficiente care să includă ajutor financiar UE adecvat pentru promovarea democrației, societății civile și a drepturilor omului. Cred că UE ar trebui să vorbească într-un singur glas și să exprime condamnarea categorică a regimurilor antidemocratice.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris.(PT) Evenimentele care au loc în nenumărate țări arabe, în special în Tunisia și Egipt, sunt demonstrații care vor face parte din istoria eliberării oamenilor de regimurile autoritare care nu respectă normele de bază ale unei societăți democratice: statul de drept și apărarea drepturilor omului.

Cred că acum va fi important să regândim strategiile pe termen scurt și pe termen lung pentru Tunisia și Egipt în procesul îndelungat de tranziție către democrație, pentru a preveni venirea la putere a grupurilor extremiste. Salut misiunea UE în Tunisia de a evalua situația legală din etapa dinaintea alegerilor și misiunea de observare a acestor alegeri: măsuri identice trebuie luate în cel mai scurt timp posibil de îndată ce Egiptul devine stabil.

Totuși, consider că este foarte important să revizuim politica de vecinătate, care, așa cum am văzut, nu a reușit să realizeze unul dintre obiectivele sale: promovarea democrației și a drepturilor omului. Cred că ar trebui să existe o mai mare diversitate a abordărilor în acordurile euro-mediteraneene, care ar trebui să aibă un efect direct asupra societății civile. Dialogul cu Tunisia, Egipt și țările învecinate trebuie să urmărească scopul de a garanta stabilitatea democratică. Pentru a realiza acest lucru, trebuie create strategiile și resursele care să fie puse la dispoziție pentru reformele socioeconomice necesare și este nevoie să se intensifice reformele politice.

 
  
MPphoto
 
 

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. Deși progresul democratic în lumea arabă ar trebui încurajat, interesele strategice ale UE nu ar trebui să fie puse în pericol. Evenimentele din Tunisia și Egipt au demonstrat că autocrația nu este o soluție. Totuși, aceleași evenimente nu garantează un rezultat democratic. Istoria recentă a demonstrat că revoluțiile democratice pot fi deturnate de către Islamul militant, bine organizat. Revoluția iraniană din 1979 este un exemplu faimos de revoluție democratică care a devenit autocratică. Ar trebui să găsim un echilibru optim între politicile sociale ale președintelui Mubarak și linia strategică a Egiptului. Egiptul este un aliat rezistent, s-a alăturat forțelor care au eliberat Kuweitul și a asigurat peste 30 de ani de pace cu Israelul. Există speranță și există pericol în evenimentele în curs de desfășurare din Egipt. Demonstranții și solicitările legitime ale acestora sunt expresia veritabilă a necesității unei dezbateri deschise. Însă există un potențial uriaș pentru comportament, practici și politici opresive în cadrul societății egiptene. Circumcizia femeilor, aprobarea execuțiilor publice, tortura și interpretarea strictă a legii islamice sunt larg răspândite. Frăția Musulmană promovează în mod deschis acest program și deține 20 % din preferințele electorale. Trebuie să fim prudenți acum dacă vrem ca democrația să aibă un viitor în Egipt.

 
  
MPphoto
 
 

  Antonio Masip Hidalgo (S&D), în scris.(ES) Argumentele noastre cu privire la importanța cărbunelui dobândesc mai multă însemnătate în contextul instabilității din Mediterană și Canalul Suez.

Ce-ar fi dacă am sprijini energia produsă în cadrul UE, care este o resursă sigură?

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Crețu (S&D), în scris. Revoltele declanșate în lumea arabă de auto-incendierea tânărului Mohamed Bouazizi nu au neapărat o componentă religioasă sau ideologică afișată. Revendicările economico-sociale primează în mod firesc, în condițiile în care, în Egipt, creșterea prețurilor la alimente a adâncit dificultățile în care se zbate jumătate din populația de 80 de milioane a țării, care supraviețuiește sub pragul sărăciei de 2 dolari pe zi. Cred că poziția noastră față de evenimentele în desfășurare în spațiul arab trebuie să aibă în vedere pe de o parte suportul firesc față de dorința de libertate, iar pe de altă parte nu putem neglija amenințările la adresa stabilității mondiale ce pot decurge dintr-o cădere a acestei regiuni, ce devine tot mai imprevizibilă, în haos sau sub influență islamistă. Există indicii îngrijorătoare că aspirația multora din protestatari nu e câtuși de puțin modelul democrației occidentale, ci dimpotrivă. Nu pot să închei fără să mă gândesc la invazia rusă din Georgia, acum doi ani, când lumea occidentală a tăcut surprinsă și ignorată. Iată că, încă o dată, evoluții esențiale lângă granițele UE ne iau pe nepregătite și, încă o dată, suntem în afara jocului, chiar dacă acest joc privește direct stabilitatea europeană din multe puncte de vedere.

 
  
MPphoto
 
 

  John Attard-Montalto (S&D), în scris. Prima vizită externă pe care a făcut-o prim-ministrul tunisian a fost în Uniunea Europeană. Doamna Catherine Ashton a salutat prim-ministrul și s-a putut vedea în mod clar că UE a fost locul primei sale vizite externe. Alegerea în sine este importantă deoarece prim-ministrul tunisian a vrut să transmită un mesaj clar referitor la drumul pe care dorește să-l urmeze țara sa. UE reprezintă democrația, statul de drept, respectul drepturilor omului și al principiilor fundamentale. Aceasta reprezintă stabilitate și siguranță, în acest caz în regiunea mediteraneană. Tunisia este unul dintre cei mai apropiați vecini nord-africani ai Maltei. Ceea ce se întâmplă pe parcursul acestei perioade de tranziție este important nu doar pentru țara mea, ci și pentru regiune. Fiind considerat un stat moderat, am încredere că politica externă a Tunisiei va continua în aceeași direcție. De asemenea, sper că situația internă a acesteia se va îmbunătăți. Este important că UE este vizibilă prin diversele sale programe de ajutor și de dezvoltare care pot fi puse la dispoziția Tunisiei. Țările care îmbrățișează valorile democratice și contribuie la stabilitate și siguranță într-o regiune trebuie să fie apreciate pentru eforturile lor. Din acest motiv este esențial ca UE să arate această apreciere atât vizibil, cât și tangibil.

 
  
MPphoto
 
 

  Rafał Trzaskowski (PPE), în scris.(PL) ONU a anunțat ieri că peste 200 de oameni au murit ca urmare a tulburărilor care însoțesc revoluția din Tunisia. Aceasta este latura tragică a evenimentelor din sud care ne-au surprins atât de mult. Ar trebui să ne determine pe fiecare dintre noi să depunem mai mult efort pentru a obține democrația acestei țări și a regiunii în ansamblul său, mai ales de vreme ce vechea ordine se prăbușește în fața noastră și în Egipt. Din păcate, Uniunea Europeană nu a reușit să vorbească într-un singur glas. Să nu ne amăgim că noua diplomație UE instituită recent va juca un rol principal de la început, când state membre individuale au interese concrete atât de puternice. În cazul Tunisiei totuși, instrumentele pe care le avem la dispoziție sunt poate mai puțin spectaculoase, însă sunt capabile să producă rezultate foarte concrete. Printre acestea se numără politica de vecinătate UE, care este în curs de revizuire și care ar trebui să fie modificată în mod corespunzător în lumina evenimentelor actuale. Ele includ, de asemenea, posibilitatea de a trimite o misiune de observare UE și probabil că nu mai există persoane care trebuie convinse de necesitatea acestei măsuri. Acestea sunt sarcini concrete spre care trebuie să-și îndrepte atenția acum Parlamentul European.

 
  
MPphoto
 
 

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. Aș dori să mă alătur admirației exprimate pe parcursul acestei dezbateri în ceea ce privește curajul oamenilor din Tunisia și din Egipt de a-și exprima nemulțumirea și dezamăgirea față de regimurile din țările lor. În prezent, tensiunea a escaladat atât de mult încât nu mai există cale de întoarcere și Uniunea Europeană trebuie să contribuie la procesul de tranziție care a fost inițiat. Au existat unele voci prudente care au solicitat sprijinirea statu-quo-ului, mai ales în Egipt, susținând că răsturnarea regimului ar putea duce la un război civil, care la rândul său ar putea aduce la putere fundamentaliștii religioși. Cred că nu este treaba noastră să prevestim evoluția posibilă a acestor țări. Aș dori să vă reamintesc că atunci când blocul estic a fost pe punctul de a se prăbuși, încă mai erau unele persoane care nu ar fi zdruncinat barca de frica instabilității viitoare din regiune. Propunem să nu facem această greșeală și să-i ajutăm pe oamenii din Tunisia și din Egipt să pună bazele unor democrații adevărate cât mai bine putem. Sunt încrezătoare că Islamul și democrația nu sunt incompatibile – Indonezia, o democrație, are cea mai mare populație musulmană din lume.

 
  

(1) Vă rugăm să consultați procesul-verbal.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate