Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2010/2997(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

B7-0157/2011

Dezbateri :

PV 08/03/2011 - 15
CRE 08/03/2011 - 15

Voturi :

PV 09/03/2011 - 10.2
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0091

Dezbateri
Miercuri, 9 martie 2011 - Strasbourg Ediţie JO

11. Explicații privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
  

Explicații orale privind votul

 
  
  

Calendarul perioadelor de sesiune ale Parlamentului European - 2012

 
  
MPphoto
 

  Gerard Batten (EFD). – Dle președinte, aș dori să-mi explic votul asupra calendarului pentru 2012. Evident, textul supus la vot a fost un nonsens total, pentru că nu abordează problema celor trei parlamente diferite: Strasbourg, Bruxelles și, desigur, Luxemburg, pe care îl uită toată lumea. Costurile totale reunite se ridică, cred, la aproximativ 250 de milioane de euro pe lună.

Aș vrea să fac o sugestie constructivă. De ce să ne întâlnim la Strasbourg în douăsprezece ocazii diferite, când ne-am putea reuni în douăsprezece sesiuni într-o singură săptămână: prima zi - trei sesiuni; a doua zi - trei sesiuni; a treia zi - trei sesiuni; a patra zi - trei sesiuni. Astfel, am putea petrece acolo doar o săptămână pe an, iar restul timpului la Bruxelles, dacă este necesar, economisind astfel o cantitate uriașă de bani și evitând inconveniente majore.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (ECR). – Dle președinte, peregrinările lunare ale acestui Parlament între cele două sedii sunt foarte bizare. Pe de o parte facem apologia rectitudinii fiscale și, pe de altă parte, cheltuim lunar sute de milioane de lire sterline pentru deplasările interpreților, funcționarilor din comisii și ale tuturor deputaților. Vorbim de încălzirea globală, dar suntem răspunzători pentru emisiile a mii de tone de gaze cu efect de seră, generate de convoaiele de camioane care transportă documentația necesară dintr-un loc în altul.

Știu că deputații acestui Parlament invocă semnificația simbolică a Strasbourgului, ideea istorică și așa mai departe și, la rândul meu, ideea de a concentra totul la Bruxelles mă atrage mai puțin decât ideea unei UE care, ca un club de națiuni, își distribuie instituțiile. Dar, într-un fel sau altul, trebuie să avem un singur sediu. De ce să nu stabilim pur și simplu în acest plen să ne întâlnim permanent fie în acest frumos oraș alsacian, fie la Bruxelles?

Oricum ar fi, haideți să nu ne mai pierdem în nimicuri și să încercăm, în aceste timpuri de austeritate, să facem puțină economie pentru contribuabilii noștri greu puși la încercare.

 
  
MPphoto
 

  Bruno Gollnisch (NI).(FR) Dle președinte, deși a obținut majoritatea, votul de astăzi este de fapt o încercare de a submina litera Tratatelor, care este foarte clară când stipulează că 12 perioade de sesiune trebuie să se desfășoare la Strasbourg. Pentru a elimina una dintre ele, se susține că două perioade de sesiune distincte ar putea fi ținute în aceeași săptămână. Este încă un mod de a eluda interpretarea foarte clară pronunțată de Curtea de Justiție în momentul în care acest Parlament a dorit tocmai reducerea numărului de sesiuni de la 12 la 11.

De 20 de ani asistăm la strategii mascate prin care se încearcă eliminarea Strasbourgului de pe lista sediilor Uniunii Europene. Este adevărat, și colegii mei deputați au dreptate în această privință, că actuala situație nu mai poate continua, însă nu suntem obligați să transformăm Bruxellesul într-un Washington DC al Uniunii Europene. Am fi putut la fel de bine concentra toate activitățile Parlamentului la Strasbourg, dar e drept că pentru a putea face acest lucru ar fi fost nevoie de ceva mai mult decât eterna neglijență a autorităților franceze.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt (PPE).(DE) Dle președinte, astăzi nu am asistat la o victorie a taberei Bruxelles asupra taberei Strasbourg, pentru că am redus și numărul reuniunilor de la Bruxelles. Scorul între Bruxelles și Strasbourg este așadar 1-1. Cu toate acestea, doamnelor și domnilor, am votat împotriva legii, întrucât decizia de a organiza sesiunile plenare din august și octombrie într-o singură săptămână este ilegală, Tratatul stipulând că trebuie să existe sesiuni plenare lunare.

La fel, nu putem justifica o astfel de decizie ca fiind o metodă de a reduce costurile care, apropo, se ridică la 70 de milioane de euro, adică enorm, întrucât costurile nu sunt determinate de activitatea de la Strasbourg, ci mai curând de activitățile care, contrar Tratatelor, sunt în permanent redirecționate către hățișurile birocratice de la Bruxelles.

Dacă ne-am fi concentrat activitatea la Strasbourg, am fi economisit și bani și ne-am fi construit un chip independent și democratic în Europa.

 
  
  

Raport: José Manuel Fernandes (A7-0049/2011)

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dle președinte, am dorit să vorbesc despre negocierile bugetare deoarece consider că Parlamentul European nu are întotdeauna parte de un tratament corect în această privință. Și noi, în calitate de deputați în Parlamentul European, trebuie să sprijinim încercările de a face economii, însă în același timp trebuie să ne achităm de responsabilitățile ce ne revin în mod corespunzător. Prin urmare, majorarea propusă a bugetului Parlamentului European, care este mult sub rata inflației, nu este deloc rezonabilă. Nu ia în calcul, de pildă, creșterea cu 18 a numărului de deputați din acest Parlament, faptul că trebuie să finanțăm aderarea Croației și nici alte investiții pe care va trebui să le facem.

Presupun că în cele din urmă se va ajunge la un compromis echitabil în această problemă.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0156/2011

 
  
MPphoto
 

  Erminia Mazzoni (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, după cum știm cu toții, Turcia este un partener strategic pentru Uniunea Europeană. Poziția sa geografică este crucială pentru interesele economice și politice ale Uniunii și îi conferă un rol major în promovarea activităților europene în regiunea Mării Negre, precum și a relațiilor de pace în Orientul Mijlociu.

Raportul din 2010 referitor la progresele înregistrate în negocierile pentru aderarea Turciei la Uniunea Europeană relevă însă lentoarea procesului și rezistența manifestată de forțele politice din Turcia față de unele dispoziții fundamentale din acordul de asociere. Dle președinte, în ciuda presiunii publice, consider că Turcia nu a înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește justiția, drepturile fundamentale, libertatea informației, libertatea religioasă și imigrația.

Nu trebuie să permitem ca în numele intereselor economice din regiune să facem concesii cu privire la drepturile și libertățile fundamentale. Rezoluția Parlamentului analizează situația printr-o abordare determinată, îndemnând Comisia și Consiliul să nu irosească rezultatele pozitive obținute începând cu 2005 și, mai ales, să nu anuleze acordul bilateral existent introducând ideea unui parteneriat privilegiat.

Îngrijorarea mea este că această idee de parteneriat ar putea compromite accelerarea procesului de aderare, care trebuie să rămână obiectivul nostru general.

 
  
  

Propunerea de rezoluție B7-0165/2011

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE).(PL) Dle președinte, cea mai mare parte a globului nostru este acoperită de ape. Din păcate însă, nu știm să apreciem potențialul și importanța mărilor și oceanelor pentru dezvoltarea economică.

Regiunea atlantică este deosebit de importantă pentru pescuit, transport și energie. Constituie sursa a aproape 50 % din capturile mondiale, tot aici găsindu-se și o varietate de zăcăminte minerale, precum metale, petrol și gaz. Este o regiune în care au loc și fenomene climatice puternice, care pot avea efecte devastatoare pentru regiunile de coastă. Prin urmare, este esențial să elaborăm o strategie corectă pentru regiunea atlantică, o strategie menită să consolideze buna gestionare și să contribuie la protecția mediului și la o viață mai bună pentru oamenii din regiune.

 
  
MPphoto
 

  Erminia Mazzoni (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, dezbaterea acestei rezoluții ar trebui să aibă în centrul ei Directiva 2008/56/CE, așa-numita Directivă-cadru privind strategia pentru mediul marin.

După cum a spus și colegul meu mai devreme, contextul este protejarea mediului marin, pentru că directiva pe care am menționat-o stabilește principii comune pe baza cărora statele membre, în colaborare cu țările terțe, trebuie să elaboreze strategii proprii pentru a realiza condiții de mediu bune în apele marine pentru care sunt responsabile.

Prin urmare, strategia pentru regiunea atlantică ar fi trebuit dezvoltată pe baza acestui cadru, precum și a indicațiilor Consiliului din 14 iunie 2010, astfel cum a menționat și dl comisar cu ocazia intervenției sale în Parlament.

Dimpotrivă, rezoluția supusă votului Parlamentului părăsește acest cadru și, nesocotind rezultatul consultărilor desfășurate de Comisie, propune o strategie pentru o macro-regiune, precum și abordarea problemelor teritoriale și nu a celor marine.

Noua direcție impune o decizie diferită. Sper că comunicarea Comisiei, în acord cu declarațiile anticipate în acest Parlament, vor reașeza inițiativa în contextul directivei privind o strategie integrată pentru mediul marin, strategie pe care, în forma sa actuală, o sprijin. De aceea m-am abținut de la vot.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0156/2011

 
  
MPphoto
 

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE).(PL) Dle președinte, m-am bucurat să aud rezultatul votului asupra raportului privind Turcia. Am convingerea că orice efort menit să transforme Turcia într-o democrație pluralistă matură, având în centrul ei protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale merită tot sprijinul.

Ultimii ani au demonstrat că eforturile Turciei de a deveni membru în Uniunea Europeană au efecte pozitive. Statele membre ale Uniunii ar trebui să continue să sprijine Turcia pentru realizarea reformelor inițiate. Este necesar să ne concentrăm pe cele mai problematice aspecte, cum ar fi reforma constituțională, libertatea presei, drepturile femeilor și protecția minorităților naționale. Aș dori să atrag atenția și asupra problemei pe care o ridică punerea în aplicare a Protocolului adițional la Acordul de asociere CE-Turcia.

 
  
MPphoto
 

  Debora Serracchiani (S&D).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea rezoluției privind Turcia, întrucât reforma constituțională înfăptuită anul trecut la 12 septembrie a fost recunoscută unanim ca o evoluție importantă a Turciei în relațiile sale cu Europa.

Evident, mai sunt încă foarte multe de făcut și în acest sens doresc să-mi exprim îngrijorarea legată de numeroasele arestări ale jurnaliștilor. Doresc să subliniez că Turcia este al șaptelea cel mai mare partener comercial al Uniunii Europene, că Uniunea Europeană este principalul partener comercial al Turciei și că schimburile comerciale, desfășurate de secole în condiții corecte, au favorizat întrepătrunderile și legăturile pașnice dintre oameni.

Salut așadar progresul notabil înregistrat în exploatarea conexiunilor dintre Uniunea Europeană și Turcia, în special prin autostrăzile maritime care traversează nordul Adriaticii și nordul mării Tireniene și pe care se transportă peste 250 000 de încărcături de camioane anual, alături de o legătură importantă de transport feroviar de mărfuri grele de la porturi înspre destinații din Europa. În acest mod, o parte importantă de vehicule grele de marfă au putut fi scoase de pe șosele și sper că acest proces va continua.

 
  
MPphoto
 

  Andrzej Grzyb (PPE).(PL) Dle președinte, Turcia este un vecin important al Uniunii Europene și raportul pentru 2010 care ne-a fost prezentat subliniază schimbările semnificative care au avut loc acolo. Modificările constituționale au făcut fără îndoială o impresie puternică și reprezintă o contribuție fundamentală la democratizarea vieții din Turcia.

Există însă domenii în care am dori să vedem progrese mai mari. Promovarea relațiilor cu vecinii este desigur un aspect esențial. Dacă nu se va soluționa problema Ciprului, toate celelalte aspecte vor rămâne într-un etern impas. La fel se prezintă situația dacă ne uităm la libertățile civile, inclusiv libertatea religioasă. Sper că concluziile raportului vor contribui la realizarea de progrese în Turcia, precum și la recunoașterea faptului că schimbările din țară nu se limitează doar la aspecte economice, ci cuprind și probleme importante din perspectiva drepturilor și libertăților civile.

 
  
MPphoto
 

  Adam Bielan (ECR).(PL) Dle președinte, ca membru al delegației parlamentare de anul trecut în Turcia, am avut ocazia de a vedea cu ochii mei progresele pe care le înregistrează Turcia în procesul de integrare în Uniunea Europeană. Ar trebui fără îndoială să evaluăm pozitiv modul în care autoritățile turce au tratat problemele legate de libertatea religioasă, drepturile femeilor, drepturile sindicatelor, reforma sistemului judiciar, revizuirea legislației audiovizualului și ameliorarea relațiilor dintre societatea civilă și armată. Sunt de acord în același timp că este esențial să se îmbunătățească relațiile dintre guvern si opoziție, să se respecte libertatea mass-media, inclusiv a internetului, să se realizeze progrese în domeniul drepturilor civile și al dreptului la libertatea de adunare și să se producă o reformă profundă a sistemului electoral. O altă chestiune spinoasă este problema tot mai alarmantă a violenței domestice și a așa-numitelor crime de onoare. Ar trebui acordată atenție specială deschiderii granițelor dintre Turcia și Armenia și sprijinului necesar pentru negocierile privind stabilizarea situației din Cipru. Sprijin rezoluția deoarece consider că extinderea UE către Turcia este în interesul anumitor state membre ale UE, printre care se numără și Polonia.

 
  
MPphoto
 

  Markus Pieper (PPE).(DE) Dle președinte, m-am abținut de la votul asupra raportului referitor la progresele înregistrate de Turcia nu pentru că nu aș fi de acord cu analiza pe care o conține - în ciuda unor reforme, criticile legate de cenzura presei, încălcarea drepturilor omului, sistemul electoral turc și libertatea religioasă vorbesc de la sine. M-am abținut de la vot întrucât consider că răspunsul Parlamentului European ar trebui să fie mult mai tranșant.

Dacă Turcia refuză să facă reforme cruciale, trebuie să stopăm negocierile de aderare. A sosit momentul ca acest plen să solicite încetarea negocierilor de aderare.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dle președinte, este foarte adevărat că în ultimii ani, Turcia a înregistrat progrese, dacă însă ne uităm la criteriile de la Copenhaga privind aderarea la Uniunea Europeană, Turcia mai are încă un drum lung de parcurs. Am putea chiar anticipa că aderarea Turciei la Uniunea Europeană nu va avea loc în timpul vieții noastre. Concret, mai sunt enorm de multe de făcut pentru a se ajunge la un punct de plecare comun în ceea ce privește drepturile omului și drepturile femeilor și copiilor, care se află totuși în centrul acestei Uniuni Europene și al comunității noastre de valori.

Situația din Cipru este în egală măsură importantă. Dacă Turcia vrea să ocupe jumătate din Cipru, care este un stat membru al Uniunii Europene, este evident că trebuie să răspundem cu determinare. Nu putem accepta o astfel de situație, în care Turcia joacă două cărți diferite și urmează două agende. În acest sens, trebuie să îi încurajăm să se dezvolte în mod democratic, afirmând însă fără echivoc și asigurându-ne că Uniunea Europeană nu își va abandona valorile.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (ECR). – Dle președinte, într-o bună zi atitudinea UE față de Turcia va fi privită ca o eroare de generație, ca o greșeală etică. Am fi putut foarte bine să alegem între două politici. Am fi putut fie să lucrăm cu bună credință către o posibilă aderare, fie să fi afirmat de la bun început că aderarea nu este posibilă dar că putem găsi un acord alternativ. Am ales însă să ne menținem promisiunea unei posibile aderări, ținând însă degetele încrucișate la spate. Am făcut promisiuni pe care nu intenționăm să le respectăm.

Priviți situația din perspectiva Ankarei. Ar fi făcut oare o serie de concesii dureroase și dificile în domeniul audiovizualului, al separării bisericii de stat și mai ales în ceea ce privește Ciprul dacă ciprioții turci ar fi votat în favoarea planului UE și ciprioții greci izolați l-ar fi respins și ar fi fost recompensați?

I-am îngenunchiat pentru masacrul armenilor, le-am impus zeci de mii de pagini din acquis communautaire, pentru ca în final să le întoarcem spatele!

Riscăm să determinăm exact ceea ce susținem că ne îngrozește, și anume vecinătatea unui stat înstrăinat, anti-occidental. Vreme de 50 de ani, turcii au apărat flancul Europei de expansiunea bolșevică. Într-o bună zi s-ar putea să le cerem să ne apere de extremismul Jihadului. Cred că turcii merită mai mult.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt (PPE).(DE) Dle președinte, deși împărtășesc îngrijorările dlui Pieper, am votat în favoarea acestui raport, pentru că la începutul acestuia am reafirmat foarte clar că, din punctul nostru de vedere, negocierile sunt un proces îndelungat, al cărui rezultat nu se cunoaște. Am respins propunerea Grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană, prin care se dorea ca aderarea să fie specificată, la fel cum am procedat și în cazul unor propuneri similare făcute de socialiști în anii precedenți. Parlamentul a găsit așadar direcția corectă.

Ar trebui însă ca, în curând, să facem următorul pas care se impune și, așa cum a spus dl Pieper, să facem un exercițiu de sinceritate comunicându-i Turciei că, din punctul nostru de vedere, aderarea iese din discuție, întrucât ar solicita Turcia excesiv și ar extinde Uniunea excesiv. O Europă integrată politic care să includă Turcia ca membru este imposibilă. Este o mare iluzie de care ar trebui să ne îndepărtăm în cele din urmă.

În ceea ce privește progresele despre care vorbim, ele sunt chiar în interesul Turciei, o țară care este membră în Consiliul Europei și NATO, și se numără printre cei mai apropiați aliați ai noștri.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0157/2011

 
  
MPphoto
 

  Janusz Władysław Zemke (S&D).(PL) Dle președinte, aș dori să mă refer la discuția care a avut loc în acest plen cu privire la integrarea Muntenegrului în Uniunea Europeană. În timpul discuțiilor, le-am solicitat reprezentanților Comisiei și Consiliului să prezinte un calendar al acestui proces și să ne spună când poate deveni Muntenegru un candidat cu drepturi depline la aderarea la UE. Din păcate, nu am primit niciun răspuns la această întrebare specifică. Cu toate acestea, am votat în favoarea adoptării rezoluției de către Parlament, deoarece consider că avem motive întemeiate să o sprijinim. În primul rând, este o rezoluție importantă pentru Croația. În al doilea rând, transmite un mesaj pentru alte țări care în prezent fac parte din Balcani. Consider însă că mai există un al treilea motiv extrem de important: este o rezoluție pozitivă, care arată că valorile Uniunii sunt încă prețuite.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt (PPE).(DE) Dle președinte, politica de extindere are nevoie de un cadru de reglementare. Prin urmare, trebuie să respectăm calendarul și să finalizăm negocierile cu Croația până în iunie, pentru ca în toamnă să putem lansa procesul de aderare al țării prin votul nostru. Ne dorim ca până anul viitor sau cel târziu în doi ani, Croația să fie în Uniunea Europeană.

După care lucrurile trebuie să își urmeze cursul. Problema este însă sub ce formă? Trebuie să integrăm și restul Europei de Sud-Est, o zonă mică, dar problematică. Vorbim în primul rând de Macedonia, apoi de Muntenegru. Acesta este un semnal pentru toate celelalte state din regiune că își vor găsi un loc în mijlocul nostru dacă îndeplinesc criteriile. Spre deosebire de Turcia, vorbim de state profund europene și ca atare, au în mod firesc un viitor în Comunitatea noastră.

Muntenegru este o țară mică cu o îndelungă tradiție europeană. Aștept cu nerăbdare negocierile cu Muntenegru!

 
  
  

Raport: Lívia Járóka (A7-0043/2011)

 
  
MPphoto
 

  Clemente Mastella (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, mai sunt încă multe de făcut în domeniul combaterii discriminării în Europa. Sunt de acord cu raportoarea, dna Járóka, atunci când afirmă că, deși discriminarea pe motive etnice poate fi considerată ca fiind eliminată, excluderea socio-economică a majorității romilor continuă să fie una dintre provocările majore cu care ne vom confrunta în anii următori.

Acest lucru se explică printr-o întreagă serie de factori specifici, precum dezavantajele geografice, educația precară sau prăbușirea economiilor planificate care atrag foarte multă forță de muncă slab calificată.

O strategie menită să amelioreze integrarea socio-economică a romilor nu va afecta în niciun fel, ci, dimpotrivă, va completa legislația în materie de nediscriminare. O mare parte a romilor trăiesc în condiții atât de precare și nefavorabile, încât măsurile menite să promoveze integrarea socială trebuie elaborate astfel încât să atenueze una dintre cele mai mari discrepanțe în respectarea drepturilor constituționale și fundamentale în Europa.

 
  
MPphoto
 

  Jens Rohde (ALDE).(DA) Dle președinte, dezbaterile din Parlament referitoare la romi sunt mereu foarte emoționale. Avem pe de o parte un grup care consideră că nu ar trebui să facem nimic, pentru că nu este problema Uniunii Europene, iar pe de altă parte un alt grup care consideră că, oricât de mulți bani am da, aceștia nu vor fi niciodată suficienți, chiar dacă acești bani nu sunt cheltuiți cum trebuie. Niciuna dintre cele două abordări ale problemei nu este tocmai funcțională și în niciun caz nu rezolvă problemele romilor. Este bine, așadar, că avem acest raport. Este bine pentru că am luat decizia de a analiza rezultatele obținute prin utilizarea fondurilor considerabile alocate deja pentru integrarea romilor. Înainte de a elabora o strategie adecvată, trebuie să vedem ce proiecte au fost cu adevărat benefice pentru integrare, asigurându-ne astfel că banii sunt cheltuiți în mod eficient. Prin urmare, Partidul Liberal Danez a votat în favoarea acestui raport, care se îndreaptă în direcția corectă pentru romi. Vă mulțumesc, dle președinte.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Iacolino (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, prin adoptarea de astăzi a raportului din proprie inițiativă, Parlamentul a înregistrat un progres real în direcția integrării adecvate a romilor în comunitățile care îi găzduiesc.

Avem obligația absolută de a elimina marginalizarea comunităților rome, recunoscându-le pe deplin drepturile fundamentale la îngrijire medicală și educație, precum și de a proteja grupurile vulnerabile. Salutăm în egală măsură coordonarea mai eficientă cu organismele locale și regionale, precum și ameliorarea acelei părți din text prin care se prevede efectuarea de verificări ale coerenței și eficienței finanțării în raport cu rezultatele preconizate, în vederea introducerii de criterii de recompensare a statelor membre care garantează utilizarea adecvată a resurselor alocate.

Consider însă că s-ar fi putut face mai multe în privința recunoașterii drepturilor și obligațiilor reciproce, fiind esențial să avem în vedere responsabilitatea comună a comunităților rome pentru integrarea lor eficientă.

 
  
MPphoto
 

  Carlo Fidanza (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, suntem cu toții de acord că este necesară o strategie europeană pentru integrarea romilor și că nu trebuie să subestimăm posibilele discriminări la care sunt suspuși aceștia, însă drepturile nu pot exista în afara obligațiilor, după cum integrarea nu se poate înfăptui în afara legalității.

Mahalale ilegale șocant de mizerabile, o rată uriașă a abandonului școlar, activități ilegale precum furtul, tăinuirea de bunuri furate, femei și copii forțați să se prostitueze, cerșit, respingerea oricăror oferte de integrare și sprijin pentru găsirea unui loc de muncă venite din partea autorităților: iată realitatea multora dintre comunitățile de romi din țara mea și din alte țări europene. Mi se pare puțin ipocrit să spunem că responsabilitatea revine mereu instituțiilor și niciodată acelora care au ales să manifeste un astfel de comportament în societate.

În cele din urmă, regret că acest text nu face referire la implementarea corectă a Directivei 2004/38/CE, care stabilește cerințe stricte pentru cetățenii europeni cu reședința în alt stat membru și pentru expulzarea lor din motive de siguranță publică. Din aceste motive, am votat împotriva opțiunii grupului meu.

 
  
MPphoto
 

  Alfredo Antoniozzi (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, raportul dnei Járóka are o importanță deosebită în acest moment și, alături de comunicarea ce urmează a fi adoptată de Comisie, va constitui baza viitoarelor discuții din cadrul Platformei europene a romilor, programată să se desfășoare la Budapesta între 7 și 8 aprilie.

Sprijin solicitarea introducerii unor standarde minime obligatorii la nivelul UE în sectoarele educației, încadrării în muncă, locuințelor și îngrijirii medicale. În acest sens, consider că învățământul primar ar trebui să se afle în centrul oricărei strategii, fiind esențial pentru integrarea deplină a minorității rome.

Apelul ferm adresat Comisiei Europene de către Franța, România, Bulgaria și Finlanda este fără îndoială salutar. Comisia trebuie însă să-și asume cu mai mare responsabilitate un rol activ, strategic și diriguitor în dezvoltarea și punerea în aplicare a unei strategii eficiente de integrare a romilor. Nevoia de a identifica obligații specifice pe care trebuie să le asume comunitățile nomade este indiscutabilă.

 
  
MPphoto
 

  Pino Arlacchi (S&D). – Dle președinte, grupul meu sprijină acest raport pentru că se îndreaptă în direcția corectă, solicitând o strategie UE și o foaie de parcurs pentru integrarea romilor.

Raportul este inspirat de o înțelegere profundă a unor aspecte culturale extrem de eterogene manifestate între diferitele comunități rome din Europa, pledând, în același timp, pentru introducerea unor standarde minime obligatorii la nivelul UE, menite să asigure inițierea unei adevărate politici de integrare. Strategia UE abordează toate formele de încălcare a drepturilor fundamentale ale populației rome și solicită un acces real al romilor la piața forței de muncă prin punerea la dispoziție de micro-credite pentru antreprenoriat și activități independente. Grupul meu apreciază în mod deosebit accentul care se pune pe educația copiilor romi, urmărindu-se eliminarea segregării din clase prin angajarea de mediatori școlari pentru problematica romilor și creșterea numărului de profesori romi.

 
  
MPphoto
 

  Lara Comi (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, acest raport din proprie inițiativă afirmă cu determinare necesitatea de a elabora o strategie europeană pentru integrarea socială a romilor. Într-adevăr, trebuie să combatem discriminarea economică și socială a romilor europeni, care s-a intensificat ca urmare a actualei crize economice.

Pentru a rezolva această problemă, Uniunea Europeană trebuie să dezvolte un nou cadru legal și să renunțe la legislația fără caracter obligatoriu actualmente în vigoare, aceasta fiind insuficientă și nepotrivită pentru realizarea obiectivului în cauză. La fel de importantă este instituirea Grupului operativ privind romii ca organizație permanentă, precum și conceperea în acest sens a unui mecanism similar cu cel utilizat în evaluarea pieței interne.

În cele din urmă, Europa trebuie să depună toate eforturile pentru a le garanta cetățenilor săi și mai ales celor mai vulnerabile grupuri protecția tuturor drepturilor fundamentale legate de demnitatea umană. În sfârșit, integrarea generală a romilor este în esență o chestiune legată de drepturile fundamentale, chiar dacă le cerem comunităților rome să încerce să se integreze și să nu se izoleze în lumea lor în care nu respectă legile europene și naționale.

 
  
MPphoto
 

  Antonello Antinoro (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, prin votul de astăzi am dat un nou impuls soluției - cum s-o numesc - soluției definitive la această problemă, fără a adopta însă cea mai bună soluție posibilă.

Aș dori astfel să subliniez că cele peste 300 de amendamente prezentate la rapoarte au fost transformate în 38 de amendamente de compromis care au fost adoptate integral și care vizează o definire mai clară a sectoarelor prioritare ale strategiei sau, cu alte cuvinte, a obiectivelor strategiei. Prin grupul operativ permanent, Comisia va trebui să asigure colectarea și difuzarea datelor statistice și a bunelor practici, statele membre având obligația de a numi un funcționar guvernamental, la nivel înalt să sperăm, care va acționa ca punct de contact pentru implementarea strategiei.

Am fi putut fi însă mai incisivi și mai puțin ipocriți dacă am fi abordat în raport și obligațiile și datoriile pe care comunitatea romă ar trebui să și le asume și respecte în țările gazdă. Sper, așadar, că în curând vom găsi soluțiile care vor facilita conviețuirea acestei comunități în toate statele membre.

 
  
MPphoto
 

  Roberta Angelilli (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, să nu mai existe copii care nu merg la școală, să nu mai existe copii forțați să cerșească sau copii exploatați. Iată doar câteva dintre obiectivele raportului dnei Járóka, care reprezintă un răspuns politic important.

Dincolo de declarațiile de principiu, așteptăm propunerea Comisiei, preconizată pentru aprilie, pentru a putea intensifica și trasa mai clar responsabilitățile și cooperarea dintre statele membre și instituțiile europene în ceea ce privește politicile legate de romi. Obiectivul urmărit trebuie să fie acela de a utiliza cât mai eficient resursele disponibile, începând cu fondurile europene, fără a împovăra administrațiile locale cu toate probleme, obligându-le să se confrunte constant cu situații urgente.

În cele din urmă, sper că se va lansa o dezbatere asupra Directivei 2004/38/CE, care stabilește condiții specifice pentru păstrarea dreptului de rezidență - cum ar fi un loc de muncă, resurse economice suficiente și asigurare de sănătate - dar care prezintă în același timp un număr de lacune, neprecizând ce se întâmplă dacă aceste cerințe nu sunt respectate. Este o incoerență care trebuie corectată în cel mai scurt timp.

 
  
MPphoto
 

  Raffaele Baldassarre (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea acestui raport și doresc să o felicit pe dna Járóka pentru munca depusă. A reușit să concilieze poziții divergente și să stabilească obiective și priorități clare pentru strategie, care includ prevederi legate de măsuri specifice de combatere a modului de viață nomad, garanții privind îngrijirea medicală de bază, accesul egal la învățământul primar, secundar și superior și dreptul la locuințe.

Strategia vizează includerea și nu doar integrarea. Este evident că rolul Comisiei și al autorităților locale va fi hotărâtor mai ales în ceea ce privește controlarea și administrarea fondurilor Uniunii Europene.

Singura lipsă a acestui raport este absența instrumentelor menite să analizeze dorința reală de integrare a unora dintre comunitățile rome și consecințele care pot rezulta din refuzul de a rămâne pe teritoriul unui stat membru sau de a participa la programele de tratament, ajutor și asistență socială, care cu siguranță nu pot continua ad infinitum fără a aduce niciun rezultat.

 
  
MPphoto
 

  Mitro Repo (S&D).(FI) Dle președinte, raportul dnei Járóka s-a bucurat și de sprijinul meu, doresc însă să-mi explic poziția mai în detaliu. Din multe puncte de vedere, problema romilor este paradoxală pentru Europa. Ridică în discuție practica valorilor și a idealurilor fundamentale ale Uniunii Europene dar, pe de altă parte, derivă dintr-un drept de bază, libertatea de mișcare, adică modul tradițional de viață al unei națiuni. Și în Finlanda sunt romi, principala problemă acolo fiind nivelurile scăzute de educație și, implicit, șomajul. Iată de ce trebuie să investim mai ales în educație.

Legislația permisivă nu mai este suficientă, după cum nici măsurile permisive nu sunt eficiente. Avem nevoie de o legislație coerentă și de măsuri pragmatice care să fie obligatorii pentru toată lumea. Responsabilitatea le revine în egală măsură tuturor statelor membre și instituțiilor UE. Kali sarakosti: Post binecuvântat tuturor.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE). (SK) Dle președinte, vorbim despre problemele legate de integrarea romilor. Romii trăiesc în multe țări europene, deopotrivă în Europa de Vest și de Est.

Este interesant de observat că, deși țările occidentale au o tradiție mai îndelungată a libertății și democrației decât cele din Europa Centrală și de Est, printre care se numără și țara mea și vecinii noștri din Ungaria, Vestul și Estul se confruntă cu probleme similare. Nu am depășit încă aceste diferențe.

Se vorbește de o integrare a populației rome menită să-i ajute să se realizeze pe piața muncii și să devină mai sănătoși ca populație. Potrivit legilor în vigoare, accesul la educație și îngrijire medicală este garantat pretutindeni, prin urmare este trist că foarte adesea romii nu își trimit copiii la școală, refuzându-le astfel șansa la educație.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dle președinte, efharisto, vă mulțumesc. Raportul dnei Járóka este excelent. Cred că suntem cu toții de acord în acest plen că a sosit momentul să acționăm la nivelul Uniunii Europene pentru a garanta că drepturile omului sunt o realitate de care se bucură toată lumea în condiții egale. Pentru că, din nefericire, în ceea ce privește romii, acestea nu sunt respectate.

Nu este suficient să avem un raport bun. Esențial este să și acționăm. Este momentul în care trebuie să ne punem o întrebare fundamentală. Cum continuăm de aici pentru a evita ca acest raport să rămână doar un vis naiv sau o compilație de diferite opinii și pentru a-l pune în practică, astfel încât statutul romilor să se amelioreze semnificativ în Uniunea Europeană?

La fel de important este să asigurăm organizarea de acțiuni subsecvente. Poate că ar fi necesar un ombudsman pentru romi la nivelul UE, cineva care să raporteze cu privire la măsurile pe care le-am adoptat și care să garanteze buna funcționare a acestora. Aceasta este calea adecvată de abordare reușită a acestei probleme.

 
  
  

Raport: Bernd Lange (A7-0022/2011)

 
  
MPphoto
 

  Clemente Mastella (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, recenta și profunda criză economică care a lovit industria europeană a subliniat în același timp importanța acesteia pentru economia Uniunii Europene.

Economia europeană s-a concentrat adesea pe ideea că piețele trebuie să se autoreglementeze, ceea ce s-a realizat, în principal, prin măsuri individuale, coordonarea între statele membre lipsind practic cu desăvârșire. Strategia Europa 2020 recunoaște însă pentru prima dată necesitatea unei noi abordări, prezentând o inițiativă-pilot. Este timpul ca UE să exploateze pe deplin de oportunitățile comune de reînnoire durabilă și de dezvoltare a bazei industriale prin crearea de locuri de muncă de bună calitate.

Industria europeană trebuie să-și mențină poziția de lider în domenii-cheie, evitând să rămână în urma competiției. Este timpul ca UE să-și aleagă propriul drum pentru industria viitorului. Trebuie să ne asigurăm că piața europeană are capacitatea de a crea valoare adăugată în interiorul său.

În acest scop, esențială pentru creștere și ocuparea forței de muncă este coordonarea macro-economică distinctivă a politicii economice, fiscale și bugetare, de pildă prin armonizarea fiscală a impozitării companiilor.

 
  
MPphoto
 

  Erminia Mazzoni (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, raportul dlui Lange abordează o problemă de actualitate: reacția la criza economică și financiară care ne-a afectat puternic sistemul de producție.

Cred că răspunsul cuprins în prezenta rezoluție este extrem de pozitiv, reușind să reconcilieze variabilele necesare elaborării unui plan eficient de relansare economică. Având în vedere dimensiunea eșafodajului nostru antreprenorial, consider că ideea unei concentrări pe cercetare și inovare este foarte importantă, dând un elan binevenit poziției poate ușor mai conservatoare a Comisiei.

Apreciez munca raportorului, dl Lange, care a reușit să sintetizeze peste 500 de amendamente într-o rezoluție care contribuie decisiv la activitatea noastră. Rezultatul este o politică industrială axată pe realitățile europene, incluzând diferitele sectoare și având o dimensiune participativă prin utilizarea modelelor de monitorizare deopotrivă de sus și de jos.

Rămâne un singur punct controversat: brevetul european. Îmi mențin opoziția totală în această privință, ceea ce nu m-a împiedicat însă să votez în favoarea acestui raport excelent.

 
  
MPphoto
 

  Alfredo Antoniozzi (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, acest raport scoate în evidență multe aspecte pozitive și reflectă considerațiile și cerințele exprimate de diferitele asociații naționale, motiv pentru care sprijin fără rezerve spiritul global al raportului dlui Lange.

Cu toate acestea, există aspecte critice care nu au fost abordate sau rezolvate, cum ar fi necesitatea de a elabora noi măsuri legislative privind eficiența resurselor și mai ales problema cooperării consolidate în ceea ce privește brevetele. Este imperativ să abordăm problema dispozițiilor europene referitoare la marcarea originii produselor care, după părerea mea, este un instrument indispensabil pentru consolidarea și îmbunătățirea situației industriei și competitivității europene.

Am votat în favoarea raportului dlui Lange întrucât sper că adoptarea acestuia va determina toate instituțiile să depună eforturi pentru a implementa acest program ambițios, materializându-l în politici concrete.

 
  
MPphoto
 

  Jarosław Kalinowski (PPE).(PL) Dle președinte, industria din întreaga lume se dezvoltă într-un ritm amețitor. Dacă vrem să nu rămânem în urma Chinei sau a Indiei, avem nevoie de o schimbare imediată. Europa, care prin comparație este mică, ar trebui să ofere lumii ceva mai mult decât mai multe fabrici toxice, prin urmare consider că este corect să investim în noile tehnologii, în dezvoltarea medicinei și a farmacologiei, precum și în soluții inovatoare în domenii care ne sunt deja familiare, inclusiv agricultura. Nu mă gândesc la ferme imense de animale, ci la crearea de noi soluții care să înlesnească cultivarea plantelor, creșterea animalelor și producția de alimente sănătoase și ecologice, precum și obținerea energiei din surse alternative. Economia de astăzi are nevoie exact de astfel de investiții. Soluțiile inovatoare sunt în același timp răspunsul la schimbările demografice care au loc într-o Europă care îmbătrânește. Vă mulțumesc.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE). (SK) Dle președinte, ca parte a politicii economice, politica industrială trebuie să vizeze o creștere durabilă, o ocupare mai mare a forței de muncă și o calitate a vieții decentă pentru toți europenii.

Industria europeană se confruntă cu o presiune concurențială puternică din partea țărilor în curs de dezvoltare. Prin urmare, Uniunea trebuie să mențină o politică proactivă pentru a susține și consolida industria europeană ca forță motrice a creșterii economice. O piață internă funcțională trebuie să fie protejată corespunzător prin negocierea de condiții favorabile în acordurile comerciale cu țările terțe, dar și prin mijloace de protecție împotriva concurenței neloiale și a încălcărilor normelor din domeniul concurenței, precum și a drepturilor de proprietate intelectuală și industrială de către țările terțe.

UE are un potențial enorm de a-și asigura un avantaj competitiv în domeniul resurselor umane înalt calificate și al creării de tehnologii inovatoare, elemente în mod necesar legate de majorarea investițiilor în cercetare și dezvoltare.

 
  
MPphoto
 

  Adam Bielan (ECR).(PL) Dle președinte, produsele industriale reprezintă aproape trei pătrimi din exporturile europene și asigură locurile de muncă a 57 de milioane de cetățeni, fără să luăm în calcul locurile de muncă suplimentare din serviciile conexe. Prin urmare, industria este de o importanță covârșitoare pentru economia noastră și afectează toate celelalte sectoare economice. Pe măsură ce tragem învățămintele necesare din recenta criză economică și concurența tot mai mare de pe piețele mondiale, este esențial să luăm toate măsurile necesare pentru a conserva poziția puternică a industriei europene și a stimula dezvoltarea sistematică a acesteia.

În acest sens, Strategia Europa 2020 pare să încerce o nouă abordare care exploatează pe deplin posibilitățile de modernizare și dezvoltare a bazei industriale a statelor membre, asigurând în același timp o calitate superioară a muncii. Europa are astfel posibilitatea de a-și menține poziția de lider în sectoare-cheie ale economiei. Politica industrială integrată, care vizează o tranziție graduală și durabilă de la o industrie esențialmente productivă la una bazată pe cunoaștere este deosebit de promițătoare. De aceea, susțin pe deplin această rezoluție.

 
  
MPphoto
 

  Cristiana Muscardini (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, ar fi de neconceput ca un sector care asigură 57 de milioane de locuri de muncă în întreaga Uniune Europeană, trei pătrimi din exporturile de bunuri industriale și aproximativ o treime din valoarea adăugată brută din Uniunea Europeană să nu fie susținut prin politici sectoriale adecvate, axate pe creștere și dezvoltare.

Nu poate exista o politică comercială competitivă fără o producție industrială inovatoare și de bună calitate. Aș reitera sugestiile făcute de Comisia pentru comerț internațional și în special cele care subliniază importanța unui sistem eficient de protecție comercială, utilizând, dacă este necesar, instrumentele prevăzute în acest sens.

Apărarea intereselor Uniunii în cadrul viitoarelor negocieri în scopul protejării industriei și a locurilor de muncă este imperios necesară pentru a contribui la depășirea crizei și a garanta că economia reală și implicit sectorul de producție are întâietate față de economia financiară, evitându-se astfel bulele speculative care au cauzat atâtea dezastre.

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dle președinte, consider că este foarte important că acest raport face obiectul dezbaterii și votului de astăzi. Fără îndoială, ar fi minunat dacă nu ar exista crize, însă ar fi mult mai rău dacă nu s-ar trage niciun fel de învățăminte din crizele care apar. Tocmai pentru că am tras învățăminte din ultima criză, ne ocupăm acum iarăși de politica industrială din Uniunea Europeană mai ales în condițiile în care, înainte de criză, un număr destul de mare de oameni considerau că banii se pot câștiga foarte ușor cu bani. Politica economică și industrială este hotărâtoare pentru prosperitatea Uniunii Europene. Consider așadar că este extrem de important că ne-am lansat în aceste discuții.

Este firește important să se promoveze inovația și o politică industrială orientată către viitor, consider însă că la fel de important este faptul că raportul pune accent și pe industria noastră tradițională. Este un lucru care mă bucură în mod deosebit și sper că vom continua discuțiile pe această temă.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE).(GA) Dle președinte, am votat în favoarea acestui raport excelent și, într-adevăr, era momentul să ne concentrăm pe politica industrială din Uniunea Europeană. Nu există nicio îndoială că în ultimii ani am rămas în urmă comparativ cu cele mai importante țări din lume, sper însă că în viitor vom reuși să recuperăm decalajul.

Dle președinte, deși sprijin documentul prezentat, doresc să-mi exprim îngrijorarea legată de un punct din expunerea de motive în care, la pagina 32, se solicită armonizarea impozitării companiilor. Este o chestiune cu care țara mea nu va fi de acord. Impozitarea companiilor sau corporațiilor este foarte importantă pentru noi și fixarea cotei de impozitare depinde de fiecare țară în parte. Într-adevăr, este bine cunoscut faptul că unele țări pretind a avea impozite foarte mari pentru companii dar, în realitate, acestea plătesc mult mai puțin.

(GA) Oricum ar fi, este un raport bun și mă bucur că îl pot sprijini.

 
  
MPphoto
 

  Andrzej Grzyb (PPE).(PL) Dle președinte, din dezbaterea privind economia reală a rezultat această rezoluție care merită tot sprijinul nostru. Ultima perioadă a fost caracterizată în special de provocările pe care globalizarea le-a impus politicii industriale europene și producției reale din Europa. Întrebarea fundamentală care s-a ridicat în cadrul dezbaterii asupra subiectului rezoluției privește modalitatea prin care pot fi realizate obiectivele Strategiei Europa 2020, în special cele legate de crearea de locuri de muncă și rezistența la delocalizarea politicii industriale. Dezbaterea privind întreprinderile mici și mijlocii, desfășurată în cadrul ultimei perioade de sesiune, a demonstrat că răspunsul la întrebarea dacă Europa trebuie să renunțe la industriile tradiționale este unul negativ.

Disponibilitatea resurselor de materii prime, inclusiv de materii prime pentru producerea de energie, este o provocare majoră. O atenție deosebită trebuie concentrată pe inovații și utilizarea în industrie a rezultatelor cercetărilor științifice. O altă sarcină importantă este exploatarea sinergiilor existente între diferitele domenii ale politicilor Uniunii Europene, inclusiv între politica industrială/agricolă, de pildă, și politica comercială. Vă mulțumesc.

 
  
MPphoto
 

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE).(ES) Dle președinte, am votat în favoarea acestei inițiative pentru că Uniunea Europeană trebuie să-și asume un angajament ferm pentru politica industrială și să facă față riscurilor crizei, concurenței din țările terțe și globalizării prin majorarea fondurilor publice care să se reflectă în viitorul program-cadru.

De ce? Pentru activitățile de cercetare și dezvoltare. Pentru a stimula investițiile și a încuraja cooperarea între sectorul public și cel privat. Astfel vom putea crea locuri de muncă pentru persoane calificate.

Trebuie însă să utilizăm competențele științifice și tehnologice ale regiunilor, care au dezvoltat rețele de inovare și centre de competitivitate, dispunând de resurse de inovare și eficiență care le depășesc pe cele ale țărilor. Este și cazul Euskadi, din Țara Bascilor.

Profitați de cunoașterea din regiuni. Nu rămâneți orbi la realitatea europeană, întrucât în fața actualelor amenințări, recunoașterea și asumarea ei ne va permite să ne consolidăm poziția de lider în politica industrială.

 
  
  

Explicații scrise privind votarea

 
  
  

Calendarul perioadelor de sesiune ale Parlamentului European - 2012

 
  
MPphoto
 
 

  Diane Dodds (NI), în scris. – Aș dori să-i rog pe colegii mei deputați să-și imagineze pentru o clipă că sunt oameni de afaceri. În prezent aveți două fabrici, dacă însă ați avea numai una, ați crește productivitatea, reducând în același timp costurile cu 150 de milioane de lire sterline și protejând mediul. Este ceea ce își doresc acționarii dvs. Ce om de afaceri întreg la minte ar păstra ambele fabrici? Stimați colegi, noi suntem oameni de afaceri, afacerea noastră fiind guvernarea și, esențial, supravegherea modului în care sunt cheltuiți banii alegătorilor noștri - ai acționarilor.

Risipim anual 150 de milioane de lire sterline cu cele 11 sesiuni de la Strasbourg. Într-o instituție obsedată de politici ecologice, unii aleg să pompeze inutil în mediu 20 000 de tone de monoxid de carbon. Îi mulțumesc dlui Fox care, prin munca sa, a încercat să aducă în 2012 și 2013 un minimum de bun simț.

 
  
MPphoto
 
 

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris.(PL) Am votat în favoarea amendamentului 1 la proiectul de calendar al perioadelor de sesiune 2012 și 2013 ale Parlamentului European. Deși înțeleg foarte bine natura simbolică a sesiunilor desfășurate la sediul din Strasbourg al Parlamentului, consider că, în actuala situație financiară critică din Europa, trebuie să ne concentrăm pe economii, aceasta fiind și intenția amendamentului. Organizarea a două perioade de sesiune într-o singură săptămână are în primul rând semnificația unui gest pentru cetățenii europeni, pentru că toate călătoriile consumatoare de bani și timp nu doar ale deputaților, ci și ale funcționarilor și asistenților, sunt plătite din impozitele lor.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea amendamentului 1, care elimină perioada de sesiune propusă pentru săptămâna 40 din 2012. Consider că este un mic pas care trebuia făcut în vederea reducerii risipei pe care o presupun deplasările între Bruxelles și Strasbourg.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Fiind unul dintre cosemnatarii amendamentului-cheie, mă bucur că a fost adoptat. Calendarul perioadelor de sesiune pentru 2012 ar trebui modificat după cum urmează: eliminarea perioadei de sesiune propusă pentru săptămâna 40 (1-4 octombrie); divizarea perioadei de sesiune din a doua jumătate a lunii octombrie (22-25 octombrie) în două perioade de sesiune distincte: prima perioadă de sesiune: 22 și 23 octombrie; a doua perioadă de sesiune: 25 și 26 octombrie.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. (IT) Rezultatul votului de astăzi stabilește un precedent fundamental care, sper, va deschide drumul către concentrarea în viitor a tuturor activităților Parlamentului într-un singur loc.

Nu cred că mai putem tolera risipa resurselor publice și poluarea atmosferică pe care le implică cele două sedii ale Parlamentului, situație care obligă lunar mii de oameni să facă deplasări lungi și dificile între Bruxelles și Strasbourg. Reunirea în calendarul oficial 2012 a celor două perioade de sesiune din octombrie transmite un mesaj ferm și cred că drumul pe care l-am ales este mai onest și mai în acord cu dorințele cetățenilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. (DE) Am respins aceste amendamente și, împreună cu colegul meu, dl Posselt, voi sesiza Curtea Europeană de Justiție cu privire la încălcarea tratatelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – În conformitate cu legislația europeană, la sediul din Strasbourg al Parlamentului European trebuie să se organizeze anual 12 sesiuni plenare. Votând modificarea calendarului, astfel încât două dintre aceste sesiuni de la Strasbourg să fie organizate în aceeași săptămână, am ales să ne manifestăm dorința noastră, ca deputați în Parlamentul European, de a reduce costurile și emisiile de CO2. Deplasările la Strasbourg sunt costisitoare și intensificarea acestor călătorii generează emisii suplimentare de CO2. Sprijin așadar acest raport, care ne va permite să organizăm cele 12 sesiuni plenare obligatorii în 11 săptămâni, reducând astfel costurile și impactul activității noastre asupra mediului. În calitate de deputat în Parlamentul European, doresc să reprezint cele mai bune interese economice și de mediu ale alegătorilor mei. Invit, de asemenea, guvernul Marii Britanii să discute această chestiune cu celelalte state membre, responsabilitatea în acest domeniu revenind Consiliului.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris.(PL) Am votat în favoarea amendamentului 1, care propune reunirea celor două perioade de sesiune din octombrie și organizarea lor în aceeași săptămână de sesiune a Parlamentului European în 2012. Mă opun divizării lucrărilor Parlamentului în trei locuri. Amendamentul va însemna atât economii de timp și bani, cât și reducerea emisiilor a mii de tone de CO2 în atmosferă. Trebuie să facem economii și, ca urmare a amendamentului în cauză, nu doar deputații, ci și alte mii de funcționari ai Parlamentului European care lucrează în mod normal la Bruxelles, precum și jurnaliști, lobbyiști și personalul Comisiei Europene și al administrațiilor diferitelor state membre vor călători la Strasbourg de doar 11 ori, în loc de 12. Astfel se vor reduce costurile legate de transport, diurnă, hoteluri, etc.

 
  
  

Calendarul perioadelor de sesiune ale Parlamentului - 2012 - 2013

 
  
MPphoto
 
 

  John Attard-Montalto (S&D), în scris. – Parlamentul a votat astăzi calendarul pentru 2012 și 2013. Pentru prima dată de când sunt deputat în acest Parlament, amendamentele au fost votate de o majoritate. Ca urmare, pentru organizarea celor 12 sesiuni de la Strasbourg, deputații nu se vor mai deplasa la sediul de acolo de 12 ori pe an, ci de 11. „Circul” călătoriilor lunare de la Bruxelles la Strasbourg a devenit sinonim cu risipa, atât în ceea ce privește costurile de 200 de milioane de euro, cât și emisiile de 20 000 de tone de CO2.

Deputații din Parlamentul European nu pot decide unde să țină reuniunile, însă pot decide de câte ori trebuie Parlamentul să se deplaseze dintr-un oraș în altul. Aproximativ 350 de deputați au sprijinit amendamentul care va comprima două dintre sesiuni într-o săptămână, economisind astfel banii, timpul și energia pe care le presupun deplasările. Nu mai puțin important este că vom transmite un semnal pozitiv electoratului nostru. Sper în același timp că vom fi creat astfel un precedent pe baza căruia se va putea elabora un calendar în care cele 12 sesiuni vor fi organizate în 6 săptămâni. Nu sunt însă de acord cu faptul că și calendarul pentru 2013 a fost suspus votului în acest plen. Este evident o manevră menită să împiedice extinderea unei astfel de proceduri în această legislatură.

 
  
MPphoto
 
 

  Alain Cadec (PPE), în scris.(FR) Prin votul asupra calendarului perioadelor de sesiune pentru 2012 și 2013, 58 % dintre deputații din Parlamentul European au aprobat un amendament care elimină una dintre perioadele de sesiune organizate la Strasbourg în octombrie. Amendamentul în chestiune reprezintă pur și simplu o încălcare a Tratatelor! Tratatele desemnează Strasbourgul ca sediu al Parlamentului și stipulează că, anual, aici trebuie să se desfășoare 12 perioade de sesiune. În octombrie sunt organizate două perioade de sesiune pentru a recupera absența lucrărilor din august. În afara acestor perioade de sesiune de la Strasbourg, reuniunile comisiilor parlamentare și perioadele de sesiune suplimentare sunt organizate la Bruxelles. În 1997, Curtea de Justiție a stabilit în mod clar principiul în baza căruia Parlamentul European se întrunește lunar la Strasbourg. Tratatele sunt fără echivoc: Strasbourgul nu este cel de-al doilea sediu al Parlamentului European, ci singurul sediu al instituției. Grupul anti-Strasbourg devine tot mai organizat și își încordează mușchii tot mai mult în încercarea de a convinge oamenii că Parlamentul se pronunță unanim împotriva Strasbourgului. Susținătorii sediului alsacian trebuie să se facă auziți mai mult. Ei au de partea lor legitimitatea legii și a 50 de ani de istorie a integrării europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Am votat pentru modificarea calendarului 2012 pentru a economisi banii contribuabililor, pentru a reduce emisiile de CO2 și pentru a diminua perturbările din activitatea Parlamentului determinate de deplasările lunare la Strasbourg.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris.(FR) Tratatele europene stipulează în mod explicit că unicul sediu al Parlamentului European este Strasbourgul, unde se organizează anual 12 perioade de sesiune. Iată însă că în această săptămână s-a derulat un vot menit să regrupeze două perioade de sesiune de la Strasbourg în aceeași săptămână din octombrie 2012 și octombrie 2013. Deputații democrați din Parlamentul European au votat împotriva acestei decizii. La rândul ei, Franța a anunțat deja că va transmite o sesizare Curții de Justiție a Uniunii Europene. Într-adevăr, decizia adoptată reprezintă o încălcare flagrantă a literei Tratatelor, întrucât ar trebui să ne reamintim că dispozițiile textelor pot fi modificate doar printr-o decizie unanimă a statelor membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris.(FR) Săptămâna aceasta am supus votului calendarul perioadelor de sesiune ale Parlamentului European pentru 2012 și 2013. Spre marele meu regret, majoritatea deputaților au votat în favoarea unui amendament (pe care l-am respins cu fermitate) prin care două perioade de sesiune din octombrie sunt comprimate într-una singură, derulată în aceeași săptămână. În ceea ce mă privește, vorbim de un vot aflat în totală contradicție cu spiritul Tratatelor UE, care stipulează în mod explicit că sediul Parlamentului European este la Strasbourg, unde trebuie să se desfășoare anual 12 perioade de sesiune. Dezbaterea referitoare la sediul Parlamentului European este permanent readusă la masa discuțiilor, astfel că acum asistăm la un nou atac la adresa sediului din Strasbourg al Parlamentului European. Or, sediul de la Strasbourg are semnificații istorice și este menționat în texte juridice, numeroasele atacuri la care este supus neavând astfel nicio justificare. Franța a anunțat recent că va sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene în această privință, o inițiativă pe care doresc să o salut și pe care o voi sprijini.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea modificărilor calendarului oficial al Parlamentului European pentru 2012, întrucât consider că în executarea datoriilor noastre parlamentare trebuie să încercăm să limităm irosirea de resurse economice și de altă natură. Decizia de a organiza în aceeași săptămână din octombrie două perioade de sesiune înseamnă că practic vom putea evita să ne deplasăm de două ori la Strasbourg, reușind astfel să facem economii de resurse. Până la urmă cred că decizia este în acord cu ceea ce se întâmplă deja prin concentrarea a două sesiuni plenare în septembrie.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea modificărilor propuse la calendarul sesiunilor plenare ale Parlamentului pentru 2012 și 2013, întrucât consider că respectarea pe deplin a Tratatelor nu este incompatibilă cu concentrarea a două perioade de sesiune parlamentară într-o singură săptămână, evitând astfel două deplasări la Strasbourg în aceeași lună. Astfel vom putea reduce costurile instituțiilor europene și elimina risipa de timp și de bani. Este o decizie care va presupune eforturi de organizare mai susținute din partea mea și a colegilor mei deputați, va demonstra însă cetățenilor un angajament mai ferm de limitare a irosirii inutile a banilor publici.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Cred că organizarea a două sesiuni plenare separate în octombrie este inutilă. Tratatele UE prevăd desfășurarea a 12 sesiuni parlamentare anuale la Strasbourg, însă permit organizarea a două sesiuni în aceeași săptămână. Renunțând la practica deplasărilor de două ori pe lună la Strasbourg, Parlamentul poate da un exemplu de reducere a emisiilor de CO2 și de economisire a banilor publici.

 
  
  

Calendarul perioadelor de sesiune ale Parlamentului European - 2013

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea amendamentului 1 prin care se elimină perioada de sesiune propusă pentru săptămâna 40 din 2013. La fel ca în cazul deciziei privind calendarul din 2012, este o contribuție la reducerea costurilor Parlamentului.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Fiind unul dintre cosemnatarii acestui amendament-cheie, mă bucur că a fost adoptat. Calendarul perioadelor de sesiune din 2013 ar trebui modificat după cum urmează: eliminarea perioadei de sesiune propusă pentru săptămâna 40 (30 septembrie - 3 octombrie); divizarea perioadei de sesiune din a doua jumătate a lunii octombrie (21-24 octombrie) în două perioade de sesiune distincte: prima perioadă de sesiune: 21 și 22 octombrie; a doua perioadă de sesiune: 24 și 25 octombrie.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. (IT) Rezultatul votului de astăzi stabilește un precedent fundamental care, sper, va deschide drumul către concentrarea în viitor a tuturor activităților Parlamentului într-un singur loc.

Nu cred că mai putem tolera risipa resurselor publice și poluarea atmosferică pe care le implică cele două sedii ale Parlamentului, situație care obligă lunar mii de oameni să facă deplasări lungi și dificile între Bruxelles și Strasbourg. Concentrarea în calendarul oficial din 2013 a celor două sesiuni plenare din octombrie transmite un mesaj ferm și sper că drumul pe care l-am ales este mai onest și mai în acord cu dorințele cetățenilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. (DE) Am respins aceste amendamente și voi sesiza Curtea Europeană de Justiție cu privire la încălcarea tratatelor. Conferința președinților nu ar fi trebuit să admită ca această propunere să fie supusă votului.

 
  
  

Raport: José Manuel Fernandes (A7-0049/2011)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport care respectă principiul în baza căruia instituțiile ar trebui să dispună de resurse suficiente, care trebuie gestionate cu strictețe și eficiență. Într-o perioadă de criză economică și financiară în Europa, când cetățenii sunt obligați să-și reducă propriile cheltuieli, instituțiile europene și naționale trebuie să urmeze același exemplu. Acest lucru nu ar trebui însă să creeze obstacole în calea investițiilor publice necesare care pot genera câștiguri pe termen mediu și lung. Doresc să subliniez că impactul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra rubricii 5 ar trebui să se stabilizeze în 2012, deși aderarea Croației programată în 2013 va afecta bugetul pentru 2012.

În situația actuală, unele instituții ar putea întâmpina dificultăți în menținerea unui buget echilibrat. Pentru a putea realiza însă acest lucru, sunt de acord cu măsurile de bună gestionare legate de resursele administrative și planurile de reducere a costurilor prin utilizarea de tehnologii eficiente și nedăunătoare mediului. În cele din urmă, Parlamentul nu poate pune în discuție tratamentul egal al statelor membre garantat prin acordarea de condiții bune de lucru.

 
  
MPphoto
 
 

  Marta Andreasen (EFD), în scris. – Am votat în favoarea raportului Fernandes referitor la prioritățile bugetare pentru 2012, deoarece Parlamentul European continuă să pretindă o creștere cu 5 % a bugetului său, deși restul instituțiilor europene se limitează la doar 1 %. Costurile implicate de UE nu pot fi susținute de națiunile Europei și trebuie să fie reduse. Sunt îngrozită de faptul că și Casa istoriei europene a fost aprobată ca parte a acestui raport, în condițiile în care nu este decât un proiect futil de peste 70 de milioane de euro, în total dezacord cu presupusele pretenții de austeritate.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții care stabilește cadrul general și prioritățile pentru bugetul 2012 în domeniul finanțării instituțiilor europene. O bună gestionare financiară este esențială pentru respectarea principiului economiei, al eficienței și al eficacității, necesare în contextul unei crize economice care continuă. Împărtășesc părerea raportorului că instituțiile ar trebui să prezinte planuri de reducere a costurilor ca urmare directă a aplicării acestor principii. În plus, fiecare cheltuială suportată de instituții trebuie specificată și justificată în mod clar. Parlamentul și celelalte instituții ar trebui să prezinte, de două ori pe an, rapoarte privind execuția bugetelor lor, prezentând detalii privind execuția fiecărei linii bugetare. Consider, așadar, că Parlamentul European și celelalte instituții ar trebui să dea dovadă de responsabilitate și austeritate bugetară. Salut crearea noii secțiuni X în bugetul UE, corespunzătoare Serviciului European de Acțiune Externă, căruia i-au fost alocate 464 de milioane de euro. Solicit însă acestui Serviciu să utilizeze în mod eficient fondurile ce i-au fost alocate pentru a-și desfășura activitățile și a obține rezultate concrete.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea raportului. Bugetul de anul viitor trebuie să fie echilibrat în mod responsabil, acordându-se prioritate acelor domenii care sunt parte integrantă din Strategia UE 2020. În procesul de elaborare a bugetului trebuie să se aibă în vedere garantarea principiului bunei gestionări în ceea ce privește eficiența și eficacitatea. Este necesar ca instituțiilor UE să li se pună la dispoziție resurse suficiente, care să le permită să-și îndeplinească funcțiile în mod corespunzător. În același timp, instituțiile au obligația de a reacționa la actuala situație economică, financiară și socială din UE, aplicând proceduri de administrare stricte și gestionând resursele cu rigoare și eficiență. Sunt de acord că instituțiile UE pot contribui semnificativ la reducerea costurilor și generarea economiilor de scară, cum ar fi achizițiile publice centralizate, servicii comune mai multor instituții, sisteme de guvernare electronică, etc.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui document întrucât consider că raportul Fernandes referitor la prioritățile bugetului pe anul 2012 identifică în mod potrivit direcțiile de urmat în anul viitor. Aprob și susțin ideea prezentată în raport în legătură cu prioritizarea recrutării interne a personalului. Prin aceasta va crește eficiența muncii datorită utilizării experienței dobândite anterior și, totodată, se vor reduce costurile de formare și cele generate de adaptarea la o cultură organizațională complet nouă. Totodată, este importantă compararea în amănunt a cheltuielilor efective cu cele bugetate pe parcursul anului 2011 și identificarea precisă a cauzelor variațiilor semnificative. Instituțiile europene ar trebui să pregătească și să trimită Comisiei planuri de reducere a cheltuielilor cu termene clare și obiective măsurabile. Nu putem cere doar cetățenilor și sectorului privat să facă sacrificii. Este necesar ca și instituțiile UE, iar Parlamentul trebuie să fie model, să dea dovada de solidaritate și să acorde o foarte mare atenție cheltuirii resurselor.

 
  
MPphoto
 
 

  Regina Bastos (PPE), în scris. (PT) Raportul privind prioritățile pentru bugetul 2012 al Parlamentului și al celorlalte instituții europene, în favoarea căruia am votat, încearcă să ia în calcul situația economică, financiară și socială în care ne aflăm. Cu alte cuvinte, vorbim de un buget caracterizat de cumpătare și austeritate. Prezentul raport pledează pentru excelență legislativă, reducerea costurilor, diminuarea impactului asupra mediului și o creștere având ca punct de plecare zero, adică o creștere egală cu inflația. La fel de importantă este propunerea ca următoarele bugete să fie bugete multianuale, pentru a putea fi conforme cu cadrul financiar multianual. Raportul ia în calcul și posibila aderare a Croației în 2013.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Sunt de acord cu raportul referitor la orientările pentru procedura bugetară 2012, care subliniază nevoia consolidării resurselor necesare pentru abordarea noului cadru instituțional creat după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. O atitudine responsabilă față de problema bugetului este de o importanță majoră atât pentru Parlament, cât și pentru celelalte instituții. Criza actuală și dificultățile în materie de datorie publică conduc la o nevoie urgentă de autocontrol, având în vedere principiul economiei, al eficienței și al eficacității. Merită subliniat faptul că anumite investiții, în special cele în tehnologie, pot genera eventuale economii pe termen lung, prin urmare nu trebuie să existe obstacole în calea acestora. De asemenea, aș dori să subliniez că propunerile de reducere a consumului de hârtie, energie și apă, precum și a emisiilor, ar trebui prezentate ca fiind parte din cultura organizațională a Parlamentului și a celorlalte instituții. De asemenea, ar fi dezirabilă reducerea cantității de materiale utilizate în diseminarea mediilor fizice, care ar trebui înlocuite de cele digitale.

 
  
MPphoto
 
 

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Am votat în favoarea limitării bugetului Parlamentului European pentru anul 2012, date fiind constrângerile economice, financiare și sociale asupra statelor membre ale UE. Am urmărit reducerea unei părți a cheltuielilor și justificarea în detaliu a celorlalte. În orice caz, proiectele aflate deja în desfășurare, cum este Casa istoriei europene, nu trebuie puse în pericol. Acesta este un buget de austeritate care se conformează inflației. În același timp, reducerile nu trebuie să aibă un impact negativ asupra calității activității legislative a Parlamentului.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Susțin excelentul raport al dlui Fernandes, deoarece atunci când parcurgem o severă criză financiară, economică și socială în care publicului i se solicită atât de multe sacrificii, trebuie să fim primii care să stabilească un exemplu prin adoptarea orientărilor referitoare la un buget caracterizat prin control și austeritate. Cu toate acestea, pentru ca instituțiile Uniunii Europene să fie capabile să îndeplinească ceea ce se așteaptă de la acestea, resursele necesare trebuie să fie disponibile, mai ales în perspectiva noului cadru instituțional rezultat din intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Totodată, aș dori să subliniez că este important ca gestiunea acestor resurse să fie supusă unor standarde de rigoare și eficiență mai înalte, unui control mai strict și mai transparent. La fel importantă este încurajarea creării de sinergii și evitarea suprapunerilor inutile în termeni de personal și funcții.

 
  
MPphoto
 
 

  Diane Dodds (NI), în scris. – Atunci când acest Parlament are în vedere prioritățile bugetare, o face în contextul reducerilor masive din sectorul public în statele membre, al creșterii ratei șomajului, al creșterii valorii facturilor aferente gospodăriilor și al incertitudinii economice generale, atât pe plan național, cât și în rândul multor familii. Care sunt prioritățile UE în acest context extrem de grav și problematic? În mod remarcabil, Casa istoriei europene este una dintre priorități.

M-aș aventura să ghicesc că în cazul în care alegătorii mei ar fi întrebați dacă aceste 100 de milioane sunt bine cheltuite în acest moment, aproape nici unul nu ar răspunde afirmativ. Este momentul ca acest loc - deputații, comisarii și funcționarii - să devină realist. Prioritățile trebuie să fie în favoarea alegătorilor noștri și să urmărească îmbunătățirea vieților acestora. Banii Uniunii Europene nu trebuie irosiți doar pentru împlinirea celor obsedați de impunerea noțiunilor lor idealiste ale unei istorii sau identități europene comune. Un astfel de răsfăț trebuie să se sfârșească.

 
  
MPphoto
 
 

  Lena Ek, Marit Paulsen, Olle Schmidt și Cecilia Wikström (ALDE), în scris.(SV) Am ales să sprijinim acest raport referitor la buget. Aceasta se datorează parțial faptului că raportul expune foarte clar importanța realizării de economii și a moderației, în aceste vremuri economice dificile, și parțial faptului că salută alocarea a 464 de milioane de euro Serviciului european pentru acțiune externă, ale cărui activități importante se află în domeniul asupra căruia UE ar trebui să se concentreze.

Cu toate acestea, criticăm în același timp în mod dur investiția de 549,6 milioane de euro destinate extinderii clădirii KAD din Luxemburg și nu împărtășim deloc așteptările raportorului conform cărora acest lucru va genera o realizare de economii pe termen lung. În schimb, singura opțiune rezonabilă ar fi stabilirea Parlamentului European și a activității acestuia într-o singură locație.

 
  
MPphoto
 
 

  Göran Färm, Olle Ludvigsson, Marita Ulvskog și Åsa Westlund (S&D), în scris.(SV) Noi, social-democrații suedezi, am votat în favoarea raportului referitor la prioritățile pentru bugetul din 2012 al Parlamentului European și al altor instituții.

Raportul adoptă o poziție critică și interogatoare referitoare la o serie de propuneri bugetare care implică costuri mari și recomandă ca bugetul Parlamentului pentru anul viitor să fie majorat cel mult cu valoarea ratei inflației; cu alte cuvinte, în termeni reali, acesta nu ar trebui deloc să sufere modificări în comparație cu 2011. De asemenea, dorim să subliniem faptul că suntem de acord cu poziția extrem de ezitantă și critică a raportului față de proiectul de fondare a Casei istoriei europene. Într-un moment în care există o presiune severă asupra bugetelor naționale, considerăm că este inadecvat să se inițieze un astfel de proiect, care va fi probabil foarte costisitor.

În orice caz, dorim să precizăm că am fi preferat o abordare și mai restrictivă a bugetului Parlamentului pentru 2012, care să fi inclus, de asemenea, propuneri de economisire și redistribuire în funcție de noile necesități financiare. Comisia pledează în favoarea unei rate de creștere de maximum 1 % a bugetelor administrative destinate instituțiilor europene pentru anul viitor - o inițiativă care credem noi că ar trebui sprijinită. În comparație cu inflația, o creștere de maximum 1 % va presupune în practică o reducere a bugetului total al Parlamentului.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Dată fiind situația financiară, economică și socială actuală din UE, este important ca instituțiile să răspundă cu calitatea și eficiența necesare și să aplice proceduri administrative stricte care să permită realizarea de economii. Este necesar acum să depunem eforturi pentru a atinge în totalitate obiectivele consfințite în Strategia Europa 2020, concentrându-ne asupra creșterii economice și a creării locurilor de muncă. Este, de asemenea, necesar să obținem un echilibru susținut și să depunem un efort de consolidare în toate categoriile bugetului. Astfel, este important să menținem o abordare prudentă în ceea ce privește cheltuielile administrative. În concluzie, Parlamentul ar trebui să mențină principiul excelenței legislative, să respecte principiul bunei gestiuni și al transparenței și să asigure un spirit al responsabilității bugetare în cadrul general și în prioritățile pentru bugetul 2012.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Raportul „stabilește principiul excelenței legislative ca fiind o prioritate”. Dat fiind faptul că, în ciuda ambiguității conceptului, acesta va depinde de orientările politice atașate procesului legislativ, noi pledăm ca resursele - materiale și umane - să fie alocate echitabil Parlamentului pentru a servi cerințelor și domeniului de aplicare al activității parlamentare. Raportorul nu se abține de la o retorică întortocheată, care este punctată de concepte precum „o bună gestionare”, „economii de scară”, „eficiență”, „eficacitate” „analiza raportului dintre costuri și beneficii”, „redistribuirea personalului”, „mobilitate” și așa mai departe. Cu toate acestea, se pare că Serviciul european pentru acțiune externă este exclus din listă când vine vorba de sprijinirea „ambițiilor UE în materie de politică externă”. Suntem în totalitate de acord cu „importanța egalității de tratament a membrilor tuturor naționalităților și limbilor în ceea ce privește posibilitatea de a-și îndeplini sarcinile și activitățile politice ce le revin în propria limbă”. În orice caz, acest fapt implică mult mai mult decât asigurarea serviciilor de interpretariat pe parcursul ședințelor Comisiei, astfel cum sugerează raportorul. Implică de asemenea asigurarea serviciilor de interpretariat în cadrul ședințelor coordonatorilor, trialogurilor, delegațiilor, adunărilor parlamentare și altele. Implică totodată traducerea în timp util a tuturor documentelor aferente activității. În prezent, există omisiuni inacceptabile în ambele domenii.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Acesta este încă un raport referitor la continuitatea politicii bugetare a UE, care se subordonează, înainte de toate, orientărilor politice introduse în procesul legislativ. În orice caz, pledăm ca resursele destinate activității - atât umane cât și materiale - să fie distribuite în mod echitabil Parlamentului pentru a servi necesităților și domeniului de activitate parlamentară, fără a exagera eventualele costuri sau economii și fără a submina activitatea parlamentară.

În orice caz, nu putem să nu precizăm că în locul conceptelor precum „buna gestionare”, „economii de scară”, „eficiență”, „eficacitate”, „analiza raportului dintre costuri și beneficii”, „redistribuirea personalului”, „mobilitate” și așa mai departe, Uniunea Europeană are nevoie de alte politici, inclusiv de reducerea substanțială a cheltuielilor destinate armatei și Serviciului european pentru acțiune externă.

Sprijinim egalitatea de tratament a membrilor tuturor naționalităților și limbilor, în ceea ce privește posibilitatea de îndeplinire sarcinile și activităților politice ce le revin în propria limbă, având în vedere totuși că acest fapt presupune mai mult decât asigurarea serviciilor de interpretariat, astfel cum susține raportorul. Implică, de asemenea, asigurarea serviciilor de interpretariat în cadrul ședințelor coordonatorilor, trialogurilor, delegațiilor, adunărilor parlamentare și altele. Implică totodată traducerea în timp util a tuturor documentelor aferente activității.

 
  
MPphoto
 
 

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. (IT) Raportul dlui Fernandes privește orientările pentru procedura bugetară 2012 pentru instituțiile europene. Printre altele, raportul face referire la o mai mare rigoare a sistemului organizațional european în termenii gestionării birocratice, dată fiind această perioadă dificilă a crizei economice. Din acest motiv, am sprijinit raportul dlui Fernandes, votând in favoarea acestuia.

 
  
MPphoto
 
 

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris.(FR) Am votat în favoarea adoptării acestui raport care stabilește orientările pentru procedura bugetară 2012: un cadru general și priorități bugetare pentru funcționarea instituțiilor europene (exceptând Comisia Europeană). Raportul nostru sprijină îndeosebi reducerea bugetului Parlamentului European, având în vedere situația economică, financiară și socială, iar eu salut acest aspect. În încheiere, doresc să spun că m-am opus cu fermitate amendamentelor îndreptate împotriva sediului Parlamentului din Strasbourg și mă bucur că acestea au fost respinse de majoritatea Parlamentului European.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am fost de acord cu acest raport, deoarece este foarte important să se acorde prioritate principiilor bunei gestionări, respectiv economiei, eficienței și eficacității. La punerea în aplicare a diverselor politici ar trebui luate în considerare rezultatele obținute, iar cheltuielile variabile ar trebui să fie supuse unor evaluări periodice ale raportului costuri-beneficii, ori de câte ori este posibil sau volumul lor impune acest lucru. Aplicând aceste principii, instituțiile ar trebui să prezinte planuri de reducere a costurilor; ar trebui să se acorde atenție avantajelor centralizării, pentru realizarea de economii de scară (de exemplu, achiziții publice centralizate, servicii comune mai multor instituții). Cooperarea interinstituțională este esențială pentru schimbul de bune practici care favorizează eficacitatea și permite economisirea. Sunt de părere că ar trebui ameliorată cooperarea interinstituțională în ceea ce privește traducerea, interpretariatul, recrutarea (EPSO), iar sistemul comunitar de management de mediu și audit ar trebui extins și către alte domenii. În contextul crizei economice, al grelei poveri a datoriei publice și al austerității din cadrul eforturilor continue de consolidare bugetară, Parlamentul European și alte instituții ar trebui să dea dovadă de responsabilitate bugetară și stăpânire de sine. Obiectivul Parlamentului ar trebui să fie dezvoltarea excelenței legislative, iar toate resursele necesare acestui scop ar trebui să fie disponibile, respectând limitările bugetare.

 
  
MPphoto
 
 

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. − Pe fondul situației economice, financiare și sociale actuale, orientările pentru procedura bugetară pentru anul 2012 reprezintă o adevărată provocare, în special pentru că instituțiile Uniunii sunt forțate să facă economii substanțiale, dar, în același timp, trebuie să dispună de resurse suficiente pentru a-și putea continua activitatea la nivelul cel mai ridicat de profesionalism și eficacitate. Îmi declar, în acest sens, susținerea pentru o mai bună cooperare interinstituțională în vederea unui schimb de practici care să conducă spre o strategie de consolidare a legăturii între Europa și cetățenii ei, menținând, în același timp, austeritatea bugetară și realizarea de economii, pentru ca obiectivele Agendei Europa 2020 să fie implementate cu succes.

Deși bugetul Parlamentului și al celorlalte instituții pentru anul 2012 ar trebui să fie unul de consolidare, acesta nu ar trebui să creeze piedici în ceea ce privește investițiile, întrucât prin proiectele de investiții se asigură buna funcționare a economiilor europene.

Nu în ultimul rând, sprijin ideea raportorului, conform căreia indisponibilitatea serviciilor de interpretare în comisiile din cadrul Parlamentului European este inacceptabilă deoarece deputaților trebuie să li se permită exprimarea în limba maternă, la rândul meu fiind pus în situația de a nu putea beneficia de serviciul de interpretare, chiar în momentul în care prezentam un raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Barbara Matera (PPE), în scris. (IT) Bugetele pentru 2012 și 2013 vor fi bugete de consolidare ce urmăresc să reflecte reducerile de cheltuieli din statele membre și să stabilească un nivel de referință pentru toate nivelurile ce urmează a fi stabilite în următorul cadru financiar.

Obiectivul acestui buget trebuie să fie excelența, ceea ce presupune urmărirea obiectivelor economiei, eficienței și eficacității prin utilizarea a cât mai puține resurse disponibile. În această fază de consolidare, Parlamentul trebuie să urmărească augmentarea bugetului, însă nu cu mai mult decât rata inflației. Acest plafon presupune exercitarea unei mari responsabilități. Cheltuielile suplimentare generate de aderarea Croației și de includerea a 18 noi deputați ai acestui Parlament conform Tratatului de la Lisabona, vor fi integrate printr-un buget rectificativ.

Pentru a menține o abordare de limitare a cheltuielilor, speranța mea este că toate instituțiile vor pune la dispoziție în avans toate informațiile necesare pentru stabilirea unui cadru general al cheltuielilor administrative, astfel încât autoritatea bugetară să poată decide în baza resurselor, respectând o abordare multianuală sustenabilă care urmărește comparabilitatea informațiilor furnizate de-a lungul timpului în instituții.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Salut acest raport care expune în mod clar faptul că Parlamentul invită Biroul să prezinte în cadrul estimărilor solicitări realiste, este pregătit să examineze propunerile Biroului exclusiv pe baza necesităților și dând dovadă de prudență, pentru a asigura o funcționare adecvată și eficientă a instituției, subliniază că obiectivul scrisorii rectificative prezentate Comisiei pentru bugete de către Birou în septembrie este de a ține seama de nevoile neprevăzute în momentul în care au fost întocmite estimările și subliniază că scrisoarea menționată nu ar trebui privită ca o posibilitate de revizuire a estimărilor convenite anterior. Conform procedurii interinstituționale, necesitățile legate de extindere ar trebui integrate fie printr-o scrisoare rectificativă, fie printr-un amendament bugetar; remarcă faptul că necesitățile legate de cei 18 noi deputați prevăzuți în Tratatul de la Lisabona vor fi integrate, de asemenea, fie printr-o scrisoare rectificativă, fie printr-un amendament bugetar.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris.(FR) Acest raport are meritul de a releva nevoia deputaților de a-și îndeplini sarcinile în propria lor limbă. Lipsa traducerilor într-o serie de întâlniri, în comunicări ce ni de adresează și în rezoluții comune care se află în procesul de negociere reprezintă un obstacol nejustificat pentru activitatea noastră de deputați și, astfel, pentru democrație. Sprijin această cerere. Cu toate acestea, refuz să sprijin risipa de bani și aberația democratică pe care o reprezintă instituirea Serviciului european pentru acțiune externă al Baronesei Ashton. De asemenea, refuz să subscriu la utilizarea întreprinderilor private în detrimentul funcționarilor publici.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Tratatul de la Lisabona a conferit Parlamentului noi responsabilități. Acest fapt presupune mai multe sarcini administrative, prin urmare deputații au nevoie de personal calificat pentru îndeplinirea rolurilor consultative. Ca urmare a acestei noi situații, apar două probleme: creșterea costurilor, deoarece este nevoie de mai mulți asistenți și de spațiu suplimentar pentru ca aceștia să-și poată desfășura activitatea în condiții bune de lucru. Această situație conduce la creșterea costurilor. Aceste lucruri sunt greu de explicat într-o perioadă de criză, însă, pentru ca activitatea Parlamentului să fie excelentă, acesta trebuie să dispună de resursele financiare și umane necesare. De aceea am votat astfel.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Cu toate că raportul cuprinde orientările și prioritățile principale pentru bugetul 2012, inclusiv standardele activității legislative ale Parlamentului European, nu cred că este corectă sau justificată o creștere bugetară în termenii ratei inflației. Există alte mecanisme și modalități de rezolvare a problemelor comune și a priorităților. Am votat pentru.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Plafonul cheltuielilor destinate cadrului financiar multianual al bugetului Uniunii Europene pentru anul 2012 a fost majorat din nou. În special în vremurile în care cetățenii europeni trebuie să strângă cureaua, Uniunea Europeană trebuie, de asemenea, să realizeze economii. Există numeroase posibilități de economisire, prin renunțarea la unul dintre sediile Parlamentului, reducerea junglei de agenții UE, ameliorarea combaterii fraudei din cadrul programelor de asistență.

Sub semnul crizei economice și financiare, Uniunea Europeană pur și simplu a amânat câteva proiecte, fără a face însă economii reale, în ciuda pretențiilor că aceste fapte ar presupune economii majore. Acest lucru este mai mult decât incorect față de cetățenii europeni, la fel de incorectă fiind și justificarea costurilor adiționale în baza cerințelor suplimentare din cadrul Tratatului de la Lisabona. Din aceste motive, am votat împotriva raportului referitor la buget.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. (DE) Acest raport include o creștere a plafonului cheltuielilor destinate cadrului financiar multianual al bugetului Uniunii Europene pentru anul 2012. În urma crizei economice și financiare, cetățenii Uniunii Europene au fost îndemnați să accepte măsurile de austeritate și, astfel, să suporte o parte majoră a impactului crizei. Și UE ar trebui să-și reducă cheltuielile. Acest fapt pornește de la creșterea necontrolată a numărului agențiilor, trece la sprijinul de preaderare acordat Turciei, continuă cu structurile suprapuse costisitoare și cu costurile administrative generate de Serviciul european pentru acțiune externă. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Propunerea de rezoluție a dlui Fernandes referitoare la orientările pentru procedura bugetară 2012 oferă o imagine de ansamblu a administrării bugetului Parlamentului cu perspectiva unei viitoare optimizări a gestionării resurselor disponibile instituțiilor europene, motiv pentru care am votat pentru. Parlamentul va trebui să adopte un buget pentru a consolida viitorul cadru financiar și resursele umane suplimentare necesare îndeplinirii cerințelor Tratatului de la Lisabona și pentru a ameliora și completa clădirile disponibile, tehnologia informației și serviciile de interpretariat. Obiectivul principal este tot acela de a găsi o bună modalitate de gestionare a resurselor pentru a reduce cheltuielile, îmbunătățind însă serviciile.

 
  
MPphoto
 
 

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. (PT) Am ales să mă abțin deoarece, în ciuda faptului că textul face referire la identificarea posibilelor economii pentru bugetul anului viitor, acestea nu sunt specificate în text. Dacă dorim să fim coerenți, politicile referitoare la economii ar trebui să înceapă chiar cu deputații acestui Parlament.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consider că actuala situație financiară, economică și socială a UE nu poate împiedica instituțiile să utilizeze proceduri stricte de gestiune în vederea realizării economiilor necesare. Trebuie depus un efort real în direcția consolidării. În ceea ce privește principiile bunei gestionări, instituțiile trebuie să prezinte planuri de reducere a costurilor, iar la prezentarea cheltuielilor, acestea trebuie specificate și justificate în mod clar. În acest spirit, doresc să fac publică aprecierea mea față de munca excelentă depusă de către colegul meu, dl Fernandes.

 
  
MPphoto
 
 

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea raportului referitor la orientările pentru procedura bugetară 2012 deoarece consider că actuala criză economică - care în momentul de față are repercusiuni mai ales asupra ocupării forței de muncă - necesită un efort comun de a face reduceri din partea statelor membre și a instituțiilor europene. Prin urmare, sunt de acord cu declarația conform căreia, în circumstanțele actuale, principiul general al finanțelor europene este acela de a urma filosofia austerității bugetare.

În orice caz, simt că trebuie să subliniez faptul că și în perspectiva actualei situații economice, bugetul Uniunii Europene și, în special bugetul Parlamentului, singura instituție europeană aleasă în mod direct de către cetățeni, ar trebui mai întâi să promoveze și să atragă cetățenii înspre Uniunea Europeană, în special în această perioadă în care viitorul este marcat de incertitudini. În mod particular, cred că ar fi o idee bună să luăm în considerare o distribuire mai bună a birourilor de informare ale Parlamentului și o locație mai strategică a acestora în statele membre, parțial datorită recentelor revoluții ce au loc în statele învecinate.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat pentru, deși, aș fi preferat ca anumite amendamente referitoare la necesitatea PE de a reduce la unul numărul locurilor de desfășurare a activității să nu fi trecut.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. (PT) Orientările pentru bugetul 2012 se fundamentează pe echilibrul dintre necesitatea de a oferi resurse suficiente și corespunzătoare instituțiilor europene pentru ca acestea să-și poată îndeplini activitățile și necesitatea de a găsi o abordare de calitate și eficientă a actualei crize financiare, economice și sociale. Propunerea prezentată relevă faptul că instituțiile ar putea avea dificultăți în menținerea disciplinei financiare și a controlului necesar conformării cu programul financiar multianual, în special în ceea ce privește rubrica 5. Astfel, raportorul face apel la principiile bunei gestionări, precum cele ale economiei, eficienței și eficacității, astfel încât să fie posibilă obținerea unei rigori, simplități, clarități și transparențe mai mari.

În ceea ce privește Parlamentul, acest document in favoarea căruia am votat include necesitățile generate de aderarea Croației în 2013, creșterea cu 18 a numărului deputaților și nevoia de personal adițional în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. În ceea ce privește celelalte instituții, merită indicată noua secțiune X referitoare la Serviciul European pentru Acțiune Externă care, odată cu noul tratat, va răspunde necesităților financiare ce decurg din crearea unui cadru instituțional ambițios care să sprijine politica externă a UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter van Dalen (ECR), în scris. (NL) Conform raportului Fernandes, Parlamentul European trebuie să exceleze în domeniul legislativ, iar toate resursele trebuie să servească acestui scop. În ceea mă privește, aici trebuie să existe, de asemenea, o prioritate secundară, respectiv Parlamentul trebuie să exceleze atunci când vine vorba despre disciplina bugetară. Guvernele, întreprinderile și cetățenii trebuie din nou să-și evalueze cheltuielile. Parlamentul European trebuie procedeze la fel - nu trebuie să ne concentrăm asupra unor sume mai mari de bani, ci asupra unor noi priorități. Evident, avem nevoie de o schimbare, deoarece cheltuielile administrative ale Uniunii Europene au crescut mai rapid decât totalul cheltuielilor acesteia, iar Parlamentul se află în fruntea listei! Considerentul F al raportului face referire la Serviciul European pentru Acțiune Externă, care ar putea să coste chiar mai mulți bani. Acest aspect trebuie, de asemenea, să fie schimbat. De ce dispune acest așa-zis serviciu de zeci de angajați și de sedii de lux în locații exotice precum Barbados și Madagascar? Priviți cu atenție serviciul și veți constata că acesta nu necesită mai mulți bani. Aceasta trebuie să fie prioritatea bugetară principală a Uniunii Europene: să nu cheltuie mai mult, ci să cheltuie mai înțelept.

 
  
MPphoto
 
 

  Angelika Werthmann (NI), în scris. (DE) Orientările pentru procedura bugetară 2012 sunt formate din diferite secțiuni individuale adunate sub rubrici precum „economie” și „consolidare”. În urma crizei financiare și economice, mulți cetățeni europeni, precum și guvernele naționale ale acestora, au fost forțați la economii și reduceri de cheltuieli. În această situație, este mai mult decât justificat ca Parlamentul să conducă prin exemplu cu bugetul său propus pentru anul 2012. În 2012, UE se va confrunta cu noi și inevitabile cheltuieli. Acest fapt depinde de potențiala aderare a Croației, de noul Serviciu European pentru Acțiune Externă și de cele trei noi agenții financiare. Pentru a preveni ca procesul automat de creștere a cererii bugetare să genereze o creștere a bugetului, acum este momentul identificării potențialelor economii ale bugetului UE. Acest lucru trebuie să includă, spre exemplu, supunerea agențiilor europene la o analiză a activității economice și evaluarea politicilor resurselor umane și imobiliare ale instituțiilor UE.

 
  
  

Propunerea de rezoluție B7-0165/2011

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Votez în favoarea acestei rezoluții deoarece o strategie pentru regiunea atlantică este esențială pentru coeziunea teritorială a UE, în special în contextul extinderii frontierelor UE către est. Merită notat faptul că abordarea noastră vis-a-vis de Atlantic nu poate să fie decât una mai puțin dedicată unei regiuni periferice și mai mult dedicată afirmării geocentralității sale în spațiul global, ca parte a orientării strategice care plasează regiunea în centrul său. Pentru UE, este vorba de frontiera cu America de Nord, America de Sud și cu întreaga parte vestică a Africii. O strategie pentru regiunea atlantică, la care participă statele membre și regiunile acestora, ar trebui să prioritizeze noi domenii de inovare în economie și știință, în special noile produse și servicii ce privesc mediul, energia regenerabilă și marină, biotehnologia alimentară marină, sănătatea și produsele și serviciile inteligente de înaltă tehnologie.

Strategia atlantică nu ar trebui să fie izolată, ci mai degrabă consfințită în setul de obiective generale ale UE, date fiind lecțiile strategiei baltice, adoptată după începutul perioadei de planificare bugetară pentru 2007-2013, fapt care, fără nicio îndoială, a limitat domeniul de aplicare al inițiativei.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat în favoarea rezoluției referitoare la strategia europeană pentru regiunea atlantică. Cinci state membre sunt situate de-a lungul coastei atlantice - Franța, Irlanda, Portugalia, Spania și Regatul Unit. Prin urmare, este necesară o strategie de coordonare a acțiunilor acestor state din regiune. Împărtășesc opinia raportorului conform căreia valoarea adăugată majoră a strategiilor regionale ale UE este mai degrabă privită ca o cooperare la mai multe niveluri, coordonare și investire strategică ameliorată a fondurilor disponibile, decât ca o alocare de resurse suplimentare. Sunt de părere că această strategie ar putea să abordeze următoarele chestiuni de interes comun: mediul și schimbările climatice, inclusiv prevenirea și combaterea poluării marine de către vase, transportul și accesibilitatea, cercetarea, inovarea, cultura, agrementul și turismul, formarea și serviciile marine, precum și sectorul pescuitului și al fructelor de mare. Doresc să reamintesc că una dintre primele strategii de acest gen este strategia UE pentru regiunea Mării Baltice aprobată de către Consiliul Europei, care cuprinde opt state membre, printre care se află și țara mea, Lituania. Această strategie urmărește ca regiunea Mării Baltice să devină sustenabilă din punct de vedere ecologic, prosperă, ușor accesibilă și sigură. Această strategie a fost deja inițiată cu succes și, prin urmare, cred că strategia europeană pentru regiunea atlantică va fi benefică atât pentru această regiune, cât și pentru întreaga Uniune Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris. (FR) Cooperarea în probleme ce depășesc frontierele naționale reprezintă una din valorile adăugate ale activității desfășurate de către Uniunea Europeană. Colegul meu, dl Cadec, a lucrat luni la rând în vederea consolidării cooperării dintre regiunile Arcului Atlantic, pentru a le permite să profite din plin de toate sinergiile posibile. Prin urmare, am votat în favoarea acestei rezoluții, care solicită Comisiei să elaboreze cât mai curând posibil strategia UE pentru regiunea atlantică ca strategie integrată care tratează aspecte maritime și teritoriale.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am sprijinit această rezoluție. Coeziunea teritorială este unul dintre cele mai importante obiective ale UE și o condiție prealabilă pentru o piață internă eficientă, puternică din punct de vedere economic și competitivă. Regiunea atlantică are caracteristicile sale specifice, fiind o zonă maritimă dinamică a cărui mediu fragil trebuie protejat și care este supusă consecințelor schimbărilor climatice. Este o regiune periferică a Uniunii Europene, cu probleme majore de accesibilitate și conectivitate. Consider că este extrem de necesară adoptarea acestei strategii, care va contribui la abordarea problemelor fundamentale ce privesc deschiderea, interconectarea rețelelor de transport și energie și dezvoltarea energiei marine, dezvoltarea zonelor urbane și rurale, precum și intensificarea legăturilor dintre pământ și mare și dintre mare și apele interioare.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Sunt de acord cu rezoluția Parlamentului privind strategia europeană pentru regiunea atlantică, care cred că are o mare importanță, deoarece cinci dintre statele membre au o coastă atlantică: Franța, Irlanda, Portugalia, Spania și Regatul Unit. Această strategie este propusă pentru a aborda subiecte importante, cum ar fi energia maritimă, mediul și schimbările climatice, transportul și accesibilitatea, securitatea și supravegherea, cercetarea, inovarea, industriile creative, cultura, agrementul și turismul, serviciile și formarea în domeniul marin, pescuitul și sectorul fructelor de mare. Cooperarea teritorială europeană, care este consolidată prin intermediul aspectelor mai sus menționate, poate contribui în mare măsură la intensificarea procesului de integrare în regiunea atlantică, printr-o mai mare participare a societății civile atât în procesul de luare a deciziilor, cât și la punerea în aplicare a unor măsuri concrete. De asemenea, aș dori să subliniez că această inițiativă poate și trebuie să conducă la o mai bună utilizare a fondurilor UE, nu la o creștere a cheltuielilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) În calitate de membru ales de către o țară din regiunea atlantică, trebuie să subliniez importanța și necesitatea creării unei strategii europene care să ia în considerare caracteristicile geografice, demografice și economice ale acestei regiuni. Trebuie să fie creată o strategie integrată și comună, pentru a asigura sinergia și coerența dintre politicile sectoriale din acest domeniu, creând valoarea adăugată necesară abordării provocărilor referitoare la dezvoltarea sustenabilă și competitivitatea acestei regiuni, în special, și a Europei, în general. Nu am niciun fel de dubii cu privire la necesitatea unei abordări la nivel european, pe baza consolidării cooperării dintre statele membre având coastă la Atlantic, comunitățile din zonele de coastă, sectorul privat și societatea civilă și în care această strategie comună va fi în avantajul tuturor părților interesate.

Aceasta ar trebui să permită identificarea problemelor și provocărilor comune, cât și a priorităților comune, precum și crearea sinergiilor necesare pentru promovarea unei utilizări mai eficiente a resurselor. Nu este important doar să îmbunătățim competitivitatea și sustenabilitatea sectoarelor tradiționale, dar și să exploatăm întregul potențial al zonei Atlanticului, cu piețe, produse și servicii noi, ghidați de două priorități principale: protecția mediului și a ecosistemelor și crearea locurilor de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece sprijin nevoia ca Comisia să elaboreze, într-un mod cât mai rapid, o strategie europeană pentru regiunea atlantică, care să abordeze chestiunile maritime și teritoriale. Această strategie trebuie să abordeze chestiunile de interes comun, cum ar fi mediul și schimbările climatice, energia marină, transportul maritim, siguranța marină și supravegherea, pescuitul, turismul, cercetarea și inovarea. De asemenea, Insulele Azore, Madeira și Republica Capul Verde ar trebui să fie incluse și să aibă un rol notabil în această strategie.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Atlanticul constituie astăzi una dintre frontierele Europei și a fost unul dintre cele mai importante mijloace de contact ale continentului european cu lumea. Peste acest ocean au intrat popoarele europene, în special portughezii, în contact cu popoare, economii și culturi pe care nu le cunoșteau anterior, creând ceea ce astăzi este o lume cu adevărat globalizată. Regiunea atlantică suferă în prezent de o marginalizare în comparație cu centrul Europei, iar această situație poate și trebuie să fie remediată prin înțelegerea faptului că Atlanticul și relațiile cu cei mai importanți parteneri limitrofi acestuia, cum sunt Brazilia și Statele Unite ale Americii, pot determina reafirmarea unei centralități geostrategice care a fost oricum înlocuită de emergența țărilor asiatice. Importanța regiunii justifică în mod deplin elaborarea unei strategii europene care, fidelă rolului rezervat în mod istoric oceanului al cărui nume îl poartă, nu se rezumă la statele membre, dar poate mai degrabă să ofere o legătură cu acele alte zone de coastă. În această privință, doresc să scot în evidență rolul extrem de important și de neînlocuit al regiunilor ultraperiferice pentru succesul acestei strategii. Acestea continuă să merite un sprijin special din partea Uniunii, care poate compensa costurile insularității și intensifica contactele externe.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) La 14 iunie 2010, Consiliul a solicitat Comisiei ca în termen de un an să întocmească strategia europeană pentru regiunea atlantică, deoarece acesta este un teritoriu periferic cu caracteristici speciale, din punctul de vedere atât al potențialului său, cât și al fragilității mediului său. De aceea, având în vedere importanța sa la nivel global, este necesară o strategie care să fie ambițioasă și care să ia în considerare aspectele maritime și teritoriale ale acesteia. Această rezoluție reprezintă o contribuție fundamentală la elaborarea unei strategii, deoarece atrage atenția asupra unor aspecte esențiale cum a fi necesitatea de a căuta sinergii cu alte politici privind mediul, energia, transportul, turismul, resursele marine și altele, de a adopta o politică macroregională și de a înainta către abordarea internațională, care este necesară pentru bunele relații cu țările care au zone de coastă la Atlantic. Salut adoptarea acestei rezoluții de către Parlament, deoarece sunt convins că această strategie a UE pentru regiunea atlantică va accelera creșterea economică în această zonă și va plasa aspectele maritime printre prioritățile de pe ordinea de zi europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Suntem în favoarea dezvoltării unor strategii care vizează coeziunea economică, socială și teritorială a anumitor macroregiuni, cărora trebuie în mod evident să li se acorde mijloacele adecvate care să permită atingerea acestui obiectiv în mod complet și eficient. Fiecare etapă a acestor strategii – pregătire, formulare și punere în aplicare – trebuie să implice în mod activ țări și regiuni care se află în domeniul geografic de aplicare al acestora și trebuie să se bazeze pe cooperarea dintre acele țări și regiuni. Aceste strategii pot și trebuie să abordeze chestiuni de interes comun, cum sunt, în cazul acestei propuneri concrete privind o strategie europeană pentru regiunea atlantică, printre altele: energia marină, conservarea mediului, inclusiv prevenirea și combaterea poluării marine, transportul și accesibilitatea, cercetarea și inovarea. Cu toate acestea, avem îndoieli majore și dezacorduri puternice cu privire la anumite puncte din această rezoluție. De aceea, nu am votat în favoarea sa. Rezoluția nu garantează principiul conform căruia noile resurse, în special cele financiare, trebuie să fie adaptate noilor obiective din domeniul politicii de coeziune, pentru a le face eficiente. De asemenea, rezoluția mai propune subordonarea strategiei față de politica externă a UE, față de obiectivele politicii comerciale internaționale, față de Strategia Europa 2020 și față de realizarea obiectivelor pieței interne.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Este important să continuăm dezvoltarea strategiilor care vizează coeziunea economică, socială și teritorială a unor macroregiuni, cărora trebuie în mod evident să li se acorde mijloacele adecvate care să permită atingerea acestui obiectiv în mod complet și eficient. Fiecare etapă a acestor strategii – pregătire, formulare și punere în aplicare – trebuie să implice în mod activ țări și regiuni care se află în domeniul geografic de aplicare al acestora și trebuie să se bazeze pe cooperarea dintre acele țări și regiuni. Aceste strategii pot și trebuie să abordeze chestiuni de interes comun. Acest caz vizează strategia europeană pentru regiunea atlantică: energia marină, conservarea mediului, inclusiv prevenirea și combaterea poluării marine, transportul și accesibilitatea, cercetarea și inovarea, printre altele. Cu toate acestea, avem îndoieli majore și dezacorduri puternice cu privire la anumite puncte din această rezoluție. De aceea, nu am votat în favoarea sa.

Rezoluția nu garantează principiul conform căruia noile resurse, în special cele financiare, trebuie să fie adaptate noilor obiective din domeniul politicii de coeziune, pentru a le face eficiente, ceea ce înseamnă că vom avea multe promisiuni dar puține acțiuni, aceasta fiind în plus subordonată față de obiectivele politicii comerciale internaționale, față de Strategia Europa 2020 și față de realizarea obiectivelor pieței interne.

 
  
MPphoto
 
 

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. (GA) Sprijin ferm ceea ce se realizează la nivelul UE pentru stabilirea unei strategii integrate pentru regiunea atlantică. Strategia atlantică trebuie să se concentreze pe stimularea dezvoltării economice a insulelor atlantice și a regiunii atlantice de coastă.

Regiunea atlantică este una dintre cele mai bogate zone din punctul de vedere al energiei eoliene, al valurilor și al mareelor, însă din acest potențial de energie nu sunt culese beneficii suficiente. De asemenea, activitățile de agrement și turism din regiunea atlantică de coastă constituie resurse economice valoroase. Există un adevărat potențial de creștere economică acolo; de exemplu, construirea în fiecare țară a unor porturi strategice.

Transportul maritim, porturile și sectorul fructelor de mare – inclusiv acvacultura – ar beneficia, în special, din stabilirea unei colaborări mai strânse între statele membre situate la granița cu Atlanticul. Orice strategie pentru Atlantic trebuie să se conformeze dispozițiilor politicii comune pentru pescuit. A existat de-a lungul anilor o îmbunătățire a cooperării dintre statele membre în chestiunile legate de siguranță, securitate și supraveghere maritimă.

Deși zona Arcului Atlantic este atât de vastă, trebuie totuși instituită o strategie integrată care să asigure coordonarea mai bună și mai eficientă a activităților de către statele membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Estelle Grelier (S&D), în scris.(FR) Adoptarea unei rezoluții parlamentare referitoare la proiectul de strategie pentru regiunea atlantică este pentru mine o ocazie de a indica necesitatea urgentă de a lucra la nivel european la o abordare comună referitoare la utilizarea zonelor noastre maritime și la găsirea unei soluții comune la problemele existente. Canalul Mânecii este în această privință un exemplu deosebit de edificator: fiind o poartă maritimă strategică către Uniunea Europeană, este atât o legătură esențială între Oceanul Atlantic și Marea Nordului (conține 20 % din flota mondială și mai mult de 500 de nave de peste 300 de tone navighează prin acesta în fiecare zi), cât și o zonă dedicată pescuitului, activităților de agrement, extragerii pietrișului și, în curând – spre satisfacția mea – producerii energiei prin intermediul parcurilor eoliene marine. Această concentrare de activități impune o reflecție serioasă asupra gestionării la nivel european a siguranței maritime din acea zonă, ca parte a unei strategii comune. De aceea, pe parcursul dezbaterii referitoare la strategia pentru regiunea atlantică, am făcut încă o dată apel la dna Damanaki, comisarul pentru afaceri maritime și pescuit, să includă Canalul Mânecii în propunerea pe care aceasta trebuie să o depună în iunie.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document deoarece, după cum știm, regiunea atlantică are propriile caracteristici specifice; și anume, este o zonă maritimă dinamică (datorită transportului maritim, pescuitului, energiei marine, etc.), o zonă a cărei mediu fragil trebuie conservat și care suportă consecințele schimbărilor climatice și, de asemenea, este o zonă periferică în cadrul Uniunii Europene, cu probleme de accesibilitate și de conexiuni și cu un număr redus de mari centre urbane. Trebuie să formulăm cât mai curând posibil strategia UE pentru regiunea atlantică ca pe o strategie integrată care tratează aspecte maritime și teritoriale. Această strategie trebuie să implementeze o mai bună coordonare a obiectivelor și mijloacelor, grație unor legături puternice cu Strategia Europa 2020 și cu politicile UE pentru perioada de după 2013. Această strategie vizează o mai bună utilizare a banilor UE fără majorarea cheltuielilor. Această strategie trebuie să fie bine conectată cu politica regională a UE și cu politica maritimă integrată. Am sentimentul că ar trebui de asemenea să faciliteze sinergii cu alte politici ale UE, cum ar fi rețelele de transport transeuropean, politica comună în domeniul pescuitului, acțiunile în domeniul climei și al mediului, programul-cadru de cercetare și dezvoltare, politica energetică etc. Este important să îmbunătățim accesul la regiunile maritime ale Atlanticului și să intensificăm circulația persoanelor, a bunurilor și a serviciilor în aceste regiuni, pentru a realiza obiectivele pieței interne și obiectivul politicii de coeziune, în special prin dezvoltarea transportului maritim pe distanță scurtă și a autostrăzilor maritime

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru acest raport referitor la strategia UE pentru regiunea atlantică care consideră că această strategie trebuie să fie integrată în obiectivul privind cooperarea teritorială al politicii de coeziune (obiectivul 3) și să se bazeze pe o abordare integrată, intersectorială și teritorială, care să urmărească o mai bună coordonare a politicilor între diferitele niveluri de guvernanță ale unui anumit teritoriu, accentul punându-se pe problemele relevante, și care este convins că cooperarea teritorială europeană poate contribui în mare măsură la intensificarea procesului de integrare în cadrul regiunii atlantice printr-o participare mai activă a societății civile la procesul decizional și la punerea în aplicare a acțiunilor concrete.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Fiind o zonă maritimă dinamică, regiunea atlantică are caracteristici specifice proprii dintre care aș dori să subliniez transportul său maritim, pescuitul și energia marină. Aceasta este o zonă al cărei mediu fragil trebuie conservat, dar care suportă consecințele eroziunii costiere și al fenomenelor climatice extreme, fiind și o zonă periferică. În consecință, este necesară o strategie integrată a UE care să acopere aspectele maritime și teritoriale. De aceea am votat astfel.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Am votat pentru această rezoluție care solicită UE crearea unei strategii europene pentru regiunea atlantică. Cooperarea teritorială europeană poate contribui în mare măsură la intensificarea procesului de integrare în cadrul regiunii atlantice printr-o participare mai activă a societății civile la procesul decizional și la punerea în aplicare a acțiunilor concrete. Textul include un apel adresat UE ca strategia să abordeze aspectele maritime și teritoriale. Acesta insistă ca cooperarea în cadrul acestei strategii să se bazeze în primul și în primul rând pe nevoile părților interesate implicate și, prin urmare, este de părere că prioritățile politice alese trebuie decise prin consens.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Luând în considerare caracteristicile specifice ale regiunii atlantice, Parlamentul solicită Comisiei să acționeze cât mai curând posibil pentru a elabora o strategie a UE pentru regiunea atlantică, ca strategie integrată de abordare a aspectelor maritime și teritoriale. Deși Parlamentul consideră că această strategie trebuie să dezvolte sinergii între politicile relevante ale UE de la nivel național, regional și local, acesta solicită Comisiei și statelor membre să instituie norme simplificate pentru a facilita implementarea acestei strategii și a reduce sarcina administrativă inerentă. În opinia mea, acest lucru nu este posibil, deoarece nu au fost găsite până acum măsurile eficiente de influențare a Comisiei. Am impresia că Comisia nu a început încă să își schimbe prioritățile conform Tratatului de la Lisabona și că desfășoară o retorică îndelungată și nejustificată cu Parlamentul, pentru a-și promova propriile oportunități. Acest lucru nu este făcut în interes general și este, de fapt, nociv pentru întreaga situație. Am sprijinit raportul, dar rămân totuși de aceeași părere.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Cinci state membre ale Uniunii Europene se învecinează cu Atlanticul. În special Franța, Portugalia și Spania cu siguranță că nu văd doar beneficii din acest fapt geografic, din moment ce Atlanticul joacă un rol deloc nesemnificativ cu privire la fluxurile de refugiați care acum amenință să se mărească ca rezultat al crizelor din țările din Africa de Nord. De când a fost ridicat gardul la frontiera spaniolă în 2005, traficanții de persoane sunt cu toții foarte doritori să folosească ruta atlantică. Pentru a preveni un aflux de imigranți veniți predominant din motive economice, Uniunea Europeană este sfătuită să dezvolte de urgență o strategie atlantică eficientă care să acopere și acest aspect, chiar dacă cele două state atlantice rămase – Regatul Unit și Republica Irlanda – nu suportă aproape niciun impact în această privință. Deoarece rezoluția nu acoperă aproape deloc acest domeniu, m-am abținut de la vot.

 
  
MPphoto
 
 

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris.(PL) La votul de astăzi, Parlamentul European a adoptat rezoluția referitoare la strategia europeană pentru regiunea atlantică. Strategia este o inițiativă europeană suplimentară care nu se va concentra asupra rezolvării problemelor unei singure țări, ci asupra rezolvării problemelor întregii regiuni atlantice, care include nu mai puțin de cinci state membre.

Este important să atragem atenția asupra faptului că strategia trebuie să fie caracterizată de o abordare ascendentă. Poziția geostrategică a regiunii permite dezvoltarea cooperării în domeniile siguranței maritime, comerțului internațional și pescuitului, precum și în domeniul protecției mediului marin și al conservării biodiversității.

Cred că este necesar să întrebăm Comisia Europeană care vor fi resursele acordate urmăririi acestei strategii, deoarece acest aspect este important în special în relație cu stabilirea noului cadru financiar. În opinia mea, un alt subiect important este procesul de punere în aplicare a strategiei și posibilitatea de a fi necesară crearea unor instrumente financiare adiționale.

 
  
MPphoto
 
 

  Rolandas Paksas (EFD), în scris.(LT) Sunt de acord cu rezoluția referitoare la regiunea atlantică, care va contribui la dezvoltarea sustenabilă a regiunii. În plus, se va face un pas suplimentar către implementarea unuia dintre obiectivele Uniunii Europene – coeziunea teritorială. Având în vedere poziția geostrategică a regiunii atlantice, Comisia trebuie să treacă deîndată la acțiune și să elaboreze o strategie integrată pentru această regiune, consolidând cooperarea internațională și inițiativele tripartite de cooperare și abordând și aspectele maritime și teritoriale. Se atrage atenția asupra faptului că o cooperare teritorială eficientă va promova dezvoltarea energiei marine și va crea un mediu favorabil utilizării rețelelor de transport și energie și a interconexiunilor. Pentru a atinge obiectivele stabilite, această strategie trebuie să fie bine conectată la politica regională a UE și la politica maritimă integrată. Numai acest lucru poate garanta sinergii cu alte politici ale UE și poate crea condițiile pentru o absorbție și o utilizare mai focalizată și mai eficientă a fondurilor alocate de UE, fără a mări cheltuielile. Mai mult, adoptarea acestei strategii va îmbunătăți accesul la regiunile maritime atlantice și va intensifica circulația persoanelor, a bunurilor și a serviciilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Propunerea de rezoluție referitoare la strategia Uniunii Europene pentru regiunea atlantică este urmarea cererii adresate Comisiei de către Consiliul European de a dezvolta o strategie integrată de abordare a aspectelor maritime și teritoriale din Atlantic. Am votat în favoarea rezoluției pentru a solicita Comisiei Europene să pregătească și să informeze nu mai târziu de luna iunie cu privire la negocierile referitoare la strategia planificată. Scopul este implementarea unei coordonări mai bune în regiune referitoare la chestiuni precum politica maritimă integrată, rețelele de transport transeuropean, pescuitul, acțiunile în domeniul climei și al mediului, cercetarea și dezvoltarea, intensificarea circulației persoanelor, a bunurilor și serviciilor în aceste regiuni, pentru a realiza obiectivul politicii de coeziune, asigurând că totul se conectează cu Strategia Europa 2020 și cu politicile Uniunii Europene post-2013.

 
  
MPphoto
 
 

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții pentru că, având în vedere că Portugalia este o țară atlantică care are o zonă maritimă dinamică cu un potențial ridicat, deși are un mediu fragil care trebuie să fie conservat, consider că este pozitiv că UE recunoaște potențialul regiunii sale atlantice. De asemenea, cred că multe dintre problemele acestei zone vaste trebuie să-și găsească un răspuns la nivel european printr-o strategie integrată a UE pentru această regiune și prin intermediul perspectivei unei politici de coeziune teritorială care trebuie să constituie un cadru fundamental pentru opțiunile Uniunii. Cu toate acestea, deciziile Uniunii au fost complet absente și sacrificate, din cauza constrângerilor bugetare inacceptabile decurgând din opțiunile politice de austeritate, care nu încurajează dezvoltarea.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Având în vedere poziția geostrategică specială a Portugaliei, acest subiect este de o mare importanță, în special cu privire la zonele de securitate și supraveghere maritimă. De aceea, cred că stabilirea unei strategii a Uniunii Europene pentru Atlantic este foarte oportună.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – La fel ca și în cazul rezoluției referitoare la regiunea Dunării adoptată de PE luna trecută, prezentul proiect de rezoluție pune accentul pe faptul că valoarea adăugată majoră a strategiilor UE de la nivel macro-regional se regăsește în cooperarea și coordonarea la mai multe niveluri și în investiții strategice mai bune folosind fondurile disponibile, nu în alocarea de resurse suplimentare. Proiectul de rezoluție susține concluziile Președinției suedeze referitoare la evitarea înființării de noi instituții, a adoptării de noi legislații și alocării de noi bugete.

În plus, REGI a dorit ca această strategie să urmeze o abordare ascendentă și să implice toate părțile interesate (autorități publice regionale și locale, state membre, UE, părți interesate din sectorul privat și organizații ale societății civile, inclusiv organizațiile și rețelele interregionale implicate) în procesul de concepere și implementare. Din punctul de vedere al Grupului Verzilor/Alianței Libere Europene, am propus amendamente care au fost toate adoptate cu privire la dezvoltarea energiei marine, prevenirea și combaterea poluării marine de către nave, dezvoltarea transportului maritim pe distanțe scurte și autostrăzile maritime.

 
  
MPphoto
 
 

  Antolín Sánchez Presedo (S&D), în scris. (ES) În calitate de galician și cosemnatar al acestei inițiative, sprijin o strategie ambițioasă pentru regiunea atlantică. Adresez un apel Comisiei să depună o propunere înainte de luna iunie 2011, având ca prioritate creșterea economică și crearea locurilor de muncă sustenabile conform Strategiei Europa 2020. Zona macroregiunii este maritimă, fragilă și periferică, astfel încât strategia necesită o concentrare integrată, transversală și teritorială, ale cărei dimensiuni trebuie să protejeze mediul, să încurajeze accesul, mobilitatea și conexiunile și să promoveze coeziunea.

De asemenea, strategia trebuie să faciliteze sinergii atât între diversele politici ale UE – de exemplu, în ceea ce privește: turismul; autostrăzile maritime și rețelele de transport transeuropean; politica comună în domeniul pescuitului; politica în domeniul energiei și, în special, energia marină; măsurile referitoare la schimbările climatice; Programul-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică; multilingvismul; și, în general, orice politici care vor fi implementate începând cu anul 2014 – cât și între orice politici relevante dezvoltate în domeniu de către diverse autorități responsabile. Planul trebuie întocmit, adoptat și implementat într-un mod transparent și demn de încredere, prin cooperarea dintre toate instituțiile publice și prin implicarea sectorului privat și a organizațiilor societății civile.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. (PT) Datorită zonei sale vaste, coasta atlantică europeană are un mare potențial și câteva caracteristici specifice. Regiunea atlantică oferă o activitate maritimă importantă și dinamică și are în centrul său regiuni care sunt foarte diferite una de cealaltă, dar care au drept caracteristică comună faptul că depind de activitățile din bazinele maritime ale acestui ocean. Există regiuni izolate ale Atlanticului care sunt greu accesibile, fiind la o distanță fizică mare de Europa continentală. Mă refer în special la regiunile ultraperiferice ale UE, unde problemele de conectivitate și acces sunt reflectate de dezvoltarea lor economică și socială. Cu toate acestea, este important să menționez și că aceste regiuni au avantaje unice în comparație cu alte regiuni europene. În afara constrângerilor permanente, caracteristicile lor proprii oferă un potențial care trebuie să fie luat în considerare, ca parte a unei viziuni integrate asupra regiunii atlantice.

Obiectivul coeziunii teritoriale permite, sau mai exact obligă, la o dezvoltare armonioasă a tuturor regiunilor UE, ținându-se cont de caracteristicile specifice ale fiecăreia. De aceea, sper că regiunile ultraperiferice ale Macaroneziei, inclusiv regiunea mea, Madeira, vor fi luate în considerare în mod adecvat în orice viitoare strategie pentru Atlantic și că o abordare integrată poate învinge dificultățile și provocările pe care aceste regiuni le resimt.

 
  
  

Propuneri de rezoluții (B7-0156/2011)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Votez în favoarea acestei rezoluții, deoarece consider că aderarea Turciei la UE este atât în interesul strategic al statului, cât și în cel al UE, însă acest lucru va impune Turciei să își ia un angajament mai ferm față de procesul de reformă pentru a întruni criteriile de aderare. Este vorba, în special, de domenii precum libertatea presei, libertatea de asociere și de întrunire, angajamentul de a crea un sistem judiciar mai rapid, mai independent și mai echitabil care să coopereze în mod eficient în combaterea terorismului și în lupta pentru drepturile femeilor și drepturile omului în general. Mai mult decât atât, retragerea trupelor turce din Cipru reprezintă una dintre condițiile esențiale ale construirii unui climat de bună vecinătate.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la raportul din 2010 cu privire la progresele înregistrate de Turcia. La debutul negocierilor de aderare la UE, Turcia s-a angajat să realizeze reforme, să mențină relații de bună vecinătate și să se alinieze treptat la UE. În orice caz, este evident că progresul Turciei este prea lent, demonstrând lipsa voinței reprezentanților guvernului țării de a pune in aplicare reformele și de a democratiza țara. Parlamentul European are preocupări serioase cu privire la libertatea presei, la anumite acte de cenzură și la accentuarea autocenzurii în cadrul mijloacelor de informare în masă din Turcia, inclusiv în ceea ce privește internetul. Condamnăm restricțiile impuse libertății de asociere și, în special intervenția violentă a poliției în timpul demonstrațiilor studențești de la Universitatea din Ankara din decembrie 2010. Parlamentul European este, de asemenea, îngrijorat de faptul că apărătorii drepturilor omului sunt persecutați în Turcia. Acestea reprezintă doar o fracțiune din încălcările drepturilor omului într-o țară care urmărește să devină un stat membru al UE. Este clar că situația actuală a drepturilor omului din Turcia este complicată, s-ar putea spune chiar contradictorie cu valorile și politicile UE. Într-un asemenea context, negocierile cu UE nu duc nicăieri. Prin urmare, cred că autoritățile turce trebuie să adopte de urgență reforme riguroase în toate domeniile de guvernare sau să ia în considerare posibilitatea de a deveni mai degrabă un partener strategic decât un stat membru al UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. (EL) Raportul Parlamentului European și propunerea de rezoluție corespunzătoare adoptate în plen ilustrează lupta imperialistă din interiorul UE și conflictul ce înconjoară relațiile economice și politice și obiectivele elaborate în cooperare cu burghezia în Turcia. Aceste chestiuni sunt legate de exploatarea oamenilor în această țară, slujirea intereselor imperialiste mai largi de a controla resursele producătoare de bogăție și exploatarea oamenilor în Orientul Mijlociu, în Africa de Nord și în întreaga regiune, per ansamblu. Pe măsură ce criza capitalistă și agresiunea imperialistă escaladează, Parlamentul European a tăinuit politica antipopulară a guvernului turc și atacul asupra drepturilor sociale și a libertăților populare ale muncitorilor din această țară. Guvernul turc continuă să considere teroriste forțele populare care protestează împotriva încălcării drepturilor kurzilor. Parlamentul European tolerează intransigența și agresiunea Turciei față de Republica Cipru. Acesta a votat împotriva propunerilor și amendamentelor ce privesc Republica Cipru și drepturile legale ale acesteia în regiune. Partidul Comunist Grec se opune in mod radical aderării Turciei la UE, deoarece luptă împotriva acestei organizații imperialiste. Deputații Partidului Comunist Grec au votat împotriva raportului referitor la Turcia, deoarece aderarea acesteia nu poate provoca altceva decât greutăți muncitorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Pino Arlacchi (S&D), în scris. – Declarația mea urmărește să justifice abținerea cu privire la raportul referitor la Turcia. M-am abținut deoarece nu am fost de acord cu lipsa inspirației pozitive și lipsa unei aprecieri clare a unor elemente cheie ale recentelor acțiuni ale guvernului turc. Această rezoluție este dominată de o atitudine paternalistă față de o țară măreață care nu merită acest tratament.

Există prea multe cerințe la adresa Turciei, cu prea multe detalii și prea multe standarde nerealiste ce trebuie întrunite. Dacă aceste standarde ar fi fost aplicate statelor membre ale UE, multe dintre acestea nu s-ar califica pentru aderare. Cu timpul, sper că această atitudine față de Turcia se va schimba și sper că Parlamentul European va face dovada unui angajament mai ferm de a avea Turcia în UE în curând.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. Turcia s-a angajat să realizeze reforme, să mențină relații de bună vecinătate și să se alinieze treptat la UE. Aceste angajamente și eforturi ale Turciei ar trebui privite ca o oportunitate a Turciei de a se moderniza, dat fiind sprijinul cetățenilor turci și a societății civile în favoarea continuării democratizării Turciei și a angajamentului acestora față de o societate deschisă și pluralistă. În ciuda progresului înregistrat în anumite domenii, situația din Turcia continuă să fie destul de complicată. Până în prezent, progresul Turciei în materie de reforme a fost destul de lent. Confruntarea actuală dintre partidele politice și lipsa disponibilității din partea guvernului și a opoziției de a ajunge la un consens cu privire la reformele cheie, înseamnă că nu există un impact vizibil, iar în unele domenii situația de înrăutățește, în special în ceea ce privește libertatea presei. Guvernul turc s-a angajat să realizeze reforme cuprinzătoare pentru a moderniza țara sa, de aceea trebuie să-și amplifice eforturile de a stabili un stat democratic, bazat pe principiul separării puterilor cu un echilibru între funcțiile executive, legislative și judiciare și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. (IT) Pentru cel de-al cincilea an consecutiv, Turcia nu a reușit să respecte cerințele Europei. S-a înregistrat o creștere a mișcărilor fundamentaliste, pe care guvernul nu le combate din cauza viziunilor sale politice naționaliste și islamiste.

Statutul minorităților religioase creștine și al femeilor se află în proces de deteriorare de ani de zile. Prin urmare, Turcia nu dorește să se alinieze standardelor democratice occidentale; aceasta a ales calea re-islamizării, care o va îndepărta și mai mult de aderare. O țară care urmărește să obțină o poziție de conducere în lumea arabă și musulmană, având o politică externă agresivă față de Occident și Israel, este o țară care demonstrează ea însăși motivele pentru care grupul meu s-a opus demult celor care doreau să vadă Turcia devenind un stat membru.

În timp ce, pe de o parte, raportul scoate la lumină multe aspecte problematice ce au survenit în ultimii ani, totodată aplaudă progresul pe care guvernul turc l-a înregistrat în anumite domenii. În esență, raportul ține porțile Europei larg deschise pentru Ankara, motiv pentru care am votat împotriva acestuia. Turcia nu este Europa și nu va fi niciodată, nici în termeni culturali și nici în termeni politici. Regresul Turciei ar trebui să-i convingă chiar și pe susținătorii săi cei mai entuziasmați să renunțe la ideea că această țară ar trebuie să se alăture proiectului european.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Parlamentul European trebuie să continue să adreseze încurajări statelor care doresc să devină membre ale Uniunii, pentru că numai încurajând schimbările democratice și sancționând punctual derapajele sau inerțiile se va produce o aliniere a acestor țări la standardele de democrație și economie comune statelor membre. De aceea, a saluta primii pași de reformă constituțională făcuți în Turcia este normal, evidențiind însă nevoia de reforme de sistem globale. Problemele politice ale Turciei, relațiile încă tensionate și chiar blocate cu Grecia, dialogul precar dintre partidele politice, subminarea libertății presei sunt toate motive pentru încetinirea ritmului negocierilor de aderare. Probabil că scopul imediat al Turciei este ridicarea regimului de vize impus de statele membre cetățenilor turci. Iar finalizarea negocierilor privind acordul de readmisie va duce la o mai bună gestionare a migrației.

Comisia trebuie să lanseze dialogul cu Turcia pe subiectul vizelor imediat ce acordul va intra în vigoare. Europa nu își permite un stat de mărimea Turciei cu frustrări legate de modul în care sunt tratați cetățenii săi. Probabil că Turcia aștepta ca rezoluția Parlamentului să o avantajeze mai mult. Însă faptul că Parlamentul spune că procesul de negociere cu UE este unul de durată și deschis nu reflectă decât realitatea din teren.

 
  
MPphoto
 
 

  Philippe de Villiers (EFD), în scris.(FR) În mod clar, statele membre au mult de câștigat de pe urma păstrării unor relații bune cu Turcia, însă din nou, Uniunea Europeană s-a discreditat prin acest raport privind progresele Turciei în vederea aderării la UE.

În primul rând, în continuare nu se ține cont de opinia oamenilor din Europa, care sunt îngrijorați cu privire la această perspectivă, urmarea acestui fapt fiind cheltuirea a sute de milioane de euro anual în mod aleatoriu (reprezentând ajutorul pentru preaderare), însă nu se oferă nimic în schimb.

În al doilea rând, deși nu a învățat din acest lucru, Uniunea recunoaște că Turcia încalcă dreptul internațional în Cipru și drepturile fundamentale ale propriei țări, își bate joc de vecinii săi armeni și greci, oprimă minoritățile care locuiesc pe teritoriul său și nici măcar nu binevoiește să își onoreze angajamentele pe care și le asumă față de Uniune.

Când va avea curajul să iasă din această capcană? Vor reveni liderii noștri la realitate și îi vor propune Turciei un parteneriat în locul aderării?

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consider că reformele din Turcia, deși sunt importante, au fost lente. Merită să menționăm modificarea recentă a cadrului juridic care consolidează drepturile femeilor și contribuie la o mai mare egalitate de gen, însă există încă multe lucruri de făcut pentru a spori ocuparea forței de muncă în rândul femeilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Göran Färm, Olle Ludvigsson, Marita Ulvskog și Åsa Westlund (S&D), în scris. (SV) Noi, social-democrații suedezi, sprijinim solicitarea ca Turcia să recunoască genocidul. Cu toate acestea, considerăm că este important ca forțele xenofobe care doresc, din păcate, să țină cu orice preț Turcia departe de UE, să nu utilizeze drept armă criticarea Turciei pentru nerecunoașterea genocidului. Considerăm că este important să se continue negocierile de aderare cu Turcia și să se facă presiuni asupra acestei țări să respecte criteriile de la Copenhaga, deoarece acest lucru o va obliga să respecte cerințele privind drepturile omului și să adopte o atitudine mai progresivă față de minorități precum kurzii, armenii, asirienii și sirienii, care probabil ar avea cel mai mult de câștigat de pe urma aderării Turciei la UE – o UE cu adevărat democrată și pregătită să accepte diversitatea. Prin urmare, ne-am abținut de la votul privind amendamentul 38.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Având în vedere valul de instabilitate care afectează sudul Mediteranei și întreaga lume musulmană, este clar că, în pofida aspectelor negative, regimul turc a putut să evolueze mai pașnic și mai ordonat și a încercat să conveargă către Uniunea Europeană și să se integreze în UE, adoptându-i standardele și cele mai bune practici. Astăzi, Turcia este o putere regională căreia UE trebuie să îi acorde o atenție deosebită, deoarece legătura dintre UE și Turcia este crucială. Având în vedere aceste aspecte, trebuie să se recunoască faptul că Turcia încă nu îndeplinește toate criteriile obiective care i-ar permite să aspire să devină membru cu drepturi depline al Uniunii și că va dura până când reformele pe care le-a adoptat recent vor conduce la rezultatele preconizate. Sper că Turcia va avea succes în eforturile sale de democratizare și că, oricare va fi relația sa cu Uniunea în viitor, aceasta va fi mai apropiată și mai profundă, în avantajul ambelor părți.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Negocierile privind aderarea Turciei la UE au început octombrie 2005, iar acest proces încă este în curs de desfășurare și este departe de a ajunge la un rezultat în viitorul apropiat. Uniunea Europeană, care este interesată să urmărească o politică de bună vecinătate, salută această integrare, deoarece consideră că Turcia este un partener strategic. Totuși, există anumite probleme care împiedică avansarea acestui proces. Prima dintre acestea este nerespectarea drepturilor fundamentale în ceea ce privește libertatea de expresie, respectarea minorităților și statul de drept. UE consideră că aceasta este o situație inacceptabilă, care este exacerbată numai de ocuparea unei părți semnificative a teritoriului Ciprului. Prin urmare, Turcia trebuie să ofere dovezi că se află într-un proces de schimbare, mai ales prin punerea în aplicare a legislației modificate în 2007 și prin respectarea deplină a angajamentelor pe care și le-a asumat față de UE. Votez în favoarea acestui raport în speranța că guvernul turc va adopta cât mai curând recomandările aprobate, deoarece poporul turc va avea de câștigat.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Turcia ocupă militar o parte a unui stat membru al UE: Republica Cipru. În pofida eforturilor guvernului cipriot de a soluționa problema și a repetatelor demonstrații de bunăvoință pentru a ajunge la o soluție echitabilă, autoritățile turce nu dau semne că ar dori să colaboreze. În schimb, urmăresc o politică de nerespectare a hotărârilor ONU și de ocupare și colonizare a părții de nord a insulei. Acesta ar trebui să fie un aspect central al acestei rezoluții. Totuși, rezoluția este tolerantă față de perpetuarea acestei stări de fapt. În plus, nu amintește reprimarea lucrătorilor, a sindicaliștilor și a forțelor de stânga din Turcia, precum și a minorității kurde. Cei care au votat pentru această rezoluție sunt preocupați mai degrabă să îndemne Turcia să „sprijine și să contribuie activ la punerea în aplicare a politicilor și măsurilor UE în regiune”, mai ales în domeniul energiei, subliniind „angajamentul său constructiv” în operațiunile NATO din Afganistan și Balcani, alături de reluarea „relațiilor strânse cu Israelul”. Aceste considerații ilustrează sensul și semnificația mai profunde ale proceselor de extindere a UE care, în cazul specific al Turciei, reprezintă impunerea dorințelor puterilor UE și a intereselor pe care le servesc acestea.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlo Fidanza (PPE), în scris. (IT) Salut raportul colegei mele olandeze din Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), dna Oomen-Ruijten. Textul este foarte echilibrat. Acesta subliniază unele dintre aspectele esențiale care încă trebuie soluționate în procesul apropierii Turciei de Uniunea Europeană și mai susține că, precum în cazul problemei nerezolvate a genocidului armean, și în acest caz ține de autoritățile turce să își asume răspunderea pentru ocuparea unei părți a insulei Cipru și pentru disputa cu Republica Cipru, care este stat membru din 2004.

Un alt aspect fundamental este dialogul interreligios cu diferitele comunități, inclusiv comunitatea creștină și, în special, posibilitatea ca aceste comunități să obțină personalitate juridică pentru a deschide și pune în funcțiune case de cult. Cred că a sosit vremea să lăsăm ipocrizia deoparte și să nu mai criticăm poporul turc, deoarece știam de la început că depășirea obstacolelor avea să fie un proces dificil. Turcia nu este Europa, nici în termeni culturali, nici geografici, deși are legături comerciale extrem de puternice cu Europa. Din aceste motive, consider că ar fi mai util și valoros să instituim un parteneriat comercial privilegiat, în loc să insistăm asupra drumului lung și dificil către aderare.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) După cum am subliniat, negocierile privind aderarea Turciei la UE ridică multe semne de întrebare. Acesta este un proces promovat de puterile principale din UE și nu lipsesc contradicțiile, deoarece printre obiective se numără integrarea acestei mari țări în piața unică a UE, controlarea economiei acesteia și utilizarea amplasării sale geostrategice în raport cu Orientul Mijlociu, Caucaz și Asia Centrală, mai ales pentru accesul la sursele de energie și piețele din aceste regiuni și controlarea acestora.

În plus, rezoluția este instructivă în privința acestui aspect, solicitându-i de urgență Turciei să „sprijine și să contribuie activ la punerea în aplicare a politicilor și măsurilor UE în regiune”, mai ales în domeniul energiei, subliniind „angajamentul său constructiv” în operațiunile NATO din Afganistan și Balcani, alături de reluarea „relațiilor strânse cu Israelul”.

Rezoluția ignoră reprimarea lucrătorilor, a sindicaliștilor și a forțelor de stânga din Turcia, precum și a poporului turc. Cât despre Cipru, majoritatea deputaților din Parlament își păstrează ambiguitatea obișnuită, deși nu este clar de ce, având în vedere că Turcia nu a luat nicio măsură pentru recunoașterea Ciprului, care este stat membru UE, ci își continuă ocupația militară a nordului insulei, instalând cetățeni turci pentru a-i modifica echilibrul demografic și încălcând hotărârile ONU.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris.(FR) Grupurile mari nu au avut curajul, în comisie, să își apere propriile alegeri politice privind aderarea Turciei la Uniunea Europeană. Pentru a evita discutarea despre calitatea de membru cu drepturi depline al Uniunii, în cazul stângii, sau despre un parteneriat privilegiat, în cazul așa-numitei drepte, acestea au ajuns la un acord. Au ales opțiunea care de obicei este inutilă a procesului „cu final deschis” – cu alte cuvinte, un proces cu un final incert. Totuși, cine dorește să continue negocieri care nu au scopuri bine definite? Oamenii din Europa, care se opun în mare măsură acestei aderări și ale căror guverne, ca și acest Parlament, refuză să îi asculte, sunt luați în râs. Parlamentul, care în fiecare an deplânge faptul că Turcia nu își respectă angajamentele, că reformele sunt prea lente, că situația femeilor și a minorităților creștine se deteriorează, că se află în conflict cu un stat membru ...

Și care nu învață nimic din aceste lucruri! Turcia și poporul său sunt, de asemenea, ridiculizate – cu consecințe diplomatice dezastruoase, după cum am observat recent cu ocazia vizitei dlui Erdoğan în Germania și a dlui Sarkozy în Turcia. Nici Nicolas Sarkozy nu are curajul presupuselor sale convingeri: este în favoarea unui parteneriat și nu a aderării? Atunci ar trebui să afirme clar acest lucru și să acționeze corespunzător.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Grèze (Verts/ALE), în scris.(FR) Sunt în favoarea negocierilor și a aderării Turciei la Uniunea Europeană, dar numai cu condiția ca drepturile omului și democrația să fie respectate. De aceea am votat în favoarea amendamentului, care a propus recunoașterea genocidului armean, un act istoric crucial și o condiție prealabilă pentru aderarea Turciei la Uniune.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document deoarece negocierile de aderare cu Turcia au fost deschise la 3 octombrie 2005, după ce Consiliul a aprobat cadrul de negociere și deoarece deschiderea negocierilor a reprezentat punctul de plecare al unui proces de durată și cu final deschis. Turcia s-a angajat pe calea reformelor, a relațiilor de bună vecinătate și a alinierii treptate la UE, iar aceste eforturi trebuie considerate o ocazie de modernizare a Turciei. Îndeplinirea tuturor criteriilor de la Copenhaga, în conformitate cu concluziile reuniunii Consiliului European din decembrie 2006, rămâne baza aderării la UE, care este o comunitate întemeiată pe valori comune. Aș sublinia principalele aspecte și priorități ale acestei integrări ca fiind construirea unor bune relații de vecinătate, avansarea cooperării UE-Turcia, consolidarea coeziunii sociale și prosperității și îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga.

 
  
MPphoto
 
 

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris. (FI) Turcia aspiră la aderarea la UE din anii 1960, însă acum negocierile de aderare practic s-au întrerupt. Turcia trebuie să se privească în oglindă: nu a pus în aplicare Protocolul de la Ankara și nici nu a recunoscut Republica Cipru. În plus, țara trebuie să introducă reforme privind drepturile civile și drepturile omului înainte de a putea adera la Uniune. Printre acestea se numără libertatea religioasă și recunoașterea drepturilor femeilor. Acestea sunt faptele. Totuși, și Uniunea trebuie să se privească în oglindă. În UE există o opoziție puternică față de aderarea Turciei la UE, pe baza prejudecăților și a temerii de diversitate. Statelor membre mari, precum Germania și Franța, le este teamă de Turcia, care este o țară mare, influentă. Din nou, situația din Africa de Nord a demonstrat că Turcia este un actor priceput pe scena politicii externe. De fapt, Turcia este mai pricepută decât UE sau statele membre UE.

Din anii 1990, Turcia a construit relații de bună vecinătate și stabilitate în regiune – la granițele cu Europa, Caucazul de Sud, Asia Centrală și Orientul Mijlociu. Tinerii din Africa de Nord care doresc să vadă reforme se raportează la Turcia. Turcia este un actor economic puternic. Spre deosebire de economia europeană, economia Turciei este dinamică și în creștere, în pofida crizei economice și a recesiunii care a lovit Europa și restul lumii. Acest lucru nu poate fi ignorat.

 
  
MPphoto
 
 

  Sandra Kalniete (PPE), în scris. (LV) Astăzi, când cu răsuflarea tăiată și cu speranță, observăm revoluțiile care au acaparat unele țări arabe, convingerea mea că aderarea Turciei la Uniunea Europeană este o necesitate strategică la nivel geopolitic devine pur și simplu mai puternică. Turcia este un stat islamic democratic, care poate servi drept exemplu pentru alte țări arabe care doresc să instituie un sistem democratic de guvernare bazat pe statul de drept și pe respectarea drepturilor omului, păstrându-și totodată valorile religioase. Mă îngrijorează faptul că trimitem un semnal greșit cetățenilor Turciei și consolidăm influența forțelor antieuropene și fundamentalist islamice. Trebuie să recunoaștem că prin acest fapt, le facem o favoare celor care nu doresc ca Uniunea Europeană să fie cel mai important actor de pe scena internațională. Trebuie să acceptăm adevărul și să recunoaștem că în prezent, Europa nu poate concura în privința dezvoltării economice cu țări precum China, India și Brazilia. Prin aderarea Turciei, Uniunea ar deveni mai extinsă și mai puternică la nivel economic.

De asemenea, trebuie să recunoaștem importanța geopolitică a Turciei în ceea ce privește stabilizarea. Din experiența Letoniei, știu că negocierile de aderare sunt un instrument important de încurajare a reformei, de aceea este important ca UE să deschidă negocierile asupra unor noi capitole cu Turcia. Dorința Turciei de a începe negocierile cu UE privind introducerea unui regim fără vize este justificată. Guvernul Turciei a făcut pași uriași, de aceea aș dori să subliniez că critica progreselor Turciei din rapoartele UE trebuie să corespundă cu o evaluare obiectivă a realizărilor acestei țări.

 
  
MPphoto
 
 

  Ramona Nicole Mănescu (ALDE), în scris. − Ramona Mănescu, MEP: „Turcia a realizat o creștere economică remarcabilă, ceea ce i-a permis, în 10 ani, să devină a șaisprezecea economie mondială din poziția 27. Pentru Uniunea Europeană este al 7-lea partener comercial, iar UE este principalul partener pentru Turcia. Circa 88% din investițiile străine directe din Turcia provin din statele Uniunii, ceea ce indică solidaritatea legăturilor noastre. În plan politic este un exemplu de stabilitate și democrație pentru statele musulmane. Negocierile cu Turcia ar trebui stimulate și consider că, de exemplu, deschiderea capitolului 15 de negociere, care se referă la domeniul energiei, este important inclusiv pentru statele membre ale UE. Relevanța strategică a Turciei pentru securitatea energetică a Uniunii nu trebuie neglijată în condițiile în care dorim diversificarea surselor de aprovizionare, proiectul gazoductului Nabucco fiind un exemplu semnificativ. Așadar, consider că Turcia trebuie implicată în mod substanțial, chiar înaintea aderării, în proiectele europene privind energia sau cooperarea regională din zona Mării Negre și Mării Mediterane.”

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru acest raport, care laudă cetățenii turci și societatea civilă pentru susținerea continuării democratizării în Turcia și pentru angajamentul față de o societate deschisă și pluralistă, însă notează progresele lente ale Turciei în privința reformelor și amintește că guvernul turc s-a angajat să întreprindă reforme cuprinzătoare, atât în vederea îndeplinirii criteriilor de la Copenhaga, cât și pentru propria modernizare a Turciei și solicită guvernului să depună mai multe eforturi în acest sens.

 
  
MPphoto
 
 

  Kyriakos Mavronikolas (S&D), în scris. (EL) În ultimul an, nu s-a înregistrat nicio schimbare în atitudinea Turciei față de Uniunea Europeană sau față de Cipru. Coloniștii turci și trupele de ocupare încă se află pe insulă. Este important de subliniat că ciprioții turci din Ciprul ocupat organizează demonstrații împotriva Turciei, protestând în legătură cu dificultățile financiare datorate prezenței armatei turce de ocupație. Referindu-se într-o declarație la demonstrațiile ciprioților turci, prim ministrul turc Erdoğan a recunoscut că Turcia a invadat Ciprul pentru a-și atinge interesele strategice.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris.(FR) Această rezoluție îi ține o lecție de democrație Turciei. Astfel de lecții nu sunt adecvate. Acum numai două luni, Parlamentul saluta negocierile dintre Comisie și colonelul dictator Gaddafi. Și cum rămâne cu integrarea dintre Uniune și Turcia?

Pretenția sa de a atrage atenția unei țări partenere asupra necesității separării puterilor, când Parlamentul nu solicită acest lucru în cadrul Uniunii este, de fapt, de nesuportat. Totuși, se poate și mai rău: acest text amenință Turcia cu încetarea negocierilor de aderare la UE dacă nu adoptă imediat dogma neoliberală a Uniunii și îi amintește de criteriile de la Copenhaga. Oricine este preocupat în primul rând de interesul general al poporului știe că Europa trebuie mai întâi schimbată înainte de a se extinde. Mă opun continuării extinderii până la încetarea dumpingului social, însă voi vota împotriva acestui text arogant.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Posibila aderare a Turciei la UE continuă să genereze rețineri majore. Continuarea ocupării de către aceasta a unei părți din Cipru, refuzul său de a deschide porturi și aeroporturi în regiune, încălcarea drepturilor minorităților politice, religioase și etnice, discriminarea împotriva femeilor, excluderea partidelor politice și revocarea legilor care limitează jurisdicția tribunalelor militare sunt unele exemple care demonstrează acest aspect. Există și alte aspecte fundamentale. Cea mai mare parte a teritoriului Turciei nu se situează, din punct de vedere geografic, în Europa. Turcia are o identitate islamică foarte diferită de identitatea iudeo-creștină a majorității statelor UE; caracterul laic al țării este menținut doar prin forță militară. Migrația cetățenilor din ceea ce ar deveni țara cu cea mai mare populație din UE ar crea dezechilibre mari pe piața muncii. Nimic din toate acestea nu exclude recunoașterea eforturilor realizate de Turcia în ultimii ani pentru a îndeplini anumite criterii solicitate de UE și recunoaște rolul neprețuit pe care această țară îl are în NATO. Un aspect relevant este dacă ar fi mai bine să garantăm Turciei un statut de parteneriat privilegiat și preferențial cu UE, decât să creăm așteptări și speranțe false pentru aderare, la care faptele și circumstanțele ar fi greu să se adapteze.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Sunt în favoarea aderării Turciei la UE și salut progresele realizate de această țară, în avantajul cetățenilor. Cu toate acestea, în același timp, trebuie menționat că, pentru ca Turcia să poată adera la UE ca stat membru, trebuie să îndeplinească criteriile de la Copenhaga și obligațiile față de UE și statele membre, ca orice altă țară candidată. Turcia trebuie să respecte dreptul internațional și trebuie să depună mai multe eforturi privind problema kurzilor, recunoașterea genocidului armean și normalizarea cu țările vecine. Astfel, Turcia trebuie să-și retragă trupele de ocupație din Republica Cipru.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Michel (ALDE), în scris.(FR) Consider că aderarea posibilă a Turciei este de o importanță vitală dacă Uniunea dorește să își sporească influența politică, strategică și economică la nivel internațional. Integrarea acestei țări în Europa va aduce europenilor cel puțin atâtea avantaje câte va aduce turcilor.

Nu trebuie să uităm că Turcia este, în mod tradițional, o țară laică; este puternică și bogată în resurse umane. Este o poartă de acces către piețele și coridoarele energetice din Asia și Orientul Mijlociu. De asemenea, este în întregime fiabilă în cadrul NATO. Merită amintite unele eforturi depuse de autoritățile turce în ceea ce privește respectarea drepturilor omului. Astfel, adoptarea amendamentelor la constituție reprezintă un pas în direcția standardelor democratice necesare pentru aderare.

Totuși, deși noile legi privind radioul și televiziunea constituie progrese lăudabile, libertatea de exprimare și mai ales libertatea presei rămân un motiv de îngrijorare. În aceeași măsură, soluționarea problemei Ciprului este o condiție preliminară pentru avansarea procesului de aderare.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Aderarea Turciei la UE nu se încadrează în interesele strategice ale UE până când Turcia nu recunoaște genocidul armenilor și își retrage trupele din Cipru. Am votat împotriva rezoluțiilor în ansamblul lor și împotriva multor aspecte separate odioase.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Raportul privind progresele negocierilor de aderare cu Turcia este, din nou, foarte descurajator. Totuși, având în vedere împrejurările, la ce altceva ne putem aștepta? Turcia nu este o țară europeană din punct de vedere geografic, cultural sau istoric și, din aceste motive, are o abordare diferită privind multe aspecte. Date fiind aceste lucruri, mă surprinde de fiecare dată modul în care Parlamentul reușește să elaboreze astfel de rezoluții pozitive și corecte din punct de vedere politic pe această temă. Niciodată nu trebuie afirmat adevărul, iar cuvintele precise trebuie evitate pe cât posibil. Este timpul să spunem adevărul legat de Turcia. Trebuie să le subliniem clar turcilor că sunt prietenii și partenerii noștri în multe privințe, însă aderarea la UE pur și simplu nu este posibilă.

De mult timp, forțele raționale din Turcia recunosc că aderarea la Uniunea Europeană nu este scopul cel mai important pentru ele. Având în vedere așezarea sa și multiplele legături cu popoarele turce din Caucaz și cu lumea arabă, Turcia își asumă o poziție strategică importantă în Orientul Mijlociu. UE trebuie să țină cont de acest lucru și trebuie să recunoască Turcia ca un partener strategic important dincolo de granițele acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  Claudio Morganti (EFD), în scris. (IT) Mă întreb cum este posibil ca acest raport să nu menționeze o serie de aspecte fundamentale privind Turcia, în primul rând situația dezastruoasă din Cipru. În partea de nord a insulei, ținută sub observație de Turcia, drepturile fundamentale sunt încălcate frecvent, iar Turcia încearcă să introducă mai multe colonii, ceea ce, fără îndoială, nu va contribui la procesul de pace pe care îl așteptăm.

Un alt aspect fundamental care mă surprinde și care nu a fost subliniat în mod corespunzător este refuzul categoric al Turciei de a recunoaște genocidul armean care a avut loc secolul trecut. Din aceste motive, la care se adaugă altele, am votat împotriva raportului și mă opun cu fermitate eventualei aderări viitoare a Turciei la Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. (LT) Uniunea Europeană are nevoie de Turcia, iar Turcia are nevoie de UE. Acest lucru este important nu numai din punctul de vedere al relațiilor comerciale și economice și al investițiilor. Acum aproape 100 de ani, Turcia s-a întors cu fața spre Europa și poate și trebuie să devină o punte de legătură între continentul nostru și lumea musulmană. Din păcate, trebuie să recunoaștem că ritmul negocierilor de aderare a Turciei la UE s-a încetinit. UE așteaptă progrese, mai ales în privința drepturilor omului, egalității de gen și protejării libertății de exprimare, a libertății presei și a libertăților religioase. Normalizarea relațiilor cu Cipru constituie un alt aspect important. Acest conflict trebuie soluționat într-o manieră favorabilă atât pentru Turcia, cât și pentru Cipru. Este important să se ajungă la o soluționare pașnică a conflictului.

Evenimentele din Africa de Nord demonstrează contribuția importantă pe care trebuie să o aducă Turcia, răspândind stabilitate și valori democratice. Popoarele din Libia, Egipt și alte națiuni arabe privesc Turcia și UE drept un exemplu pe care trebuie să-l urmeze. Am votat în favoarea raportului, deoarece este bine echilibrat. Reflectă foarte bine stadiul integrării Turciei în UE în anul 2010. Am fost mereu de acord cu aderarea Turciei la UE. Totuși, această țară trebuie să pună în aplicare Protocolul de la Ankara și să depună mai multe eforturi, mai ales în privința minorităților, femeilor, libertăților presei și statului de drept.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului referitoare la raportul din 2010 cu privire la progresele înregistrate de Turcia. Raportul anual al Comisiei arată că modernizarea Turciei către un sistem democratic și pluralist este un proces lent și dificil, dar că guvernul turc, cetățenii și societatea civilă depun eforturi în acest sens. Conflictele politice interne în privința reformelor nu ușurează atingerea standardelor europene, însă arată, totuși, un angajament în vederea schimbării și modernizării. Evenimentele recente din Mediterană arată cât de importantă este evaluarea treptată a reformelor și a situației, evitând adoptarea unor poziții simpliste în această privință.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. (EL) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție referitoare la raportul din 2010 cu privire la progresele înregistrate de Turcia. În afara altor aspecte, conține o solicitare importantă ca guvernul Turciei să aplice acordurile bilaterale încheiate privind readmisia, până la aplicarea acordului de readmisie dintre UE și Turcia. Solicitarea este și mai valoroasă în lumina evenimentelor recente din Africa de Nord, care plasează Grecia în centrul valului de imigrație. Este o perioadă în care, oriunde ne-am afla și oricare ar fi poziția adoptată, trebuie să subliniem pericolele imigrației cu care ne-am putea confrunta; nu putem sta pur și simplu și privi la ceva ce se întâmplă deja. În calitate de țară candidată, Turcia trebuie să coopereze cu UE pentru ca, împreună cu Grecia și celelalte state membre, să putem stăvili valul de imigranți care încearcă să pătrundă ilegal în UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Propunerea de rezoluție referitoare la Turcia atrage atenția asupra situației drepturilor omului. Blocajul persistent între Turcia și Cipru, dialogul precar între partidele politice, subminarea libertății presei, drepturilor femeii și a altor drepturi fundamentale sunt printre factorii care au condus la încetinirea ritmului negocierilor de aderare, potrivit propunerii de raport. Negocierile sunt considerate drept "un proces deschis și de durată". Consider că aderarea Turciei la Uniunea Europeana trebuie privită ca un interes strategic pentru amândouă părțile: UE și Turcia. De aceea, solicit guvernului turc să intensifice procesul reformelor, pentru a îndeplini integral criteriile de aderare.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Procesul apropierii Turciei de obiectivele Uniunii Europene a fost și va fi unul îndelungat. Prin urmare, am susținut întotdeauna aprofundarea relațiilor dintre UE și Turcia prin punerea în aplicare treptată a parteneriatelor în diferite domenii. În opinia mea, crearea unei așteptări pe termen lung privind integrarea nu este pozitivă nici pentru UE, nici pentru Turcia.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În pofida progreselor menționate în cadrul dezbaterii și a procesului de „deschidere”, rămân probleme în ceea ce privește femeile, minoritățile, libertatea de opinie și a presei, dezechilibrele sociale, sărăcia, drepturile copilului, educația, un sistem judiciar independent și intervenția armatei în politică.

Comisia UE observă că, în pofida progreselor legislative, „ofițeri cu rang superior din cadrul forțelor armate au continuat să facă afirmații care le depășesc atribuțiile, în special în ceea ce privește unele aspecte judiciare”. A ajuns la următoarea concluzie privind sistemul judiciar: „Anchetele în unele cazuri importante au continuat să prezinte motive de îngrijorare. Acest lucru subliniază nevoia de a îmbunătăți activitatea poliției și jandarmeriei, dar și relația profesională dintre poliție și jandarmerie, pe de o parte și dintre poliție și sistemul judiciar, pe de altă parte”.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. (IT) Încă există multe probleme nesoluționate în ceea ce privește progresele Turciei în negocierile de aderare la UE.

În primul rând, problema actuală cu Ciprul trebuie soluționată între comunitățile de ciprioți greci și ciprioți turci, iar în acest timp va fi negociată și retragerea trupelor turce. În prezent, aceste negocieri trec printr-o etapă extrem de delicată. În plus, trebuie exprimate din nou îndoieli majore privind contextul cultural al țării, care are legături strânse cu tradițiile islamice, fiind îndepărtată de rădăcinile creștine catolice ale Europei.

 
  
MPphoto
 
 

  Oreste Rossi (EFD), în scris. (IT) Deși raportul critică puternic poziția adoptată de Turcia, rămâne intenția clară ca aceasta să adere la Uniunea Europeană. Nu putem susține acest lucru din numeroase motive care ilustrează că această țară nu are nimic în comun cu restul Europei: poziția geografică, credința religioasă, decizia militară de a continua să ocupe o parte a Uniunii Europene în nordul Ciprului, declinul libertății presei, limitele libertății de exprimare, discriminarea religioasă și încălcarea drepturilor femeilor îndepărtează și mai mult Turcia de Europa.

Chiar și astăzi, alte religii decât islamul nu pot deschide și pune în funcțiune locuri de cult, nu se pot converti, nu pot forma un cler și nu pot avea personalitate juridică. Guvernul turc nu dorește să respecte tratatele și protocoalele importante ale Uniunii Europene și nu cooperează suficient privind controlarea imigrației ilegale. Din aceste motive am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. (NL) Am susținut întotdeauna aderarea Turciei la Uniunea Europeană, cu condiția aderării la criteriile de la Copenhaga și adoptării corespunzătoare a acquis-ului comunitar de către Turcia. Astăzi, am votat în favoarea propunerii de rezoluție referitoare la raportul cu privire la progresele înregistrate de Turcia. Rezoluția exprimă un mesaj politic clar și echilibrat în ajunul alegerilor parlamentare. Turcia a depus eforturi majore în calea către aderare, inclusiv revizuirea parțială a constituției, controlul civil al armatei și reforma parțială a sistemului judiciar. Totuși, sunt necesari pași suplimentari. De asemenea, ritmul trebuie accelerat. Parlamentul European subliniază că garantarea mai bună a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor femeilor și minorităților, alături de un sistem judiciar independent, sunt aspecte cruciale. În plus, trebuie acordată atenție și garantării libertății de exprimare și, în special, libertății presei, deoarece s-au exercitat din nou presiuni asupra acesteia ca urmare a arestării unor jurnaliști. Totuși, Turcia trebuie încurajată pentru a juca rolul exemplar pe care îl poate juca pentru lumea arabă în procesul de democratizare. Prin urmare, mi se pare regretabil că unele state membre încă blochează capitole cruciale din negocierile de aderare.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am sprijinit acest raport care recunoaște schimbările constituționale care au avut loc în Turcia, însă abordează și aspecte care rămân problematice, precum nepunerea în aplicare a Protocolului de la Ankara. Încurajând Turcia să întreprindă în continuare reforme, Parlamentul European speră să se înregistreze progrese în ceea ce privește drepturile omului și legile privind egalitatea, care vor aduce avantaje cetățenilor turci.

 
  
MPphoto
 
 

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. (DE) Raportul privind progresele înregistrate de Turcia arată foarte clar slăbiciunile de până acum în procesul în curs de desfășurare. În mod evident, Turcia nu se ridică la înălțimea așteptărilor. De asemenea, nu trebuie să existe niciun rabat în procesul de aderare, așa cum au solicitat Grupul Alianței Progresive a Socialiștilor și Democraților în Parlamentul European și Grupul Verzilor/Alianței Libere Europene. Și în acest context, vizitele dlui Erdoğan în Germania, unde a solicitat dezintegrarea turcilor din Germania, trebuie privite cu un ochi critic. Astfel de discursuri nu ajută la buna cooperare și reprezintă o subminare a eforturilor Germaniei și ale Uniunii. În plus, încă sunt multe de dorit în privința libertății presei și a soluționării problemei Ciprului.

 
  
MPphoto
 
 

  Geoffrey Van Orden (ECR), în scris. – Am susținut în mod constant procesul de aderare a Turciei, fiind pe deplin conștient de motivele principale de îngrijorare care trebuie abordate. Raportul privind progresele înregistrate pe 2010 este un document echilibrat și am votat în favoarea sa, în pofida anumitor rețineri – nu în ultimul rând legate de problema Ciprului, în privința căreia regret că nu au fost adoptate amendamentele care solicită îndeplinirea promisiunii Consiliului UE de a pune capăt izolării nordului Ciprului. Turcia are un rol esențial de jucat în calitate de poartă de acces între Vest și Est și ar trebui să trimitem semnale pozitive și de încurajare.

 
  
MPphoto
 
 

  Angelika Werthmann (NI), în scris. (DE) Am votat în favoarea raportului din 2010 cu privire la progresele înregistrate de Turcia, care s-a dovedit a fi în mod clar negativ. Potrivit raportului, în ultimii 5 ani, Turcia nu a înregistrat prea multe progrese demne de menționat în procesul său de reformă sau în îndeplinirea criteriilor de aderare la UE. Încă există deficiențe considerabile în domeniul drepturilor omului, al libertății presei și de opinie și al drepturilor femeilor. În calitate de membru al Grupului de contact la nivel înalt pentru relațiile cu comunitatea cipriotă turcă din partea de nord a insulei Cipru, sunt foarte conștientă că același lucru este valabil și pentru problema nesoluționată a Ciprului.

 
  
MPphoto
 
 

  Joachim Zeller (PPE), în scris. (DE) Am votat în favoarea acestui raport, numai pentru că acesta clarifică în mod specific că nu s-au înregistrat progrese în negocierile de aderare cu Turcia. Dimpotrivă, s-a ajuns la un impas sau chiar la un regres în privința respectării drepturilor omului și a drepturilor civile, a libertății religioase, de întrunire și a presei și privind problema Ciprului. De fapt, noua direcție a Turciei în domeniul politicii externe, de exemplu privind Iranul și Siria, generează îndoieli legate de cât de serios este prim-ministrul Turciei Erdoğan, când vorbește despre apropierea de Europa. În plus, încă este neclar cum va fi cheltuit ajutorul de preaderare în valoare de miliarde de euro plătit Turciei. Toate aceste aspecte conduc la o singură concluzie, și anume că negocierile de aderare trebuie întrerupte. Turcia rămâne unul dintre cei mai importanți parteneri ai UE. Totuși, ideea aderării la UE ca membru cu drepturi depline devine tot mai iluzorie.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0157/2011

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Sunt în favoarea acestei rezoluții deoarece sunt convins că Muntenegru trebuie să devină un exemplu de succes pentru UE în Balcani, deoarece îndeplinește toate condițiile stabilite de Comisie pentru începerea procesului de aderare. Cu toate acestea, mă îngrijorează corupția care predomină, mai ales în domeniul construcțiilor, privatizării și achizițiilor publice și, mai grav, discriminarea împotriva minorităților și a grupurilor celor mai vulnerabile. Independența mass-media trebuie să reprezinte, de asemenea, un motiv de îngrijorare.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la procesul de integrare europeană a Republicii Muntenegru. Parlamentul European aprobă reformele întreprinse de Muntenegru și salută progresele realizate în procesul de integrare europeană. La 17 decembrie 2010, Consiliul European a hotărât să acorde Republicii Muntenegru statutul de stat candidat la aderarea la Uniunea Europeană. Împărtășesc regretul exprimat în rezoluție privind separarea statutului de candidat de dreptul de a deschide negocierile. Este important ca hotărârea de a începe aceste negocieri să nu fie amânată în mod necorespunzător sau nerezonabil. Mă aștept ca negocierile să înceapă cel târziu după publicarea raportului Comisiei privind progresele înregistrate pe 2011, cu condiția ca Muntenegru să înregistreze progrese considerabile în îndeplinirea indicatorilor stabiliți de Comisie.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Uniunea Europeană susține puternic progresele realizate în procesul de extindere, dar subliniază că în majoritatea țărilor vizate, rămân provocări majore. Această rezoluție se referă la cazul Republicii Muntenegru. Am susținut-o, deoarece consider că este echilibrată: scoate în evidență faptul că Muntenegru a realizat progrese reale, nu numai în domeniul economic, ci și în lupta împotriva corupției. În timp ce, desigur, Muntenegru trebuie să își continue eforturile, consider că este corect să i se acorde statutul oficial de țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. Consiliul European a reafirmat că viitorul Balcanilor de Vest se află în mâinile Uniunii Europene și că creșterea și stabilitatea acestei regiuni sunt deosebit de importante. Analizând progresele realizate de Muntenegru în diferite domenii, este clar că țara ia în serios pregătirile pentru integrarea europeană. Guvernul și partidele de opoziție din Muntenegru au ajuns la un consens general privind integrarea europeană și au făcut din aceasta o prioritate importantă. Raportul indică, de asemenea, că instrumentul de asistență pentru preaderare (IAP) funcționează bine în Muntenegru și că au fost întreprinse reforme judiciare și administrative semnificative. Muntenegru se implică cu succes în cooperarea regională, este un partener regional constructiv și joacă un rol stabilizator în regiunea Balcanilor de Vest.

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. (IT) Raportul menționează motivele pentru care Europa nu ar trebui să dorească aderarea Republicii Muntenegru la Uniunea Europeană. Corupția excesivă, discriminarea socială continuă împotriva femeilor și mai multor minorități etnice, standardele de pluralism ale mass-media care nu corespund cu nivelurile europene și prezența adânc înrădăcinată a crimei organizate în viața economică și politică a țării.

În plus, nu pot susține nici măcar poziția de bază a Consiliului privind aderarea țărilor din Balcani la UE. Este o absurditate politică și strategică să se considere că Europa este destinul inevitabil al țărilor din fosta Iugoslavie. Se pare că experiențele recente nu sunt luate în considerare la nivel înalt în instituțiile noastre. Încercarea cu orice preț a accelerării extinderii, inclusiv a țărilor slabe la nivel economic și instabile la nivel politic, nu a contribuit, fără îndoială, la consolidarea proiectului european. Într-adevăr, i-a slăbit structura, a încetinit procesele decizionale și a complicat elaborarea de politici comune în domenii esențiale pentru viața pe continentul nostru.

Prin urmare, am votat împotriva acestui raport care, deși evidențiază multiplele probleme care stau la baza procesului de aderare a Republicii Muntenegru, menține ideea de bază ca acestei țări să i se ofere ocazia de a adera la UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Salut preocuparea și angajamentul de care dau dovadă guvernul și partidele de opoziție din Muntenegru în raport cu integrarea europeană. Rezultatele acestui proces sunt instituirea cadrului juridic și constituțional al țării, care aproape a fost finalizată, alături de reformele economice care au fost întreprinse. Cu toate acestea, există o serie de aspecte care trebuie îmbunătățite, printre care se numără corupția, crima organizată, discriminarea și libertatea presei. Aș dori să îi solicit acestui stat să continue pe această cale, care sper că se va încheia în curând prin deschiderea proceselor de negociere.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Muntenegru a dovedit că dorește să își continue opțiunea europeană. Salut hotărârea liderilor săi și schimbările care s-au produs în țară pentru a o alinia la standardele europene, mai ales în privința democrației, drepturilor omului și respectării statului de drept.

În pofida progreselor observate, încă este clar că mai sunt multe de făcut până când această țară va fi pregătită să adere la Uniunea Europeană. Sper ca Muntenegru să rămână la fel de hotărâtă și, în loc să conveargă nominal sau formal cu UE, să îmbunătățească condițiile de trai pentru poporul său și funcționarea instituțiilor pentru a putea deveni un stat prosper.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Instituțiile europene au recunoscut în repetate rânduri interesul strategic al extinderii UE în Balcani. Aderarea noilor state depinde de mai mulți factori. Primul este interesul exprimat de stat, urmat de angajamentul de a respecta o serie de drepturi fundamentale pentru cetățeni. Întrucât Republica Muntenegru și-a exprimat interesul de a adera la UE, Consiliul a hotărât să-i acorde statutul de țară candidată la 17 decembrie 2010. De fapt, după cum se menționează în acest raport, Muntenegru a realizat o serie de reforme, mai ales crearea unui nou cadru juridic și constituțional, precum și în lupta împotriva corupției. Cu toate acestea, există domenii în care sunt necesare mai multe progrese, precum libertatea presei și respectarea activității organizațiilor neguvernamentale. Votez pentru această rezoluție referitoare la procesul de integrare europeană a Republicii Muntenegru, care recomandă accelerarea procesului de integrare. Aș dori să le solicit autorităților din Muntenegru să depună în continuare eforturi pentru a atinge obiectivele stabilite, deoarece această țară este un vecin important al UE și unul cu care am dori să colaborăm.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) În cazul Republicii Muntenegru, devine clar că direcția și semnificația proceselor de aderare la UE sunt menite să coincidă cu proiectele principalelor puteri ale UE și cu interesele lor, care servesc marilor corporații ale acestora: și anume extinderea piețelor, accesul la locațiile geostrategice și controlarea acestora și forța de muncă manuală care poate fi exploatată și utilizată pentru a devaloriza în continuare forța de muncă în țările UE la nivel global. Pe măsură ce regiunile create ca urmare a proceselor succesive de extindere se epuizează, este necesar să se creeze altele. Astăzi, poporului din Muntenegru i se promit multe lucruri, ca și altor popoare în trecut și în prezent. Cu toate acestea, prețul este mare și a fost divulgat numai parțial. În acest caz aparte, este important să nu pierdem din vedere să procesul dezintegrării Iugoslaviei a fost realizat de puterile NATO și UE, care astăzi încearcă să atragă Republica Muntenegru să adere la UE, ceea ce reprezintă succesorul acestui proces.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Ne confruntăm cu un alt episod în procesul dezintegrării totale a Iugoslaviei și a ceea ce a rămas din aceasta. De data aceasta, este rândul Republicii Muntenegru. Puterile majore ale NATO și ale UE, după ce au impus măsuri economice și financiare stricte asupra Iugoslaviei, cu sprijinul Fondului Monetar Internațional și al Băncii Mondiale, au susținut separările etnice care s-au sfârșit prin război și crearea pripită a unor noi „state suverane”.

Viitoarea integrare a Republicii Muntenegru în UE este succesorul acestui proces și al atacului asupra realizărilor socialismului, în vederea atingerii scopurilor grupurilor de interes economice și financiare prin intermediul exploatării forței de muncă, al pieței și al locațiilor geostrategice și resurselor naturale ale acestor țări.

Acum, promisiunile sunt imense. UE ademenește prin „ajutor” de milioane de euro și prin dezvoltare. Totuși, cât vor costa acestea și când va veni acest ajutor, dacă acest lucru se va întâmpla?-

Din experiența noastră, 25 de ani de integrare capitalistă a Portugaliei în UE demonstrează că progresele promise nu se realizează niciodată. Ceea ce s-a realizat a fost distrugerea sectorului de producție și a ocupării forței de muncă, exploatarea lucrătorilor, distrugerea serviciilor publice, datorii și dependență străină. De aceea, avem îndoieli privind acest proces.

 
  
MPphoto
 
 

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. (IT) Procesul de extindere a Uniunii Europene continuă pe baza unor premise exclusiv geografice și, după cum am declarat deja în Parlament, Consiliul se grăbește să acorde statutul de țară candidată la aderare înainte ca țările în cauză să atingă standarde de calitate democratică cel puțin apropiate de un nivel corespunzător de bază. Corupția, contrabanda, crima organizată și încălcarea libertății presei sunt numai câțiva din factorii care mă determină să cred că Muntenegru încă se află departe de Europa. Aceste motive par suficiente pentru a nu susține această rezoluție, care trasează orientările pentru viitorul european al Balcanilor, indiferent de problemele tangibile ale regiunii.

 
  
MPphoto
 
 

  Jiří Havel (S&D), în scris. (CS) Hotărârea de a acorda statutul de țară candidată Republicii Muntenegru a fost mai ales una politică. Probabil că Muntenegru ar fi trebuit să aștepte mai mult, chiar numai pentru că acest aspect era analizat în același timp pentru Albania. Totuși, această comparație este, desigur, în avantajul Republicii Muntenegru. Cu toate acestea, multe dintre reținerile care se aplică Republicii Muntenegru „se reportează” de la un raport anual la altul și observăm din declarația Comisiei că politizarea birocrației de stat, independența sistemului judiciar, crima organizată și mediul sunt acum „aspecte frecvente”. Nu se întrevăd progrese fundamentale în lupta împotriva corupției omniprezente. Nu trebuie să subestimăm acest lucru. Prin urmare, în circumstanțele de față, este o soluție bună să se acorde Republicii Muntenegru statutul de țară candidată, fără a stabili o dată pentru începerea negocierilor de aderare. UE a adoptat deja o abordare similară în 2005 în privința Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Diferența este că depășirea barierei cu care se confruntă Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei necesită acordul a două state. În timp ce destinul Republicii Muntenegru se află în întregime în mâinile sale. Presupun că aceste lucruri au fost clarificate în cadrul discuțiilor recente dintre Herman van Rompuy, José Manuel Barroso și Jerzy Buzek și noul lider al Republicii Muntenegru, Igor Lukšić, cel mai tânăr premier din lume. Nimănui nu-i place să fie dus de nas prea mult. Acest lucru este valabil și pentru o țară care, în ciuda faptului că nu se află în UE, folosește euro ca monedă națională de mulți ani.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document deoarece guvernul și partidele de opoziție din Muntenegru au manifestat un consens general față de integrarea europeană, acordându-i prioritate, ceea ce a condus la înregistrarea unor progrese considerabile în procesul de reformă de la obținerea independenței țării. Salut faptul că Republicii Muntenegru i s-a acordat statutul de țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană, iar cetățenilor li s-a oferit posibilitatea de a călători fără vize (liberalizarea integrală a vizelor) în zona Schengen a UE. Salut faptul că procesul instituirii cadrului juridic și constituțional al țării a fost aproape finalizat și că s-au înregistrat progrese considerabile în adoptarea unei legislații importante în domeniul combaterii corupției, precum și în reforma sistemului judiciar. Cu toate acestea, este nevoie să se continue reforma administrației publice, să se consolideze resursele umane la nivelul local al administrației și să se combată crima organizată, mai ales spălarea de bani și contrabanda. Sectorul mass-media trebuie să poată funcționa fără intervenție politică și este necesară garantarea independenței organismelor de reglementare.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea rezoluției, care promovează integrarea Republicii Muntenegru în sistemul european, deoarece am observat cu toții că această țară a realizat progrese notabile în adoptarea unor procese și instrumente corespunzătoare.

Aceștia sunt pași necesari nu numai pentru aderarea la UE, ci și pentru a oferi o structură judiciară, civilă și politică unei țări care trebuie să se dezvolte în conformitate cu reglementările și în vederea creșterii comune la diferitele niveluri ale administrației.

Muntenegru a lansat deja reforme importante care, astfel, se îndreaptă în direcția cea bună, ceea ce presupune și crearea unei structuri administrative capabile să utilizeze eficient pe viitor fondurile structurale, care vor aduce mari avantaje țării.

Înainte de începerea negocierilor mult așteptate, numeroși colegi deputați și cu mine sperăm să se creeze un mediu adecvat pentru cetățenii din Muntenegru, care să nu fie corupt și să fie plin de inițiative de creștere democratică.

 
  
MPphoto
 
 

  Monica Luisa Macovei (PPE), în scris. – Am votat în favoarea rezoluției pentru a recunoaște progresele Republicii Muntenegru către integrarea europeană și a sublinia obiectivele care au rămas de îndeplinit în beneficiul poporului său. Când rezoluția se afla în Comisia pentru afaceri externe, am contribuit cu amendamente privind eficiența și predictibilitatea sistemului juridic. Publicarea tuturor hotărârilor judecătorești și unificarea jurisprudenței trebuie să constituie priorități pentru a asigura încrederea publică și un sistem judiciar previzibil. De asemenea, sunt necesare creșterea finanțării pentru ca tribunalele să lucreze rapid și eficient, precum și măsuri consecvente de instruire a judecătorilor. Trebuie evaluată eficiența fondurilor UE cheltuite în domeniul reformei justiției și al combaterii corupției. Consecvența statului de drept pe întreg teritoriul unei națiuni este vitală pentru capacitatea sa de a realiza progrese politice și democratice.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru acest raport, care salută faptul că guvernul și partidele de opoziție din Muntenegru au manifestat un consens general față de integrarea europeană, acordându-i prioritate, ceea ce a condus la înregistrarea unor progrese considerabile în procesul de reformă de la independența țării, și care salută noua conducere politică din Podgorica și încurajează noul guvern să continue procesul de integrare europeană a Republicii Muntenegru și să accelereze reformele, îndeplinind astfel criteriile de la Copenhaga. De asemenea, salută decizia Consiliului European de la 17 decembrie 2010 de a acorda Republicii Muntenegru statutul de stat candidat la aderarea la Uniunea Europeană, însă regretă separarea statutului de candidat de dreptul de a deschide negocierile, subliniind că hotărârea de a începe aceste negocieri nu trebuie să fie amânată în mod necorespunzător sau nerezonabil și preconizează începerea negocierilor cel târziu după publicarea raportului Comisiei privind progresele înregistrate pe 2011, cu condiția ca Muntenegru să înregistreze progrese considerabile în îndeplinirea indicatorilor stabiliți de Comisie.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris.(FR) Această rezoluție sprijină obligația poporului din Muntenegru de a se supune criteriilor de la Copenhaga și privatizărilor accelerate. Uniunea a fost redusă la o doctrină liberală agresivă și pretențioasă. Nu doresc să o susțin. Prin urmare, voi vota împotrivă.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) În calitate de stat candidat pentru viitoarea aderare la UE, Muntenegru și-a arătat disponibilitatea de a urmări opțiunea pentru integrarea europeană, prin hotărârea liderilor săi și prin schimbările care au avut loc în țară pentru a o apropia de cerințele europene, mai ales în privința democrației, drepturilor omului și respectării statului de drept. Totuși, progresele realizate nu sunt suficiente, iar Muntenegru trebuie să depună în continuare eforturi înainte de a fi pregătită să adere la Uniunea Europeană. Sper că această hotărâre va continua să fie fructuoasă și că aderarea la UE va deveni realitate, pentru ca Muntenegru să îi ofere poporului său condiții de trai mai bune și să îmbunătățească funcționarea autorităților sale, devenind astfel un stat tot mai bun.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Sunt în favoarea începerii discuțiilor privind aderarea Muntenegrului la UE, precum și în favoarea extinderii în principiu. Cu toate acestea, nu am putut vota în favoarea rezoluției, deoarece Comisia îi solicită Muntenegrului să adopte o serie de reforme în conformitate cu politicile neoliberale ale UE, precum privatizarea sectorului public și adaptarea sistemului educativ la Procesul Bologna. Din motivele menționate anterior, nu am votat pentru raport, ci m-am abținut.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Michel (ALDE), în scris.(FR) Din 2006, când Muntenegru și-a câștigat independența, această țară a demonstrat că dorește să se alăture Uniunii Europene: moneda euro a fost adoptată oficial în 2006, iar Acordul de stabilizare și de asociere (ASA) a intrat în vigoare la 1 mai 2010. Aderarea Muntenegrului la Uniune va aduce țării o mai mare stabilitate politică, economică și socială și va crește stabilitatea regiunii balcanice. Într-adevăr, salut eforturile depuse de Muntenegru pentru a deveni un partener constructiv în domeniul cooperării regionale, în special în urma diverselor acorduri pe care le-a încheiat cu vecinii săi în domeniile readmisiei și extrădării și în aspecte juridice și politice. Consolidarea păcii și a stabilității aduce beneficii nu numai regiunii, ci și Europei în ansamblul ei.

Prin urmare, solicit începerea negocierilor pentru aderare cât mai curând posibil, în special având în vedere că Muntenegru a primit statutul de țară candidată din partea Consiliului European la sfârșitul lunii decembrie 2010. Eforturile depuse de Muntenegru pentru a îndeplini criteriile de aderare sunt satisfăcătoare, deși mai sunt încă necesare progrese substanțiale, în special în ceea ce privește corupția și crima organizată, libertatea de informare și egalitatea de gen.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Deși Comisia pentru afaceri externe salută decizia Consiliului European de a acorda Muntenegrului statutul de țară candidată, mai persistă probleme grave legate de corupție, mai ales în ceea ce privește industria de construcții, privatizarea și sectorul achizițiilor de stat. Mai există probleme și în ceea ce privește minoritățile și grupurile neprotejate. Ar fi corect să fie monitorizată aplicarea recomandărilor Parlamentului adresate Muntenegrului, iar dacă aceste recomandări sunt puse în aplicare, cred că aderarea unei țări precum Muntenegru poate aduc numai beneficii UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Există în mod constant o tensiune care nu este ușor de conciliat între respectarea drepturilor omului și alte interese naționale (poate de natură militară sau economică). Chiar și Statele Unite și Uniunea Europeană depășesc această linie fină din când în când, astfel cum se poate vedea din încălcarea libertăților civile și a protecției datelor în contextul combaterii terorismului. Prin urmare, UE trebuie să apere mai decis și mai constant drepturile omului în interiorul și în afara Uniunii. În afara Uniunii, mă refer în special la protecția minorităților creștine în țările islamice și în Asia. Așadar, am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție.

 
  
MPphoto
 
 

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris.(PL) Astăzi, Parlamentul European a adoptat rezoluția privind procesul de integrare europeană a Muntenegrului. Extinderea UE pentru a include Balcanii de Vest a fost confirmată încă din 2003, la Atena, iar din acest motiv, Parlamentul și-a exprimat speranța că negocierile de aderare vor începe înainte de sfârșitul anului. În rezoluție, se atrage atenția asupra îmbunătățirii semnificative a situației din Muntenegru, dar și asupra felului pozitiv în care a abordat Muntenegru integrarea europeană.

Din nefericire, Muntenegru încă nu a depășit problema corupției și a crimei organizate. În opinia mea, o problemă foarte importantă și nerezolvată până în prezent este discriminarea manifestată față de grupurile etnice și față de femei, care sunt subreprezentate în procesele de luare a deciziilor și în administrația publică. O altă caracteristică pozitivă este efortul țării de a combate cenzura și încercările sale de a garanta libertatea de exprimare. Cu toate acestea, mai sunt raportate atacuri la adresa ziariștilor și a activiștilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. (LT) Integrarea în UE este principala forță motrice a progresului înregistrat de Muntenegru. Această țară a făcut multe progrese în ultimele 12 luni, aplicând cu succes reforme structurale și economice și combătând cu eficiență corupția și crima organizată. Minoritățile etnice conviețuiesc în pace în Muntenegru, iar țara promovează cu succes relații bune de vecinătate. Prin urmare, UE și Muntenegru au semnat un Acord de stabilizare și asociere. Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece prezintă în mod corespunzător viitorii pași către reformarea Muntenegrului. Este necesar să se facă progrese în vederea stabilirii statului de drept, să se continue aplicarea reformelor administrative, să se îmbunătățească capacitățile funcționarilor, să se modifice legea electorală și să se consolideze societatea civilă și mijloacele independente de informare. Este important ca țara să-și mențină elanul și să continue cu ceea ce a început.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Muntenegru a devenit una din țările candidate oficiale pentru aderarea la Uniunea Europeană în luna decembrie a anului 2010, dar nu a fost stabilită încă o dată pentru începerea negocierilor în acest sens. Sprijin spiritul rezoluției atunci când aceasta felicită guvernul Muntenegrului pentru prioritatea acordată reformelor legate de procesul de integrare și, în ciuda problemelor care mai rămân de rezolvat, exprimă speranța că negocierile oficiale vor începe anul acesta. În ceea ce privește intenția de a aduce Balcanii mai aproape de Uniunea Europeană, Muntenegru este țara care deține cea mai bună situație sociopolitică. Din acest motiv, am votat în favoarea rezoluției, deoarece consider că aderarea Muntenegrului la UE și a altor țări balcanice este de o importanță strategică fundamentală pentru Europa, chiar pentru stabilitatea regiunii, pentru dezvoltarea sa și pentru resursele pe care le oferă.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Recunosc efortul făcut de Muntenegru, mai ales în ceea ce privește reformele legale și combaterea corupției și a diferitelor tipuri de discriminare, dar aș dori să adaug că trebuie să continue și să își intensifice efortul în această direcție. Cu toate acestea, mai rămâne o gamă largă de aspecte care necesită o atenție specială. Mă refer în special la aspectele economice și la necesitatea de a aplica noi schimbări structurale, care, în ciuda succesului reformelor economice, au fost evidențiate de crizele financiare. Aș dori să adaug o ultimă remarcă privind un aspect la care țin: necesitatea de a îmbunătăți calitatea legislației redactate în Parlament.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În general, raportul de față este bun și echilibrat. Raportul adresează toate domeniile politice relevante. Muntenegru, care a devenit o țară candidată în decembrie 2010, încă așteaptă începerea negocierilor. Raportul critică acest lucru la alineatul (2): „regretă faptul că statutul de țară candidată nu este însoțit de dreptul de a deschide negocierile și subliniază că decizia de inițiere a negocierilor nu ar trebui amânată inutil și nerezonabil”. Raportorul se așteaptă ca negocierile să înceapă după raportul de țară din 2011. Punctele interesante sunt cele care se referă la IPA [alineatul (5)], corupție [alineatul (8)], libertatea de informare [alineatul (10)], crima organizată [alineatul (14)] și eliminarea discriminării [alineatele (17) - (22)]. Multe paragrafe se axează pe aspectul interzicerii discriminării și tratează aspecte relevante precum romii, ashkalii și egiptenii [alineatele (17) și (22)], LGBT [alineatul (17)], femeile și violența domestică [alineatele (17) - (19)], aspecte etnice [alineatul (21)] și societatea civilă [alineatele (5), (10), (23),(24) și (32)]. În general, raportul este foarte pozitiv în ceea ce privește rolul organizațiilor societății civile și dedică multe alineate acestui aspect. Cele mai importante în acest sens sunt alineatele (23), (24) și (32).

La aceste alineate, raportul „reiterează importanța pentru democrație a unor organizații ale societății civile active și independente” și „încurajează guvernul muntenegrean să colaboreze îndeaproape și să poarte un dialog regulat cu ONG-urile”.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. (IT) De îndată ce Muntenegru a devenit în mod oficial țară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană la, 17 decembrie 2010, guvernul țării a dat prioritate imediat reformelor care pot accelera procesul de integrare europeană.

Mai există unele probleme de rezolvat, cum ar f reforma electorală și reformarea administrației publice și a sistemului legal, dar raportul evidențiază în mod clar faptul că Muntenegru face progrese. Italia sprijină pe deplin aspirațiile europene ale acestei țări, deoarece consideră că aderarea Muntenegrului și a Balcanilor de Vest servește unui interes de bază a Uniunii Europene prin faptul că acest lucru promovează stabilitatea, cooperarea regională și dezvoltarea într-o zonă geografică crucială pentru continentul nostru.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestei rezoluții care își dorește finalizarea statutului Muntenegrului de țară candidată la Uniunea Europeană. De asemenea, ea subliniază aspecte legate de egalitate și corupție care trebuie abordate în cazul Muntenegrului și solicită măsuri care trebuie luate pentru a aborda aceste probleme.

 
  
MPphoto
 
 

  Angelika Werthmann (NI), în scris. (DE) Am votat pentru propunerea de rezoluție, deoarece raportul afirmă destul de clar că, de la câștigarea independenței în 2006, Muntenegru a făcut progrese semnificative în ceea ce privește reformele interne. Cu toate acestea, nu trebuie să ignorăm faptul că există, ca întotdeauna, probleme grave legate de corupție și crimă organizată, libertatea de exprimare și discriminare. Însă, în același timp, raportul explică faptul că guvernul Muntenegrului este pregătit să abordeze aceste domenii problematice în mod eficient și că a introdus un pachet de măsuri adecvate.

 
  
MPphoto
 
 

  Iva Zanicchi (PPE), în scris. (IT) Am votat pentru, deoarece consider că procesul de integrare europeană a Muntenegrului poate servi unui interes strategic fundamental al Uniunii Europene, în special prin promovarea și garantarea stabilității și dezvoltării într-o zonă geografică crucială pentru continentul nostru. În același timp, această aderare poate consolida lupta împotriva crimei organizate din zona balcanică. De asemenea, trebuie subliniat faptul că pe parcursul procesului menit să apropie țările balcanice de Uniunea Europeană, Muntenegru și-a exprimat un consens intern puternic privind perspectiva europeană și a dat dovadă de o atitudine matură și conciliantă față de statele vecine.

 
  
  

Raport: Lívia Járóka (A7-0043/2011)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece valorile integrării europene solicită ca Uniunea Europeană să fie lipsită de prejudecăți și discriminare pentru ca drepturile omului să fie respectate. Această discriminare este exacerbată de prezenta criză economică, iar integrarea populației rome trebuie considerată ca fiind responsabilitatea comună a instituțiilor europene, a statelor membre și a regiunilor, făcând recurs la toate resursele de care dispune UE pentru a aborda această situație.

Comisia ar trebui să joace un rol principal în acest proces, acordând o atenție deosebită cererilor de asistență și, mai presus de toate, prezentând o strategie care include apărarea drepturilor omului, dreptul la educație și formare, cultură, locuri de muncă, sport, locuințe corespunzătoare, asistență medicală și o mai bună igienă pentru populația romă ca domenii prioritare. În plus, trebuie făcute eforturi pentru a crește participarea politică și civică a romilor, începând cu tinerii.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la strategia UE privind incluziunea romilor. Romii reprezintă cea mai mare minoritate etnică din Europa, dar ei sunt, de asemenea, foarte izolați, deconectați aproape în totalitate de economiile naționale. Sunt de aceeași părere cu raportoarea, conform căreia incluziunea romilor este o investiție necesară, deoarece integrarea romilor este mai ieftină decât susținerea condițiilor lor socioeconomice precare. O altă dimensiune importantă pe care aș dori să o subliniez este faptul că incluziunea romilor în general este un aspect care ține de drepturile omului. Un procent semnificativ al romilor din Europa trăiesc în condiții atât de precare - deconectați aproape în totalitate de economie, ceea ce are ca rezultat excluderea lor de la drepturile fundamentale ale omului - încât promovarea incluziunii sociale nu poate fi concepută în cadrul rectificărilor generale politice, dar trebuie abordată ca o soluționare a celor mai mari deficiențe în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și a drepturilor constituționale în Europa. Prin aprobarea acestei strategii, Parlamentul European a făcut primul pas către promovarea incluziunii sociale și economice a romilor, iar acum, Consiliul și Comisia trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta că această strategie este aplicată cu succes.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Aproximativ 10-12 milioane de romi trăiesc în Uniunea Europeană. Mulți sunt supuși discriminării și excluziunii sociale. În cea mai mare parte, ei sunt cetățeni europeni, iar UE trebuie să stabilească o strategie pentru a-i integra. Din acest motiv am votat în favoarea acestui text. El prezintă un plan de acțiune bazat pe valorile fundamentale ale egalității, accesul la drepturi, nediscriminarea și egalitatea de gen, utilizând fondurile structurale deja disponibile.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Situația romilor din UE este destul de complicată. O mare parte din cei 10-12 milioane de romi din Europa au suferit discriminări sistematice și, prin urmare, se luptă cu un grad intolerabil de excluziune socială, culturală și economică, precum și cu încălcări ale drepturilor omului. De asemenea, un procent semnificativ din comunitatea romă locuiește în regiuni care înregistrează cea mai scăzută dezvoltare economică și socială din Uniune și, așadar, copiii romi nu au adesea acces la sistemele educaționale și de formare, ceea ce mai târziu va avea drept rezultat discriminarea acestora pe piața muncii și dificultatea de a se integra în societate. UE a dezvoltat o serie de instrumente, mecanisme și fonduri utile pentru a încuraja incluziunea romilor, dar acestea sunt dispersate în diferite domenii politice și, prin urmare, efectul și beneficiile lor rămân limitate. Sunt de acord că statele membre trebuie să amelioreze aplicarea strategiei comunitare privind incluziunea romilor și să garanteze transpunerea și aplicarea completă a tuturor directivelor și legislației comunitare legate de acest aspect, împiedicând astfel segregarea și discriminarea romilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Regina Bastos (PPE), în scris. (PT) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzice discriminarea pe motive de sex, rasă, culoare sau origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală, precum și pe motiv de cetățenie. Există aproximativ 10-12 milioane de romi în Europa, majoritatea lor fiind cetățeni europeni, care suferă din cauza discriminării sistematice și sunt victime ale intoleranței. Integrarea populației rome ține de responsabilitatea tuturor statelor membre și a instituțiilor europene.

Raportul îndeamnă statele membre să coopereze cu Uniunea Europeană și reprezentanții comunității rome pentru a dezvolta politici integrate, utilizând resursele disponibile în cadrul Uniunii Europene, prin fondurile structurale, pentru a sprijini integrarea comunității rome, deoarece integrarea populației rome costă mai puțin decât susținerea condițiilor socioeconomice precare ale acestora. Integrarea armonioasă a comunităților rome implică participarea tuturor: a romilor înșiși și a comunității lor gazdă. Din acest motiv, am susținut acest raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris.(FR) Adoptarea de către o majoritate foarte largă a raportului dnei Járóka reprezintă un semnal politic suplimentar care confirmă faptul că Uniunea Europeană este conștientă de responsabilitatea care îi revine față de această minoritate etnică, cea mai mare din Europa, dar și cea mai persecutată. Raportul subliniază domeniile prioritare care trebuie să figureze în cadrul strategiei, precum efortul de a face drepturile fundamentale ale populației rome respectate. Strategia trebuie să se axeze pe educație, dar, de asemenea, trebuie să evite marginalizarea extremă și continuarea inegalităților. În cele din urmă, strategia trebuie să stabilească modalități inovatoare prin care să se ofere un acces real pe piața muncii și la locuințe salubre, la prețuri rezonabile.

Actuala provocare, astfel cum este menționată în raport, constă în a garanta că fondurile comunitare sunt folosite în totalitate și în beneficiul populației rome. Într-adevăr, există instrumente, dar ele sunt foarte prost utilizate.

Incluziunea romilor este o problemă europeană. Acum, Comisiei Europene îi revine sarcina să redacteze propunerile finale pe baza votului nostru de astăzi. Respectând principiul subsidiarității, Uniunea trebuie să își îndeplinească pe deplin rolul său de forță motrice și să reunească toate părțile implicate la toate nivelurile, astfel încât să potențeze efectul pozitiv al fondurilor comunitare și romii să în sfârșit devină cetățeni europeni cu drepturi depline.

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. (IT) De fapt, raportul privind incluziunea romilor nu ține cont de dificultățile întâmpinate în cadrul procesului de integrare a romilor, dacă avem în considerare faptul că, adesea, chiar comunitatea romă este cea care nu dorește să se integreze în structura socială a țărilor în care trăiește.

Acesta este un factor cultural care nu poate fi negat sau ignorat: Romii își au propriile tradiții și obiceiuri de viață, ceea ce face dificilă integrarea lor în mediile sociale care se caracterizează prin procese, stiluri de viață și obiceiuri foarte diferite de ale lor. Prin urmare, realitatea este că orice politică de integrare trebuie să se confrunte cu acest obstacol: dorința sau voința lor reală de integrare.

În afară de considerațiile sociologice, trebuie să amintesc că, având în vedere aceste sau alte dificultăți, politicile propuse în rapoartele privind comunitățile rome vor necesita o alocare enormă de fonduri din partea UE și a statelor membre, fără obținerea, în cele din urmă, a rezultatului dorit. Fără menajamente, exact asta s-a întâmplat până în prezent și există motive să credem că situația nu se va schimba de acum înainte. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece romii care trăiesc în Europa au nevoie de ajutorul Uniunii Europene (UE). Strategia UE privind incluziunea romilor propune stabilirea unor standarde minime obligatorii de educație, ocupare a locurilor de muncă, locuințe și asistență de sănătate. Cu toate acestea, un procent semnificativ din romii europeni trăiesc în condiții precare, fiind deconectați aproape în totalitate de economie, ceea ce are ca rezultat excluderea lor de la drepturile fundamentale ale omului. Prin urmare, strategia propusă de Parlamentul European oferă prioritate ocupării locurilor de muncă de către romi și îmbunătățirii educației, locuințelor și a asigurării sociale pentru aceștia. Este important să se garanteze abolirea segregării copiilor romi în școli și în clase. De asemenea, este important ca romii să fie încurajați să se implice în toate domeniile vieții publice și politice și să participe la activitățile organizațiilor neguvernamentale. Pentru a pune în aplicare strategia privind incluziunea romilor, este absolut necesar ca strategia, mai presus de toate, să fie o strategie internă a UE, iar ca monitorizarea generală a domeniilor și obiectivelor prioritare să se efectueze din interiorul structurilor comunitare, efectuându-se un raport anual al progreselor înregistrate de strategie și o evaluare a rezultatelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Cele 10-12 milioane de țigani ar trebui să beneficieze de standarde minime la nivelul UE pentru a avea acces la locuri de muncă și educație. Rezoluția Parlamentului European care încearcă să influențeze viitoarea strategie privind incluziunea țiganilor propune o mai bună protecție a drepturilor fundamentale, precum și o finanțare UE sporită. România înțelege cel mai bine dificultățile dar și inerția acestei minorități. Uniunea ar trebui să fie conștientă de faptul că rezistența la schimbare și la incluziune socială este foarte mare la această etnie. Țiganii au fost victime ale discriminării vreme de secole dar, în același timp, și ale autoexcluderii. Acest enunț este foarte corect dar trebuie înțeles că, de multe ori, soluțiile cu care venim nu sunt adecvate sau nu sunt înțelese de către țigani.

Este clar că viitoarea strategie a UE în ce privește minoritatea țiganilor trebuie să pună accent pe satisfacerea și promovarea drepturilor fundamentale la muncă, locuință, sănătate și, în special, pe educație, chiar și în pofida rezistenței părinților. Nimeni nu trebuie, însă, să se aștepte ca schimbarea să vină repede, fiind nevoie, probabil, de schimbarea a câtorva generații pentru ca această minoritate să își asume anumite reguli de conviețuire socială.

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Březina (PPE), în scris. (CS) O condiție prealabilă fundamentală pentru elaborarea oricărui tip de strategie rațională privind incluziunea romilor constă în colectarea și furnizarea de date privind situația socioeconomică a romilor (în special privind educația, sănătatea, condițiile de locuit și ocuparea forței de muncă). Prin urmare, atât statele membre, cât și organizațiile internaționale (Organizația Internațională pentru Migrație și OCDE) trebuie să detalieze aceste subiecte și să contribuie la stabilirea unor obiective specifice privind, de exemplu, procentul populației rome cu studii secundare și terțiare finalizate, cu locuri de muncă în administrația publică și cu reprezentare în diferite sectoare ale vieții sociale și politice. Apoi, Comisiei îi revine sarcina de a elabora o strategie comunitară clară și viabilă pentru incluziunea romilor pe baza acestor date. Trebuie să avem în vedere stabilirea unor bonusuri de performanță pentru strategia UE privind minoritatea romă, în cadrul politicii de coeziune. În orice caz, este necesar să se stabilească metode mai eficiente de monitorizare a felului în care sunt cheltuite resursele comunitare destinate în special grupurilor marginale de cetățeni.

În interesul incluziunii romilor, poate că este necesar, de asemenea, să se facă uz de opțiunile de finanțare puse la dispoziție de programul PROGRESS, programul de învățare de-a lungul vieții, programul cultural (2007-2013) și programul de sănătate publică (2008-2013). În acest context, Comisia trebuie să pună la dispoziția Parlamentului European o listă cu proiectele de care au ca beneficiari romii, pe care le finanțează din 2000, și să prezinte rezultatele obținute de aceste proiecte.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Mă bucur de angajamentul de care a dat dovadă UE de a stabili standarde obligatorii care să garanteze comunității rome accesul la educație, locuri de muncă, locuințe și asistență medicală. Această inițiativă abordează nu numai valorile umane inerente incluziunii sociale a minorităților etnice, ci și progresele economice stimulate de scăderea șomajului. Sunt de acord cu măsurile pe care le propune această strategie de integrare, în special combaterea muncii nedeclarate și creșterea numărului de profesori romi. Este importantă includerea comunității în sine în procesul de integrare, astfel încât să se garanteze dezvoltarea durabilă din interiorul acesteia, încurajând, în loc de a impune, dorința de a juca un rol pozitiv în societate. Acest proces ar trebui să se axeze și pe toate formele de încălcări ale drepturilor fundamentale, acordându-se o atenție specială excluderii sociale și discriminării în viața publică.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Castex (S&D), în scris.(FR) Incluziunea romilor reprezintă o provocare majoră pe care Uniunea Europeană trebuie să o întâmpine. Acest raport urmează calea corectă, deoarece demonstrează voința Parlamentului European de a-și aduce contribuția în acest sens.

 
  
MPphoto
 
 

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Am votat pentru acest raport, deoarece cei 10-12 milioane de romi din Europa trebuie să beneficieze de standarde minime obligatorii la nivel comunitar pentru a le îmbunătăți accesul la locuri de muncă, educație, locuințe și asistență medicală. Această rezoluție, care încearcă să influențeze viitoarea strategie a Comisiei în ceea ce privește incluziunea romilor, solicită, de asemenea, o mai bună protecție a drepturilor fundamentale și utilizarea finanțării UE. Sper că guvernele din UE vor răspunde acum la acest mesaj adresat de Parlament.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Sprijin raportoarea, dna Járóka, atunci când promovează o politică comunitară coordonată, care să completeze legislația existentă, pentru a promova integrarea cetățenilor europeni care aparțin grupului etnic rom - estimat de Consiliu că ar fi format din 10-16 milioane de persoane – și care prevede adoptarea unor măsuri antirasiste și antidiscriminatorii. Ar trebui asigurată executarea și aplicarea corectă a acestei politici. Cu toate acestea, ar trebui adoptate și măsuri pentru a răspunde nevoilor specifice ale romilor și pentru a promova incluziunea lor socioeconomică, precum dreptul la muncă, locuințe, educație, asistență medicală și altele.

Pe lângă aspectul umanitar al integrării romilor, politica ar trebui să determine o creștere a forței de muncă care să sprijine sistemul de securitate socială și să reducă beneficiile sociale și de asistență medicală oferite de stat celor care trăiesc în sărăcie, fără a menționa posibilitatea reducerii ratelor de criminalitate. De asemenea, integrarea trebuie să țină cont de protecția copiilor și să respecte legea. Este necesară o soluție europeană comună pentru o problemă europeană, optând pentru o abordare integrată și intersectorială care să pună la dispoziție ajutor și intervenții specifice în zonele cele mai slab dezvoltate și în cele cu dezavantaje structurale grave.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris.(FR) Tocmai am adoptat cu o largă majoritate strategia UE privind incluziunea romilor. Acesta este un semnal politic puternic care confirmă faptul că Uniunea Europeană este conștientă de responsabilitatea pe care o are față de această minoritate, cea mai mare din Europa, precum și cea mai persecutată. Uniunea Europeană și statele membre trebuie să abordeze segregarea rușinoasă de care suferă în mod direct romii. Acest raport subliniază importanța respectării drepturilor fundamentale ale romilor și, în special, a accesului la educație. Pentru a evita orice risc de marginalizare, este important, de asemenea, să se aplice politici inovatoare privind accesul real la locuri de muncă, pentru a le permite acestor persoane, marea majoritate a lor fiind stabilite permanent, să aibă acces la locuințe decente și la prețuri pe care și le pot permite. De aceea există fondurile UE. Acestea trebuie utilizate astfel încât să fie în avantajul romilor. Acum, Comisiei Europene îi revine sarcina de a redacta prevederile finale pe baza propunerilor din acest raport, respectând principiul subsidiarității și urmărind un singur obiectiv: să se asigure că romii devin cetățeni europeni cu drepturi depline.

 
  
MPphoto
 
 

  Karima Delli (Verts/ALE), în scris.(FR) Parlamentul a adoptat un text bun. Acesta subliniază rolul important al Europei de a asigura incluziunea socială a romilor în cadrul Uniunii Europene, aplicând această strategie la nivel local. Raportul evidențiază că o strategie în ceea ce îi privește pe romi este posibilă numai cu cooperarea membrilor comunității - pe scurt, trebuie să lucrăm „cu” înainte de a lucra „pentru”. Prin urmare, romii trebuie să fie implicați în toate procesele de luare a deciziilor.

Textul remarcă dificultățile de a accesa servicii de bază, condițiile dificile de trai și discriminarea de care suferă romii. De asemenea, evidențiază necesitatea de a garanta respectarea libertății de circulație a cetățenilor europeni. În termeni de incluziune socială, menționează și importanța protecției sociale, a formării profesionale, a educației și a furnizării de servicii publice. Raportul denunță o alocare insuficientă de fonduri atunci când banii pot fi folosiți în mod corespunzător. Cu toate acestea, adevăratul dezavantaj al acestui raport constă în insistența conservatorilor din Parlamentul European de a menționa necesitatea de a combate așa-numita „dependență prelungită” a romilor de sistemul de asistență socială. Acesta este o prejudecată scandaloasă menită să marginalizeze și mai mult comunitatea romă.

 
  
MPphoto
 
 

  Anne Delvaux (PPE), în scris.(FR) Mă bucur că Parlamentul European a adoptat raportul Járóka cu o majoritate uimitoare. Raportul afirmă necesitatea de a combate excluderea și discriminarea romilor, de a promova integrarea lor socială, culturală și economică, de a oferi o mai bună protecție a drepturilor lor fundamentale și de a utiliza mai eficient fondurile europene. Parlamentul și-a definit prioritățile, asupra cărora există un consens. Parlamentul solicită un plan comunitar de acțiune, dorește ca fondurile UE să fie exploatate și propune adoptarea unei hărți a crizei, pentru a evidenția zonele în care sunt concentrate populațiile rome. În ceea ce privește măsurile specifice, se poate menționa accesul la educație, care reprezintă o prioritate atât pentru populația romă, cât și pentru restul cetățenilor. În plus, trebuie să monitorizăm utilizarea fondurilor UE pentru a garanta că banii chiar ajung la receptorii țintă.

De asemenea, Parlamentul a solicitat insistent să fie înființate organisme comunitare sub supravegherea Grupului de lucru pentru romi, cu scopul de a oferi asistență financiară comunitară inițiativelor locale relevante și de a identifica și raporta în timp util orice utilizare necorespunzătoare a fondurilor. Mai mult, domeniul de aplicare a finanțării trebuie extins la proiecte care vizează și îmbunătățirea serviciilor publice.

 
  
MPphoto
 
 

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport, întrucât consider că o strategie la nivel european pentru integrarea minorității Roma este pozitivă și binevenită. Această comunitate are nevoie de o atenție specială la nivel european, date fiind problemele persistente de integrare la nivel social și economic, cât și mobilitatea deosebită a membrilor acestei comunități. Cu toate acestea, consider că efortul cel mai important abia urmează să fie realizat. Strategii și planuri de acțiune pentru integrarea romilor au existat și există la toate nivelurile, însă ceea ce lipsește este o bună implementare a acestora. Pentru a avea succes, această nouă strategie trebuie să fie pusă în aplicare în cel mai adecvat mod. În acest sens, consider că un dialog structurat între comunitățile de romi, mediul non-guvernamental și autoritățile locale trebuie să stea la baza implementării viitoarei strategii.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consider că incluziunea romilor nu ține doar de imperative morale sau de obligațiile Uniunii Europene în ceea ce privește drepturile omului. O serie de studii demonstrează că excluderea acestor cetățeni europeni implică costuri socioeconomice pentru statele membre. Incluziunea socială a romilor este o investiție necesară și va avea avantaje financiare pe termen lung.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Din punct de vedere istoric, romii au fost victimele discriminării și ostilității din partea majorității populațiilor statelor membre. Încă mai persistă multă discriminare în cadrul propriilor comunități rome, pe care, în cadrul acestei strategii, va trebui nu numai să nu o ascundem, ci să o soluționăm. Cred că o strategie comunitară în favoarea integrării romilor, ca și în favoarea oricărui grup minoritar etnic defavorizat, este binevenită.

De asemenea, cred că are multe șanse să aibă succes dacă este sprijinită de implicarea activă a fiecărei persoane pe care intenționează să o integreze. Fără participarea, interacțiunea și angajamentul tuturor părților implicate în acest efort comun, strategia va risca să devină doar o declarație de bune intenții. Rămân multe de făcut pentru a inversa tendința de discriminare a romilor. Sper că succesul strategiei va justifica în cele din urmă ritmul greoi de eliminare a discriminării.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Acest raport se referă la dezvoltarea unei strategii a UE privind incluziunea romilor. Acesta este un document foarte util și încurajator, care a fost redactat în comun de către Comisie și Parlament, iar recomandările sale abordează obiectivele stabilite în Strategia Europa 2020 de reducere a sărăciei și combatere a excluderii sociale, precum și de stimulare a creșterii favorabile incluziunii în toată UE. Populația romă are o demografie extrem de dinamică, spre deosebire de alte grupuri etnice, și se crede că în unele țări, precum Ungaria, ei vor ajunge să reprezinte mai mult de 50 % din populația activă din punct de vedere economic până în 2050. Prin urmare, integrarea lor este imperativă, nu numai din punct de vedere etic și din perspectiva drepturilor omului, ci și pentru durabilitatea sistemelor de securitate socială. S-a demonstrat că acest lucru nu implică un cost, ci mai degrabă o „investiție necesară și profitabilă din punct de vedere financiar pe termen lung”. Uneori, costul excluderii este mai mare decât cel al incluziunii, dacă avem în vedere beneficiile pe care le aduce. Salut adoptarea acestui raport și recomandarea ca rolul de monitorizare și control al respectării de către statele membre a acestei strategii să fie preluat de Comisie.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Rezoluția adoptată sprijină adoptarea unei strategii a UE pentru integrarea romilor, precum și dezvoltarea unui plan de acțiune incluziv bazat pe valorile fundamentale ale egalității, exercitării drepturilor, nediscriminării și egalității. Se urmărește garantarea accesului real al comunității rome la educație, locuri de muncă, locuințe, asistență medicală și cultură. Menționarea programelor și finanțării europene care pot fi utilizate pentru integrarea socială și economică a romilor este oportună, având în vedere că acestea nu sunt folosite suficient. Această rezoluție este cu atât mai importantă cu cât se știe că romii au fost ținta discriminării nefericite și neacceptabile în unele țări ale UE, precum Franța și alte state membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Discriminarea la adresa romilor din diverse țări ale UE este binecunoscută. De curând, au existat probleme în Franța și în alte state ale UE, care s-ar putea agrava sub pretextul crizei economice și sociale. Raportoarea, care este de origine romă, a încercat, așadar, să aducă această situație la cunoștința Parlamentului.

În acest context, rezoluția care a fost adoptată astăzi susține că, drept plan de acțiune la nivel european, Comisia trebuie să propună, iar Consiliul să adopte o strategie comunitară de promovare a integrării romilor și care să fie semnificativă și favorabilă incluziunii la numeroase niveluri diferite, bazată pe valorile fundamentale ale egalității, exercitării drepturilor, nediscriminării și egalității dintre femei și bărbați.

De asemenea, merită reamintit că există programe și finanțări europene care pot fi folosite în scopul integrării sociale și economice a romilor, dar că trebuie îmbunătățită comunicarea la toate nivelurile dacă se dorește o utilizare corespunzătoare a acestora. Obiectivul constă în garantarea unui acces real al comunității romilor la educație, locuri de muncă, locuințe, asistență medicală și cultură.

 
  
MPphoto
 
 

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. (IT) Pentru a aborda problemele legate de cea mai mare minoritate etnică din Europa este nevoie mai degrabă de pragmatism decât de umanitarism fals. Este vorba de a-i acorda minorității rome o serie întreagă de drepturi, de care o mare parte din cetățeni se poate bucura numai în urma unor sacrificii zilnice. Nu cred că o strategie sau o decizie europeană merită sprijinită, având în vedere că acest fenomen implică și mari diferențe între statele membre. Unele țări se află într-o situație evident dificilă, în timp ce altele de abia sunt afectate de acest fenomen. Din acest motiv, consider că ar fi mai eficient să se aplice principiul subsidiarității. Prin urmare, nu intenționez să sprijin textul care a fost prezentat.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris.(FR) Se întâmplă rareori ca un raport al Parlamentului European să fie atât de aproape de nebunie. Prin strategia privind incluziunea romilor se înțelege promovarea sistematică peste tot a unei populații reduse, cote obligatorii în toate domeniile, inclusiv în organismele de luare a deciziilor și în întreprinderi, și finanțarea publică sistematică a presupuselor sale nevoii, incluzând locuințele. Desigur, se presupune că această minoritate este în mod frecvent victima discriminărilor malițioase, iar nimeni nu se întreabă vreodată care sunt propriile sale responsabilități. Trebuie specificat că însăși raportoarea face parte din această minoritate, ceea ce demonstrează că nu este chiar atât de oprimată. Sincer vorbind, e ca și cum a-i însărcina un chinez să definească politica comunitară de protecție comercială.

Însă, pentru a reveni la subiectul de față, ce alți cetățeni europeni, fie victime ale sărăciei sau ale nesiguranței și fie ei excluși, în propria țară, de la beneficiile sociale deja alocate ca o prioritate celorlalți, fac obiectul unei preocupări atât de mari din partea dvs.? Motivele respingerii tot mai mari a aranjamentului de la Bruxelles trebuie căutate în această discriminare sistematică împotriva cetățenilor europeni și pe cheltuiala acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris.(FR) Săptămâna aceasta, Parlamentul European, cu o largă majoritate, a adoptat un raport referitor la strategia UE privind incluziunea romilor: acesta este un semnal politic suplimentar are confirmă că Uniunea Europeană este conștientă de responsabilitatea sa față de această minoritate etnică, cea mai mare din Europa, precum și cea mai persecutată. Raportul subliniază domeniile prioritare ale acestei strategii: drepturile fundamentale, inegalitățile, combaterea discriminării, educația, accesul la locuri de muncă, piața muncii, accesul la locuințe și așa mai departe. Toate acestea sunt domenii care necesită măsuri. În cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, am subliniat necesitatea de a se acorda o atenție specială copiilor și minorilor în momentul elaborării unei astfel de strategii. De asemenea, raportul subliniază utilizarea necorespunzătoare a fondurilor europene disponibile pentru incluziunea romilor: întârzierile și sarcinile administrative exagerate, sensibilizarea insuficientă, o lipsă a implicării din partea autorităților locale, și așa mai departe, reprezintă toate dificultăți cărora trebuie să le facă față statele membre, autoritățile locale, părțile interesate și alții pentru a garanta absorbția completă a acestor fonduri europene. Această strategie va trebui să fie modelată mai târziu de fiecare stat membru și astfel, va fi evaluată la nivel local.

 
  
MPphoto
 
 

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris.(FR) Incluziunea romilor este cu adevărat o problemă europeană, de aceea Uniunea Europeană trebuie să abordeze direct sursele discriminării suferite de comunitatea romilor prin combaterea stereotipurilor, pentru a asigura acces egal la locuri de muncă, locuințe, asistență medicală și educație. Prin urmare, mă bucur că Parlamentul European a abordat acest aspect și a adoptat raportul, care se dorește a fi un subiect de gândire pentru Comisie. Raportul denunță utilizarea necorespunzătoare de către statele membre a fondurilor europene care ar trebui dedicate proiectelor de incluziune a romilor, dar sper că cei din Comisie vor continua să ia măsuri prin care să oblige statele membre să răspundă în mod public pentru felul în care utilizează aceste fonduri.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document, deși cred că acest raport ar fi trebuit respins. În prezent, nu este necesar să consolidăm o strategie care este dedicată unui singur grup. Mai degrabă, avem nevoie de o strategie de urgență eficientă care să vizeze rezolvarea problemei migrației legale și ilegale pentru a garanta, mai presus de toate, stabilitatea economică, locuri de muncă, siguranță, ordine publică și justiție pentru toți cetățenii europeni care fac parte dintr-un stat membru din punct de vedere demografic, cultural, tradițional, istoric și economic.

 
  
MPphoto
 
 

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. − Abordarea europeană față de problema romilor a fost și rămâne una deficitară. Raportul Líviei Járóka în Comisia LIBE, cu contribuțiile celorlalte comisii asociate, ar trebui să fie un nou imbold înspre o adevărată strategie pentru integrarea romilor, strategie pe care o așteptăm luna viitoare din partea Comisiei.

Am convingerea că suntem cu toții dornici să aducem o reală schimbare pentru comunitatea romilor, să le oferim toate premisele necesare pentru incluziunea socială. De aceea trebuie să ne concentrăm pe instrumentele politice și financiare pe care le avem la dispoziție și să acționăm în mod direct în domeniile-cheie, precum educația și sănătatea.

Colaborarea la toate nivelurile, de la cel european la cel local, este, de asemenea, fundamentală, pentru că în absența unei acțiuni concertate, toate resursele sunt pierdute. Implicarea romilor în formularea de politici este o necesitate și de aceea trebuie găsite soluții pentru a ni-i apropia pe cei care fac legătura între nivelul decizional și nivelul de implementare.

În cele din urma, trebuie sa recunoaștem importanța mesajului pe care îl transmitem prin acest raport, dar să nu uităm că mesajele au fost numeroase și că a sosit timpul pentru acțiuni concrete.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris.(PL) Romii sunt una dintre cele mai bogate națiuni din lume din punct de vedere cultural. Prezența lor conferă varietate multor țări. Cu toate acestea, stereotipurile și discriminarea sunt dăunătoare romilor și, din nefericire, nu ajută la stabilirea unui dialog, iar dialogul este necesar. Trăim unii lângă ceilalți și trebuie în cele din urmă să ne acceptăm reciproc, pentru a pune capăt fenomenului de excludere. În acest scop, este necesar să sprijinim educația, astfel încât să nu mai existe obstacole în calea educării copiilor romi alături de ceilalți copii în școlile europene. De asemenea, este necesar să sprijinim inițiativele care le vor permite romilor să se angajeze legal și să se adapteze mai ușor în țara în care trăiesc la momentul respectiv. Ne este frică de ceea ce nu cunoaștem. Dacă vom cunoaște mai multe despre bogăția culturii și obiceiurilor romilor, integrarea va fi cu siguranță mai rapidă.

 
  
MPphoto
 
 

  Timothy Kirkhope (ECR), în scris. – Grupul ECR suportă pe deplin incluziunea și integrarea romilor în cadrul statelor membre și al Uniunii Europene. Accesul egal la sectorul serviciilor publice și pe piața muncii, precum și eliminarea discriminării sunt esențiale pentru toată lumea, indiferent de rasă, etnie sau moștenire. De asemenea, sprijinim cu convingere obiectivul raportului privind utilizarea și alocarea mai eficace a fondurilor UE pentru a-i ajuta pe deplin pe romi. Cu toate acestea, unele secțiuni ale raportului care se referă la sănătate, educație și locuri de muncă sunt domenii care, după părerea noastră, ar trebui legiferate de către statele membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Astăzi, votul în favoarea rezoluției privind strategia Uniunii Europene privind incluziunea romilor ar putea reprezenta un impuls util pentru promovarea eliminării discriminării în statele membre, precum și un stimulent pentru introducerea unor instrumente de protecție a romilor. Ceea ce am spus este valabil, mai ales pentru cele mai vulnerabile grupuri, în conformitate cu prevederile Cartei drepturilor fundamentale a UE. Cred că următorul obiectiv de atins este definirea unor instrumente economice eficiente pentru a pune în aplicare o politică serioasă și substanțială de incluziune a romilor. Rezoluția în cauză abordează un aspect deosebit de important - inclusiv pentru țara mea - și urmărește o integrarea corespunzătoare a romilor pentru a permite participarea reală a acestora la viața economică, socială și culturală a țărilor în care locuiesc, cu condiția (aș adăuga) respectării pe deplin a principiilor și legilor statului gazdă. În cele din urmă, sprijin solicitarea adresată Comisiei privind adoptarea unui rol principal în procesul de stabilire a unei coordonări strategice unitare, în parteneriat cu statele membre, stabilind un grup de lucru care să acționeze ca un organism permanent, responsabil cu supravegherea și coordonarea acestui aspect.

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport deoarece îl apreciez ca fiind extrem de atent la complexitatea problematicii comunității romilor din UE și îndrăznesc să spun că, atunci când vom fi rezolvat majoritatea acestor probleme, înseamnă că mare parte din problemele cu care ne confruntăm acum, ca societate europeană, vor fi rezolvate. Doresc să mă refer doar la modalitatea în care utilizarea fondurilor structurale ar putea să susțină prioritățile Strategiei UE privind incluziunea romilor. Cred că este nevoie de o alocare substanțială pentru dezvoltarea economică și socială a acestor comunități. În cazul în care intervențiile nu vor fi susținute suficient din punct de vedere financiar sau pe o perioadă de timp relevantă, astfel încât să producă impactul preconizat, efectele nu vor fi cele pe care azi le așteptăm. Este nevoie de prioritizare, cheltuire inteligentă a fondurilor și angajament politic. Altfel, resursele financiare vor fi risipite. În urma acestui raport, aștept cu interes pașii următori pe care Comisa îi va întreprinde și sper ca această strategie să aducă valoarea adăugată necesară în realizarea demersului european pentru incluziunea romilor.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Salut acest raport privind situația critică a romilor - grupul cel mai marginalizat din Uniunea Europeană. Rezoluția stabilește măsuri practice care vizează ameliorarea sănătății, educației și bunăstării romilor. Aceasta include măsuri menite să îmbunătățească accesul lor pe piața muncii și la locuințe decente. Prezenta rezoluție oferă oportunitatea unei mai bune integrări a romilor în societate.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris.(FR) Această rezoluție reprezintă, din nou, doar vorbe. Mă bucur că acest text denunță discursurile care incită la ură rasială, profilare etnică, preluarea ilegală de amprente și evacuarea și expulzarea ilegală. Cu toate acestea, mă opun aspectelor inacceptabile pe care suntem forțați să le suportăm în acest proces: puteri depline pentru Comisie în acest domeniu, stigmatizarea romilor într-un text care pretinde că îi apără, competitivitatea pe piața muncii și aglomerările competitive. Această abordare confuză este inacceptabilă.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) UE este o zonă de solidaritate și incluziune, așadar trebuie să ia măsurile necesare pentru a evita discriminarea față de romi și pentru a le reda aceleași drepturi în ceea ce privește educația, locurile de muncă, asistența medicală și locuințele în toate statele membre, precum și în statele care intenționează să se alăture Uniunii. Romii ar trebui să aibă grijă de copiii lor, cărora, în general, nu li se permite să meargă la scoală; de copiii și femeile folosiți la cerșit; de cerșitul adoptat ca mod de viață; și de respingerea încadrării în muncă și recurgerea, în locul acesteia, la sistemele de securitate socială ale altor țări. Trebuie luate măsuri decisive pentru a pune capăt discriminărilor. Cu toate acestea, dacă se vor atinge aceste obiective, romii nu se pot autoexclude și trebuie să contribuie la propria lor integrare într-un spațiu european care se dorește a fi inclusiv.

 
  
MPphoto
 
 

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. (ES) Am votat în favoarea raportului referitor la strategia UE privind incluziunea romilor. Textul evidențiază necesitatea de a pregăti o strategie la nivel comunitar pentru protecția și integrarea acestei populații. De asemenea, le solicită statelor membre să adopte și să consolideze o legislație eficientă împotriva discriminării - inclusiv a discriminării multiple - în toate domeniile vieții, care să garanteze, protejeze și să promoveze drepturile fundamentale, egalitatea și nediscriminarea, precum și dreptul la libera circulație, inclusiv acțiuni de sensibilizare a publicului care să vizeze atât romii, cât și alte categorii, astfel încât să fie eradicate obstacolele discriminatorii.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Michel (ALDE), în scris.(FR) În prezent, între 10 și 12 milioane de romi au nevoie de măsuri europene care să promoveze integrarea lor socială, culturală și economică. Romii au suferit și încă mai suferă din cauza discriminării sistematice, excluderii, încălcărilor drepturilor omului și stigmatizării. Raportul pe care tocmai l-am adoptat reprezintă un pas important către măsuri menite să reducă marginalizarea, sărăcia și excluderea socială.

Cu toate acestea, mai rămân încă multe de făcut pentru a elimina discriminarea. Chiar dacă discriminarea pe motive de origine etnică poate fi eliminată, excluderea socioeconomică a majorității populației rome rămâne o realitate dură. Mulți romi din Europa sunt total deconectați de economie și trăiesc în condiții atât de sărace încât nu se pot bucura de drepturile lor fundamentale.

În plus, cred că incluziunea romilor ar trebui să înceapă devreme, încă din copilărie, prin înscrierea copiilor în registrele civile, accesul la educație de calitate și asistență în vederea găsirii unor locuri de muncă pentru părinți. Comisia trebuie să stabilească standarde minime obligatorii la nivel european care să solicite implicarea autorităților locale, naționale și europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Domeniile în care este necesar mai mult efort din partea UE în cadrul procesului de incluziune a romilor sunt prioritare pentru UE. Din nefericire, acestea sunt probleme care țin de educație, asistență medicală și izolarea extremă a acestor persoane. Raportul îi solicită Comisiei să prezinte un plan strategic pentru a introduce standarde minime obligatorii la nivel comunitar pentru aceste priorități, incluzând penalități pentru statele membre care nu îndeplinesc obiectivele. Deși nu cred că acest plan va avea succes, în ansamblu, am votat în favoarea textului.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Populația romă și sinti – acesta este termenul corect din punct de vedere politic, deși unii membri ai acestor grupuri etnice le consideră a fi peiorative și au cerut să fie numiți „țigani”– trăiesc într-adevăr într-o anumită măsură în circumstanțe nefericite. În același timp, nu trebuie să ignorăm faptul că lipsa de progres în ceea ce privește o viață mai bună este legată de tradițiile acestor grupuri, față de care sunt foarte atașați. În tipica manieră umanitară, de mai mulți ani deja, încercările de socializare a acestor grupuri au debutat, dar au eșuat, deoarece nu au fost acceptate de o mare majoritate a acestei populații nomade. Uniunea Europeană a alocat 12 miliarde de euro până în 2013 pentru integrarea minorităților și este deja destul de clar că banii vor fi irosiți în ceea ce privește populația romă și sinti.

Atât structura de clan și lipsa dreptului autorităților de a interveni împiedică ruperea acestui cerc vicios. Strategia care a fost planificată nu este doar incapabilă să aducă schimbări semnificative, ci, în anumite domenii, precum eliminarea discriminării, s-ar putea transforma în autogol. De asemenea, lipsește conceptul conform căruia nu există dreptul de a fi inclus în sistemul de securitate socială. Din aceste motive, resping cu fermitate raportul.

 
  
MPphoto
 
 

  Claudio Morganti (EFD), în scris. (IT) Am decis să votez împotriva acestui raport, deoarece nu văd necesitatea alocării de către Uniunea Europeană a unor resurse enorme pentru incluziunea romilor. Într-un moment de criză economică și dificultăți generale, acesta are drept scop să facă progrese mai rapide pentru a asigura finanțare specifică și condiții favorabile în anumite domenii pentru populația romă.

Acest grup etnic a rămas izolat din punct de vedre istoric în Europa, de multe ori nu pentru că așa au dorit ceilalți, ci din cauza naturii sale; membrii acestui grup au ales să rămână la marginea societății pentru a putea continua să trăiască după obiceiurile lor, care sunt departe de valorile și sentimentele comune ale Europei. În locul unei strategii specifice europene, aș fi preferat să lucrăm la nivel european pentru o strategie comună eficientă în domeniul imigrației, care pare să devină din ce în ce mai importantă și care nu mai poate fi amânată.

 
  
MPphoto
 
 

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − O strategie europeană privind romii este, fără îndoială, extrem de necesară, aceștia fiind o minoritate europeană, caracterizată totodată prin foarte multă mobilitate transfrontalieră, având în vedere modul lor de trai. Am votat în favoarea rezoluției, mai ales pentru că aceasta subliniază rolul pe care îl joacă educația și formarea de calitate ca factor de influență în viața personală și profesională a oamenilor și că, prin urmare, educația reprezintă cea mai sigură soluție pentru a asigura integrarea romilor în societate.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. (DE) În timp ce majoritatea societății din UE îmbătrânește într-un ritm rapid, romii înregistrează o creștere accelerată a populației. În Ungaria, unde, în prezent, romii reprezintă între 6 % și 8 % din populație, ei vor depăși procentul de 50 % din populația activă până în 2050. Cu atât mai rău, așadar, că viața romilor este caracterizată, precum a fost mereu, de șomaj, un nivel al educației mult sub nivelul mediu, crimă organizată și prostituție, precum și retragerea într-o societate paralelă. Situația femeilor într-o societate romă adesea arhaică este deosebit de dramatică, iar lipsa lor de educație, precum și excluziunea lor, în consecință, de pe piața muncii este mult mai mare. Adevărul e că raportul pe care îl avem în față abordează câteva dintre aceste probleme, deși unilateral. Integrarea nu este un drum cu sens unic. Romii trebuie să contribuie și ei, să-și trimită copiii la școală, să se integreze mai bine pe piața muncii și să pună capăt tendințelor criminale. Prin urmare, am votat împotriva raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece avem nevoie în mod urgent de o schimbare a situației în care, chiar în secolul XXI, o proporție semnificativă din cele 10-12 milioane de romi care trăiesc în Europa sunt victimele discriminării și ale izolării economice și sociale. Calea spre integrare implică un proces lung și complicat, care este adaptat condițiilor fiecărei țări și regiuni locale. Strategia Uniunii Europene ar trebui să asigure obiective și modalități clare de finanțare a programelor. Cu toate acestea, cea mai mare responsabilitate îi revine guvernelor naționale și autorităților locale, care cunosc cel mai bine situația din regiune. Educație, asistență medicală, politică a locuințelor și o mai mare incluziune a romilor pe piața muncii reprezintă cheia soluționării unei probleme de durată. Dacă cetățenii romi ai UE nu se pot integra corespunzător în societățile statelor membre ale Uniunii Europene, atunci acesta ar reprezenta un semnal slab privind politica comunitară de integrare în general.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Uniunea Europeană a lucrat timp de mulți ani la rezolvarea problemelor legate de integrarea socială și protecția minorităților. Raportul dnei Járóka privind o strategie privind incluziunea romilor stabilește un plan de acțiune pentru integrarea lor socioeconomică în vederea unui proiect european care definește strategiile naționale pentru rezolvarea problemei, parțial pe baza costurilor pe care va trebuie să le suporte fiecare stat membru. Am votat în favoarea raportului, în special deoarece avem nevoie de un nou cadru legal european care să includă măsuri pentru combaterea discriminării și protejarea drepturilor omului, pentru integrarea romilor în diverse state membre cu un plan care să garanteze educația lor și asigurarea lor medicală.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. (EL) Am votat astăzi în favoarea raportului Parlamentului European privind strategia UE privind incluziunea romilor. Incluziunea lor în societate este un aspect foarte important, care le privește pe toate statele membre în general și pe Grecia, în special, unde, în conformitate cu anumite studii (efectuate de Agenția pentru drepturi fundamentale a UE), 35 % din romi sunt analfabeți, iar doar 4 % din ei au urmat o școală în ultimii zece ani. Punctul cheie al incluziunii îl reprezintă educația și abolirea segregării în școli. Pe lângă asistență medicală corespunzătoare și șanse egale în angajare, statele membre trebuie să fie mai atente în legătură cu măsura în care fondurile UE destinate romilor sunt utilizate în realitate în beneficiul receptorilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. – Știm că 10-12 milioane de romi europeni continuă să sufere din cauza discriminării sistematice grave în ceea ce privește educația (unde sunt în special victime ale segregării), accesul la locuințe (în special prin evacuările forțate și condiții de trai precare, de multe ori în ghetouri), încadrarea în muncă (rata lor deosebit de scăzută de ocupare a forței de muncă) și accesul egal la sistemele de sănătate și alte servicii publice, precum și un nivel extrem de scăzut al participării politice. Strategia UE privind incluziunea romilor ar trebui să aibă în vedere măsurile prin care să se asigure monitorizarea situației romilor în ceea ce privește respectarea și promovarea drepturilor lor sociale fundamentale, egalitatea, eliminarea discriminării și libera circulație în cadrul UE, precum și să asigure educație, oportunități de formare și asistență pentru găsirea unor locuri de muncă pentru adulți, elemente cruciale pentru a sprijini recrutarea și angajarea continuă a romilor, cu scopul de a evita menținerea excluziunii sociale.

Comisia și statele membre ar trebui să abordeze nevoile speciale ale femeilor rome prin integrarea dimensiunii de gen în toate politicile de incluziune a romilor și prin asigurarea protecției subgrupurilor deosebit de vulnerabile. Prin urmare, îi solicit Comisiei să prezinte anual Parlamentului European o monitorizare a strategiei UE privind incluziunea romilor în vederea verificării progresului efectuat la nivel național.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport, care se axează pe necesitatea de a aborda problemele și provocările legate de acest aspect delicat al integrării comunităților rome.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Raportul deputatei Járóka referitor la strategia UE privind incluziunea romilor a fost votat de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la data de 14 februarie, majoritatea amendamentelor Verts/ALE fiind acceptate de raportoare sau incluse în amendamentele de compromis, iar numeroasele limite ale grupului cu privire la această problemă au fost: și anume, strategia pentru integrarea romilor ar trebui condusă de o abordare din interior: elaborată de romi pentru romi, acest lucru implicând împuternicirea romilor, integrarea lor în procesul decizional, angajarea de personal /mediatori romi în poziții-cheie la nivel local, național și comunitar; încetarea practicilor ilegale care continuă în cadrul statelor membre fără a fi pedepsite: violențele împotriva romilor, încălcarea dreptului la libera circulație, intensificarea activității partidelor politice extremiste, a politicienilor și a politicilor, segregarea sistematică a copiilor romi în educație, segregarea rezidențială extinsă a romilor, traficul de ființe umane, refuzarea accesului la serviciile de îngrijire medicală și sociale, sterilizarea prin constrângere a femeilor rome.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. (IT) La data de 6 aprilie, Comisia Europeană își va prezenta Comunicarea privind integrarea romilor. Această problemă a fost prezentată ca una dintre prioritățile guvernului maghiar, care deține, în prezent, președinția prin rotație a UE. Rezoluția Parlamentului subliniază necesitatea unei mai bune integrări a populației rome în societatea modernă.

Personal, consider că ar trebui ca aceste populații să se adapteze la societatea noastră, nu să ne oblige pe noi să adoptăm politici favorabile, care, adesea, produc rezultate exact contrare celor preconizate. Ignoranța, lipsa educației și analfabetismul înseamnă, adesea, o lipsă a perspectivelor. Fără educație este imposibil să dețină un rol activ în societate. Dificultățile cu care se confruntă romii în privința ocupării forței de muncă sunt, adesea, consecințe ale nivelului lor redus de educație, iar acest lucru demonstrează că sectorul educațional este baza pe care să-și construiască un viitor propriu.

 
  
MPphoto
 
 

  Oreste Rossi (EFD), în scris. (IT) Acest raport este absolut inacceptabil deoarece reiterează, de mai multe ori, faptul că integrarea romilor este o necesitate economică și că ar aduce avantaje financiare statelor membre. De asemenea, propune instituirea unui grup de lucru pentru romi ca organism permanent al Comisiei și denunță discriminarea sistematică, precum și un nivel intolerabil de excluziune și încălcări ale drepturilor omului.

Raportul subliniază și necesitatea unei strategii europene comune, care să combată toate formele de încălcare a drepturilor romilor, inclusiv amprentarea și expulzarea. Raportul stabilește amenzi pentru guvernele naționale care nu respectă normele europene obligatorii privind populația romă, care promovează angajarea romilor în administrația publică și angajarea profesorilor romi în școli pentru a le proteja cultura prin folosirea propriei limbi. Ca o ultimă insultă adusă libertății de exprimare, acesta prevede condamnarea respingerii și discriminării romilor în cadrul reuniunilor politice. Este evident că nu pot să votez decât împotriva unui raport care este absolut ofensator și dăunător drepturilor omului de a fi stăpânii propriei vieți.

 
  
MPphoto
 
 

  Olga Sehnalová (S&D), în scris. (CS) Orice strategie europeană de integrare a romilor trebuie să se bazeze, în primul rând, pe cunoașterea condițiilor locale. Prin urmare, strategia este de neconceput fără o strânsă cooperare între autoritățile locale și comunități, în cadrul căreia declarațiile trebuie transformate în coexistență zilnică între majoritatea societății și comunitatea romă. Raportul nu omite acest aspect și, prin urmare, am votat în favoarea acestuia.

 
  
MPphoto
 
 

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. (NL) Romii se luptă cu discriminarea sistematică din Europa și trebuie să combată excluziunea, încălcarea drepturilor lor și stigmatizarea. Votând astăzi standardele comunitare minime obligatorii, sper că cele 10-12 milioane de romi vor beneficia de un acces mai bun la locurile de muncă, la educație, la locuințe și la îngrijirea medicală. Faptul că raportul solicită găsirea unor măsuri mai bune în colaborare cu părțile interesate este un aspect pozitiv. Raportul subliniază, de asemenea, rolul primordial al politicii regionale. În definitiv, statele membre au acces la fonduri din care să sprijine integrarea romilor, dar folosesc într-o mică măsură aceste fonduri. Astfel, statele membre sunt cele care trebuie să-și asume responsabilitatea.

Un alt aspect pozitiv al acestui raport este faptul că Comisia va trebui să introducă criterii de atribuire în favoarea statelor membre care depun plângeri și penalități pentru neconformitate. Singurul punct negativ este referirea la „dependența prelungită” a romilor de sistemul de protecție socială. Aceasta este o opinie foarte conservativă și preconcepută, care marginalizează încă o dată comunitatea romă. Sper că Comisia va integra acest raport în propunerea sa, care se așteaptă să fie prezentată la data de 5 aprilie. Adoptarea sa de către Consiliu este programată să aibă loc înainte de vară. Integrarea romilor este una dintre prioritățile Președinției ungare.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am susținut acest raport, care urmărește combaterea discriminării împotriva populației rome și invită statele membre să elaboreze politici pentru integrarea lor pe piața forței de muncă. Populația romă reprezintă unul dintre cele mai marginalizate grupuri din UE și, de aceea, trebuie să ne asigurăm că sunt luate măsuri pentru combaterea excluziunii sociale cu care se confruntă.

 
  
  

Raport: Bernd Lange (A7-0022/2011)

 
  
MPphoto
 
 

  Alexander Alvaro (ALDE), în scris. (DE) În cadrul votului privind raportul Lange, mă abțin la alineatul 31 din cauza formulării ambigue, care se referă atât la euroobligațiuni (Eurobonds), precum și la obligațiunile pentru proiecte specifice (Project bonds). Însă, în ansamblu, votez în favoarea raportului, deoarece nu am nimic împotriva obligațiunilor pentru proiecte specifice în sine. Obligațiunile pentru proiecte specifice sunt folosite pentru finanțarea unor proiecte de inovare, infrastructură și reindustrializare de mari dimensiuni. Nu este vorba de instrumente pentru comunitarizarea datoriilor, ca în cazul euroobligațiunilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat pentru acest raport, deoarece politica industrială este o prioritate pentru Strategia Europa 2020 și principala forță motorie a economiei europene. Accentul asupra acestui sector se datorează faptului că acesta este responsabil pentru trei sferturi din exporturile europene, asigurând locuri de muncă pentru 57 de milioane de persoane și reprezentând 80 % din investițiile în cercetare și dezvoltare. Cred că, dacă Europa dorește să fie competitivă în acest domeniu, trebuie să se concentreze pe susținerea proiectelor ecologice bazate pe cunoaștere.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții importante referitoare la o politică industrială adaptată erei globalizării. Criza economică globală a afectat industria europeană și, prin urmare, pentru a putea combate efectele crizei și a aborda provocările, UE are nevoie de o abordare privind politica industrială care să combine competitivitatea, durabilitatea și munca decentă și care, în același timp, să poată să stimuleze economia, să promoveze ocuparea forței de muncă, să reducă degradarea mediului și să amelioreze calitatea vieții. Sunt de acord cu solicitarea adresată prin rezoluție Comisiei și statelor membre de a elabora o strategie industrială ambițioasă, ecoeficientă și ecologică pentru a reface capacitatea de producție pe teritoriul UE și a crea locuri de muncă de înaltă calitate și bine plătite pe teritoriul UE. Parlamentul European subliniază importanța deosebită a IMM-urilor în mediul industrial, în special când estre vorba de asigurarea de locuri de muncă pe termen lung la nivel local și de menținerea vitalității economice și creative, precum și a unui nivel susținut de creștere. Prin urmare, este necesar să continuăm să lucrăm pentru a obține un mai bun acces la oportunitățile de finanțare pentru IMM-uri și în special pentru a crea posibilități de capital de risc viabil; pentru a consolida, în contextul noii arhitecturi a pieței financiare, posibilitățile de finanțare pentru IMM-uri și sursele de finanțare preferate de acestea; pentru a deschide piețe și a crea condiții de concurență loială, permițând mai multor antreprenori și mici companii să crească și să se dezvolte în companii care să-și desfășoare activitatea în întreaga Europă.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Criza economică mondială a afectat industria europeană, făcând și mai dificilă adaptarea la provocările pe care le reprezintă trecerea la o industrie bazată pe cunoaștere și rentabilitate, fapt care afectează puternic dezvoltarea industrială și piața forței de muncă. Pentru a putea face față acestor provocări, consider că este nevoie de o abordare a politicii industriale care să combine competitivitatea, durabilitatea și munca decentă și care să poată conduce la stimularea economiei și a ocupării forței de muncă, la reducerea degradării mediului și la îmbunătățirea calității vieții în Uniunea Europeană. Acest raport sprijină progresul industrial printr-o reglementare și o stimulare a pieței inteligentă și orientată spre viitor, care să fie bazată pe viziuni coerente referitoare la evoluțiile pieței și care să sprijine tendințele globale spre forme ecologice, durabile și inovatoare de producție, distribuție și consum. Am votat în favoarea acestui raport deoarece cred că reușita politicii industriale din Uniunea Europeană depinde de ancorarea solidă a acesteia într-o nouă arhitectură a sectorului financiar, care să promoveze investițiile și să împiedice speculația, precum și într-o politică macroeconomică în care politica fiscală, economică și bugetară a Uniunii să fie orientate în direcția creșterii și creării de locuri de muncă durabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Dezindustrializarea este un fapt stabilit în Europa. Poziția tehnologică și economică a Europei este în pericol prin globalizare și concurența intensă din partea țărilor care cunosc un ritm rapid de dezvoltare. Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să adopte o politică industrială care să combine competitivitatea, durabilitatea și munca decentă. Obiectivele sunt după cum urmează: stimularea economiei și a ocupării forței de muncă, reducerea degradării mediului și îmbunătățirea calității vieții. Aceasta este orientarea acestei rezoluții, pe care am susținut-o. Sunt în special în favoarea lansării de obligațiuni europene, pentru a permite Uniunii Europene să finanțeze inovația, infrastructurile și reindustrializarea.

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward (ALDE), în scris. (GA) În sectorul industrial din UE sunt angajate 57 de milioane de persoane, iar 75 % dintre exporturile europene implică acest sector. Acest sector va deveni un punct central al competitivității viitoare a UE. Salut conținutul Strategiei Europa 2020 referitor la încurajarea locurilor de muncă de înaltă calitate și a formării pentru a ajuta și a susține dezvoltarea bazei industriale și, prin urmare, am votat în favoarea raportului.

Deoarece IMM-urile sunt cele care produc două treimi dintre locurile de muncă din sector, salut conținutul raportului referitor la accesul întreprinderilor mici la oportunitățile de achiziții publice și rolul întreprinderilor mici în îmbunătățirea politicii industriale.

IMM-urile trebuie să beneficieze de un mai bun acces la programul-cadru și trebuie să le acordăm asistență și sprijin pentru transferul de tehnologie și inovare. Sunt de acord cu raportoarea, conform căreia UE ar trebui să dezvolte și să încurajeze grupurile inovatoare din zonele regionale. Principalele avantaje ale acestor centre sunt capacitatea lor de a transfera cunoștințe, de a dezvolta activitățile de cercetare, calificările și infrastructura și de a promova oportunitățile de ocupare a forței de muncă din zonele regionale.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Uniunea Europeană este cea mai mare piață din lume, dar noi nu exploatăm potențialul nostru imens. Suntem o piață foarte deschisă, dar ne confruntăm cu obstacole enorme în accesarea piețelor străine. Piața unică incompletă din domenii cum sunt forțele energetice ne obligă să ne plecăm în fața condițiilor impuse de părțile terțe, iar acest lucru are un efect direct asupra competitivității noastre. Viabilitatea industriei depinde de viabilitatea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii care, în ciuda măsurilor aprobate, trece printr-o perioadă dificilă. Sunt de acord că inovarea se află astăzi în centrul industriei, dar, în acest domeniu, nu prea putem să ne lăudăm cu capacitatea noastră de a reacționa la timp pentru a schimba condițiile pieței globale. Cred că astăzi dispunem de o imagine bine echilibrată și cuprinzătoare asupra industriei, iar statele membre și Comisia Europeană vor trebui acum să își aducă aportul pentru a asigura faptul că obiectivele noastre ambițioase permit crearea unei industrii moderne și competitive.

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Březina (PPE), în scris. (CS) Industria europeană continuă să se confrunte cu consecințele crizei economice și este nevoie de o abordare coordonată la nivelul UE pentru a le depăși cu succes. Trebuie elaborată o strategie industrială pentru UE, care să definească domeniile strategice de investiții și apoi să ia în considerare aceste priorități în viitoarele perspective financiare, în bugetele anuale și în politicile viitoare ale UE. Dezvoltarea industriei europene nu va avea loc fără fonduri ambițioase, în special în domeniul cercetării și cel energetic, cel al telecomunicațiilor și rețelelor de transport (RTE) și, prin urmare, în cadrul serviciilor publice care susțin mediul antreprenorial. Cu toate acestea, în opinia mea nu este nici necesar, nici oportun să începem să emitem obligațiuni europene în acest scop (euroobligațiuni sau obligațiuni pentru proiecte specifice). UE nu este o entitate politică suverană și, prin urmare, veniturile acesteia ar trebui, în principiu, să se realizeze din contribuția statelor membre. Ca să nu menționez faptul că ideea de euroobligațiuni implică o datorie și că ar putea să intre în conflict cu principiul unui buget european echilibrat. Sprijinul financiar acordat pentru inovare, infrastructură și reindustrializare ar trebui să se bazeze în principal pe intensificarea resurselor pentru cel de-al optulea Program-cadru pentru cercetare și dezvoltare și pentru Programul competitivitate și inovare, urmărind să asigure faptul că industria europeană rămâne competitivă la nivel global și, prin aceasta, folosind în mod eficace investițiile private.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Europa descoperă în prezent că a devenit mai puțin competitivă pe piețele globale. Astfel, Europa trebuie să găsească modalități de a-și consolida baza industrială pentru a aborda noile provocări. Acest raport, „O politică industrială integrată pentru era globalizării” vizează să prezinte propuneri de relansare a industriei europene. O politică industrială integrată și durabilă trebuie să se bazeze pe cercetare științifică, pe inovare, pe o eficiență sporită a resurselor, pe o strategie privind mărfurile, pe consolidarea întreprinderilor mici și mijlocii și pe dezvoltarea rețelelor regionale. Este esențial în special ca eficiența resurselor și introducerea tehnologiilor informației și comunicațiilor să reprezinte baza revoluției industriale, astfel încât să intensifice competitivitatea, creșterea economică și ocuparea forței de muncă. Salut în special importanța acordată industriei europene tradiționale, care este esențială pentru economia noastră. Măsuri cum ar fi introducerea noilor tehnologii și intensificarea eforturilor de cercetare științifică și inovare din sectoare cum ar fi industria producătoare au o importanță crucială. Acesta este singurul mod prin care vom putea să readucem industria europeană într-o poziție de lider la nivel mondial.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Castex (S&D), în scris.(FR) Politica industrială este esențială pentru Uniunea Europeană, iar acest raport reprezintă o oportunitate pentru Comisia Europeană: comunicarea inițială a fost dezamăgitoare. Activitatea Parlamentului oferă Comisiei propuneri concrete, pe care aceasta trebuie să le adopte. Acest raport ar trebui să fie legat de propunerile noastre, pe care Parlamentul European, în ansamblu, le-a adoptat în această săptămână, incluzând în special principiul unei „taxe pe tranzacțiile financiare” la nivel european și al emiterii de obligațiuni europene (euroobligațiuni). Politicile noastre trebuie să arate că inovarea socială și inovarea tehnologică sunt compatibile.

 
  
MPphoto
 
 

  Jorgo Chatzimarkakis (ALDE), în scris. (DE) În cadrul votului privind raportul Lange, mă abțin la alineatul 31 din cauza formulării ambigue, care se referă la euroobligațiuni (Eurobonds) și la obligațiunile pentru proiecte specifice (Project bounds). Însă, în ansamblu, votez în favoarea raportului, deoarece nu am nimic împotriva obligațiunilor pentru proiecte specifice în sine. Obligațiunile pentru proiecte specifice sunt folosite pentru finanțarea unor proiecte de inovare, infrastructură și reindustrializare de mari dimensiuni. Nu este vorba de instrumente pentru comunitarizarea datoriilor, ca în cazul euroobligațiunilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris.(FR) În mod evident, Europa trebuie să elaboreze o strategie industrială europeană pe termen lung. Nu putem să fim singura regiune economică din lume care să aplice unilateral principiile comerțului liber în timp ce nu avem nicio informație despre acțiunile principalilor noștri concurenți. Comisia Europeană trebuie să-și dea seama de faptul că, odată cu criza, normele instituite nu mai sunt adecvate pentru economia de astăzi și că este timpul să consolidăm semnificativ arsenalul antidumping al Uniunii Europene și aplicarea principiului general al reciprocității în domeniul comercial. Uniunea Europeană are nevoie de o strategie europeană care să fie folosită ca vehicul pentru proiectele industriale majore precum Galileo și ITER. De asemenea, trebuie să-și sprijine sectoarele de producție și baza de IMM-uri. Trebuie să-și promoveze și să-și intensifice investițiile în cercetare și dezvoltare ca să încerce să-și mențină poziția de lider în domeniul înaltei tehnologii. În mod similar, trebuie să intensifice lupta împotriva contrafacerii și să prezinte o politică ofensivă cu privire la brevetele europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Karima Delli (Verts/ALE), în scris.(FR) Acest text nu se remarcă prin calitatea sa, deoarece este rezultatul unui compromis foarte mare între deputații europeni. El conține atât elemente pe care Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană le consideră pozitive, cât și anumite idei pe care am încercat în zadar să le denunțăm. Totuși, cel mai important lucru este că permite deputaților să exprime o opinie destul de progresivă cu privire la programul emblematic al Strategiei Europa 2020 dedicat industriei.

Astfel, textul solicită ca sistemele de transport să devină mai durabile prin folosirea unor tehnologii mai eficiente, prin interoperabilitate și prin soluții de mobilitate inovatoare. Acesta subliniază necesitatea de a pune economiile energetice și cele ale resurselor în centrul politicii industriale europene. În acest sens, reamintește potențialul imens de creare a locurilor de muncă și beneficiile obținute prin reducerea costurilor pe care se preconizează că le va produce îmbunătățirea eficienței energetice.

Prin urmare, la baza inițiativelor din toate sectoarele industriale trebuie să se afle adoptarea unor măsuri care să asigure îmbunătățirea eficienței energetice. Deputații au urmărit și să încurajeze eforturile depuse pentru refacerea deficiențelor de competență pentru a promova calificările forței de muncă și a atrage mai mulți noi absolvenți către industrie.

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Dušek (S&D), în scris.(CS) Industria produce aproximativ o treime din PIB-ul UE, produsele industriale reprezintă trei sferturi din exporturi și în industrie lucrează 57 de milioane de cetățeni europeni. Industria europeană trecea deja printr-un proces de restructurare înainte de începerea crizei. În prezent, aceasta este influențată în special de dezvoltarea rapidă și în continuă schimbare a economiei globale, precum și de intensificarea concurenței. Se dezvoltă o nouă formă de globalizare, conducând către o societate globală bazată pe cunoștințe, cercetare și inovare. Nevoia de a reduce schimbările climatice și de a menține nivelele de biodiversitate conduce industria către o producție care implică „zero” emisii CO2 și o utilizare eficientă a resurselor. Industria europeană ar trebui să continue să mențină o poziție strategică în sectoarele-cheie și fructifice oportunitățile de recuperare durabilă vizând să asigure cel mai mare număr de locuri de muncă posibil pentru lucrătorii calificați. Raportorul propune un întreg ansamblu de măsuri pentru a obține acest lucru. Sunt de acord și susțin ideea creării unui lanț de aprovizionare inovator, a unei mai mari eficiențe a utilizării resurselor, a unei folosiri mai eficace a contractelor publice, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), a unei producții mai intensificate a așa-numitei energii nepoluante și a incluziunii la o scară în general mai largă a IMM-urilor în conceptul de industrie europeană. Raportul este util pentru industria europeană, raportoarea înțelege cu adevărat acest aspect și, prin urmare, votez pentru adoptarea raportului.

 
  
MPphoto
 
 

  Ioan Enciu (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport deoarece cred că reprezintă un pas înainte pe calea obținerii unei politici industriale solide, coerente și bazate pe crearea locurilor de muncă pentru forța de muncă europeană. Domeniul cercetării și inovării este un motor esențial pentru inovare și comerț și va rămâne unul dintre elementele esențiale ale politicii industriale din UE. Consider că industria joacă un rol esențial în menținerea locurilor de muncă din Europa și, de aceea, trebuie să intensificăm eforturile de menținere a unei baze industriale solide, să devenim cea mai competitivă economie din lume și să asigurăm existența unor rețele strânse între companiile din state membre diferite, pentru a atinge priorități industriale comune. Unele dintre amendamentele mele incluse în raport se referă la reducerea termenului de comercializare a produselor noi, asigurarea faptului că producția europeană consolidează bazele economiei europene și simplificarea programelor de finanțare pentru industrie.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că sprijin ideea că numai o strategie industrială care este ambițioasă și eficientă din punct de vedere ecologic poate să reînnoiască și să stimuleze capacitatea productivă a Europei și să obțină un rol central în crearea unor locuri de muncă cu înaltă calificare și bine plătite în cadrul UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Într-un moment în care Europa se confruntă cu o criză fără precedent cauzată, deși nu în întregime, de buget, nu putem să uităm rolul de lider al industriei, care reprezintă 37 % din produsul intern brut al Europei și provocările cu care se confruntă într-o lume globalizată în care economiile în curs de dezvoltare – și, de asemenea, Statele Unite – se angajează să adopte politici industriale agresive bazate pe investiții masive în cercetare și dezvoltare din sectoare-cheie și concurează cu Europa, având avantajul că nu sunt supuse acelorași constrângeri de mediu, sociale și privind ocuparea forței de muncă. Nu există o soluție miraculoasă pentru aceasta. În ciuda numeroaselor sale avantaje, Strategia Europa 2020 nu este o baghetă magică pentru industria europeană într-o lume în care concurența este globală și acerbă.

Prin urmare, cred că singura cale pentru industria europeană este să se specializeze și să se angajeze, într-adevăr, în direcția calității și a celor mai noi tehnologii, împreună cu raționalizarea costurilor și asigurarea unei mai mari eficiențe în gestionare. Trebuie preferate produsele europene, nu pentru că sunt mai ieftine – asta nu se va întâmpla niciodată –, ci pentru că sunt mai bune și mai inovatoare. Numai excelența industriei europene va putea duce acest lucru la îndeplinire. Sperăm să putem să facem față provocării.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Importanța industriei europene este indiscutabilă. Aceasta reprezintă trei sferturi din exporturi, o treime din valoarea adăugată brută a UE și o treime din locurile de muncă. Deși este dinamică, aceasta nu a fost scutită de criza economică și trebuie să ocupe un rol important pe agenda politică europeană susținută prin acest raport. Într-adevăr, politica industrială ar trebui să se afle în centrul preocupărilor noastre pentru că referă la viitor prin crearea de locuri de muncă și promovarea investițiilor în producție. Cu toate acestea, ne prezintă și o serie de provocări: cum putem să garantăm durabilitatea resurselor atunci când ne confruntăm cu schimbările climatice? UE are nevoie de o politică industrială coerentă, care să transmită companiilor încredere și să le ajute în depășirea crizei. Trebuie să promoveze o industrie modernă, care este eficace, reduce costurile energetice și producția de CO2 și este responsabilă din punct de vedere ecologic și, de asemenea, este competitivă, implicată în cercetare, inovare și reciclarea materiilor prime. Aceasta pentru că nu putem să uităm că o politică industrială este și o politică socială și, prin urmare, votez în favoarea acestui raport. Cu toate acestea, aș dori să atrag atenția asupra necesității de a consolida sprijinul acordat întreprinderilor mici și mijlocii, care angajează majoritatea lucrătorilor din sectorul de afaceri al UE și să implementăm marcarea originii.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Acesta este un alt raport plin de contradicții. Pe de o parte, include câteva aspecte pozitive, care apără industria și întreprinderile mici și mijlocii și pe care le apreciem. Existența unei industrii moderne și eficiente, care creează locuri de muncă și este durabilă din punct de vedere ecologic, este un instrument important pentru dezvoltare în fiecare țară și regiune. Cu toate acestea, actualul cadru al politicilor UE în care, în ultimii ani, s-au înrăutățit cele mai negative aspecte, este extrem de nefavorabil acestui demers. Mai degrabă a promovat dezmembrarea unor centre de producție importante, dezindustrializarea, eliminarea locurilor de muncă și o dependență tot mai mare în nenumărate țări și regiuni. Liberalizarea și politicile de dereglementare în comerțul internațional sunt un element central al acestui cadru politic și contribuie decisiv la existența situației actuale. Cu toate acestea, raportul insistă asupra susținerii acestor politici. Le susține, însă le ignoră efectele. De asemenea, insistă asupra principiului sacrosanct al „concurenței libere” și asupra consolidării pieței interne, ambele decurgând din cadrul amintit, asupra parteneriatelor public-privat și chiar asupra sinergiilor dintre investițiile civile și militare. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene /Stânga Verde Nordică a urmărit să elimine aceste aspecte extrem de negative din cadrul raportului, menținând aspectele pozitive. Din păcate, toate propunerile au fost respinse de majoritatea deputaților din Parlament. De aceea am votat împotrivă.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Din păcate, niciunul dintre amendamentele noastre, care au vizat eliminarea celor mai negative aspecte incluse în raport, nu a fost acceptat. Prin urmare, la votul final privind rezoluția Parlamentului, am votat împotrivă.

Astfel cum am amintit în cadrul dezbaterii din plen, cu toate că în raport există aspecte pozitive, există și numeroase poziții contradictorii. În timp ce, pe de o parte, pretinde că apără industria și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), pe de altă parte, conține propuneri care insistă asupra liberalizării comerțului liber și a liberei concurențe, asupra consolidării pieței interne, asupra parteneriatelor public-privat și chiar asupra sinergiilor dintre investițiile civile și militare.

Am dori să avem industrii care să fie eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, care să fie mai puțin dependente de carbon, care să valorifice locurile de muncă cu drepturi și care să garanteze drepturi egale pentru femei în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, promovări, salarii și participare în cadrul organismelor de conducere și administrative.

Noi susținem alte politici, în special în ceea ce privește politica industrială, comerțul exterior, politicile financiare, de cercetare, științifice și de inovare, care susțin IMM-urile, precum și angajamentul pentru formarea și calificarea lucrătorilor și pentru demnitatea celor care lucrează.

 
  
MPphoto
 
 

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. (IT) Raportul dlui Lange privind o politică industrială adaptată erei globalizării analizează aspecte extrem de importante, cum ar fi accesul la creditele pentru întreprinderi și, mai presus de toate, pentru întreprinderile mici și mijlocii. Apreciez în special ideea de a lega mediul industrial de universități pentru a susține universitățile europene, revenind, astfel, la obiectivele UE 2020. Prin urmare, am acordat un vot favorabil.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. (IT) Strategia Europa 2020 a recunoscut necesitatea de stabilire a unei noi politici industriale pentru a menține o bază industrială solidă și durabilă în Europa.

O industrie solidă și prosperă este, într-adevăr, un factor-cheie pentru creșterea economică în Uniunea Europeană și, prin urmare, în contextul actual al globalizării și al unei concurențe internaționale intense, este esențial să creăm un cadru care să fie și mai favorabil dezvoltării sale. Cu siguranță, acest raport ar trebui să fie aplaudat pentru că a prezentat un sondaj detaliat privind politica industrială în lumina crizei economice, care a afectat semnificativ sectorul și, de asemenea, pentru a furniza diferite repere pentru revitalizarea corespunzătoare a industriei europene.

Din acest motiv cred că este important ca obiectivele politice stabilite în inițiativa emblematică prezentată anul trecut la 28 octombrie de dl Tajani să fie transpuse în acțiuni concrete cum ar fi, de exemplu, consolidarea și internaționalizarea întreprinderilor mici și mijlocii, asigurarea unui acces mai ușor la credite și definirea unui nou model de inovare industrială. În plus, Europa trebuie să-și asume riscul de a spori productivitatea prin noi idei rezultate din intensificarea investițiilor în cercetare, care trebuie să reprezinte noul motor de refacere a excelenței europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Adam Gierek (S&D), în scris.(PL) Piața globală reacționează la necesitatea de a corespunde cererilor modelului de consum, care s-a format deja în societățile dezvoltate și în cele în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, apare o competitivitate „cu orice preț”, prin aceasta referindu-mă la o competitivitate care nu este influențată doar de spiritul inovator al industriei și de modificările din modelul de consum.

Putem să includem următoarele elemente în catalogul fenomenelor nefavorabile care însoțesc competitivitatea: modelul de consum impus de industrie, care irosește energia și materiile prime; concurența bazată nu pe superioritatea metodelor folosite, ci pe supremația financiară a corporațiilor monopoliste bogate; competitivitatea fragmentară, care vizează numai etapa finală a procesării și nu competitivitatea brută, prin aceasta referindu-mă la o competitivitate care ia în considerare pregătirea materiei brute și a materialelor de producție; preluarea piețelor de materii brute și energetice de către corporații supranaționale, care, adesea, nu sunt europene; majorarea prețurilor la energie, și, în consecință, la materiile brute, prin reglementări care impun statelor membre un sistem de comercializare a emisiilor; concurența neloială impusă în principal de corporații supranaționale de mari dimensiuni, inclusiv de corporații financiare.

Consider acest raport un bun început al unei discuții foarte importante despre viitorul industriei competitive din Europa și, astfel, al Europei în sine, și, prin urmare, am votat pentru adoptarea lui.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris.(FR) Regret că acest raport nu a fost prezentat mai devreme, de exemplu când Bruxelles-ul denunța crearea campionilor industriali sau când Mittal prelua Arcelor în mod ostil, privând Europa de singurul său gram de fier și de industria metalurgică pe care o mai avea. Timp de zeci de ani, Uniunea Europeană a muncit din greu să distrugă materialul nostru industrial și locurile noastre de muncă din industrie prin politici sectoriale europene, prin politica europeană în materie de concurență, prin politica privind comerțul liber, pe care toți le-ați lăudat, le-ați susținut și le-ați promovat în mod sistematic. În fața dezastrului încercați acum să reveniți la ceea ce Front national propune de foarte mult timp: recunoașterea caracterului crucial al bazei industriale, dezvoltarea sectoarelor strategice, protejarea împotriva concurenței neloiale și susținerea pătrunderii pe piețele externe, garantarea și asigurarea aprovizionării cu materii prime, reglementarea ofertelor de preluare, introducerea unor obligații strategice, socioeconomice și de serviciu public pentru politica din domeniul concurenței, furnizarea de sprijin pentru sectoarele emergente sau inovatoare și așa mai departe.

Cu toate acestea, este destul de târziu și Europa, care și-a păstrat bazele ideologice ultraliberale, nu este, cu siguranță, cel mai bun nivel la care să se ia decizii și să se pună în aplicare astfel de politici.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am fost de acord cu acest raport pentru că industria UE reprezintă aproximativ o treime din valoarea adăugată brută din UE, aproape trei sferturi din exporturile europene fiind compuse din bunuri industriale, și asigură o treime din locurile de muncă, oferind mijloacele de trai pentru aproximativ 57 milioane de oameni. Recenta criză economică profundă a afectat industria europeană. Totuși, criza a subliniat și importanța industriei pentru economia UE și a evidențiat faptul că nu au fost întreprinse destule eforturi pentru a aborda în mod cuprinzător nevoile acesteia în contextul actualului climat problematic. Creșterea producției este la cel mai scăzut nivel din ultimele două decenii și anumite industrii europene sunt într-o criză permanentă ca o consecință a concurenței neloiale din țări terțe, în special în domeniul relațiilor de muncă, al protecției mediului și al proprietății industriale și intelectuale. Pe măsură ce Statele Unite, Japonia și China urmează o politică industrială activă și solidă susținută prin produse și servicii de ultimă generație, există pericolul ca industria europeană să rămână în urmă. O politică industrială integrată și durabilă din UE ar trebui să se bazeze pe următoarele aspecte-cheie: necesitatea de a înființa un lanț de inovare care să lege cercetarea științifică și adaptarea practică, de a utiliza resursele în mod mai eficient și de a îmbunătăți producția de energie.

Trebuie să solicităm Uniunii Europene să lanseze strategii care să aducă schimbări pe termen lung și să urmeze o politică educațională care să corespundă nevoilor pieței muncii. Este necesar să combatem răspândirea economiei subterane și a muncii ocazionale nedeclarate pe perioada crizei, care denaturează concurența, și există și propuneri pentru facilitatea participării IMM-urilor la achizițiile publice.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvana Koch-Mehrin (ALDE), în scris. (DE) În cadrul votului privind raportul Lange, mă abțin la alineatul 31 din cauza formulării ambigue, care se referă la euroobligațiuni (Eurobonds) și la obligațiunile pentru proiecte specifice (Project bounds). Însă, în ansamblu, votez în favoarea raportului, deoarece nu am nimic împotriva obligațiunilor pentru proiecte specifice în sine. Obligațiunile pentru proiecte specifice sunt folosite pentru finanțarea unor proiecte de inovare, infrastructură și reindustrializare de mari dimensiuni. Nu este vorba de instrumente pentru comunitarizarea datoriilor, ca în cazul euroobligațiunilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) În opinia mea, votul de astăzi reprezintă un important pas înainte pe calea trecerii de cealaltă pare a crizei economice și financiare care a lovit Europa și industriile sale. Într-adevăr, rezoluția analizează un sector-cheie care are nevoie de sprijin, pentru a permite Uniunii Europene să pună în aplicare o politică industrială care trebuie să combine atingerea unor nivele înalte de producție cu un angajament pentru reînnoirea competitivă și durabilă. Din acest motiv, aplaud trimiterea la Strategia Europa 2020, care trebuie să funcționeze ca lumină călăuzitoare pentru punerea completă în aplicare a acțiunilor prioritare ale Europei prin investiții imense în inovare și cercetare, care sunt necesare pentru creșterea și dezvoltarea din Europa. În general, consider că dl raportor Lange a făcut o treabă bună, reușind să reunească idei și sugestii provenind din peste 500 de amendamente și să elaboreze un raport cu care sunt de acord și pe care îl susțin, exceptând brevetul european. Într-adevăr, consider că decizia de a iniția o cooperare mai bună într-un sector de importanță strategică – respectiv, proprietatea intelectuală – nu este o decizie bună și nici una care va atrage efecte pozitive pentru industria europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris.(PL) O politică industrială adaptată erei globalizării devine o problemă importantă pentru Uniune și pentru statele membre. Încercarea de reducere la minimum a costurilor de producție și a prețurilor devine motivul care a determinat oprirea producției industriale din Uniune, mutând fabricile în afara UE și importând, apoi, producția. Acest lucru are efecte adverse: pierderea capacității de dezvoltare industrială, formare tehnică și spirit inovator și, prin urmare, o dependență de alte țări. Sectoare industriale întregi se află în declin, cum este cazul industriei de construcții navale din Polonia. Cerințele de mediu mai stricte introduse numai pe teritoriul UE și tolerarea activităților de dumping ale producătorilor asiatici accelerează dezindustrializarea Europei. Este nevoie de o politică judicioasă, care va permite Europei să-și mențină caracterul industrial.

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Recenta criză economică a confirmat că întreprinderile mici și mijlocii rămân motorul dezvoltării economice și sociale, cu un rol esențial în promovarea competitivității economice și crearea de locuri de muncă. Apreciez acest raport și consider că este necesară revizuirea și consolidarea instrumentelor UE care sprijină competitivitatea, în vederea raționalizării procedurilor administrative și facilitarea accesului la finanțare pentru IMM-uri. De asemenea, este imperativă introducerea unor mecanisme inovatoare de stimulare, bazate pe atingerea obiectivelor legate de o creștere inteligentă, sustenabilă și cu caracter integrator, precum și promovarea unei cooperări mai strânse cu instituțiile financiare. O formă importantă de finanțare a inovării pentru IMM-uri prin intermediul Băncii Europene de Investiții o reprezintă mecanismul de finanțare cu partajarea riscului. Pentru succesul acestuia, însă, Comisia Europeană trebuie să pună la dispoziție mult mai multe resurse, inclusiv prin intermediul fondurilor de inovare ale FEDER, pentru a promova investițiile private directe și mecanismele de finanțare inovatoare, în favoarea proiectelor inovative cu risc înalt și a proiectelor la care participă IMM-uri.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Sunt de acord cu acest raport, care susține că o strategie UE de promovare a resurselor umane solide și calificate cu potențial creativ puternic și implicare activă în inovare și dezvoltare, a tehnologiilor/proceselor/soluțiilor noi și inovatoare, care creează valoare adăugată, a cercetării și dezvoltării orientate către necesitatea unei dezvoltări durabile, a unui lanț de aprovizionare eficient, pentru crearea unor bunuri și servicii de înaltă calitate, a unei producții și a unui sistem de gestionare organizate mai eficient, a unei eficiențe globale a resurselor, care să conducă la reducerea amprentei de carbon, a mijloacelor de transport durabile și eficiente din punctul de vedere al costurilor, a logisticii inteligente și eficiente și a infrastructurii de înaltă calitate, a pieței unice consolidate și complet funcționale și a condițiilor de concurență echitabile în relațiile comerciale cu țările terțe reprezintă singurul mijloc de creștere a durabilității și competitivității industriei europene și, astfel, de menținere a poziției sale de lider global.

 
  
MPphoto
 
 

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. (CS) Raportul privind o politică industrială adaptată erei globalizării este un document important în contextul crizei care a afectat economia europeană și producția industrială în special. Cu toate acestea, nu include principala problemă – adevărata cauză a imenselor probleme economice. Acesta este capitalismul global al liberei concurențe și al neoliberalismului dezlănțuit, pe care, din păcate, se bazează UE. UE nu are nevoie de și mai multe documente strategice analizate, întoarse, practic, pe toate părțile de către Comisie, ci există o nevoie stringentă de o schimbare la bază și, în special, de a se îndrepta către o uniune socială și liniștită cu un sector financiar reglementat. Deoarece dezbatem un document „strategic” ca atare, cunoaștem, din experiență, că nu este atât de greu să elaborăm astfel de documente pe cât este să le dezvoltăm ulterior în fiecare domeniu și să monitorizăm și să evaluăm în mod flexibil efectele măsurilor propuse. Domeniul drepturilor de proprietate intelectuală, de exemplu, incluzând drepturile industriale, este o dovadă a acestui lucru.

 
  
MPphoto
 
 

  Gesine Meissner (ALDE), în scris. (DE) În cadrul votului privind raportul Lange, mă abțin la alineatul 31 din cauza formulării ambigue, care se referă la euroobligațiuni (Eurobonds) și la obligațiunile pentru proiecte specifice (Project bonds). Însă, în ansamblu, votez în favoarea raportului, deoarece nu am nimic împotriva obligațiunilor pentru proiecte specifice în sine. Obligațiunile pentru proiecte specifice sunt folosite pentru finanțarea unor proiecte de inovare, infrastructură și reindustrializare de mari dimensiuni. Nu este vorba de instrumente pentru comunitarizarea datoriilor, ca în cazul euroobligațiunilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Industria europeană reprezintă aproximativ o treime din valoarea adăugată brută a UE, aproximativ trei sferturi din exporturile europene fiind legate de bunurile industriale și o treime din locurile de muncă. Mai mult decât atât, are un efect multiplicator, ceea ce înseamnă că, pentru fiecare loc de muncă din industrie se creează aproximativ două locuri de muncă suplimentare în domeniul serviciilor asociate. Având în vedere acest lucru, nimeni nu contestă importanța sectorului industrial pentru economia statelor membre, dar criza economică a proiectat îndoieli asupra importanței acestui sector în detrimentul sectorului financiar și celui al serviciilor și este timpul să revizuim această situație și să revenim la investiții masive în acest sector. Industria europeană se îndreaptă în direcția specializării și angajării față de calitatea produselor sale, precum și față de cele mai noi tehnologii. Rezultatele producției industriei noastre trebuie să se distingă prin inovare și calitate, niciodată prin preț.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Pentru a continua să fim competitivi în contextul schimbărilor economice mondiale, nu trebuie să neglijăm sectorul economic semnificativ, reprezentat de industrie. Durabilitatea, ca și condițiile de muncă umane, ar trebui atât încurajate, cât și cerute, deoarece concurența din partea statelor emergente, cum ar fi China, India și Brazilia se intensifică și, prin urmare, presiunea asupra pieței interne europene sporește și mai mult. Durabilitatea și creșterea sunt două cuvinte-cheie auzite adesea, în primul rând în cadrul politicii industriale, însă punerea lor în aplicare este foarte nesigură, mai ales din cauza lipsei resurselor disponibile. Mă abțin, deoarece consider că măsurile propuse nu vor fi, sub nicio formă, suficiente pentru a garanta Europei primul loc în sectorul industrial mondial.

 
  
MPphoto
 
 

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții pentru că industria UE a fost puternic afectată de actuala criză economică. În mediul de astăzi există concurență masivă în industrie și, prin urmare, sectorul industrial trebuie să rămână competitiv și inovator și să susțină ideile inovatoare și calitatea, precum și poziția de lider în domeniul tehnologic. Trebuie să intensificăm facilitățile, să transferăm tehnologii înalte și să facilităm transpunerea acestora în rândul companiilor. Trebuie să depunem toate eforturile ca să asigurăm faptul că resursele (mineralele) existente sunt utilizate în mod corespunzător în cadrul Uniunii Europene, evitând exportul acestora în afara granițelor UE și să oprim formarea oligopolurilor în comerț. Sprijinul european nu ar trebui să se orienteze către o rezolvare rapidă, ci către investiții viitoare care să fie concentrate pe crearea locurilor de muncă, pentru ca fiecare cetățean să aibă de lucru în propria țară. O atenție specială trebuie să fie acordată așa-numitei probleme a regiunilor cu un nivel de dezvoltare industrială redus sau o rată ridicată de șomaj. Prin urmare, trebuie să promovăm înființarea parcurilor tehnologice, industriale și științifice și a centrelor corporative. Aceste organizații sunt deosebit de importante pentru crearea și dezvoltarea activă a tehnologiilor moderne și asigurarea dezvoltării și modernizării economice, creând, în același timp, noi locuri de muncă. Întreprinderile mici și mijlocii trebuie încurajate să investească în grup. Pentru acestea, ar trebui creat un mediu de afaceri favorabil și ar trebui redusă povara administrativă. Birocrația adânc înrădăcinată împiedică dezvoltarea industrială și afectează competitivitatea produselor create.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Lange pentru că, în paralel cu Strategia Europa 2020, Uniunea Europeană trebuie să lucreze în direcția dezvoltării solide și a utilizări mai bune a resurselor, pentru a asigura inovarea. Raportul privind o politică industrială adaptată erei globalizării prezintă exact aceste obiective: inovarea industrială și simplificarea legislației existente având ca punct central interesul cetățenilor și rolul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) – motorul economiei europene. IMM-urilor trebuie să li se garanteze condiții favorabile și un acces mai ușor la finanțare. Este important să subliniem faptul că mijlocul prin care va fi realizată o politică industrială dinamică de vârf sunt fondurile structurale care, dacă sunt folosite corect, vor pune bazele creșterii economice în Europa.

 
  
MPphoto
 
 

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Industria UE este responsabilă pentru aproximativ 1/3 din valoarea adăugată brută în UE, aproape 3/4 din exporturile europene constând în bunuri industriale, și pentru 1/3 din ocuparea forței de muncă, asigurând cele necesare traiului pentru circa 57 de milioane de cetățeni (plus efectul său multiplicator, conform căruia fiecare loc de muncă în domeniul industriei creează aproximativ alte două în domeniul serviciilor aferente). Există 15 elemente-cheie: construirea unui lanț al inovării, utilizarea mai eficientă a resurselor, obiective clare pentru produse durabile, licitații publice, îmbunătățirea producției nepoluante de energie, strategie privind materiile prime, reorganizarea comerțului pentru o coexistență justă și o producție durabilă, configurarea unei politici industriale sectoriale obligatorii, implicarea IMM-urilor, domenii regionale de acțiune, asigurarea anticipării transformărilor industriale, restructurarea, îmbunătățirea calificărilor, participarea lucrătorilor la luarea deciziilor, politici pe termen lung.

Politica industrială a UE trebuie să fie orientată atât spre o reînnoire durabilă, eficientă din punct de vedere ecologic și competitivă la nivel global a bazei industriale, cât și spre o tranziție durabilă de la o industrie preponderent axată pe producție la o industrie a cunoașterii, angajata clar să investească în UE și să încheie parteneriate strategice între firme în Uniune.

 
  
MPphoto
 
 

  Fiorello Provera (EFD), în scris. (IT) Prin intermediul acestui raport, Parlamentul a evidențiat aspecte importante, care merită să fie subliniate din punctul de vedere al creșterii industriei europene. Mă refer la recunoașterea rolului strategic al întreprinderilor mici și mijlocii și a necesității de a le facilita accesul la credite prin proceduri de finanțare simplificate, precum și a importanței internaționalizării ca factor-cheie al competitivității.

Legătura dintre inovare și mediul industrial prin relații permanente între întreprinderi și universități este, de asemenea, crucială și include comercializarea rezultatelor și încurajarea folosirii acestora. Din acest motiv, sprijin conținutul și propunerile din raportul dlui Lange.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Recenta criză economică și financiară a subliniat importanța industriei pentru economia UE, ceea ce înseamnă că este important să recunoaștem necesitatea unei abordări integrate privind politica industrială, care să combine competitivitatea, inovația și durabilitatea, și, în același timp, să își demonstreze capacitatea de a stimula creșterea, de a crea locuri de muncă și de a asigura conservarea mediului. Într-adevăr, industria europeană se confruntă cu numeroase provocări și, prin urmare, este vital să existe un angajament pentru investiții în noile tehnologii și soluții, în formarea personalului, în eficiența sistemelor de producție și în modele de gestionare, precum și în consolidarea întreprinderilor mici și mijlocii.

 
  
MPphoto
 
 

  Evelyn Regner (S&D), în scris. (DE) Am votat în favoarea raportului pentru că sunt convinsă că o politică industrială integrată pentru Europa este indispensabilă, în special în contextul noilor provocări impuse de globalizare și, prin urmare, este necesară o nouă dezvoltare a politicii industriale. Politica industrială are rolul de motor al ocupării durabile a forței de muncă, precum și al prosperității societății. Un singur loc de muncă din industrie creează cel puțin alte două locuri de muncă. Poziția Europei în cadrul politicii industriale este pusă tot mai mult la îndoială ca urmare a intensificării industrializării din țările emergente și a creșterii forței celor mai mari dintre concurenții noștri, cum ar fi Statele Unite și China. Prin urmare, trebuie să ne dezvoltăm mai mult; pentru aceasta, trebuie să ne asigurăm că ne vom reînnoi baza industrială prin adoptarea unor măsuri în sectoare specifice dar și prin garantarea, în general, a competitivității Europei la nivel global și a creșterii durabile a industriei europene. Raportul solicită, de asemenea, o politică industrială integrată, care să fie folosită ca bază pentru politica de mediu, cea în materie de concurență și cea privind comerțul, în scopul îmbunătățirii eficienței resurselor. În plus, raportul subliniază importanța parteneriatelor constructive cu lucrătorii și cu organizațiile sindicale. În raport este subliniată și necesitatea de a îmbunătăți coordonarea dintre instituțiile comunitare și cele din statele membre. Consider că aceste măsuri sunt absolut necesare. Acest raport prevede ca elaborarea viitoare a politicii industriale să fie abordată cu un nivel corespunzător de ambiție și prudență.

 
  
MPphoto
 
 

  Britta Reimers (ALDE), în scris. (DE) În cadrul votului privind raportul Lange, mă abțin la alineatul 31 din cauza formulării ambigue, care se referă la euroobligațiuni (Eurobonds) și la obligațiunile pentru proiecte specifice (Project bounds). Însă, în ansamblu, votez în favoarea raportului, deoarece nu am nimic împotriva obligațiunilor pentru proiecte specifice în sine. Obligațiunile pentru proiecte specifice sunt folosite pentru finanțarea unor proiecte de inovare, infrastructură și reindustrializare de mari dimensiuni. Nu este vorba de instrumente pentru comunitarizarea datoriilor, ca în cazul euroobligațiunilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. (IT) În cadrul sesiunii plenare de astăzi, am votat raportul dlui Lange, intitulat „O politică industrială pentru era globalizării". Industria europeană reprezintă aproximativ o treime din valoarea adăugată brută din UE, aproape trei sferturi din exporturile europene fiind compuse din bunuri industriale și asigură o treime din locurile de muncă, oferind mijloacele de trai pentru aproximativ 57 de milioane de oameni. Dacă este calculat efectul său multiplicator, prin care un loc de muncă din industrie creează aproximativ două locuri de muncă suplimentare în domeniul serviciilor asociate, impactul acesteia asupra locurilor de muncă este și mai important.

În plus, politica industrială a Uniunii ar trebui să fie orientată atât în direcția reînnoirii durabile, ecoeficiente și competitive la nivel global a bazei industriale, cât și în direcția unei tranziții durabile de la o industrie în special de producție către o industrie bazată pe cunoaștere. Integrarea tuturor politicilor UE pentru a combina toate aspectele care au un efect asupra industriei este crucială. Raportul din proprie inițiativă privind politica industrială al dlui Lange reiterează poziția exprimată în comunicarea dlui Tajani, comisarul pentru industrie, unele dintre idei vizând reînnoirea importantă a sectorului industrial ca urmare a crizei economice.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Parlamentul European a susținut, astăzi, o serie de acțiuni pentru promovarea competitivității industriei europene. Salut recunoașterea faptului că, pentru a depăși criza și provocările globalizării, energia și eficiența resurselor trebuie să reprezinte baza reînnoirii industriale europene. Durabilitatea trebuie să fie recunoscută ca aspect central al așa-numitei „analize a competitivității” și al așa-numitelor „bilanțuri de calitate”, care urmează a fi puse în aplicare de Comisie ca parte a inițiativelor sale pentru o mai bună reglementare. Raportul solicită, pe bună dreptate, sisteme industriale cu circuit închis, o mai mare productivitate, durabilitate și reutilizare a resurselor, reciclare și refabricare.

Raportul solicită și instrumente de susținere a dezvoltării și creșterii IMM-urilor ecoinovatoare, precum și a dezvoltării parcurilor industriale ecologice. Este important să aliniem politica industrială comunitară la obiectivele de mediu și la cele alte politicii energetice. Verzii se așteaptă din partea Comisiei să răspundă acestei provocări în viitoarele sale inițiative strategice, cum ar fi strategia privind eficiența resurselor, strategia privind materia brută și „Small Business Act”.

 
  
MPphoto
 
 

  Oreste Rossi (EFD), în scris. (IT) În sfârșit, Uniunea Europeană a recunoscut rolul fundamental al industriei, solicitând simplificarea accesului la creditare și reducerea birocrației. În ultimii ani, am fost martori la adoptarea unor măsuri care pot cauza poveri grele asupra industriei europene și pot favoriza concurența neloială a produselor importate din țările terțe. Aș dori să subliniez costurile care decurg din combaterea schimbărilor climatice și măsurile vizând reducerea sau eliminarea taxelor.

Raportul subliniază importanța cercetării ca instrument de eliminare a concurenței și ia act de formarea profesională a lucrătorilor și de informațiile care trebuie furnizate consumatorilor. Totuși, să nu uităm că, lăsând la o pare cuvintele frumoase, UE se confruntă cu riscul unei rupturi între statele membre, ceea ce are ca rezultat o dorință minimă de creare a unui viitor industrial comun. Mă refer la situația brevetului european, din care Uniunea a exclus Italia și Spania, și la promovarea unei cooperări intensificate între alte state membre. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece principiile pe care le prezintă merită a fi sprijinite.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris.(PL) Industria din Europa se confruntă nu numai cu efectele crizei economice, dar și cu noile provocări ale erei globalizării. Întreprinderile trebuie să reacționeze adecvat față de schimbările tot mai rapide a tendințelor economice. Economiile țărilor în curs de dezvoltare modifică echilibrul de forțe de pe piețele internaționale. Având în vedere dezvoltarea societății bazate pe cunoaștere, rolul cercetării științifice și al inovării, este, de asemenea, intensificat, acestea conducând la creștere economică și competitivitate. Problemele cu care trebuie să se confrunte economia UE includ schimbările demografice și scăderea productivității. Principalele obiective ale industriei UE sunt creșterea competitivității și a spiritului inovator. Pentru a le obține, este necesar ca, în același timp, să luăm o serie de măsuri. Este esențial să continuăm să lucrăm în direcția unei piețe unice și a armonizării legislației vamale și fiscale. Povara birocratică asupra întreprinderilor ar trebui redusă, iar cadrul juridic simplificat. Cooperarea dintre întreprinderi ar trebui consolidată prin intermediul grupurilor de întreprinderi, al rețelelor și al centrelor de excelență, și ar trebui să depunem eforturi pentru promovarea sinergiilor dintre universități și întreprinderi.

De asemenea, s-ar putea dovedi util să folosim mecanisme alternative, cum sunt parteneriatele public-privat, care să repartizeze riscurile între investitorii publici și cei privați și să folosească influența pentru a obține rezultate. Va fi crucial să susținem întreprinderile mici și mijlocii, care reprezintă baza industriei europene, prin asistență financiară în domeniul inovării și al transferului tehnologic și prin impunerea unor criterii inovatoare și durabile în ofertele de achiziții publice. Nu ar trebui să uităm să asigurăm creșterea cheltuielilor pentru cercetarea bazată pe cooperarea dintre sectorul public și cel privat.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport, care subliniază modalitățile în care poate fi consolidată baza industrială a UE. Industria asigură aproximativ o treime din locurile de muncă din UE și, de aceea, este vital să asigurăm viabilitatea permanentă a acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. (PT) Industria europeană și efectul său multiplicator reprezintă aproximativ o treime din valoarea adăugată brută a UE și asigură mijloacele de trai pentru 57 de milioane de persoane. Este necesar să creăm o politică industrială care să favorizeze coordonarea dintre statele membre și potențialul competitiv al acestora, astfel cum prevede Strategia Europa 2020. Relevanța acestui raport într-un moment de recesiune economică demonstrează că, în ciuda importanței sale, acest sector este lăsat în plan secundar. Această situație impune o analiză mai detaliată a provocărilor cu care va trebui să se confrunte industria europeană, în special restructurarea și reorientarea componenței sale în funcție de o societate globală bazată de cunoaștere prin inovare și cercetare, pentru a aborda competitivitatea economiilor emergente. În plus, se dezvoltă o nouă dinamică, schimbări climatice, evoluție demografică și procese de urbanizare/depopulare. Dintre cele 15 puncte prezentate de raportor, aș dori să subliniez măsurile care afectează întreprinderile mici și mijlocii (IMM), care reprezintă adevăratul motor de creștere în UE. Simplificarea procedurilor europene privind obținerea finanțărilor, furnizarea unui mai mare număr de informații de interes pentru IMM-uri în privința programelor operaționale, crearea rețelelor și grupurilor de inovare, precum și un sprijin mai puternic din partea Băncii Centrale Europene, sunt inițiative-cheie pentru succesul politicii industriale europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexandra Thein (ALDE), în scris. (DE) În cadrul votului privind raportul Lange, mă abțin la alineatul 31 din cauza formulării ambigue, care se referă la euroobligațiuni (Eurobonds) și la obligațiunile pentru proiecte specifice (Project bonds). Însă, în ansamblu, votez în favoarea raportului, deoarece nu am nimic împotriva obligațiunilor pentru proiecte specifice în sine. Obligațiunile pentru proiecte specifice sunt folosite pentru finanțarea unor proiecte de inovare, infrastructură și reindustrializare de mari dimensiuni. Nu este vorba de instrumente pentru comunitarizarea datoriilor, ca în cazul euroobligațiunilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Derek Vaughan (S&D), în scris. –Am susținut acest raport pentru că prezintă necesitatea unei politici coerente privind viitorul industriei pe teritoriul UE. Având în vedere că peste 60 de milioane de locuri de muncă din UE sunt create de producția industrială, o politică solidă va ajuta UE să combată câteva dintre provocările cu care se confruntă producătorii. Făcând parte din Strategia Europa 2020, acest raport prezintă 15 „pietre de temelie” pentru o politică solidă, care va asigura faptul că UE poate să țină pasul cu concurenții din Statele Unite, China și Japonia, care investesc masiv în cercetare și dezvoltare și în tehnologie de vârf, și cu țările care pot să micșoreze cheltuielile prin forță de muncă ieftină și se supun unor norme mai puțin stringente privind proprietatea intelectuală. Unele dintre cele mai utile recomandări prezentate în raport includ necesitatea unui lanț de inovare care să lege cercetarea în domeniul industriei de inovare și de aplicarea tehnologiei, precum și necesitatea unei accentuări mai puternice a eficienței resurselor și a durabilității, ceea ce continuă obiectivele Strategiei Europa 2020.

 
  
MPphoto
 
 

  Iva Zanicchi (PPE), în scris. (IT) M-am hotărât să votez în favoarea raportului din proprie inițiativă al dlui Lange, deoarece reprezintă contribuția Parlamentului la dezbaterea unei probleme de importanță majoră pentru mediul de afaceri: politica industrială europeană.

Raportul include o serie de aspecte pozitive, cum ar fi apelul general lansat către întreprinderile europene cu privire la respectarea normelor de mediu, dar numai în mod voluntar și fără amenzi aspre. Este reiterat corespunzător și rolul central al industriei – nu numai al politicii industriale – pentru creșterea Uniunii Europene. Acum, pe baza raportului votat astăzi, consider că este important ca toate instituțiile și părțile interesate să depună eforturi pentru a realiza obiectivele definite în acesta, transpunându-le în măsuri reale. Următoarele aspecte au o importanță deosebită: adoptarea unor măsuri de protecție a proprietății intelectuale; afirmarea unui model de inovare industrială care să urmărească obținerea excelenței; modernizarea industriilor, în special în ceea ce privește protecția mediului și utilizarea atentă a resurselor energetice și sprijinul acordat pentru crearea unor circumstanțe care să sprijine internaționalizarea întreprinderilor mici și mijlocii.

 
Ultima actualizare: 20 iulie 2011Notă juridică