Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2011/2599(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

B7-0229/2011

Dezbateri :

PV 06/04/2011 - 14
CRE 06/04/2011 - 14

Voturi :

PV 07/04/2011 - 6.4
CRE 07/04/2011 - 6.4

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0149

Dezbateri
Miercuri, 6 aprilie 2011 - Strasbourg Ediţie JO

14. A patra conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este reprezentat de declarațiile Consiliului și ale Comisiei cu privire la cea de a patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate.

 
  
MPphoto
 

  Zsolt Németh, președinte în exercițiu al Consiliului. – Dle președinte, Uniunea Europeană este pe deplin dedicată succesului celei de-a patra Conferințe a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate, care va avea loc la Istanbul la 9-13 mai 2011. UE consideră că această conferință oferă o oportunitate majoră de a spori sprijinul pentru țările cel mai puțin dezvoltate (LDC).

Consiliul a adoptat foarte recent concluzii care urmează să fie utilizate ca linii directoare de către negociatorii UE în procesul de pregătire și în timpul conferinței. Acordarea de prioritate țărilor cel mai puțin dezvoltate este o necesitate in eforturile noastre comune pentru a atinge Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM). Prin urmare, suntem în continuare ferm angajați să sprijinim dezvoltarea incluzivă și durabilă a tuturor țărilor cel mai puțin dezvoltate, care reprezintă segmentul cel mai slab și mai sărac al comunității internaționale, și care sunt, de asemenea, caracterizate prin susceptibilitatea lor acută la șocurile economice externe, catastrofele naturale sau provocate de om și bolile transmisibile.

Susținem cu fermitate un rezultat care se concentrează pe domenii și măsuri care pot adăuga valoare cu privire la necesitățile specifice ale țărilor cel mai puțin dezvoltate și care ar trebui să reflecte lecțiile învățate în Programul de acțiune din 2001 de la Bruxelles, prin menținerea coerenței cu ODM și stabilirea de obiective specifice pentru țările cel mai puțin dezvoltate. Un angajament pe termen lung, printr-un parteneriat reînnoit cu țările cel mai puțin dezvoltate care să conțină măsuri adecvate este fundamental într-o lume care se schimbă rapid.

În special, Uniunea Europeană consideră că rezultatul conferinței de la Istanbul ar trebui să fie abordarea a trei obiective principale: în primul rând, combaterea vulnerabilității și a fragilității țărilor cel mai puțin dezvoltate și consolidarea suplimentară a rezistenței acestora la șocuri; în al doilea rând, crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea durabilă a țărilor cel mai puțin dezvoltate; în al treilea rând, promovarea creșterii economice durabile și incluzive pentru țările cel mai puțin dezvoltate. Aceste obiective vor continua să orienteze discuțiile Uniunii Europene cu țările cel mai puțin dezvoltate pe tot parcursul procesului de pregătire și în timpul conferinței în sine.

Uniunea Europeană a condus întotdeauna eforturile comunității internaționale de a sprijini țările cel mai puțin dezvoltate, și este cel mai mare donator al acestora. Aceasta a fost partenerul de dezvoltare cu cel mai mare succes în îndeplinirea angajamentelor sale, în special în ceea ce privește accesul pe piață, regulile de origine și reducerea datoriilor. UE a înregistrat progrese semnificative cu privire la asistența oficială pentru dezvoltare (AOD), precum și cu privire la coerența politicilor de dezvoltare.

Unele dintre țările cel mai puțin dezvoltate au realizat o creștere economică bună și progrese în dezvoltare în ultimul deceniu, dar suntem conștienți că, în general, progresul a fost neuniform. Un volum considerabil de muncă rămâne de făcut, în special în Africa Subsahariană și în țările care sunt atât în conflict, cât și în situații fragile. Din acest motiv, UE și-a reafirmat angajamentul său recent, în contextul angajamentului AOD global, de a atinge în mod colectiv obiectivul de a oferi 0,15-0,20 din PNB pentru țările cel mai puțin dezvoltate.

Țările cel mai puțin dezvoltate dețin responsabilitatea principală pentru propria dezvoltare, iar asistența acordată de comunitatea donatorilor ar trebui să se bazeze pe inițiativa și responsabilitatea deplină a țărilor beneficiare. Uniunea Europeană subliniază, de asemenea, interdependența progreselor globale în țările cel mai puțin dezvoltate cu îmbunătățirea guvernării corecte, a democrației, a drepturilor omului și a egalității de șanse între femei si bărbați.

În sfârșit, în același timp, suntem ferm convinși că toate țările au responsabilitatea de a ajuta țările în curs de dezvoltare să se ridice din sărăcie și să înregistreze progrese către ODM. Progresul în țările cel mai puțin dezvoltate este interconectat cu calitatea și coerența politicilor partenere de dezvoltare. Eforturi susținute ar trebui, prin urmare, să fie îndreptate către îmbunătățirea eficienței și a eficacității mecanismelor de ajutor și către îndeplinirea angajamentelor existente. În mai multe rânduri, UE a solicitat altor donatori să îndeplinească aceste angajamente. Economiile emergente ar trebui să furnizeze, de asemenea, partea lor echitabilă de asistență pentru țările cel mai puțin dezvoltate.

 
  
MPphoto
 

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dle președinte, Comisia și-a asumat un angajament față de succesul celei de a patra Conferințe a Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate de la Istanbul, creând un elan politic reînnoit pentru creșterea economică favorabilă incluziunii, dezvoltarea durabilă și reducerea sărăciei în țările cel mai puțin dezvoltate. Convingerea și angajamentul nostru sunt exprimate în concluziile Consiliului, adoptate săptămâna trecută, la 31 martie, privind liniile directoare pentru participarea UE la viitoarea conferință privind țările cel mai puțin dezvoltate. Sunt, de asemenea, foarte bucuros să subliniez că Parlamentul va fi puternic reprezentat de delegația care va participa la această conferință.

Multe dintre țările cel mai puțin dezvoltate au înregistrat progrese în dezvoltarea lor, însă progresele au fost neuniforme și lucruri considerabile rămân de făcut. Prea puține dintre țările cel mai puțin dezvoltate depășesc această categorie și majoritatea rămân în urmă în ceea ce privește atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Noi, atât donatorii, cât și țările cel mai puțin dezvoltate, trebuie să învățăm lecții importante de la succesul unora dintre țările cel mai puțin dezvoltate, precum și din punerea în aplicare a Programului de acțiune de la Bruxelles.

Parteneriatul global și responsabilitatea reciprocă sunt vitale pentru succesul conferinței. Dezvoltarea este o provocare comună. Țările în curs de dezvoltare au responsabilitatea principală pentru propria dezvoltare, prin conceperea și punerea în aplicare a unor politici adecvate și realizarea unei bune guvernanțe.

În ceea ce privește țările cel mai puțin dezvoltate, Uniunea Europeană a fost partenerul lor de dezvoltare cel mai de succes în îndeplinirea angajamentelor sale, în special în ceea ce privește accesul pe piață, regulile de origine și reducerea datoriilor. Uniunea Europeană este cel mai mare donator pentru țările cel mai puțin dezvoltate și a înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește Asistența oficială pentru dezvoltare, triplând ajutorul acordat pentru aceste țări în ultimul deceniu.

La Istanbul, Uniunea Europeană va face apel la alți donatori și parteneri de dezvoltare pentru a-și atinge angajamentul și ambiția. Țările dezvoltate au responsabilitatea de a ajuta țările în curs de dezvoltare să iasă din sărăcie. În acest context de parteneriat global, economiile în curs de dezvoltare ar trebui sa își aducă, de asemenea, aportul.

Dezvoltarea durabilă și pe termen lung, creșterea echitabilă și incluzivă sunt esențiale pentru fiecare dintre aceste țări. Sectorul privat are un rol crucial de jucat în acest sens și poate avea un impact enorm asupra vieții cetățenilor prin generarea de bunăstare și locuri de muncă.

Potențialul comerțului ca motor de creștere economică și ocupare a forței de muncă este considerabil. Cu toate acestea, Uniunea Europeană dorește să sublinieze interdependența progreselor realizate în țările cel mai puțin dezvoltate cu drepturile omului, egalitatea de șanse între femei și bărbați, democrația, buna guvernanță, pacea și securitatea.

Progresul înregistrat în țările cel mai puțin dezvoltate este interconectat cu egalitatea și coerența politicilor de dezvoltare ale partenerilor. Prin urmare, eforturi susținute trebuie să fie orientate spre îmbunătățirea eficienței și a eficacității mecanismelor de ajutor, precum și a coerenței politicilor de dezvoltare.

Președinția a anunțat deja trei priorități, așa că permiteți-mi doar să adaug că această conferință ar trebui să abordeze, de asemenea, problema depășirii acestei condiții. Uniunea Europeană va solicita un mecanism mai sistematic pentru acordarea de concesiuni sensibile la factorul timp și de sprijin pentru țările care depășesc această condiție. Comisia este convinsă că acest nou impuls va conduce la o creștere semnificativă a numărului de țări care ies din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate în următorii zece ani.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

 
  
MPphoto
 

  Eleni Theocharous, în numele Grupului PPE.(EL) Dle președinte, dle ministru, dle comisar, după cum ați punctat foarte corect, dle Németh, concluziile Consiliului, împreună cu angajamentele luate de Uniunea Europeană, trebuie însoțite de măsuri eficiente de sprijinire a eforturilor globale. Bineînțeles, reprezentanții Parlamentului European la conferința Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate de la Istanbul vor fi „înarmați” cu o rezoluție bună care să exprime poziții satisfăcătoare. Cu toate acestea, există o problemă cu statutul reprezentanților deoarece, în calitate de observatori, aceștia nu vor putea interveni direct și cred că președintele Barroso și Comisia ar putea face demersuri importante pentru a schimba această situație. În Uniunea Europeană nu se poate înregistra creștere economică, nu se poate ajunge la securitate și nu se pot controla fluxurile migratorii cu aproximativ un miliard de cetățeni care trăiesc în sărăcie cruntă.

Se pare că eforturile în vederea dezvoltării țărilor cel mai puțin dezvoltate trebuie revizuite deoarece, deși vina le aparține și acestor țări, mecanismele utilizate pentru a sparge cercul vicios al sărăciei par a fi ineficiente.

Aș sublinia că bogăția statelor subdezvoltate este exploatată de alte state și că deficitul democratic, corupția și insecuritatea reprezintă caracteristicile predominante ale acestor țări. Toate acestea duc la o lipsă de infrastructuri fundamentale în domeniile educației, sănătății, transporturilor, comunicațiilor, producției primare, agriculturii, bancar și al administrației publice. Consider că în Istanbul ar putea fi adoptate mecanisme pentru îmbunătățirea abordării problemei sărăciei.

 
  
MPphoto
 

  Thijs Berman, în numele Grupului S&D.(NL) Dle președinte, o creștere economică de 7 %, o creștere mare a numărului de copii care urmează școala primară, mai multe țări ai căror cetățeni solicită democrație: în țările cel mai puțin dezvoltate din Africa, s-au înregistrat multe progrese în ultimii zece ani. Aceste țări au depus eforturi în vederea unei guvernări mai bune și și-au mobilizat propriile resurse financiare. Contribuția deosebită a țărilor bogate a constat în sprijin pentru reducerea datoriilor și asigurarea disponibilității vaccinurilor. Cu toate acestea, încă nu s-a ajuns la obiectivul vizat deoarece creșterea economică rapidă în țările cele mai sărace nu a fost însoțită de o reducere proporțională a sărăciei.

Lista celor mai sărace țări a rămas practic neschimbată de decenii întregi. Numărul persoanelor care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi a scăzut, însă numărul persoanelor care trăiesc cu mai puțin de doi dolari pe zi a rămas același. Țările bogate au rămas guvernate de regimuri corupte în loc să aibă în vedere o împărțire echitabilă a resurselor. Prin urmare, este absurd și cinic să afirmăm că dezvoltarea nu este posibilă. Nu i-am oferit șanse suficiente.

Conferința Organizației Națiunilor Unite din Istanbul va trebui să tragă niște concluzii de pe urma acestor aspecte. Trebuie acordată o atenție mult mai mare distribuirii echitabile a bogăției în cadrul țărilor celor mai sărace înseși. Acest fapt va oferi stabilitate și o distribuție echitabilă. Va elimina tensiunile și va aduce pacea. De asemenea, pentru a determina dezvoltarea economică, justiția socială va face mult mai multe decât a făcut inegalitatea regimurilor dictatoriale guvernate de o mică clică aflată la conducere. Țările democratice ating o distribuire echitabilă mult mai rapid decât dictaturile. O guvernare bună ne va aduce mai aproape de atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

De asemenea, trebuie să facem mai multe pentru sănătatea publică. Pentru o familie dintr-o țară săracă, boala reprezintă un dezastru financiar. Să te îmbolnăvești reprezintă un lux pe care nimeni nu și-l poate permite. Prin urmare, trebuie să depunem eforturi pentru finanțarea sectorului îngrijirilor medicale prin intermediul asigurărilor de sănătate, astfel încât să fie disponibile nu doar vaccinuri, ci și spitale și clinici bune.

 
  
MPphoto
 

  Charles Goerens, în numele Grupului ALDE.(FR) Dle președinte, între 1980 și 2011, PIB-ul global a crescut cu 19 000 miliarde de dolari. Această creștere ar trebui să indice faptul că avem suficiente mijloace de eradicare a sărăciei extreme. S-a cam zis cu aritmetica.

Cu privire la politică, îmbunătățirea situației celor mai săraci dintre cetățeni nu se poate realiza chiar așa simplu. Prin urmare, trebuie să facem niște alegeri clare. În primul rând, trebuie să avem în vedere cele mai sărace țări în cadrul programelor noastre de cooperare.

În al doilea rând, și aceasta este o consecință logică a primului aspect, trebuie să ne retragem treptat din țările emergente. China, principalul creditor al Statelor Unite, dispune de suficiente mijloace pentru a face față sărăciei care predomină în cadrul frontierelor sale.

În al treilea rând, avem nevoie de parteneriate puternice cu țările cel mai puțin dezvoltate. Acestea trebuie să realizeze cea mai mare parte din activitate. Tot ce putem face este să le sprijinim cu know-how-ul de care dispunem și cu expertiza și voința noastră politică. Nu putem face nici mai mult, nici mai puțin decât acest lucru.

Aș mai adăuga un ultim aspect: dat fiind faptul că suntem cel mai mare donator, depinde, de asemenea, de noi, ca Uniune Europeană, să ne asumăm un rol de lider în cadrul acestei conferințe.

 
  
MPphoto
 

  Nirj Deva, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, doresc să îi mulțumesc dnei Theocharous pentru că a invocat chestiunea privind statutul Parlamentului European în cadrul conferințelor internaționale: suntem una dintre cele trei instituții surori ale UE și trebuie să examinăm rapid această chestiune, deoarece în caz contrar vor fi consecințe negative. Suntem cel mai mare donator al țărilor cel mai puțin dezvoltate din lume; am triplat sprijinul în ultimii câțiva ani, însă sărăcia a crescut în loc să scadă.

Acum aproximativ zece ani, Pascal Lamy și Comisia pentru dezvoltare au introdus inițiativa „Totul în afară de arme”. Treptat, acest Parlament a transformat-o în „Totul în afară de ferme”. În prezent, țările cel mai puțin dezvoltate din lume nu au capacitate industrială, ci capacitate agricolă. Dacă sunteți cu adevărat interesați de eliminarea sărăciei și de acordarea unui sprijin acestor persoane, trebuie să le sporim acestora capacitatea comercială. Nu ajutoarele, ci comerțul este cel care va reduce sărăcia. Însă, pentru a reduce sărăcia și pentru a promova comerțul, trebuie să sporim capacitatea acestora de a exporta produsele pe care le pot exporta, și anume produsele agricole, produsele din pește și altele. Însă noi nu facem acest lucru.

Am introdus standarde severe, aspect foarte important pentru sănătatea consumatorilor europeni, însă nu sprijinim creșterea capacității acestor țări cel mai puțin dezvoltate. Prin urmare, din 51 de state, numai trei au reușit să își schimbe statutul de țară cel mai puțin dezvoltată. Trebuie să sporim aceste eforturi; în caz contrar, ne păcălim pe noi și păcălim și țările respective.

 
  
MPphoto
 

  Gabriele Zimmer, în numele Grupului GUE/NGL.(DE) Dle președinte, doresc să îi întreb pe reprezentanții Consiliului și ai Comisiei de ce consideră că trebuie să abordeze acest subiect utilizând bule de dialog. Nu cred că ajutăm pe nimeni dacă nu facem o declarație specifică privind faptul că, înainte de conferința de la Istanbul, statele membre și Uniunea Europeană trebuie să își îndeplinească, în cele din urmă, în totalitate, obligațiile și că noi nu putem tolera ca statele membre să se sustragă din ce în ce mai mult de la propriile responsabilități.

Este inacceptabil că un miliard de persoane încă suferă de foamete, cea mai mare parte dintre acestea în țările cel mai puțin dezvoltate, cu alte cuvinte, în cele mai sărace țări ale lumii. De asemenea, este inacceptabil ca cea mai mare parte a ajutoarelor noastre pentru dezvoltare să nu fie destinate sprijinirii și dezvoltării agriculturii. Proporția utilizată în acest scop a scăzut rapid în ultimii ani, în timp ce un miliard de persoane se confruntă cu foametea. Încep să cred că afirmația pe care o facem, și anume că sperăm ca țările cel mai puțin dezvoltate să devină mai rezistente la șocuri, nu reprezintă decât o abordare cinică.

Vă îndemn să adoptați măsuri specifice pentru a aborda problemele și să vă asumați angajamente concrete pentru a oferi țărilor cel mai puțin dezvoltate un sprijin real.

 
  
MPphoto
 

  Philip Claeys (NI).(NL) Dle președinte, summitul ONU care se apropie cu privire la țările cel mai puțin dezvoltate este o oportunitate bună de a dezbate dacă ajutoarele pentru dezvoltare au vreun rost sau sunt, de fapt, lipsite de sens. Argumentul privind cantitatea ajutoarelor, după cum se știe la nivel general - adică, afirmația conform căreia cu cât se acordă mai multe ajutoare, cu atât va crește dezvoltarea economică - a fost total discreditată.

Aș dori ca, în timpul care îmi este alocat, să citez ceea ce economistul kenyan James Shikwati a afirmat în Der Spiegel online la 7 aprilie 2005. Citez: „Ajutoarele pentru dezvoltare servesc la menținerea marilor birocrații, încurajează corupția și mulțumirea de sine și învață populația africană să cerșească în loc să fie independentă”, am încheiat citatul.

În plus, ajutoarele pentru dezvoltare slăbesc piețele locale și duc la evaporarea spiritului de inițiativă, de care noi avem foarte mare nevoie. Indiferent de cât de absurd ar putea suna, ajutoarele pentru dezvoltare reprezintă una dintre cauzele care stau la baza problemelor Africii. Dacă vestul ar opri aceste plăți, cetățenii de rând din Africa nici nu ar observa. Numai demnitarii guvernamentali ar fi grav afectați. Deci, în loc să le dăm în continuare bani, acestora le trebuie mai puțină corupție, mai mult spirit antreprenorial și mai multă autosuficiență.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

 
  
MPphoto
 

  Thijs Berman (S&D).(NL) Dle Claeys, sunteți de acord cu mine că interesele străine ale țărilor bogate din Europa de Vest și ale Statelor Unite au permis menținerea la putere a dictatorilor și, prin urmare, au făcut ca, deseori, ajutoarele pentru dezvoltare să nu aibă efectul scontat deoarece aceste ajutoare au ajuns în buzunarele greșite și deoarece noi nu am făcut niciodată nimic pentru a combate acest fapt, în interesul menținerii unei „stabilități” care, de fapt, nici nu își merită numele, după cum s-a demonstrat în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu? Sprijinirea democrației înseamnă a sprijini democrații în țările în curs de dezvoltare și a lăsa dictatorii să cadă de la putere, menținând în același timp ajutoarele pentru dezvoltare.

 
  
MPphoto
 

  Philip Claeys (NI).(NL) Dle Berman, da, sunt de acord cu dvs. într-o oarecare măsură. Într-adevăr, suntem vinovați pentru faptul că unii dictatori au putut rămâne la putere. Mă gândesc, de exemplu, la politica europeană față de Cuba, unde am văzut că Fidel Castro a fost considerat un partener cu care putem încheia afaceri. Acest tip de chestiune ar trebui, într-adevăr, să fie dată trecutului, iar noi ar trebui să discutăm numai cu persoane alese în mod democratic și care, de asemenea, dețin puterea de a instaura democrația în propria lor țară.

 
  
MPphoto
 

  Filip Kaczmarek (PPE).(PL) Dle președinte, termenul de „țări cel mai puțin dezvoltate” a apărut acum 40 de ani pentru a ajuta țările dezvoltate și alte țări donatoare să identifice acele comunități din întreaga lume care au cea mai mare nevoie de ajutor. Definiția de „țări cel mai puțin dezvoltate” utilizată de Organizația Națiunilor Unite nu se bazează exclusiv pe nivelurile venitului pe cap de locuitor, ci, de asemenea, ține cont de capitalul uman și de problemele privind dezvoltarea economică. Distribuirea geografică a acestor țări este foarte distinctivă deoarece marea majoritate a acestora se află în Africa. Uniunea Europeană are dreptate, prin urmare, să acorde o atenție deosebită acestui continent.

O problemă fundamentală este faptul că numărul țărilor identificate ca țări cel mai puțin dezvoltate se află în creștere, în timp ce doar trei dintre țări s-au dezvoltat suficient pentru a putea ieși din cadrul acestui grup. Acesta este, prin urmare, motivul pentru care conferința ONU ar trebui să ia foarte serios în considerare o modalitate de introducere a unei strategii eficiente, măsurabile și ușor de monitorizat pentru ca statele să poată părăsi grupul țărilor cel mai puțin dezvoltate. Sunt încântat că Comisia Europeană și Consiliul au propuneri care ar putea sprijini acest proces. Una dintre acestea este promovarea creșterii incluzive. Știu că unii dintre colegii deputați sunt preocupați în ceea ce privește acest termen deoarece nu sunt siguri dacă această creștere va fi cu adevărat incluzivă. Pe de altă parte, totuși, fără creștere, nu vom putea clădi potențialul economic al țărilor în curs de dezvoltare.

 
  
MPphoto
 

  Kriton Arsenis (S&D).(EL) Dle președinte, dle comisar, avem nevoie de un obiectiv concret, care să poată fi adoptat la conferința din Istanbul, iar acest obiectiv ar trebui să fie reducerea la jumătate a numărului actualelor țări cel mai puțin dezvoltate. Acest fapt pare evident însă, în ultimii 30 de ani, numai trei dintre aceste țări au reușit să se dezvolte și să iasă din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate.

Pentru realizarea acestui obiectiv, trebuie să ne onorăm angajamentele și să contribuim la ajutoarele pentru dezvoltare oferite acestor țări cu 0,15 % până la 0,20 % din produsul nostru intern brut (PIB) anual. Este la fel de important să protejăm coerența politicilor în favoarea dezvoltării. Nu putem oferi bani acestor țări, pe de o parte, iar, pe de altă parte, să furăm practic de la acestea prin acorduri comerciale inechitabile între acestea și UE. Trebuie să ne plătim datoria monetară și aceasta înseamnă, de asemenea, să investim în aceste țări, atât pentru a le adapta, cât și pentru a combate schimbările climatice și pentru a ne achita datoria acumulată în urma politicii noastre agricole comune inechitabile. În acest sens, trebuie să promovăm suveranitatea alimentară a acestor țări prin sprijinirea politicilor agricole tradiționale, a resurselor locale, a culturilor locale și a piețelor locale, precum și prin prevenirea atacurilor speculative, a capturării de teritorii și a monopolului asupra semințelor, aspecte care ne amenință pe toți, îndeosebi pe aceste țări puțin dezvoltate.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

 
  
MPphoto
 

  Nirj Deva (ECR). – Dle președinte, mă întreb dacă distinsul domn va fi de acord cu mine - deoarece dumnealui a folosit un cuvânt puternic „furt” - că furăm de la țările în curs de dezvoltare. Un astfel de exemplu poate fi că dăm 2 milioane de euro unei mici insule de pe coasta Atlanticului pentru sectorul pescuitului, pentru 7 000 de tone de ton, pe care îl vindem pe străzile Europei cu 235 de milioane de euro. Deci transformăm 2 milioane de euro în 235 de milioane de euro. Este ceea ce facem cu politicile noastre în domeniul pescuitului.

 
  
MPphoto
 

  Kriton Arsenis (S&D).(EL) Dle președinte, dl Deva are dreptate. Acordurile în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și țările terțe reprezintă, într-o mare măsură, o chestiune care trebuie reexaminată în profunzime. Acordurile sunt necesare, însă Uniunea Europeană trebuie, de asemenea, ca în momentul în care încheie aceste acorduri în domeniul pescuitului cu țările în cauză, să facă acest lucru în cel mai viabil mod posibil. Cu toate acestea, trebuie, de asemenea, să verificăm dacă banii pe care îi plătim în schimbul activităților de pescuit sunt suficienți și dacă sunt utilizați ca ajutoare pentru dezvoltare, pentru a sprijini în cele din urmă dezvoltarea acestor state astfel încât să poată ieși din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate.

 
  
MPphoto
 

  Marek Henryk Migalski (ECR).(PL) Dle președinte, dl Németh nu are dreptate când își manifestă optimismul cu privire la statele care pot ieși din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate, pe câtă vreme dl Deva, dl Kaczmarek și dl Arsenis au dreptate când spun că, în ultimii 10 ani, numai trei țări - Botswana, Capul Verde și Maldive - au ieșit din acest grup. Aceasta înseamnă că, de fapt, cauza fundamentală care stă la baza sărăciei este politica deoarece există state foarte bogate care nu dețin resurse naturale, precum Elveția și Japonia, iar, pe de altă parte, există state care sunt bogate în resurse naturale dar care sunt, cu toate acestea, sărace. Aceasta înseamnă că principala cauză a sărăciei este politica, și nu invers. Prin urmare, pe lângă sprijinul acordat țărilor cel mai puțin dezvoltate și pe lângă comerțul cu acestea, Uniunea Europeană ar trebui să aibă rolul de a acorda asistență politică în vederea stabilizării și a democratizării acestor țări. Este ceea ce trebuie să facem.

 
  
MPphoto
 

  Elena Băsescu (PPE). - A patra Conferință a ONU privind țările cele mai puțin dezvoltate reprezintă un bun prilej pentru a revizui politica internațională de ajutor pentru comerț. Acest grup de țări se confruntă cu dificultăți în contextul schimbărilor economice globale care au urmat crizei financiare. Creșterea continuă a prețului la alimentele de bază este o problemă stringentă, care nu poate fi trecută cu vederea.

Scopul principal al ajutorului pentru comerț este creșterea competitivității interne și internaționale a celor 48 de state. În acest sens, subliniez importanța eradicării sărăciei și utilizarea eficientă a ajutoarelor financiare în cadrul atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. Consider utilă implicarea statelor în curs de dezvoltare în acest proces, datorită experienței pe care o dețin în domeniul reformei facilităților comerciale.

 
  
MPphoto
 

  Mariya Nedelcheva (PPE).(FR) Dle președinte, progresul în țările cel mai puțin dezvoltate reflectă propriile noastre politici pentru dezvoltare și pe cele ale comunității internaționale. Creșterea numărului de țări clasificate drept cel mai puțin dezvoltate reprezintă un indiciu clar că este timpul pentru revizuirea politicilor, instrumentelor și resurselor noastre. Cele mai sărace țări sunt foarte predispuse la războaie, crize și sărăcie pe scară largă. Prin urmare, este esențial să continuăm să depunem eforturi pentru a instaura pacea, stabilitatea, democrația și drepturile omului.

Alte trei elemente ar trebui luate în considerare. În primul rând, trebuie să reexaminăm factorii interni precum corupția, lipsa garanțiilor democratice și lacunele în domeniul drepturilor de proprietate, care nu permit dezvoltarea acestor țări.

În al doilea rând, trebuie să ne consolidăm abordarea economică prin furnizarea unui sprijin mai mare agricultorilor, IMM-urilor și în vederea utilizării optime a resurselor statelor pentru crearea de noi instrumente.

În cele din urmă, trebuie să facem ca instrumentele noastre de sprijin să fie mai bine direcționate și să asigurăm compatibilitatea acestora cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Dacă ajustăm politicile de dezvoltare globale pentru a reflecta nevoile reale din fiecare țară și o participare mai mare a sectorului privat și a societății civile, ne vom putea ridica într-o mai mare măsură la nivelul provocărilor următorului deceniu.

 
  
MPphoto
 

  Ricardo Cortés Lastra (S&D).(ES) Dle președinte, acum 10 ani, la Bruxelles, țările donatoare au convenit asupra unui program de acțiune pentru țările cel mai puțin dezvoltate. Am stabilit obiective pentru eliminarea sărăciei extreme din țările respective.

Ne este clar tuturor că țările cel mai puțin dezvoltate suferă cel mai mult de pe urma efectelor crizei mondiale, fie de natură economică, financiară sau ecologică, sau cauzate de creșterea prețurilor la produsele alimentare.

Cu toate acestea, după 10 ani, nu am reușit să atingem obiectivele stabilite și numai două dintre cele 48 de state care se încadrează în categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate au reușit să scape de acest statut.

Ne aflăm într-un moment de răscruce. În cadrul celei de-a patra conferințe a Organizației Națiunilor Unite care urmează să aibă loc la Istanbul, eforturile depuse până la momentul actual vor fi revizuite și se va stabili un nou program de acțiune.

Ar trebui să ne reînnoim angajamentul luat față de țările cel mai puțin dezvoltate și să demonstrăm că în 10 ani am desprins concluzii din perioada anterioară și că ne aflăm în poziția de a furniza sprijin eficient și de calitate care ne va permite să ne îndeplinim obiectivele, nu în 2021, ci în 2015, prin îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Stihler (S&D). – Dle președinte, cele trei domenii fundamentale - vulnerabilitatea țărilor cel mai puțin dezvoltate, dezvoltarea durabilă și promovarea creșterii economice - sunt toate binevenite. Cu toate acestea, doresc să întreb dacă securitatea alimentară va face parte din cadrul acestor dezbateri.

S-a menționat Africa Subsahariană; la momentul de față, 80 % dintre agricultorii din Africa Subsahariană sunt femei. Dacă putem sprijini dezvoltarea unor metode agricole mai bune, investind în cele mai vulnerabile țări din lume, ajutându-le pe acestea să își furnizeze singure hrana, putem contribui într-o foarte mare măsură la sănătatea și bunăstarea celor mai săraci cetățeni din lume.

Doresc numai bine delegației în deplasarea acesteia de la Parlament la conferință, însă, de asemenea, aștept cu interes rapoartele tuturor celor care vor participa în cadrul acesteia.

 
  
MPphoto
 

  Norica Nicolai (ALDE). - Sunt convinsă că acest Parlament este un parlament responsabil pentru rezultatele pe care Comunitatea Europeană le are în cadrul proiectului de solidaritate globală în combaterea sărăciei. În același timp, sunt foarte convinsă că suntem un parlament responsabil în ceea ce privește utilizarea banilor contribuabililor europeni. Aș vrea să încerc să acreditez ideea că această conferință trebuie să constituie, inclusiv pentru noi, un prilej de evaluare a modelului de solidaritate pe care l-am promovat. Pentru că, dacă ne vom uita la ceea ce numim noi țări mai puțin dezvoltate, vom vedea că țările sărace rămân în continuare sărace, iar țările bogate își mențin un anumit standard de viață.

Este nevoie de o reevaluare a modelului de donație, a sprijinului pe care îl acordăm, pentru că riscăm ca aceste ajutoare să devină ajutoare fatale pentru țările cărora le acordăm.

 
  
MPphoto
 

  João Ferreira (GUE/NGL).(PT) Dle președinte, în cadrul acestei dezbateri, am discutat despre țările cele mai sărace și mai slabe din lume. Aici sunt incluse aproape 50 de țări ai căror cetățeni se confruntă cu efectele eșecurilor succesive privind punerea în aplicare a recomandărilor conferințelor consecutive ale Organizației Națiunilor Unite. Sărăcia acestor țări nu este determinată nici de inevitabilitatea sorții, nici de limitări sau constrângeri firești ineluctabile; din contră, mai multe dintre acestea sunt, într-adevăr, foarte bogate în resurse naturale.

Mai degrabă, injustiția și lipsa de umanitate a sistemului, care reprezintă modul dominant de organizare economică și socială a lumii și care este susținut de relații asimetrice, sunt cele care creează și multiplică inegalitățile. Este rezultatul comerțului liber, al liberalizării financiare, al scurgerilor de capital ilicite, dar permise, către paradisurile fiscale și al conflictelor alimentate de dispute cu privire la resursele naturale. Posibilitatea de emancipare a acestor popoare și de dezvoltare a statelor acestora depinde de distrugerea bazelor acestui sistem, precum și de o politică de cooperare reală și bazată pe solidaritate și de ajutoarele pentru dezvoltare.

 
  
MPphoto
 

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dle președinte, cred că această dezbatere interesantă demonstrează că obiectivele noastre sunt comune. Acest fapt se reflectă, de asemenea, în propunerea comună de rezoluție prezentată de grupurile politice. Îndeosebi, aș dori să menționez următoarele obiective principale pe care le avem cu toții: în primul rând, faptul că această conferință trebuie să fie orientată către rezultate și că Uniunea Europeană trebuie să își ducă la îndeplinire angajamentele.

Obiectivul acestui fapt este sprijinirea țărilor, astfel încât acestea să poată ieși din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate. Ne-am luat angajamente cu privire la accesul pe piață și la reducerea datoriilor, precum și la rezervarea unei părți din ajutoarele oficiale pentru dezvoltare în favoarea țărilor cel mai puțin dezvoltate. În mod clar, coerența politicii pentru dezvoltare ar trebui să contribuie la toate domeniile politice în sprijinul luptei pe care o duc țările cel mai puțin dezvoltate în vederea combaterii sărăciei și ar trebui să se acorde prioritate, după cum a subliniat foarte corect dl Stihler, securității alimentare, agriculturii și infrastructurii. Într-adevăr, după cum a sugerat dl Deva, comerțul joacă un rol foarte important.


Am recunoscut cu toții responsabilitatea fundamentală a țărilor cel mai puțin dezvoltate față de propria dezvoltare, motiv pentru care este nevoie de un sistem fiscal și de o bună guvernare în domeniul fiscal mai eficiente pentru sporirea resurselor naționale ale acestora.

În cele din urmă, chiar dacă acestea nu sunt deloc responsabile pentru schimbările climatice, țările cel mai puțin dezvoltate vor fi cel mai grav afectate de acestea, iar noi avem obligația de a le ajuta să se adapteze la acestea.

În concluzie, acest Parlament a sprijinit întotdeauna într-o mare măsură cauza țărilor cel mai puțin dezvoltate și sunt sigur că acest sprijin va continua.

 
  
MPphoto
 

  Zsolt Németh, președinte în exercițiu al Consiliului. – Dle președinte, cu privire la valoarea totală a asistenței oficiale pentru dezvoltare (ODA), doresc să subliniez faptul că, din 2002, din momentul în care și-a asumat angajamentul pentru conferința de la Monterey, Consiliul a reiterat nevoia de mobilizare a tuturor celorlalte surse disponibile de finanțare pentru dezvoltare - îndeosebi resurse naționale, alături de mecanisme de finanțare inovatoare noi - și de sprijin din partea țărilor dezvoltate, a sectorului privat și a economiilor emergente.

În cadrul ultimelor concluzii din aprilie 2011, Consiliul a subliniat faptul că UE ia atent în considerare propunerile pentru mecanisme de finanțare inovatoare cu potențial semnificativ de generare de venituri, în vederea asigurării unei finanțări previzibile pentru dezvoltare, îndeosebi pentru țările cele mai sărace și mai vulnerabile. Sunt de acord cu opinia dlui comisar Füle cu privire la relevanța menținerii angajamentelor noastre în Uniunea Europeană și, de asemenea, cu comentariile acestuia privind importanța sporirii posibilității de semnare a unor acorduri comerciale între țările cel mai puțin dezvoltate și Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Președinte. – Am primit șase propuneri de rezoluție (1)depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc joi, 7 aprilie 2011, la prânz.

 
  

(1)A se vedea procesul-verbal

Ultima actualizare: 7 septembrie 2011Notă juridică