Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul dnei Oomen-Ruijten, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, intitulat „Către sisteme europene de pensii adecvate, sustenabile şi sigure” [2010/2239(INI)] (A7-0025/2011).

  Ria Oomen-Ruijten, raportoare. – (NL) Dnă preşedintă, permiteţi-mi să încep această dezbatere mulţumind colegilor mei pentru cooperarea extrem de plăcută şi eficientă. De asemenea, aş dori să le mulţumesc consultanţilor secretariatelor parlamentare şi, desigur, propriului nostru personal.

Nu a fost uşor să gestionăm un număr atât de mare de amendamente. Totuşi, cred că am avut succes, deoarece am elaborat acum ceva concret ca răspuns la cartea verde. O pensie sigură, durabil[ şi adecvată, care reprezintă garanţia pe care o doresc cetăţenii europeni. Cu toate acestea, nu este atât de simplu, deoarece pensiile sunt şi vor rămâne responsabilitatea statelor membre.

Totuşi, acest lucru nu înseamnă că nu avem voie să ne exprimăm opiniile sau să depunem propuneri prin metoda deschisă de coordonare, care poate fi supusă revizuirii.

Durabilitatea sistemelor de pensii este ameninţată, tendinţa fiind o piramidă inversată a populaţiei: acum există mai multe persoane în vârstă, acestea trăiesc mai mult şi, prin urmare, rămân puţine persoane care să finanţeze pensiile. Sistemele prin repartiţie ale primului pilon sunt expresia perfectă a solidarităţii dintre generaţii şi vor continua să rămână cele mai importante şi în viitor.

Cu toate acestea, pe lângă povara asupra generaţiei mai tinere, există, fără îndoială, şi o presiune asupra bugetelor colective care, la rândul său, are repercusiuni asupra Pactului de stabilitate, indiferent dacă ne place sau nu.

Statele membre cresc vârstele de pensionare. Resping propunerile de indexare europeană a pensiilor cu speranţa crescută de viaţă. Fac acest lucru din cauza variaţiilor semnificative ale speranţei de viaţă între statele membre şi deoarece, chiar dacă putem indexa aceste două elemente, consider că acest lucru nu ar fi responsabil din punct de vedere social.

Totuşi, am constatat că trebuie să adoptăm cu toţii o vârstă mai înaintată de pensionare, iar acest proces trebuie să se desfăşoare la nivelul statelor membre, în colaborare cu partenerii noştri sociali.

De asemenea, există o altă faţă a acestei monede – şi observ, Elisabeth, că beneficiez de atenţia ta –, şi anume că trebuie să ne asigurăm că persoanele mai în vârstă rămân încadrate în muncă. Prin urmare, acest lucru înseamnă că trebuie să depunem mai multe eforturi în favoarea sistemelor flexibile de carieră şi a sistemelor flexibile de pensii şi că trebuie să îmbunătăţim şi să adaptăm condiţiile, dacă dorim ca persoanele în vârstă să continue să lucreze.

Statele membre care şi-au bazat sistemele de pensii pe cel de-al doilea pilon au economisit, de multe ori prin sisteme comune angajat-angajator şi în unele cazuri, în noile state membre, prin sisteme mixte. Fondurile au fost introduse în fonduri de economii, fonduri de pensii sau figurează în bilanţurile întreprinderilor. Sistemele de economisire şi acumulare sunt supuse unui nivel mai scăzut de presiune decât finanţele publice, însă şi în această privinţă, speranţa crescută de viaţă reprezintă o problemă.

Ca şi cum nu era suficient, au apărut şi criza financiară, rezultatele slabe pe pieţele obligaţiunilor şi pe pieţele de capital şi ratele scăzute ale dobânzii, care exercită presiuni asupra garanţiilor pensiilor preconizate.

Răspunsul în curs de elaborare de către Comisie este următorul: aplicarea unor cerinţe mai stringente privind solvabilitatea – voi repeta acest lucru – nu este răspunsul adecvat. O supraveghere bună: da! Totuşi, înainte de a adopta o lege, avem nevoie de o evaluare amănunţită a impactului efectelor solvabilităţii.

În această privinţă, aş dori să subliniez, de asemenea, dezbaterea privind instrumentele derivate. Nu putem stabili pur şi simplu o legătură între instrumentele derivate şi fondurile de pensii. Într-un fond de pensii, instrumentele derivate sunt utilizate pentru a acoperi riscurile. Prin urmare, nu pentru speculaţii. Deci chiar şi aici, Comisia trebuie să analizeze mai bine lucrurile.

Aş dori să abordez acum cel de-al treilea pilon. Mi se pare că nu trebuie să avem aşteptări nerealiste. Posibilităţile de economisire individuală pot fi utilizate numai dacă există şi bani. Cu toate acestea, dorim să creăm o mai bună conştientizare, însă aceasta se obţine când oamenii sunt informaţi în legătură cu pensiile lor, deci avem nevoie şi de un sistem de monitorizare.

Dnă preşedintă, piaţa internă europeană lipseşte din cel de-al treilea pilon, deci trebuie să acţionăm şi în această privinţă.

În cele din urmă, aş dori să fac două comentarii concluzive. Privind caracterul adecvat: nu putem obţine acest lucru la nivel european, statele membre trebuie să facă acest lucru. Privind transferabilitatea: în opinia mea, o piaţă deschisă a muncii poate funcţiona numai cu un trafic mai liber al navetiştilor, care nu îi dezavantajează pe angajaţii care îşi exercită acest drept. Însă şi în acest caz, avem nevoie de transferabilitate: da, însă cu o perioadă de adaptare, deci avem nevoie de contracte noi, iar apoi de un studiu al impactului.

  László Andor, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, Cartea verde privind pensiile, pe care am publicat-o vara trecută, a lansat o dezbatere necesară privind viitorul pensiilor în Europa. Ca urmare a acesteia, s-au organizat peste 100 de reuniuni şi conferinţe cu părţile interesate şi am primit aproximativ 1 700 de răspunsuri.

Cartea verde subliniază provocările principale cu care se confruntă Uniunea în acest domeniu şi a adresat 14 întrebări privind modul în care activitatea de la nivelul UE poate ajuta statele membre să garanteze că pensiile sunt adecvate, durabile şi sigure, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarităţii. Cartea verde adoptă o abordare holistică, deoarece colegii mei comisari, dl Rehn şi dl Barnier şi cu mine, suntem convinşi că pensiile adecvate, durabile şi sigure impun politici coordonate, comune, care cuprind cele trei domenii de responsabilitate ale noastre.

Permiteţi-mi să subliniez din nou, pe scurt, argumentaţia Comisiei pentru publicarea cartei verzi anul trecut. În primul rând, trebuie să depăşim dezechilibrele care provin din divergenţa tot mai mare dintre speranţa de viaţă şi vârstele de pensionare. În al doilea rând, trebuie să adaptăm cadrul european astfel încât să reflecte schimbările care au intervenit în sistemele naţionale de pensii după un deceniu de reforme ale pensiilor. În al treilea rând, trebuie să învăţăm de pe urma crizei financiare şi economice. Criza a evidenţiat nevoia de a revizui expunerea pieţei financiare şi conceperea sistemelor noastre de pensii pentru a reduce mai mult riscurile şi pentru a consolida capacitatea pensiei finanţate de absorbţie a şocului. În al patrulea rând, trebuie să pregătim pe deplin sistemele noastre de pensii pentru accelerarea îmbătrânirii populaţiei.

Statele membre s-au implicat deja într-o cooperare îndelungată pentru a învăţa din experienţele fiecăruia şi pentru a face schimb de bune practici în ceea ce priveşte reforma pensiilor. Există un consens privind nevoia de coordonare la nivelul UE şi de creare a unor norme UE privind aspectele transfrontaliere. În ultimii 10 ani, coordonarea la nivelul UE a susţinut eforturile statelor membre de a moderniza sistemele de pensii şi numeroase state membre au realizat deja progrese considerabile în adaptarea sistemelor de pensii astfel încât să reflecte îmbătrânirea demografică, schimbările pieţei muncii şi rolurile în curs de evoluţie ale genurilor. Cu toate acestea, majoritatea statelor membre mai au o cale lungă de străbătut, iar alte câteva nici nu au iniţiat reformele pensiilor.

Am fost încântat să citesc raportul, pentru care o felicit pe raportoare, care susţine în mare măsură abordarea holistică pe care am ales-o. În mai multe locuri, subliniază legăturile dintre caracterul adecvat, durabilitate şi siguranţă. De asemenea, identifică în mod clar domeniile politice în care UE poate aduce o valoare adăugată. În prezent, Comisia se află în etapele finale ale analizării rezultatelor consultării, inclusiv avizul final al Parlamentului European. Având în vedere caracterul urgent al situaţiei, Comisia a iniţiat deja pregătirile pentru cartea albă care urmează să fie prezentată în trimestrul al treilea din 2011.

Permiteţi-mi să concluzionez afirmând că una dintre marile realizări ale modelului social al Europei constă în faptul că garantează că vârsta înaintată nu este sinonimă cu sărăcia. Aceasta este o promisiune pe care trebuie să o respectăm în continuare şi să ajutăm statele membre să ia deciziile corecte pentru a garanta că sistemele de pensii sunt corespunzătoare. În ultimele 12 luni, a avut loc o dezbatere animată în domeniul reformelor pensiilor, iar în acest an se întrevede că aceasta va fi la fel de intensă. Contez foarte mult pe sprijinul Parlamentului pentru a aduce schimbări reale în vederea creării unor pensii adecvate şi durabile pentru viitor.

  George Sabin Cutaş, Raportor pentru aviz, Comisia pentru afaceri economice şi monetare. − Faptul că vorbim astăzi, în plenul Parlamentului European, despre pensii vine să confirme valenţa europeană a acestora. Îmbătrânirea populaţiei, efectele crizei economice şi financiare şi intrarea târzie a tinerilor pe piaţa muncii necesită soluţii comune. Pensiile rămân însă o responsabilitate naţională, iar principiul subsidiarităţii este cel care stabileşte limitele intervenţiei europene. Totuşi, dacă statele membre vor implementa mai bine legislaţia existentă la nivel european, vom beneficia de o mai bună funcţionare a pieţei unice şi vom încuraja o mai mare mobilitate a lucrătorilor.

De asemenea, pentru ca sistemele publice de pensii să fie sustenabile, trebuie să ne asigurăm că oamenii au şansa de a rămâne în câmpul de muncă până la vârsta pensionării. Creşterea şomajului în rândul statelor membre este un fenomen îngrijorător, care pune în pericol principiul solidarităţii între generaţii. Astfel, demersurile de reformare a sistemului de pensii trebuie să meargă mână în mână cu promovarea unor politici pentru ocuparea forţei de muncă. În egală măsură, reforma pensiilor nu trebuie să fie sinonimă cu privarea unor categorii deja vulnerabile de un venit sigur şi decent. Statele nu trebuie să abdice de la datoria de a asigura pensii adecvate pentru toţi cetăţenii.

Pentru a evita un astfel de abuz la nivel naţional am avansat ideea definirii unei pensii adecvate le nivelul Uniunii Europene. Solicitarea ca statele membre să garanteze un nivel al pensiilor din primul pilon superior pragului de sărăcie, după părerea mea, nu este suficientă. Sigur că înţeleg argumentul diversităţii contextelornaţionale şi reticenţelor statelor în a lăsa loc implicării Uniunii Europene în însăşi inima suveranităţii naţionale. Totuşi, consider că instanţele europene trebuie să acorde o grijă sporită condiţiilor de trai ale cetăţenilor europeni. Nemulţumirile sociale pot să antreneze efecte neaşteptate: Două exemple recente, exterioare Uniunii Europene, vorbesc despre gradul de suportabilitate a unei populaţii permanent sacrificate pentru interesele unor puteri naţionale prea puţin atente la nevoile cetăţenilor

  Cornelis de Jong, raportor pentru avizul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor. – (NL) Dnă preşedintă, mai întâi aş dori să îi mulţumesc sincer colegei mele, dna Ria Oomen-Ruijten, pentru buna cooperare. Îi sunt recunoscător că a reprodus în mare parte avizul, dacă nu, de fapt, întregul aviz pe care l-am întocmit pentru Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (IMCO).

În special, sunt mulţumit de recomandarea privind elaborarea unui sistem european care va permite ca toată lumea să cunoască nivelul acumulat de pensie, indiferent de statul membru în care s-a acumulat contribuţia la pensii.

Cu toate acestea, încă am unele întrebări, mai ales privind discrepanţa dintre declaraţia de acum a dnei Oomen-Ruijten şi recomandarea ca politica privind pensiile să fie sub egida guvernării economice europene. Nu ştim exact sub ce formă se va realiza acest lucru, însă există posibilitatea reală de a nu fi opţional. Nu doresc să dau impresia, votând pentru, că, de exemplu, voi contribui la transferul competenţelor naţionale către UE în acest domeniu.

În plus, mă îngrijorează recomandarea, care este într-adevăr inclusă, ca vârsta de pensionare să fie crescută în raport cu speranţa de viaţă. Consider că acest lucru nu este necesar pentru Ţările de Jos şi, de aceea, nu pot aproba recomandarea. Aş dori ca raportoarea să îşi exprime opinia privind aceste aspecte.

  Barbara Matera, raportoare pentru avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, şi eu aş dori să îi mulţumesc dnei Oomen-Ruijten.

Faptul că în Cartea verde a Comisiei privind viitorul sistemelor de pensii în Europa nu se acordă o atenţie semnificativă aspectelor legate de gen reprezintă un motiv de îngrijorare: femeile sunt discriminate în calcularea pensiilor, deoarece îşi întrerup mai des carierele pentru a avea grijă de copii, de rudele bolnave şi de persoanele în vârstă. Pentru a-şi îndeplini angajamentele familiale, femeile sunt astfel mai predispuse decât bărbaţii să accepte locuri de muncă precare sau cu jumătate de normă, ceea ce produce un decalaj al remuneraţiei între femei şi bărbaţi de 18% în Uniunea Europeană.

Acest lucru conduce la o discriminare evidentă a femeilor, care primesc pensii care sunt, în mod evident, mai mici decât ale bărbaţilor. Acest lucru sporeşte riscul de sărăcie în rândul femeilor în vârstă, mai ales dacă se are în vedere faptul că acestea tind să trăiască mai mult decât bărbaţii. Timpul pe care femeile îl dedică îngrijirii copiilor sau altor membri ai familiei trebuie recunoscut în sistemele de calcul ca fiind echivalent cu alte tipuri de contracte la calcularea pensiilor. Cartea verde a oferit o consultare ...

În concluzie, sper ca noua carte albă să acorde mai multă atenţie problemei sensibile şi îngrijorătoare a decalajului dintre femei şi bărbaţi în calcularea drepturilor privind pensiile în UE.

  Csaba Őry, în numele grupului PPE. – (HU) Dnă preşedintă, în primul rând, numărul mare de propuneri de amendamente – au existat aproximativ 500 – evidenţiază foarte bine interesul foarte mare privind acest subiect, iar raportoarea, dna Ria Oomen-Ruijten, merită mulţumirile noastre pentru că a transformat numeroasele propuneri de amendamente într-un raport care reflectă opinia actuală a Parlamentului. Am spus opinia actuală, deoarece ne aflăm la începutul dezbaterii, iar aceasta vizează cartea verde, care va fi urmată de o carte albă şi ulterior de rapoarte suplimentare, ceea ce înseamnă că ne aflăm, în mod clar, într-o etapă a unui proces mai extins.

În general, sunt de acord cu abordarea Comisiei, care salută diversificarea, şi anume sistemele de pensii care se bazează pe mai mulţi piloni, însă, în acelaşi timp, aş dori să subliniez că formularea ar putea fi mai precisă în această privinţă. Bineînţeles, când vorbim de piloni secundari, ne referim la piloni secundari care susţin primii piloni din cauza slăbiciunii lor. Nu este acelaşi lucru cu un al doilea pilon în care se ia ceva de la primul pentru unicul motiv de a opera un sistem în moduri diferite. Primul aduce stabilitatea, în timp ce al doilea o pune în pericol.

Cu toate acestea, trebuie să ne dăm seama, de asemenea – şi poate că s-a spus deja acest lucru, însă doresc să îl reiterez –, că problemele sistemului de pensii nu se pot soluţiona neapărat de la sine, din interior; în plus, este probabil să nu poată fi soluţionate. Sunt necesare mai multe locuri de muncă, o cooperare economică mai puternică, iar scopul nostru trebuie să fie, fără îndoială, ca odată ce Comisia elaborează cartea albă, acest proces comun de gândire să fie conectat într-o anumită măsură cu obiectivele strategiei Europa 2020 şi cu guvernanţa economică. Este evident că, dacă lucrurile vor sta astfel, vom putea să continuăm această dezbatere mai eficient.

  Frédéric Daerden, în numele Grupului S&D. – (FR) Dnă preşedintă, în primul rând aş dori să subliniez contribuţia importantă la obţinerea unui consens adusă de raportoare. Felicitări, Ria! Pe parcursul negocierii compromisurilor, raportoarea a dat dovadă de deschidere privind argumentele înaintate de grupul meu, ceea ce a condus la o majoritate considerabilă care a votat pentru proiectul de raport în Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale. Dacă mâine va vota o mare majoritate pentru, acest lucru ar trimite un semnal puternic către celelalte instituţii.

Acest raport privind viitorul pensiilor în Europa este, până în prezent, singurul document instituţional european care nu coincide cu gândirea Comisiei – reprezentată mal ales de analiza anuală a creşterii – şi cu gândirea duo-ului Merkel-Sarkozy în documentul lor privind pactul de competitivitate. Aceste documente solicită foarte direct reexaminarea primului pilon şi, de asemenea, solicită creşterea automată a vârstei legale de pensionare pe baza speranţei de viaţă. Parlamentul, în proiectul său de raport modificat şi adoptat, susţine următoarele: un rol fundamental al primului pilon privind pensiile, ceea ce oferă o garanţie mai bună a solidarităţii, cu un rol complementar al celorlalţi piloni, inclusiv utilizarea generală a unui al doilea pilon; acordarea unei atenţii sporite creşterii vârstei efective de pensionare, precum şi a nivelurilor de ocupare a forţei de muncă, în special pentru persoanele înaintate în vârstă, în loc de o creştere automată şi fatalistă a vârstei legale; o definiţie a criteriilor de facilitare a introducerii în statele membre a unei pensii minime garantate, corespunzătoare; un rol consolidat al partenerilor sociali în definirea şi punerea în aplicare a tuturor reformelor pensiilor în Europa; şi abolirea disparităţilor dintre femei şi bărbaţi privind pensiile, care este legată de discriminarea de care ne-a amintit dna Matera.

Prin aceste componente şi progrese, precum şi altele pe care le-aş fi putut menţiona, sunt mulţumit că Parlamentul poate trimite dnei comisar un mesaj clar, un mesaj social şi progresiv şi sper ca ea să ţină cont de acest lucru în următoarea etapă a cărţii albe.

  Marian Harkin, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, în primul rând, aş dori să îi mulţumesc raportoarei pentru activitatea excelentă; fără îndoială, mi-a uşurat viaţa. De asemenea, aş dori să îi mulţumesc Comisiei pentru iniţierea acestei discuţii, care, fără îndoială, este foarte oportună.

Unele persoane vorbesc de bomba cu ceas a pensiilor şi, având în vedere unele dintre cifrele care estimează decalajul dintre ceea ce punem în prezent deoparte pentru pensia privată şi publică şi resursele de care vom avea nevoie pentru a asigura pensii adecvate în următorii 40 de ani, acest decalaj este imens. Astfel, în acest context, expresia „bomba cu ceas a pensiilor” este, fără îndoială, exactă. Ei bine, ştim cu toţii ce trebuie să facem cu o bombă cu ceas: trebuie să o dezamorsăm. Consider că acesta este începutul procesului.

Însă întrebarea de bază este: cine este responsabil? Cred că în raport, specificăm clar că statele membre au responsabilitatea de a se asigura că pensiile acordate cetăţenilor lor sunt adecvate. Însă, de asemenea, menţionăm că economiile statelor membre sunt interdependente şi, prin urmare, este utilă o coordonare a politicilor privind pensiile folosind metoda deschisă de coordonare. Cu toate acestea, nu credem că este posibil ca UE să stabilească niveluri adecvate ale pensiilor sau să armonizeze vârstele de pensionare.

Totuşi, considerăm că statele membre ar trebui să definească caracterul adecvat ca fiind condiţia necesară ca persoanele înaintate în vârstă să aibă o viaţă decentă. Sunt încântat că am subliniat problema legată de egalitatea de gen şi că le-am solicitat statelor membre să soluţioneze problema femeilor şi bărbaţilor care îşi iau concediu pentru a îngriji alte persoane şi că am acordat atenţie problemei mobilităţii şi rolului strategiei UE 2020.

În cele din urmă, susţin includerea obligaţiilor privind pensiile în cadrul Pactului de stabilitate şi creştere. Ştim că se formează o gaură neagră în domeniul pensiilor şi nu o putem ignora.

  Jean Lambert, în numele Grupului Verts/ALE. – Dnă preşedintă, şi eu aş dori să mă alătur celor care i-au mulţumit raportoarei pentru munca de calitate pe care a depus-o la acest raport.

Ştim cu toţii că există diferenţe naţionale, precum şi diferenţe în cadrul propriilor grupuri politice şi este cu adevărat o realizare elaborarea unui document sprijinit în mod semnificativ. Grupul meu se bucură în special pentru că raportul de faţă recunoaşte importanţa pensiilor din primul pilon, angajamentul în vederea asigurării unui nivel adecvat şi problema legată de asigurarea unei vieţi decente. La urma urmei, pe tot parcursul anului trecut, 2010, am discutat despre aspecte legate de sărăcie. Şi desigur, acesta este, de asemenea, pentru numeroase persoane, un venit fix, o garanţie esenţială. Ca şi alţii, salutăm, de asemenea, recunoaşterea necesităţii garantării unor pensii decente pentru femei.

De asemenea, recunoaştem importanţa soluţionării discriminării faţă de lucrătorii în vârstă şi a utilizării altor măsuri pentru a menţine oamenii încadraţi în muncă. Şi pentru noi, portabilitatea drepturilor privind pensiile este un aspect esenţial. Din ce în ce mai multe persoane nu lucrează pentru o singură companie pe parcursul vieţii profesionale. Într-adevăr, lucrează pentru mai multe şi nu întotdeauna în aceeaşi ţară. Şi trebuie să evităm această fragmentare a asigurării pensiilor, prin urmare, Uniunea Europeană poate juca un rol esenţial în acest sens.

De asemenea, suntem mulţumiţi să constatăm că acest raport conţine un angajament privind pensiile din al doilea pilon, că trebuie să fie disponibile fără discriminare pe motiv de vârstă, sex şi contract de muncă. De asemenea, suntem de acord – şi suntem încântaţi că acest aspect este inclus – că trebuie să adoptăm o abordare legată mai mult de cursul vieţii, care abordează diferitele ritmuri şi tipare ale vieţilor profesionale moderne, atât pozitive, cât şi negative.

Din nou, recunoaştem importanţa solidarităţii în acest prim pilon, nu în ultimul rând pentru cei a căror viaţă profesională include muncă ocazională, contracte pe termen scurt etc. Suntem preocupaţi de orice efort de a stimula pensiile private din al treilea pilon şi suntem de acord că este esenţial ca oamenii să dispună de informaţii adecvate şi clare.

De asemenea, salutăm faptul că acest raport conţine – dacă va exista o schimbare în sistemul de pensii – o perioadă adecvată de adaptare, pentru ca oamenii să îşi reanalizeze viitorul financiar.

  Julie Girling, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, grupul meu sprijină publicarea acestei cărţi verzi. Ea este foarte oportună şi survine într-un moment în care, în toate statele membre, se dezbat aspectele care au fost deja menţionate şi asupra cărora nu voi insista: aspectele demografice în schimbare, provocarea legată de egalitatea de gen, pentru a menţiona numai două dintre acestea.

Raportul recunoaşte importanţa schimbului de bune practici şi de informaţii între statele membre, însă subliniază, de asemenea, că pensiile rămân o competenţă a statelor membre. Recunoaşte că UE nu trebuie să legifereze privind caracterul adecvat al nivelurilor pensiilor şi vârstele de pensionare, dar solicită – foarte clar şi ferm – ca statele membre să reglementeze în acest domeniu în funcţie de propriile circumstanţe, ţinând cont de aceste aspecte.

Consider că este esenţial să se lucreze mai mult privind transferabilitatea drepturilor de pensie pentru a consolida piaţa unică. Cetăţenii UE care lucrează în diferite ţări ale Europei – şi am cunoscut mulţi – nu trebuie să fie dezavantajaţi pentru că pensia lor este îngheţată în diferite state membre. Aspectele demografice se schimbă, la fel ca şi practicile de lucru. Aşteptările noastre se schimbă, însă este esenţial să ţinem pasul cu aceste schimbări în gândirea noastră şi în deciziile noastre politice.

  Ilda Figueiredo, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dnă preşedintă, în această dezbatere, nu putem uita că există o propunere privind un aşa-numit pact de competitivitate prin intermediul căruia directoratul, condus de Germania, doreşte să lanseze noi atacuri împotriva sistemului public de securitate socială universal şi mutual, să crească vârsta de pensionare şi să devalorizeze salariile, încercând să pună capăt indexării inflaţiei, numai în avantajul sectorului financiar, care încearcă să utilizeze aceste pensii pentru noi tipuri de câştiguri speculative mai mari.

Am dori să ne afirmăm opoziţia clară faţă de această cale către integrarea europeană, construită pe o fundaţie de politici antisociale pe care, din păcate, acest raport le susţine, sprijinind Cartea verde a Comisiei Europene, permiţând stabilirea unei legături între vârsta legală de pensionare şi speranţa de viaţă, încurajând oamenii să rămână o perioadă mai lungă pe piaţa muncii şi neexcluzând sprijinul pentru sistemele de pensii private, chiar atunci când se ştie deja că utilizarea lor speculativă de către fonduri şi bănci private poate avea consecinţe grave care conduc la sărăcirea persoanelor în vârstă, mai ales a femeilor în vârstă.

Prin urmare, am depus o rezoluţie alternativă, care demonstrează că este posibilă îmbunătăţirea beneficiilor şi pensiilor fără a creşte vârsta legală de pensionare, cu condiţia să existe mai multă încadrare în muncă cu drepturi, în special pentru tineri, salarii mai bune şi o un nivel mai ridicat de supraveghere a sectorului financiar şi a tranzacţiilor financiare.

Suntem împotriva creşterii vârstei de pensionare şi apărăm sistemul de pensii integrat în sistemul public de securitate socială universal şi mutual, care sporeşte valoarea beneficiilor şi pensiilor mai mici, respectă persoanele în vârstă şi le permite să trăiască cu demnitate, contribuind astfel la eradicarea sărăciei. Cetăţenii aşteaptă acest lucru, prin conflictele la care am asistat în Portugalia, Franţa, Grecia şi în multe alte locuri.

  Derek Roland Clark, în numele Grupului EFD. – Dnă preşedintă, în cadrul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, la 22 noiembrie anul trecut, raportorul a afirmat că pensiile ţin de competenţa exclusivă a statului membru. Acum, lucrurile stau mai degrabă astfel: deşi statele membre sunt lidere, există aspecte în care coordonarea la nivel european este importantă. La alineatul (9), rezoluţia subliniază competenţa statelor membre, însă le solicită să îşi coordoneze diferitele politici privind pensiile. Există o contradicţie aici, iar controlul UE nu coincide cu principiile.

Asociaţia naţională a fondurilor de pensii din Regatul Unit afirmă că acest raport va conduce la scumpirea pensiilor – cu 90% potrivit consultanţilor actuariali Punter Southall. Dacă acest lucru este exagerat, este adevărat, fără îndoială, că vor fi necesare sume suplimentare imense pentru a evita prăbuşirea pensiilor, astfel că primele vor creşte masiv. Firmele de pensii şi statele membre nu au nevoie de acest raport; au nevoie de ajutor pentru a menţine scăzute nivelurile primelor. Altminteri, acest raport înşelător are potenţialul de a distruge ceea ce doreşte să protejeze.

  Marine Le Pen (NI). – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, în Europa Pactului de stabilitate – şi mâine a pactului de competitivitate – reformele pensiilor se află în linia de bătaie.

Cum putem salva pensiile când Uniunea Europeană le solicită statelor membre, care acum se află în deficit, să îşi echilibreze bugetele până în 2013? Soluţia dumneavoastră este de a creşte vârsta de pensionare la 67 de ani şi de a derula reforme profunde ale sistemelor de pensii prin repartiţie pentru a reduce beneficiile pentru persoanele asigurate. În plus, raportul nu greşeşte aici, deoarece solicită un nivel minim garantat al pensiilor, pe care ne obligaţi să îl garantăm străinilor care sosesc pe teritoriul nostru şi care nu au contribuit niciodată.

În plus, calcularea obligaţiilor pensiilor publice directe, după cum susţine acest raport, va spori şi mai mult presiunea asupra statelor membre şi le va obliga să dezvolte fonduri de pensii bazate pe formarea capitalului şi, fără îndoială, cunoaştem foarte bine riscurile acestora.

Sistemele de pensii ţin de competenţa statelor membre. Totuşi, împotriva voinţei oamenilor, introduceţi o stringenţă bugetară fără precedent. Persoanele încadrate în muncă, funcţionarii publici şi pensionarii din Europa vor fi variabila de ajustare pentru a salva moneda euro şi pentru a vă salva Europa ultraliberală.

  Thomas Mann (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, este bine că măcar o dată, un raport din proprie iniţiativă nu este ascuns într-o luni şi discutat în numai câteva minute. Acesta este rezultatul celor 463 de amendamente din partea Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi a celor 211 amendamente din partea Comisiei asociate pentru afaceri economice şi monetare.

Mi-ar fi plăcut să existe un angajament în vederea continuării sistemelor de succes ale pensiilor ocupaţionale din Germania, Luxemburg, Finlanda şi Austria. Din păcate, a existat o decizie majoritară de a recomanda noi standarde minime şi de a aplica directiva Solvabilitate II pentru pensiile ocupaţionale. Acest lucru va presupune riscul unor costuri semnificativ mai ridicate care, numai în Germania, ar putea însemna o creştere de 40% a pensiei ocupaţionale voluntare. Nu trebuie să distrugem ceea ce s-a realizat pe baza unui consens între sindicate şi conducere. Am putut contribui la compromisuri propunând ca pe viitor, toate efectele standardelor minime şi ale directivei Solvabilitate II să fie evaluate în detaliu într-o evaluare amănunţită a impactului. Acest lucru reprezintă un progres către continuarea aplicării pensiilor ocupaţionale, deşi nu este în niciun caz o garanţie.

Un aspect pozitiv este că nu avem o definiţie standardizată a nivelurilor adecvate ale pensiilor. În plus, propunerea unei vârste armonizate de pensionare pentru UE a fost respinsă. Cancelarul Merkel şi preşedintele Sarkozy sunt, pe bună dreptate, în favoarea convergenţei treptate a sistemelor de pensii şi a vârstei de pensionare. Întrucât ratele natalităţii şi speranţa de viaţă variază în diferite ţări, fiecare sistem naţional de pensie trebuie adaptat pentru a face faţă schimbărilor demografice.

Compromisurile au fost obţinute într-un interval presant de timp. Sper că vom putea să organizăm o dezbatere mai detaliată privind cartea albă, care va include experienţele practice ale întreprinderilor. Numai sumele alocate pensiilor ocupaţionale voluntare sunt mai mari decât cele din actualul pachet de salvare al UE.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonaşului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Ria Oomen-Ruijten, raportoare. – (NL) Dnă preşedintă, nu doresc să existe nicio neînţelegere privind acest lucru. Prin urmare, vă solicit, dle Mann, să specificaţi unde se precizează în raport că solvabilitatea se va aplica obligatoriu pensiilor din pilonul al doilea? Personal, sunt împotrivă, dar unde se menţionează acest lucru?

  Thomas Mann (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, am avut două rapoarte din partea a două comisii care recomandă aplicarea directivei Solvabilitate II sistemelor de pensii ocupaţionale. În opinia mea, acest lucru nu va funcţiona. Franţa are experienţă în acest domeniu, însă nu şi alte state membre ale Uniunii Europene. Ar trebui să analizăm acest aspect în detaliu. Când vom analiza cartea albă şi o vom discuta în detaliu, vom avea ocazia să îi convingem pe toţi de acest lucru, deoarece numeroase persoane nu au experienţa relevantă şi încă nu s-au confruntat cu acest lucru în propriile ţări. Aceasta este o ocazie bună pentru a pune bazele.

  Pervenche Berès (S&D). – (FR) Dnă preşedintă, dle comisar, ne aflăm aici într-o dezbatere de orientare, iar Parlamentul European dorea să trimiteţi un mesaj. Cu toate acestea, între timp, lucrurile evoluează, iar problema pensiilor este menţionată ca un aspect suplimentar. Fără îndoială, doresc să menţionez aici trimiterea la un sistem standardizat de pensionare, la nivel european, la vârsta de 67 de ani, care a fost creat în proiectul de pact de competitivitate. Putem observa foarte clar că, dacă începem de aici să construim o Europă socială, o vom construi împotriva oamenilor şi nu dorim acest lucru.

În raportul dnei Oomen-Ruijten, menţionăm alte orientări privind numeroase aspecte şi v-aş solicita, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, să ţineţi cont de acest lucru când dezvoltaţi poziţia Comisiei în jurul unei cărţi albe, să luaţi în considerare a problemei egalităţii de gen, pe care nu aţi examinat-o suficient.

De asemenea, menţionăm ideea că cel mai bun mijloc de a hotărî privind pensionarea este de a încuraja încadrarea în muncă şi că, în loc să insistăm asupra vârstei legale de pensionare, trebuie să ţinem cont de vârsta reală. Cu toate acestea, raportul dnei Oomen-Ruijten conţine, în opinia socialiştilor francezi, o indicaţie care pune o problemă pentru noi şi cu care nu vom putea să fim de acord. Înţelegeţi că, pentru noi, ideea că speranţa crescută de viaţă trebuie indexată în mod automat cu vârsta legală de pensionare constituie un regres în privinţa drepturilor sociale, pe care nu îl putem sprijini.

În cele din urmă, permiteţi-mi să mai adaug că, fără dialog social, fără implicarea partenerilor sociali în toate aceste negocieri, nu vom fi auziţi de nimeni.

  Dirk Sterckx (ALDE). – (NL) Dnă preşedintă, cu ajutorul raportoarei, mi se pare că am obţinut o serie de răspunsuri foarte echilibrate la întrebarea adresată de Comisie. Există două aspecte în care, în opinia mea, Uniunea Europeană oferă, într-adevăr, valoare adăugată.

Dacă recunoaştem importanţa primului pilon, care este logică, trebuie să recunoaştem totodată că soliditatea finanţelor noastre publice este la fel de importantă, deoarece finanţele publice solide sunt cele care stau la baza primului pilon. În continuare, trebuie să recunoaşteţi presiunea pe termen lung exercitată de pensii asupra guvernului şi să menţionaţi foarte clar acest lucru. Consider că Uniunea Europeană şi Comisia au responsabilitatea de a clarifica acest lucru pentru fiecare stat membru, pentru ca toată lumea să cunoască riscurile şi dificultăţile.

Al doilea aspect este că Uniunea Europeană joacă un rol deosebit şi în al doilea pilon. Aici aţi subliniat importanţa directivei Solvabilitate II. Îi solicităm Comisiei să examineze riscurile pe termen lung şi să specifice clar în normele sale modul de acoperire a acestor riscuri. Cred că trebuie să aveţi în vedere în special riscul pe termen lung al sistemelor de pensii în general: nu numai al unui singur tip, ci al tuturor sistemelor de pensii din cadrul celui de-al doilea pilon. Astfel, trebuie să ne punem la treabă.

Când examinez cifrele, aşa cum a făcut dl Harkin, mă tem că nu am acoperit toate riscurile în toate statele membre ale Uniunii Europene.

  Tadeusz Cymański (ECR). – (PL) Dnă preşedintă, propunerea de rezoluţie a Parlamentului European, aşa cum a fost discutată pe parcursul consultărilor organizate de Comisia Europeană, merită sprijinul nostru. Rezoluţia recomandă accentuarea coordonării reciproce între state şi a schimbului de bune practici fără a interveni, totodată, în competenţele statelor membre în privinţa sistemelor de pensii, care este un domeniu extrem de important şi foarte sensibil.

Pe parcursul dezbaterii care a avut loc în Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, am subliniat importanţa evoluţiilor demografice pentru securitatea şi forma viitoare a sistemelor de pensii. Prin urmare, este extrem de important să luăm toate măsurile posibile care urmăresc depăşirea crizei demografice din Europa. În evaluarea sistemelor de pensii şi în formularea propunerilor, consider, de asemenea, că trebuie să ţinem cont de diferenţele semnificative dintre statele membre, atât în privinţa capacităţilor financiare ale acestora, cât şi privind sistemele de pensii publice şi ocupaţionale, bazate pe capital, care există deja în prezent.

  Thomas Händel (GUE/NGL). – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, prosperitatea unei ţări este creată prin activitatea populaţiei sale. În viitor, locurile de muncă din sectorul social trebuie remunerate mai bine. Oamenii doresc pensii adecvate şi sigure la vârsta de pensionare.

Mesajul nostru clar în urma crizei este că numai pensiile publice şi de stat sunt de încredere şi stabile. Pe de altă parte, fondurile de pensii ocupaţionale şi private au pierdut milioane de euro la bursă. Este ridicol să se accentueze atenţia asupra sistemelor private de pensii, bazate pe capital, în asigurarea pensiilor oamenilor. Publicul a finanţat pachetele de salvare pentru principalele bănci. Oamenii plătesc pentru o politică aspră de austeritate care se află sub controlul Uniunii Europene. Acum ei trebuie să transforme bugetele naţionale, suportând reduceri ale pensiilor şi acceptând o vârstă mai înaintată de pensionare. Reformele anterioare ale pensiilor determină deja o sărăcie tot mai mare în rândul persoanelor în vârstă. Unica soluţie este consolidarea sistemelor publice fiabile de pensii.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă preşedintă, piramida populaţiei în UE va fi răsturnată în curând şi grupul de peste 55 de ani va reprezenta cea mai mare proporţie a populaţiei. Speranţa de viaţă va continua să crească, iar rata natalităţii va rămâne scăzută. Tinerii se vor angaja tot mai târziu. Suntem cu toţii conştienţi de consecinţele acestui fapt: o populaţie în curs de îmbătrânire şi un număr tot mai mare de blocaje în ceea ce priveşte finanţarea pensiilor.

În Europa, avem nevoie de o politică care sprijină familiile, precum introducerea împărţirii impozitului familial pentru impozitul pe venit sau măsuri sociale echivalente, care ţin cont de contribuţia adusă de familie la contractul între generaţii, reducând povara impozitelor asupra familiilor. În plus, trebuie să creăm stimulente pentru a menţine persoanele în vârstă încadrate în muncă cât mai mult posibil.

Aş dori să îi transmit dlui Andor un mesaj clar. Politica foarte populară a imigraţiei în masă este modalitatea greşită de a ne proteja pensiile şi, de asemenea, în cele din urmă prezintă un risc pentru pacea socială din Europa.

  Danuta Jazłowiecka (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, modificările demografice, speranţa de viaţă mai ridicată şi rata scăzută a natalităţii, diferitele privilegii acordate în cadrul sistemelor de pensii şi criza economică au exercitat presiuni enorme asupra finanţelor publice ale statelor membre. Suntem obligaţi să adresăm tot mai frecvent întrebări privind stabilitatea şi securitatea sistemelor actuale de pensii şi privind măsura în care acestea garantează venituri echitabile în timpul pensionării. Ajungem la concluzia că reformele sistemelor de pensii din Europa, care ţin de competenţa statelor membre, sunt esenţiale. Acesta va fi un proces foarte lung şi costisitor şi pentru ca guvernele să hotărască să facă acest pas, Consiliul şi Comisia Europeană trebuie să garanteze că se va ţine întotdeauna cont de costurile acestor reforme în aplicarea procedurii deficitului excesiv. Orice altă soluţie poate conduce la o situaţie în care ţările abandonează reformele de teama poverii financiare.

Aş dori să mă refer la două aspecte cheie ale acestor reforme esenţiale. În primul rând, pentru a garanta securitatea sistemelor de pensii, trebuie să diversificăm sursele de venit şi să creăm sisteme bazate, inter alia, pe finanţare publică din partea pieţelor de capital şi pe regimurile de pensii ale angajaţilor. În al doilea rând, trebuie să asigurăm rate mai ridicate de ocupare a forţei de muncă pentru a garanta stabilitatea sistemelor de pensii. Statele membre trebuie să depună eforturi pentru a asigura că vârsta efectivă de pensionare este aceeaşi ca vârsta legală şi, acolo unde este necesar, să aibă în vedere prelungirea vârstei legale de pensionare, ca o consecinţă naturală a faptului că europenii trăiesc tot mai mult. Totuşi, prelungirea vârstelor de pensionare trebuie să fie asociată cu reforme corespunzătoare ale pieţei muncii, inclusiv asigurarea unei formări şi a unei îngrijiri medicale corespunzătoare pentru angajaţi.

Aş dori să felicit raportoarea şi să-i mulţumesc pentru ajutorul său şi pentru cooperarea excelentă în elaborarea raportului.

  Sergio Gutiérrez Prieto (S&D). – (ES) Dnă preşedintă, s-a spus deja că baza sistemelor de pensii din Europa este şi trebuie să continue să fie sistemul public, deoarece este unicul sistem care garantează coeziunea şi, în plus, reduce riscul de sărăcie în societatea noastră.

Cu toate acestea, este surprinzător că, în ţările Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, cele mai ridicate niveluri ale egalităţii în privinţa venitului se găsesc în pensii sau că, din cauza crizei, pensiile private şi-au pierdut 20% din valoare numai în 2008 şi în prezent încă sunt departe de a îndeplini nivelurile necesare de solvabilitate.

Toate acestea arată că, într-un moment de reforme inevitabile, măsurile de asigurare a durabilităţii sistemelor noastre de pensii trebuie să fie transversale, ţinând cont, printre alţi factori, de politici ambiţioase privind ratele natalităţii şi echilibrarea vieţii profesionale cu cea familială, alături de politici ambiţioase care să garanteze că oamenii pot fi angajaţi şi pot rămâne încadraţi în muncă, sau chiar politici de imigraţie bazate pe integrare, care garantează, de asemenea, durabilitatea pensiilor noastre din punct de vedere demografic.

În cele din urmă, mi se pare regretabil că textul nu impune limite în ceea ce priveşte abuzul de conceptul de burse în întreprinderi, deoarece, ca regulă generală, acestea sunt scutite de orice contribuţii sociale. În opinia mea, acest lucru este esenţial pentru o întreagă generaţie nouă de lucrători, care, dacă li se solicită mai mult pentru a beneficia de o pensie decentă, trebuie, de asemenea, să sufere mai puţin pentru a avea acces la un loc de muncă decent.

  Elizabeth Lynne (ALDE). – Dnă preşedintă, aş dori să-i mulţumesc dnei Ria Oomen-Ruijten pentru eforturile depuse. Consider că s-a descurcat foarte bine.

S-a menţionat foarte clar că pensiile sunt, în primul şi în primul rând, responsabilitatea statelor membre. Din fericire, am respins solicitarea privind un nivel minim de pensie la nivelul UE, precum şi privind un regulament de tip Solvabilitate II care să fie aplicat pensiilor. Tratatul de la Lisabona prevede foarte clar că asigurarea pensiilor este responsabilitatea statelor membre, nu a UE. Însă noi putem face schimb de bune practici şi de experienţă. Sunt încântată că a fost inclus şi amendamentul meu, care solicită punerea în aplicare a Directivei privind ocuparea forţei de muncă 2000, prin care se consideră ilegală discriminarea pe motiv de vârstă.

În ceea ce priveşte vârsta de pensionare, am precizat mereu foarte clar că trebuie să menţinem o vârstă de pensionare – la care oamenii au dreptul să îşi revendice pensia – stabilită la nivelul statelor membre însă, în acelaşi timp, trebuie să eliminăm vârsta obligatorie de pensionare, care îi obligă pe oameni să nu mai muncească, deşi doresc să continue. Regret că acest lucru nu a fost inclus în raport.

  Milan Cabrnoch (ECR). – (CS) Dnă preşedintă, aş dori să o felicit pe raportoare, care s-a descurcat excelent cu sutele de amendamente depuse. Deşi raportul nu este legislativ, acesta este foarte important pentru viitorul sistemelor sociale din statele membre ale UE. Principalele concluzii pe care le sprijinim sunt următoarele:

- deciziile privind sistemele de pensii sunt decizii politice şi ţin pe deplin şi exclusiv de responsabilitatea statelor membre în parte;

- este esenţială creşterea vârstei de pensionare;

- unica sursă de creştere în UE în următorii ani va fi creşterea productivităţii muncii;

- este o atribuţie esenţială să sprijinim încadrarea în muncă a lucrătorilor în vârstă, mai ales printr-o flexibilitate mai mare a relaţiilor din legislaţia muncii şi prin ajustarea corectă a sistemelor de pensii;

- nu este adecvată coordonarea sistemelor de pensii şi a reformei acestora la nivelul UE;

- nu susţinem o standardizare a vârstei de pensionare în întreaga UE şi nici asocierea acesteia cu speranţa medie de viaţă;

- nu sprijinim eforturile de a unifica definiţiile, de exemplu definiţia unei pensii adecvate, la nivel comunitar.

  Kartika Tamara Liotard (GUE/NGL). – (NL) Dnă preşedintă, subsidiaritatea, un aspect la latitudinea statelor membre, şi solidaritatea, acestea sunt cele două aspecte pe care raportoarea le-a subliniat în mai multe rânduri privind politica în domeniul pensiilor. Prin urmare, am crezut că va trimite imediat la coşul de gunoi cartea verde care favorizează reducerea costurilor. Aproape că am căzut de pe scaun când raportoarea s-a referit de fapt la cartea verde ca la un aspect pozitiv.

În timp ce, pe de o parte, raportoarea insistă asupra subsidiarităţii, pe de altă parte, a făcut numeroase propuneri în vederea sporirii influenţei UE. UE ar trebui să ofere criteriile pentru pensia minimă. UE ar trebui să convingă statele membre să crească vârsta de pensionare. UE ar trebui să încurajeze concurenţa între fondurile europene de pensii şi continuarea privatizării. Subsidiaritate? Ce subsidiaritate?

Dacă toate acestea ar conduce la sisteme de pensii mai responsabile la nivel social, atunci poate că influenţa UE în acest sens s-ar putea justifica. Din păcate, Comisia şi raportoarea acordă prioritate pieţei interne şi nu vor face decât să accentueze decalajul dintre bogaţi şi săraci.

  David Casa (PPE). – (MT) Dnă preşedintă, aş dori să încep prin a-mi felicita colega, dna Oomen-Ruijten, pentru munca extraordinară pe care a depus-o la elaborarea acestui raport. Raportul recunoaşte, într-o perioadă în care cetăţenii Uniunii Europene sunt deosebit de vulnerabili, că este esenţial ca statele membre să se asigure că măsurile de protecţie socială, în special pensiile, sunt mai ridicate şi mai fiabile, garantând astfel liniştea unei populaţii în curs de îmbătrânire şi asigurând că aceasta rămâne independentă din punct de vedere economic.

În acest sens, aş dori să subliniez cât de important este ca statele membre să definească criteriile necesare pentru a proteja traiul decent pentru cetăţenii în vârstă. Acest fapt trebuie stabilit de circumstanţele specifice din fiecare ţară şi, prin urmare, trebuie să se respecte principiul subsidiarităţii.

Cu toate acestea, salut invitaţia adresată Comisiei de a introduce orientări şi de a încuraja schimburile de bune practici. Astfel, deciziile luate vor fi în interesul celor care vor fi afectaţi în mod direct. În numeroase state membre, reforma pensiilor este vitală dacă dorim să îndeplinim obiectivele menţionate în carta verde; şi anume, să avem sisteme de pensii solide, adecvate şi durabile.

Reforma poate fi dificil de pus în aplicare, mai ales în această perioadă dificilă şi, prin urmare, trebuie avute în vedere şi costurile reformei în contextul guvernării economice.

  Kinga Göncz (S&D). – (HU) Dnă preşedintă, la fel ca mai mulţi colegi deputaţi care au luat cuvântul înaintea mea, consider că este important să existe cât mai multă coordonare la nivel european în domeniul pensiilor. Un motiv este că criza a ridicat problema stabilităţii macroeconomice şi, de asemenea, a ridicat problema modului în care putem asigura securitate şi demnitate la o vârstă înaintată. Este evident că în statele membre se produc diferite tipuri de schimbări. Unele ţări adoptă reforme şi consolidează sau creează pilonul fondurilor de pensii private, în timp ce altele încearcă să dea timpul înapoi. Totuşi, oricare ar fi natura schimbărilor, este foarte important ca durabilitatea şi stabilitatea pensiilor şi viaţa demnă a cetăţenilor în vârstă să devină priorităţi importante.

Partenerii sociali trebuie consultaţi privind toate schimbările şi trebuie alocat suficient timp pentru tranziţii. Oamenii, cetăţenii trebuie informaţi cu privire la schimbările care vor fi adoptate şi la modul în care acestea îi vor afecta, pentru a le permite să ia decizii în cunoştinţă de cauză în toate situaţiile, iar toate schimbările trebuie adoptate în avantajul cetăţenilor.

  Vicky Ford (ECR). – Dnă preşedintă, când Bismarck a introdus pensia de stat în 1889, speranţa medie de viaţă era de numai 45 de ani. Astăzi trăim mai mult, însă ne confruntăm cu dificultatea modului de a obţine venituri rezonabile la vârsta de pensionare. Tradiţiile economice, demografice şi ale pieţei muncii variază. Fiecare ţară în parte trebuie să fie responsabilă de propriile politici şi reforme. Pensiile de stat durabile necesită finanţe publice durabile, însă raportul Parlamentului este clar: nu poate exista o vârstă de pensionare sau un nivel minim de venit armonizate la nivelul UE.

Regimurile întreprinderilor şi economiile individuale ar trebui să fie transferabile de la un angajator la altul, precum şi între ţări. Cei care fac economii trebuie să beneficieze de informaţii transparente, uşor de înţeles şi disponibile. Da, avem nevoie de scheme de economii, însă normele privind capitalul trebuie să fie inteligente. Riscurile pentru pensii nu sunt aceleaşi ca pentru companiile de asigurări sau bănci. Costul reglementării este suportat de consumator, în acest caz de pensionarul în vârstă.

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE). – (FR) Dnă preşedintă, în primul rând, aş dori să afirm că, în contextul crizei şi al aspectelor demografice, ne confruntăm cu această problemă privind pensiile în toate statele membre ale Uniunii Europene.

În activitatea în curs, aş dori să salut în primul rând pasul înainte, şi anume consultarea pe care dna comisar a spus că a prezidat-o în elaborarea acestei cărţi verzi, dar şi activitatea, bazată pe consultare, deschidere şi compromis, desfăşurată de dna OomenRuijten în vederea întocmirii acestui raport.-

Aş dori să subliniez trei aspecte de care trebuie neapărat să ţinem cont pentru a soluţiona problema solvabilităţii pensiilor.

Primul aspect este inegalitatea cu care se confruntă femeile la vârsta pensionării, deoarece inegalitatea în ocuparea forţei de muncă determină sărăcia la vârsta de pensionare.

Al doilea aspect, dnă comisar, dnă Oomen-Ruijten, este că doresc să mă asigur că pensiile văduvelor sunt asigurate. Încă avem o generaţie de femei sărace care nu au lucrat pe parcursul vieţii active potenţiale şi pentru care pensiile de urmaş sunt unica modalitate de a obţine o pensie minimă.

Al treilea aspect este pătrunderea pe piaţa muncii a generaţiilor mai tinere. Pe lângă faptul că se confruntă cu criza, acestea trebuie, de asemenea, să poarte povara mai multor generaţii: copiii, părinţii şi bunicii lor.

În cele din urmă, ajungem la problema cetăţenilor în vârstă, pe care trebuie să o soluţionăm mai rapid.

  Jutta Steinruck (S&D). – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, pensiile din întreaga Europă trebuie să asigure suficienţi bani pentru ca oamenii să trăiască. O cerinţă importantă este ca oamenii să aibă locuri de muncă decente, deoarece locurile de muncă remunerate slab conduc la sărăcie la o vârstă înaintată şi la pensii inadecvate. Când îi aud pe alţi deputaţi spunând că oamenii trebuie pur şi simplu să contribuie la o pensie privată suplimentară, doresc să răspund că mulţi oameni abia se descurcă cu ceea ce câştigă, deci nu pot în niciun caz să plătească o pensie privată suplimentară. De aceea, primul pilon al sistemului de pensii este deosebit de important. Sistemul prin repartiţie bazat pe principiul solidarităţii trebuie să reprezinte baza pensiilor europene şi trebuie să ofere resurse suficiente pentru ca oamenii să poată trăi. Nu putem spune pur şi simplu că acesta este un aspect care ţine de competenţa statelor membre. Trebuie să transmitem un semnal clar că avem nevoie de pensii care le oferă oamenilor suficienţi bani pentru a avea o viaţă de o calitate rezonabilă.

Dl Mann a descris detaliat sistemul de pensii ocupaţionale din Germania. Aş dori să îl menţionez şi eu, fără a intra în detalii. În evaluarea mea a cărţii verzi, am ajuns la aceeaşi concluzie, de aceea am colaborat la amendamente în cadrul comisiei. Prin urmare, îi solicit Comisiei să se asigure că, în tot ce facem în viitor, nu vor fi trecute cu vederea caracteristicile distinctive ale fiecărei ţări, respectiv lucrurile care chiar funcţionează bine şi sunt esenţiale pentru supravieţuirea sistemelor de pensii din statele membre.

  Theodor Dumitru Stolojan (PPE). - Cred că trebuie să avem realismul să recunoaştem că sistemele publice actuale de pensii bazate pe transferul de resurse între generaţii, aşa numitul principiu pay as you go, nu mai sunt viabile economic şi, nefiind viabile economic, necesită subvenţii din bugetele publice pentru a supravieţui

Tendinţa de îmbătrânire a populaţiei, mobilitatea crescândă a forţei de muncă nu fac decât să adâncească dezechilibrele acestor sisteme de pensii, iar măsurile care se propun, fie creşterea limitei vârstei de pensionare, fie mărirea contribuţiilor, au limite şi vor fi tot mai limitate şi de rezistenţa socială la acest gen de măsuri. Până la urmă va trebui să recunoaştem că soluţia este trecerea la acele sisteme de pensii în care oamenii pe timpul vieţii lor active îşi constituie propriul fond de pensii.

  Ádám Kósa (PPE). – (HU) Dnă preşedintă, Uniunea Europeană a abordat numeroase aspecte legate de persoanele cu handicap. Din păcate, tocmai acest grup social este cel care nu prea este inclus în sistemele de pensii ale statelor membre, ceea ce este inacceptabil. În afară de persoanele care au fost obligate să facă parte din sistemul de pensii de handicap fără a fi vina lor, există numeroase persoane care au pătruns în sistem abuzând de lacune. Problema afectează în special sistemele de pensii din Europa Centrală şi de Est, unde există un număr foarte mare de astfel de persoane care abuzează de sistem. Numărul lor este atât de mare încât clatină chiar bazele sistemului de pensii. Situaţia nu coincide cu strategia UE 2020. Aceste persoane primesc servicii nepersonalizate în loc de asistenţă reală, în timp ce ar putea să îşi ofere propriile servicii pe piaţa muncii şi ar putea fi capabile să muncească. Previziunile actuale arată că numărul de persoane dependente din Europa se va dubla în curând. Între timp, numărul persoanelor încadrate în muncă scade cu un milion pe an. Pe scurt, acest lucru înseamnă că în prezent nu există un sistem durabil de pensii, mai ales nu fără persoane active cu handicap. Susţin pe deplin ideea raportoarei că în UE, în care există 50 de milioane de persoane cu handicap, numai aproximativ 40 la sută dintre acestea sunt încadrate în muncă. Unde este restul de 60 la sută? Concluzia este că şi aceste persoane ar trebui să lucreze.

  Konstantinos Poupakis (PPE). – (EL) Dnă preşedintă, aş dori să felicit raportoarea pentru eforturile sale de a atinge echilibrul necesar între viabilitatea economică şi caracterul adecvat la nivel social al sistemelor de pensii, având în vedere că, în perioade de şomaj ridicat, deregularizarea pieţei muncii, reducerile salariale şi problemele demografice grave, crearea şi consolidarea sistemelor de pensii adecvate, echitabile din punct de vedere social şi viabile din punct de vedere economic este o provocare majoră pentru fiecare stat membru.

Cu toate acestea, sistemele trebuie să se bazeze pe primul pilon, pilonul public, redistributiv, ca unica garanţie de bază pentru beneficii adecvate. Acest pilon trebuie completat, nu susţinut de cel de-al doilea pilon, care trebuie să funcţioneze în tandem, odată ce s-au luat măsuri pentru a proteja nu numai accesul universal la acesta, dar şi securitatea acestuia, instituind cadrul relevant de guvernare.

În plus, stabilirea unei legături între vârsta înaintată de pensionare şi speranţa de viaţă nu produce în niciun caz ajustări automate. Desigur, trebuie luaţi în calcul şi alţi parametri, precum locaţia, natura muncii, ocupaţiile foarte nesănătoase, calitatea vieţii şi sănătatea. În cele din urmă, toate stimulentele de a rămâne încadrat în muncă trebuie, ca o condiţie preliminară, să includă supape de siguranţă pentru a depăşi orice bariere care ar putea să împiedice accesul tinerilor la piaţa muncii, mai ales într-o perioadă în care, din păcate, şomajul a crescut la niveluri de neimaginat.

(Aplauze)

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, dezbaterile care au loc în unele state membre ale UE privind sistemele de pensii şi emoţiile publice care însoţesc aceste dezbateri arată cât de important şi, totodată, cât de dificil este acest subiect. Nu va fi posibilă adoptarea unui model unic de pensii care s-ar aplica în toate statele membre ale UE. Cu toate acestea, într-o perioadă de criză economică şi schimbări demografice, reformele sistemelor naţionale de pensii devin inevitabile. În prezent, deja numeroase ţări se confruntă cu probleme cauzate de costul tot mai mare al pensiilor, iar aceste probleme pot submina principiul solidarităţii între generaţii. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că pensiile trebuie să fie sigure şi că trebuie să ţină cont de contribuţiile noastre. În acest context, aş dori să se acorde mai multă atenţie diferenţei de remuneraţie dintre femei şi bărbaţi, deoarece câştigurile mai scăzute ale femeilor determină pensii mai scăzute.

  Rovana Plumb (S&D). - Doresc să mă refer la faptul că, chiar la începutul acestei dezbateri, domnul comisar vorbea de succesele modelului social european. Unul dintre ele este şi cel al realizării egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Sper ca acest raport să transmită un mesaj clar în ceea ce priveşte integrarea egalităţii de gen în obţinerea unui sistem corect de pensii

De aceea, daţi-mi voie să pun accentul pe trei puncte. În primul rând, evaluarea impactului asupra societăţii şi angajării femeilor exercitat de măsurile de recunoaştere a muncii de tip casnic, inclusiv prin intermediul unui calcul al valorii financiare a acestei munci în vederea calculului pensiilor. Invit Comisia să demareze procedura în vederea eliminării articolului 5 alineatul (2) din Directiva 113/2004, care permite discriminarea femeilor în ceea ce înseamnă produsele de pensii.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Dnă preşedintă, sistemul de pensii este un element de bază al sistemului social european, care trebuie menţinut. Este responsabilitatea statelor membre, însă pentru a garanta supravieţuirea acestuia, trebuie să luăm măsuri la cel mai înalt nivel posibil, de acord cu partenerii sociali şi societatea civilă. Aceste măsuri trebuie să se axeze pe stabilirea unui standard european care să garanteze solvabilitatea tuturor sistemelor, supunându-le unor criterii de supraveghere pentru a limita deficitul din finanţele publice în statele membre şi extinzând garanţiile care vor fi solicitate din partea companiilor de asigurare începând cu 2013 la societăţile mutuale care gestionează aceste sisteme în unele state membre.

Acest standard trebuie stabilit pentru a raţionaliza dezbaterea, deoarece soluţionarea acestei probleme înseamnă mai mult decât stabilirea vârstei legale de pensionare. Trebuie să ţinem cont de durata încadrării în muncă a unei persoane şi de nivelul contribuţiilor şi să includem factori legaţi de dorinţele persoanelor pensionate. Prelungirea vieţii active trebuie să conducă la o pensie mai bună.

Acest standard trebuie, de asemenea, să privească spre viitor. Mobilitatea lucrătorilor va impune ca transferarea drepturilor pasive dintr-o ţară în alta să nu constituie o problemă. Când se deplasează în altă ţară, europenii trebuie să poată avea acces la istoricul lor de încadrare în muncă în toate statele membre în care au contribuit.

De asemenea, consider că trebuie să acordăm o atenţie deosebită egalităţii de gen şi handicapului.

  Elisabeth Schroedter (Verts/ALE). – (DE) Dnă preşedintă, dle Andor, aş dori să întreb dacă este logic să se răspundă la această dezbatere şi la acest raport printr-o carte albă. În schimb, nu ar trebui să încercăm să soluţionăm problemele cu adevărat urgente? În opinia mea, există două probleme: una este faptul că există un decalaj imens între vârsta efectivă de pensionare şi vârsta legală de pensionare. Acest lucru înseamnă trebuie aplicate cu adevărat măsurile împotriva discriminării, sub forma unor măsuri sau monitorizări efectuate de Comisie pentru a îmbunătăţi situaţia, deoarece astfel pensiile vor deveni durabile.

Cealaltă problemă este că raportul solicită în mod clar adoptarea unor măsuri privind portabilitatea pensiilor ocupaţionale, ceea ce înseamnă să se aibă în vedere o nouă directivă. Acest lucru este mult mai urgent, deoarece lucrătorii care trec de la o companie la alta pierd mulţi bani la pensie, sume care le-ar oferi securitate la vârsta pensionării. De aceea, trebuie să luăm măsuri în acest domeniu. Cartea albă este doar o pierdere de timp.

  Alfreds Rubiks (GUE/NGL) . – (LV) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, ca urmare a crizei economice şi a îmbătrânirii populaţiei, contribuţiile la bugetele de securitate socială sunt în scădere. Acesta este un fapt general recunoscut. Numărul pensionarilor este în creştere. Acest lucru reprezintă o ameninţare pentru durabilitatea sistemului de pensii. Este esenţială adaptarea sistemului de securitate socială şi de pensii la dificultăţile actuale. Sunt de acord cu dl comisar când a afirmat că elaborarea acestui document va necesita multe eforturi. Cu toate acestea, cred că trebuie să instituim un fond social la nivelul UE, echivalent cu fondul de coeziune, cu scopul oferirii de asistenţă pensionarilor din ţările cu venituri relativ scăzute. Bugetele naţionale nu pot asigura o viaţă decentă pentru pensionari. Deja avem experienţă în acest sens. Anul trecut, am luptat împotriva sărăciei, iar rezultatul este că există mai mulţi săraci ca înainte.

  László Andor, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, aş dori să felicit din nou toate comisiile care au fost implicate în discutarea şi elaborarea rapoartelor.

Îmi dau seama că este dificil să se ajungă la un acord având în vedere poziţiile din contexte politice şi naţionale diferite, însă voturile din comisiile implicate arată că rapoartele au fost sprijinite la scară largă. Acest lucru transmite un semnal clar Comisiei privind urmarea cărţii verzi. Preconizez publicarea unui rezumat la începutul lunii viitoare, în care va fi inclus avizul Parlamentului. Îl vom continua în cea de-a doua jumătate a lui 2011 prin cartea albă, pe care am menţionat-o în intervenţia anterioară, însoţită de o evaluare corespunzătoare a impactului. Acest lucru va oferi din nou tuturor părţilor interesate ocazia de a continua să joace un rol în dezbatere.

Grupul privind pensiile al comisarilor a discutat deja săptămâna trecută posibile opţiuni politice legate de modul de actualizare şi ameliorare a cadrului european privind pensiile. S-a căzut de acord că trebuie să continuăm abordarea holistică a reformelor pensiilor.

Ca parte din aceasta, trebuie să continuăm un dialog cu principalele părţi interesate, atât privind noile iniţiative de reglementare în domenii precum portabilitatea, regimurile de pensii ocupaţionale şi protecţia insolvabilităţii, cât şi privind alte forme mai puţin stringente de reglementare, precum coduri de bună practică. De asemenea, am hotărât să abordăm în profunzime dimensiunea egalităţii de gen şi, de asemenea, să o menţionăm mai frecvent în cartea albă decât în cartea verde.

Între timp, aş dori să mă asigur că aceste documente, cartea verde şi cartea albă, nu se amestecă cu alte obiecte zburătoare de pe cerul european. Comisia nu are absolut nimic în comun cu abordări care presupun că ar putea exista o vârstă uniformă de pensionare în Uniunea Europeană. Diversitatea este esenţială în UE şi se aplică, de asemenea, diversităţii realităţii demografice, care trebuie studiată mai profund ca înainte.

De asemenea, trebuie să recunoaştem că reformele actuale presupun noi riscuri, deoarece pensiile viitoare sunt mai dependente de evoluţiile pe termen lung de pe piaţa muncii şi pieţele financiare. Aceasta înseamnă că trebuie să creăm oportunităţi de angajare şi pentru persoanele cu handicap şi să sporim stabilitatea sistemelor financiare.

Aştept cu nerăbdare să ne continuăm activitatea cu Parlamentul şi comisiile sale pe această temă foarte importantă.

  Ria Oomen-Ruijten, raportoare. – (NL) Dnă preşedintă, aş dori să mă folosesc de ocazie pentru a-i menţiona pe colegii care au colaborat cu mine la acest raport: George Cutaş, Barbara Matera şi Cornelis de Jong. Nu ştiu unde este dl de Jong. Iată-l, în spate. Acesta a făcut unele observaţii pe care nu le înţeleg, de exemplu când a afirmat că dorim să găsim o soluţie europeană la orice. Acest lucru nu este adevărat. Subsidiaritatea este principiul călăuzitor aici.

Permiteţi-mi să clarific aspectul menţionat de dl de Jong privind guvernarea economică: dorim o guvernare economică care să asigure că toţi care depun eforturi vor avea de câştigat. Dorim aceasta şi nu dorim ca o serie de state membre – cele zece care ne-au scris o scrisoare – să fie penalizate pentru că au adoptat prevederi bune pentru viitor, pentru pensiile lor. Sper că răspunsul este satisfăcător, dle de Jong.

Kartika Liotard nu se află aici, însă mă surprinde că pare că nu a citit raportul şi totuşi face observaţii ca şi cum ar fi făcut-o.

Dnă preşedintă, am mulţumit deja colegilor Cutaş, Matera şi De Jong, dar aş dori să le mulţumesc şi lui Frédéric Daerden, Marianne Harkin, Julie Girling şi Jean Lambert, care au luat cuvântul în numele grupurilor lor respective, precum şi Danutei Jazłowiecka, raportoarea alternativă din partidul meu, Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat), pentru că au contribuit la forma actuală a raportului. Cred că am elaborat o analiză solidă a ceea ce trebuie făcut.

De asemenea, ştiu că încă există unele aspecte sensibile în raport care se referă la statele membre individuale. Cu toate acestea, sper că noi, comisia şi dumneavoastră, dle comisar Andor, am contribuit la îmbunătăţirea lucrurilor, că vom putea să dezbatem şi cartea albă în Parlament şi că toată lumea va vota şi în favoarea acesteia. A fost un dosar dificil, însă sper că mâine vom putea spune: „Totul este bine când se sfârşeşte cu bine”.

  Preşedinta. –– Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine la amiază (miercuri, 16 februarie 2011).

Aş dori să le reamintesc celor care nu au avut ocazia să ia cuvântul că, dacă doriţi, puteţi depune o declaraţie scrisă de cel mult 200 de cuvinte, care va fi anexată la stenogramele şedinţei, în cazul în care doriţi să ţineţi evidenţa a ceea ce aţi fi dorit să spuneţi dacă aţi fi avut ocazia.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Corina Creţu (S&D), în scris. – Sistemul de pensii cel mai expus în UE este cel public, bazat pe solidaritatea între generaţii. Pensia este însa un drept patrimonial şi guvernele nu pot să-l încalce, fie că este criză, fie că nu, chiar dacă unele guverne, precum cel român, se simt libere să facă orice vor în ceea ce priveşte cuantumul pensiei şi modul de calculare al acesteia. Demografia nu lucrează în favoarea noastră, aşadar, problema sustenabilităţii sistemului este acută, dar sistemele publice de pensii nu sunt finanţate de guverne, ci de cei care contribuie, partenerii sociali, angajaţii şi angajatorii, indiferent de natura lor. Aceste sisteme sunt puternic afectate de două fenomene: munca la negru şi incapacitatea economiilor europene de a genera noi locuri de muncă, plătite decent şi cu o durată rezonabilă. Cu locuri de muncă prost plătite, precare, în numele flexibilizării pieţei muncii, sistemele publice vor fi permanent în criză. Consider încurajator că, în Rezoluţia Parlamentului European privind sistemele de pensii, se insistă asupra discriminării femeilor în ceea ce priveşte cuantumul pensiei, chiar daca vârsta de cotizare şi stagiul de cotizare devin practic egale cu acelea ale bărbaţilor. Este un prim pas spre repararea unei nedreptăţi, căruia trebuie să-i urmeze măsuri în consecinţă.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Cartea verde a Comisiei Europene prezintă argumente convingătoare privind motivul pentru care trebuie să îmbunătăţim sistemele actuale de pensii. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că majoritatea soluţiilor propuse sunt delicate din punct de vedere social.

Prin urmare, trebuie să evaluăm cu atenţie nu numai avantajele acestor soluţii, dar şi eventualele riscuri, în special cele legate de creşterea vârstei de pensionare sau de pierderea influenţei statelor membre în ceea ce priveşte politica în materie de pensii. Deşi în opinia Comisiei, creşterea vârstei de pensionare este una dintre modalităţile cele mai puţin dureroase de a se adapta la speranţa de viaţă în creştere, aceasta nu oferă propuneri specifice privind încadrarea persoanelor în vârstă pe piaţa muncii. Prin posibilitatea de a amâna pensionarea, numeroşi de şomeri sub vârsta de pensionare pot cădea în capcana sărăciei. De asemenea, nu s-a ţinut suficient seama de impactul pe care îl are starea de sănătate a persoanelor asupra continuării activităţii. Mai mult, trebuie să avem în vedere şi faptul că, de cele mai multe ori, femeile prestează activităţi mai prost plătite decât bărbaţii sau deţin locuri de muncă cu jumătate de normă şi că, în urma naşterii, a maternităţii, a îngrijirii copiilor şi membrilor de familie cu handicap, acestea pierd garanţiile de asigurare şi în final, primesc pensii mai reduse. Consider că trebuie, de asemenea, să ne axăm mai mult pe alte mijloace de îmbunătăţire a sistemelor de pensii, precum începerea vieţii active la momentul oportun, o reconciliere mai bună între viaţa profesională şi familială, o evaluare „flexibilă” a vârstei de pensionare, introducerea unor standarde minime pentru pensii etc.

În orice caz, consider cartea verde ca fiind un pas important către asigurarea unor condiţii normale de trai pentru pensionarii actuali şi viitori.

  Alajos Mészáros (PPE), în scris. – (HU) Modificarea indicatorilor demografici şi speranţa mai mare de viaţă ne impun de urgenţă să elaborăm o nouă strategie privind sistemele noastre de pensii. Trebuie să redefinim aspecte legate de viitor privind tinerii şi persoanele în vârstă, pentru a putea asigura plata durabilă, sigură şi adecvată a pensiilor. Există diferenţe enorme între statele membre europene în ceea priveşte sistemele de pensii. În timp ce ţările din Europa de Vest se confruntă cu problemele costurilor actuale şi viitoare tot mai mari, noile state membre încearcă să instituie sisteme diversificate. În timp ce în 2008, existau patru angajaţi care să sprijine fiecare pensionar, în 2020 vor fi cinci. Printre motive se numără faptul că, datorită instruirii mai îndelungate şi mai cuprinzătoare, tinerii europeni intră mai târziu pe piaţa muncii, iar relaţiile profesionale ale angajaţilor nu durează până la vârsta legală de pensionare.

Trebuie să instituim un sistem durabil şi care să garanteze pensiile ţinând cont de situaţia din statele membre. De asemenea, trebuie să avem în vedere posibilitatea liberei circulaţii în cadrul UE. Trebuie să pornim de la ipoteza că piaţa eficientă şi de succes a forţei de muncă pentru noua generaţie va avea nevoie, de asemenea, de mobilitate. Pentru viitoarea reformă a sistemelor de pensii, va fi esenţială stabilirea unei legături între primul şi al doilea pilon, care se suprapun deja parţial în diferitele state membre, iar aceştia trebuie să fie în strânsă legătură şi cu cel de-al treilea pilon. De asemenea, trebuie să încercăm să eliminăm ocuparea ilegală a forţei de muncă, element care joacă un rol la fel de important în conservarea sistemelor noastre de pensii.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – Fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, cu care se confruntă Europa în ultimii ani, antrenează schimbări importante în domeniul medicinei, al obiceiurilor de consum, dar şi în structura populaţiei şi în sistemul de securitate socială. În aceste condiţii, asigurarea viabilităţii sistemelor de pensii în viitor este în strânsă legătura cu perioada de activitate efectivă a cetăţenilor UE pe piaţa forţei de muncă. Consider benefic faptul că Strategia 2020 sprijină o politică activă şi focalizată a pieţei forţei de muncă, ceea ce va permite o creştere a ocupării forţei de muncă în cazul lucrătorilor mai în vârstă, femeilor, membrilor grupurilor minoritare şi şomerilor de lungă durată. Prin atingerea acestui obiectiv, cred că Europa va înregistra o creştere a numărului de persoane active şi, implicit, o creştere economică cu efecte pozitive asupra viabilităţii sistemelor de pensii la nivel european.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Ştim cu toţii că nu există un model ideal al sistemelor de pensii. Fiecare ţară a dezvoltat propriile soluţii şi are planuri privind reforme viitoare, care sunt adaptate corespunzător. În pofida diferenţelor semnificative dintre sistemele din fiecare ţară în parte, consider că Uniunea Europeană trebuie să indice direcţia de urmat de toate statele membre în vederea introducerii schimbărilor. De multe ori, în cadrul comisiei, s-a subliniat că criza financiară şi economică din ultimii ani a evidenţiat nevoia urgentă de a realiza reforme ale sistemelor de pensii. Principiile solidarităţii şi subsidiarităţii ne obligă să consolidăm cooperarea dintre statele membre în acest domeniu. Schimbul de experienţe ne va ajuta să nu pierdem timp prin duplicare, problemă care a condus deja la dezastru într-o ţară, iar schimbul de informaţii privind bunele practici va facilita dezvoltarea eficientă a celor mai bune strategii.

Să nu uităm că reformele nu trebuie să se limiteze numai la majorarea contribuţiilor şi la prelungirea perioadei de achitare a contribuţiilor. Stabilitatea bugetară, coordonarea transfrontalieră a pensiilor, stabilirea unor garanţii minime şi drepturi egale pentru femei şi bărbaţi sunt numai câteva din aspectele care trebuie să facă obiectul deliberărilor în fiecare stat membru. În întreaga Europă, trebuie elaborat un sistem durabil, bazat pe piloni interdependenţi şi complementari, care să includă pensiile publice, ale angajaţilor şi cele private, precum şi pensiile prin capitalizare şi necapitalizare. Consider că această soluţie va garanta crearea unor sisteme de pensii stabile şi echitabile care, totodată, vor rămâne suficient de flexibile pentru a se adapta la schimbările sociale şi economice cu care ne confruntăm.

  Zuzana Roithová (PPE) , în scris. – (CS) Din cauza populaţiilor în curs de îmbătrânire, aproape toate ţările din lume se confruntă cu problema modului de finanţare a sistemelor de pensii bazate în principal pe finanţare flexibilă pe viitor. Salut raportul excelent al dnei Oomen-Ruijten, care deschide posibilitatea unei soluţii, respectând totodată subsidiaritatea. Aş dori să menţionez o soluţie promovată de mai mulţi ani de Uniunea Creştin Democrată – Partidul Popular Cehoslovac (KDU-ČSL) din Republica Cehă. Copiii care efectuează muncă remunerată trebuie să aibă opţiunea de a redirecţiona o parte din contribuţiile legale la sistemul flexibil către contul de pensii al părinţilor şi parţial, compensează costurile aferente îngrijirii în copilărie prin intermediul acestei contribuţii la o pensie mai mare pentru părinţii lor. Pe de o parte, solidaritatea individualizată între generaţii ar fi mai echitabilă pentru pensionarii de astăzi, care s-au descurcat foarte bine la creşterea noii generaţii, în timp ce, pe de altă parte, ar contribui în mod cert la reabilitarea atitudinilor sociale faţă de familiile mari. Copiii ar trebui să reprezinte şi un câştig, nu numai un cost. Aceasta este cheia pentru o soluţie permanentă care abordează atât consecinţele, cât şi cauza principală a problemei noastre privind pensiile.

  Jaromír Kohlíček (GUE/NGL), în scris. – (CS) Zece ani de lucru la o Carte verde intitulată greşit „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile şi sigure” nu au condus la altceva decât la o colecţie aleatorie de afirmaţii fără logică. Nu ştiu cum este în alte ţări, însă în Republica Cehă, de exemplu, ratele natalităţii prevăzute de experţi acum 10 ani diferă atât de mult faţă de situaţia actuală încât afirmaţiile din cartea verde pentru perioada 2040-2060 sunt, în opinia mea, absurde. Dacă experţii nu pot să prevadă evoluţia ratei natalităţii nici în decurs de cinci până la şapte ani, cum este posibil ca previziunile pe o perioadă de peste 30 de ani să aibă vreo valoare? Întreaga carte verde se bazează pe ipoteza eronată că, atât timp cât se impune o obligaţie legală asupra contribuabilului de a investi un procent din resursele alocate sistemului de pensii într-un fond negarantat de stat, acesta va primi o pensie mai mare decât ar fi primit numai din primul pilon. Un tribunal constituţional responsabil ar descrie în mod sigur o astfel de lege ca fiind neconstituţională. Chiar în ţări în care cel de-al doilea pilon a fost introdus în trecut, se pare că nu a condus la rezultatele preconizate. De exemplu, în Chile, în anii 1970, după răsturnarea lui Pinochet, fondurile private negarantate de stat au devenit obligatorii pentru cetăţenii din afara armatei şi poliţiei. De ce s-a întâmplat acest lucru? De ce guvernul conservator actual din Ungaria desfiinţează, de asemenea, al doilea pilon de pensii, care este ineficient? Acestea sunt principalele motive pentru care Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică nu poate vota în favoarea raportului dnei Oomen-Ruijten. Nu putem susţine crima planificată a secolului!

  Louis Grech (S&D), în scris. – UE şi statele membre se confruntă cu una dintre cele mai mari provocări în privinţa asigurării unor sisteme de pensii adecvate şi durabile în Europa. Având în vedere că un procent considerabil de cetăţeni depind în mare măsură de sistemele de pensii pentru a trăi, aş dori să subliniez importanţa sistemelor de pensii finanţate de stat, bazate pe principiul solidarităţii.

În situaţii diverse, cu diferite tradiţii şi tipuri de sisteme de pensii şi dat fiind că principala responsabilitate pentru reforma pensiilor le aparţine statelor membre, este imposibilă aplicarea principiului modelului unic pentru toţi. Totuşi, UE poate aduce o valoare adăugată, asigurând coordonarea dintre diferitele sisteme de pensii şi schimbul de bune practici.

Orice revizuire a sistemelor de pensii trebuie să se desfăşoare în mod transparent, protejând nevoile consumatorilor şi informând cetăţenii cu privire la drepturile lor referitoare la diferitele sisteme de pensii şi riscurile implicate, mai ales cele legate de mobilitatea transfrontalieră. Sistemele de pensii trebuie să poată să facă faţă oricăror eventuale presiuni bugetare şi demografice asupra statelor membre, fără a exercita presiuni nejustificate asupra cetăţenilor obişnuiţi.

Toate aceste aspecte trebuie abordate prin prisma provocărilor demografice şi socio-economice din viitor, precum dezvoltarea unei ocupări atipice a forţei de muncă, o forţă de muncă cu un număr tot mai mare de femei, modificările structurilor familiei şi şomajul în rândul tinerilor.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Unele dintre temele abordate în iniţiativa Comisiei privind această carte verde mi se par deosebit de importante. Mi se pare că este de datoria noastră să prevenim în special ca cetăţenii în vârstă, care au contribuit la asigurarea nivelurilor actuale de prosperitate în timpul vieţii active, să ajungă într-o situaţie vulnerabilă la vârsta de pensionare. În acelaşi timp, raportul ţine cont în mod corespunzător de principiul subsidiarităţii. Comisia trebuie să solicite mai clar egalitatea dintre femei şi bărbaţi. Femeile au contracte de angajare atipice mai frecvent decât bărbaţii. De multe ori, pensiile lor sunt mai mici şi, prin urmare, prezintă un risc mai ridicat de a se confrunta cu sărăcie la vârsta de pensionare. Sistemele de pensii corespunzătoare şi sigure reprezintă contracte pe termen lung între generaţii. Prin urmare, aş dori să încurajez Comisia să utilizeze cartea verde pentru a lansa iniţiative care determină o conştientizare mai mare în rândul publicului privind solidaritatea dintre generaţii în ceea ce priveşte asigurarea pensiilor.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. – Consider că UE trebuie să construiască un sistem de pensii unitar deschis care să ia în considerare tendinţele demografice şi problema mobilităţii. Voi da exemplul ţării mele. Cheltuielile anuale pentru pensii constituie, în România, cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare. Bugetul asigurărilor sociale de stat a înregistrat, încă din 2006, deficite anuale, ajungând în 2009 la 1,5 miliarde de euro. Conform estimărilor Băncii Mondiale, în 2050, deficitul creat de cheltuielile cu pensiile, din PIB, în vechiul sistem, ar fi ajuns la circa 12%. De aceea, prin adoptarea Legii nr. 263/2010, Romania a introdus o serie de reforme majore care vor asigura sustenabilitatea sistemului public de pensii pe termen mediu şi lung. Printre acestea se numără: - descurajarea pensionărilor anticipate şi a pensionărilor de invaliditate nejustificate medical; - creşterea numărului de contribuabili la sistemul unitar de pensii publice; - creşterea graduală a vârstelor standard de pensionare pentru bărbaţi şi femei, la 65 de ani pentru bărbaţi, până în anul 2015 şi la 63 de ani pentru femei, până în anul 2030.

  Ville Itälä (PPE), în scris. – (FI) În prezent, toate pensiile ţin de responsabilitatea fiecărui stat membru, însă şi UE are un rol important de jucat în politica privind pensiile. Pentru a ne putea atinge obiectivul, care este libertatea autentică a circulaţiei oamenilor şi a forţei de muncă, sistemele de pensii trebuie armonizate în mod adecvat. De asemenea, trebuie garantat un nivel minim al pensiilor, pentru ca familiile să poată circula în deplină libertate. În consecinţă, trebuie să progresăm către un sistem armonizat şi cu cât mai repede, cu atât mai bine. Altminteri, un sistem nearmonizat de pensii va reprezenta de fapt o barieră în calea liberei circulaţii din cadrul UE.

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE), în scris. – (PL) Am fost încântată să aflu că raportul referitor la carta verde a Comisiei privind sisteme europene de pensii adecvate, viabile şi sigure urma să fie inclus pe ordinea de zi de astăzi. Problema pensiilor viitoare, a siguranţei acestora şi a venitului pe care îl vor genera este, în prezent, una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă societatea. Deşi statele membre sunt responsabile de deciziile privind forma sistemelor de pensii şi, în principiu, Uniunea Europeană nu este autorizată să ia măsuri în acest domeniu, anumite soluţii legislative legate de sistemele de pensii trebuie elaborate la nivelul UE. Solicitarea Parlamentului privind elaborarea de către Comisie a unor orientări pentru guvernele statelor membre este foarte importantă pentru securitatea economică a pensionarilor, deoarece orientările ar stabili niveluri minime pentru pensii, precum şi criterii de calculare a pensiilor, ceea ce înseamnă că pensiile femeilor nu vor mai fi mai mici decât ale bărbaţilor. Femeile sunt condamnate la pensii mai mici decât bărbaţii, nu din vina lor, ci din cauză că sunt remunerate diferit pentru aceeaşi muncă sau din cauză că sunt nevoite să îşi întrerupă cariera pentru a-şi îngriji copiii, ceea ce conduce la contribuţii mai scăzute pe întreg parcursul vieţii active. Astfel, confruntată cu ameninţările la adresa stabilităţii sistemelor de pensii, Comisia nu trebuie să uite să asigure introducerea unor soluţii legale care garantează tratamentul egal al femeilor şi bărbaţilor în întreaga UE în privinţa nivelului pensiilor viitoare.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Ajungând la cifra incredibilă de 23 de milioane de şomeri în 2011, Europa a bătut orice record negativ al deceniului în domeniul politicilor privind ocuparea forţei de muncă, ceea ce le etichetează în mod oficial drept un eşec. Criza reprezintă mai mult decât un motiv suficient pentru a adopta un text în care apelul la aplicarea principiului subsidiarităţii în domeniul pensiilor arată că eurocraţii au devenit din nou mai rezonabili în privinţa revizuirii unui model social european care, fără îndoială, a eşuat. După un deceniu de pasivitate, guvernele se implică şi devin principalii actori în reconstruirea Europei sociale. Totuşi, acest lucru nu este suficient: numai o decizie curajoasă în favoarea democraţiei de proximitate, bazată pe reforme ale ocupării forţei de muncă care sporesc atractivitatea muncii şi pe federalismul fluturaşului de salariu care ţine cont de diferitele costuri ale traiului din fiecare regiune a Europei, conform cărora salariile şi pensiile ar fi reajustate, ar constitui o adevărată schimbare de direcţie către reînnoire. Diminuarea costului forţei de muncă prin reducerea impozitelor şi acordarea micilor întreprinderi ocazia de a continua să lucreze şi să investească în regiune reprezintă măsuri esenţiale de a asigura egalizarea contribuţiilor pentru generaţiile mai în vârstă şi un viitor de certitudine şi calitate a vieţii pentru generaţiile noi.