Președinte – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind declarațiile Consiliului și ale Comisiei cu privire la învățămintele care trebuie trase în ceea ce privește siguranța nucleară în Europa în urma accidentului nuclear din Japonia.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. – (HU) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, în primul rând, permiteți-mi să spun că sunt mulțumită de faptul că acum continuăm dezbaterea care a început luna trecută. Pe de o parte, acest lucru dovedește gravitatea problemei, iar pe de altă parte, este o ilustrare a faptului că, dincolo de toate aceste reacții emoționale pe care ni le provoacă pe bună dreptate situația încă extrem de gravă din Japonia, instituțiile noastre intenționează să ia măsuri în această chestiune cu o prudență corespunzătoare. În același timp, aș dori să reafirm că suntem gata să oferim asistență continuă și concretă poporului japonez, atât sub formă de ajutor umanitar, cât și sub formă de asistență din partea experților nucleari. Consiliul European a afirmat acest lucru în mod clar la 25 martie.

În plus, aș dori să subliniez faptul că Președinția maghiară a reacționat imediat la dezastrul din Japonia, în special, prin activitățile legate de riscurile ridicate de energia nucleară. Permiteți-mi încă de la început să risipesc acele idei preconcepute pe care publicul și le poate forma în ceea ce privește siguranța nucleară, și anume faptul că UE conștientizează doar acum, în raport cu o situație de criză externă, importanța problemei. Aceasta este o eroare majoră deoarece, pe de o parte, în Europa este în vigoare de peste 25 de ani un cadru juridic referitor la acest subiect, pe care îl adaptăm continuu, cel mai recent, de exemplu, prin Directiva privind securitatea nucleară din 2009, iar pe de altă parte, asigurarea siguranței nucleare este un proces continuu, în timpul căruia ne perfecționăm treptat caietul de sarcini, tragem concluzii din evenimente cum ar fi cele care au avut loc acum la Fukushima și verificăm în mod regulat starea de siguranță reală a instalațiilor. În luna martie, Consiliul European a confirmat faptul că reacția UE trebuie să urmeze niște instrucțiuni care combină garantarea siguranței la fața locului cu perfecționarea cadrului de reglementare. Un aspect al acestui răspuns multidirecțional al UE este evaluarea cuprinzătoare a riscurilor și a siguranței centralelor nucleare europene, și anume, chestiunea „testelor de rezistență”.

Domeniul de aplicare a acestei chestiuni, precum și măsurile practice pe care le implică trebuie să fie stabilite ținând cont de evenimentele recente și utilizând la maximum expertiza disponibilă. Grupul european al autorităților de reglementare în domeniul securității nucleare și membrii acestuia, autoritățile naționale de reglementare independente, trebuie să definitiveze stabilirea măsurilor practice menționate anterior până la mijlocul lunii mai, ceea ce va permite, probabil, ca evaluarea acestora să fie demarată în vară. Mai multe state membre și operatori nucleari au adoptat deja decizii care necesită un raport privind siguranța centralelor electrice. Prin urmare, pe baza acestui raport, primele concluzii pot fi formulate și publicate la sfârșitul anului. Autoritățile de evaluare vor împărtăși, prin urmare, rezultatele testelor de rezistență atât publicului larg, cât și Comisiei.

Pe baza raportului din urmă, Consiliul European va evalua rezultatele preliminare până la sfârșitul anului. În cadrul celuilalt aspect, cel al reglementării, Consiliul European a solicitat deja Comisiei să revizuiască actualul cadru legislativ și de reglementare pentru siguranța instalațiilor nucleare și să facă o propunere pentru a-l îmbunătăți așa cum este necesar. În același timp, trebuie să continuăm activitatea care este deja în curs de desfășurare în domeniul reglementării juridice și trebuie să adoptăm propunerea de directivă privind gestionarea combustibilului nuclear uzat și a deșeurilor radioactive. La urma urmei, prescripțiile de securitate trebuie să fie evident stabilite în așa fel încât să acopere întregul ciclu de viață a instalațiilor nucleare. O a treia măsură ar consta în solicitarea adresată țărilor terțe din vecinătatea UE să se alăture acestei evaluări și să ridice nivelul cerințelor lor în materie de siguranță.

Bineînțeles, problemele de siguranță nu sunt limitate la energia nucleară. Nu ne putem permite, în cazul niciunei surse de energie, oricât de mare poate fi ponderea sa în securitatea aprovizionării, să punem considerațiile de garantare a aprovizionării înaintea aspectelor privind siguranța referitoare la sănătatea umană sau la protecția mediului. După cum știți, trebuie să ținem cont de situația existentă în Europa, și anume, aceea că utilizarea combustibililor de către statele membre se bazează pe mixuri energetice diferite. Ca atare, oricine este liber să decidă asupra propriilor mixuri energetice. Acest lucru va rămâne așa în viitorul apropiat, pentru că vorbim despre mixul energetic, a cărui stabilire se află în competența statelor membre. Cu toate acestea, în ceea ce privește obiectivele comune, acest lucru nu ne împiedică să facem progrese pe drumul către crearea unei politici energetice comune.

În acest an, de exemplu, vom începe examinarea Foii de parcurs privind politica energetică până în 2050. În acest sens, vom evalua gradul în care fiecare sursă de energie trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor legate de climă, în paralel cu care, de asemenea, trebuie să respectăm obiectivele noastre legate de politica energetică, securitatea aprovizionării, durabilitate și competitivitate. Cu toate acestea, pe lângă libertatea de a stabili mixul energetic, aprofundarea pieței interne și interconexiunile din ce în ce mai strânse au dus la o interdependență tot mai mare între politicile energetice ale statelor membre și deciziile de selecție a surselor de energie. Prin urmare, este, de asemenea, rațional să formăm o viziune comună cu privire la consecințele politicilor noastre energetice asupra investițiilor, prețurilor la energie și reglementării în acest domeniu.

De asemenea, acest lucru înseamnă că, întrucât energia nucleară reprezintă în prezent 30 % din producția de energie din Europa, niciunul dintre cele 14 state membre care optează pentru energia nucleară nu își poate permite să închidă centralele nucleare imediat, fără a consulta în prealabil celelalte state membre, și fără a examina în cadrul procesului potențialul surselor alternative de energie, și nici aspectele legate de rețea. În acest scop, la reuniunea informală a miniștrilor energiei din mai, Președinția intenționează să organizeze un schimb detaliat pentru a rezolva problemele legate de acest subiect. Nu în ultimul rând, este important ca noi, de asemenea, să informăm publicul cu privire la ipotezele subiacente și la avantajele și dezavantajele surselor de energie alese. Sunt sigură că putem aduce o contribuție în această privință și prin dezbaterea de astăzi. Dle președinte, vă mulțumesc foarte mult.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Dle președinte, dnă Győri, doamnelor și domnilor, cutremurul teribil din 11 martie, tsunami-ul care a urmat, accidentul de la centrala nucleară, care a provocat pagube diferitelor blocuri, precum și faptul că nu există încă niciun sfârșit preconizat al procesului de reparare a prejudiciului și de depășire a riscurilor, întrucât centrala nucleară este încă scăpată de sub control, chiar și cu utilizarea tehnologiei de ultimă oră: toate aceste evenimente ne provoacă îngrijorare în ceea ce privește siguranța și sectorul energetic din Uniunea Europeană și din afara ei. Din acest motiv, la 11 martie am invitat un grup la nivel înalt format din miniștri și reprezentanți ai guvernelor naționale, ai societăților de construcții de centrale nucleare și ai sectorului energetic, să participe la o reuniune la 15 martie. În cadrul Consiliului de miniștri ai energiei, la 21 martie am făcut pregătirile pentru Consiliul European, care, în cele din urmă, la 25 martie, a solicitat Comisiei și autorităților naționale însărcinate cu siguranța nucleară să efectueze un test de rezistență special și o investigație globală privind siguranța cu scopul de a asigura cele mai înalte standarde de siguranță posibile. Din acel moment, noi elaborăm criteriile pentru teste.

Direcțiile Generale, eu și autoritățile însărcinate cu siguranța nucleară am întocmit un catalog de criterii pentru teste, care vă va fi prezentat dvs. și publicului înainte de a fi adoptat definitiv. Pe de o parte, acesta se referă la consecințele riscurilor prezentate de cutremure și de creșterea nivelului apei, în special pe coasta atlantică, pentru centralele electrice din Uniunea Europeană. Pe de altă parte, se referă la consecințele pentru centralele electrice în sine, cu alte cuvinte, la chestiunea reprezentată de modul în care pot fi protejate sistemele de răcire, alimentarea cu energie electrică și generatoarele de rezervă. Alți factori ai testelor includ atacurile teroriste și informatice și avioanele care se prăbușesc în centralele electrice.

Noi credem că această consultare și decizia privind criteriile pentru teste vor fi finalizate până la mijlocul lunii mai în cadrul ședinței ENSREG, Grupul european de reglementare pentru siguranța nucleară. Până la sfârșitul anului, ne așteptăm să fi avut loc teste globale în scopul de a asigura cele mai înalte standarde de siguranță posibile în cele 143 de centrale nucleare din Uniunea Europeană. Am discutat cu guvernele din Federația Rusă și Ucraina și, în următoarele câteva zile, vom contacta Elveția și Armenia și, în plus, țările care planifică să construiască centrale nucleare, cum ar fi Turcia și Belarus. Scopul nostru în toate acestea este de a asigura faptul că cele mai înalte standarde de siguranță, precum și criteriile testelor pentru investigația privind siguranța sunt aplicate în țările care se află în imediata vecinătate a Uniunii Europene.

Știm că statelor membre le revine responsabilitatea pentru mixul energetic și, prin urmare, de asemenea, pentru tehnologia din domeniul energetic, centralele nucleare și alte tehnologii. În ultimele zile, a devenit clar faptul că statele membre doresc să păstreze aceste competențe. Cu alte cuvinte, nu pare realist pe baza tratatelor și a legislației actuale să luăm decizia privind energia nucleară la nivel european. Cu toate acestea, testul de rezistență, la care toată lumea trebuie să ia parte, mi se pare a fi un numitor comun pentru toate statele membre, datorită standardelor ridicate pe care le impune, indiferent dacă acestea au sau nu energie nucleară. Aproximativ 76 % din energia electrică din Franța este generată de energia nucleară, în timp ce cifra din Austria este de 0 %. Un total de 14 state membre utilizează energia nucleară și 13 nu o utilizează. Germania investighează în prezent reducerea timpului de funcționare a centralelor sale. Polonia analizează dacă să construiască prima sa instalație de energie nucleară și Italia se gândește dacă să investească în alte centrale.

Pe lângă punerea în aplicare a investigației privind siguranța, credem că transpunerea Directivei privind securitatea nucleară în legislația națională până în luna iulie a acestui an este de cea mai mare importanță. Planul nostru a fost să efectuăm o evaluare în 2014 a Directivei privind securitatea nucleară care a fost adoptată de Parlamentul European și de Consiliu și care trebuie să fie transpusă în legislația națională. Acum vrem să o aducem în prim plan. Intenționăm să vă informăm până la sfârșitul anului despre aprecierile noastre suplimentare cu privire la modul în care poate fi consolidată directiva, întrucât, în prezent, se referă în primul rând la competențele formale și la organismele care trebuie să fie stabilite, împreună cu alte domenii.

Aș dori să menționez, de asemenea, propunerile privind deșeurile nucleare care au fost prezentate de Comisie și care sunt dezbătute în prezent de Parlament și Consiliu. Acestea vor contribui, de asemenea, la măsurile comune pentru a asigura cele mai înalte niveluri posibile de siguranță. Știm că investigațiile privind siguranța vor face ca statele membre să formuleze propriile concluzii. Cu toate acestea, eu mă bazez pe impactul pe care realitatea îl va avea în acest caz. Mă bazez pe faptul că statele membre preiau evaluarea siguranței, standardele și măsurile necesare propuse de către experți și că pun aceste lucruri în practică în țările și în centralele lor nucleare. La mijlocul lunii mai vă vom informa când preconizăm să vă prezentăm proiectul testului de rezistență și criteriile pentru aceasta create la un nivel care să funcționeze.

  Corien Wortmann-Kool, în numele Grupului PPE. – (NL) Dle președinte, în numele grupului meu, aș dori să îi mulțumesc dlui comisar Oettinger pentru că a început să lucreze la problema siguranței nucleare imediat după dezastrul din Japonia. Această activitate este de mare importanță pentru siguranța cetățenilor noștri, pentru că dezastrul nuclear din Japonia a demonstrat că trebuie să ne revizuim normele privind siguranța nucleară.

Aceasta este o sarcină importantă pentru dvs., și pentru Consiliu, pentru că noi, cei din Europa, suntem dependenți reciproc atunci când vine vorba de siguranța nucleară. Avem nevoie de un test de rezistență european pentru toate instalațiile nucleare și, așa cum ați spus, criteriile trebuie să fie armonizate. Avem nevoie de un raport obiectiv și transparent - și anume, un raport public - cu privire la acest test de rezistență, al cărui punct de plecare trebuie să fie cel mai înalt nivel de securitate.

Dle președinte, sper că dvs. și statele membre lucrați din greu la această abordare armonizată, astfel încât să ne putem baza pe intrarea în vigoare a celor mai înalte standarde în materie de securitate. În cazul în care o instalație nucleară nu va trece testul, dvs. și Consiliul trebuie să vă asigurați că există un angajament din partea acelui stat membru să ia măsuri imediate. Astfel de măsuri ar putea include chiar și închiderea temporară, sau chiar permanentă, a unei centrale nucleare. În această privință, este important ca noi să includem, de asemenea, centralele nucleare care se află dincolo de frontierele noastre pentru că, uneori, acestea au un impact mai mare asupra cetățenilor noștri decât centralele nucleare care se află în totalitate în Europa. Vă rugăm să acordați o mare atenție acestui lucru.

Trebuie să investigăm în mod corespunzător măsurile și riscurile avute în vedere. Energia nucleară este o sursă de energie la care noi nu putem renunța așa de simplu, deoarece aceasta furnizează o mare parte a energiei noastre și contribuie la reducerea emisiilor noastre de CO2. Cu toate acestea, trebuie să ne regândim energia viitoare și regenerabilă și, de asemenea, să dezvoltăm în continuare eficiența energetică în mod ambițios.

  Marita Ulvskog, în numele Grupului S&D. – (SV) Dle președinte, energia nucleară diferă de alte surse de energie. Într-un timp extrem de scurt, poate aduce o cantitate enormă de prejudicii țărilor, cetățenilor și generațiilor viitoare. Prin urmare, sunt încântată că se pare că există un sprijin puternic și larg în Parlamentul European atunci când vine vorba de energia nucleară și de problemele în materie de siguranță. Sper că acest lucru va duce, de asemenea, la decizii comune, clare și cuprinzătoare.

Energia nucleară nu poate fi reglementată și monitorizată doar la nivel național. Energia nucleară nu cunoaște nici granițe naționale, nici granițe europene. Dezbaterea și lucrările privind siguranța trebuie să aibă, prin urmare, o agendă foarte largă. Având în vedere acest lucru, este important ca noi să luăm o decizie cât mai unită posibil și, odată pentru totdeauna, să trecem cu vederea faptul că avem opinii ușor diferite cu privire la chestiunea energiei nucleare. Este vorba despre un interes comun, pe termen scurt și lung: siguranța.

Pe termen mai lung, situația indică starea nesustenabilă a rezervelor de energie actuale. Nu avem un mix energetic suficient de divers. Discuțiile despre investițiile în energii regenerabile și eficiența energetică trebuie să fie transformate în fapte. Nu avem nevoie de nimic altceva decât de o schimbare de paradigmă în politica noastră energetică, dar nu acesta ar trebui să fie subiectul rezoluției de față. Acesta trebuie să fie un nou început pentru deplasarea sistemului nostru energetic în direcția energiei durabile și, desigur, pregătirea pentru o strategie care, de asemenea, elimină energia nucleară - în unele cazuri, în viitorul apropiat, iar în altele, pe termen puțin mai lung sau mediu spre lung.

  Lena Ek, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, tragicele evenimente din Japonia nu numai că au scos la iveală greșeli și defecțiuni la reactoarele japoneze. Evenimentele de la Fukushima au relevat, de asemenea, deficiențe ale sistemului internațional de garanții de la centralele nucleare. Astăzi, mulți europeni sunt preocupați de siguranța nucleară aici, în Europa. Prin urmare, este esențial ca Uniunea Europeană să își reevalueze în mod cuprinzător abordarea față de siguranța nucleară.

Punctul de vedere al Liberalilor și Democraților este că testele de rezistență propuse de Consiliu sunt prea slabe. Nu ar trebui să testăm numai tehnologia și geografia, ci și întreaga cultură și pregătire în materie de siguranță pentru a răspunde unor scenarii de dezastru cu multiple fațete. De asemenea, este absolut vital ca testele să fie obligatorii și să se bazeze pe criteriile comune și transparente ale Comunității.

Ar trebui să fie evident pentru toată lumea că nu putem lăsa la latitudinea guvernelor și autorităților naționale să se supravegheze singure. Dimpotrivă, testele de rezistență ar trebui să fie efectuate de către experți independenți și în deplină transparență. Toate faptele ar trebui să fie făcute publice sub supravegherea Comisiei.

(Aplauze)

Astăzi, aceasta este singura alternativă credibilă pentru această tehnologie. De asemenea, AIEA ar trebui să efectueze o revizuire cuprinzătoare a legislației UE în materie de securitate nucleară. Ar trebui să avem standarde și cerințe europene stricte. Este responsabilitatea Comisiei, dar și responsabilitatea Consiliului de a păși în față și de a-și asuma răspunderea. În sfârșit, este esențial ca acum să învățăm anumite lecții în legătură cu energia alternativă și eficiența energetică. Este momentul să decidem asupra unor obiective obligatorii.

(Aplauze)

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle președinte, dle Oettinger, știți deja că nu am încredere în testele de rezistență. Aș dori să vă explic pe scurt de ce este așa. Consider că nu este un lucru bun ca autoritățile și organismele de supraveghere naționale să fie responsabile de definirea criteriilor pentru teste și de evaluarea rezultatelor. Până acum, ele au fost singurele responsabile de supravegherea și verificarea centralelor nucleare în Uniunea Europeană.

Membrii acestor organisme vor face parte din rețeaua băieților de altădată care sunt fericiți să certifice că centralele nucleare ale fiecăruia dintre ei au fost sigure, sunt sigure și vor continua să fie sigure. Chiar credeți că autoritățile naționale de reglementare își vor da seama brusc că au făcut o treabă proastă și că până acum au fost prea tolerante? Eu nu cred asta, dle Oettinger, și încă nu mi-ați explicat cum aveți de gând să garantați că acest sistem întreg de supraveghere va deveni brusc independent.

Caracterul voluntar al testelor de rezistență este o dovadă în plus că nu le putem lua atât de în serios pe cât ne-am dori. Cu toate acestea, încă mai aveți timp să vă schimbați planurile și să ne furnizați o garanție că experților independenți le va fi acordat accesul la centrale. Aveți posibilitatea să garantați că totul va fi verificat și că nu vom vedea doar rapoarte pe hârtie din partea unui sistem pe care l-am descris pe bună dreptate ca o rețea a băieților de altădată, pentru că acei oameni implicați se știu cu toții și sunt prieteni de zeci de ani și au acceptat întotdeauna cele mai înalte niveluri de risc.

Aș dori să vă explic că noi, cei din Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, ne așteptăm ca testele de rezistență să fie concepute în așa fel încât să arate care centrale nucleare nu mai sunt într-adevăr acceptabile și care ar trebui să fie deconectate primele de la rețea. În cazul în care testele de rezistență aduc cu adevărat o schimbare de direcție în Europa, noi le vedem ca bază pentru un calendar al renunțării la energia nucleară care va începe acum și, dacă totul merge bine în Europa, ar putea ajunge la capăt în jurul anului 2025.

Aș dori să vă rog să faceți un anumit lucru, dle Oettinger. În ultimele câteva zile, ați dat o serie de interviuri și ați explicat în Germania, de exemplu, că știți care centrale nucleare nu vor trece aceste teste de rezistență și că sunteți sigur cu privire la unele dintre acestea. Vă rugăm să faceți publice numele acestor centrale. De exemplu, dacă una dintre acestea este Fessenheim, o centrală nucleară care, așa cum a declarat organismul francez de supraveghere, nu este protejată suficient împotriva inundațiilor sau cutremurelor, atunci ar trebui să faceți publice numele siturilor care reprezintă un risc. Acest lucru ar spori încrederea publică în politicile dvs.

(Aplauze)

  Giles Chichester, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, permiteți-mi să îi mulțumesc președintei în exercițiu a Consiliului și dlui comisar pentru declarațiile lor. Conținutul lor moderat este în contrast cu alte intervenții. Mai întâi, să ne amintim că există o foarte mare diferență între reactoarele cu o vechime de 50 de ani din Japonia și noile modele în curs de pregătire din Europa - o foarte mare diferență. Să ne amintim, de asemenea, că există o foarte mare diferență între riscurile seismice cu care se confruntă Japonia și cele din Europa de Vest. Mai presus de toate, trebuie să fim absolut siguri de ce s-a întâmplat înainte de a lua măsuri pentru a revedea ce facem și ce plănuim să facem.

Reactoarele moderne sunt concepute acum să reziste la riscuri care erau de neimaginat cu 20 sau 50 de ani în urmă. Mă bucur să văd că sunteți de acord cu mine, dnă Harms.

(Apostrofare din partea dnei Harms)

Aceasta a fost o remarcă nepoliticoasă nerostită la microfon și îmi răpiți din timpul pentru discurs, dnă Harms.

Există o propunere pentru un moratoriu. Mă opun acesteia întrucât ar însemna să acționăm în grabă, fără dovezi științifice. Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat înainte de a lua măsuri pentru a ne schimba cultura siguranței deja impresionantă în Europa. Sunt de acord că dorim să ne consolidăm cultura siguranței, dar haideți să nu acționăm în grabă.

  Sabine Wils, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle președinte, în Germania au existat recent manifestații în cadrul cărora 250 000 de persoane cereau renunțarea imediată la energia nucleară și o trecere la energia regenerabilă în proporție de 100 %. Ambele lucruri sunt posibile.

După Cernobîl și Fukushima, este clar că energia nucleară va implica întotdeauna un risc rezidual. Prin urmare, standardele de siguranță nucleară din toată Europa trebuie să se bazeze în mod obligatoriu pe cele mai bune tehnologii disponibile. În pofida adoptării în 2009 a Directivei Consiliului privind securitatea nucleară a instalațiilor nucleare, standardele existente de siguranță rămân în vigoare în statele membre.

Prin urmare, avem nevoie urgent de o revizuire a acestei directive cu implicarea Parlamentului în cadrul procedurii de codecizie care nu se bazează pe Tratatul Euratom. Vreau să văd o inițiativă care implică cât mai multe dintre grupurile din Parlament, o inițiativă care va solicita Consiliului și Comisiei să elaboreze o propunere de directivă în acest sens. Eu cred că avem nevoie de un scenariu de renunțare la energia nucleară care să acopere întreaga Europă.

  Niki Tzavela, în numele Grupului EFD. – Dle președinte, sunt de acord cu ceea ce s-a spus până acum și sunt de acord, de asemenea, că trebuie să ne gândim la moratoriul de mâine, așa cum a sugerat dl Chichester.

Cu toate acestea, vreau să adaug următoarele: intrăm într-o nouă eră, într-o nouă lume. Toate dezastrele naturale care au avut loc în secolul XXI au fost megadezastre: megaincendii, megacutremure și megamaree. Cum ne putem proteja noi înșine de amenințarea nucleară care rezultă din aceste dezastre și cum o putem evita? Putem vedea că riscăm să sfârșim și cu megacrime din cauza acestor catastrofe.

În acest Parlament, noi condamnăm crimele împotriva umanității. Consider că eficiența TEPCO ca societate este o nouă formă de crimă împotriva umanității: fără transparență, fără măsuri de precauție și nu se face nimic cu privire la lucrătorii care luptă împotriva problemei. Vă îndemn pe toți să vă gândiți la această nouă crimă împotriva societății cu care ne vom confrunta în secolul XXI.

  Pilar del Castillo Vera (PPE). – (ES) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, avem nevoie de energie pentru a mânca, a călători, a studia, a vindeca boli și pentru multe alte lucruri. Această energie a provenit întotdeauna dintr-o varietate de surse. În unele cazuri, din cele mai vechi surse, cum ar fi hidroenergia, energia fosilă, și chiar energia nucleară; în alte cazuri, de la cele mai moderne, de exemplu, energiile regenerabile. În plus, sunt dezvoltate tehnologii pentru a spori siguranța, în unele cazuri, sau pentru a spori eficiența, cum este cazul energiilor regenerabile.

Există, de asemenea, cercetări care nu au fost încă aplicate, cum ar fi stocarea carbonului, sau unele care ne așteptăm să ne conducă - și ne vor conduce - spre energia de fuziune. Toate aceste lucruri sunt necesare, doamnelor și domnilor, pentru că viața umană a funcționat și s-a dezvoltat pe baza ameliorărilor constante ale resurselor utilizate și a cercetărilor care au făcut acest lucru posibil. Comunicarea, energia, medicina și studiul se bazează pe acest lucru: îmbunătățirea continuă a tuturor resurselor noastre.

Recent, tsunami-ul și cutremurul care l-a produs au cauzat daune grave oamenilor din Japonia, inclusiv victime, persoane dispărute și pierderi materiale, precum și daune semnificative la centrala de la Fukushima. Ținând cont de toate acestea, ceea ce trebuie să facem este să îmbunătățim siguranța.

Mâine, acest Parlament va vota cu privire la o rezoluție comună, aprobată de marea majoritate a grupurilor parlamentare. Această rezoluție exprimă lucrurile care ne unesc, nu pe cele care ne despart. Aș dori să rog grupurile să rămână loiale conținutului propunerii și să nu permită propriilor interese să se opună interesului comun sau opiniei comune pe care am obținut-o în ceea ce privește această propunere. Aceasta este responsabilitatea noastră pentru ziua de mâine.

  Teresa Riera Madurell (S&D). – (ES) Dle președinte, în primul rând, aș dori să transmit cele mai sincere condoleanțe victimelor și familiilor evacuate din cauza accidentului nuclear.

Doamnelor și domnilor, lecția pe care într-adevăr ar trebui să o învățăm din acest accident este nevoia urgentă de a consolida măsurile de securitate. Cu toate acestea, securitatea implică, de asemenea, resurse umane. Trebuie să asigurăm cel mai înalt nivel de pregătire pentru personalul care lucrează în acest sector. Trebuie să garantăm condiții optime de lucru. Crearea unui cadru excelent de formare și de muncă este o sarcină care poate fi realizată din cadrul instituțiilor europene.

Aș dori, de asemenea, să subliniez angajamentele pe care Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European (S&D) și le-a luat în planul său energetic pentru Europa, care constituie un angajament ferm în favoarea energiilor regenerabile, a infrastructurilor, a eficienței energetice și a mobilității electrice. În acest context, eu cred, de asemenea, că ar trebui să redeschidem dezbaterea privind cărbunele, pentru că este singura noastră sursă indigenă de energie fosilă.

  Fiona Hall (ALDE). – Dle președinte, testele de rezistență privind standardele tehnice nu sunt suficiente. Nu este vorba doar despre cutremure. Problema în Japonia a fost acumularea de evenimente: inundații, întreruperea alimentării cu energie electrică în zonele exterioare sitului și întreruperea comunicațiilor. Am văzut cum o problemă duce la alta și că însăși radioactivitatea sitului de la Fukushima împiedică acum foarte mult lucrările de siguranță care trebuie să continue.

Un accident nuclear nu este un eveniment linear; consecințele se prelungesc în exterior ca și radioactivitatea care încă se scurge în mare. Prin urmare, este esențial ca testele de rezistență propuse să ia în considerare consecințele multiple, complexe, geometrice ale unui eveniment dezastruos.

Dle comisar, așa cum spuneți dvs., statele membre au dreptul de a-și stabili mixul energetic, dar dvs. sunteți responsabil pentru siguranța nucleară. Sunteți de acord că statele membre ar trebui să impună un moratoriu privind planificarea și punerea în funcțiune a unor centrale nucleare noi? Ce veți propune pentru a vă asigura că guvernele și investitorii se concentrează acum asupra modului de a obține un angajament mai mare față de eficiența energetică și energiile regenerabile?

  Claude Turmes (Verts/ALE). – (DE) Dle președinte, dle Oettinger, doamnelor și domnilor, evenimentele dramatice din Japonia ne-au arătat că singura centrală nucleară complet sigură este cea care nu a fost construită niciodată sau cea care a fost închisă. Acestea sunt singurele care sunt complet sigure. De la evenimentele din Japonia, știm că toate celelalte afirmații sunt neadevărate. Cetățenii europeni știu acest lucru, motiv pentru care doresc să vadă un răspuns ferm din partea noastră. Singurul răspuns pe care îl putem da este că viziunea noastră este de a dezvolta o Europă bazată în totalitate pe energie regenerabilă.

Putem începe treptat să punem în practică această viziune printr-o combinație dintre eficiența energetică în locuințe, transport, industrie și producția de energie electrică, o gamă largă de energii regenerabile și utilizarea gazelor naturale drept combustibil de tranziție. Dle Oettinger, vă aflați în procesul de elaborare a Foii de parcurs privind politica energetică până în 2050. Întrebarea noastră pentru dvs. este: sunteți pregătit să lucrați cu noi pentru o viziune de acest fel? Sunteți convins că Foaia de parcurs privind politica energetică până în 2050 ar trebui să fie utilizată ca bază pentru o discuție nu numai cu experți, ci și cu cetățenii din Europa cu privire la un viitor diferit pentru energie în Europa?

  Konrad Szymański (ECR). – (PL) Dle președinte, dacă astăzi trebuie să învățăm anumite lecții și să ne facem temele după ceea ce s-a întâmplat în Japonia, ar trebui să facem acest lucru cu mare precauție. Va trebui să ne concentrăm și să gândim cu atenție. Distanțarea de energia nucleară sau impunerea unor cerințe nerealiste pentru această secțiune a sistemului nostru energetic nu vor elimina nicio problemă. Nu mai departe de frontierele noastre, vor fi construite mai multe centrale, care nu vor fi supuse standardelor noastre de siguranță sau supravegherii organismelor noastre de reglementare. Astăzi, în Kaliningrad și Belarus evoluții de acest gen sunt deja în curs de desfășurare pentru a satisface cererea din Europa Centrală. Migrarea energiei nucleare din Uniune va arăta că eforturile noastre sunt iluzorii. Cu toate acestea, din nou, vom lovi în competitivitatea sistemului nostru energetic și, astfel, în economia și industria noastră. Pentru a nu știu câta oară, planurile ecologice vor aduce beneficii concurenței noastre, în principal din Rusia. Prin urmare, dacă astăzi vom intensifica standardele pe care le cerem de la energia nucleară, trebuie să avem o garanție că energia electrică produsă de reactoarele care sunt în afara frontierelor noastre va fi supusă acelorași criterii riguroase.

  Miloslav Ransdorf (GUE/NGL). – (CS) Dle președinte, există mai multe concluzii posibile pe care le putem trage din dezastrul din Japonia. În primul rând, sectorul energetic ar trebui să se afle sub controlul statului și ar trebui să existe instrumente alternative fiabile la fiecare centrală, poziționate suficient de departe. Societatea TEPCO s-a comportat într-un mod iresponsabil. În al doilea rând, trebuie să sprijinim mediul în toate modurile posibile și să spunem „nu” panicarzilor ecologici care șantajează de mult timp Europa. În al treilea rând, avem nevoie de o schimbare a stării de spirit în cadrul Parlamentului și în cadrul Comisiei. În Parlamentul European predomină de mult timp o atmosferă necivilizată și avem nevoie de o Comisie formată din bărbați și femei curajoase care nu se tem de soluții noi și care au un spirit de pionierat, nu de pasatori de vină, care, după modelul unui anumit tip de gândac, rulează o minge de interese meschine personale în fața lor, chiar și în ceea ce privește pozițiile europene.

  Peter Liese (PPE). – (DE) Dle președinte, dle Oettinger, doamnelor și domnilor, eu susțin pe deplin rezoluția comună. Transmitem două mesaje specifice acelora care se află în poziții de responsabilitate în statele membre și populației din Europa. Avem nevoie de norme comune pentru a ne proteja de accidentele nucleare în toată Europa. Momentul pentru o abordare parohială față de siguranța nucleară a trecut de mult. Două centrale nucleare mai vechi din Germania, situate la 180 de km de Strasbourg, au fost închise temporar și deconectate de la rețea. La aproximativ 100 de km distanță de aici, la Fessenheim, există un reactor, care, din câte știm noi, nu este mai sigur decât cele două centrale din Germania care au fost deconectate de la rețea ca urmare a evenimentelor din Japonia.

Acest exemplu arată clar că avem nevoie de criterii comune la un nivel foarte ridicat. Avem temeiul juridic în vigoare și întrebarea cât de departe putem merge cu temeiul juridic existent va fi întotdeauna una politică. Trebuie să mergem mult mai departe decât am făcut-o în trecut.

Cel de-al doilea mesaj este că, indiferent de deciziile luate în statele membre, și unele vor deconecta centrale electrice de la rețea mai repede decât altele, nu ar trebui să înlocuim energia pierdută cu importuri suplimentare de gaze naturale, de exemplu, din Rusia. Punctele 21 și 22 arată direcția în care dorim să mergem. Vrem mai multă energie regenerabilă și mai multă eficiență energetică. Dle Oettinger, înainte de evenimentele de la Fukushima, ați elaborat un plan de acțiune pentru eficiența energetică. Acesta a fost un important pas înainte și acum trebuie să fie pus în practică chiar mai urgent.

Personal, sunt de acord cu majoritatea acestui Parlament că avem nevoie de obiective obligatorii. Noi nu mai dorim să utilizăm combustibili fosili. Vrem locuri de muncă în comerț și industrie. Eficiența energetică este rentabilă și astfel trebuie să înregistrăm urgent progrese în acest domeniu.

  Catherine Trautmann (S&D). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, energia nucleară este o sursă de energie lipsită de carbon, dar și o sursă de energie de tranziție care depinde de resurse epuizabile. De asemenea, este o formă de energie potențial periculoasă. Prioritatea evidentă, după Fukushima, este aceea de a forma o perspectivă cu privire la siguranța centralelor noastre. Aceste teste de rezistență trebuie să fie efectuate într-un mod cât mai coordonat la nivelul Uniunii, și posibil dincolo de granițele acesteia, în vecinătatea noastră imediată, de către entități independente care să lucreze în conformitate cu cele mai stricte standarde și cu cea mai mare transparență.

Apoi, lupta împotriva schimbărilor climatice necesită o politică coerentă și ambițioasă. Deși energia nucleară presupune mai puține emisii de CO 2 în atmosferă la producerea energiei electrice de care avem nevoie, nu trebuie să depindem de ea. În țări precum Franța, care produc energie nucleară, reducerea cotei acesteia este o condiție prealabilă pentru orice decizie de anvergură. Acest proces înseamnă că trebuie să ne dublăm eforturile atunci când vine vorba de economisirea energiei și de creșterea ponderii surselor regenerabile de energie, care, pe termen mediu și lung, vor putea acoperi aproape tot consumul nostru. Acest lucru este legat de siguranța centralelor, dar trebuie să fie, de asemenea, legat de securitatea furnizării pe întreg teritoriul Uniunii Europene, astfel încât nicio țară să nu se afle în dificultate economică.

În cele din urmă, solidaritatea adevărată impune crearea unei Comunități energetice.

  Corinne Lepage (ALDE). – (FR) Dle președinte, în ceea ce privește siguranța, eu sunt, desigur, foarte fericită să sprijin toate propunerile făcute de către colegii mei deputați cu privire la independența esențială a celor care vor fi responsabili pentru efectuarea testelor de rezistență, precum și ideea că aceste norme vor fi stabilite la nivel comunitar.

Haideți să nu ne amăgim, totuși: avem anumite centrale vechi care au fost proiectate fără a ține seama de acumularea riscurilor și, ca rezultat, indiferent dacă efectuăm sau nu teste de rezistență, nu vom avea niciodată o siguranță deplină cu centralele existente. Trebuie să fim pe deplin conștienți de acest lucru. În plus, nu cred că majoritatea cetățenilor europeni acceptă astăzi ideea de a plăti prețul unui accident nuclear în Europa. Acesta este un lux pe care nu ni-l putem permite; trebuie să fim pe deplin conștienți de acest fapt.

Prin urmare, trebuie să organizăm eliminarea treptată a energiei nucleare, ținând cont de nevoile noastre economice, de nevoile noastre în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, de capacitățile noastre industriale, precum și obligația de a nu crește emisiile de gaze cu efect de seră. Cred că suntem cu toții conștienți de acest lucru.

Cum ar trebui să procedăm? Ar trebui să mergem înainte cu marele proiect european care constă eliminarea treptată a energiei nucleare. Claude a menționat 15 ani. Cred că este foarte optimist; va dura probabil un pic mai mult. Cu toate acestea, este un proiect mare care i-ar putea mobiliza pe europeni, ne-ar putea restabili încrederea în noi înșine și, de asemenea, în instituții, pentru că dincolo de Fukushima, dle președinte, acesta este încă un act de sfidare față de autoritățile publice și organismele de supraveghere. Trebuie să fim conștienți de acest lucru.

  Paul Rübig (PPE). [Întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” adresată dnei Trautmann în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură] – (DE) Dle președinte, aș dori să o rog pe dna Trautmann să răspundă la o întrebare. În Franța, există un sistem independent de autorități de reglementare care face o treabă foarte bună. Credeți că modelul francez ar putea fi aplicat în întreaga Europă, cu o autoritate de reglementare europeană bazată pe sistemul francez?

  Catherine Trautmann (S&D). – (FR) Dle președinte, îi mulțumesc colegului meu deputat, dl Rübig, pentru această întrebare. Cred că, de fapt, autoritatea franceză de reglementare este independentă - propunerile sale sunt o dovadă a acestui lucru. Cred că, având în vedere logica a ceea ce am menționat cu privire la Comunitatea energetică europeană, ar trebui să avem o autoritate de reglementare independentă la nivel european și să punem la dispoziție mijloace de supraveghere pentru a ne asigura că activitatea autorității de reglementare este independentă și că autoritatea de reglementare este cu adevărat competentă.

  Corinne Lepage (ALDE). [Întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” adresată dnei Trautmann în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură] – (FR) La acest punct, dnă Trautmann, o autoritate independentă pe hârtie, spun da. Având în vedere componența sa și faptul că nu există pluralism în persoanele care o compun, destul de sincer, ne-am putea pune o mulțime de întrebări.

  Catherine Trautmann (S&D). – (FR) Dle președinte, la nivel național, este întotdeauna posibil să punem sub semnul întrebării componența și, din acest punct de vedere, sunt de acord cu comentariul dnei Lepage. Cred că în curând vom vedea o perioadă în care pluralismul poate fi mai bine asigurat, dar în orice caz, eu nu aș vrea să pun la îndoială onestitatea muncii depuse de către acei oameni care și-au preluat sarcinile în mod conștiincios, și munca unei persoane în special, dl Lacoste.

  Evžen Tošenovský (ECR). – (CS) Dle președinte, de câteva săptămâni urmărim cu răsuflarea întretăiată lupta incredibilă din Japonia împotriva efectelor giganticului cutremur și al tsunami-ului care a urmat. Admir, de asemenea, modul în care japonezii le-au făcut față, un lucru care încă nu a fost spus aici.

Oamenii învață întotdeauna din fiecare dezastru. Evenimente ca acesta au condus întotdeauna la îmbunătățiri tehnice și la măsuri de siguranță. Oamenii nu încetează să călătorească cu avionul în urma dezastrelor aeriene majore. Fiabilitatea și siguranța sunt îmbunătățite. Este important să adunăm toată experiența privind funcționarea centralelor nuclearo-electrice de la dezastrul din Japonia. Trebuie să evaluăm în mod corect acest test de rezistență natural extrem și să obținem cât mai multă experiență posibil pentru măsuri tehnice și de siguranță. Centralele nucleare trebuie să fie pregătite să reziste la dezastre naturale extreme.

Trebuie să învățăm, de asemenea, din procedurile de urgență, deoarece acest lucru face de asemenea parte din funcționarea și siguranța centralelor. Politicienii trebuie să se abțină de la hotărâri rapide și simple. Este cu siguranță rezonabil să avem numărul maxim de repetări ale verificărilor centralelor nucleare. Experiența japoneză este o oportunitate pentru evaluarea responsabilă a standardelor existente în materie de siguranță, fără grandomanie politică inutilă.

  Herbert Reul (PPE). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, toată lumea știe că există opinii foarte diferite, atât în statele membre, cât și aici, în grupurile politice, cu privire la chestiunea dacă ar trebui să avem energie nucleară sau nu.

Dezbaterea de astăzi a arătat că există, de asemenea, opinii diferite în cadrul grupurilor. Pe de altă parte, în Japonia a avut loc un dezastru care reprezintă o problemă uriașă. Am început o dezbatere pe această temă și cred că rezoluția ne oferă o oportunitate importantă de a ne concentra astăzi și mâine asupra unei probleme specifice, și anume dacă putem ridica împreună standardele noastre de siguranță și dacă vom fi capabili să instituim competențe europene de orice fel sau o mai bună cooperare europeană.

Deși există multe lucruri care nu-mi plac în această rezoluție, eu sunt de părere că colegii mei deputați au făcut o treabă excelentă, deoarece au elaborat un text care se axează mai mult pe siguranță și pe cooperarea la nivel european. Prin urmare, aș dori să întreb dacă nu este vremea să ne folosim de oportunitatea prezentată de această dezbatere de astăzi și de mâine pentru a lăsa deoparte întrebarea dacă ar trebui să renunțăm la energia nucleară sau nu, sau dacă suntem susținători entuziaști sau neentuziaști ai energiei nucleare, și să ne concentrăm asupra acestui lucru în schimb. Dacă am putea cădea cu toții de acord să supunem la vot mâine amendamentele pe care le-am prezentat - aș dori doar să le văd prezentate - și să ne concentrăm asupra votului cu o largă majoritate sau poate chiar în unanimitate pentru mai multă siguranță și competențe europene mai mari, am face mai multe pentru reputația Parlamentului European și pentru procesul de învățare de pe urma consecințelor evenimentelor din Japonia decât dacă am continua cu disputele pe care le avem mereu. Poate le putem amâna până peste două săptămâni. Aș dori să vă rog să vă gândiți dacă ar trebui să încercăm acest lucru.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Rebecca Harms (Verts/ALE). – (DE) Dle președinte, dle Reul, știți că am susținut întotdeauna creșterea nivelului de siguranță în industria nucleară. Când a venit vorba de Directiva privind securitatea nucleară pe care am adoptat-o acum doi ani, am avut un succes foarte mic. O mare majoritate a acestui Parlament a fost împotriva celor mai înalte standarde de siguranță. Subiectul unui nou sentiment de încredere reciprocă ne aduce în fața unei alte probleme majore. Parlamentul nu are nicio contribuție de adus la această dezbatere. Dacă mai există vreo îndoială, deciziile privind siguranța nucleară și testele de rezistență vor fi efectuate de Consiliu și de Euratom. Parlamentul va fi exclus din proces. În general, suntem capabili să ne exprimăm opinia, dar dacă acest lucru va avea consecințe sau nu este la voia întâmplării. Dacă acum spuneți că vom lua măsuri împotriva vechiului Tratat Euratom în viitor și ne vom asigura că există consultare și transparență în toate domeniile legate de siguranță, vom fi probabil în măsură să ajungem la o mai bună înțelegere.

  Herbert Reul (PPE). – (DE) Dle președinte, dnă Harms, nu am înțeles pe deplin întrebarea dvs., pentru că nu era o întrebare. Cu toate acestea, nu este un lucru rău, pentru că am făcut eforturi și vom continua să facem eforturi pentru a profita de această oportunitate. Știți că avem poziții total opuse în ceea ce privește acest subiect.

Dacă am putea conveni cu o largă majoritate cu privire la problema creșterii nivelului de siguranță, am trimite un semnal important, indiferent de problema competențelor. Rezoluția se referă la o serie de domenii, cu mult mai multe decât cele pe care le-am adoptat deja și mult mai multe decât cele cu care eram pregătit să fiu de acord. Acest lucru este adevărat și aveți perfectă dreptate. Cu toate acestea, dacă putem reuși să cădem de acord asupra creșterii siguranței și a implicării Europei, vom transmite un semnal statelor membre. Dacă vom face acest lucru mâine pe baza unei dispute, pentru că avem poziții diferite când vine vorba de problema dacă ar trebui sau nu să renunțăm la energia nucleară, atunci, probabil, nu va avea un impact major. Este tot ceea ce cer, nici mai mult, nici mai puțin.

  Giles Chichester (ECR). – Dle președinte, sunt profund jignit de faptul că dna Harms pur și simplu m-a apostrofat din sală, dar a utilizat procedura „cartonașului albastru” pentru colegul meu, dl Reul. Eu nu pot avea parte de același tratament?

  Michael Cramer (Verts/ALE). [Întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” adresată dlui Reul în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură] – (DE)Dle președinte, dle Reul, am vrut să vă întreb dacă poziția dvs. personală s-a schimbat cumva. Puloverul pe care îl port astăzi este vechi de 30 de ani. În acele zile, noi demonstram împotriva energiei nucleare. Așa-numiții experți ne-au spus că există un risc de accident o dată la zece mii de ani. Directorul Institutului din Potsdam pentru Cercetarea Impactului asupra Mediului, dl Schnellhuber, a declarat recent într-un interviu în Die Zeit că acest lucru este adevărat. Dacă împărțiți zece mii de ani la cele 400 de centrale nucleare din lume, rezultatul este de 25 de ani. Prin urmare, ne putem aștepta ca un accident de reactor să se întâmple la fiecare 25 de ani. Mai întâi Cernobîl, apoi Fukushima. Încotro ne îndreptăm?

V-ați schimbat poziția în această privință? Încă credeți că centralele nucleare sunt sigure sau împărtășiți opinia mea că Zwentendorf este singura centrală nucleară sigură din lume?

  Herbert Reul (PPE). – (DE) Dle președinte, desigur, părerea mea s-a schimbat, dar nu fundamental. Este așa de rău să nu ne schimbăm opiniile referitoare la un lucru? Cu toate acestea, părerea mea s-a schimbat foarte mult și sper că ați observat acest lucru. Am explicat că voi vota în favoarea acestei rezoluții în cazul în care rămâne așa cum este. Este o schimbare majoră în comparație cu opiniile mele anterioare. Puteți considera acest lucru ca fiind satisfăcător sau nesatisfăcător. Susțin ceea ce am spus. Ar fi bine dacă am putea adopta această rezoluție în unanimitate.

  Jo Leinen (S&D). – (DE) Dle președinte, ați auzit ce a spus președintele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie. Acum, eu vorbesc în calitate de președinte al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și diferențele nu ar putea fi mai mari. Faptul că avem nevoie de cel mai înalt nivel de siguranță pentru toate centralele nucleare este de la sine înțeles. Cu toții suntem de acord asupra acestui lucru. Dle Oettinger, testul dvs. de rezistență este un prim pas important, dar nu merge suficient de departe. De asemenea, cred că trebuie să ne regândim demersul și să venim cu unul nou care este mai profund și mult mai fundamental. Acesta este motivul pentru care, în plus față de cele mai înalte standarde de siguranță în cadrul UE, avem nevoie și de un scenariu de renunțare la o tehnologie riscantă, a cărei utilizare nu o putem justifica pe continentul dens populat al Europei.

Dle Reul, va trebui ca dvs. și alții să acceptați pur și simplu acest lucru. Colegii dvs. din Berlin au făcut progrese mult mai mari decât ați făcut dvs. aici, la Strasbourg și la Bruxelles. Ei au ajuns, probabil, la punctul de cotitură, în timp ce dvs. sunteți încă împotmolit în ideile dvs. vechi. Sper că putem veni cu o formulă, un scenariu și o strategie de renunțare la energia nucleară. Dle Oettinger, foaia de parcurs pe care o veți prezenta în luna iunie a acestui an ar fi o ocazie minunată de a realiza acest lucru. După testele de rezistență, trebuie să ne spuneți și care este ideea dvs. despre modul în care putem renunța la tehnologia nucleară.

(Aplauze)

  Antonio Cancian (PPE). – (IT) Dle președinte, dnă Győri, dle comisar, doamnelor și domnilor, cred că toate condoleanțele noastre ar trebui să meargă către toate victimele marelui dezastru care a lovit Japonia. Situația este cu adevărat îngrijorătoare, dar cred că sarcina politicii nu este de a face alegeri în condiții de panică, ci de a încerca să rămânem raționali și să ne confruntăm cu realitatea cum putem mai bine.

Acestea fiind spuse, cred că ar trebui să începem de la două considerente importante. Primul este acela că există un singur cer și că, totuși, pământul este divizat de granițe care nu au nimic de-a face cu problemele pe care le avem pe agenda noastră; iar al doilea este că noi trebuie să urmărim întotdeauna dezvoltarea durabilă care are mai multe componente. Această dezvoltare durabilă are trei componente care trebuie să fie reunite: componenta economică, componenta ecologică și componenta socială. Dacă vom reuși în acest efort, cred că vom evolua în direcția bună.

Cred că rezoluția depusă, pe care o susțin pe deplin și care a fost larg împărtășită, vine într-un moment potrivit pentru ca noi să preluăm responsabilitatea pentru siguranță, o problemă care ar trebui să reprezinte un diagnostic al situației actuale, și să privim spre viitor. Cum ar trebui să privim spre viitor? Prin îndeplinirea criteriilor a căror respectare ne-am asumat-o și, mai presus de toate, prin deplasarea către deciziile cu privire la eficiență și reînnoire, care ar trebui să ia mereu în considerare cultura și inovarea în cercetare, inclusiv reactorul termonuclear experimental internațional (ITER).

  Președinte. – Președinția a fost informată că astăzi este ziua de naștere a dlui Leinen, prin urmare, la mulți ani, dle Leinen.

  Edit Herczog (S&D). – (HU) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, siguranța nucleară are un chip uman. Proiectarea, construirea, funcționarea, supravegherea și închiderea unei centrale electrice, precum și elaborarea legilor aferente, sunt toate activități umane. Componenta-cheie a siguranței este, prin urmare, cunoașterea și utilizarea maximă a activităților umane. Întreținerea și aplicarea practică a acestor cunoștințe este esențială, atât în ​​legătură cu funcționarea centralelor electrice, cât și, pentru o lungă perioadă de timp după aceea, în legătură cu închiderea lor. Sunt de acord cu efectuarea unor teste de rezistență și sunt de acord că experiența dobândită ar trebui să fie încorporată în Directiva privind securitatea nucleară.

Sunt de acord că ar trebui să desfășurăm verificări transfrontaliere, fie și numai pentru a calma populația. Sunt de acord că trebuie să facem totul pentru a participa în cadrul organizațiilor internaționale, contribuind cu cele mai bune dintre cunoștințele noastre. Sunt în special de acord că ar trebui să utilizăm activitățile de cercetare și dezvoltare pentru a elimina deșeurile nucleare din ultimii 60 de ani. Există un lucru cu care sunt de acord în special: indiferent de decizia pe care o luăm cu privire la energie, ar trebui să insistăm ca celor 500 de milioane de persoane din Europa să li se furnizeze energie electrică. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Gaston Franco (PPE). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, discutăm astăzi despre îmbunătățirea siguranței energiei nucleare, nu despre a pune sub semnul întrebării energia nucleară civilă în momentul în care aceasta este o componentă esențială a independenței energetice și a luptei împotriva gazelor cu efect de seră în multe state membre ale Uniunii.

Inițiativa europeană de a efectua teste de rezistență la toate centralele noastre nucleare este un prim pas esențial și rezonabil care răspunde așteptărilor cetățenilor europeni. Trebuie să efectuăm aceste teste utilizând o abordare comună și criterii comune, a căror metodologie va trebui să fie încredințată Grupului european al autorităților de reglementare în domeniul securității nucleare. Țările vecine ale Uniunii Europene ar trebui să fie supuse, de asemenea, acestor teste, având în vedere riscurile transfrontaliere existente.

În afară de aceste teste, Uniunea Europeană trebuie să acționeze pentru a armoniza standardele internaționale la cel mai înalt nivel, în cadrul G20 și al Agenției Internaționale a Energiei Atomice, pe baza obiectivelor Asociației Autorităților de Reglementare în Domeniul Nuclear din Europa de Vest pentru reactoare noi. În cadrul Uniunii Europene, noi ar trebui să promovăm și să intensificăm cooperarea între autoritățile naționale însărcinate cu siguranța.

Uniunea Europeană trebuie să servească drept model, atât pentru consolidarea normelor, cât și pentru eforturile depuse în spirit de solidaritate. În fața acestui tip de dezastru, cred că instituirea unei forțe europene de protecție civilă este necesară mai mult decât oricând.

  Kathleen Van Brempt (S&D). – (NL) Dle președinte, așa este: veți găsi susținători și oponenți ai energiei nucleare în tot spectrul politic. Cu toate acestea, nu înțeleg de ce unii oameni încă nu au deschis bine ochii la acest subiect, chiar și după Fukushima. Inimaginabilul s-a produs. O combinație de factori a condus la un dezastru care s-ar putea întâmpla foarte bine și în partea noastră de lume. Nu există risc zero. Astăzi, trebuie să luăm trei măsuri.

Mai întâi, așa cum a propus dl comisar, testul de rezistență ar trebui să se desfășoare în condiții de deschidere și transparență totală, în vreme ce, în același timp, ar trebui să se ia măsuri pentru a asigura că acesta acoperă o gamă de centrale cât mai largă posibil. Totuși, trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că acționăm în conformitate cu rezultatele acestui test de rezistență. Orice centrală nucleară care nu este sigură ar trebui închisă.

În al doilea rând, trebuie să ne asigurăm că organizăm o eliminare treptată a energiei nucleare. Nu putem avea centrale nucleare construite pentru o viață de funcționare de treizeci de ani care să fie încă în uz după patruzeci sau cincizeci de ani.

În al treilea rând, ar fi prea absurd de exprimat în cuvinte dacă noi, în Uniunea Europeană, am alege centralele nucleare. Există o singură cale de urmat în Europa, și aceasta este energia regenerabilă, și noi în Parlament ar trebui să ajungem la un consens în favoarea surselor regenerabile de energie.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Dle președinte, la 26 aprilie se va împlini un sfert de secol de la dezastrul de la Cernobîl, cel mai grav accident nuclear din istorie. La douăzeci și cinci de ani de atunci, ne aducem aminte de toate victimele tragediei, de cele care au suferit și de cele care, chiar și în prezent, resimt încă efectele dezastrului. Din păcate, această aniversare tragică a coincis cu evenimentele din Japonia. Reamintind dezastrul de la Cernobîl, aș dori să îmi exprim solidaritatea cu poporul japonez, care se luptă cu efectele accidentului de la centrala nucleară Fukushima, care a fost cauzat la rândul său de valurile de tsunami.

Chiar și astăzi, poate fi depistată contaminare în alimentele produse în regiunile din Ucraina care au fost expuse la cesiul radioactiv 137 - un izotop care are o perioadă de înjumătățire de 30 de ani. Greenpeace a efectuat cercetări care arată că, în cel puțin două provincii, Zhitomir și Rovno, populația locală consumă lapte, ciuperci, fructe, pește de apă dulce și legume contaminate. Conform datelor oficiale, există un nivel ridicat de radiații în zonele care se află la o distanță de 30 de km de centrală. Se estimează totuși că zona afectată poate include, de fapt, un total de aproximativ 50 000 de km 2 la nivelul multor provincii din Ucraina.

În prezent, există 165 de reactoare operaționale în Europa, fără a include Rusia. Este important de știut că ele nu sunt situate doar pe teritoriul Uniunii Europene, ci și în țările învecinate din apropierea frontierelor Uniunii. Rusia și Belarus au început construirea de centrale electrice în apropiere de frontierele Uniunii. Trebuie să ne întrebăm ce garanție a siguranței lor poate fi acordată? Nu ar trebui să achiziționăm energie de la centralele nucleare situate în afara granițelor Uniunii Europene dacă acestea nu sunt conforme cu cele mai înalte standarde de siguranță, astfel cum sunt definite de testele de stres din Uniunea Europeană.

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

Voi repeta: în acest moment, centrale nucleare sunt construite de Rusia și Belarus în apropierea granițelor Uniunii Europene. În legătură cu acest lucru, cred că statele membre ale Uniunii Europene nu ar trebui să achiziționeze energie nucleară de la aceste centrale dacă acestea nu trec niște teste de stres care să fie identice cu cele solicitate în Uniunea Europeană.

  Ioan Enciu (S&D). - În primul rând, vreau să îmi exprim întreaga simpatie pentru poporul japonez și cred că este important acum să îi acordăm tot sprijinul.

Accidentul de la Fukushima ne-a arătat că o parte din centralele nucleare existente nu sunt sigure. De aceea, trebuie să acordăm o importanță sporită siguranței nucleare și consider că realizarea imediată a unor teste de siguranță pentru centralele nucleare este esențială.

Pe de altă parte, nu trebuie să cădem însă în capcana unor decizii emoționale și nefundamentate în ceea ce privește menținerea sau renunțarea la energia nucleară. Decizia privind compoziția mixului energetic trebuie să rămână în competența statelor membre, în timp ce Uniunea Europeană trebuie să aibă rolul de a se asigura că normele de siguranță sunt la cele mai înalte standarde. Orice măsură luată la nivel european sau la nivel național cu privire la mixul energetic și reglementarea în domeniul energiei nucleare trebuie să fie însă bazată pe un înalt grad de obiectivitate științifică.

  Arturs Krišjānis Kariņš (PPE). – (LV) Dle președinte, energia nucleară generează în prezent aproximativ o treime din consumul total de energie din Europa. Dacă am vrea să înlocuim această capacitate într-un timp scurt, există doar două alternative reale: și anume să creștem fie utilizarea cărbunelui, fie a gazelor naturale. Ambele alternative își au propriile dificultăți. În cazul cărbunelui, este vorba de emisiile de CO2. În cazul gazelor naturale, desigur, este faptul că majoritatea sunt importate din Rusia. Prin urmare, pe termen scurt, sunt două lucruri care pot fi făcute. Cel mai important lucru este ceea ce s-a discutat deja: să sporim măsurile de siguranță. Cu toate acestea, doamnelor și domnilor, nu va fi suficient să sporim măsurile de siguranță în Europa, pentru că vecinii Europei, Rusia și Belarus, merg mai departe, indiferent de dezbaterile noastre privind siguranța nucleară. Acestea își vor dezvolta reactoarele, motiv pentru care trebuie să ne asigurăm că standardele ridicate din Europa sunt impuse nu numai în Europa, ci și în restul lumii, în special în statele învecinate, Rusia și Belarus. Desigur, al doilea lucru pe care Europa trebuie să îl facă, de asemenea pe termen scurt, ceea ce putem face este să consolidăm în mod constant măsurile noastre în domeniul economiei de energie și să punem un accent tot mai mare asupra resurselor de energie regenerabilă, utilizând mai mult sursele eoliene, solare, de apă și de biomasă. În mod firesc, de asemenea pe termen lung, tocmai economia de energie și o utilizare sporită a energiei eoliene, solare, a hidroenergiei și a biomasei vor reduce dependența noastră atât de energia nucleară, cât și de sursele de energie importată.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, știrile cu privire la Fukushima sunt tot mai îngrijorătoare. Limitele de siguranță au fost cu mult depășite și nu știm ce se va întâmpla în viitorul apropiat. A existat o lipsă de comunicații clare și transparente.

Ar trebui ca, la centralele nucleare existente, să se desfășoare teste de stres și, dacă rezultatul ridică probleme, trebuie să avem curajul de a solicita închiderea imediată a acestora. Trebuie să introducem standarde internaționale de siguranță mai ridicate și nu ar trebui să existe niciun gând de construire a unor noi centrale nucleare. Trebuie să pregătim terenul pentru o retragere treptată a acestui tip de energie care provoacă daune ireparabile asupra mediului și a sănătății oamenilor.

Este esențială o analiză atentă cu privire la dezvoltarea politicilor energetice viitoare. Trebuie să dezvoltăm urgent politici care să vizeze conservarea energiei și a eficienței, precum și creșterea investițiilor în cercetare în domeniul noilor tehnologii și al surselor de energie regenerabilă. În cele din urmă, ar trebui să deschidem o dezbatere care să implice cetățenii și autoritățile locale.

  Romana Jordan Cizelj (PPE). – (SL) Dle președinte, sunt de acord cu deputații care au spus că ar trebui să asigurăm siguranța nucleară la nivel european. Cu toate acestea, doamnelor și domnilor, trebuie să recunoaștem în acest sens că „cultura siguranței” este un concept foarte larg, care ia în considerare atât..., care include atât o tehnologie nucleară sigură, cât și asigurarea de resurse financiare și umane adecvate, de standarde adecvate de siguranță și organisme de supraveghere, puternice și independente. În opinia mea, toate acestea ar trebui să facă, de asemenea, parte din aceste standarde europene de siguranță. Acest lucru nu înseamnă că ne lipsește încrederea în instituțiile existente, ci că asigurăm, la nivel instituțional, cea mai mare siguranță posibilă și în viitor.

Dle comisar, ați afirmat că statele membre nu sunt interesate de acest lucru, dar care sunt aceste state membre? Dacă ne-am întreba cetățenii (și astfel de sondaje de opinie publică au fost deja efectuate), veți vedea că aceștia sunt mulțumiți de faptul că unele dintre competențe urmează să fie transferate către Uniunea Europeană.

Trebuie să precizez în mod clar că sunt împotriva închiderii centralelor nucleare din motive politice. Există mai multe centrale nucleare în Japonia, iar una dintre acestea a fost lovită de acest accident nuclear grav. Înainte de a adopta diverse măsuri, trebuie să avem argumente și constatări profesioniste. Prin urmare, trebuie să avem analize profesioniste a ceea ce s-a întâmplat la Fukushima dacă vrem să aflăm toate cauzele reale ale accidentului nuclear și deteriorării miezului reactorului.

În încheiere, permiteți-mi să spun că am parcurs un drum lung în vederea adoptării unei directive privind deșeurile radioactive și că, prin intermediul acestei directive, vom fi în măsură să demonstrăm că suntem serioși.

(Vorbitoarea a fost de acord să accepte trei întrebări în conformitate cu procedura „cartonașului albastru” menționată în articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Sonia Alfano (ALDE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, o întreb pe colega mea deputată dacă miile de decese nu constituie o chestiune asupra căreia să ne gândim și să reflectăm pentru o lungă perioadă de timp, având în vedere că dumneaei tocmai a spus că nu avem motive suficiente să credem că energia nucleară este periculoasă. Deoarece au existat alte mii de decese în Japonia, am vrut să întreb dacă acest fapt nu ar putea fi de ajuns.

  Judith A. Merkies (S&D). – Dle președinte, aș dori să o întreb pe colega mea cât de multe centrale nucleare trebuie să fie închise ca să spună că este suficient. Dumneaei vorbește despre o singură centrală nucleară din Japonia care a fost afectată. Cu toate acestea, au fost șase centrale nucleare, nu una. Cât de multe ar fi suficiente pentru ca dumneaei să își schimbe părerea?

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Dle președinte, dnă Jordan Cizelj, la Krško, în țara dvs., există o centrală care este privită într-un mod destul de critic, printre altele, deoarece este localizată într-o zonă cu activitate seismică.

Sunteți pregătiți cel puțin să garantați că aceasta este una dintre primele centrale care urmează să fie investigate cu ajutorul unor teste de stres stricte și, sperăm, obiective, astfel încât să ne putem asigura că cetățenii nu se află în niciun risc imediat din cauza centralei respective, deși aceasta se află într-o zonă cu activitate seismică, și că pot fi făcute îmbunătățiri atât timp cât centrala continuă să existe?

  Romana Jordan Cizelj (PPE). – (SL) Dle președinte, există, într-adevăr, mii de victime în Japonia, iar eu personal simpatizez profund cu acestea și cred că Uniunea Europeană ar trebui să ofere toată asistența posibilă. Cu toate acestea, lucrul împotriva căruia protestez este ca aceste victime să fie utilizate în mod abuziv în numele unor lupte ideologice împotriva utilizării energiei nucleare. De aceea am spus că trebuie să analizăm cauzele care au condus la acest accident nuclear și că trebuie să aflăm dacă acestea sunt posibile într-o oarecare măsură în Europa și cum le putem evita. V-aș ruga, de asemenea, să nu confundăm victimele unui dezastru natural, victimele unui cutremur și ale unui tsunami, cu potențialele victime ale unui accident nuclear. Acesta este răspunsul meu la prima întrebare.

În ceea ce privește cea de-a doua întrebare, câte accidente în centralele nucleare... Pot continua? De câte accidente va fi nevoie pentru a mă răzgândi? Am menționat o centrală care are mai multe reactoare, așadar o singură centrală cu mai multe reactoare. Noi știm că există o serie de centrale în Japonia. Cred că fiecare centrală... sau fiecare accident ar trebui să fie tratat cu foarte mare seriozitate; nu ar trebui să gândim în termeni de număr de accidente, pentru că trebuie să luăm în considerare fiecare accident, și nu numai accidentul, ci și orice alt incident care este considerat a fi mai puțin decât un accident. Noi trebuie să învățăm ceva de la fiecare incident de acest fel. Într-adevăr, chiar acest exemplu ne spune că nu ar trebui ca, din cauza unui singur accident, să tragem concluzia că tehnologia nucleară este inacceptabilă.

Mai este o întrebare la care nu am răspuns. Au fost trei întrebări. Centrala nucleară de la Krško. Îmi este permis? Siguranța acestei centrale a fost verificată și, la acel moment, Austria, care a fost foarte activă pe această temă, a efectuat de asemenea teste suplimentare de siguranță seismică. Ca urmare, au fost efectuate modificări suplimentare, iar acest lucru este acum, de fapt, o practică consacrată. Cred cu tărie că toți locuitorii Sloveniei vor fi de acord ca un asemenea test de stres să fie realizat de îndată la Krško. Din moment ce suntem o mică țară nucleară, suntem obișnuiți să fim supuși unui număr relativ mai mare de teste internaționale decât este cazul pentru alte centrale nucleare din țările mai mari.

  Richard Seeber (PPE). – (DE) Dle președinte, dle Oettinger, doamnelor și domnilor, eu vin din Austria și toți suntem îngrijorați cu privire la Krško. Sper că asigurările făcute de dna Jordan Cizelj vor fi urmărite. Aș dori să îmi exprim preocuparea și compasiunea față de poporul japonez care a suferit foarte mult și care face față acestor evenimente cu un stoicism calm.

Cu toate acestea, ar trebui să încercăm să tragem unele concluzii pozitive în urma dezastrului. Singurul aspect pozitiv este că trebuie să ne reconsiderăm poziția și să începem să învățăm lecții în Europa în urma catastrofei. O lecție pe termen scurt este necesitatea de a aduce o îmbunătățire uriașă standardelor de siguranță ale reactoarelor europene. O altă lecție este că trebuie să înființăm un organism european de protecție civilă. Europa trebuie să permită ca echipele sale de siguranță și de salvare să lucreze împreună dincolo de frontierele naționale.

Lecția pe termen lung implică necesitatea de a elabora un scenariu comun de renunțare, pentru că evenimentele au arătat în mod clar că tehnologia nucleară, în forma sa actuală, este prea periculoasă și că este puțin probabil să se modifice în viitor. Consecințele sunt de prea lungă durată.

Puteți observa din comentariile mele că părerile împărțite se aplică tuturor grupurilor, inclusiv Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat). Cu toate acestea, în general, cred că ar trebui să fim afectați de faptul că faimoasele standarde de siguranță care ne-au fost promise de toată lumea pur și simplu nu pot fi garantate. Prin urmare, testele de stres trebuie să acopere o acumulare de riscuri diferite. Dacă vom investiga doar riscurile individuale, nu vom avea niciodată un scenariu realist. În acest context, realist înseamnă că este foarte dificil, de exemplu, să prezicem un tsunami, chiar dacă este puțin probabil să se întâmple aici, în Europa, însă aici avem zone cu activitate seismică.

(Aplauze)

  Marian-Jean Marinescu (PPE). - În primul rând, doresc să îmi exprim admirația și respectul pentru atitudinea poporului japonez față de situația extraordinară pe care o traversează. Această situație a determinat discuții aprinse despre viitorul energiei nucleare – continuare sau stopare. Eu cred că trebuie să avem o atitudine echilibrată, care să țină cont de toate aspectele: cerințele economiei, securitatea cetățenilor, schimbările climatice.

Cred că politica energetică viitoare trebuie să se bazeze pe un echilibru între energia regenerabilă, noile tehnologii pentru resursele convenționale și energia nucleară, în condiții de siguranță. Trebuie investit în cercetare pentru o producție eficientă de energie regenerabilă. Trebuie să investim pentru a securiza noi surse de materii prime convenționale și noi trasee de alimentare pentru Europa – coridorul sudic. În același timp, este nevoie de cercetare și inovare pentru tehnologii noi care să elimine efectul poluării producției convenționale de energie asupra mediului.

Directiva pentru securitate nucleară trebuie revizuită în sensul măririi exigenței. Este nevoie de testele de rezistență propuse de Comisie. Criteriile trebuie elaborate ținând cont de toate aspectele: vârstă, tehnologii, pericole naturale. Testele trebuie efectuate cu participarea Comisiei. Rezultatele testelor trebuie utilizate la revizuirea Directivei. Consecințele testelor trebuie să fie foarte clare. Cine se încadrează continuă, cine nu se oprește. Atrag atenția asupra necesității unei politici europene pentru tratarea și depozitarea deșeurilor nucleare, precum și pentru dezafectarea centralelor.

Ultimul lucru, dar nu cel mai puțin important, opinia publică trebuie să își mențină încrederea în energia atomică și trebuie să fie informată corespunzător.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Dle președinte, aș dori să fac un scurt comentariu cu privire la centralele nucleare din țările terțe care sunt foarte aproape de granițele UE. Două cazuri specifice au fost deja menționate astăzi, două proiecte nucleare simultane: unul în districtul Kaliningrad din Federația Rusă, care este complet înconjurat de Lituania, Polonia și Marea Baltică, iar al doilea în Belarus, unde este planificată construcția unei centrale nucleare la doar 20 de km de granița lituaniană.

Când toată lumea era atentă la evoluțiile dramatice de la Fukushima, la 15 martie, guvernul din Belarus și Rosatom, întreprinderea energetică rusă deținută de stat, au semnat un contract în virtutea căruia Rosatom va trebui să finalizeze centrala nucleară din Belarus până în 2018. De asemenea, Rusia pregătește un pachet financiar de 6 miliarde de dolari pentru Belarus în vederea finanțării acestui proiect. Astfel, autoritățile din Belarus au fost sfidătoare cu privire la necesitatea de a informa în mod corespunzător vecinii Belarusului despre proiectul planificat, iar proiectul, în forma sa actuală, încalcă în mod clar Convenția de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Salut decizia Comisiei de a supune la teste de rezistență reactoarele nucleare din Uniunea Europeană. Solicităm ca aceste verificări să fie efectuate pe baza unor criterii de evaluare comune și detaliate, pentru a îmbunătăți ulterior securitatea nucleară în Uniunea Europeană.

Astăzi, în Uniune există 143 de reactoare nucleare, energia nucleară reprezentând 30% din mixul energetic european. Statele membre sunt responsabile pentru propriul mix energetic, dar siguranța nucleară este responsabilitatea noastră, a tuturor. De aceea, este important să avem o rezoluție privind siguranța nucleară în Uniunea Europeană. Subliniez că, pentru fiecare reactor nuclear, investițiile pentru siguranța nucleară trebuie să fie asigurate până la sfârșitul perioadei planificate de funcționare a acestuia.

În urma testelor de rezistență, standardele pentru viitoarele reactoare nucleare și, implicit, costul energiei nucleare vor crește. Astfel, Uniunea trebuie să investească substanțial în măsuri de eficiență energetică și în producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile, în special pentru sectorul clădirilor și al transporturilor.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dle președinte, este un lucru bun faptul că UE dorește teste de stres pentru statele sale membre și vecinii săi. Singurul dezavantaj este că acestea nu vor fi obligatorii. În prezent, UE întreabă în mod rezervat dacă acestea ar putea fi, eventual, realizate. O altă nereușită este faptul că UE nu a elaborat standarde comune. Totuși, este imperativ ca acestea să existe. În al treilea rând, un organism independent ar trebui să efectueze aceste teste. Pur și simplu nu pot să cred că organismele naționale vor spune că au existat disfuncționalități în țara lor sau că ele însele au neglijat să monitorizeze siturile în mod corespunzător. Dacă acestea se vor a fi teste autentice, ar trebui să existe standarde în vigoare pentru ele, ar trebui să fie efectuate în mod deschis și ar trebui să le efectueze părți independente.

  Michèle Rivasi (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, aș dori totuși să le reamintesc colegilor mei deputați că accidentul de la Fukushima nu a luat sfârșit și că există încă riscuri de explozie legate de miezul topit.

Am o întrebare pentru comisarul nostru, dl Oettinger. Este vorba despre punerea în aplicare a acestor teste de stres. După cum tocmai a afirmat colega mea deputată, cum veți obține o garanție că toate criteriile pe care le-ați menționat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie sunt luate în considerare de fiecare stat membru care utilizează centrale nucleare? Cum veți forța un stat membru să permită experților independenți să verifice și să monitorizeze centralele în cazul în care acesta refuză? Motivul pentru care adresez această întrebare este faptul că, în cazul în care se monitorizează singuri, nu văd cum vom aplica testele dvs. de stres. În mod categoric, trebuie să existe un organism independent de monitorizare a centralelor în fiecare stat membru.

În plus, cum vom asigura noi că țările învecinate - ați vorbit de Armenia, cu Metsamor, și de alte țări, cum ar fi Belarus, și așa mai departe - acceptă o astfel de monitorizare? Parlamentul va trebui să vă sprijine, dle comisar, dar cum vom face acest lucru?

În cele din urmă, avem o responsabilitate reală de a elimina treptat energia nucleară, iar acesta este punctul în care trebuie să fie propuse Parlamentului scenarii pentru atingerea acestui deziderat. Este singura garanție că nu vor exista alte accidente.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dle președinte, prejudiciul extins adus centralei nucleare de la Fukushima, cauzat de un dezastru natural extraordinar, a arătat că este extrem de important să acordăm atenție siguranței în cazul instalațiilor de acest tip. Prin urmare, este corectă și adecvată decizia Comisiei Europene de a efectua fără întârziere un audit în domeniul siguranței în cazul tuturor centralelor nucleare de pe teritoriul nostru.

Cetățenii europeni au dreptul la siguranță, iar un audit independent și profesionist al instalațiilor nucleare ne poate alerta cu privire la toate deficiențele și riscurile pe care le-am putea evita prin exploatare atentă. Nu mă îndoiesc că rezultatul constatărilor auditului în domeniul siguranței instalațiilor noastre nucleare va fi o decizie serioasă care va obliga operatorii de centrale să corecteze imediat toate deficiențele instalațiilor și să nu încerce să eludeze criteriile de siguranță, a căror îndeplinire trebuie să constituie o condiție prealabilă pentru funcționarea unei centrale nucleare.

Dle comisar, sunt sigur că publicul european se așteaptă ca noi să purtăm astăzi un dialog deschis și onest cu privire la viitorul politicii energetice europene, incluzând definirea unor noi limite de siguranță pentru toate centralele din Europa.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, dezastrul nuclear din Japonia ne-a demonstrat cu certitudine un lucru. Natura este mai puternică și mai solidă decât omenirea. Din acest motiv, este timpul ca noi să ne deconectăm în cele din urmă de la rețeaua de centrale nucleare vechi și de centrale care sunt în pericol de cutremure și, pe termen lung, să renunțăm la energia nucleară. Avem nevoie de teste de stres, dle Oettinger! Nu vrem un al doilea Cernobîl. Avem nevoie de limite pentru produsele alimentare din Japonia. Am o întrebare pentru Comisie. Chiar vreți să iradiați oamenii din Europa?

Ar trebui să retrageți imediat acest regulament de punere în aplicare și, de preferință, astăzi. Trebuie să investim în energiile alternative și să le folosim. Ele chiar există. Sunt sigure, ecologice și mai puțin dăunătoare pentru oameni. Încă un aspect: ele creează noi locuri de muncă.

În Austria, am avut centrala nucleară Zwentendorf care nu a fost niciodată conectată la rețea. Acum este o centrală de energie solară.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dle președinte, această dezbatere ar trebui să fie despre siguranța nucleară. În mod evident, a mers mai departe și este despre mixul energetic. Aș putea sugera să avem dezbaterea respectivă atunci când Comisia va prezenta foaia de parcurs privind energia?

În ceea ce privește siguranța, îl pot întreba pe dl comisar dacă este oportună utilizarea cuvintelor „teste de stres” pentru că, atunci când vine vorba de sectorul bancar, cuvintele „teste de stres” ne-au dezamăgit cu siguranță. Ce aș dori să cer este utilizarea cuvintelor „evaluări privind siguranța” sau „evaluări ale riscurilor”. Ce urmări vor exista în ceea ce privește evaluările privind siguranța? Vă veți asigura că acestea sunt efectuate la toate centralele nucleare, inclusiv la instalațiile de gestionare a deșeurilor și de reprelucrare, deoarece am o preocupare deosebită pentru Sellafield, care se află în apropierea graniței irlandeze?

Acum trebuie să analizăm siguranța centralelor. În mod regretabil, spun unii colegi, ne bazăm foarte mult pe energia nucleară - chiar și cei care nu au centrale pe teritoriul lor -, așadar siguranța este primordială. Să trecem la un alt stadiu de a privi mixul energetic. Haideți să fim sinceri: nici energiile regenerabile nu sunt un răspuns ușor.

  Kriton Arsenis (S&D). – (EL) Dle președinte, ne-a luat 25 de ani să uităm de Cernobîl și mă tem că dezastrul din Japonia nu va fi suficient pentru a ni-l reaminti.

Am condamnat Japonia în mod sistematic. Este ca și cum vrem să spunem că Japonia, mai degrabă decât energia nucleară, este nesigură. Am început testele de siguranță la centralele noastre nucleare și insistăm din nou că există tehnologie nucleară în condiții de siguranță. Trebuie să închidem imediat centralele nucleare cu o vechime de peste treizeci de ani și să punem capăt oricăror gânduri de construcție de noi centrale. Avem nevoie de o taxă „nucleară” imediată care să ne permită să reflectăm întregul cost ecologic al energiei nucleare. Trebuie să investim în îmbunătățirea performanței energiei fotovoltaice și să facem investiții reale în creșterea performanței tuturor surselor de energie regenerabilă.

Dle comisar, inițiativa legislativă și responsabilitatea pentru acțiunile noastre sau consecințele incapacității noastre de a acționa vă aparțin dvs.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Dle președinte, distinși deputați, în primul rând, aș dori să mă refer la politica noastră energetică pe termen lung. Dorim să vă invităm să vă implicați în foaia de parcurs privind energia din prima zi. Din acest motiv, mă ofer să mă întâlnesc cu grupurile începând din luna mai pentru a discuta diferite scenarii pentru sectorul energetic din Europa în deceniile care vor urma.

Un scenariu, cu alte cuvinte, o opțiune cu toate consecințele care rezultă, va implica în mod cert stabilirea obiectivului pentru proporția de energie regenerabilă utilizată în generarea de energie electrică cât mai mult posibil, chiar și la 100 %, ceea ce va avea un impact asupra rețelelor electrice, a instalațiilor de depozitare, a cercetării, a eficienței și a unei serii de alți factori.

Cu toate acestea, în același timp, aș dori să rog pe toată lumea să ia în considerare temeiul juridic. Tratatul de la Lisabona are doar 18 luni și ați fost implicați mai îndeaproape în crearea sa decât am fost eu. Tratatul conferă Uniunii Europene competențe legislative cuprinzătoare în domeniul energiei, cu o singură excepție de anvergură, care a fost inclusă în mod deliberat. Problema tehnologiei energetice și a mixului energetic rămâne în mâinile parlamentelor naționale.

Putem dezbate dacă așa trebuia procedat sau nu, dar este clar că concluziile care trebuie trase din evenimentele din Japonia pentru foaia de parcurs privind energia trebuie să se bazeze pe Tratatul de la Lisabona și, după cum stau lucrurile în prezent, cred că este puțin probabil ca articolul 194 să fie revizuit în viitorul apropiat. Aș dori să fie revizuit și cred că există suficientă expertiză la nivel european în ceea ce privește mixul energetic. Cu toate acestea, în următorii câțiva ani, tehnologia energetică și generarea de energie electrică sunt de competența statelor membre.

Totuși, există o restricție în vigoare, asupra căreia am convenit împreună cu statele membre. Obiectivul de energie regenerabilă în proporție de 20 % limitează competențele statelor membre pentru restul de 80 %. Prin urmare, deoarece va trebui să ajungem la un nivel de energie regenerabilă de 20 % cu sprijinul și angajamentul statelor membre, în decurs de nouă ani, și va trebui să evaluăm situația în mod constant prin intermediul unor rapoarte cu privire la progresele înregistrate, competențele statelor membre vor fi reduse la 80 % sau chiar și la mai puțin de atât. De ce? Acest lucru se datorează faptului că cifra globală de 20 % va însemna, probabil, un procent de energie regenerabilă de 10 % în sectorul transporturilor.

În domeniul generării de energie electrică, care se află în prezent în centrul atenției, avem drept scop o proporție de energie regenerabilă de 35 % - hidroenergia, biomasa, energie geotermală, solară și eoliană - în nouă ani. Acest lucru înseamnă că, în trei-patru ani, energia regenerabilă va fi devansat energia generată pe bază de cărbune și energia nucleară în sectorul electricității. Eu cred că nu putem lăuda acest proces de dezvoltare suficient de mult. Un total de 35 % energie regenerabilă în nouă ani!

Foaia de parcurs privind energia se va concentra nu numai pe 2050, ci și pe 2025 și 2030, cu alte cuvinte, pe următorul deceniu, în care trebuie să investim în tehnologie, rețele electrice și instalații de depozitare. Sunt sigur că putem să ajungem la un consens privind un procent pentru generarea de energie de 40 + x % în 2030 și apoi să ajungem la o decizie cu privire la acest lucru împreună cu statele membre.

Odată ce energia regenerabilă va reprezenta o proporție de 40 % sau mai mult, statele membre vor fi responsabile doar pentru 60 % sau mai puțin, iar acest lucru va însemna că vom face progrese pe marginea subiectului competențelor la nivel european, cu știrea și consimțământul statelor membre. S-ar putea ca acest lucru să nu fie suficient de rapid pentru unele persoane, însă fără modificarea Tratatului de la Lisabona, care în prezent nu este realist, obiectivul de energie regenerabilă va fi de 20 %, apoi de 35 % și mai târziu de 40 % sau mai mult. Acest lucru înseamnă o schimbare clară de putere în direcția controlului și nivelului european.

Când analizăm scenariul energiei regenerabile, ar trebui să luăm întotdeauna în considerare și ceea ce se întâmplă în statele membre. Un exemplu este Polonia, o țară mare și întreprinzătoare pe care o respect foarte mult. În Polonia, 90 % din energia electrică este generată în prezent prin utilizarea cărbunelui. Nouăzeci la sută! Nu cred că este posibil și, prin urmare, aș dori să îi întreb pe deputații din toate grupurile care sunt prezenți din partea marelui și întreprinzătorului stat membru al UE care este Polonia: credeți că politicienii din țara dvs., indiferent de cine se află la guvernare, vor putea reduce procentul de cărbune până la zero în următorii câțiva ani și în următoarele câteva decenii? Nu cred că vor putea.

De altfel, Polonia planifică în prezent o nouă centrală nucleară. Acest lucru înseamnă că polonezii vor ca energia nucleară să facă parte din mixul lor energetic, cu scopul de a deveni mai puțin dependenți de gazele naturale și de Federația Rusă.

Dnă Harms, guvernul polonez a fost ales în mod democratic și este foarte respectat în cadrul propriei țări. Noi, germanii, în special, nu ar trebui să credem că întotdeauna știm mai bine. Am încredere că prietenii noștri din Polonia iau în considerare problemele de securitate în același fel în care am încredere în dvs.

(Aplauze și interpelări)

Președintelui grupului aș dori să îi spun că avem o tendință în Germania de a vrea să decidem tot în Europa. Sfatul meu este să se ia în considerare și să se accepte procesele democratice din Polonia și Franța cu smerenia adecvată. Vorbesc în calitate de cetățean european. Îmi cunosc țara, Germania, și respect procesele democratice din Polonia, Franța și din oricare alt stat membru.

Cu toate acestea, oricărei țări a cărei aprovizionare cu energie se bazează pe cărbune în proporție de 90 % îi va fi mai dificil să o reducă până la 0 %. Acesta este motivul pentru care planurile mele includ opțiunea de cărbune fără emisii de CO2. Oricine este familiarizat cu situația din Polonia, România sau Spania va înțelege că trebuie să se includă cărbunele ca opțiune în Foaia de parcurs privind politica energetică până în 2050, în caz contrar va ignora realitățile parlamentelor și guvernelor alese în mod democratic. Din acest motiv, cred că cercetarea în domeniul captării și stocării carbonului (CSC) și proiectele demonstrative sunt foarte importante în drumul spre un alt obiectiv, care presupune realizarea unui sector energetic fără emisii de CO2 în următoarele câteva decenii.

În foaia de parcurs a dnei Hedegaard, am inclus o reducere de 10 % a emisiilor de CO2 pentru sectorul energetic până în 2050 în comparație cu nivelurile actuale.

(Interpelări)

În ceea ce privește subiectul energiei nucleare, știm cu toții că există țări care au în prezent un moratoriu privind centralele nucleare sau care doresc să le închidă, de exemplu, Germania. Unii dintre vecinii noștri, cum ar fi Elveția, au amânat procesul de planificare pentru noi centrale nucleare. Cu toate acestea, există țări care se află în curs de construire a unor centrale nucleare, de exemplu Finlanda, și există țări care au în prezent energie nucleară și planifică noi centrale, precum și altele care nu au energie nucleară și doresc să construiască prima centrală proprie. Prin urmare, cred că este foarte important, în ciuda tuturor acestor diferențe și culturi diferite, ca testul de stres și investigația privind siguranța cu cele mai înalte standarde de siguranță să fie introduse și acceptate de către toate statele membre. Este vorba de un numitor comun mic, dar decisiv, care va asigura nivelurile de siguranță cele mai înalte cu putință pentru țările care au sau nu energie nucleară.

Unii vorbitori au menționat faptul că autoritățile ar trebui să fie independente. Avem control și supraveghere publică într-o gamă largă de domenii ale existenței, inclusiv sănătatea, siguranța, transportul rutier, energia, industria și alte domenii. Aș dori să îmi exprim încrederea deplină în sistemul de supraveghere publică. Dnă Harms, ați făcut declarații impetuoase referitoare la rețeaua băieților de altădată și ați sugerat că organismele naționale de reglementare în domeniul nuclear nu își îndeplinesc sarcinile legale. Eu cred că aceasta este o acuzație gravă care presupune o lipsă de încredere în colegul dvs. deputat, dl Trittin, care, în calitate de ministru federal german al mediului, a fost responsabil pentru acest organism de reglementare în Germania timp de șapte ani. Am încredere deplină în aceste organisme și avem sarcina de a lucra cu ele.

Înainte de adoptarea deciziei, în luna mai vă voi prezenta un proiect al testului de stres și criteriile pentru test într-un mod complet transparent. Voi asculta cu interes sugestiile dvs. cu privire la punctele în care acest proiect poate fi îmbunătățit, extins sau consolidat, cu scopul de a începe un proces care va duce în cele din urmă la acceptarea largă între toate statele membre și la un nivel ridicat de control. Acest test de stres pe care am fost însărcinați să îl dezvoltăm de către șefii de stat sau de guvern este prima procedură europeană comună pentru asigurarea celor mai înalte standarde de siguranță în toate cele 143 de centrale nucleare. Aceasta este o inovație și o dezvoltare care ar trebui să câștige sprijinul Parlamentului European, și nu să fie primită cu critici și neîncredere chiar de la început.

Punctul meu final este că am moștenit Directiva privind securitatea nucleară din iunie 2009, care trebuie să fie transpusă în legislația națională până în luna iulie a acestui an. Pot să vă spun cu toată sinceritatea că eu consider că aceasta nu are suficientă substanță deoarece se concentrează în principal pe punerea în aplicare a reglementărilor formale, definirea competențelor și specificarea cerințelor pentru organismele de supraveghere; în opinia mea, conținutul acesteia nu are suficientă esență. Prin urmare, în a doua jumătate a anului, în timp ce investigația privind siguranța va fi în desfășurare, aș dori să discut cu dvs., în conformitate cu cerințele Consiliului European, problema modului în care putem efectua o revizuire timpurie, rapidă a acestei directive privind securitatea și stabili cerințe concrete pentru siguranța energiei nucleare la nivel european.

(Aplauze)

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. – (HU) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, această dezbatere a fost foarte instructivă. Vă mulțumesc foarte mult, am urmărit-o cu atenție sporită.

Președinția maghiară a început această jumătate de an cu ambiții mari în domeniul politicii energetice. O ambiție pe care nu am avut-o a fost aceea de a soluționa problema mixului energetic. Cred că dezbaterea de astăzi, de asemenea, a arătat că acest lucru nu ar fi un obiectiv realist. O multitudine de argumente au fost aduse în favoarea și împotriva unei anumite forme de îndrumare în ceea ce privește mixul energetic în Uniunea Europeană. Cred că nu vom fi capabili să soluționăm acest lucru într-un viitor previzibil, dar nu sunt sigură dacă aceasta este o problemă; ca atare, statele membre trebuie să fie în măsură să ia decizii responsabile în ceea ce privește propriul mix energetic.

Cu toate acestea, am avut ambiții de a face progrese semnificative în crearea unei piețe comune a energiei. Consiliul European din 4 februarie 2011 a stabilit acest lucru ca obiectiv al său, precum și eliminarea „insulelor de energie” din cadrul Uniunii Europene până în 2015, iar ulterior, în cadrul Consiliului „Energie” de la sfârșitul lunii februarie, noi am putut, de asemenea, să adoptăm concluzii, ceea ce cred că este un mare pas înainte.

Din cunoștințele noastre, în noiembrie Comisia va publica Foaia de parcurs privind politica energetică până în 2050. Totuși, miniștrii de energie vor organiza deja o dezbatere preliminară pe această temă și pe obiectivele conexe în cadrul Consiliului informal „Energie” la 2 și 3 mai, în Budapesta, iar Președinția va pregăti un raport și un rezumat politic al acestuia, care va fi pe ordinea de zi a reuniunii formale a Consiliului „Energie” din iunie.

Sunt sigură că aceste chestiuni, care au fost ridicate acum în această sală, vor apărea, de asemenea, în timpul dezbaterilor Consiliului, și am încredere, de asemenea, că, odată ce Președinția maghiară va rezuma această dezbatere, Comisia va putea să se bazeze pe aceasta în momentul finalizării Foii de parcurs privind politica energetică pe care o va publica în noiembrie. Cu toate acestea, faptul că statele membre au un angajament maxim atât pentru problema siguranței energiei nucleare, cât și pentru deținerea unui cadru european comun este cel mai bine demonstrat prin concluziile Consiliului European din 24-25 martie. Aceste concluzii subliniază faptul că trebuie să tragem învățăminte din dezastrul din Japonia și că trebuie să revizuim starea de siguranță a centralelor nucleare din UE și să efectuăm testele de stres. ROSREG și Comisia au fost invitate să facă acest lucru cât mai curând posibil și să facă o propunere cu privire la competența și modalitățile acestora, astfel încât o evaluare generală să poată fi pregătită și publicată ulterior de Comisie pe baza evaluărilor acestor autorități independente. În cele din urmă, Consiliul European va aborda de asemenea subiectul încă o dată în cadrul ultimei sale reuniuni din 2011.

Șefii de stat sau de guvern au subliniat de asemenea că siguranța nucleară nu trebuie să se limiteze la teritoriul Uniunii Europene și că vom cere și vecinilor noștri să efectueze aceste teste de stres. Aceștia au precizat, de asemenea, că sunt necesare cele mai înalte standarde posibile în domeniul siguranței nucleare, iar Consiliul European a stabilit sarcini serioase pentru Comisie, care - așa cum sunt sigură și cum a menționat dl comisar, de asemenea, - vor fi realizate cu cel mai mare angajament.

Și astfel, oricât de intensă a fost dezbaterea de astăzi, au existat puncte comune asupra cărora, cred eu, suntem cu toții de acord: ar trebui să existe un cadru european comun, ar trebui să facem totul la fiecare nivel pentru a asigura cel mai înalt nivel posibil de siguranță și ar trebui să facem toate acestea într-un mod transparent, asigurând o publicitate maximă. Consiliul este pregătit să coopereze atât cu Consiliul European, cât și cu Parlamentul European în conformitate cu aceste principii.

  Președinte. – Am primit șase propuneri de rezoluție(1) depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine, la ora 12.00.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Există o amenințare nucleară semnificativă la adresa Irlandei din cauza centralelor nucleare, unele în stare de funcționare și altele închise, de pe coasta de vest a Marii Britanii. Sellafield este cea mai faimoasă. Aceste centrale sunt o cauză legitimă de îngrijorare pentru poporul irlandez, care are dreptul să primească informații exacte și actualizate despre ele. Deși este în vigoare un acord bilateral privind schimbul de informații în cazul unui incident nuclear între Irlanda și Marea Britanie, Irlanda și alte țări învecinate trebuie să fie implicate mai devreme în procesul de securitate. UE trebuie să efectueze o revizuire majoră a abordării siguranței nucleare pe care o are în vigoare și a criteriilor utilizate pentru a evalua siguranța centralelor. Teste de stres complete, independente și transparente trebuie să înceapă imediat. Testele de stres la centralele nucleare reprezintă un pas înainte. Pentru a obține maximum de la acestea, rezultatele detaliate trebuie să fie împărtășite cu țările învecinate și cu Comisia Europeană pentru a permite intrarea în vigoare a măsurilor adecvate și punerea în aplicare a planurilor de siguranță, cu scopul de a proteja cetățenii europeni.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. – In contextul dezastrului nuclear de la Fukushima normele de securitate din industria nucleară trebuie regândite. Vorbim despre cele peste 400 de reactoare nucleare din întreaga lume. Este bine venită instituirea unor "teste de stres" cât mai curând. Însă acest lucru nu este suficient - este necesară o cultură a siguranței nucleare. Reamintesc aici accidentul de la Cernobîl din 1986 care a introdus conceptul de "securitate nucleară". Referitor la Romania, subliniez faptul că nu există riscul ca un cutremur sa pună în pericol funcționarea centralei nucleare de la Cernavodă. In urma verificărilor preventive, s-a demonstrat că cele două reactoare funcționează în siguranță. Ele produc aproximativ 20% din consumul energetic al țării. Unitatea rezistă la cutremure cu magnitudinea de opt grade pe scara Richter, iar seismele care se pot produce în Romania au intensitatea medie între 7 și 7,5 grade.

  Spyros Danellis (S&D), în scris. – (EL) Tragedia de la Fukushima ne-a dus, într-un mod foarte dureros, într-o nouă eră în ceea ce privește utilizarea energiei nucleare. În același timp, atât provocările energetice ale secolului 21, cât și pericolele cauzate de vechimea și de nesiguranța tot mai mare a multor centrale nucleare au cauzat o schimbare și, ca rezultat, Tratatul Euratom, care practic nu a fost modificat de peste o jumătate de secol, trebuie să fie revizuit. Dacă se dorește o supraveghere deplină la nivel european a unui sector caracterizat de o lipsă de transparență, Euratom ar trebui să fie integrat în Uniunea Europeană, iar problemele de siguranță nucleară ar trebui să fie introduse în cadrul procedurii legislative normale. Ca parte a revizuirii, ar putea fi adăugate specificații mai stricte privind siguranța, restricții (cum ar fi zonele cu activitate seismică) și specificații stricte de construcție pentru noi centrale nucleare, împreună cu realizarea periodică, sigură a testelor de stres în cazul centralelor existente. Este de la sine înțeles că noul cadru strict ar trebui să fie aplicat de către țările învecinate ale UE până în momentul, desigur, în care vom reuși să ne eliberăm, o dată pentru totdeauna, de coșmarul centralelor nucleare.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Mă opun puterii de fisiune nucleară pe principiul siguranței, iar în același timp sprijin continuarea cercetării în potențialul fuziunii nucleare ca posibilă alternativă mai sigură pe termen lung. Nu există o cale sigură. Întotdeauna vor exista accidente. Accidentul nuclear recent din Japonia, despre care ni s-a spus că nu s-ar putea întâmpla niciodată, demonstrează încă o dată faptul că producția actuală de energie nucleară este în mod potențial catastrofală. Produsul său secundar, deșeurile radioactive, reprezintă deja o amenințare letală pentru sănătatea oamenilor, efectiv pentru totdeauna. Mai degrabă decât să investim miliarde de euro în noi centrale nucleare, trebuie să investim acești bani în dezvoltarea surselor de energie regenerabilă.

  András Gyürk (PPE), în scris. – (HU) Ca urmare a experienței japoneze, mai multe țări își vor regândi probabil strategiile pentru energia nucleară. Germania a luat deja măsuri concrete și și-a închis pentru trei luni centralele nucleare construite înainte de 1980. Dacă mai multe state membre din întreaga Europă și-ar regândi strategiile pentru energia nucleară, ca urmare a evenimentelor din Japonia, acest lucru ar putea avea o influență considerabilă asupra piețelor europene de energie, întrucât energia generată de centralele nucleare ar trebui să fie înlocuită din alte surse. Sunt convins că, în situația actuală, măsurile pripite ar putea avea aceleași efecte dăunătoare ca un potențial dezastru. În schimb, ar fi cel mai eficient să ținem seama în mod prudent de efectele scenariilor individuale. Doar procedând astfel putem preveni o creștere a prețurilor la energia electrică, similară cu consecințele măsurilor germane menționate mai sus, și putem evita ca statele membre care sunt exportatoare de energie electrică în condiții normale să se confrunte, de asemenea, cu provocări legate de securitatea aprovizionării. Europa trebuie să gândească limpede cu privire la efectele pe care o regândire a strategiei pentru energia nucleară le-ar avea asupra pieței de energie. Nu este clar nici ce tehnologii ar putea fi adecvate pentru înlocuirea capacităților centralelor nucleare. O altă întrebare importantă este ce efecte ar avea o posibilă schimbare strategică asupra piețelor gazelor naturale, a securității aprovizionării cu gaze naturale și a obiectivelor UE de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. În cele din urmă, salut reacția rapidă a Comisiei Europene și anunțul că centralele nucleare europene vor fi supuse unor teste de stres. Totuși, cea mai importantă întrebare este ce alte măsuri plănuiește Europa pentru a garanta siguranța producției de energie nucleară.

  Ivailo Kalfin (S&D) , în scris. – (BG) Tragedia de la Fukushima ne obligă să învățăm lecțiile și să adoptăm imediat măsurile așteptate de cetățenii europeni. Cu toate acestea, măsurile respective ar trebui să fie orientate în direcția potrivită.

Problema de bază pe care trebuie să o abordăm este modul în care putem garanta siguranța cetățenilor europeni. În următoarele luni, Parlamentul European se va ocupa de o serie de texte legislative care vor hotărî viitorul sectorului energetic din Europa, și al energiei nucleare în special.

În acest moment, siguranța este prioritatea noastră fundamentală. Nu ar trebui să comparăm centralele electrice din Europa cu centrala nucleară de la Fukushima, cu o vechime de 40 de ani, a cărui proprietar privat a refuzat să respecte cerințele pentru creșterea siguranței.

UE trebuie să adopte cât mai curând posibil standardele minime de siguranță care urmează să devină obligatorii pentru toate centralele electrice. Aceste standarde ar trebui să fie elaborate și adoptate înainte să se efectueze teste de stres la centralele electrice. În timpul mandatului său de guvernare, Partidul Socialist Bulgar a insistat în mai multe rânduri asupra stabilirii unor asemenea standarde, dar acest lucru nu s-a întâmplat până în prezent. Atât standardele, cât și criteriile pentru testele de stres trebuie să fie întocmite de către specialiștii din Grupul european al autorităților de reglementare în domeniul securității nucleare.

Sprijin dezvoltarea de noi tehnologii și în special a surselor de energie regenerabilă. Totuși, este foarte clar că acestea nu sunt în măsură să înlocuiască instalațiile nucleare pe termen scurt și mediu.

  Pavel Poc (S&D), în scris. – (CS) O altă lecție de învățat în urma accidentului produs la centrala nucleară Fukushima 1 este faptul că este periculos să încredințăm în totalitate generarea de energie electrică sectorului privat. Capitalul privat maximizează profiturile, chiar cu prețul neglijării măsurilor de siguranță. De câte crize economice globale, „catastrofe ale mareei negre din Golful Mexic” sau „catastrofe de la Fukushima” va fi nevoie înainte de a recunoaște în cele din urmă acest lucru? Lumea se află acum într-o criză financiară din cauza iresponsabilității investitorilor privați. Există milioane de tone de petrol în mare ca urmare a iresponsabilității întreprinderilor petroliere private. Din cauza iresponsabilității unei întreprinderi private, vor fi nevoie de zeci de ani ca Japonia să rezolve contaminarea radioactivă a lanțului său terestru, maritim și alimentar. Energia nucleară ar trebui să se afle permanent sub controlul statului și sub control internațional. Testele de stres planificate trebuie să aibă standarde uniforme, organisme de control independente și transparente, precum și un caracter transfrontalier. Deși în Europa există un cadru juridic care inițiază îmbunătățiri constante ale tehnologiei, va exista necesitatea de a investi pe scară largă în cercetare și formare profesională, cu scopul de a garanta cel mai înalt nivel de siguranță și de protecție a sănătății și a mediului, în conformitate cu ultimele descoperiri științifice și tehnice. De asemenea, vor fi necesare investiții importante în domeniul gestionării deșeurilor nucleare și a combustibilului uzat, care sunt în prezent stocate în regim mai mult sau mai puțin temporar. Lecțiile de învățat din acest dezastru trebuie să fie îndreptate în mod decisiv spre asigurarea siguranței, și nu spre închiderea singurei surse de energie cu adevărat durabile, neutră din punct de vedere climatic, care ne este disponibilă.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Accidentul nuclear din Japonia a ridicat noi preocupări cu privire la siguranța energiei nucleare pe tot globul. În România, centrala nucleară de la Cernavodă a fost evaluată de diferite organisme, inclusiv de Comisia Europeană și de Agenția Internațională pentru Energie Atomică. Un studiu din 2004 a identificat riscul seismic ca fiind singurul factor mai mare de risc pentru siguranța centralei. Acest risc trebuie să fie gestionat în mod eficient și, după cum ne amintesc tragicele evenimente din Japonia, în mod urgent. Salut, prin urmare, recenta propunere de a introduce teste de stres pentru instalațiile nucleare, precum și intrarea în vigoare a directivei privind securitatea nucleară. Indiferent de ceea ce vom decide cu privire la viitorul mix energetic și la modul în care ne realizăm obiectivele referitoare la emisiile reduse de carbon, siguranța instalațiilor nucleare, inclusiv a depozitarilor pe termen lung, va continua să fie extrem de importantă atât pentru generațiile actuale, cât și pentru cele viitoare.

  Theodor Dumitru Stolojan (PPE), în scris. – Energia nucleara este o resursă de care economia globală nu se poate lipsi în perspectiva pe termen lung. Faptul că apar accidente periculoase în funcționarea unor centrale nucleare nu trebuie să ne conducă la concluzia respingerii energiei nucleare. Soluția este să alocăm mai multe resurse pentru cercetarea în acest domeniu și îmbunătățirea tehnologiei nucleare astfel încât să reducem riscurile provocate de accidente.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Da, trebuie să eliminăm treptat energia nucleară - acest lucru este clar. Cu toate acestea, este imposibil să facem acest lucru peste noapte. Doar în Belgia, 55 % din energia electrică provine din energie nucleară. Cum ne-am încălzi, hrăni și ilumina locuințele dacă mâine am decide să închidem toate centralele electrice? Acesta este motivul pentru care trebuie să acționăm pe două niveluri.

În primul rând, trebuie să creștem standardele de siguranță ale centralelor existente, în special cu ajutorul testelor de stres care sunt efectuate în prezent în statele membre. Ca armonizarea esențială a acestor teste la nivel european, trebuie să fim cât se poate de transparenți cu populația. Trebuie să restabilim încrederea în energia noastră nucleară.

În al doilea rând, trebuie să ne intensificăm cercetarea și inovarea pentru a dezvolta, cât mai repede posibil, soluții care să ne permită să economisim energie și să promovăm energiile regenerabile durabile și eficiente. Energia cea mai puțin costisitoare, mai puțin poluantă și mai puțin periculoasă este energia neconsumată. Aceste eforturi fac necesare, cu începere de astăzi, un regulament obligatoriu și investiții masive la nivel european și în statele membre.