Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2011/2656(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

B7-0256/2011

Dezbateri :

PV 06/04/2011 - 17

Voturi :

PV 07/04/2011 - 6.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0152

Dezbateri
Joi, 7 aprilie 2011 - Strasbourg Ediţie JO

7. Explicații privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
  

Explicații orale privind votul

 
  
  

Raport: Janusz Wojciechowski (A7-0121/2011)

 
  
MPphoto
 

  Ville Itälä (PPE).(FI) Dnă președintă, cred că este foarte important că am votat în favoarea acestui raport cu o majoritate clară. Acesta este tipul de activitate pe care Parlamentul European trebuie să-l desfășoare pentru a păstra încrederea publicului în acest sistem.

De ce totuși dorim să aducem din nou în discuție acest subiect acum, după ce votul s-a terminat? Ca și raportorul, aș dori să subliniez că acesta este un subiect important, în special între instituții și aceste tabele de corespondență sunt un început important. Sper că acest lucru va funcționa până la sfârșit, fără dispute între instituții, astfel încât acesta să fie pus în aplicare cât mai curând posibil.

 
  
MPphoto
 

  Giommaria Uggias (ALDE).(IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, aceasta este o măsură importantă pentru sectorul agricol. Totuși, măsura trebuie să fie urmată imediat de un angajament din partea Consiliului și a guvernelor naționale în vederea adoptării imediate a acesteia, înainte de sfârșitul sezonului, pentru a rezolva această problemă, care nu afectează numai partea sudică a Europei, ci și întreaga Europă, după cum a arătat votul de astăzi.

Febra catarală ovină afectează ovinele și bovinele din fermele noastre. Prin urmare, luarea de măsuri în vederea eradicării totale a acesteia este un obiectiv al politicii în materie de sănătate, la care guvernele pot contribui cel mai bine prin această măsură, dând dovadă de flexibilitate. Aceasta trebuie, de asemenea, adoptată imediat prin transpunerea directivei.

 
  
  

Propunere de rezoluție RC-B7-0236/2011 (concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia)

 
  
MPphoto
 

  Ville Itälä (PPE).(FI) Dnă președintă, acesta a fost un subiect extrem de important pentru dezbatere și cred că ar fi fost important dacă Parlamentul ar fi transmis un mesaj clar, că suntem foarte îngrijorați cu privire la cele întâmplate. Dorim să arătăm publicului că depunem toate eforturile pentru a face centralele nucleare din Europa și din lume, în general, cât mai sigure posibil. Dorim, de asemenea, să arătăm că putem continua să utilizăm energia nucleară când există o certitudine mai mare asupra acestui aspect. Totuși, din păcate, majoritatea de aici a votat împotriva acesteia și, prin urmare, mesajul clar nu a fost transmis astăzi.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Lange (S&D).(DE) Dnă președintă, sunt ușor dezamăgit că Parlamentul nu a aprobat astăzi această propunere cu o majoritate, pentru a trage concluziile sensibile care se impun în urma dezastrului reactorului din Japonia. Consider, fără nicio îndoială, că aceasta trebuie să însemne organizarea unei distanțări clare de energia nucleară în cadrul politicii energetice, cu alte cuvinte, începerea unei reduceri treptate, la nivel european. În al doilea rând, ar trebui să fie evident că, dacă efectuăm simulări de criză, atunci orice centrală nucleară care nu trece aceste simulări trebuie scoasă din rețea.

Niciuna din aceste propuneri nu a primit o majoritate în cadrul votării. Prin urmare, nu am susținut rezoluția. Sper că, în curând, vom reuși să organizăm o politică energetică uniformă, care să ne ofere energie sigură și rațională în viitor, ceea ce înseamnă trecerea la eficiență energetică și la energii regenerabile.

 
  
MPphoto
 

  Sergej Kozlík (ALDE). (SK) Dnă președintă, cu siguranță că nimeni nu se îndoiește că accidentul de la Fukushima a arătat necesitatea unor evaluări mai stricte ale funcționării centralelor nucleare existente și ale construcției de centrale noi. Va fi necesar să revizuim și să adaptăm legislația, precum și parametrii simulărilor de criză pentru centralele nucleare europene, pe baza criteriilor comune aplicate la nivelul întregii UE. Având în vedere că aceasta este o problemă globală care nu cunoaște granițe, ar putea fi încheiat chiar și un acord intercontinental, acoperit de autoritățile globale.

Totuși, nu trebuie să ne grăbim, deoarece riscăm să pierdem din vedere esențialul. Este vorba despre rezolvarea problemelor pur profesionale, a cărei politizare nu poate decât să aducă prejudicii. În fiecare zi, asistăm la multe declarații demagogice, care nu au niciun fundament profesional, în presă și aici, în Parlamentul European.

Deoarece concluziile dezbaterii Parlamentului European reflectă în totalitate acest conflict de opinii, m-am abținut de la votul final asupra poziției Parlamentului.

 
  
MPphoto
 

  Mitro Repo (S&D).(FI) Dnă președintă, nici eu nu aș putea vota în favoarea acestei rezoluții, cel puțin în forma sa actuală, când am ajuns să votăm asupra acesteia.

În Europa, cetățenii se tem pentru propria siguranță și au motive. Aceasta trebuie să fie o prioritate pentru noi acum. Avem nevoie de măsuri concrete pentru a crește sentimentul de siguranță al populației.

Această rezoluție a divizat opiniile noastre în cadrul Parlamentului. Aici nu ar trebui să fie vorba dacă suntem împotriva sau în favoarea energiei nucleare: insistăm pentru standarde minime de siguranță pentru Europa, în întregime. Simulările de criză propuse de Comisie nu vor fi suficiente pentru a liniști publicul. Comisia ar trebui să investigheze soluții de energie alternativă pentru viitor, luând în considerare, în același timp, diferitele nevoi energetice ale statelor membre ale UE. În opinia mea, investițiile în energie nucleară nu trebuie să însemne că există mai puțină cercetare sau dezvoltare de produse în domeniul surselor de energie regenerabilă.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE). (SK) Dnă președintă, dezastrul de la Fukushima a dat naștere unor temeri publice justificate în legătură cu utilizarea energiei nucleare și, prin urmare, este oportun să ne gândim la situația curentă din UE și să facem pași decisivi pentru îmbunătățirea siguranței, cu care sunt de acord, precum și transparența operării centralelor nucleare și protecția sănătății umane. În situația curentă, nu este posibil, cu toată bunăvoința din lume, să ne imaginăm o piață a electricității funcțională, competitivă, fără contribuția energiei nucleare într-un ansamblu echilibrat de resurse energetice, fie că ne place, fie că nu.

UE și statele membre au datoria de a crea o politică energetică care va asigura suveranitatea, independența politică și securitatea economică a fiecărui stat. Instrumentele pentru îndeplinirea acestui obiectiv includ un ansamblu adecvat de energie, un nivel adecvat al capacității de producție, un echilibru între oferă și cerere, reducerea intensității consumului energetic din economie și altele.

Nu îmi este teamă să subliniez că energia nucleară este o resursă importantă pentru generarea de energie electrică, deoarece aceasta contribuie la o securitate energetică mai mare, în special pentru statele cu rezerve limitate de combustibili fosili. M-am abținut de la votul final, deoarece acesta includea o propunere de încheiere a unui moratoriu privind reactoarele noi. Nu sunt deloc de acord cu acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Paul Murphy (GUE/NGL). – Dnă președintă, am votat în favoarea amendamentului care insistă asupra unui viitor fără energie nucleară pentru Europa. Tragedia de la Fukushima subliniază pericolul imens pe care energia nucleară îl reprezintă pentru umanitate și pentru mediu. Potențialul unei catastrofe uriașe și lipsa unui mod sigur de a elimina combustibilul nuclear uzat înseamnă că puterea nucleară nu reprezintă un mijloc sigur de dezvoltare a producției energetice.

Tragedia subliniază, de asemenea, faptul că speculanților privați nu le poate fi încredințată sarcina vitală a producției de energie și a distribuției de energie. În cele din urmă, preocuparea capitalistă de a obține profit, fără respect față de viața umană, siguranța umană sau mediu, este responsabilă pentru această criză.

Solicit naționalizarea sectorului energetic sub controlul și gestionarea democratice ale lucrătorilor. Pe această bază, am putea dezvolta un plan rațional și durabil pentru producția, distribuția și utilizarea energiei, pentru a oferi energie ieftină și sigură pentru toți, în timp ce protejăm mediul. În centrul acestui plan trebuie să existe un program de investiții pe termen lung în surse de energie regenerabilă, care să conducă la înlocuirea progresivă a centralelor electrice cu combustibili fosili și nucleari.

 
  
MPphoto
 

  Francesco De Angelis (S&D).(IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, după tragedia de la Fukushima, trebuie să ne oprim și să ne gândim cu toții. Energia nucleară este încă o dată în centrul atenției și cred că trebuie să ne gândim, mai presus de toate, la viitorul copiilor noștri. Este adevărat că avem nevoie de energie, dar avem nevoie de energie curată și de energie sigură. Nu am nimic împotriva siguranței, dar aceasta nu este suficientă. Un moratoriu nu este suficient; trebuie să mergem mai departe decât atât.

Tragedia de la Fukushima ne arată că nu există centrale nucleare cu risc zero. Mai presus de toate, aceasta ne arată că trebuie să organizăm o eliminare rapidă a energiei nucleare și să ne concentrăm atenția asupra surselor de energie regenerabilă, alternative. Europa are nevoie de o politică energetică nouă pentru a opri construcția de centrale nucleare noi, din cauza impactului teribil pe care l-ar putea avea aceste centrale electrice asupra siguranței, a mediului, a climatului și a generațiilor viitoare. O schimbare radicală de perspectivă este necesară pentru un viitor sigur bazat pe economia de energie și utilizarea de surse regenerabile.

 
  
MPphoto
 

  Filip Kaczmarek (PPE). (PL) Dnă președintă, am votat în favoarea adoptării rezoluției. Rezoluția dorea să fie o expresie a solidarității cu victimele dezastrului natural și a accidentului nuclear care a urmat și o expresie a gratitudinii și recunoașterii tuturor celor care își riscă viețile pentru a preveni o catastrofă și mai mare. Și eu sunt plin de admirație pentru solidaritatea, curajul și determinarea cu care poporul japonez reacționează față de acest dezastru.

Sunt de acord cu concluzia că Uniunea Europeană trebuie să revizuiască complet abordarea sa față de siguranța nucleară, dar nu putem forța statele membre să abandoneze activitățile destinate să asigure propria securitate energetică, astfel încât sunt încântat că am respins prevederile nerealiste și periculoase din rezoluția noastră.

 
  
MPphoto
 

  Giommaria Uggias (ALDE).(IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, delegația italiană din partea Italia dei Valori am votat împotriva textului rezoluției privind energia nucleară, deoarece nu a fost suficient de clar pentru a spune un nu clar energiei nucleare.

Din păcate, toate amendamentele care ar fi putut îmbunătăți textul și ar fi ales o Europă fără energie nucleară, eliberată imediat de centralele nucleare existente și fără alte centrale nucleare viitoare, au fost respinse. O Europă fără energie nucleară este singura cale posibilă dacă dorim să garantăm că generațiile viitoare, inclusiv copii noștri, vor fi protejați în viitor împotriva repetării catastrofelor precum Fukushima și Cernobîl.

Aceste lecții ne spun că siguranța teoretică nu există. De aceea trebuie să spunem un nu clar opțiunii nucleare și să investim în cercetarea și inovarea altor surse care sunt cu adevărat ecologice, regenerabile și curate.

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dnă președintă, am votat în favoarea propunerii de rezoluție și cred că este foarte regretabil că Parlamentul nu a reușit să ajungă la o poziție unitară astăzi. Mă adresez în special deputaților care au solicitat mai mult. Cred că ar fi fost mai bine să votăm pentru compromis, deoarece știu că în UE există puncte de vedere foarte diferite asupra aspectului energiei nucleare.

Tocmai pentru faptul că efectele asupra mediului și impactul dezastrelor nu cunosc granițe naționale, consider că este important să adoptăm și să acceptăm cerințele minime. În primul rând, avem nevoie de un standard uniform de siguranță în UE. În al doilea rând, trebuie să luăm măsurile necesare pentru orice incidente sau dezastre viitoare; cu alte cuvinte, avem nevoie de un plan european de redresare în caz de dezastru. În al treilea rând, nu trebuie să continuăm să neglijăm cercetarea în domeniul energiilor regenerabile, dar și în domeniul fisiunii nucleare și al creării de facilități de depozitare și al reciclării combustibililor fosili.

 
  
MPphoto
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE). – Dnă președintă, și eu sunt dezamăgită că Parlamentul European nu a reușit să trimită un mesaj echilibrat și rezonabil. Nu există nicio îndoială că daunele cauzate de centrala nucleară de la Fukushima sunt un dezastru, dar numărul victimelor nu va fi de ordinul miilor sau sutelor și poate nici chiar al zecilor.

Ca urmare a celui mai puternic cutremur din zona respectivă, se estimează un număr de victime între 30 000 și 40 000 din cauza drumurilor, a podurilor, a șinelor de cale ferată și a clădirilor distruse. Ar trebui să demolăm toate structurile similare din UE, pentru orice eventualitate? Aceasta este întrebarea mea.

Nu tehnologia nucleară este vinovată în Japonia, ci locația. O reacție de panică în Europa nu este, prin urmare, doar ridicolă, ci ar putea, de asemenea, să aducă prejudicii mediului, deoarece nu există nicio sursă credibilă cu conținut redus de carbon ca alternativă la energia nucleară, iar combustibilii fosili vor prospera. Sigur dorim acest lucru?

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dnă președintă, toți europenii trebuie să fie preocupați de siguranță și acest lucru este important. Trebuie să construim sisteme care sunt sigure.

Cu siguranță, trebuie spus că există o reacție excesivă după evenimentele de la Fukushima. Pe de altă parte, acest lucru este natural. Îmi aduc aminte de momentul scufundării navei Estonia: unii erau de părere ca toate navele să fie interzise, deoarece sunt periculoase. Ei bine, oamenii pot gând astfel. Acum totuși trebuie să ne aducem aminte că numai una din cele 54 de centrale nucleare nu a trecut testul la care le-au supus tsunami-ul și cutremurul.

Cu toate acestea, trebuie să examinăm lucrurile cu calm și să ne aducem aminte că nu se pot face generalizări pe baza unui caz individual. De fapt, 300 000 de europeni mor anual din cauza efectelor emisiilor combustibililor fosili și ar trebui să cercetăm mai întâi acest lucru. Este foarte important să ne asigurăm că tehnologia nucleară este sigură și știu că în Europa vom construi, de asemenea, centrale în condiții de siguranță în viitor și trebuie să acordăm atenție acestui aspect. Cu toate acestea, nu există absolut nicio cauză pentru o isterie deplasată, de aceste proporții.

 
  
MPphoto
 

  Gay Mitchell (PPE). – Dnă președintă, m-am abținut complet de la voturile asupra acestui aspect. Aceasta nu din cauză că nu mă preocupă subiectul, deoarece sunt foarte îngrijorat de acesta, ci pentru că îmi dau seama că răspunsul trebuie să fie nuanțat și că nu există răspunsuri ușoare.

Locuiesc în Irlanda, reprezint Dublinul, care se află pe coasta de est a Irlandei. De-a lungul coastei de vest a Regatului Unit există cinci centrale nucleare active. Nu am nicio obiecție față de acestea. Totuși, cred că în domeniul siguranței nucleare și în interesele bunei vecinătăți, ar fi o idee bună să avem o viziune generală comună britanico-irlandeză - când spun irlandeză, mă refer la nord- și sud-irlandeză, privind siguranța funcționării acestor centrale, astfel încât să fim informați cu privire la riscuri, dacă acestea există. În plus, în cazul unui accident, am putea participa la orice evacuare necesară a oamenilor din Țara Galilor sau din Anglia, astfel încât să ne putem juca rolul de bun vecin.

În cadrul statelor membre, unde există state membre vecine cu astfel de facilități, trebuie să existe o cooperare de bună vecinătate. Acesta este motivul pentru care am dorit să ofer această explicație.

 
  
  

Propunere de rezoluție RC-B7-0249/2011 (situația din Siria, Bahrain și Yemen)

 
  
MPphoto
 

  Mitro Repo (S&D).(FI) Dnă președintă, în Siria, Bahrain și Yemen, oamenii au încercat să apere demnitatea umană, transparența, drepturile fundamentale și dreptul la democrație.

Uniunea Europeană și-a arătat dorința și capacitatea de a proteja populația civilă din Libia și de a sprijini revoluția democratică. Trebuie să evităm standardele duble și să arătăm că vom acționa în conformitate cu valorile noastre din politica externă a UE.

Situația din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu este o adevărată probă de foc pentru noul Serviciu european pentru acțiune externă. O societate viabilă și dreaptă are nevoie de dialog real și de interacțiune între societatea civilă și factorii de decizie de la nivel politic. Oamenii trebuie ascultați și dorim să reamintim acest lucru Siriei, Bahrainului și Yemenului. Noi nu instigăm la revoluție.

Mulțumirea, siguranța și bunăstarea poporului sunt prioritățile unui stat care respectă justiția. Prin această rezoluție, arătăm că Europa, în politica sa externă, susține valorile care stau și la baza înființării sale.

 
  
MPphoto
 

  Paul Murphy (GUE/NGL). – Dnă președintă, m-am abținut de la votul asupra situației din Siria, Bahrain și Yemen. Mișcările revoluționare care au început în Tunisia au inspirat și încurajat milioane de oameni din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu să participe la revolte populare împotriva regimurilor brutale, care au condus în mod dictatorial țările respective decenii întregi.

Aceste revolte au dovedit încă o dată puterea potențială a clasei muncitoare și a clasei sărace de a se confrunta cu opresorii lor și de a-i învinge. Denunț ipocrizia liderilor UE și ai altor țări occidentale care condamnă astăzi reprimarea brutală de care fac uz acești dictatori, dar care susțineau și ofereau ieri un colac de salvare pentru regimurile acestora.

Acum este esențial ca masele să se unească dincolo de granițele etnice și religioase, pentru a elimina elitele corupte și a construi societăți democratice reale, care pot oferi locuri de muncă decente, educație decentă și care pot pune capăt sărăciei. Pentru a obține acest lucru, clasa muncitoare și clasa săracă trebuie să preia controlul asupra economiei și a bogățiilor care există în regiune și să le utilizeze în interesele majorității.

 
  
MPphoto
 

  Adam Bielan (ECR). (PL) Dnă președintă, recent am asistat la demonstrații de masă în țări precum Siria, Bahrain și Yemen. Protestatarii solicită democrație în viața publică, demisia dictatorilor și, de asemenea, în special în Siria, ridicarea stării de urgență. Totuși, autoritățile din aceste țări utilizează forța brută împotriva demonstranților, făcând multe victime. Este foarte îngrijorător faptul că întreaga regiune este amenințată. Utilizarea forței împotriva propriilor cetățeni este o încălcare a tuturor legilor. Utilizarea muniției de război este nejustificată și trebuie condamnată în mod categoric. Fac apel la guvernele acestor țări să oprească represiunea, în numele drepturilor omului, inclusiv a dreptului de a protesta în mod pașnic și a dreptului la libertatea de expresie. Îndemn instituțiile europene și organizațiile internaționale relevante să ia măsuri diplomatice pentru a proteja demonstranții. Sper că prin adoptarea rezoluției de astăzi vom contribui, de asemenea, la protecția drepturilor fundamentale ale omului din aceste țări.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Dnă președintă, UE știe, în mod evident, că trebuie să aplice propriile valori fundamentale în politica sa. Drepturile omului sunt un domeniu cheie; acestea trebuie exportate în Orientul Mijlociu. Chiar trebuie să prezentăm conceptul și semnificația drepturilor omului. Acest lucru nu este ușor, deoarece cultura Orientului Mijlociu se bazează pe valori diferite. Noi, europenii, am crescut într-o lume a valorilor iudeo-creștine, în timp ce ale lor provin din concepția islamică. În ambele, oamenii sunt tratați diferit și noțiunea de ființă umană este diferită.

În orice caz, în Siria există stare de urgență din 1963. Aceasta a permis execuția fără proces persoanelor. Acum, această revoltă ne arată că noi, europenii, trebuie să deschidem ochii și să vedem că singura poveste de succes din Orientul Mijlociu este sigurul său stat democratic: Israelul, unde există drepturile omului, libertate de opinie și democrație.

Acum ar trebui să exercităm într-o măsură mai mare acest tip de influență asupra Siriei, a Bahrainului și a Yemenului, astfel încât acestea să poată accepta drepturile omului pentru toți și, în plus, drepturile femeilor și ale copiilor, pornind astfel pe calea către democrație. Totuși, nu sunt naiv și știu că în lumea islamică este dificil ca aceste valori să se dezvolte. Cu toate acestea, ca europeni, ar trebui să încercăm să le exportăm și să le promovăm.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0226/2011 (raportul de țară pentru 2010 privind Islanda)

 
  
MPphoto
 

  Paul Murphy (GUE/NGL). – Dnă președintă, m-am abținut în cadrul votării raportului de țară pentru 2010 privind Islanda. Ca urmare a crizei financiare și economice, Islanda, care era a cincea țară din lume ca nivel al bogăției, a devenit o țară răvășită de criză, sistemul său bancar a intrat în colaps, 40 % dintre gospodării nu și-au putut plăti facturile și pensionarii și-au pierdut economiile de o viață.

Anul trecut, 93 % din populația Islandei a respins, prin referendum, ideea de a plăti peste 3,5 miliarde de euro guvernului Regatului Unit și al Țărilor de Jos. În ciuda unor modificări, aceasta se confruntă cu aceeași propunere pentru votul care avea loc pe 9 aprilie. Aceasta nu trebuie intimidată pentru a accepta această înțelegere; înțelegerea trebuie respinsă. Nu este răspunderea poporului islandez să plătească pentru criză. Nu lucrătorii, pensionarii și clasa săracă au creat această criză și nu ei trebuie să plătească consecințele acesteia; nici în Islanda, nici în Grecia, nici în Portugalia, nici în Spania, nici în Irlanda și nicăieri în altă parte. Trebuie să plătească acei speculatori internaționali, care au profitat masiv de dereglementarea piețelor financiare.

 
  
MPphoto
 

  Peter Jahr (PPE).(DE) Dnă președintă, întotdeauna sunt încântat de aderarea unor membri noi la UE și din acest motiv, am votat în favoarea acestei moțiuni. Totuși, aș dori să văd că toate aspectele sunt prezentate clar în timpul negocierilor de aderare și că sunt discutate și rezolvate dinainte. Problemele care nu sunt rezolvate din amabilitate prost înțeleasă nu dispar. Adesea, rezolvarea lor ulterioară este un proces mai dificil și mai prelungit și are ca rezultat dezamăgirea reciprocă. Permiteți-mi să reiterez: sunt încântat de fiecare dată când un membru nou aderă la UE, dar fiecare stat membru are și responsabilități, nu numai drepturi.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0225/2011 (raportul de țară pentru 2010 privind Fosta Republică Iugoslavă Macedonia)

 
  
MPphoto
 

  Mitro Repo (S&D).(FI) Dnă președintă, vă cer scuze pentru incidentul dinaintea votului. Ați avut deplină dreptate.

UE le-a promis țărilor din Balcani o oportunitate pentru extindere. Consider că este singura garanție de pace aici, după cum a spus, de asemenea, Martti Ahtisaari înaintea mea.

Pentru al doilea an consecutiv, Comisia recomandă începerea negocierilor pentru aderare cu privire la Macedonia. Uniunea Europeană nu se poate ascunde în spatele disputei asupra numelui Macedoniei în procesul său de aderare. Cerințele oficiale de aderare trebuie, bineînțeles, îndeplinite, iar reformele trebuie să fie efectuate.

Disputa asupra numelui Macedoniei nu ar fi primul caz când un stat membru nou ar aduce cu el probleme de nerezolvat. Ar trebui să privim cu toții în oglindă. De ce ar trebui să tratăm Macedonia în mod diferit? Progresul Macedoniei, în primul rând, depinde chiar de Macedonia, dar UE nu trebuie să-i închidă ușa în față din motive politice, precum disputa privind numele său.

 
  
MPphoto
 

  Martin Kastler (PPE).(DE) Dnă președintă, și eu am votat în favoarea acestui raport și a acestei rezoluții - în favoarea Macedoniei. Totuși, dacă suntem onești în această privință, atunci există un detaliu care trebuie menționat. Nu le putem spune oamenilor și grupurilor etnice din alte țări să-și redenumească limba din cauză că alte țări nu agreează acest nume. Acest lucru este stabilit în legislația internațională și, ca europeni, trebuie să fim siguri că rămânem onești în legătură cu acest aspect.

Prin urmare, am fost foarte contrariat că, din păcate, un amendament pentru care am votat împotrivă a fost adoptat, care declară că limba macedoneană nu se poate numi macedoneană. Macedonia este o țară cu perspective foarte bune în Europa, în principal deoarece are, de asemenea, perspective economice bune în Balcani - o regiune care întâmpină dificultăți adevărate - prosperă din punct de vedere economic și desfășoară negocierile cu entuziasm - ceea ce este foarte bine.

Având în vedere această atitudine pozitivă, aș dori să le mulțumesc tuturor deputaților care au votat în favoarea acestei rezoluții, precum și tuturor celor care au lucrat cu parlamentul macedonean, ca parte a delegației Parlamentului European. Ar trebui să clarificăm aceste perspective pentru poporul macedonean care dorește să facă parte din Europa. Să lucrăm împreună în acest sens.

 
  
  

Propunere de rezoluție RC-B7-0256/2011 (situația din Coasta de Fildeș)

 
  
MPphoto
 

  Adam Bielan (ECR). (PL) Dnă președintă, lupta brutală pentru putere între fostul președinte și președintele nou ales al Coastei de Fildeș, care continuă cu violență de peste patru luni, contravine tuturor principiilor pe baza cărora funcționează lumea modernă. Luptele sângeroase s-au soldat cu sute de morți în rândul civililor din țară. Peste 1 milion de locuitori din Coasta de Fildeș au fost nevoiți să-și părăsească locuințele și mulți refugiați încă mai caută adăpost în țările vecine. Trebuie depuse toate eforturile pentru a-i aduce pe cei vinovați în fața justiției. Mai presus de toate, trebuie să se investigheze dacă au avut loc un genocid și crime împotriva umanității. De asemenea, devine absolut vital să asigurăm ordinea și siguranța cetățenilor prin încetarea tuturor formelor de violență. Intimidarea populației locale și a observatorilor străini nu poate fi permisă. Rezultatele alegerilor democratice trebuie respectate în întregime. Prin urmare, acțiunile fostului președinte, care contravin dorinței națiunii, trebuie condamnate. Uzurparea puterii, incitarea la violență și încălcarea drepturilor omului trebuie judecate de către autoritățile internaționale relevante.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0198/2011 (revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea estică)

 
  
MPphoto
 

  Ville Itälä (PPE).(FI) Dnă președintă, am votat cu plăcere în favoarea acestei rezoluții. Cred că este foarte important în special să adoptăm o poziție clară și hotărâtă privind Belarusul, care este o pată evidentă pe harta Europei. Trebuie să aplicăm măsuri care să-i permită Belarusului să găsească calea spre democrație.

În special, totuși, cu privire la vot, aș dori să examinez atent amendamentul 1 la punctul 10 propus de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, în care au declarată că țările partenere ale UE au o oportunitate pe termen lung să adere la UE. Am votat împotriva acestuia, deoarece nu cred că trebuie ca acest lucru să fie automat sau să cochetăm cu ideea că orice stat poate deveni membru, atât timp cât este partener. Știm ce gândește publicul despre extinderea în grabă și, din acest motiv, astfel de propuneri nu ar trebui adoptate. De aceea am votat împotrivă.

 
  
MPphoto
 

  Adam Bielan (ECR). (PL) Dnă președintă, dimensiunea estică a politicii europene de vecinătate este un element strategic al relațiilor internaționale ale Uniunii Europene. În această direcție va avea loc o extindere viitoare. Prin urmare, este esențial să creștem cheltuielile pentru dezvoltarea structurilor democratice ale acestor țări. Sprijinirea unor inițiative precum Bielsat au o semnificație importantă pentru independența presei în Belarus, odată cu retragerea asistenței pentru mijloacele de informare controlate de stat. Aș dori să solicit acordarea de sprijin activ autorităților democratice locale din aceste țări prin programe de parteneriat. Acordurile de asociere rămân un instrument important pentru stimularea reformei, iar cu cât mai mari sunt finanțarea și asistența tehnică pe care le pot oferi, cu atât mai bune sunt rezultatele acestora. Extinderea bazei intelectuale prin programe de burse școlare necesită, de asemenea, fonduri suplimentare. Solicit o creștere a finanțării pentru sprijinirea drepturilor omului și dezvoltarea societăților civile. Intensificarea integrării sociale va contribuie la influențarea schimbării sociale și politice și aceasta este o investiție vitală în viitor. Prin urmare, susțin această rezoluție.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0199/2011 (revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică)

 
  
MPphoto
 

  Cristiana Muscardini (PPE).(IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, 21 de referințe documentare, 21 de note explicative și 63 de puncte care rezumă solicitările Parlamentului European în propunerea de rezoluție, totalizând 105 puncte. Sunt prea multe pentru a fi eficiente. Privind acest aspect, nu există totuși nicio propunere care să arate cum poate contribui dezvoltarea comerțului internațional la obținerea stabilității și, odată cu aceasta, a liniștii și a păcii în regiunile mediteraneene sudice.

Comerțul internațional a devenit o formă de politică externă nouă și aceasta ar putea contribui la crearea de condiții unor condiții mai bune de viață în întreaga regiune. Uniunea Europeană nu trebuie să neglijeze nimic din ceea ce ar putea favoriza dezvoltarea relațiilor comerciale adecvate, stimulând producția în diverse industrii. Orice progres în acest domeniu va ajuta la promovarea democrației și a drepturilor omului, apărând demnitatea femeilor, crescând securitatea, stabilitate, prosperitatea și distribuția echitabilă a veniturilor și a bogăției și evitând tragedia a mii de oameni care fug de foame și care emigrează fără nicio speranță reală.

 
  
  

Explicații scrise privind votarea

 
  
  

Raport: Janusz Wojciechowski (A7-0121/2011)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Sunt în favoarea acestui raport care modifică Directiva 2000/75/CE. Atât Consiliul, cât și Parlamentul European sunt de acord cu schimbarea bazei legale, ca urmare a faptul că propunerea Comisiei a fost transmisă înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. În opinia mea, aceste amendamente sunt justificate ca urmare a răspândirii bolii și deoarece descoperirea științifică a unui vaccin nu presupune riscurile pe care le avea cel anterior.

 
  
MPphoto
 
 

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Wojciechowski, care, printr-o serie de amendamente interesante la textul Comisiei, urmărește să actualizeze și să facă mai flexibil un act legislativ învechit, care nu mai este la curent cu eventualele necesități. Aceasta ar ajuta statele membre să utilizeze mai eficient vaccinarea împotriva febrei catarale ovine, reducând astfel incidența bolii în sectorul agricol.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Sunt încântată de amendamentele stabilite în această directivă, care face regulile legate de vaccinare mai flexibile. Datorită tehnologiei noi, „vaccinurile inactivate” împotriva febrei catarale ovine sunt disponibile și nu prezintă niciun risc pentru animalele care nu sunt vaccinate. Acum, s-a convenit că vaccinarea cu vaccinuri inactivate este cel mai bun instrument de control al febrei catarale ovine și de prevenire a bolii clinice în UE. Răspândirea largă a acestor vaccinuri în timpul campaniei de vaccinare din 2008 și 2009 a avut ca rezultat o îmbunătățire semnificativă a situației sănătății. Aș dori să solicit modificarea regulamentelor existente privind vaccinarea, definite în Directiva 2000/75/CE, pentru a lua în considerare progresele tehnologice recente din producția de vaccinuri, pentru a ne asigura că răspândirea virusului febrei catarale ovine este controlată mai bine și pentru a reduce poverile cauzate de această boală asupra sectorului agricol.

 
  
MPphoto
 
 

  Diane Dodds (NI), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport. Totuși, deși cred în principiul acordării permisiunii autorității competente, adică statul membru, să vaccineze împotriva febrei catarale ovine, sunt împotriva principiului includerii în legislație a cerinței de a pune la dispoziție tabele privind transpunerea în legislația națională.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) În trecut, vaccinarea împotriva febrei catarale ovine era efectuată utilizând vaccinuri vii atenuate, care necesitau o serie de restricții privind vaccinarea, pentru a evita răspândirea virusului la animalele nevaccinate. Totuși, progresele științifice au permis crearea de vaccinuri inactive noi. Spre deosebire de „vaccinurile vii atenuate”, acestea pot fi utilizate în siguranță și fără nicio restricție, deoarece nu reprezintă niciun risc de transmitere a unui virus activ. Ținând cont de consecințele grave ale febrei catarale ovine pentru creșterea animalelor, trebuie luate toate măsurile care fac vaccinarea mai ușoară și mai eficientă pentru a proteja fermierii împotriva pierderii animalelor și, în cele din urmă, pentru a proteja securitatea alimentară.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Febra catarală ovină este o boală care afectează în principal animalele rumegătoare, precum oile, caprele și vacile și poate lua forma unei epidemii, dacă există condiții de mediu și climatice favorabile pentru aceasta, în special la sfârșitul verii și la începutul toamnei. Deși nu s-a înregistrat nicio infecție la om, este esențial să recunoaștem această boală și să vizăm să aplicăm măsuri care o vor eradica. La nivelul UE, această boală a fost semnalată mai întâi în sud și apoi în centrul și în nordul Europei. Datorită campaniilor succesive de vaccinare cofinanțate de UE, s-ar putea ca utilizarea anumitor vaccinuri să nu determine eradicarea bolii, ci să-i permită acesteia să circule în continuare. Prin urmare, a fost dezvoltat un tip de vaccin care asigură controlul și prevenirea acestei boli în UE, dar a cărui utilizare este restricționată în conformitate cu regulamentele actuale. Prin urmare, este necesară modificarea directivei actuale. Ținând cont că această propunere de amendament la Directiva 2000/75/CE a Parlamentului și a Consiliului respectă strategia în materie de sănătate a animalelor (2007-2013) și indică necesitatea unei abordări mai flexibile în sistemul de vaccinare, contribuind la un control îmbunătățit al principalelor boli ale animalelor, votez în favoarea acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Acest raport urmărește să actualizeze Directiva 2000/75/CE, care adoptă anumite prevederi legate de măsurile menite să combată și să eradicheze febra catarală ovină. În ultimii ani, s-au înregistrat progrese în domeniul vaccinării animalelor. Riscurile așa-numitor „vaccinuri vii atenuate” nu mai reprezintă o amenințare, deoarece acum sunt disponibile vaccinuri inactivate noi. Aceste vaccinuri inactivate, spre deosebire de „vaccinurile vii atenuate”, nu prezintă riscul unei circulații nedorite a virusului în urma vaccinării și pot fi utilizate în siguranță în afara zonelor supuse restricțiilor. Acest lucru este menționat în raport.

Credem că o flexibilitate mai mare în ceea ce privește vaccinarea împotriva febrei catarale ovine, luând în considerare progresele tehnologice înregistrate de producția vaccinurilor, vor contribui la un control mai bun al bolii și la reducerea poverilor asupra sectorului agricol. Credem, de asemenea, că amendamentele la această directivă trebuie aplicate cât mai curând posibil, în beneficiul sectorului agricol.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece febra catarală ovină este o boală care afectează rumegătoarele (precum vaci, oi și capre). Încă de la începutul secolului XXI, mai multe valuri de epidemii au avut loc în multe state membre, inclusiv în centrul și nordul Europei, cauzând pierderi semnificative în materie de morbiditate, mortalitate și întrerupere a comerțului cu animale vii. Până în prezent, prevederile privind controlul și eradicarea febrei catarale ovine s-au bazat pe experiența utilizării vaccinurilor vii atenuate, care erau singurele vaccinuri disponibile. Aceste vaccinuri pot cauza circulația nedorită a virusului vaccinului la animalele nevaccinate. Cu toate acestea, în ultimii ani, au devenit disponibile vaccinuri inactivate noi. Spre deosebire de „vaccinurile vii atenuate”, aceste vaccinuri inactivate nu prezintă riscul circulației nedorite a virusului vaccinului și, prin urmare, pot fi utilizate cu succes în afara zonelor supuse restricțiilor circulației animalelor. Această propunere ar relaxa unele restricții, care au devenit inutile ca urmare a progreselor recente înregistrate de producția de vaccinuri. Reglementările noi ar ajuta statele membre să utilizeze mai eficient vaccinarea pentru a controla febra catarală ovină și a reduce povara creată de această boală, care este suportată de sectorul agricol.

 
  
MPphoto
 
 

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris.(PL) Ca urmare a inovației tehnice, au apărut pe piață vaccinuri mai noi împotriva febrei catarale ovine, care nu erau disponibile atunci când Comisia elabora această directivă. De aceea sprijin punctul de vedere al raportorului, că normele care reglementează vaccinările trebuie actualizate, ceea ce va facilita creșterea unor animale sănătoase de către fermieri. Creșterea flexibilității reglementărilor și liberalizarea acestora va permite creșterea mai eficientă și, în primul rând, va face mai eficientă protecția animalelor împotriva bolilor nedorite și periculoase. Susțin, de asemenea, pe deplin această inițiativă din punctul de vedere al naturii sale, deoarece, pentru a face sistemul juridic mai eficient, trebuie să-l simplificăm cât mai mult posibil și să îl facem mai flexibil, iar raportul de mai sus îndeplinește acest scop.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. (DE) Febra catarală ovină este o epidemie animală teribilă, care afectează rumegătoarele și care a cauzat pagube mari în sectorul creșterii animalelor. Pagubele economice și pierderile cauzate de întreruperea comerțului afectează puternic sectorul agricol. Și în Austria, unde creșterea vacilor are o tradiție îndelungată, mulți fermieri și-au văzut amenințate mijloacele de subzistență. Acum este important să aplicăm măsuri de sprijin și să revizuim reglementarea veche, înainte de izbucnirea următoarei epidemii. Regulile în materie de vaccinare care se aplicau atunci trebuie adaptate la progresele tehnologice pentru a combate febra catarală ovină mai eficient și a reduce povara asupra fermierilor. Salut acțiunea rapidă de la nivelul UE și susțin aplicarea rapidă a directivei noi. Ca reprezentantă a comunității fermierilor, știu cât este de important să gândești în funcție de ciclul anual. Luarea rapidă a unei decizii ne va permite să avem o hotărâre utilă și uniformă până la toamnă, ceea ce este în interesul statelor membre și mai presus de toate, a crescătorilor de animale.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Febra catarală ovină este o boală care afectează rumegătoarele. Încă de la începutul secolului XXI, aceasta a cauzat pierderi semnificative de animale afectate de boală. Europa a intervenit prin Directiva 2000/75/CE a Consiliului, pentru a rezolva problema prin prevederi care reglementau utilizarea de „vaccinuri atenuate”, pentru a combate eficient consecințele fenomenului. Vaccinurile utilizate până în prezent, pentru care se aplica directiva menționată anterior, au condus la riscul transmiterii virusului la animalele nevaccinate, acesta fiind motivul pentru care vaccinarea a fost permisă doar în zone special desemnate. Spre deosebire de vaccinurile care se aflau pe piață în momentul introducerii Directivei 2000/75/CE a Consiliului, vaccinurile noi disponibile sunt „vaccinuri inactivate” și nu prezintă acest tip de risc. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece prevederile noi le vor permite statelor membre să controleze acest fenomen, reducând astfel impactul negativ al aceste boli asupra unui număr mare de crescători europeni de animale. Sper că aceasta va contribui la adoptarea măsurilor urgente cât mai curând posibil, în următoarele câteva luni.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea rezoluției. Susțin conținutul propunerii Comisiei. Aceasta ar relaxa unele restricții, care au devenit inutile ca urmare a progreselor recente înregistrate de producția de vaccinuri. Reglementările noi ar ajuta statele membre să utilizeze mai eficient vaccinarea pentru a controla febra catarală ovină și a reduce povara creată de această boală, care este suportată de sectorul agricol.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Vaccinarea împotriva febrei catarale ovine a fost efectuată utilizând vaccinuri vii atenuate, care necesitau o serie de restricții în materie de vaccinare, pentru a evita răspândirea virusului la animalele nevaccinate. Totuși, progresele tehnologice recente au condus la descoperirea de vaccinuri noi, fără virus viu. Aceste vaccinuri noi pot fi utilizate mai sigur și fără nicio restricție, deoarece nu mai există niciun risc de circulare a unui virus activ. Având în vedere consecințele grave ale febrei catarale ovine pentru fermele de creștere a animalelor, trebuie adoptate toate măsurile care facilitează bunele practici de vaccinare, pentru a proteja fermierii împotriva pierderii de animale, care poate cauza pagube care se dovedesc adesea fatale pentru astfel de ferme.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Epidemiile în rândul animalelor pot încă să distrugă mijloacele de subzistență ale fermierilor. Una dintre acestea este febra catarală ovină, care a fost cauza repetatelor epidemii din nordul Europei începând cu anul 2000 și care poate cauza pagube foarte mari. Bovinele și ovinele sunt în special afectate grav de această boală, care este cauzată de un virus transmis de un țânțar. Boala a fost observată, de asemenea, la capre, dar evoluția bolii este mult mai puțin dramatică la acestea decât în cazul altor specii. Posibilitatea vaccinării a fost permisă pentru prima dată în 2000, dar aceasta a fost supusă unor reguli stricte, deoarece animalele netratate ar fi putut fi infectate, de asemenea, de virusuri prin intermediul vaccinului.

Totuși, acum există o metodă nouă de vaccinare, care nu prezintă acest risc și care permite aplicarea unor forme mai flexibile de vaccinare. Am votat în favoarea raportului, deoarece consider că este corect și oportun să protejăm animalele împotriva bolilor epidemice. Flexibilitatea solicitată le va permite fermierilor să-și protejeze animalele.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. (DE) De câțiva ani, au avut loc epidemii repetate legate de febra catarală ovină, în special în nordul Europei. Aceasta este o epidemie animală care afectează rumegătoare precum vacile, oile și caprele. Consecințele au fost grave, atât pentru animale, cât și pentru fermieri. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece acesta sprijină introducerea unui vaccin inovator, care, spre deosebire de predecesorul său, nu prezintă niciun risc pentru animalele sănătoase care sunt infectate ca urmare a vaccinării.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Propunerea Comisiei privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine, care este îmbunătățită în acest raport, urmărește să flexibilizeze regulile în materie de vaccinare împotriva febrei catarale ovine, în special permițând utilizarea de vaccinuri inactivate în afara zonelor supuse restricțiilor de circulație a animalelor. Regulile noi vor ajuta statele membre să utilizeze vaccinurile pentru a controla mai eficient febra catarală ovină și a reduce povara pe care această boală o reprezintă pentru sectorul agricol. Într-adevăr, din 2004, măsurile de restricționare a mobilității și a comercializării au necesitat constrângeri majore asupra produselor afectate, care au afectat canalele comerciale normale din zona supusă restricțiilor și care au cauzat costuri crescute pentru producători. Din acest motiv, am votat în favoarea raportului privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea acestei propuneri. Febra catarală ovină este o boală care afectează rumegătoarele, precum vacile, oile și caprele. Încă de la începutul secolului XXI, mai multe valuri de epidemii au avut loc în multe state membre, inclusiv în centrul și nordul Europei, cauzând pierderi semnificative în materie de morbiditate, mortalitate și întrerupere a comerțului cu animale vii. Directiva 2000/75/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2000 stabilește prevederi specifice pentru controlul și eradicarea febrei catarale ovine, inclusiv reguli privind vaccinarea. Reglementările au fost concepute pentru utilizarea de „vaccinuri vii atenuate”, care erau singurele vaccinuri disponibile în momentul adoptării directive, cu un deceniu în urmă. Aceste vaccinuri pot cauza circulația nedorită a virusului vaccinului la animalele nevaccinate. Din acest motiv, Directiva 2000/75/CE permite vaccinarea numai în zone special desemnate, în care boala a apărut și care au fost supuse restricțiilor privind circulația animalelor. Cu toate acestea, în ultimii ani, au devenit disponibile vaccinuri inactivate noi. Spre deosebire de „vaccinurile vii atenuate”, aceste vaccinuri inactivate nu prezintă riscul circulației nedorite a virusului vaccinului și, prin urmare, pot fi utilizate cu succes în afara zonelor supuse restricțiilor circulației animalelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. (IT) Pentru a asigura combaterea mai eficientă a febrei catarale ovine și a reduce povara pe care o reprezintă asupra sectorului agricol, reglementările actuale privind vaccinarea trebuie actualizate. Raportul asupra căruia s-a votat astăzi urmărește să flexibilizeze reglementările actuale, deoarece acum sunt disponibile vaccinuri inactivate. Acestea pot fi utilizate cu succes în afara zonelor supuse restricțiilor privind circulația animalelor. Propunerea este în conformitate cu noua strategie pentru sănătatea animalelor pentru Uniunea Europeană (2007-2013) „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”, deoarece implică atât o abordare mai flexibilă a vaccinării, cât și o îmbunătățire a măsurilor curente care vizează combaterea bolilor principale la animale.

 
  
MPphoto
 
 

  Brian Simpson (S&D), în scris. – EPLP sprijină cu toată inima raportul care vizează modificarea Directivei 2000/75/CE cu scopul de a permite utilizarea de vaccinuri inactivate împotriva febrei catarale ovine, în afara zonelor supuse restricțiilor privind circulația animalelor. Actul legislativ nou introduce utilizarea unui vaccin nou împotriva febrei catarale ovine pentru prima dată, care beneficiază de progresele științifice înregistrate de la intrarea în vigoare a reglementării anterioare. Vaccinul nou va fi inactivat și va reduce temerile fermierilor în cazul vaccinurilor vii tradiționale. EPLP este încântat că UE a introdus acest act legislativ nou, care aduce beneficii reale pentru fermierii din Regatul Unit, fapt care îi liniștește pe fermierii care sunt îngrijorați de boala mortală și de vaccinul existent, deoarece sezonul febrei catarale ovine se apropie odată cu vremea călduroasă. Fermierii vor avea acum la dispoziție un vaccin nou și mai sigur și vor primi puteri mai mari asupra propriilor programe de vaccinare. Până acum, fermierii și-ar fi pierdut dreptul la vaccinarea animalelor dacă în Regatul Unit ar fi fost declarată eradicarea completă a febrei catarale ovine. Însă, în temeiul noii legi, fermierii au dreptul să facă vaccinări în continuare, pentru liniștea lor, profitând în acest timp de exporturi mai ușoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport care va sprijini combaterea febrei catarale ovine în cadrul UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Am votat pentru modificarea reglementărilor privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine pentru a permite utilizarea mai eficientă a vaccinurilor și a reduce birocrația pentru fermieri. Legea nouă va avea beneficii reale pentru fermierii din Europa și în special pentru cei din Țara Galilor. Regatul Unit va primi un statut de țară în care febra catarală ovină a fost complet eradicată, dar fermierii vor avea totuși permisiunea de a-și vaccina animalele împotriva bolii mortale. Acordarea unor puteri sporite fermierilor, astfel încât aceștia să ia propriile decizii privind vaccinările reprezintă un impuls binevenit pentru industria agricolă din Țara Galilor și va asigura că animalele pot fi exportate fără restricțiile curente.

 
  
  

Propunere de rezoluție RC-B7-0236/2011 (Concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții al cărei principal obiectiv este să asigure un nivel maxim de securitate pentru populație în eventualitatea producerii unor dezastre similare celui survenit recent în Japonia. Aspectele tehnice ale aprovizionării sigure cu energie trebuie analizate cu atenție, pentru că o situație similară celei la care asistăm acum, pe lângă impactul material, poate antrena consecințe și mai grave atât în ceea ce privește sănătatea umană, cât și în ceea ce privește mediul.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. (LT)Am votat împotriva rezoluției referitoare la concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia. Am votat împotriva rezoluției pentru că, votând al cincilea paragraf, majoritatea Parlamentului a aprobat și a doua parte din conținutul acestuia, prin care se solicită un moratoriu asupra dezvoltării energiei nucleare și a construirii de noi centrale nucleare în Uniunea Europeană.

Această prevedere a fost adoptată, deși grupul meu, Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), a votat împotrivă. Întrucât am pierdut în această problemă importantă, nu am putut vota în favoarea rezoluției. A trebuit, așadar, să votez împotrivă, deoarece în caz contrar aș fi votat împotriva strategiei energetice a propriei mele țări, Lituania, al cărei obiectiv principal este independența energetică. De câțiva ani, Lituania face demersuri pentru construirea unei noi centrale nucleare, pregătirile în acest sens durând mai mulți ani.

 
  
MPphoto
 
 

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. (IT) Dezastrul nuclear de la Fukushima a avut o serie de repercusiuni asupra vieții politice europene. Prima concluzie care s-a impus în UE în urma catastrofei din Japonia a fost necesitatea de a lua măsuri prompte în vederea intensificării controalelor de siguranță la centralele nucleare prin intermediul simulărilor de criză. Orice centrală nucleară, din interiorul sau exteriorul Europei, se poate transforma oricând într-o armă de distrugere. Cred că nimeni nu-și dorește să retrăiască dezastrul de la Cernobîl din 26 aprilie 1986.

A doua concluzie este că știința și tehnologia pot face salturi uriașe în toate domeniile, dar având întotdeauna conștiința unei constrângeri majore, impuse de natură și caracterul ei imprevizibil. Tocmai din cauza unor evenimente dincolo de controlul oamenilor trebuie să ne diversificăm sursele de energie, valorificând inclusiv sursele de energie regenerabile de care dispunem.

Cu toate acestea, dacă energia nucleară se numără printre opțiunile avute în vedere, oamenii ar trebui să fie mai întâi informați cu privire la costurile, beneficiile și consecințele unei astfel de alegeri. Este important să nu uităm că alegerea acestei tehnologii trebuie să fie legitimată de voința populară și că părerea oamenilor trebuie ascultată și respectată.

 
  
MPphoto
 
 

  Pino Arlacchi (S&D), în scris. – Am votat împotriva acestui raport, pentru că are multe lacune, începând cu modul de abordare a problemei nucleare. După tragedia japoneză, controversele în materie de energie nucleară nu se mai pot limita doar la perspectiva siguranței. Titlul raportului este „referitor la concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia”, în condițiile în care singura concluzie care se impune confirmă imposibilitatea practică de a controla riscurile și consecințele unui accident nuclear major. O rezoluție tratând acest subiect nu poate fi centrată pe problema siguranței nucleare fără a aborda cea mai importantă măsură de precauție împotriva unui risc nuclear, adică o strategie de abandonare a energiei nucleare.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) Trebuie să reacționăm la accidentul nuclear din Japonia, ceea ce nu înseamnă însă că trebuie să tragem concluzii pripite. Trebuie să purtăm discuții calme și echidistante cu privire la situația energiei nucleare din Europa și la mijloacele care pot fi mobilizate pentru a asigura un nivel maxim de siguranță. Sprijin așadar intenția inclusă în rezoluția comună de a supune centralele nucleare europene unor ample simulări de criză. În ceea ce privește problema mai amplă a surselor de energie în Europa, vă reamintesc că trebuie să avem în vedere obiectivul de reducere cu 20 % a emisiilor de CO2 până în 2020, precum și protejarea independenței energetice a UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea prezentei rezoluții, deși nu au fost adoptate toate amendamentele propuse de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților în cadrul votului. Textul rezoluției conține prevederi deosebit de importante referitoare la centralele nucleare planificate în Kaliningrad și Belarus. Rezoluția observă că există probleme majore cu construcțiile menționate, în ceea ce privește standardele de siguranță nucleară și respectarea obligațiilor corespunzătoare asumate prin convențiile internaționale, probleme care privesc nu doar Lituania, care are frontiere comune cu Belarus și regiunea Kaliningrad, ci întreaga Europă. Documentul conține și propuneri importante menite să asigure respectarea celor mai stricte standarde în materie de siguranță nucleară și vizând efectuarea de teste ample a centralelor nucleare care funcționează deja în UE, pentru a putea evalua starea reală a acestor centrale în ceea ce privește siguranța.

 
  
MPphoto
 
 

  Ivo Belet (PPE), în scris. (NL) Răspunsul UE la dezastrul din Japonia a fost corect: am reacționat rapid, fără panică. Am declanșat imediat o anchetă aprofundată sub supraveghere europeană. Este esențial ca 1. simulările de criză să fie efectuate de experți independenți și 2. rezultatele acestor simulări să fie utilizate cu rigurozitate. Acest lucru înseamnă că ar trebui închise toate centralele nucleare care nu respectă standardele, care continuă să nu se ridice la nivelul dorit. Evident, toate centralele nucleare, fie că sunt situate oriunde în Europa, fie că se află în afara Europei, trebuie să facă obiectul acelorași teste independente, sub egida Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Orice stat care va refuza participarea la teste se va transforma într-un paria la nivel internațional, chiar și în ceea ce privește comerțul internațional. Energia nucleară a fost și rămâne o tehnologie de tranziție, o tehnologie de care, din nefericire, vom continua să fim dependenți și în deceniile viitoare. Mai mult, vom fi chiar nevoiți să facem noi investiții pentru a ne satisface nevoile energetice consolidându-ne, în același timp, ambițiile în materie de climă. Singura alternativă în tot acest timp este să facem tot posibilul să reducem riscul de accidente la un nivel apropiat de zero.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris.(FR) Lobby-urile pronucleare au încă un viitor strălucit în față! Este inutil să revenim asupra conținutului acestei rezoluției. A fost mai mult decât evident. Și totuși Parlamentul European nu are o poziție referitoare la energia nucleară, ceea ce este regretabil. S-au pus pe masă mai multe chestiuni identificate foarte clar: moratoriul asupra construirii de centrale nucleare noi, efectuarea de simulări independente de criză, dezvoltarea de surse regenerabile de energie și eforturile din domeniul esențial al eficienței energetice. Cu toate acestea, intențiile bune care au stat la baza rezoluției comune au fost rapid spulberate: întrucât fiecare grup parlamentar a ales să fie pro sau contra, în final a devenit imposibil să votăm pentru această ciornă lipsită de orice mesaj politic. Să clarificăm lucrurile: am învățat să am așteptări mult mai mari de la Parlamentul European. Este evident că lobby-urile în favoarea energiei nucleare încă mai au un viitor luminos și la fel de clar este că deputații din Parlamentul European încă nu reușesc să înțeleagă gândurile și sentimentele publicului în această chestiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Březina (PPE), în scris. (CS) Mă îngrijorează faptul că Parlamentul European (PE) nu a reușit să aprobe astăzi forma de compromis a rezoluției referitoare la siguranța nucleară în Europa ca urmare a accidentului nuclear din Japonia. Incapacitatea PE de a-și face cunoscută publicului poziția în materie de energie nucleară este rușinoasă. S-ar putea întâmpla ca, din cauza acestei lipse de unitate, PE să fie ignorat în cadrul viitoarelor discuții care vor avea loc între organismele europene cu privire la simulările de criză pentru centralele nucleare. Verzii și socialiștii au fost evident incapabili să accepte respingerea propunerilor lor vizând renunțarea la energia nucleară sau închiderea centralelor construite înainte de 1980.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Castex (S&D), în scris.(FR) Am votat împotriva acestei propuneri comune de rezoluție. Rezoluția de compromis a fost un bun punct de plecare și am sprijinit amendamentele favorabile unui proces riguros planificat și pregătit de renunțare la energia nucleară, reflectând lupta împotriva încălzirii globale. Am votat și în favoarea amendamentelor prin care se solicitau investiții în cercetare și inovare, menite să promoveze economia de energie și să sporească semnificativ numărul surselor de energie regenerabile. Însă rezultatul votului, total incoerent, m-a obligat să votez împotriva rezoluției modificate. Acum este esențial să purtăm o dezbatere aprofundată asupra tuturor acestor probleme și, într-un spirit de solidaritate, să demarăm o tranziție energetică ținând cont de situația din toate statele membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Sunt dezamăgit de votul asupra acestei rezoluții. Dezbatem concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun ca urmare a crizei din Japonia. Însă convingerea mea fermă este că nu există energie nucleară sigură și că simulările de criză care se vor efectua în acest an nu sunt decât un mijloc de a abate atenția de la problema reală - tranziția către o Europă alimentată cu energie regenerabilă. Cele mai recente studii arată în mod evident că până în 2050 va fi posibil din punct de vedere tehnic să ne asigurăm 95 % din rezervele de energie prin surse regenerabile cum ar fi energia eoliană, energia valurilor, cea solară și biomasă. Asumând acest obiectiv și având în vedere că acum facem alegeri pe termen lung în materie de energie, ar trebui să închidem treptat centralele nucleare din întreaga Europă.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE), în scris. (PT) Regret că Parlamentul nu a tras niciun fel de învățăminte din ceea ce s-a întâmplat în Japonia. A continua să negăm riscurile imense pe care le implică utilizarea energiei nucleare nu este chiar cea mai bună cale de a servi cetățenii. Plenul Parlamentului a fost incapabil să adopte o rezoluție și nu am asistat decât la spectacolul deloc edificator al grupurilor care se anulau reciproc, care își respingeau reciproc propunerile, incapabile să adopte ceva în comun. Natura transnațională a riscurilor și consecințelor unor astfel de dezastre, precum și siguranța oamenilor, ar fi trebuit să ocupe un spațiu mai larg în dezbatere. Consolidarea siguranței nucleare, testarea vulnerabilităților, înghețarea proiectelor de extindere a centralelor nucleare în UE și investiții mai eficiente în energie curată și conservarea energiei ar fi fost singurele concluzii evidente care se impuneau. Este deopotrivă necugetat și periculos să închidem ochii și să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic în Japonia. Cernobîl și Fukushima nu au făcut decât să evidențieze nevoia de mai mare transparență și de mai multe informații despre riscuri și dezastre.

 
  
MPphoto
 
 

  Brian Crowley (ALDE), în scris. – Doresc să se consemneze faptul că nu am participat la votul asupra alineatelor individuale și nici la cel asupra amendamentelor la rezoluția comună. Deși m-am opus în mod constant energiei nucleare, am sentimentul că discuția a fost dominată de cele două extreme ale controversei nucleare, ceea ce a făcut imposibilă găsirea unui punct comun în Parlament. Cred că trebuie să garantăm că toate instalațiile sunt verificate, astfel încât să se asigure protecția maximă a acestora, precum și siguranța și securitatea populațiilor din zonele respective, ceea ce este și mai important. Evident, trebuie să găsim un mod durabil de asigurare a securității aprovizionării cu energie și avem acum oportunitatea de a ne îndrepta către surse alternative de energie care pot fi exploatate contribuind, în același timp, la protejarea mediului. Această dezbatere ideologică nu trebuie să ne abată însă de la preocupările imediate legate de orice formă de ajutor care poate fi dat poporului japonez pentru a se reface după dezastru. De aceea m-am abținut de la votul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Christine De Veyrac (PPE), în scris.(FR) Regret profund exploatarea dezastrului care a lovit Japonia în scopuri partizane. Parlamentul European a ratat ocazia de a transmite un mesaj puternic statelor membre și Comisiei Europene în scopul de a ameliora nivelul de siguranță a centralelor nucleare din Europa și țările învecinate, în special prin simulări de criză. Aceasta ar fi trebuit să fie singura preocupare a dezbaterii de azi, astfel încât, în numele publicului, să putem asigura un nivel maxim de siguranță a acestei forme de energie, care este și va rămâne și în următorii câțiva ani principala componentă a ansamblului de surse de energie din cele mai multe țări europene, până când va putea fi înlocuită cu o sursă de energie regenerabilă durabilă, fără emisii de CO2 și care poate îndeplini necesitățile energetice ale populației.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) La 11 martie, Japonia a fost lovită de un seism masiv, urmat de un tsunami care a provocat cea mai mare criză nucleară din istoria acestei țări, centrala nucleară de la Fukushima suferind pagube structurale grave și aflându-se din acel moment în pericolul iminent de a declanșa o catastrofă nucleară de proporții majore. Aceste evenimente au provocat un val de reacții în Europa, comisarul Oettinger solicitând convocarea unei reuniuni extraordinare a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, cancelarul german hotărând să suspende pentru trei luni decizia de a prelungi perioada de viață a centralelor nucleare din țara sa și ministrul austriac al mediului, dl Berlakivici, solicitând ca centralele europene să fie supuse unor teste. Este esențial să tragem absolut toate concluziile pertinente din dezastrul de la Fukushima, mai ales în ceea ce privește normele de siguranță aplicabile centralelor nucleare din UE, în scopul de a asigura siguranța lor și, implicit, pe cea a cetățenilor europeni. În acest moment dificil, doresc să profit de ocazie pentru a transmite încă o dată sincerele mele condoleanțe și întreaga mea solidaritate celor afectați de dezastrul din Japonia.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris.(PT) Problemele survenite la centrala nucleară de la Fukushima au readus în atenție discuțiile legate de energia provenind din fuziune nucleară, întrucât 30 % din energia consumată în UE provine din această sursă și există țări, precum Franța, în care producția internă este de 80 %, după cum există țări, precum Portugalia și Austria, care nu au centrale nucleare. Prin urmare, este imperios ca UE să promoveze un program de verificare a securității centralelor sale nucleare, în special prin efectuarea așa-numitelor „simulări de criză”. Aceste evaluări ar trebui să fie bazate pe un model de evaluare riguroasă și armonizată, care să ia în calcul toate tipurile de riscuri posibile într-un scenariu realist la nivel european, și ar trebui să fie realizate într-un mod independent și coordonat până la sfârșitul acestui an, cuprinzând toate instalațiile nucleare existente sau proiectate din UE. În prezent, energia nucleară este esențială pentru asigurarea aprovizionării cu energie fără emisii de carbon în Europa, însă trebuie să facem eforturi pentru o mai mare eficiență energetică și o creștere a resurselor de energie regenerabilă. Pentru a putea garanta o aprovizionare fiabilă cu energie, Comisia și statele membre trebuie să investească în modernizarea și extinderea infrastructurii europene în domeniul energiei, precum și în interconectarea rețelelor.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Asigurarea siguranței instalațiilor nucleare și prevenirea prin orice mijloace a riscului de accidente se numără printre chestiunile importante abordate în această rezoluție, care îndeamnă statele membre „să impună un moratoriu asupra dezvoltării și punerii în funcțiune de reactoare nucleare noi, cel puțin pentru perioada în care se desfășoară și evaluează simulările de criză”. Trebuie însă să ne asigurăm că tragedia care s-a întâmplat în Japonia nu devine o oportunitate de intensificare a lobby-ului sau pentru progrese care vor fi făcute numai pentru a fi inversate în viitor. Concluziile care se impun după această experiență trebuie tratate cu seriozitate, pentru a putea diagnostica astfel orice deficiențe și neajunsuri din proiectare și funcționare care ar putea conduce la accidente la alte instalații. Este vorba de o experiență care trebuie avută în vedere ca parte a viitoarelor evoluții din domeniul energetic.

Experții din organismele de specialitate din statele membre și din cadrul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) trebuie implicați în această evaluare, garantându-li-se rolul, autoritatea, autonomia și independența. Recomandările în legătură cu această problemă nu ar trebui să vină de la UE, ci de la AIEA, ca organism tehnic, autonom și independent, UE furnizând doar sprijinul necesar. Este regretabil că prezenta rezoluție este folosită doar ca pretext pentru a proteja așa-numita politică energetică comună și obiectivele ei de liberalizare a sectorului energetic.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris.(PT) Nu a fost cea mai bună propunere de rezoluție. Deși conține unele aspecte pozitive, ea a fost respinsă, motiv pentru care noi am ales să ne abținem.

Asigurarea siguranței instalațiilor nucleare și prevenirea prin orice mijloace a riscului de accidente se numără printre chestiunile importante abordate în această rezoluție, care îndeamnă statele membre „să impună un moratoriu asupra dezvoltării și punerii în funcțiune de reactoare nucleare noi, cel puțin pentru perioada în care se desfășoară și evaluează simulările de criză”.

Trebuie însă să ne asigurăm că tragedia care s-a întâmplat în Japonia nu va servi drept trambulina pentru deschiderea de noi oportunități pentru grupurile de interese economice în detrimentul intereselor și siguranței cetățenilor.

Dimpotrivă, este important să diagnosticăm orice deficiențe și neajunsuri din proiectare și funcționare care ar putea conduce la accidente la alte instalații. Experții din organismele de specialitate din statele membre și din cadrul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) trebuie implicați în această evaluare, garantându-li-se rolul, autoritatea, autonomia și independența. Concluziile trebuie tratate cu seriozitate, iar viitoarele evoluții din domeniul energetic trebuie să țină cont de rezultatele unei analize a acestei experiențe. Nu suntem de acord cu amestecul în politicile energetice ale statelor membre sau ale țărilor terțe. Recomandările în această problemă ar trebui să vină de la AIEA, ca organism tehnic, autonom și independent, UE furnizând doar sprijinul necesar.

 
  
MPphoto
 
 

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris. (SK) Japonia se confruntă cu cel mai mare dezastru de după război. Conducătorii țării au descris cutremurul devastator, tsunami-ul uriaș și amenințarea nucleară ulterioară ca pe cea mai mare criză de la bombele atomice lansate de armata SUA la Hiroshima și Nagasaki. Natura a provocat pierderi imense și de neînlocuit de vieți omenești și proprietăți. Situația de la centrala nucleară de la Fukushima rămâne o amenințare. În încercarea de a preveni amenințări similare în viitor, ar fi de dorit ca centralele nucleare din statele membre ale UE să fie supuse unor așa-numite simulări de criză, care ar trebui să arate în ce măsură centralele nucleare pot rezista unor astfel de dezastre. O situație similară celei din Japonia s-ar putea întâmpla oriunde în Europa. Este, așadar, necesar să avem o monitorizare mai strictă a sistemelor de siguranță la centralele nucleare, care să permită remedierea oricăror vulnerabilități și eliminarea oricăror deficiențe. Fiecare țară are interesul și deopotrivă capacitatea de a găsi o soluție la problema nucleară, fie prin îmbunătățirea siguranței, fie prin dezafectarea completă. Cooperarea la nivel european este, fără îndoială, esențială. Deși Europa nu este amenințată de valuri uriașe provocate de tsunami, secolul XXI se confruntă cu amenințarea unor atacuri teroriste, atacuri ale hacker-ilor asupra sistemelor centralelor nucleare, acestea nefiind decât câteva exemple. Din perspectiva siguranței, rămâne de văzut în ce măsură centralele nucleare pot rezista la astfel de amenințări potențiale.

 
  
MPphoto
 
 

  Adam Gierek (S&D), în scris.(PL) Nu am sprijinit rezoluția, în primul rând pentru că, în afară de interdicții, restricții și aversiunea generală manifestată față de tehnologia nucleară, nu a adus nimic pozitiv. În al doilea rând, nu propune nicio ieșire dintr-o situație complet nouă pentru politica energetică per ansamblu. De pildă, alineatele 19, 20 și 21 ar fi putut introduce noi idei și orientări de abordare integrată a eficienței energetice, mai ales în ceea ce privește energia provenind din surse primare, întrucât dispunem de mari rezerve și mă refer în special la combustibilii fosili. În al treilea rând, propunerile radicale pe care le conține ar trebui să facă obiectul unor referendumuri naționale, care, în țara mea, vor avea loc la inițiativa partidelor de stânga. Poate că un astfel de referendum ar trebui organizat la nivelul UE. În al patrulea rând, ca urmare a reglementărilor neadecvate ale UE de până acum, țara mea a fost nevoită să stopeze investiții esențiale în centralele pe bază de cărbune, iar acum se face propagandă pentru stoparea investițiilor în tehnologia nucleară. Și atunci ce ne rămâne? Rezoluția nu indică decât energia provenind din surse regenerabile. În țara mea, capacitatea totală a acestor resurse ar acoperi doar 13 %, până la maximum 20 % din nevoile stringente. Poate altfel stau lucrurile în Suedia, care are mari rezerve de hidroelectricitate, însă situația Poloniei e diferită. Cazul Fukushima impune o revizuire a întregii politici energetice actuale a Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris.(FR) După accidentul nuclear de la Fukushima, anumite grupuri politice au fost cuprinse de o exaltare inacceptabilă, nutrind speranța că vor putea înscrie câteva puncte politice. Nu-mi amintesc ca în 1986, după dezastrul de la Cernobîl, comuniștii să fi fost atât de virulenți. Așadar e adevărat: când vorbim de energie nucleară nu putem vorbi și de „risc zero”. De altfel „risc zero” nu există nici în viață. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a minimiza acest risc. Deocamdată însă nu avem alternative reale. Obligarea statelor membre de a abandona imediat această sursă de energie, de a stopa construirea de noi centrale și de a le închide pe cele existente este un demers total incompatibil cu respingerea categorică a energiei bazată pe combustibili fosili pe motiv că ar contribui la încălzirea globală.

Energie nucleară sau combustibili fosili: puteți privilegia una sau pe cealaltă, dar în niciun caz nu le puteți exclude pe amândouă. Nici energia hidraulică, nici energiile alternative nu pot asigura nevoile de aprovizionare. Acele țări care au renunțat la energia nucleară - nu le țin predici celorlalte - se bucură de fapt că vecinii lor, care le aprovizionează, nu au făcut aceeași alegere. Încetați cu ipocrizia.

 
  
MPphoto
 
 

  Estelle Grelier (S&D), în scris.(FR) Rezoluția Parlamentului referitoare la concluziile care se impun după accidentul nuclear din Japonia conținea unele elemente pozitive cu privire la siguranța centralelor nucleare, recomandând, de exemplu, simulări de criză la nivelul UE, efectuate într-o manieră coordonată de organisme independente, lucrând în conformitate cu cele mai exigente standarde și în deplină transparență. În plus, la fel ca întreaga delegație socialistă franceză, am sprijinit amendamentele favorabile unui proces riguros planificat și pregătit de renunțare treptată la energia nucleară, reflectând lupta împotriva încălzirii globale. Renunțarea la energia nucleară trebuie să fie însoțită de majorarea investițiilor în cercetare și inovare, în scopul de a reduce dependența energetică și de a spori numărul de forme regenerabile de energie din ansamblul energetic al statelor membre ale UE. Cu toate acestea, am votat împotriva propunerii per ansamblu, pentru că nu a fost decât o juxtapunere de puncte de vedere alcătuind un întreg incoerent. În urma unui eveniment atât de catastrofal ca cel de la Fukushima, viitorul unui sector atât de sensibil precum cel al energiei nucleare necesită mai mult decât o rezoluție întocmită în pripă. Acum va trebui să acordăm tot timpul necesar pentru a organiza o dezbatere cu adevărat constructive, care să abordeze toate problemele relevante și în care să poată fi exprimată fiecare poziție.

 
  
MPphoto
 
 

  Mathieu Grosch (PPE), în scris. (DE) Prezenta rezoluție nu poate acoperi în detaliu fiecare aspect al dezbaterii privind energia nucleară.

Rămân însă la convingerea mea că scopul pe care trebuie să-l urmărim este renunțarea treptată la această sursă de energie și utilizarea într-o mai mare măsură a energiei regenerabile.

Amendamentul 10 propune ca, în cazul centralelor nucleare aflate în zone de frontieră, organismele locale și regionale de ambele părți ale graniței să fie implicate în procesul de luare a deciziilor.

Acest amendament nu a fost adoptat. Deși rezoluția conține într-adevăr elemente pozitive, acest amendament 10 era esențial pentru mine, motiv pentru care am ales să nu mai sprijin rezoluția și m-am abținut.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Grossetête (PPE), în scris.(FR) Mă bucur că Parlamentul European a respins această rezoluție.

Concluziile care se impun după Fukushima includ introducerea unor simulări de criză, stabilirea unor noi standarde comune de siguranță în UE și măsuri de protecție împotriva oricărui scenariu imaginabil.

Este însă inacceptabilă introducerea unui moratoriu asupra noilor centrale nucleare pentru perioada în care se efectuează simulările de criză în UE, întrucât va împiedica dezvoltarea de centrale de nouă generație mult mai sigure. -

Scopul nu este să stabilim dacă trebuie să contestăm valabilitatea acestei surse de energie și nici să cedăm în fața valorilor idealiste și obscurantiste ale celor care ar dori să interzică această sursă de energie.

Renunțarea la energia nucleară echivalează cu promovarea centralelor pe carbon extrem de poluante, echivalează cu reîntoarcerea la dependența de companiile petroliere, cu prețurile instabile ale petrolului și riscul imens al unei economii slăbite și înseamnă, așadar, să pecetluim sfârșitul independenței noastre energetice.

 
  
MPphoto
 
 

  Roberto Gualtieri (S&D), în scris. (IT) Am votat împotriva rezoluției comune din cauza respingerii în plen a două amendamente esențiale depuse de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European referitoare la dezvoltarea de strategii pe termen mediu și lung menite să asigure renunțarea treptată la energia nucleară și să stabilească ținte obligatorii în materie de energie regenerabilă.

Votul Parlamentului împotriva rezoluției evidențiază faptul că problema nucleară nu mai este doar o problemă de garantare a unui nivel mai mare de siguranță. Este esențial să reflectăm profund la problema energetică și la investițiile în energiile regenerabile. Experiența tragică prin care a trecut Japonia ne-a demonstrat cât de necesar este să discutăm în profunzime problema energiei nucleare. În acest sens, votul Parlamentului European este primul pas către o schimbare a direcției politicilor energetice atât la nivel european, cât și internațional.

 
  
MPphoto
 
 

  Carl Haglund, Marit Paulsen, Olle Schmidt și Cecilia Wikström (ALDE), în scris. (SV) Dezastrul din Japonia a trezit îngrijorările oamenilor cu privire la siguranța nucleară. În rezoluția elaborată de Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, am subliniat că dorim ca simulările de criză să fie obligatorii pentru statele membre, să fie gestionate de experți independenți și să fie efectuate în deplină transparență.

Ne-am abținut de la votul asupra rezoluției comune, din cauza prezenței moratoriului asupra dezvoltării de noi reactoare nucleare pentru perioada în care se desfășoară simulările de criză.

Orice eventuale probleme sunt asociate cu vechile reactoare și vechea tehnologie și nicidecum cu reactoarele nucleare noi, bazate pe noua tehnologie. Nu dorim să interzicem dezvoltarea de noi tehnologii care vor contribui la realizarea obiectivului UE de reducere a emisiilor de dioxid de carbon.

Ne opunem unei interdicții a întregului sector nuclear. După dezastrul de la Cernobîl din 1986, Suedia a introdus norme care interziceau pregătirile pentru construirea de centrale nucleare.

Considerăm, de asemenea, că Finlanda și Suedia ar trebui să investească în cercetarea privind energia nucleară și să adopte un rol de lideri în dezvoltarea de reactoare nucleare de nouă generație.

Concluzia care se impune după dezastrul din Japonia este că durata de viață a unei centrale nucleare nu trebuie să fie atât de îndelungată. Dezastrul poate fi înțeles ca un impuls de a construi noi reactoare nucleare.

 
  
MPphoto
 
 

  Sandra Kalniete (PPE), în scris. (LV) Am votat împotriva adoptării acestei rezoluții și regret că Parlamentul a fost incapabil să convină asupra unei singure propuneri de rezoluție referitoare la această problemă de actualitate. Consider că energia nucleară trebuie să rămână o sursă importantă și sigură de energie europeană. Sprijin solicitarea de a efectua simulări complete de criză, atât la instalațiile existente, cât și la cele planificate, rezultatele satisfăcătoare ale acestora fiind condiția prealabilă care trebuie îndeplinită pentru a permite rămânerea în funcțiune a instalațiilor nucleare. Împărtășesc îngrijorările exprimate în propunerea de rezoluție că dezvoltarea de noi proiecte nucleare în Belarus și Rusia (oblast-ul Kaliningrad) generează temeri serioase privind normele de siguranță nucleară și respectarea obligațiilor asumate prin convențiile internaționale, impunându-se astfel ca Uniunea Europeană, statele membre și Comisia Europeană să reacționeze în spiritul solidarității. De aceea, UE trebuie să se asigure că simulările de criză și standardele de siguranță nucleară care vor fi definite astfel se vor derula nu doar în UE, ci și la centratele nucleare existente sau aflate în faza de pregătire în țările învecinate ale Europei.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. Mii de oameni au murit sau au dispărut fără urmă după accidentul nuclear din Japonia. Au fost provocate pagube materiale majore și vor exista consecințe cu implicații pe termen lung asupra sănătății oamenilor. Consecințele accidentului de la Cernobîl se mai resimt încă și astăzi. Iată de ce trebuie să ne reevaluăm abordarea în ceea ce privește siguranța nucleară în UE și în restul lumii. Există probleme majore legate de dezvoltarea proiectelor nucleare în Belarus si Kaliningrad cu privire la normele de siguranță nucleară și respectarea obligațiilor corespunzătoare asumate prin convențiile internaționale, deoarece aceste probleme afectează nu doar statele membre care se învecinează cu aceste regiuni, ci întreaga Europă, impunându-se astfel ca organismele UE și Comisia Europeană să conlucreze în spiritul solidarității. Rezoluția referitoare la strategia UE pentru regiunea Mării Baltice și rolul macroregiunilor în viitoarea politică de coeziune afirmă că, dată fiind dezvoltarea planificată a energiei nucleare în regiunea Mării Baltice, statele membre ale UE trebuie să respecte standardele de siguranță și de mediu cele mai stricte, iar Comisia Europeană trebuie să monitorizeze și să verifice dacă în țările învecinate de la frontierele externe ale UE se respectă aceeași abordare și aceleași convenții internaționale. Centralele nucleare aflate în faza de construcție în apropiere de frontierele externe ale UE trebuie să respecte standardele internaționale de siguranță nucleară și de protecție a mediului. Eficiența energetică și economisirea de energie, energia regenerabilă și durabilă, precum și introducerea de rețele de electricitate la nivelul întregii Europe au devenit elemente deosebit de importante. Esențiale sunt deopotrivă rețelele de electricitate inteligente care pot funcționa preluând energia din instalațiile energetice descentralizate.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris. (IT) Accidentul major de la 11 martie 2011 de la centrala nucleară Fukushima Daiichi, care a urmat cutremurului devastator și tsunami-ului rezultat din acesta, a antrenat pagube și consecințe pe termen lung asupra sănătății prin contaminarea mediului. Ca urmare a avertismentelor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică referitoare la starea depășită a centralelor nucleare, pare necesar să se identifice măsuri menite să evalueze nivelurile de siguranță ale instalațiilor. Colaborarea și cooperarea dintre statele membre sunt esențiale în acest sens, întrucât astfel de crize nu au repercusiuni doar asupra țărilor în care se află aceste instalații, ci afectează o arie mult mai extinsă. Evenimentele care au avut loc au demonstrat că, pentru a evita astfel de dezastre, Europa trebuie să aplice o serie de măsuri foarte stricte, menite să evalueze actualele niveluri de siguranță. Comisia trebuie să ia măsuri legate de dezvoltarea de noi instalații nucleare în Belarus și Rusia prin deschiderea unui dialog cu aceste țări, vizând să garanteze nu doar siguranța țărilor învecinate, ci a întregii Europe.

 
  
MPphoto
 
 

  Jörg Leichtfried (S&D), în scris. (DE) În principiu, sprijin rezoluția pentru că solicită începerea eliminării treptate a energiei nucleare în Uniunea Europeană. În ceea ce privește conținutul ei, așa cum se întâmplă mult prea adesea cu astfel de rezoluții, aș nota că se cer prea puține și într-un ritm mult prea lent. În final, prevalează principiul celui mai mic numitor comun, ceea ce pe termen lung se dovedește, cu siguranță, nesatisfăcător. Singura soluție corectă ar fi renunțarea definitivă și cât mai rapidă la energia nucleară în Uniunea Europeană. Voi face tot ceea ce îmi stă în putință în acest sens.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris.(PL) În aprilie, am votat asupra rezoluției referitoare la concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia. Am votat împotriva rezoluției, pentru că, în afară de interdicții și moratoriul asupra dezvoltării de reactoare nucleare noi și propunerea de renunțare treptată la energia nucleară, care este nerealistă, nu a reușit să facă nicio sugestie pozitivă și nici să ofere soluții pentru viitorul industriei energetice în general. Situația provocată de tragedia de la Fukushima a schimbat complet filozofia abordării viitorului producției de energie în Europa și Polonia. Industria energetică din țara noastră, bazată în proporție de 95 % pe cărbune, a avut deja de suferit ca urmare a adoptării pachetului privind clima și energia. Investițiile făcute pentru construirea a două noi centrale nucleare au fost și ele stopate. Rezoluția subliniază doar importanța energiei provenind din surse regenerabile, care, în Polonia, reprezintă doar 13 %, până la maximum 20 % din nevoile noastre. În plus, referendumul privind industria energiei nucleare, propus de stânga, nu a avut încă loc în Polonia, astfel că concluziile care reies din această rezoluție sunt premature. Salut faptul că majoritatea a votat împotriva rezoluției.

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Consider că trebuie să evităm luarea unor decizii politice radicale și imediate privind rolul energiei nucleare în mixul energetic pe termen mediu și lung. Este important să avem o imagine clară, bazată pe date exacte, asupra a ceea s-a întâmplat la centrala nucleară de la Fukushima. Nu trebuie să pierdem din vedere avantajele energiei nucleare, care generează emisii scăzute de dioxid de carbon, are costuri relativ mai mici și asigură independența energetică. Până în prezent, statistic, energia nucleară a fost cea mai sigură, cu cea mai mică rată a victimelor în caz de accidente, comparativ cu alte surse de energie (de exemplu: gaz, petrol). De asemenea, este esențială respectarea deciziilor statelor membre de a stabili compoziția mixului lor energetic. Rolul energiei nucleare prezintă importanță pentru realizarea obiectivelor Uniunii, stabilite prin Strategia Europa 2020 și strategia energetică pentru actuala decadă.

 
  
MPphoto
 
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. − Am votat împotriva rezoluției privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia. Motivul votului împotriva este cererea rezoluției de a se institui un moratoriu pentru dezvoltarea unor noi centrale nucleare. Consider că producția de energie nucleara în condiții de securitate este extrem de importantă. Sunt de acord cu efectuarea testelor de rezistență. Nu cred însă, că este oportun să se impună un moratoriu pe o perioada care nu poate fi determinată în timp. Aceasta perioada poate fi foarte importantă pentru centralele care sunt în dezvoltare în acest moment, în special în ceea ce privește finanțarea. Structura mixului energetic este în responsabilitatea statelor membre și de aceea, nu cred că poate să se impună de la nivel comunitar o asemenea decizie.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat împotriva rezoluției, întrucât textul rezultat în urma amendamentelor adoptate nu a acordat suficientă atenție problemelor legate de siguranța nucleară.

 
  
MPphoto
 
 

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. (PT) Dezastrul de la Fukushima a reamintit întregii lumi că în domeniul energiei nucleare nu există risc zero. Pericolul la adresa umanității pe care îl reprezintă energia nucleară este de neconceput, la fel cum sunt și nivelurile ridicate de risc provocate de deșeurile produse. Se impune, așadar, mai multă strictețe în garantarea siguranței și îmbunătățirea testării siguranței. Aceste două criterii reprezintă condiția minimă pentru obținerea unui acord.

Deocamdată nu s-au elaborat niciun fel de strategii în vederea unor schimbări reale ale politicii energetice europene, care trebuie să evolueze către definirea de alternative, iar renunțarea treptată la energia nucleară va permite abandonarea definitivă a acesteia. Am votat împotriva rezoluției, deoarece consider că nu este garantată niciuna dintre premisele menționate anterior.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris.(FR) Dezastrul de la Fukushima a reamintit întregii lumi că în domeniul energiei nucleare nu există risc zero. Energia nucleară reprezintă un risc inacceptabil pentru omenire, motiv pentru care nu trebuie să ne limităm doar la ridicarea gradului de siguranță și intensificarea testelor de siguranță. Trebuie să elaborăm un plan european de renunțare treptată la energia nucleară. Renunțarea treptată la energia nucleară va fi un proces îndelungat. A nu începe acum pregătirea acestui proces este o crimă împotriva umanității. Nu voi susține această rezoluție dacă amendamentele vizând renunțarea treptată la energia nucleară vor fi respinse.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Această propunere de rezoluție referitoare la siguranța nucleară în Europa este mai mult decât o necesitate, abordând toate pericolele pe care le implică energia nucleară și sper că va constitui un stimul pentru o regândire în profunzime a politicii de utilizare a energiei nucleare în Europa. Numeroasele amendamente depuse de Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană au fost necesare pentru a aborda direct o serie întreagă de riscuri existente, care impun renunțarea rapidă la energia nucleară.

Pledez pentru renunțarea rapidă la energia nucleară și am sprijinit amendamentele în acest sens, întrucât am convingerea că oamenii nu vor reuși niciodată să controleze pe deplin toate riscurile pe care le implică centralele nucleare. Am votat în favoarea propunerii de rezoluție, pentru că, până la urmă, reprezintă un pas în această direcție.

 
  
MPphoto
 
 

  Vital Moreira (S&D), în scris. (PT) În timpul votului privind rezoluția referitoare la siguranța nucleară ca urmare a accidentului de la Fukushima, am votat împotriva proiectului de amendament referitor la obiectivele de reducere a emisiilor de CO2 din trei motive: a) subiectul nu are legătură cu siguranța nucleară; b) astfel de obiective acordă o importanță disproporționată rolului UE în reducerea unilaterală a CO2; c) o astfel de reducere ambițioasă și total nerealistă a emisiilor de CO2 ar fi acceptabilă doar în condițiile în care ar fi însoțită de o taxă de CO2 impusă asupra importurilor, care ar afecta însă grav competitivitatea industriei europene și ar determina companiile europene să-și mute producția în țări unde nu există restricții legate de CO2, ceea ce ar afecta grav economia și ocuparea forței de muncă în UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat împotriva propunerii comune de rezoluție referitoare la concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia, din următoarele motive: cel puțin șapte dintre amendamentele depuse sunt nerealiste din punct de vedere științific; multe părți din text sunt doar lozinci fără niciun temei real, iar cei care se pronunță împotriva energiei nucleare nu aduc și soluții alternative la utilizarea acesteia. Nu în ultimul rând, țin să precizez că regret faptul că Parlamentul European nu a adoptat o poziție cu privire la acest subiect, însă o astfel de poziție, pentru a fi adoptată, trebuie să fie una echilibrată, pragmatică, bazată pe realități documentate științific și pe soluții realiste.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. (DE) Este timpul să regândim politica de utilizare a energiei nucleare în Europa. Trebuie să începem acum să luăm măsurile necesare, să închidem reactoarele periculoase și, pe termen mediu, să găsim o soluție de renunțare definitivă la energia nucleară. Trebuie să renunțăm o dată pentru totdeauna la ideea greșită că oamenii pot controla riscurile pe care le implică energia nucleară. Prin urmare, am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție.

 
  
MPphoto
 
 

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. (IT) Am votat în favoarea rezoluției referitoare la siguranța nucleară, deoarece, ca urmare a recentelor evenimente din Japonia, nu ne putem permite să nu analizăm problema cu responsabilitate și aplicând criterii obiective. Consider că este important ca Europa să-și revizuiască normele privind siguranța instalațiilor nucleare pentru a garanta niveluri maxime de siguranță, care pot fi identificate prin simulări de criză, care vor evidenția riscurile și limitele utilizării energiei nucleare. Rezoluția în sine își propune să demonstreze că, în ciuda a toate, este posibil să tragem învățămintele relevante din catastrofe și să reacționăm cu claritate și eficiență pentru a garanta că nu se vor repeta. De asemenea, subliniază nevoia de a ne orienta către surse alternative de energie, precum energia regenerabilă, energia nucleară rămânând însă o sursă indispensabilă de energie cu emisii reduse de carbon.

 
  
MPphoto
 
 

  Vincent Peillon (S&D), în scris.(FR) Am votat împotriva rezoluției referitoare la concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun după accidentul nuclear din Japonia, deoarece nu cred că problema legată de viitorul energiei nucleare, esențială pentru cetățenii noștri, poate fi rezolvată în acest plen și în câteva ore printr-o serie de amendamente adoptate fără o dezbatere reală. Trebuie puse pe masă toate problemele și nu trebuie exclus niciun punct de vedere, motiv pentru care avem nevoie de timp. Este în joc credibilitatea Parlamentului nostru, dar și binele cetățenilor noștri, care, pe bună dreptate, nu ar înțelege că îi angajăm la acțiuni pe termen lung care nu au fost discutate cu calm și în profunzime în prealabil, luând în calcul situațiile naționale diferite și constrângerile pe care le implică lupta noastră comună împotriva schimbărilor climatice. În cele din urmă, doresc să spun că regret faptul că, din cauza atitudinilor radicale de ambele părți, Parlamentul a fost incapabil să aprobe în acest moment o creștere imediată a gradului de siguranță a centralelor nucleare, deși în cadrul grupului nostru am reușit să ajungem la un consens solicitând cele mai serioase, transparente și independente verificări.

 
  
MPphoto
 
 

  Frédérique Ries (ALDE), în scris.(FR) Sunt dezamăgit că Parlamentul European a respins astăzi rezoluția referitoare la o problemă atât de importantă precum concluziile care se impun ca urmare a dezastrului nuclear de la Fukushima. Se pare că pentru instituția noastră nu există un înainte și un după 11 martie 2011. Și totuși au existat semnale puternice! Până la urmă, nu ar fi fost atât de greu să convenim asupra câtorva principii simple:

- sprijinirea Comisiei în vederea efectuării alături de statele membre a acestor simulări de criză în cele 143 de reactoare nucleare care funcționează în Europa;

- prezentarea până la data de 15 aprilie a unui calendar exact al criteriilor adoptate: experți independenți, prioritatea acordată siguranței instalațiilor nucleare intrinsec mai periculoase pentru că sunt situate în zone seismice sau costiere și rapoartele privind siguranța destinate cetățenilor;

- închiderea imediată a centralelor care nu trec de simulările de criză.

Cetățenii europeni se așteaptă ca instituția noastră să acționeze cu responsabilitate și chibzuință, mai ales într-o problemă atât de controversată precum energia atomică. Până la urmă, poate că nu este atât de rău că alegerea energetică și, prin urmare, alegerea de a renunța sau nu la energia nucleară rămâne o responsabilitate exclusiv națională.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat împotrivă. Sunt extrem de fericit că, în final, lobby-ul pronuclear nu a avut succes. Este absolut de neînțeles că Grupul PPE și alții au votat împotrivă afirmând că nu există risc zero, au votat împotriva unei renunțări treptate care ar trebui să înceapă acum, împotriva unei evoluții către o economie bazată 100 % pe eficiență energetică din surse regenerabile până în 2050, împotriva unui viitor fără centrale nucleare în Europa etc. Textul final a fost total inacceptabil și mă bucur că majoritatea Parlamentului a susținut Verzii în ceea ce privește respingerea rezoluției comune.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. (IT) Accidentul nuclear major de la centrala nucleară Fukushima Daiichi din 11 martie a provocat moartea a mii de persoane, precum și pagube materiale inimaginabile pentru întreaga economie a Japoniei.

Acest carnagiu determină fiecare țară din lume să-și reevalueze poziția cu privire la utilizarea tehnologiilor din domeniul energiei atomice. Din nefericire, astfel de alegeri sunt accelerate de evenimentele tragice recente, din toate părțile solicitându-se dezafectarea imediată și totală a instalațiilor nucleare.

UE își reconsideră deja de ceva timp întreaga abordare cu privire la siguranța nucleară, însă este important să țină cont de faptul că această tehnologie va continua încă pentru mulți ani să facă parte din ansamblul energetic din diferite state membre. Poate că în viitor va fi posibil să satisfacem nevoile energetice utilizând doar surse regenerabile de energie, însă deocamdată și pentru mult timp va fi imposibil.

Sunt în favoarea unor măsuri de siguranță mai stricte pentru instalațiile nucleare, precum cele prevăzute deja pentru instalațiile de ultimă generație. Consider însă că opțiunea de a renunța la producția de energie nucleară de la o zi la alta este deopotrivă limitată și inutilă, fiind dictată mai curând de emoții decât de o necesitate reală, încât ar putea îngenunchea economiile principalelor țări industrializate din lume.

 
  
MPphoto
 
 

  Oreste Rossi (EFD), în scris.(IT) După dezastrul nuclear care a lovit Japonia, nu avem altă alternativă decât să reevaluăm planul energetic european. O atenție deosebită trebuie acordată atât centralelor nucleare deja în funcțiune, cât și celor aflate în etapa de planificare. Uniunea Europeană a dispus deja efectuarea unor simulări de criză la toate centralele, inclusiv la cele din statele învecinate care au cu relații cu Uniunea.

Această rezoluție prevede și un moratoriu asupra construirii de noi centrale nucleare care să permită o evaluare adecvată a riscurilor aferente. Trebuie să fim conștienți că în deceniile următoare, multe țări vor depinde încă de energia nucleară, dar, în același timp, nu putem permite ca în Europa să avem centrale nucleare care prezintă riscuri pentru populație. Centralele nucleare în funcțiune de dinainte de 1980 trebuie desființate.

În unele țări, precum Italia, se efectuează analize pentru a decide dacă se impune sau nu renunțarea la energia nucleară, consider însă că este esențial să se ia decizii comune și la nivel european. Ceea ce mi se pare incredibil este incapacitatea Parlamentului European de a se pronunța asupra unei chestiuni atât de importante ca cea de astăzi, care preocupă profund toți cetățenii. De fapt, toate rezoluțiile au fost respinse, inclusiv rezoluția comună pe care noi am sprijinit-o.

 
  
MPphoto
 
 

  Marco Scurria (PPE), în scris.(IT) Luând cuvântul în urmă cu câteva zile la o reuniune a industriașilor, ministrul italian al finanțelor, dl Tremonti, a inventat conceptul de „datorie nucleară”. Statele membre care au investit în energia nucleară sunt și cele cu cele mai ridicate niveluri ale datoriei publice. Cât costă închiderea centralelor nucleare de prima și a doua generație? Cât costă simulările de criză de care vorbim astăzi atât de mult? În momentul în care o centrală pică la simulare, cât costă să o facem să treacă testul? Mai mult, cât costă eliminarea deșeurilor radioactive? Nimeni nu a răspuns încă la toate aceste întrebări.

Noi, cei din Uniunea Europeană, ar trebui să ne gândim la alte opțiuni, pe care să le prezentăm statelor membre. În plus, dată fiind obligația Comisiei de a ne furniza o foaie de parcurs, de ce nu am începe să ne gândim la investiții reale în energie nucleară - curată sau de fuziune - de a patra generație sau de ce nu am începe să luăm în calcul chiar un plan general privind energia? Ne așteptăm ca în comunicarea sa, Comisia să prezinte o foaie de parcurs pe această temă și să indice în sfârșit Uniunii Europene o direcție clară pentru acest sector.

 
  
MPphoto
 
 

  Debora Serracchiani (S&D), în scris.(IT) Accidentul nuclear de la centrala nucleară Fukushima a provocat un dezastru uriaș, contaminarea radioactivă afectând și oamenii aflați în apropierea centralei, care au suferit răni grave. Multe spitale refuză să îi primească și să le acorde îngrijiri din cauza riscului de contaminare.

Deși primul-ministru japonez a anunțat că centrala nucleară Fukushima va fi închisă, situația rămâne nerezolvată: sistemul de răcire a unuia dintre reactoare nu funcționează și o cantitate semnificativă de radioactivitate este eliberată în mediu. În acest context, este important să se furnizeze tot sprijinul umanitar și financiar necesar și să se definească norme de siguranță cât mai fiabile la nivel internațional, pentru a evita astfel în viitor producerea de catastrofe similare celei din Japonia.

Din acest motiv, am votat împotriva rezoluției, deoarece nu au fost incluse în ea amendamentele prin care statele membre erau îndemnate să elaboreze posibile strategii pentru renunțarea la energia nucleară și să informeze imediat autoritățile transfrontaliere locale și regionale cu privire la programele naționale în cazul în care aplicarea lor ar avea efecte transfrontaliere.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Skinner (S&D), în scris. – Deși imediat după problemele uriașe de siguranță nucleară din Japonia ne aflăm într-o perioadă foarte delicată, energia nucleară rămâne o componentă majoră a aprovizionării cu energie în UE și la nivel mondial. Pozițiile exprimate de aceia dintre noi care încearcă să forțeze o închidere prematură a centralelor și abandonarea în fază incipientă a politicii din acest domeniu au făcut foarte dificil votul în favoarea unor elemente ale acestui raport, din considerente mai curând pragmatice, decât din cauza unei abordări pro sau anti energie nucleară. Nu am putut sprijini amendamentele „agresive”, care ar fi putut afecta politica de aprovizionare cu energie bazată pe ansamblul de resurse energetice care ar conduce la emisii reduse de CO2 și la o eventuală creștere a ponderii energiei regenerabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. (NL) Astăzi nu am ajuns la niciun acord cu privire la această rezoluție, al cărei scop a fost să sublinieze concluziile care se impun ca urmare a dezastrului nuclear de la Fukushima. De ani de zile, Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană a pledat pentru renunțarea treptată la energia nucleară, pentru că riscurile pentru oameni și mediu sunt inacceptabil de mari și pentru că avem la dispoziție suficiente alte opțiuni. Acest lucru a fost demonstrat de catastrofa de la Fukushima. E trist că Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și Grupul Alianței Liberalilor și Democraților din Europa continuă să creadă în visele lor nucleare, chiar dacă, astfel cum a devenit evident după Japonia și Cernobîl, până la urmă se transformă în coșmaruri. Și totuși mai există încă mulți oameni care refuză să se trezească din coșmarul lor nuclear.

Singura cale de a avea energie nucleară sigură este să nu avem energie nucleară. Amendamentul care solicita renunțarea la energia nucleară a fost respins. O majoritate a acestui Parlament nu a înțeles că, din punct de vedere tehnic și economic, este perfect fezabil ca în decurs de patruzeci de ani, să producem energie într-un mod complet durabil prin măsuri precum eficiența energetică și exploatarea soarelui, a vântului, a energiei geotermale, a apei și a biomasei. Pentru moment, se pare că lobby-ul în favoarea energiei nucleare câștigă teren. Acesta este motivul votului meu negativ în cadrul votului final.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – La votul final am votat împotriva rezoluției, deoarece consider că este o problemă care trebuie dezbătută în contextul strategiei energetice globale a UE și nu în contextul tragediei nucleare japoneze.

 
  
MPphoto
 
 

  Michèle Striffler (PPE), în scris.(FR) Accidentul nuclear survenit acum în Japonia trebuie să conducă la o dezbatere aprofundată asupra centralelor aflate în Franța și Europa. Simulările de criză trebuie efectuate la toate centralele nucleare aflate în funcțiune, mai ales în cazul celor situate în zone seismice. Mă gândesc mai ales la centrala nucleară Fessenheim din Rinul Superior. În plus, cred că impunerea unui moratoriu fără limită de timp asupra dezvoltării și punerii în funcțiune de reactoare nucleare noi nu este o soluție viabilă din punct de vedere economic, deoarece ar putea amenința multe locuri de muncă, reducând periculos de mult și producția noastră de energie.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. − Am votat pentru rezoluția Parlamentului European privind lecțiile de învățat privind siguranța nucleară în Europa, în urma accidentului nuclear din Japonia, deoarece obiectivul acesteia este acela de a crește siguranța nucleară în UE și nu de a interzice producerea și utilizarea energiei nucleare. De aceea, am votat împotriva tuturor amendamentelor care vizau eliminarea energiei nucleare din mix-ul energetic european. Deși nu am votat pentru instituirea unui moratoriu privind construcția de noi reactoare nucleare, am considerat că, dacă un astfel de moratoriu ar fi instituit, el ar trebui să fie limitat doar la perioada "testelor de stres" la care vor fi supuse reactoarele nucleare din UE. Astfel, construcția noilor reactoare ar beneficia de concluziile testelor de rezistență, iar siguranța nucleara va crește. Astăzi energia nucleară reprezintă 30 % din mix-ul energetic european. Îndeplinirea obiectivul „20-20-20” al Uniunii Europene depinde în mare măsură de mix-ul energetic al statelor membre. Nu putem decide eliminarea energiei nucleare fără a stabili care vor fi sursele sustenabile de energie care să poată acoperi, în următorii ani, cererea de energie din UE, la prețuri accesibile pentru cetățeni. UE trebuie să investească în măsuri privind eficiența energetică, în special în sectorul clădirilor și al transporturilor, și în utilizarea energiilor regenerabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. – Criza nucleară din Japonia a antrenat un val de idei care riscă să se transforme într-un tsunami irațional. Energia nucleară este demonizată și se exercită presiuni tot mai mari pentru trecerea definitivă de la energia nucleară la așa-numitele surse alternative. Doar că această școală de gândire se învecinează cu superstiția. Reactorul nuclear de la Fukushima a fost lovit de o asociere fără precedent de catastrofe, ceea ce demonstrează că natura este imprevizibilă și că tsunami-urile nu pot fi interzise, însă în niciun caz nu demonstrează că energia nucleară este condamnabilă. Energia nucleară are o istorie mult mai sigură decât oricare altă sursă de energie. Dacă petrolul poate genera exploatare, dependență, războaie și dictaturi, din punct de vedere istoric, energia nucleară este mult mai sigură. Principala noastră preocupare legată de energia nucleară ar trebui să fie într-adevăr evaluarea riscurilor și proceduri unitare de garantare a siguranței la nivel european. Dacă aceste criterii vor fi îndeplinite și monitorizate, energia nucleară ar putea stopa sau limita considerabil politica dependenței energetice. E adevărat că dezastrele naturale nu pot fi prevenite, însă energia nucleară nu este un risc major per se. Pericolul real nu vine de la reactoarele nucleare bine administrate, ci de la reactoare nucleare aflate sub un control politic nepotrivit. Cu alte cuvinte, priviți Iranul, nu Japonia.

 
  
MPphoto
 
 

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Am sentimentul că această rezoluție a fost rezultatul unei reacții reflexe la situația tragică din Japonia, care nu și-a acordat suficient timp pentru a dezbate problemele legate de siguranța centralelor nucleare din UE. Energia nucleară este o sursă de energie esențială în toată Europa, 75 % din electricitatea din unele state membre provenind din energie nucleară, astfel că o evaluare a gradului de siguranță a centralelor nucleare trebuie să fie o prioritate, la fel ca și simulările de criză la care trebuie să fie supuse centralele existente. Aceste demersuri nu trebuie însă să conducă la închiderea centralelor nucleare existente care nu ridică probleme de siguranță și nici nu ar trebui să împiedice deschiderea de noi instalații nucleare, care să le înlocuiască pe cele învechite. Avem nevoie de o dezbatere matură a acestor probleme, pentru a ne asigura că avem un ansamblu energetic echilibrat de surse de energie regenerabile și altfel de surse cu emisii reduse de carbon, astfel încât luminile să rămâne aprinse în Europa.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0237/2011 (Concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia)

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – După respingerea propunerii comune de rezoluție, am votat în favoarea acestui text, care, deși nu este perfect, a găsit echilibrul corect între siguranța nucleară și o abordare pragmatică a problemei.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0242/2011 (Concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia)

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestei rezoluții elaborate de Grupul Verts/ALE, pentru că toate celelalte rezoluții pe această temă au fost respinse. Am susținut-o pentru a-mi exprima sprijinul pentru recomandările în materie de siguranță, nefiind însă de acord cu sentimentele anti-nucleare destul de extreme pe care le-a îmbrățișat.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0243/2011 (Concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia)

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat împotriva acestei rezoluții, pe care o consider aproape naiv de pronucleară.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0249/2011 (Situația din Siria, Bahrain și Yemen)

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. Demonstranții din Bahrain, Siria și Yemen au exprimat aspirații democratice legitime, iar populația a cerut cu fermitate reforme politice, economice și sociale pentru instituirea unei democrații adevărate, pentru combaterea corupției, pentru asigurarea respectării statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pentru reducerea disparităților sociale și pentru crearea unor condiții economice și sociale mai bune. Guvernele acestor țări au răspuns la aspirațiile legitime ale populației cu reprimare violentă, arestări arbitrare și tortură, care au dus la pierderea multor vieți, răniri și încarcerări. Violența folosită de către guvernele acestor țări împotriva propriilor populații trebuie să aibă repercusiuni directe asupra relațiilor bilaterale ale acestora cu Uniunea Europeană. UE poate și trebuie să utilizeze numeroase instrumente pentru a descuraja astfel de acțiuni, cum ar fi înghețarea activelor, interdicțiile de a călători peste hotare etc. UE trebuie să își revizuiască politicile față de aceste țări și să utilizeze pe deplin și eficient sprijinul existent acordat prin intermediul Instrumentului european de vecinătate și parteneriat, Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului și Instrumentul pentru stabilitate, pentru a ajuta în regim de urgență țările și societățile civile din Orientul Mijlociu și din Golf în tranziția lor spre democrație și respectarea drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris.(FR) Tunisia, Egipt și Libia au fost subiectele cele mai importante ale știrilor de la începutul anului 2011. Însă aceste state nu sunt singurele cu aspirații democratice. Mișcări pe scară largă au avut loc, de asemenea, în Bahrain, Siria și Yemen. Și în aceste țări, din păcate, autoritățile au răspuns prin prisma represiunii și violenței. Acest lucru este inacceptabil. Un stat nu poate folosi violența împotriva propriei populații și să nu fie sancționat de Uniunea Europeană în contextul relațiilor sale bilaterale. Prin această rezoluție, Uniunea Europeană sprijină populația din Siria în aspirația acesteia de a ridica starea de urgență în vigoare din 1963 își exprimă solidaritatea cu toți locuitorii acestor țări și invită Uniunea Europeană să își redefinească relațiile sale conform progreselor realizate în ceea ce privește reformele.

 
  
MPphoto
 
 

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE), în scris. − Consider că Uniunea Europeană trebuie mai mult ca oricând să promoveze valorile democratice și să fie alături de popoarele din țările sud-mediteraneene în aspirația acestora către o societate democratică. Situația din țările arabe îmi aduce aminte de căderea regimurilor comuniste din Europa centrală și de Est. Am trecut și noi prin momente similare și putem înțelege revendicările acestor popoare, fapt pentru care avem datoria morală de a ne manifesta solidaritatea. Protestele care au loc în aceste țări de câteva săptămâni sunt dovada clară a faptului că regimurile nedemocratice nu corespund așteptărilor populației și că acestea nu pot oferi stabilitate politică și prosperitate pentru aceste societăți. Înaltul Reprezentant și Comisia ar trebui să ia o poziție fermă împotriva folosirii violenței contra manifestanților și să facă presiuni asupra autorităților din Siria, Yemen și Bahrain pentru ca acestea să se angajeze într-un dialog politic constructiv în vederea soluționării situației. De asemenea, consider că încheierea acordului de asociere între UE și Siria ar trebui să fie condiționat de voința autorităților siriene de a face reforme în sensul democratizării. Uniunea are la dispoziție acest instrument și cred că ar trebui să îl folosească pe cât posibil pentru a sprijini democratizarea țărilor arabe.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Recentele proteste din mai multe țări arabe arată că regimurile nedemocratice și autoritare nu pot asigura o stabilitate credibilă și că valorile democratice au un rol cheie în parteneriatele economice și politice. Fac apel la autoritățile din Bahrain, Siria și Yemen să se conformeze legislației internaționale privind drepturile omului și libertățile fundamentale. Este vital ca acestea să înceapă un proces deschis și semnificativ de dialog politic, cu implicarea tuturor forțelor politice democratice și a societății civile cât mai curând posibil, cu scopul de a pregăti calea pentru o democrație reală, pentru ridicarea stărilor de urgență, precum și pentru punerea în aplicare a unor reforme politice, economice și sociale reale, ambițioase și semnificative, care sunt esențiale pentru stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Crețu (S&D), în scris. − Bahreinul riscă să devină terenul unei confruntări între Iran și Arabia Saudită. În acest context, nu putem trece cu vederea componența religioasă a evoluțiilor din zona, în condițiile în care opoziția șiită este susținută de Iran, iar dinastia sunnită se bucură de suportul monarhiilor din regiune. De asemenea, relațiile strânse dintre Iran, Siria, Hanas și Hezbollah, precum și tensiunile religioase dintre sunniți și alawiti în Siria ar trebui să ne îndemne la prudență, pentru că există un risc imens ca escaladarea violenței să împingă și Siria spre un război civil, cu imixtiuni externe. Masacrul de la Hama din 1982, căruia i-au căzut victime 20 000 de sirieni, este un avertisment tragic în acest sens, la fel cum sunt eșecurile din Somalia, Afganistan și Irak în ceea ce privește modul în care Occidentul trebuie să acționeze într-un spațiu căruia nu-i pot fi neglijate particularitățile foarte pronunțate. Cred că avem nevoie de mai multă diplomație și mai puțină forță armată, mai multă grijă pentru apărarea drepturilor omului și protecția civililor și mai puțină preocupare pentru potențialul electoral al intervențiilor externe, precum și de o atenție sporită pentru sărăcia și corupția cu care se confruntă aceste societăți, în special cea yemenita.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece condamn reprimarea violentă a demonstranților pașnici de către forțele de securitate din Bahrain, Siria și Yemen. Aș dori să-mi exprim sprijinul și solidaritatea cu locuitorii acestor țări, care, fiind motivați de aspirațiile democratice legitime, dau dovadă de mare curaj și determinare.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Siria, Bahrain și Yemen au fost zguduite de proteste, care au fost reprimate cu sălbăticie. Fac apel la guvernele acestora să se angajeze într-un dialog fructuos cu demonstranții. Violența aplicată acestor populații nu le va opri pe termen nelimitat să revendice ceea ce au convingerea că este al lor de drept. Aceasta va întârzia doar obținerea acestor drepturi, va radicaliza pozițiile și va încuraja reacții mai exigente în viitor. Însuși Machiavelli, care a teoretizat pe larg despre cum este preferabil să fii temut decât să fii iubit, a avertizat prinții din lume că este inutil și dăunător să se facă detestați. Ar fi mai bine pentru autoritățile din aceste state să întreprindă reforme concrete și să permită cetățenilor lor să se bucure de standarde ale democrației, libertății și justiției asemănătoare celor mai bune din lume.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Exemplul dat prin existența sa îi conferă Uniunii Europene o datorie istorică de a se pronunța împotriva tuturor încălcărilor drepturilor omului și de a lupta pentru dreptul popoarelor la autodeterminare, atât prin denunțare, cât și prin ajutorul pentru dezvoltare. Situația actuală din Bahrain – care are o importanță strategică în ceea ce privește echilibrul în Golf – și care, sub aparenta normalitate, este foarte tensionată, oamenii fiind reținuți fără a fi acuzați de nimic mai mult decât de încălcarea dreptului la liberă exprimare. În Siria, protestele din mai multe orașe au fost reprimate brutal, în ciuda apelurilor UE pentru respectarea drepturilor la libertatea de expresie și de asociere. În sfârșit, în Yemen, situația este extrem de îngrijorătoare și a fost deja condamnată de către UE din cauza reprimării manifestanților, la care nu putem fi indiferenți. Prin urmare, sunt de acord cu măsurile propuse în această rezoluție, nu în ultimul rând cu condamnarea celor responsabili pentru masacrele din aceste țări, și sper că acestea vor avea efect în cel mai scurt timp posibil, astfel încât să se pună capăt umilirii populației. De asemenea, salut inițiativa de a-i solicita Comisiei ONU pentru Drepturile Omului să condamne aceste încălcări ale drepturilor fundamentale.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) Ne confruntăm cu un alt exemplu de ipocrizie a majorității acestui Parlament. În primul rând, pentru că grupează diferite situații și țări în aceeași rezoluție. Ei fac acest lucru intenționat, propunând „dialogul” de tranziție pentru a-și ajuta aliații (Bahrain și Yemen), și fac presiuni asupra celor care nu își apără interesele (Siria). Există diferențe însemnate față de ceea ce s-a întâmplat în Libia, unde dialogul a fost înlocuit de agresiunea militară, făcând imposibilă orice posibilitate de soluționare pașnică a conflictului. Obiectivele sunt clare: camuflarea mișcării de trupe din Arabia Saudită și din Emiratele Arabe Unite în Bahrain pentru a sprijini regimul oligarhic de acolo, cu sprijinul Statelor Unite ale Americii – o țară care își păstrează principala sa flotă din Golful Persic în Bahrain – și reprimarea luptei pentru schimbare socială și democrație a populației din Bahrain. Același lucru se întâmplă în Yemen, unde vin în apărarea unui regim care își reprimă violent populația și lupta acesteia pentru schimbarea democratică și îmbunătățirea condițiilor de trai pentru a proteja un aliat în așa-numitul „război împotriva terorismului”.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Această rezoluție este un alt exemplu de ipocrizie a majorității Parlamentului. În primul rând, deoarece adună situații și țări diferite în aceeași rezoluție. Ei fac acest lucru intenționat, propunând „dialogul” de tranziție pentru a-și ajuta aliații (Bahrain și Yemen), și fac presiuni asupra celor care nu își apără interesele (Siria). Se merită să întrebăm de ce „dialogul” nu a fost susținut în Libia, în locul bombardamentelor?

Obiectivele sunt clare: camuflarea mișcării de trupe din Arabia Saudită și din Emiratele Arabe Unite în Bahrain pentru a sprijini regimul oligarhic de acolo, cu sprijinul Statelor Unite ale Americii – o țară care își păstrează principala sa flotă din Golful Persic în Bahrain – și reprimarea luptei pentru schimbare socială și democrație a populației din Bahrain.

Același lucru se întâmplă în Yemen, unde vin în apărarea unui regim care își reprimă violent populația și lupta acesteia pentru schimbare democratică și pentru îmbunătățirea condițiilor de trai pentru a proteja un aliat în așa-numitul „război împotriva terorismului”.

Se încearcă acum să se ascundă amestecul din afară în Siria, prin finanțarea și înarmarea așa-numitelor „proteste pașnice” într-o țară care a avut o atitudine antiimperialistă, condamnând politica israeliană și americană din regiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece în urma unor evenimente similare în alte țări arabe, demonstranții din Bahrain, Siria și Yemen au exprimat aspirații democratice legitime, iar populația a cerut cu fermitate reforme politice, economice și sociale care vizează instituirea democrației autentice, combaterea corupției și nepotismului, asigurarea respectării statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reducerea disparităților sociale și crearea unor condiții economice și sociale mai bune. Prin urmare, Uniunea Europeană și statele sale membre ar trebui să sprijine aspirațiile democratice pașnice ale locuitorilor din Bahrain, Siria și Yemen, iar guvernele din aceste țări nu trebuie să reacționeze prin intensificarea reprimării violente. Sunt imposibil de justificat infracțiuni grave, cum ar fi execuțiile extrajudiciare, răpirile și disparițiile, arestările arbitrare, tortura și procesele inechitabile.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție. Cred că UE trebuie să își reevalueze relațiile bilaterale cu Siria, Bahrain și Yemen în lumina represiunii violente a manifestanților, iar discuțiile privind un viitor acord de asociere cu Siria trebuie suspendate. Mă îngrijorează, de asemenea, prezența trupelor internaționale în Bahrain și solicit o anchetă în cazul morții a 54 de protestatari în Yemen.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris.(FR) Standardele duble continuă să domine politica externă a majorității care guvernează UE. Această rezoluție este un exemplu perfect pentru acest lucru. Aceasta îi critică pe bună dreptate pe Ali Abdullah Saleh și pe Bashar al Assad, însă nu pe regele Bahrainului. Sunt menționate victimele - morți și răniți - represiunii guvernelor yemenit și sirian, însă nu cele din Bahrain. Nu există nicio justificare pentru manifestarea unui astfel de respect. Refuz să sprijin acest text ipocrit care, sub pretextul condamnării unora, îi grațiază pe ceilalți.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Siria, Bahrain și Yemen s-au regăsit în strânsoarea unei serii de revolte populare care sunt înăbușite cu forța. În opinia mea, aceasta nu este cea mai bună metodă de a trata situația, deoarece violența naște mai multă violență. Guvernele acestor țări trebuie să caute mijloace de dialog cu liderii demonstrațiilor pentru a putea avansa către niveluri de înțelegere care vor preveni decesele și băile de sânge. Autoritățile din aceste state ar trebui să întreprindă reforme concrete, care să le permită cetățenilor să aibă acces la democrație, libertate și justiție, similar cu ceea care există în majoritatea țărilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece cred că Uniunea Europeană este în măsură să depună eforturi, prin diplomație, pentru a promova un proces de schimbare democratică și pașnică în Bahrain, Siria și Yemen. Sunt de partea populației din aceste țări, care dorește, la fel ca noi toți, îmbunătățirea condițiilor economice, reducerea inegalităților sociale, combaterea corupției și nepotismului, punerea în aplicare a reformelor democratice, precum și garantarea drepturilor fundamentale ale omului.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – M-am pronunțat pentru. Eu susțin această declarație a PE, care condamnă ferm reprimarea violentă de către forțele de securitate a demonstranților pașnici din Bahrain, Siria și Yemen și transmite condoleanțe familiilor victimelor; aceasta exprimă solidaritatea PE cu populația din aceste țări, le salută curajul și determinarea și sprijină cu hotărâre aspirațiile democratice legitime ale acesteia. De asemenea, îndeamnă autoritățile din Bahrain, Siria și Yemen să se abțină de la folosirea violenței împotriva protestatarilor și să respecte dreptul lor la libertatea de întrunire și de exprimare; condamnă amestecul autorităților din Bahrain și Yemen în furnizarea de tratament medical, precum și refuzul și limitarea accesului la unitățile sanitare; subliniază faptul că persoanele responsabile de pierderea de vieți și vătămări ar trebui să fie trase la răspundere și aduse în fața justiției și invită autoritățile să elibereze imediat toți prizonierii politici, apărătorii drepturilor omului și jurnaliștii și toate persoanele arestate în legătură cu activitățile pașnice din contextul protestelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) Actuala situație din mai multe țări africane și din Bahrain, Siria și Yemen este rezultatul aspirației legitime a populației la reforme politice, economice și sociale care vizează stabilirea unei democrații autentice. Este bine cunoscut faptul că legile represive care restricționează cetățenii în exercitarea drepturilor lor civile și politice au fost în vigoare întotdeauna în aceste țări. Drept urmare, oamenii își doresc foarte mult reforme politice și sociale.

Din păcate, guvernele reacționează la aceste cereri legitime cu reprimarea violentă și cu punerea în aplicare a legilor antiterorism menite să justifice executarea extrajudiciară, tortura, răpirea și dispariția multor demonstranți. Astăzi, numărul de decese, victime și arestări din Siria, Yemen și Bahrain este extrem de mare. Utilizarea excesivă a forței de către guverne împotriva demonstranților a încălcat absolut toate convențiile internaționale cu privire la drepturile civile și politice.

Mă alătur raportorului în condamnarea represiunii violente a manifestanților pașnici de către forțele de securitate din aceste țări, care le-au strivit aspirațiile democratice legitime. Trebuie să ne exprimăm solidaritatea deplină și sprijinul pentru curajul și determinarea de care dau dovadă aceste popoare întregii lumi.

 
  
MPphoto
 
 

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. – Situația din Siria, Yemen și Bahrain este un proces imprevizibil, în curs de desfășurare, și nu un marș sângeros, ci unul inevitabil spre democrație. Contextul politic din Siria și Yemen a fost pentru o lungă perioadă de timp autoritar sau de-a dreptul dictatorial. Cu toate acestea, acest lucru nu face din opoziție o alternativă întru totul democratică. În special în Yemen, un regim politic fără de lege, fragmentat, forțele care se adună sub umbrela opoziției găzduiesc sau ar putea ceda forțelor antidemocratice teroriste sau radicale. În trecut, „stabilitatea” în politica externă pentru Orientul Mijlociu a fost un substitut pentru lipsa de acțiune sau status quo-ul. Aceasta a fost cu siguranță un concept supraevaluat. Acum, ar putea deveni subestimată. Interesele europene și în mare măsură cele democratice ar fi mai bine servite de o abordare rațională, neemoțională. Necesitatea democrației în țările cu o istorie lungă a opresiunii politice nu ar trebui să se transforme în anularea procesului democratic viitor. Acest lucru nu înseamnă că regimurile Assad sau Saleh ar trebui să fie sprijinite, însă înseamnă că soluția ar trebui să fie o strategie de ieșire negociată, mai degrabă decât o schimbare de regim violentă și necontrolată. Prudența și politicile concepute cu luciditate sunt mult mai adecvate în țările și regiunile care ar putea trece de la un sistem de opresiune la altul.

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris.(FR) Parlamentul European a adoptat astăzi o rezoluție care solicită reevaluarea relațiilor UE cu Siria, Bahrain și Yemen pentru a se lua în considerare revoltele populare din aceste țări. Dacă aș crede că aceasta este într-adevăr intenția instituțiilor europene, ar avea sprijinul meu deplin. Elementul-cheie al acestei rezoluții este apelul la „suspendarea altor negocieri privind semnarea acordului de asociere între UE și Siria care nu a fost încă semnat”, precum și faptul că „încheierea unui astfel de acord ar trebui să depindă de capacitatea autorităților siriene de a realiza în mod concret reformele democratice așteptate”. Aspect consemnat în mod corespunzător. Cu toate acestea, trebuie să subliniez și rezoluția admite și ea că „semnarea acestui acord a fost amânată la cererea Siriei din octombrie 2009”. Ne putem întreba doar, atunci, ce impact real va avea această declarație. Prin urmare, m-am abținut în privința acestui text.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Vlasto (PPE), în scris.(FR) Acest vot al Parlamentului nostru, care urmează mai multor rezoluții de la Revoluția iasomiei din Tunisia, este o dovadă că evenimentele din lumea arabă reprezintă un val, a cărui dimensiune și durată nu o poate prezice nimeni. Desigur, situația este diferită în fiecare dintre țări, însă, în cele din urmă, aceste mișcări populare reprezintă expresia unei dorințe de nezdruncinat pentru democrație, libertate și justiție. Uniunea Europeană nu trebuie să permită reprimarea prin violență a cererilor legitime și exprimate pașnic ale oamenilor, însă se pare, din păcate, că acesta este singurul răspuns al regimurilor aflate cu spatele la zid. Europa trebuie să se exprime cu fermitate, în special prin Înaltul Reprezentant/Vicepreședinte al Comisiei, astfel încât să își confirme sprijinul pentru demonstrațiile publice, care solicită respectarea în acele țări a valorilor fundamentale care sunt promovate și apărate de Uniune. Parlamentul nostru, care este privit ca un templu al democrației, trebuie să își reitereze solidaritatea cu aceste popoare și trebuie să le sprijine în procesul de tranziție democratică. Prin urmare, este esențial să ne revizuim relațiile cu țările din Africa de Nord, din Orientul Apropiat și din Orientul Mijlociu, astfel încât, împreună, să putem construi cu succes o zonă de stabilitate, pace și prosperitate.

 
  
  

Propunere de rezoluție RC-B7-0228/2011 (A patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Votez pentru această propunere de rezoluție. Cred că este important să se sporească eficiența ajutorului pentru dezvoltare și că este nevoie de o politică de sprijin coerentă în domenii precum comerțul și cooperarea pentru dezvoltare, schimbările climatice, agricultura etc. UE trebuie să adopte o poziție comună față de țările cel mai puțin dezvoltate (TPD) și nu ar trebui să permită crizelor economice și financiare să compromită dezvoltarea parteneriatelor cu țările mai puțin dezvoltate. În cadrul acestei conferințe, este esențial să fie reafirmat angajamentul global față de abordarea nevoilor specifice ale țărilor cel mai puțin dezvoltate în ceea ce privește durabilitatea dezvoltării în toate aspectele sale economice, sociale și de mediu, și față de sprijinirea acestora în eforturile lor de eradicare a sărăciei.

 
  
MPphoto
 
 

  Roberta Angelilli (PPE), în scris.(IT) Înainte de conferința din Istanbul din luna mai, UE și-a reafirmat sprijinul pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) în țările în curs de dezvoltare și a confirmat încă o dată angajamentul său de a furniza programe specifice de ajutor. Deși s-au înregistrat progrese notabile în unele țări și regiuni, obiectivul de reducere la jumătate a nivelului sărăciei în lume este încă departe de a fi atins. Unsprezece milioane de copii încă mor în fiecare an din cauza unor boli tratabile, cea mai mare parte dintre aceștia înainte de vârsta de cinci ani; o persoană din patru nu are acces la apă potabilă; 114 milioane de copii încă nu au acces la educație primară; aproximativ 600 de milioane de femei sunt încă analfabete și la fel de mulți oameni nu au acces la progres.

Eșecul atingerii obiectivelor stabilite în 2001 nu va descuraja națiunile industrializate, care vor continua, dimpotrivă, să se asigure că țările care au nevoie de ajutor se află pe prima pagină a agendei internaționale, promovând furnizarea de noi surse concrete de finanțare și crearea de programe de cooperare. Ridicarea din nou a nivelului acestor țări și oferirea unui viitor pentru mii de persoane necesită angajament, o mare determinare politică și mobilizarea consecventă de resurse financiare, acestea fiind toate condiții pe care UE le îndeplinește.

 
  
MPphoto
 
 

  Pino Arlacchi (S&D), în scris. – Am votat împotriva propunerii comune privind cea de a patra Conferință a Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate, deoarece propunerea nu este suficient de concentrată asupra problemei ineficienței ajutorului internațional. Propunerea și declarația Comisiei din cursul dezbaterii parlamentare ignoră discuțiile critice actuale privind ultimii 50 de ani de ajutor internațional pentru țările din sudul globului și ignoră lecțiile care trebuie învățate din eșecurile și succesele din trecut. De ce a fost un eșec monumental ajutorul pentru Africa? De ce au fost un eșec monumental politicile Băncii Mondiale privind dezvoltarea și reducerea sărăciei? De ce s-a soldat cu un scandal imens acordarea ajutorului extern Afganistanului în ultimii 10 ani? De ce au avut un succes enorm politicile de eliminare a sărăciei din China, Vietnam și Brazilia? Dacă nu putem răspunde acestor întrebări dificile, nu vom putea utiliza niciodată cele 60 de miliarde de euro din ajutorul pentru dezvoltare în beneficiul țărilor cel mai puțin dezvoltate.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am fost de acord cu această rezoluție. A patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate ar trebui să se concentreze asupra coerenței politicii de dezvoltare, deoarece aceasta este un factor important de reducere a sărăciei. În plus față de provocările existente, situația din țările cel mai puțin dezvoltate a fost exacerbată de recenta criză globală financiară, alimentară, ecologică și energetică. Prin urmare, această conferință a ONU ar trebui să fie orientată spre rezultate, pe baza unor indicatori clari și a obiectivului de reducere a numărului de țări aflate într-o situație asemănătoare la jumătate până în 2020, în combinație cu monitorizarea eficientă și transparentă și mecanisme de urmărire.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Este deplorabil faptul că 48 de țări sunt în prezent clasificate drept țările cel mai puțin dezvoltate (TPD) și că 75 % din cele 800 de milioane de locuitori ai acestor țări trăiesc cu mai puțin de 2 USD pe zi. Scopul pe termen lung al cooperării pentru dezvoltare ar trebui să consiste în crearea condițiilor pentru dezvoltare economică durabilă și pentru redistribuirea echitabilă a bogăției. Pacea și securitatea sunt vitale pentru eficiența politicii de dezvoltare, iar UE ar trebui să își coordoneze mai bine abordarea, pentru a soluționa problemele de stabilitate din aceste țări și pentru a sprijini eforturile de a consolida capacitățile necesare pentru construcția unor state pașnice, democratice și favorabile incluziunii. De asemenea, este esențial să se acorde prioritate securității alimentare, agriculturii, infrastructurii, consolidării capacităților și în special creșterii economice și accesului la tehnologie, precum și dezvoltării umane și sociale a țărilor în cauză.

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Crețu (S&D), în scris. − După ce conferințele anterioare s-au focalizat pe principii, îmi exprim speranța că a patra Conferință ONU va fi orientată spre determinarea de rezultate, formulând indicatori clari pentru a reduce la jumătate numărul țărilor mai puțin dezvoltate până în 2020. Din cele 51 de țări slab dezvoltate, în care 78 % din populație trăiește cu mai puțin de 1.25 dolari pe zi, doar trei și-au depășit condiția în ultimii ani. Situația este îngrijorătoare, aceste țări fiind cele mai vulnerabile la șocuri precum crizele financiare și alimentare, schimbările climatice, confruntându-se, de asemenea, cu sărăcia extremă, lipsa infrastructurilor și șomajul în creștere. Această realitate arată că, din păcate, comunitatea internațională nu și-a dus la îndeplinire angajamentele formulate în Programul de acțiune de la Bruxelles. Îmi exprim speranța că în cadrul Conferinței, la care voi reprezenta Grupul Socialist, ne vom concentra asupra coerenței politicilor pentru dezvoltare și a modalităților de implementare a unor mecanisme inovatoare de finanțare, pentru a ajuta mai eficient aceste țări, care trebuie încurajate să implementeze politici adecvate.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece cred că cea de-a patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate trebuie să propună măsuri pentru a face posibilă integrarea acestor țări în economia globală și să îmbunătățească accesul acestora la piețele UE. Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare sporirea ajutorului pentru aceste țări, în scopul de a minimiza costurile care rezultă din liberalizarea piețelor lor.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) În ciuda asistenței tehnice și financiare oferite de-a lungul anilor țărilor cel mai puțin dezvoltate (TPD), este esențial să se recunoască faptul că țările nu au reușit să se debaraseze de acest statut și încă au deficiențe și nevoi permanente. Trebuie să menționăm circumstanțele excepționale din Capul Verde, așa cum o face rezoluția adoptată, deoarece țara a reușit, în ciuda lipsei resurselor, să depășească unele dintre dificultățile cu care se confrunta și să amelioreze condițiile de viață ale populației sale. Prin urmare, aș vrea să felicit populația din Capul Verde, guvernul și partidele acesteia în acest sens, deoarece au fost în măsură să ia măsuri într-un mod responsabil și respectabil: această țară vorbitoare de limbă portugheză este astăzi un exemplu de urmat pentru țările cel mai puțin dezvoltate. În ciuda limitărilor privind comerțul și a problemelor cu formarea și cu accesul la informații, la resurse și la unitățile de producție, nu poate fi subliniat îndeajuns faptul că subdezvoltarea acestor țări rezultă în principal din lipsa de calificare a factorilor de decizie și din ineficiența instituțiilor acestora, deoarece oamenii sunt foarte capabili în alte privințe.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) A patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate (TPDIV) va avea loc la Istanbul, Turcia, în perioada 9-13 mai anul acesta. UE, care a inițiat procesul de sprijinire a țărilor în curs de dezvoltare prin intermediul programelor de eradicare a sărăciei – pentru care alocațiile financiare s-au triplat in ultimii ani –, este foarte implicată în organizarea acestei reuniuni. Parlamentul va fi reprezentat, de asemenea, de o delegație care va veni cu propuneri bine gândite, deși statutul său de observator nu îi va permite o vizibilitate mare, și sper ca acest lucru să reprezinte un impuls important pentru câștigarea „bătăliei” dezvoltării durabile și creșterii echitabile pentru aceste țări. Având în vedere că toate țările au responsabilități pentru sprijinirea țărilor cel mai puțin dezvoltate, pentru a îndeplini Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, sunt de acord cu propunerile incluse în această propunere de rezoluție comună și aș dori să se atingă obiectivul de a reduce la jumătate numărul de astfel de țări până în 2020. Această conferință trebuie să sprijine măsuri concrete, care să ajute la găsirea unor soluții la nevoile de dezvoltare ale țărilor cel mai puțin dezvoltate și la combaterea sărăciei și care să asigure venituri și mijloace de trai decente.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) În contextul celei de-a patra Conferințe a Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate, este oportun să se ia în considerare Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, adoptate de către Adunarea Generală a ONU în 2000, și să se evalueze punerea în aplicare a acestora, în special: eradicarea sărăciei și a foametei; promovarea egalității de șanse între femei și bărbați; creșterea și îmbunătățirea îngrijirii sănătății mamei/copiilor; combaterea HIV/SIDA; dezvoltarea durabilității mediului și realizarea educației primare universale. În ceea ce privește politica de dezvoltare, discrepanța dintre cuvintele și acțiunile UE este clară. Avem la dispoziție resursele pentru a eradica sărăcia. Acestea sunt chiar sporite de beneficiile dezvoltării științifice și tehnologice. Totuși, ceea ce observăm este o creștere a sărăciei la nivel global. Acesta este rezultatul sistemului care domină lumea: capitalismul, care este nedrept și inerent inegal. Aș sublinia importanța rezoluției alternative depuse de Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică, precum și amendamentele depuse la rezoluția comună – și, din păcate, respinse de majoritate – care se axează, inter alia, pe aspecte precum: suveranitatea alimentară, dezvoltarea agriculturii și necesitatea de a pune capăt șantajului UE față de o serie de țări în curs de dezvoltare pe baza așa-numitelor acorduri de parteneriat economic.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Este esențial să se sprijine țările cel mai sărace și mai fragile de pe planetă, printre care se află aproape 50 de țări, ale căror populații suferă din cauza efectele eșecurilor succesive de punere în aplicare a concluziilor conferințelor consecutive ale Organizației Națiunilor Unite.

În majoritatea cazurilor, această situație are drept cauză colonialismul și exploatarea bogățiilor și populațiilor lor. Nu inevitabilitatea sorții și nici limitările sau constrângerile naturale inevitabile fac aceste țări să fie sărace. Dimpotrivă: multe dintre acestea sunt bogate, foarte bogate în resurse naturale.

În alte cazuri, este continuarea exploatării capitaliste, cu nedreptatea și lipsa de umanitate a unui sistem – care este modul dominant de organizare economică și socială a lumii – care este susținut de relații asimetrice, care creează și susțin inegalități.

Acesta este rezultatul comerțului liber, dereglementării financiare, canalizării ilicite, însă permise a capitalului către paradisurile fiscale, precum și al războiului și conflictelor alimentate de dispute pentru resursele naturale.

În detașarea de bazele acestui sistem și într-o politică reală de cooperare și de ajutor pentru dezvoltare, bazată pe solidaritate se află posibilitatea emancipării acestor populații și a dezvoltării acestor țări.

 
  
MPphoto
 
 

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris. (SK) Peste 40 de țări din lume fac parte din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate. Salut încercarea UE de a participa activ la conferința la nivel înalt a ONU și mă aștept la stabilirea unor angajamente concrete ca urmare a acesteia. În ultimii 10 ani, cele mai sărace țări au înregistrat progrese mai mari decât în deceniul anterior. În ciuda acestui fapt, persistă totuși multe probleme: dependența tot mai mare de mărfuri importate, sărăcia, nivelul scăzut al capitalului uman, vulnerabilitatea la schimbările climatice și dezastrele naturale. Aceste probleme trebuie rezolvate din toate părțile, însă două puncte sunt deosebit de importante. În primul rând, aceste țări trebuie să obțină investiții în sectoarele productive ale economiei. În al doilea rând, este necesar să se ajute la construirea unor structuri democratice în aceste țări, permițându-le să decidă independent cu privire la prioritățile strategice, fără interferențe externe. Fluctuațiile pieței de mărfuri și consecințele care decurg din acestea reprezintă o problemă specifică, care trebuie rezolvată. Din perspectiva pe termen lung, răspunsul este diversificarea economiei. Din perspectiva pe termen scurt și mediu, este importantă controlarea șocurilor prețurilor, în special în domeniul produselor alimentare. În ceea ce privește poziția UE, este important să ne concentrăm asupra unor politici externe coerente. Documentul Comisiei de la 16 februarie este exhaustiv, însă trebuie să adopte o abordare mai critică. Trebuie să recunoaștem faptul că nu toate activitățile UE în domeniul comerțului sau al investițiilor străine directe sunt în conformitate cu politica de dezvoltare. În opinia mea, ar trebui să fie subordonate acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece de la a treia Conferință a Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate (TPD-III) și de la adoptarea Programului de acțiune de la Bruxelles au fost luate unele măsuri pozitive, de exemplu, inițiativa „Totul în afară de arme” și creșterile asistenței oficiale pentru dezvoltare, care s-a dublat între 2000 și 2008, și investițiile străine directe, care au crescut de la 6 la 33 de miliarde de dolari, făcând posibilă atingerea unei rate de creștere de 3 % în 19 țări. TPD-IV trebuie să fie orientată către rezultate, pe baza unor indicatori clari și a obiectivului de reducere a numărului de astfel de țări la jumătate până în 2020, în combinație cu o monitorizare eficientă și transparentă și mecanisme de urmărire. Aș sublinia necesitatea de a acorda prioritate securității alimentare, agriculturii, infrastructurii, consolidării capacităților, creșterii economice favorabile incluziunii, accesului la tehnologii și dezvoltării umane și sociale în țările cel mai puțin dezvoltate.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție. Cred că TPD-IV ar trebui să se concentreze asupra coerenței politicilor pentru dezvoltare ca un factor important pentru schimbarea politicii la nivel național și internațional, și solicit, prin urmare, ca procesele de elaborare a politicilor din toate domeniile – precum comerț, pescuit, mediu, agricultură, schimbări climatice, energie, investiții și finanțare – să sprijine nevoile de dezvoltare ale țărilor cel mai puțin dezvoltate, în scopul de a lupta împotriva sărăciei și pentru a garanta venituri și mijloace de existență decente. Îndemn UE să își onoreze angajamentele în ceea ce privește accesul la piață și reducerea datoriei și să reafirme importanța atingerii obiectivului AOD de 0,15 - 0,20 % din VNB pentru țările în cauză, prin mobilizarea în acest scop a resurselor interne și, ca o măsură complementară, prin conceperea unor mecanisme inovatoare de finanțare.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Cred că a patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate trebuie să prezinte măsurile necesare pentru a face posibilă integrarea acestor țări în economia globală și pentru a le îmbunătăți accesul la piețele UE. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor tuturor, obiectivele nu au fost atinse, deși Capul Verde iese în evidență aici, deoarece a înregistrat unele succese și a ridicat calitatea vieții cetățenilor săi la niveluri mai înalte decât celelalte țări cel mai puțin dezvoltate.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. (EL) Criza economică din țările dezvoltate a adus cu sine restricții comerciale, care, la rândul lor, pun într-o situație dificilă țările cel mai puțin dezvoltate. Familiile aflate în pragul sărăciei absolute s-au confruntat cu o creștere de 15 % a prețului alimentelor în ultimele șase luni, care, potrivit datelor Băncii Mondiale, a crescut cu 29 % față de anul 2009. În consecință, cererea oficială recentă prezentată de țările sărace pentru ridicarea restricțiilor privind exporturile nu poate fi ignorată. Criza economică reprezintă cu siguranță un obstacol în calea negocierilor; cu toate acestea, negocierile dure pe seama unor oameni care trăiesc în sărăcie absolută sunt în cel mai bun caz discutabile din punct de vedere moral.

Această propunere de rezoluție, pe care am susținut-o, accentuează și scoate în evidență politici specifice pentru schimbarea acestei situații, atât la nivel național, cât și la nivel internațional, în numeroase sectoare, cum ar fi comerțul, pescuitul, mediul, sectorul agricol, schimbările climatice, energia, investițiile și sectorul financiar.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Parlamentul European dorește să contribuie la cea de-a patra Conferință a Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate prin această rezoluție. Eu susțin această contribuție, deoarece cred, de asemenea, că această conferință ar trebui să promoveze politici de dezvoltare coerente, prin promovarea unor măsuri în toate domeniile – precum comerțul, pescuitul, mediul, agricultura, schimbările climatice, energia, investițiile și finanțarea – pentru a oferi un sprijin puternic pentru nevoile de dezvoltare ale țărilor cel mai puțin dezvoltate, pentru a combate sărăcia și pentru a asigura venituri decente și mijloace de subzistență. Asemenea rezoluției pentru care am votat în favoare, aș dori, de asemenea, să sublinieze faptul că în 2007, Capul Verde a fost una din cele trei țări care s-au debarasat de statutul de TPD. Aceasta este o țară cu resurse puține, dar care a fost capabilă să lucreze pentru creștere economică și să combată sărăcia. Prin urmare, doresc să felicit populația din Capul Verde și guvernul acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Eu sunt pentru. Cu această rezoluție, Parlamentul European: 1. consideră că TPD-IV ar trebui să fie orientată spre rezultate, pe baza unor indicatori clari și a obiectivului de reducere a numărului de astfel de țări la jumătate până în 2020, în combinație cu o monitorizare eficientă și transparentă și cu mecanisme de monitorizare; 2. consideră că TPD-IV ar trebui să se concentreze asupra coerenței politicilor pentru dezvoltare ca un factor important pentru schimbarea politicii la nivel național și internațional; solicită, prin urmare, elaborarea de politici în toate domeniile – precum comerțul, pescuitul, mediul, agricultura, schimbările climatice, energia, investițiile și finanțarea – pentru a sprijini nevoile de dezvoltare ale țărilor cel mai puțin dezvoltate, în scopul de a lupta împotriva sărăciei și de a garanta un venit decent și mijloace de existență; 3. îndeamnă UE să își onoreze angajamentele în ceea ce privește accesul la piață și reducerea datoriei; reafirmă importanța atingerii obiectivului AOD de 0,15 - 0,20 % din VNB pentru TPD, prin mobilizarea în acest scop a resurselor interne și, ca o măsură complementară, prin mecanisme inovatoare de finanțare.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) Începând de astăzi, există 48 de țări din lume clasificate drept cel mai puțin dezvoltate, cu aproximativ 800 de milioane de persoane care trăiesc cu mai puțin de 2 USD pe zi. Între 2000 și 2010, media indicelui de dezvoltare umană pentru țările cel mai puțin dezvoltate a crescut cu abia 0,04 %. Această creștere slabă le distanțează treptat de cele opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului stabilite de Organizația Națiunilor Unite în 2000.

Din fericire, în urma celei de-a treia Conferințe a Organizației Națiunilor Unite, au fost luate unele măsuri pozitive în domeniul asistenței oficiale pentru dezvoltare, care au făcut posibil ca 19 țări să atingă o rată de creștere de 3 %. Împărtășesc opinia raportorului în ceea ce privește sublinierea importanței celei de-a patra Conferințe a Organizației Națiunilor Unite. Obiectivele principale trebuie să se concentreze asupra politicilor de dezvoltare, asupra agriculturii și pescuitului, și trebuie să urmărească rezultate concrete și finanțare inovatoare. Sper că contribuția la dezvoltarea durabilă se va traduce, de asemenea, în sprijin pentru sănătate, educație și promovarea democrației și va susține respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale drept componente esențiale ale politicii de dezvoltare a Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris.(PL) În prezent, există 48 de țări cel mai puțin dezvoltate (TPD), ceea ce înseamnă că fiecare a cincea țară din lume se încadrează în această categorie. Categoria TPD a fost creată de către Adunarea Generală a ONU la începutul anilor 1970, adică acum peste 40 de ani. De atunci, numărul de astfel de țări a crescut de două ori, și doar trei (Botswana, Insulele Maldive și Capul Verde) au reușit să iasă din acest grup. Acest lucru arată că sărăcia se răspândește, iar eficiența activităților întreprinse până în prezent este abia perceptibilă. Situația critică a fost agravată și mai mult de criza economică. Efectele sale au afectat țările cel mai puțin dezvoltate într-o mare măsură și au provocat continuarea aprofundării problemelor care apar acolo. Acestea apar, în special, ca urmare a datoriei, prețurilor ridicate ale alimentelor și combustibililor și pe fundalul schimbărilor climatice. Prin urmare, am susținut rezoluția privind cea de a patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate cu toată convingerea și deplin conștientă de importanța acesteia.

Este nevoie de o analiză și de un diagnostic profund și cuprinzător al situației acestor țări și de propuneri concrete de soluții în vederea îmbunătățirii condițiilor de trai ale cetățenilor din aceste țări pe termen scurt și, odată cu ieșirea din acest grup, pe termen lung. În calitate de membru al Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, aș dori să atrag atenția în mod special asupra lipsei unor mecanisme de control pentru activitatea întreprinsă. Nu ne lipsește voința politică și disponibilitatea de a ajuta, însă, din păcate, nu ne monitorizăm eforturile în mod adecvat, iar rezultatul este că acestea nu sunt foarte eficiente.

 
  
MPphoto
 
 

  Michèle Striffler (PPE), în scris.(FR) Fiind unul dintre autorii rezoluției privind cea de-a patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate (TPD), consider că este absolut esențial ca Parlamentul European să dea dovadă de un angajament ferm față de locuitorii acestor țări. Creșterea numărului de state care se încadrează în această categorie (din anul 1971, numărul de TPD a crescut de la 25 la 48) impune comunității internaționale intensificarea eforturilor sale pentru a atinge obiectivul de a reduce la jumătate numărul de TPD până în 2020. Din acest punct de vedere, este esențial să se asigure o adevărată coerență politică între politicile care afectează în mod direct țările cel mai puțin dezvoltate, cum ar fi ajutorul pentru dezvoltare, comerțul, pescuitul, mediul, agricultura, schimbările climatice, energia, investițiile și finanțarea, în scopul de a reduce sărăcia și de a garanta venituri și mijloace de trai decente pentru locuitorii din TPD.

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris.(FR) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European referitoare la cea de-a patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate. În această rezoluție, Parlamentul European susține principiul coerenței între diferitele politici ale UE în domeniul ajutorului pentru dezvoltare și al cooperării. Acest lucru înseamnă că în relațiile UE cu țările cel mai puțin dezvoltate, politicile din toate domeniile – inclusiv în domeniul comerțului, pescuitului, mediului, agriculturii, schimbărilor climatice, energiei, investițiilor și finanțării – trebuie să fie concepute astfel încât să sprijine nevoile de dezvoltare ale acestora. În plus, rezoluția reamintește importanța atingerii obiectivului AOD de 0,15 - 0,20 % din VNB pentru TPD și avertizează în legătură cu impactul negativ al achiziției terenurilor agricole, și anume exproprierea micilor fermieri și utilizarea nedurabilă a terenurilor și a apei. Principiul coerenței este conceput pentru a împiedica declarațiile de bune intenții care nu sunt niciodată traduse în acțiune și politicile sectoriale care intră în conflict. Acum acesta rămâne să fie pus în aplicare.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Vlasto (PPE), în scris.(FR) Am vrut să folosesc votul pentru a reitera angajamentul meu ferm față de lupta împotriva sărăciei, a cauzelor și efectelor sale. Se deschide o prăpastie inexorabilă între țările cel mai puțin dezvoltate și economia mondială, creând un cerc vicios, în care victimele sunt populațiile. Suntem răspunzători cu toții pentru întârzierile în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, ceea ce face ca o acțiune coordonată din partea UE și ONU să fie urgentă. Domeniile prioritare sunt bine cunoscute: securitatea alimentară, accesul la apă și asistență medicală și alfabetizarea. Soluțiile sunt, de asemenea, bine cunoscute, însă regret că declarațiile de bune intenții sunt rareori traduse în acțiune. Și totuși, acționând pentru o mai bună distribuire a bogăției, sprijinind țările cel mai puțin dezvoltate pe calea creșterii și democrației și prin combaterea speculațiilor frenetice a prețurilor mărfurilor, aceste țări extrem de vulnerabile vor putea să scape de cercul vicios al sărăciei. Aceasta nu este doar o responsabilitate; aceasta este o cerință de securitate a Uniunii, deoarece sărăcia este adesea, din păcate, o sursă de instabilitate.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0226/2011 (Raportul de țară pentru 2010 privind Islanda)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Votez pentru acest raport, deoarece susțin aderarea Islandei la UE, cu condiția ca guvernul să reușească să asigure sprijinul cetățenilor săi pentru acest angajament politic național.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. Salut perspectiva aderării Islandei la UE, pentru că Islanda are o tradiție democratică și o cultură civică puternice, care îi vor permite ca să fie admisă în grupul statelor membre ale UE fără probleme. Cred că aderarea Islandei la UE ar consolida perspectivele Uniunii de a juca un rol mai activ și mai constructiv în Europa de Nord și în zona arctică, contribuind la guvernanța multilaterală și la soluții politice durabile în regiune. Islanda este deja un participant activ în cadrul Consiliului Nordic, precum și în politica UE privind Dimensiunea nordică, Consiliului euro-arctic al Mării Barents și Consiliul Arctic, care este principalul forum de cooperare multilaterală în regiunea arctică. Aderarea Islandei la UE ar ancora și mai mult prezența europeană în cadrul Consiliului Arctic. Islanda poate aduce, de asemenea, o contribuție valoroasă la politicile UE în domeniul mediului și al energiilor regenerabile, în special datorită experienței sale în ceea ce privește utilizarea energiei geotermale, protecția mediului și măsurile pentru a face față schimbărilor climatice.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat pentru raportul de țară pentru anul 2010 privind Islanda redactat de colegul Cristian Preda deoarece consider că a sosit momentul să fie evaluate perspectivele europene ale acestui stat. De-a lungul negocierilor cu UE, autoritățile islandeze au dat dovadă de un angajament real față de acest proces și o voință politică puternică pentru a îndeplini în timp util totalitatea criteriilor de aderare. În primul rând, Islanda are o tradiție democratică îndelungată. Protecția drepturilor omului și cooperarea cu organizații internaționale de profil sunt puncte prioritare pe agenda politică islandeză. În plan economic, autoritățile au elaborat deja o strategie de pre-aderare pentru a asigura diversificarea sectoarelor de activitate și ieșirea din recesiune. Consider că Islanda are capacitatea de a-și asuma obligațiile care rezultă din calitatea de stat membru al UE. Țin să reamintesc faptul că în acest moment sunt îndeplinite condițiile pentru 10 capitole de negociere. În acest context, salut inițiativa Comisiei Europene de a începe negocierile de aderare cu Islanda în luna iunie a acestui an.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Baudis (PPE), în scris.(FR) Acest raport oferă o bună imagine de ansamblu a stadiului actual al relațiilor dintre Uniunea Europeană și Islanda. Încă de la Tratatul de la Paris, am menținut legături de prietenie și cooperare strânse cu această țară. Ea a fost grav afectată de criza economică, financiară și bancară. Trebuie întreprinse reforme, iar noi trebuie să le încurajăm.

De la începutul procesului de aderare, am început un dialog deschis și constructiv cu guvernul islandez, care și-a exprimat, de asemenea, dorința de a adera la zona euro. Extinderea pentru a include Islanda va permite o mai mare coerență a politicii europene în regiunea arctică, în special în ceea ce privește pescuitul, transportul maritim, cercetarea științifică și conservarea mediului. Cu toate acestea, Europa nu este o cârjă sau un remediu pentru o criză economică. Ține de Islanda să subscrie în mod clar unui proiect real de integrare cu restul Europei.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) Salut perspectiva de a avea o țară cu o puternică tradiție democratică și o cultură civică solidă drept nou stat membru al UE. Islanda a obținut rezultate bune în ceea ce privește apărarea drepturilor omului și asigurarea unui nivel înalt de cooperare cu mecanismele internaționale pentru protecția drepturilor omului. Aderarea Islandei la UE va consolida, prin urmare, rolul Uniunii în promovarea și apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în întreaga lume. Prin experiența sa, Islanda ar putea aduce, de asemenea, o contribuție valoroasă la politica UE în domeniul energiei regenerabile, în special în ceea ce privește exploatarea energiei geotermale, protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice. Aderarea Islandei la UE va îmbunătăți perspectivele UE de a juca un rol mai activ și constructiv în nordul Europei și în zona arctică, prin contribuții la guvernarea multilaterală și soluții politice durabile pentru regiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Diane Dodds (NI), în scris. – Am votat împotriva acestui raport. În graba extinderii, mă tem că acest Parlament și instituțiile UE ignoră probleme de importanță strategică pentru statele membre. Este foarte regretabil faptul că, încă o dată, Islanda și Insulele Feroe și-au umflat masiv capturile propuse de macrou în 2011, punând în pericol stocurile și viabilitatea industriei noastre de pescuit pelagic. Acest comportament scandalos expune minciuna potrivit căreia Islanda se află în avangarda gestionării durabile în domeniul pescuitului. Vara trecută, ca răspuns la poziția intransigentă a Islandei cu privire la această chestiune, ni s-a spus că suspendarea negocierilor pentru aderarea Islandei la UE era luată în considerare de către Comisie și totuși se pare că s-au întâmplat puține pe acest front. Aderarea Islandei la „Clubul UE” nu poate și nu trebuie să avanseze în timp ce Islanda ignoră în mod flagrant regulamentul acestui club. Așa cum a pus problema titlul unui ziar, chiar avem de gând să contemplăm cum Islanda trece de la falimentarea băncilor sale la a face să dispară pescuitul nostru cel mai valoros?

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului de țară pentru 2010 privind Islanda, deoarece cred că trebuie să sprijinim aderarea uneia dintre cele mai vechi democrații europene la UE, cu condiția ca cerințele necesare să fie îndeplinite, cum ar fi eliminarea vânătorii de balene și a comercializării produselor realizate din balene.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Dintre toate țările pentru care a fost propusă aderarea la Uniunea Europeană, Islanda este cea mai bine pregătită să facă acest lucru și să își asume valorile și principiile care ghidează acțiunile Uniunii. Cred că Uniunea va avea de câștigat din contribuția islandeză. În general, Islanda are aceleași standarde, iar în unele cazuri acestea sunt mai ridicate decât cele vizate în cadrul Uniunii. Cred că ajustările care încă trebuie să fie făcute nu vor fi de natură să întârzie procesul de aderare prea mult.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Această propunere de rezoluție se referă la raportul de țară pentru 2010 privind progresul Islandei în vederea aderării la Uniunea Europeană. Negocierile privind aderarea Islandei au început în iulie 2010. Cred că trebuie să fie create condițiile necesare pentru finalizarea procesului de aderare a Islandei și pentru asigurarea succesului acestei aderări: aceasta este o țară cu o puternică tradiție democratică și o cultură civică robustă, iar aderarea sa va consolida rolul Uniunii Europene în promovarea apărării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în întreaga lume. Islanda face parte din Asociația Europeană a Liberului Schimb și are o economie de piață care ar putea oferi anumite avantaje UE, în special în domeniul energiei regenerabile. Cu toate acestea, Islanda trebuie să dea dovadă de un interes real pentru aderare și să coopereze în rezolvarea problemelor restante în sectorul gestionării pescuitului. Conform raportului depus, au fost înregistrate unele progrese, însă există încă un drum lung de parcurs, în special în ceea ce privește sectorul pescuitului. Sper că aceste probleme nesoluționate pot fi rezolvate rapid, astfel încât procesul de aderare a Islandei să fie un succes.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. (PT) În principiu, poziția noastră în ceea ce privește procesele de aderare a unor noi țări la Uniunea Europeană este bine cunoscută: atunci când se ia decizia, aceasta trebuie să se bazeze pe voința persoanelor implicate, care trebuie respectată. Așteptăm, prin urmare, poziția populației Islandei în ceea ce privește aderarea, astfel încât să putem lua în considerare această poziție în viitor. Pe lângă acest principiu, ne-am abținut, de asemenea, de la acest vot din cauza bazei fundamentale a proceselor de extindere a UE, având în vedere caracterul capitalist al procesului de integrare și obiectivele pe care le urmărește. Odată ce regiunile periferice care rezultă din extinderile anterioare au fost epuizate, apare necesitatea continuării creșterii și ajungerii la noi piețe.

Suntem nemulțumiți în ceea ce privește unele dintre cerințele pe care Uniunea Europeană le impune Islandei, inclusiv cele din acest raport. De exemplu, cerințele de liberalizare a unui număr de sectoare, în special sectorul financiar, ceea ce este cu atât mai grav cu cât acesta a fost unul dintre sectoarele responsabile pentru criza care a avut loc acolo și din care a fost posibilă ieșirea numai datorită intervenției clare a statului.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Ne-am abținut de la acest vot din cauza poziției noastre privind extinderea Uniunii Europene. Așteptăm poziția populației islandeze cu privire la aderare, astfel încât să o putem lua în considerare în viitor.

Acestea fiind spuse, suntem nemulțumiți în legătură cu unele dintre cerințele pe care Uniunea Europeană le impune Islandei, inclusiv cele din acest raport, cu care nu suntem deloc de acord: de exemplu, cerințele de liberalizare a unui număr de sectoare, în special sectorul financiar, ceea ce este cu atât mai grav cu cât acesta a fost unul dintre sectoarele responsabile pentru criza care a avut loc acolo și din care a fost posibilă ieșirea numai datorită intervenției clare a statului și a populației.

Așteptăm evoluțiile viitoare, în special referendumul de la 9 aprilie 2011, pentru o poziție mai clară privind aderarea țării.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris.(FR) Aș dori să explic de ce mă abțin în legătură cu acest text, așa cum fac ori de câte ori este votat aici un raport cu privire la negocierile de aderare cu o țară europeană. Nu fac acest lucru pentru că mă îndoiesc de dreptul Islandei de a intra în Uniunea Europeană, ci pentru că eu consider că nu este o idee bună ca aceasta să adere. Într-adevăr, marea majoritate a populației Islandei pare să aibă același punct de vedere. Decizia de a solicita aderarea a fost luată într-un moment de panică, după prăbușirea sistemului bancar islandez, cu scopul de a beneficia de sprijin european.

Toată lumea știe că Islanda dorește să adopte moneda euro fără a fi membră a Uniunii Europene, ceea ce este stupid dacă ne gândim la implicațiile acestui lucru și că Islanda este membră a Spațiului Economic European și a spațiului Schengen. În orice caz, populația islandeză va fi cea care va decide în cele din urmă. Și sper că în cazul în care spune nu, să fie auzită.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document, pentru că negocierile de aderare cu Islanda au fost lansate în iulie 2010 și este esențial să se creeze condițiile pentru a finaliza procesul de aderare cu Islanda și pentru a asigura succesul aderării. Islanda poate aduce o contribuție valoroasă la politicile UE, datorită experienței sale în domeniul energiilor regenerabile, în special în ceea ce privește utilizarea energiei geotermale, protecția mediului și măsurile pentru a face față schimbărilor climatice. Aderarea Islandei la UE ar consolida perspectivele Uniunii de a juca un rol mai activ și constructiv în Europa de Nord și în zona arctică, contribuind la guvernarea multilaterală și la soluții politice durabile în regiune. De asemenea, este esențial să se ofere cetățenilor UE informații clare și complete, bazate pe fapte în ceea ce privește implicațiile aderării Islandei. Trebuie depuse eforturi în acest scop și cred că este la fel de important să se asculte și să se abordeze preocupările și întrebările cetățenilor și să se răspundă opiniilor și interesele lor.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris.(IT) Am sprijinit din toată inima rezoluția referitoare la raportul de țară pentru 2010 privind Islanda supus votului în Parlament. În anul care tocmai a trecut, Islanda și-a demonstrat disponibilitatea de a se conforma pe mai multe fronturi politicii europene și principiilor pe care se bazează aceasta. Puternica sa tradiție democratică și civică, progresele realizate în consolidarea independenței sistemului judiciar, precum și atenția deosebită acordată aspectului economic, care se apropie tot mai mult de îndeplinirea criteriilor stabilite de Europa, fac din aceasta o țară a cărei aderare la UE poate fi luată în considerare numai pozitiv, nu în ultimul rând pentru că ar consolida rolul Uniunii Europene în cadrul Consiliului Arctic. Apărarea drepturilor omului, consolidarea cadrului legislativ cu privire la libertatea de exprimare și accesul la informații, precum și ratele ridicate ale investițiilor în educație, cercetare și dezvoltare, care vizează combaterea nivelului ridicat al șomajului în rândul tinerilor, demonstrează sârguința țării și dorința sa fermă de a se alinia cu Europa. Ultimul cuvânt îl va avea populația Islandei: va vota într-un referendum și sper că vor opta în favoarea aderării la marea noastră familie europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție, care, printre altele, „salută acordul la care au ajuns reprezentanții guvernelor Islandei, Țărilor de Jos și Regatului Unit în privința chestiunii Icesave, în special cu privire la garantarea rambursării costurilor aferente plății garanțiilor minime depunătorilor de la filialele Landsbanki Islands hf. din Regatul Unit și din Țările de Jos; salută aprobarea acordului cu o majoritate de trei pătrimi de către Parlamentul Islandei la 17 februarie 2011”; și „ia act de decizia Președintelui Islandei de a supune proiectul de lege unui referendum și speră să se încheie procedura în constatarea încălcării obligațiilor, inițiată la 26 mai 2010 de către Autoritatea de supraveghere a AELS împotriva guvernului Islandei”.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris.(FR) Acest text condamnă refuzul populației islandeze de a rambursa datoriile acumulate de băncile private, chiar dacă a votat cu o majoritate foarte mare împotriva rambursării. Textul obligă cu asprime populația să aplice criteriile de la Copenhaga. Acesta salută planurile FMI pentru țară. Textul propune o campanie condusă de Comisie în Islanda, conform modelului campaniei irlandeze, în perspectiva referendumului național privind aderarea la UE. Am votat împotriva acestor demonstrații repetate de putere împotriva poporului islandez și împotriva logicii brute de normalizare liberală a textului.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Islanda a luat măsuri concrete în vederea viitoarei aderări la UE și este cel mai bine plasată printre țările candidate pentru a îndeplini cerințele pentru aderare. Cu toate acestea, problema recentă cu privire la plata către Țările de Jos și Regatul Unit a fondurilor pierdute de cetățenii care au avut investiții într-o bancă islandeză care a dat faliment ar putea crea obstacole în calea aderării țării.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) Islanda cooperează deja îndeaproape cu Uniunea Europeană în calitate de membru al Spațiului Economic European, al acordurilor Schengen și al Regulamentului Dublin. Islanda obține, de asemenea, rezultate foarte bune în domeniul protecției drepturilor omului. Există un nivel ridicat de investiții în domenii precum educația, cercetarea și dezvoltarea, ceea ce plasează Islanda pe o poziție bună la nivel internațional în aceste domenii. Cu toate acestea, este necesar acordul populației islandeze înainte de a putea vorbi despre aderarea Islandei la UE.

Ar fi recomandabil să se oprească orice propagandă a UE care vizează convingerea islandezilor de beneficiile aderării. În termeni economici, un raport al OCDE din luna mai 2010 spune că Islanda a reușit să își consolideze economia și, în ciuda crizei financiare, venitul său pe cap de locuitor este încă destul de mare. Prin urmare, proiectul are sprijinul meu.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. (DE) În primul rând, aș dori să precizez clar că posibila aderare a Islandei la Uniune este condiționată de acordul poporului islandez. Decizia trebuie să fie lăsată la latitudinea oamenilor și nu trebuie să fie influențată în continuare de către UE. În ceea ce privește raportul de țară, Islanda se remarcă în comparații internaționale în numeroase domenii, iar în altele chiar conduce: mă refer aici la domenii precum venitul pe cap de locuitor, educația, cercetarea și dezvoltarea, precum și apărarea drepturilor omului. Prin urmare, am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Islanda este una dintre cele mai vechi democrații europene. Dintre țările care doresc să adere la Uniunea Europeană, aceasta este cu siguranță țara cel mai bine pregătită, nu numai pentru că are principii și valori democratice similare celor din statele membre ale Uniunii, dar și pentru că are aceleași standarde sau standarde de dezvoltare chiar mai înalte. Am votat în favoarea acestui raport de țară pentru 2010, deoarece cred că odată ce au fost îndeplinite cerințele necesare de aderare, printre care aș sublinia eliminarea vânătorii de balene și a comercializării produselor din balene, UE va avea de câștigat în urma aderării acestei țări.

Cu toate acestea, problema aderării ar trebui să fie încadrată în mod corespunzător în politicile comune ale Uniunii și în politica comună în domeniul pescuitului în mod special. Ținând cont de ponderea relativă pe care o are sectorul pescuitului în cadrul economiei islandeze, este posibil să apară dificultăți de armonizare a politicilor intrinseci ale sectorului.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În favoare. Cu această rezoluție, Parlamentul European, printre altele: salută perspectiva de a avea în calitate de nou membru UE o țară cu o tradiție democratică și o cultură civică puternică; subliniază faptul că aderarea Islandei la UE va consolida în continuare rolul Uniunii de promotor la nivel mondial și de apărător al drepturilor omului și al libertăților fundamentale; felicită Islanda pentru antecedentele sale bune în apărarea drepturilor omului și în asigurarea unui nivel înalt de cooperare cu mecanismele internaționale de protecție a drepturilor omului; sprijină activitatea continuă de consolidare a mediului legislativ cu privire la libertatea de exprimare și la accesul la informații; salută în acest sens Icelandic Modern Media Initiative, care a permis atât Islandei, cât și UE să adopte o poziție fermă în ceea ce privește protecția juridică a libertății de exprimare și informare.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) Islanda candidează pentru aderarea la Uniunea Europeană din 2010. Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție, pentru că sunt convinsă că această țară are o tradiție democratică și o cultură civică solidă și că aderarea sa va consolida și mai mult rolul UE de promotor la nivel mondial și de apărător al drepturilor omului și al libertăților fundamentale.

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport, deoarece susțin aderarea Islandei la UE.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0225/2011 (Raportul privind progresele înregistrate pentru anul 2010 privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Votez pentru această rezoluție care recomandă aplicarea Acordului de stabilizare și asociere cu UE, însă deplânge faptul că Consiliul nu ia în considerare deschiderea negocierilor, astfel cum a recomandat Comisia. Aș dori să îmi exprim și îngrijorarea față de tensiunile etnice aflate în creștere și față de lipsa dialogului politic și a libertății presei. Partidele politice ar trebui să încheie boicotarea parlamentului național și să intre într-un dialog cu instituțiile. De asemenea, regret și faptul că disputa cu Grecia continuă să blocheze drumul țării către aderarea la UE. Părțile implicate ar trebui să-și rezolve problemele bilaterale în spiritul bunei vecinătăți, ținând seama, înainte de orice, de interesele europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Pino Arlacchi (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestei propuneri pentru a pune capăt dezbaterii referitoare la declarațiile Consiliului European și ale Comisiei cu privire la raportul de țară privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM) pentru 2010. Cred că aceasta este o propunere foarte echilibrată. Aceasta exprimă îngrijorarea referitoare la situația politică actuală din FYROM, inclusiv la boicotarea parlamentului național de către partidele de opoziție și la riscul ca aceste evoluții să afecteze negativ programul de măsuri al acestei țări pentru aderarea la UE. De asemenea, propunerea felicită această țară cu ocazia aniversării Acordului-cadru de la Orhid, care rămâne piatra de temelie a relațiilor interetnice din această țară și solicită guvernului să promoveze un dialog cuprinzător între comunitățile etnice. Am apreciat și evaluarea pozitivă a eforturilor continue pe care FYROM le face pentru stabilizarea regiunii, existentă în propunere.

 
  
MPphoto
 
 

  Sophie Auconie (PPE), în scris.(FR) În calitate de membră a delegației Parlamentului European pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, urmăresc cu mare atenție progresul acestei țări și cererea sa de a adera la Uniunea Europeană. Deși are încă multe lucruri de făcut în domeniile politic, judiciar, al administrației publice, al luptei împotriva corupției și al libertății de exprimare, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a progresat semnificativ în domenii cum sunt descentralizarea, învățământul și reforma sistemului penitenciar. Problemele bilaterale dintre această țară și Grecia nu trebuie să împiedice începerea negocierilor de aderare. Am votat în favoarea deschiderii acestor negocieri. În plus, aș dori să arăt că în această țară se vor desfășura în iunie alegeri anticipate. De aceea, solicit tuturor partidelor politice să își unească eforturile și să lucreze într-o strânsă colaborare, astfel încât să asigure aderarea țării la Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris.(LT) Am fost de acord cu acest raport. În 2005, Consiliul European a acordat statutul de țară candidată Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, însă nu a reușit de atunci să stabilească o dată pentru deschiderea negocierilor, în ciuda progreselor substanțiale realizate de această țară în direcția integrării în UE. În pofida progresului făcut, există încă instabilitate politică în Macedonia, care ar putea afecta procesul de integrare europeană. Lipsa dialogului dintre guvern și partidele de opoziție din țară împiedică ajungerea la un acord cu privire la aplicarea reformelor structurale. Reforma sistemului judiciar nu este finalizată în totalitate, mijloacele de informare în masă și administrația publică au fost politizate și problema nerezolvată a integrării grupurilor etnice împiedică Macedonia să progreseze în continuare și să pună în aplicare reformele necesare pentru a garanta principiile statului de drept și ale democrației. Cred că guvernul macedonean trebuie să implice mai mult partidele de opoziție în procesul de luare a deciziilor și să asigure un dialog deschis și constructiv cu privire la toate problemele pe care această țară le întâmpină în prezent.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat pentru raportul de țară pentru 2010 privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei deoarece consider că perspectiva europeană a Balcanilor este esențială pentru stabilizarea regiunii. In acest context, cooperarea cu Grecia este foarte importantă. Disputa asupra numelui Fostei Republici Iugoslave ocupă un loc central în discuțiile pe tema negocierilor de aderare, fiind unul dintre obstacolele din calea începerii negocierilor. Relațiile de bună vecinătate sunt esențiale în procesul de tranziție spre statutul de stat membru al UE. De aceea, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Grecia trebuie să găsească o soluție în problema denumirii statului. Până în acest moment, Grecia s-a dovedit un partener de discuție de încredere în privința celorlalte capitole. Este timpul ca cele doua state să ajungă la un consens pentru ca viitoarele negocieri de aderare să se desfășoare cu sprijinul tuturor statelor membre ale UE. În acest sens, apelul la mediatori externi neutri poate fi util, precum intervenția în dispută a Secretarului General al ONU.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. (PT) În conformitate cu rezoluțiile anterioare ale Parlamentului, regret faptul că cei din Consiliu nu au luat o decizie referitoare la deschiderea negocierilor de aderare, astfel cum a recomandat Comisia pentru al doilea an consecutiv. Procesul de extindere a UE este un instrument puternic pentru pacea, stabilitatea și reconcilierea din această regiune. Sunt îngrijorată în particular de menținerea unui șomaj ridicat, în special printre cei tineri, o problemă care este comună multor țări din regiune. Aș dori să-i solicit guvernului să pună rapid în aplicare măsuri mai eficiente pentru a îmbunătăți investițiile publice axate pe politicile de ocupare a forței de muncă și folosirea forței de muncă de bună calitate, pe crearea locurilor de muncă stabile și decente. Cu toate acestea, sunt mulțumită de adoptarea recentă a legii privind energia, care vizează liberalizarea pieței de electricitate a țării și este în conformitate cu directivele europene relevante. Salut și adoptarea strategiei naționale pentru dezvoltare durabilă, însă trebuie făcute eforturi suplimentare în direcția punerii în aplicare a legislației în domeniul mediului, fiind necesară în acest scop alocarea unei finanțări adecvate. Aș dori să solicit o cooperare mai strânsă, pe baza standardelor UE, în chestiunile referitoare la mediu care au caracter transnațional, în special în domeniul calității apei, gestionării deșeurilor și protecției naturii.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. (EL) Grupul Confederal al Stângii Europene Unite/Stânga Verde Nordică este în principiu în favoarea extinderii către Balcanii de Vest, dacă popoarele din această zonă doresc acest lucru. M-am abținut de la votul asupra acestui raport specific, deoarece, pe lângă orice altceva, există puncte problematice, în legătură cu reformele economice propuse și cu modul în care trebuie să fie abordată chestiunea numelui. Pe baza experienței referitoare la extindere de până acum, cooperarea cu țările din Balcanii de Vest și procesul de integrare a acestora, în special într-un moment de criză economică, trebuie să contribuie la dezvoltarea durabilă și prosperitatea economică și socială a cetățenilor din țările de extindere și din Uniune.

Cu toate acestea, raportul insistă asupra opțiunilor de recompensare, cum sunt trimiterea de trupe în Afganistan și în alte părți ori promovarea politicilor economice, cum sunt privatizările care exacerbează recesiunea prin creșterea șomajului și a inegalităților sociale și reducerea drepturilor sociale. De asemenea, procesul de integrare trebuie să fie condus respectându-se dreptul internațional și procedurile internaționale. În acest caz particular, în ceea ce privește chestiunea referitoare la nume, raportul ar trebui să încurajeze respectarea și sprijinirea procedurii de găsire a unei soluții comune și acceptabile, sub egida ONU.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece îi recomandă încă o dată Consiliului să ia o decizie de deschidere a negocierilor de aderare cu fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Consiliul a acordat acestui stat statutul de țară candidată în 2005, însă, de atunci, nu a stabilit o dată pentru deschiderea negocierilor, în ciuda progreselor substanțiale pe care această țară le-a făcut în direcția aderării la UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Au existat unele întârzieri în procesul de integrare a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. În pofida acestui fapt, Macedonia a progresat în încercarea de a adopta acquis-ul comunitar și de a pune la dispoziția propriilor instituții structuri solide și bune practici, astfel cum a pledat UE. Criza politică care s-a abătut asupra țării, demonstrează clar că mai sunt multe de făcut și că mai este un drum lung de străbătut înainte ca aceasta să îndeplinească în mod obiectiv toate criteriile necesare pentru a avea posibilitatea reală de a adera. Doresc să fac un apel la Grecia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei să caute să depășească divergențele dintre ele și să arate că sunt credincioase spiritului fondator și generos al UE, de care avem nevoie astăzi cu toții atât de mult.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Această propunere de rezoluție se concentrează asupra progresului pe care l-a făcut Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei către integrarea în UE, pe parcursul ultimului an. În 16 decembrie 2005, Consiliul a acordat Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei statutul de țară candidată la aderare. În 2008, au fost stabilite principiile, prioritățile și condițiile pentru aderare, iar acestea sunt monitorizate de către Comisie. Deși evaluarea a fost pozitivă, există aspecte care trebuie îmbunătățite, astfel cum este dialogul cu Grecia asupra statutului noului stat membru, reforma administrației publice și a sistemului judiciar, combaterea crimei organizate și a corupției, respectul pentru libertatea de exprimare și cooperarea instituțională. Situația politică actuală, care include boicotarea parlamentului național de către partidele de opoziție, ar putea influența negativ prioritățile țării cu privire la UE. Părțile interesate trebuie să-și rezolve problemele bilaterale în spiritul bunei vecinătăți. Toți actorii trebuie să-și intensifice eforturile și să dea dovadă de responsabilitate și hotărâre în ceea ce privește rezolvarea tuturor chestiunilor rămase, care împiedică procesul de aderare pentru țara candidată și politica UE în regiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece în 2005, Consiliul European a acordat Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei statutul de țară candidată, însă nu a reușit de atunci să stabilească o dată pentru deschiderea negocierilor, în ciuda progreselor substanțiale realizate de această țară în direcția aderării la UE; întrucât problemele bilaterale nu ar trebui să reprezinte sau să fie utilizate ca obstacol în calea procesului de aderare, însă ar trebui să fie soluționate înainte de acordarea statutului de membru și întrucât continuarea procesului de aderare ar contribui la stabilitatea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și ar consolida dialogul interetnic. Problemele bilaterale ar trebui să fie rezolvate de părțile implicate într-un spirit de bună vecinătate și ținând seama de interesele generale ale UE. Toți actorii importanți și părțile implicate trebuie să-și sporească eforturile și să dea dovadă de responsabilitate și hotărâre pentru a rezolva toate chestiunile rămase, care, pe lângă faptul că împiedică procesul de aderare al țării candidate și politica UE în regiune, au repercusiuni și asupra relațiilor interetnice, a stabilității regionale și a dezvoltării economice. Documentul cere autorităților responsabile să consolideze independența și libertatea mijloacelor de informare în masă, aplicând standarde egale tuturor și crescând transparența cu privire la proprietarii acestora. Sunt îngrijorat de faptul că nu există un dialog suficient între guvern și partidele de opoziție și se înregistrează un climat general de neîncredere și confruntare. Este necesară continuarea reformei sistemului judiciar pentru a se asigura profesionalismul acestuia, eficiența și independența față de presiunile politice, extinderea luptei împotriva corupției și îmbunătățirea mediului de afaceri.

 
  
MPphoto
 
 

  Sandra Kalniete (PPE), în scris. (LV) Procesul de extindere a UE constituie un stimul puternic pentru încurajarea procesului de pace, stabilitate și reconciliere din Balcani. Macedonia a făcut un progres important în democratizarea statului, datorită voinței politice de a deveni un membru deplin al familiei națiunilor europene. Comisia Europeană a evaluat acest progres și acum, pentru al doilea an consecutiv, a solicitat Consiliului European să deschidă negocierile de aderare cu Macedonia. Tot pentru al doilea an consecutiv, Consiliul nu a luat această decizie. Acest fapt creează impresia că unul dintre obstacolele nejustificate în calea deschiderii acestor negocieri îl constituie subiectele de dispută reciprocă, printre care se află și relația cu Grecia. Aceste dispute nu trebuie să blocheze procesul de aderare al Macedoniei, cu atât mai mult cu cât continuarea procesului de aderare ar promova stabilitatea și ar consolida și mai mult dialogul dintre comunitățile etnice în Macedonia.

Bineînțeles că Macedonia mai are încă multe lucruri de făcut pentru a-și reforma instituțiile guvernamentale și judiciare, a combate cu succes crima organizată și corupția și pentru a dezvolta dialoguri democratice în cadrul societății. Bineînțeles că acceptarea oricărui nou stat membru în UE, inclusiv a Macedoniei, va avea loc atunci când toate cerințele vor fi satisfăcute și numai cu acordul lipsit de ambiguitate al instituțiilor UE și al statelor membre. Tocmai din acest motiv este necesară începerea procesului de negociere pentru aderare, care sunt convinsă că va încuraja schimbări pozitive în Macedonia și în întreaga regiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris.(IT) Propunerea de rezoluție referitoare la raportul de țară privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pentru 2010, asupra căreia Parlamentul European a votat, a fost aprobată cu o largă majoritate și acordul câtorva grupuri politice. Aplaud eforturile făcute de această țară pentru a se alinia standardelor europene. Reforma sistemului judiciar, lupta împotriva corupției și reforma administrației publice și a sistemului penitenciar sunt câteva realizări importante în privința respectării acquis-ului comunitar. De asemenea, merită să fie lăudată preocuparea pentru acordarea autonomiei locale și adoptarea legii împotriva discriminării, ca și asumarea unui angajament față de egalitatea de gen. Totuși, libertatea de exprimare și independența mijloacelor de informare în masă continuă să fie o problemă. În plus, tensiunile crescânde dintre diferite grupuri etnice din țară sunt o cauză de îngrijorare. De aceea, în ciuda rezultatelor pozitive, cred că trebuie să se acorde în continuare atenție chestiunii instituționale, care este foarte sensibilă și este pusă la încercare. În concluzie, sper că procesul de apropiere de Europa va fi consolidat prin mijloace de acțiune îndreptate către acoperirea lacunelor care mai există încă în prezent.

 
  
MPphoto
 
 

  Monica Luisa Macovei (PPE), în scris. – Am votat în favoarea rezoluției pentru a recunoaște progresele Macedoniei în vederea integrării europene și pentru a sublinia obiectivele care au mai rămas de atins, în beneficiul poporului său. Este esențial să-i trimitem Macedoniei un semnal pozitiv referitor la viitorul său în cadrul Uniunii Europene, pentru a menține elanul european și a continua dialogul politic care a fost inițiat. Problema numelui care există între Macedonia și Grecia este exclusiv o problemă bilaterală, care nu ar trebui să influențeze deschiderea negocierilor de aderare. Mai mult, pe baza Acordului interimar din 13 septembrie 1995 dintre Grecia și Macedonia, prima a fost de acord să nu obiecteze față de cererea de apartenență depusă de Macedonia pe lângă instituțiile internaționale, acest lucru aplicându-se și procesului de negociere UE-Macedonia. În cadrul Comisiei pentru afaceri externe, am contribuit cu amendamente referitoare la administrația publică, sistemul de justiție și măsurile împotriva corupției.

Adoptarea strategiei naționale pentru reformarea administrației publice și crearea subcomisiei pentru Acordul de stabilizare și asociere sunt pași pozitivi pentru asigurarea capacităților și profesionalismului administrației publice. Subliniez faptul că unificarea jurisprudenței și publicarea tuturor hotărârilor judecătorești sunt esențiale pentru predictibilitatea juridică și încrederea publică în sistem.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru raportul privind Macedonia și salut eforturile continue făcute în lupta împotriva corupției manifestate, printre altele, prin aplicarea celei de-a doua runde de recomandări GRECO și intrarea în vigoare a amendamentelor la Codul penal. Încurajez autoritățile să continue aplicarea legislației pentru a combate corupția și îmbunătățirea independenței, eficienței și resurselor sistemului judiciar. Cu toate acestea, corupția rămâne predominantă și adresez un apel pentru intensificarea în continuare a eforturilor de a o eradica.

Subliniez urgența punerii în aplicare eficiente și imparțiale a unei legislații anticorupție, în special în ceea ce privește finanțarea partidelor politice și conflictele de interes. Atrag atenția asupra importanței de a se asigura funcționarea sistemului judecătoresc la adăpost de interferența politică și salut eforturile de sporire a transparenței și eficienței sistemului judecătoresc. Subliniez necesitatea de a se construi treptat un jurnal al punerii în aplicare în ceea ce privește urmăririle penale și condamnările, în raport cu care să se poată măsura progresul și solicit unificarea jurisprudenței pentru a se asigura predictibilitatea sistemului judiciar și încrederea publică.

 
  
MPphoto
 
 

  Kyriakos Mavronikolas (S&D), în scris.(EL) În Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, încălcarea independenței presei, a sistemului judiciar și a planului urbanistic „Skopje 2014” este la ordinea zilei. În același timp, dialogul politic este în prezent stopat. Adăugând la acest nefericit climat intern și problema nerezolvată a numelui, este clar că perspectivele europene ale acestei țări sunt puse la grea încercare.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris.(FR) Această rezoluție solicită Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei să facă tot ceea ce este posibil pentru a-și liberaliza economia și piața de electricitate. Aceasta oferă țării lecții de democrație și chiar de jurnalism. Am votat împotriva acestui text arogant și de proastă calitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei s-a confruntat cu câteva obstacole pe drumul său către aderarea la UE. Deși aceasta a făcut progrese în adoptarea întregului acquis comunitar, dând instituțiilor sale structuri solide și bune practici, mai este cale lungă de parcurs. Astfel cum dovedește și criza politică care continuă să afecteze în mod negativ statul, mai sunt multe de făcut.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) La 9 aprilie 2001, Macedonia a fost prima țară din Balcanii de Vest care a intrat în Acordul de stabilizare și de asociere cu UE. Stadiul actual al reformelor începute în 2001 poate fi judecat ca fiind pozitiv în multe aspecte. În ceea ce privește sistemul judiciar, au fost adoptate dispoziții legale care să asigure independența față de presiunea politică și eficiența acestuia. Îmbunătățirile transparenței sistemului instanțelor judecătorești, în special în ceea ce privește gestionarea numărului mare de cauze în multe dintre instanțe, sunt și acestea de salutat. Se poate vedea deja că țara face progrese pe calea tranziției către o economie funcțională de piață, deși mai rămân încă multe etape de parcurs. Doar disputa cu Grecia în privința numelui său blochează aderarea Macedoniei la UE și se poate spera că aceasta va putea fi rezolvată în viitorul apropiat. Cu toate acestea, m-am abținut de la vot, întrucât unele aspecte ale raportului sunt foarte dezechilibrate.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea raportului de țară privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pentru 2010. Procesul de aderare al Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei a suferit întârzieri importante, în pofida progresului socioeconomic pe care l-a înregistrat țara. Sper că diferențele existente și problemele regionale pot fi depășite, în beneficiul binelui comun european.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat pentru. Această rezoluție spune de fapt că PE este de acord cu evaluarea făcută în raportul de țară privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pentru 2010 al Comisiei și deplânge faptul că în Consiliu nu s-a luat o decizie privind deschiderea negocierilor de aderare, astfel cum a recomandat Comisia pentru al doilea an consecutiv și în conformitate cu rezoluțiile anterioare ale Parlamentului. Aceasta exprimă îngrijorarea față de situația politică actuală, inclusiv față de boicotarea parlamentului național de către partidele de opoziție și față de riscul ca aceste evoluții să poată afecta negativ planul de măsuri al țării pentru aderarea la UE și reamintește recomandările sale anterioare adresate Consiliului, de a începe imediat negocierile.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) Am votat în favoarea acestui raport, întrucât consider că a venit momentul pentru a deschide negocieri de aderare adecvate și autentice cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. De fapt, de la Consiliul European din 16 decembrie 2005, când acesta a acordat țării statutul de țară candidată la UE, nu au mai fost făcuți niciun fel de pași importanți sub acest aspect. Explicația trebuie găsită în trecut, în principal într-o serie de probleme din cadrul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, referitoare în special la boicotarea parlamentului național de către partidele de opoziție. Această problemă, împreună cu altele, considerate necesare pentru construirea unei democrații stabile, cum este existența unor mijloace de informare în masă libere și independente, trebuie rezolvate cât mai repede cu putință, astfel încât ambele părți să poată porni din nou pe drumul extinderii UE către est.

 
  
MPphoto
 
 

  Nikolaos Salavrakos (EFD), în scris. (EL) Am votat împotriva acestui raport aparte, astfel cum am spus mai devreme în ședință, întrucât sunt de părere că, luând în considerare atât afirmațiile din numărul din 20 martie al publicației Sunday Times îndreptate împotriva raportorului, dl Zoran Thaler, cel care a înaintat inițial textul supus votului la data de 16 martie în Comisia pentru afaceri externe, înaintea dezvăluirilor făcute împotriva sa, și cel care ar putea să se bucure de prezumția de nevinovăție, cât și faptul că un nou raportor a fost desemnat, această propunere de rezoluție nu se bucură de o prezumție de credibilitate. După părerea mea, din perspectiva integrității și credibilității acestui Parlament, ar fi o greșeală să votăm asupra acestei propuneri înainte ca rezultatele anchetei să fie făcute publice după deschiderea procedurii de conciliere.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0256/2011 (Situația din Republica Côte d’Ivoire)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Sunt în favoarea acestei rezoluții, întrucât trebuie să se pună capăt rapid situației de criză din Republica Côte d’Ivoire, deoarece aceasta a provocat deja un număr mare de decese. Comunitatea internațională recunoaște victoria democratică a dlui Ouattara și trebui acum să își intensifice din nou eforturile pentru a-l ajuta să preia puterea într-o manieră pașnică. Deoarece aceasta este o situație gravă, care nu numai că amenință alegerile legitime de natură electorală ale poporului, dar are și repercusiuni asupra încălcării drepturilor omului, UE trebuie să acționeze într-o modalitate diplomatică, prin intermediul tuturor mecanismelor pe care le are la dispoziție, astfel încât să ajute la normalizarea situației și, cel mai important, să prevină decese suplimentare.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, întrucât, în ultimele patru luni, Republica Côte d’Ivoire a intrat într-o criză politică profundă, cauzată de refuzul președintelui în exercițiu, Laurent Gbagbo, de a ceda puterea președintelui legitim, Alassane Ouattara, în pofida faptului că acesta din urmă a câștigat scrutinul prezidențial din noiembrie 2010 și a fost recunoscut ca învingător de către comunitatea internațională, în urma validării rezultatelor alegerilor de către Organizația Națiunilor Unite. Conform surselor ONU, din decembrie 2010, în Republica Côte d’Ivoire s-au pierdut sute de vieți omenești, iar numărul exact al victimelor este foarte probabil mai mare, întrucât violența care se desfășoară în interiorul țării nu este întotdeauna relatată în presă. Atacurile sunt direcționate în mod intenționat împotriva forțelor de menținere a păcii și instituțiilor ONU. Sunt de acord cu necesitatea unei acțiuni politice internaționale rapide pentru a aborda situația umanitară din Republica Côte d’Ivoire și a preveni o nouă criză a migrației în regiune. Comisia și statele membre trebuie să își coordoneze eforturile cu alți donatori internaționali, pentru a răspunde necesităților urgente ale populației din Republica Côte d’Ivoire și din țările vecine. Sprijin atât sancțiunile impuse de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, Uniunea Africană și Consiliul Uniunii Europene, care includ interdicția de acordare a vizelor și înghețarea bunurilor tuturor persoanelor și entităților care se opun autorității președintelui legitim, cât și faptul că aceste sancțiuni vor fi în vigoare până la întoarcerea la putere a autorităților legitime.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris.(PT) Condamn cu hotărâre tentativele fostului președinte Gbagbo și ale celor care îl susțin de a nesocoti prin violență voința exprimată de oamenii din Republica Côte d’Ivoire și doresc să mă alătur cererii adresate dlui Gbagbo de a pleca de la putere imediat. Este regretabil că oamenii din Republica Côte d’Ivoire au fost obligați să plătească un preț atât de mare pentru a asigura respectarea voinței lor democratice, pe care și-au exprimat-o în cadrul alegerilor prezidențiale din noiembrie 2010. Aș dori să-mi exprim sprijinul meu deplin pentru îndeplinirea de către președintele Ouattara, guvernul său și poporul din Republica Côte d’Ivoire a misiunii de reconciliere, redresare și dezvoltare durabilă. Doresc să solicit deschiderea negocierilor pentru restabilirea păcii, stabilității și securității țării în cadrul misiunii dificile de a promova reunificarea națională.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris. (PT) Am votat în favoarea rezoluției referitoare la situația din Republica Côte d’Ivoire, condamnând tentativele violente ale fostului președinte, dl Gbagbo, de a uzurpa puterea și subliniind necesitatea ca acesta să părăsească puterea imediat în favoarea președintelui ales în mod democratic, dl Ouattara, astfel încât să se restabilească pacea și democrația în țară.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) În ciuda viziunii grandioase a lui Félix Houphouët-Boigny, Republica Côte d’Ivoire este astăzi o țară dezbinată de conflictul dintre dl Gbagbo și dl Ouattara, care amenință să continue la nesfârșit. Oamenii din Republica Côte d’Ivoire au privit cu îngrijorare și frică înaintarea militară a grupărilor respective, temându-se de colapsul securității și de creșterea destabilizării țării. Republica Côte d’Ivoire este încă un exemplu al pericolului pe care îl reprezintă conducerile dictatoriale care continuă în timp și care, odată cu căderea lor, lasă în urmă un vid instituțional și o lipsă a practicii democratice și a exercitării libertăților.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris.(PT) Conform exemplului pe care l-a dat pe tot parcursul existenței sale, Uniunea Europeană are datoria istorică de a se exprima împotriva tuturor încălcărilor drepturilor omului și de a încuraja respectarea dreptului popoarelor la autodeterminare, atât prin denunțarea acestora, cât și prin programe de dezvoltare. Am asistat de curând la o creștere a violenței și a masacrelor confirmate în Republica Côte d’Ivoire, unde procesul de democratizare nu este acceptat de toți cetățenii acesteia. Parlamentul a adoptat câteva rezoluții referitoare la situația politică din această țară, în special cea din 16 decembrie 2010. Alte instituții ale UE și instituții internaționale, cum sunt Consiliul de Securitate al ONU și Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane (ECOWAS) au condamnat încălcările drepturilor omului în această țară, produse ca urmare a refuzului președintelui înlăturat, dl Gbagbo, de a accepta rezultatul alegerilor care a fost confirmat de către ONU, fapt care a condus la declanșarea unui val de violență în țară, având drept consecințe sute de decese și aproape un milion de refugiați. De aceea, sunt de acord cu măsurile prezentate aici și votez în favoarea acestei propuneri, întrucât consider că Parlamentul ar trebui să pledeze pentru o politică externă bazată pe valori și nu numai pe interese economice.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. (PT) Noi nu am votat pentru această rezoluție și suntem în continuare îngrijorați în legătură cu situația de război din Republica Côte d’Ivoire, cu paralizia economică a țării și nivelurile ridicate de violență, care îi afectează pe oameni și care s-au transformat într-o criză umanitară.

Noi știm că există motive vechi care au condus la situația gravă din această țară, în special sărăcia și inegalitatea socială, care au fost atât moștenirea fostului colonialism, cât și a planurilor de ajustare structurală impuse timp de mulți ani de către FMI.

Aceste ultime patru luni de mizerie de după alegeri au arătat cât este de regretabil faptul că, pentru a găsi o soluție politică pașnică la această criză, comunitatea internațională, inclusiv UE, nu a utilizat suficient canalele diplomatice. Rolul Franței este îndeosebi nefericit, întrucât a preferat intervenția militară în locul utilizării canalelor diplomatice.

În consecință, noi insistăm ca toate părțile să pună capăt războiului și violenței și-i solicităm UE să acționeze în consecință.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris.(FR) Această rezoluție este o lecție demonstrativă de rea credință. Aceasta reușește performanța uluitoare de a nu vorbi niciodată reprobator despre campania dlui Ouattara, ale cărei atrocități sunt verificate pe teren de Organizația Națiunilor Unite din perspectiva amplorii acestora. Cu toate acestea, este adevărat că dl Ouattara, un musulman de origine non-ivoriană, pregătit la FMI în Washington, nu poate decât să vă obțină sprijinul. Rezoluția laudă activitatea Operațiunii Organizației Națiunilor Unite în Republica Côte d’Ivoire (UNOCI), deși chiar ONU s-a văzut obligată să ceară asistență Franței pentru salvarea misiunii sale și în special pentru asigurarea protecției cetățenilor străini.

Aceasta nu este decât o frumoasă demonstrație de eficacitate și utilitate! În ceea ce privește atenția pe care o acordați pentru a vă asigura că rezultatul alegerilor este respectat, ar fi bine ca aceeași atenție susținută să o acordați atunci când națiunile europene resping tratatele pe care le propuneți acestora. Într-adevăr, susțineți doar rezultatele care vă convin. O astfel de abordare în alb și negru, atât de mărginită, nu poate fi sprijinită, astfel cum nu poate fi sprijinită nicio rezoluție care beneficiază de o informare mai slabă decât articolele de presă europene, pe care pare să se bazeze aceasta.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document întrucât, în ultimele patru luni, Republica Côte d’Ivoire a intrat într-o criză politică profundă, cauzată de refuzul președintelui în exercițiu, Laurent Gbagbo, de a ceda puterea președintelui legitim, Alassane Ouattara, în pofida faptului că acesta din urmă a câștigat scrutinul prezidențial din noiembrie 2010 și a fost recunoscut ca învingător de către comunitatea internațională, în urma validării rezultatelor alegerilor de către Organizația Națiunilor Unite. Toate eforturile diplomatice de a găsi o soluție pașnică la impasul politic de după alegeri, inclusiv cele ale Uniunii Africane, Comunității Economice a Statelor Vest-Africane și ale președintelui Africii de Sud, nu au fost încununate de succes. De la mijlocul lui februarie, luptele s-au intensificat atât în capitală, cât și în vestul țării, fiind însoțite de relatări alarmante referitoare la folosirea tot mai frecventă a artileriei grele împotriva civililor. În Republica Côte d’Ivoire au fost comise atrocități, inclusiv cazuri de violență sexuală, dispariții forțate, execuții extrajudiciare și folosirea excesivă și haotică a forței împotriva civililor, fapte care constituie crime împotriva umanității. Prin urmare, Parlamentul solicită președintelui Ouattara să faciliteze pacea și reconcilierea națională.

 
  
MPphoto
 
 

  Giovanni La Via (PPE), în scris.(IT) Criza politică și instituțională gravă, care a lovit de câteva luni Republica Côte d’Ivoire, a dat naștere unui val de violență care pare să nu aibă niciun sfârșit. Condamn cu fermitate tentativa fostului președinte Gbagbo de a răsturna în mod violent rezultatul legitim al alegerilor, la care acesta a fost învins de Alassane Ouattara. De câteva luni deja, Republica Côte d’Ivoire este scena unui război de gherilă urbană între suporterii fostului președinte și popor. Cred că tocmai în astfel de situații, în care drepturile fundamentale ale omului și esența idealului democrației sunt grav amenințate, Europa trebuie să-și facă auzită vocea cu putere și claritate, condamnând astfel de acte și arătându-și dezaprobarea vehementă și indignarea.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Salut această rezoluție care solicită tuturor forțelor politice din Republica Côte d’Ivoire să respecte voința poporului, exprimată liber prin rezultatul alegerilor prezidențiale din 28 noiembrie 2010, care a fost anunțat de Comisia electorală independentă și atestat de reprezentantul special al Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite și care l-a recunoscut pe Alassane Dramane Ouattara ca președinte ales al Republicii Côte d’Ivoire. Rezoluția cere tuturor partidelor din această țară să se abțină de la toate formele de coerciție ilegală și de încălcare a drepturilor omului, să prevină apariția unor astfel de situații și să protejeze civilii împotriva acestora.

De asemenea, rezoluția condamnă în termenii cei mai categorici tentativele fostului președinte Gbagbo și ale suporterilor săi de a uzurpa voința poporului din Republica Côte d’Ivoire prin instigarea la violență și subminarea integrității procesului electoral. În această privință, aceasta subliniază faptul că rezultatele alegerilor democratice trebuie să fie respectate pe deplin de către toți participanții, inclusiv de candidații învinși, și subliniază că eșecul de a aproba aceste rezultate ar pune în continuare în pericol pacea și stabilitatea din Republica Côte d’Ivoire.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Melo (PPE), în scris. (PT) Respectul pentru democrație este un principiu inalienabil al UE. În consecință, trebuie să condamnăm categoric evenimentele din Republica Côte d’Ivoire. Folosirea violenței împotriva civililor în Republica Côte d’Ivoire de către dl Gbagbo după pierderea alegerilor este inacceptabilă, iar acesta trebuie să demisioneze și să predea imediat puterea. Cei care sunt vinovați nu trebuie să scape nepedepsiți și trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a îi identifica și pune sub acuzare, la nivel internațional dacă va fi necesar, pentru crime împotriva populației civile, prin intermediul UE, care va putea oferi sprijinul necesar pentru investigații.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris. (DE) În urma rezultatului alegerilor din Republica Côte d’Ivoire, președintele Gbagbo – care a fost înlăturat prin vot democratic – nu a fost pregătit să accepte îndepărtarea sa din funcție. Nici tentativele de negociere, nici critica internațională nu au avut succes, rezultatul fiind o criză care a implicat conflicte violente. Este important să se mențină presiunea internațională, de exemplu, prin condamnarea în cei mai categorici termeni cu putință a încălcărilor drepturilor omului și a crimelor împotriva dreptului umanitar și prin impunerea de sancțiuni.

Eforturile de a oferi asistență în cazurile civililor răpiți, printre care se află și cetățeni ai UE, sunt importante într-o măsură egală. Cu toate acestea, rezoluția se referă doar la atrocitățile comise de trupele președintelui Gbagbo, care a fost înfrânt, și nu la acuzațiile aduse trupelor noului președinte ales Ouattara. Atunci când este vorba despre acte de violență, nu ar trebui să se facă nicio diferență în privința celui care le-a comis.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris. (DE) Încălcările grave ale drepturilor omului și actele de violență comise de președintele învins, Gbagbo, trebuie să fie condamnate de UE în cei mai categorici termeni. Dacă dreptul umanitar continuă să fie încălcat, trebuie impuse sancțiuni specifice. Cu toate acestea, este la fel de important să fie pedepsite crimele violente comise de ambele părți, cu alte cuvinte, și cele de care a fost acuzat noul președinte Ouattara. Pentru victimele atacurilor violente are puțină importanță cine a ordonat violența. Din acest punct de vedere, consider că rezoluția este prea părtinitoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris.(PT) Având în vedere criza politică, cu consecințele sociale grave cu care se confruntă țara, salut angajamentul luat de UE și exprimat de dna comisar Georgieva de a ajuta la rezolvarea crizei umanitare.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Votez pentru. Îmi alătur glasul acelora care: 1. regretă faptul că impasul politic de după alegeri nu a fost rezolvat în mod pașnic și că toate eforturile făcute în acest scop nu au fost încununate de succes; 2. condamnă pierderea tragică de vieți omenești și proprietăți în violența de după alegeri și solicită dlor Gbagbo și Ouattara să asigure respectarea drepturilor omului și a principiilor statului de drept; și 3. solicită dlui Gbagbo și dlui Ouattara să își asume responsabilitatea în vederea prevenirii în țară a oricărei violențe și răzbunări ulterioare luptei și să își demonstreze angajamentul față de tranziția democratică pașnică.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) În ultimele patru luni, Republica Côte d’Ivoire s-a afundat într-o criză politică adâncă. Refuzul fostului președinte, Laurent Gbagbo, de a ceda puterea lui Alassane Ouattara, învingătorul din alegerile prezidențiale din noiembrie 2010, a explodat într-o spirală a violenței în întreaga țară, care nu dă niciun semn de oprire. Luptele s-au intensificat de la mijlocul lui februarie, atât în capitală, cât și în partea vestică a țării, și continuă să ne parvină știri alarmante despre folosirea și mai frecventă a artileriei grele împotriva civililor. Până acum, eforturile diplomatice ale comunității internaționale nu s-au soldat cu niciun rezultat, în pofida validării rezultatului alegerilor de către Organizația Națiunilor Unite. A venit momentul să condamnăm tentativele fostului președinte Gbagbo și a suporterilor săi de a submina în mod violent dorința poporului din Republica Côte d’Ivoire. Laurent Gbagbo trebuie să demisioneze imediat și să cedeze puterea lui Alassane Ouattara, președintele ales în mod legitim.

 
  
MPphoto
 
 

  Michèle Striffler (PPE), în scris.(FR) Republica Côte d’Ivoire a fost aruncată timp de patru luni într-o criză politică gravă, cauzată de refuzul fostului președinte, Laurent Gbagbo, de a transfera puterea președintelui legitim, Alassane Ouattara. Această situație are consecințe umanitare deosebit de dezastruoase. Violența de după alegeri a generat strămutarea pe plan intern și refugierea a mai mult de un milion de persoane. Mai mult, acest flux masiv de refugiați poate reaprinde tensiunile evidente care există în regiune. Așadar, această criză riscă să continue. Salutând decizia Comisiei de a-și mări de cinci ori asistența umanitară, ridicând asistența europeană la 30 de milioane de euro, este esențial pentru Uniunea Europeană să facă tot ceea ce poate pentru a ajuta cele mai vulnerabile grupuri de populație și pentru a monitoriza nevoile lor schimbătoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Vlasto (PPE), în scris.(FR) Am fost nerăbdătoare să sprijin această rezoluție care condamnă cu claritate atrocitățile comise împotriva populației civile de milițiile loiale fostului președinte al Republicii Côte d’Ivoire, Laurent Gbagbo. Încetarea conflictului prin mijloace democratice ar fi fost preferabilă, însă nivelul de violență atins în Abidjan și atitudinea intransigentă și autodistructivă a președintelui destituit au necesitat intervenția ONU pentru a proteja civilii și a-l ajuta pe președintele legitim, Alassane Ouattara, să își preia puterea. Prin urmare, această rezoluție sprijină intervenția forțelor franceze sub controlul ONU, care contribuie atât la punerea în aplicare a legii și a rezultatului alegerilor, cât și la protejarea vieții civililor și cetățenilor europeni. După restabilirea statului de drept, autoritățile legitime din Republica Côte d’Ivoire, cu sprijinul comunității internaționale, vor trebui să se asigure că Laurent Gbagbo, candidatul învins în alegerile prezidențiale recente, împreună cu toți funcționarii suspectați de încălcări ale drepturilor omului, sunt judecați pentru acțiunile lor. În final, consider că UE trebuie să continue să își onoreze angajamentul de a-i oferi sprijin Republicii Côte d’Ivoire pe termen lung, pentru a ajuta la reconcilierea națională și la reconstrucția și stabilizarea țării.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0198/2011 (Revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea estică)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Votez pentru acest raport, întrucât are obiective importante, cum sunt liberalizarea vizelor, acordurile de liber schimb, contactele cu societatea civilă și neutilizarea forței în ceea ce privește implicarea UE în conflicte, ca și autodeterminarea și integritatea teritorială.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris.(LT) De când a fost lansată în 2004, politica europeană de vecinătate (PEV) a condus la consolidarea relațiilor cu țările partenere. Parteneriatul estic este un cadru politic semnificativ pentru aprofundarea relațiilor cu țările partenere, bazat pe principiile asumării și responsabilității comune. Prioritățile Parteneriatului estic includ dezvoltarea democrației, buna guvernanță și stabilitatea, integrarea economică și convergența cu politicile UE, în special cu privire la mediu, schimbările climatice și securitatea energetică. Punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate se confruntă cu câteva obstacole, de prin urmare, revizuirea PEV trebuie să includă priorități clare de acțiune, o evaluare comparativă clară și o diferențiere bazată pe performanță. PEV trebuie să continue să se bazeze pe principiile democrației, statului de drept, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale și trebuie să sprijine reformele politice, sociale și economice ale celor mai apropiați dintre partenerii noștri.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat pentru inițiativa Comisiei și a Consiliului de a revizui Politica Europeană de Vecinătate, pentru dimensiunea estică. Această politică a dat rezultate datorită flexibilității sale, iar acum trebuie să se adapteze noilor realități din regiunea Europei. Tocmai de aceea este necesară o mai bună ajustare la specificul fiecărei țări incluse în program. Consider că nu situarea geografică ci angajamentul statelor partenere, ar trebui sa aibă cel mai important rol. Însă oamenii sunt în centrul reformelor unui stat. Estul și sudul trebuie să aibă aceleași șanse, fiind necesară o reechilibrare a Politicii de Vecinătate. Fostele state sovietice au în egală măsură nevoie de cooperarea cu UE, fapt susținut și de Joe Biden cu ocazia vizitei sale recente la Chișinău. Precizez că Republica Moldova este liderul reformelor în cadrul Parteneriatului Estic.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris.(LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece revizuirea dimensiunii estice a politicii europene de vecinătate include obiective majore, cum sunt procesele democratice, buna guvernanță și stabilitatea, integrarea economică, mediul, schimbările climatice și securitatea energetică. Parlamentul European consideră că combaterea corupției, în special a celei din cadrul poliției și sistemului judiciar, ar trebui să fie o prioritate principală pentru UE în dezvoltarea relațiilor sale cu partenerii estici. În plus, este necesar să se intensifice eforturile de combatere a rețelelor internaționale de crimă organizată și să se intensifice cooperarea polițienească și judiciară cu agențiile competente ale UE. Este foarte important ca organizațiile societății civile să-și desfășoare activitatea în mod activ, în special în domeniul drepturilor omului, promovând procesele democratice și asigurând libertatea mijloacelor de informare în masă. Doresc să subliniez importanța libertății de expresie și a unor mijloace libere și independente de informare în masă, inclusiv Internetul, pentru dezvoltarea democrațiilor. De asemenea, aș dori să subliniez importanța sindicatelor și a dialogului social ca parte a dezvoltării democratice a partenerilor estici.

 
  
MPphoto
 
 

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE), în scris. − Rapoartele Comisiei cu privire la PEV oferă o imagine a beneficiilor reale ale politicii de bună vecinătate dar și a provocărilor. Este necesară o revizuire a PEV și o abordare diferită a felului în care Uniunea răspunde progreselor făcute de țările vecine în ceea ce privește reformele socio-economice prin acordarea de sprijin financiar și politic și prin adaptarea la nevoile specifice ale fiecărei țări. Parteneriatul estic oferă un cadru politic pentru consolidarea relațiilor dintre UE și vecinii săi de la est și a continuării reformelor socio-economice în țările partenere. Este necesară o evaluare a progreselor înregistrate de fiecare țară printr-o analiză comparativă bazată pe criterii prestabilite dar nu fără a lua în calcul particularitățile fiecărei țări. „O perspectivă europeană, inclusiv articolul 49 din Tratat constituie un motor al reformelor din aceste țări”. Parlamentul trebuie să joace un rol important atât în stabilirea criteriilor de evaluare cât și în consolidarea libertății și a democrației în țările vecine partenere.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) În primul rând, doresc să îl felicit pe colegul meu deputat, dl Siwiec, pentru activitatea excelentă pe care a desfășurat-o și pentru colaborarea, sau mai bine spus, sinteza ideilor pe care am obținut-o asupra principiului general de revizuire a politicii europene de vecinătate (PEV). Pe lângă ceea ce am spus deja despre rezoluția asupra dimensiunii estice, pentru care am fost raportor, doresc să mai accentuez necesitatea ca ambele dimensiuni al PEV să favorizeze în viitor o abordare ascendentă și să subliniez faptul că doar o mai mare implicare a comunităților locale și a societății civile va asigura o eficacitate maximă a punerii în aplicare a PEV de către UE. De asemenea, mai sper că UE nu va favoriza stabilitatea pe termen scurt în defavoarea intereselor și apărării constante a opiniei publice și a libertății individuale și colective a acesteia, cu un accent deosebit asupra drepturilor femeilor, astfel cum am declarat în discursul meu. Deși sunt deosebit de mulțumit de rezultatele obținute în cadrul acestor două rapoarte, regret într-adevăr, într-o oarecare măsură, faptul că Parlamentul și Comisia nu au profitat în mod deplin de această oportunitate pentru a diferenția odată țările din PEV de la est de țările care, în mod potențial, vor deveni în cadrul PEV partenerii noștri de la sud de UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Obiectivul rezoluției referitoare la dimensiunea estică a politicii europene de vecinătate (PEV) este de a recomanda ca următoarea revizuire strategică a PEV să consolideze diferențierea între state, pe baza respectivelor aspirații și angajamente ale acestora, atunci când sunt urmate de progres real și pași concreți. Trebuie luate în considerare caracteristicile fiecărui partener, inclusiv scopurile și potențialul acestuia. Valorile europene fundamentale care includ democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, independența sistemului judiciar și combaterea corupției, sunt bazele pe care a fost stabilită PEV, iar acestea trebuie să rămână principala măsură de evaluare a rolului partenerilor estici. Libertatea presei și combaterea corupției ar trebui să constituie o prioritate pentru UE atunci când stabilește relații cu aceste țări, iar acest lucru ar trebui să se reflecte în cadrul general de dezvoltare instituțională.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Obiectivele UE sunt foarte largi și se bazează pe extinderea către țările învecinate pentru a crea o zonă vastă de liberă circulație a persoanelor și bunurilor. În aceste circumstanțe, politica europeană de vecinătate a UE (PEV) are un rol vital în strategia pentru creștere și dezvoltare a acesteia. În acest scop, au fost adoptate mai multe instrumente și rezoluții, în special Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și deciziile importante ale politicii externe și de securitate comună. În consecință, sunt mulțumit de adoptarea acestui raport și a măsurilor propuse, în particular de consolidarea finanțării și cooperării din diverse sectoare, împreună cu desfășurarea unei noi reuniuni la nivel înalt a parteneriatului estic, în a doua jumătate a anului 2011. Doresc să atrag atenția asupra necesității ca UE să-și intensifice dialogul cu organizațiile societății civile din aceste țări, consolidând comerțul liber și promovând stabilitatea, încurajând schimbul de experiență și mobilitatea dintre statele membre și aceste țări și promovând dialogul multilateral.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris.(LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece revizuirea dimensiunii estice a politicii europene de vecinătate include obiective fundamentale cum sunt democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, economia de piață, dezvoltarea durabilă și buna guvernanță. Aceasta accentuează faptul că PEV continuă să reprezinte un cadru de importanță strategică pentru aprofundarea și consolidarea relațiilor cu partenerii noștri cei mai apropiați în vederea susținerii reformelor politice, sociale și economice ale acestora și subliniază importanța menținerii principiului asumării comune în ceea ce privește conceperea și aplicarea programelor și acțiunilor. Parteneriatul estic a fost lansat drept cadru politic pentru progresul dimensiunii estice a PEV, care vizează aprofundarea și consolidarea relațiilor dintre UE și vecinii săi de la est, continuând parteneriatul politic, integrarea economică și armonizarea legislativă și sprijinind în același timp reformele socioeconomice în țările partenere. Doresc să subliniez că reformele economice trebuie să se alăture reformelor politice și că buna guvernanță poate fi obținută doar printr-un proces decizional deschis și transparent, bazat pe instituții democratice. Este deosebit de important să se încurajeze mai mult cooperarea regională în zona Mării Negre și să se consolideze politicile UE adresate regiunii Mării Negre, în special prin lansarea unei strategii complete a UE pentru Marea Neagră și prin asigurarea resurselor financiare și umane adecvate pentru punerea eficientă în aplicare a acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. – Am încurajat întotdeauna politica de vecinătate a Uniunii Europene pentru zona estică și acest lucru se poate vedea în toate activitățile mele anterioare. Susțin revizuirea politicii europene de vecinătate, în principal întrucât aceasta este necesară pentru a se contribui în mod substanțial la asigurarea unei integrări mai solide a drepturilor omului și a principiilor politice în analiza situației politice din țările terțe. Aceasta subliniază evoluțiile pozitive referitoare la drepturile omului și democratizare în unele țări partenere și unele evoluții negative în altele, în special în Belarus. Am considerat, de asemenea, important faptul că aceasta acordă o atenție deosebită mobilității studenților, cadrelor universitare, cercetătorilor și oamenilor de afaceri, asigurându-se că se pun la dispoziție resurse suficiente, consolidând și extinzând programele existente de burse. Pentru toate aceste motive, sprijin revizuirea politicii europene de vecinătate.

 
  
MPphoto
 
 

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Revizuirea politicii de vecinătate trebuie să asigure în continuare rezolvarea problemelor specifice pe care regiunile situate la frontiera Uniunii Europene le au de înfruntat. Consider că este nevoie de o capacitate administrativă semnificativă pentru a putea gestiona probleme atât de diverse. Pe lângă provocările demografice, schimbările climatice, competitivitatea economică și calitatea vieții, regiunile ce au frontiere cu state non-membre au de gestionat o serie de consecințe ale unei soluționări necorespunzătoare a unor probleme. Este cazul modului în care sunt gestionate, de exemplu, calamitățile naturale. Intervențiile în situații de urgență sunt extrem de dificile dacă vecinii nu au capacitate de reacție și nici regiunea însăși nu poate răspunde întregii situații. De aceea, am propus ca regiunile situate la frontiera UE, care au granițe cu cel puțin 2 state non-UE, să fie considerate regiuni platformă și susținute în mod corespunzător. Este nevoie ca politica de vecinătate să ia în calcul capacitatea regiunilor situate în interiorul UE, dar cu granițe externe, de a face față problemelor care sunt mult mai complexe, iar sprijinul financiar trebuie să fie pe măsură.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție și încurajez țările din regiune să coopereze mai mult între ele și să se angajeze într-un dialog consolidat și prelungit la toate nivelurile relevante privind domenii precum libertatea, securitatea și justiția și în special gestionarea frontierelor, migrația și azilul, combaterea criminalității organizate, traficului de persoane, imigrației ilegale, terorismului, spălării banilor și a traficului cu droguri, precum și cooperarea la nivel polițienesc și judiciar. Rezoluția reamintește că bunele relații de vecinătate constituie una dintre cele mai importante condiții prealabile care trebuie îndeplinite de țările PEV pentru a înregistra progrese în vederea aderării la UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris.(FR) Noua politică europeană de vecinătate care ne-a fost promisă este doar același lucru, cu câteva licăriri suplimentare de luciditate democratică. Atunci când vine vorba despre dimensiunea estică, totul este prevăzut: zonele de liber schimb, sprijinul pentru proiectele Nabucco și AGRI și subcontractarea gestionării fluxurilor migrației. Nu s-a modificat nimic. Am votat împotrivă. UE nu este un stat și nici o democrație, însă se comportă deja ca o putere imperialistă.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Inițial, cele trei țări din Caucazul de Sud au fost excluse din politica europeană de vecinătate și au fost incluse doar în raza de acțiune a politicii de vecinătate. Planurile de acțiune în vederea aprofundării relațiilor bilaterale sunt un instrument important al politicii europene de vecinătate, care sunt negociate individual pentru fiecare țară, deoarece, în practică, fiecare țară urmează propriul său drum. Regiunea Caucazului de Sud este caracterizată în special de o serie de conflicte, a căror soluție finală este considerată chiar de către experți extrem de dificilă în anumite cazuri.

În acest context, este important să clarificăm în mod repetat faptul că politica UE de vecinătate nu conduce automat la aderare (ca în cadrul procesului de extindere). Aceasta este mai degrabă preocupată de aspectele politicii de securitate și de sporirea stabilității. Acest lucru nu este exprimat în mod suficient în cadrul rezoluției, motiv pentru care nu am votat în favoarea sa.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) Politica europeană de vecinătate este un instrument de asigurare a stabilității și de promovare a structurilor pașnice și democratice, dar și unul de aprofundare a relațiilor bilaterale cu țările din jurul UE. În particular în țările din Caucazul de Sud, sunt încă multe lucruri de făcut, în special având în vedere faptul că regiunea face în mod repetat obiectul conflictelor. Politica europeană de vecinătate nu este și nu trebuie să fie o etapă preliminară a politicii de extindere. Sentimentul meu este că acest lucru nu este clarificat și de aceea nu pot sprijini această propunere.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Politica europeană de vecinătatea (PEV) s-a dovedit a fi un instrument de politică externă eficient, promovând și consolidând relațiile cu țările terțe, cu anumite beneficii tangibile. Obiectivul final al unei politici de vecinătate eficiente este de a garanta pacea. Parteneriatul estic este un cadru politic care este important pentru aprofundarea atât a relațiilor cu țările partenere, cât și a relațiilor dintre acestea, pe baza principiului îndatoririlor și responsabilităților comune. Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece mai consider și că, astfel cum se recomandă aici, consolidarea relațiilor dintre toate țările necesită o mai mare angajare comună și un progres suplimentar către buna guvernanță și standardele democratice.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris. (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții care reafirmă necesitatea de revizuire a politicii europene de vecinătate (PEV) pe baza susținerii valorilor și principiilor fundamentale ale UE și a unei implicări mai mari a societății civile și a comunităților locale și care scoate în evidență importanța dimensiunii estice a PEV ca instrument pentru consolidarea relațiilor UE cu vecinii de la est, în vederea sprijinirii reformelor economice, sociale și politice în acele țări și consolidării angajamentului acestora față de valori și principii comune, precum democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și buna guvernanță, în contextul integrării europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Votez pentru. Îmi alătur glasul celor care salută progresul înregistrat în relațiile dintre UE și țările învecinate în cadrul PEV și reafirmă valorile, principiile și angajamentele care stau la baza PEV, printre care se numără democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, economia de piață, dezvoltarea durabilă și buna guvernanță; consideră că PEV continuă să reprezinte un cadru de importanță strategică pentru aprofundarea și consolidarea relațiilor cu partenerii noștri cei mai apropiați în vederea susținerii reformelor politice, sociale și economice ale acestora și subliniază importanța menținerii principiului asumării comune în ceea ce privește conceperea și aplicarea programelor și acțiunilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) În temeiul articolului 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea trebuie să dezvolte relații privilegiate cu țările învecinate în vederea stabilirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate. Astfel cum am observat, politica europeană de vecinătate a condus într-o foarte mare măsură la o consolidare a relațiilor cu țările partenere și a adus multe beneficii tangibile binelui comun. Cu toate acestea, provocările încă există, iar atenția trebuie să se îndrepte acum asupra priorităților de acțiune, cu indicatori de referință mai eficienți, în special în ceea ce privește Parteneriatul estic. Parteneriatul cu vecinii noștri din Est reprezintă un cadru politic de mare importanță pentru bunăstarea UE, iar platforma de lucru a acestuia se concentrează asupra a patru teme: democrație, bună guvernanță, integrare economică și convergență cu politicile europene. Din nefericire, conflictele care s-au declanșat în acest moment în aceste țări subminează grav dezvoltarea lor socială, economică și politică și constituie un obstacol important pentru cooperarea și securitatea regională, astfel cum au arătat recentele revolte din Tunisia și Egipt. Mi-aș dori să văd o revizuire strategică a politicii europene de vecinătate, care se bazează pe valorile europene, care sunt împotriva regimurilor opresive și care sprijină aspirațiile democratice legitime ale popoarelor din Est.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris.(PL) De la crearea sa, politica europeană de vecinătate a adus beneficii tangibile tuturor părților implicate. Aceasta creează un cadru pentru cooperare, care are o importanță strategică pentru sprijinirea reformelor economice, sociale și politice ale celor mai apropiați parteneri ai noștri. Parteneriatul estic se concentrează asupra dezvoltării democrației, bunei guvernări și stabilității, a integrării economice și atingerii unor relații mai strânse cu politica UE. De la crearea PEV, în multe țări partenere, progresul a fost notabil în domeniile drepturilor omului, democratizării vieții publice și în cel al reformelor economice. Doar Belarus participă într-o măsură limitată la cooperarea cu UE, iar participarea în continuare a acestei țări la PEV trebuie condiționată de bunăvoința sa de a respecta principiile fundamentale ale democrației și libertății.

Trebuie acordată atenție combaterii corupției, legii electorale și modului de desfășurare a alegerilor, astfel încât acestea să fie în conformitate cu standardele dreptului internațional. Sprijinul pentru Adunarea Parlamentară EURONEST trebuie să fie exprimat prin scoaterea în evidență a rolului acesteia în consolidarea democrației și dezvoltarea cooperării cu țările Parteneriatului estic.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Sonik (PPE), în scris.(PL) Rezoluția Parlamentului European referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate trebuie să facă față provocărilor care au apărut în ultimele luni în vecinătatea noastră, atât în cadrul dimensiunii estice, cât și în cel al dimensiunii sudice. Aceste evenimente au demonstrat inadecvarea implicării actuale a UE în zona de vecinătate. Este necesară schimbarea de paradigmă propusă de Parlamentul European în cadrul politicii UE, de la prioritatea acordată stabilității la cea acordată democratizării și drepturilor omului. Nu mai trebuie să se pretindă că menținerea status quo-ului, adică menținerea regimurilor autoritare, este mai bună pentru Europa și securitatea acesteia. A venit timpul să fim solidari cu vecinii noștri.

În pofida diferențelor, multe țări din vecinătate au caracteristici comune: libertatea limitată sau inexistența acesteia, inexistența succesului de modernizare. Alocarea unor fonduri suplimentare generoase pentru construirea unei vecinătăți stabile a UE pare de neevitat. De aceea, PEV trebuie să continue să fie fundamentată pe principiile condiționalității, cooperării bilaterale și multilaterale și trebuie să fie extinsă prin urmărirea integrării instituționale, liberalizării regimului vizelor, deschiderii pieței europene și sprijinirii societății civile. Merită să ne reamintim de poziția Poloniei, avocatul extinderilor succesive ale UE, care acum doi ani, a solicitat statelor membre, în parteneriat cu Suedia, să consolideze dimensiunea estică a PEV sub forma inițiativei Parteneriatului estic.

În fața evenimentelor actuale, rolul Poloniei capătă o semnificație simbolică. Polonia, care are o experiență istorică în transformarea sistemului său politic și economic, ar putea servi drept un bun ghid și model atât pentru vecinii estici, cât și pentru cei sudici ai UE, în cadrul politicii actuale.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. (PT) Politica europeană de vecinătate (PEV) s-a dovedit a fi un instrument fundamental al politicii externe a UE, favorizând relații mai strânse între țările partenere și oferind beneficii ambelor părți. Amendamentele rezultate ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona sunt menite să dea o mai mare coerență, eficiență și legitimitate dimensiunii externe a UE. Cu toate acestea, este vital să trecem în revistă și să arătăm greșelile trecutului. Revizuirea PEV și a Parteneriatului estic trebuie să stabilească prioritățile pentru acțiunea specifică a fiecărui partener, împreună cu indicatorii și diferențierea bazată pe performanța și rezultatele obținute. O abordare ascendentă, cu sprijinirea societății civile și a proceselor de democratizare, este o condiție prealabilă a durabilității și creșterii pe termen lung.

Pentru a aborda problemele socioeconomice ale regiunii, este necesară o concentrare mai mare asupra învățământului, cercetării și mobilității. În final, aș dori să subliniez sprijinul pe care UE l-a acordat societății civile din Belarus pentru consolidarea reformelor democratice și sociale, astfel încât să facă posibilă participarea sa în cadrul PEV și în alte politici sectoriale.

 
  
  

Propunere de rezoluție B7-0199/2011 (Revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Mă declar în favoarea afirmațiilor prin care ne asumăm angajamentul de a lua în considerare noile evoluții, greșelile din trecut, precum și acordarea de sprijin pentru transformarea democratică, alături de reformele economice și sociale din regiune, combaterea corupției și promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cel mai important este să se dezvolte o dimensiune multilaterală și să se creeze sinergii între dimensiunile bilaterale și multilaterale ale acestui parteneriat, inclusiv revitalizarea Uniunii pentru Mediterana (UpM) și consolidarea rolului sindicatelor în cadrul populației civile. De asemenea, este important să se atragă atenția asupra necesității de a majora fondurile alocate acestei politici, precum și de a utiliza aceste fonduri într-un mod mai eficient.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Baudis (PPE), în scris.(FR) Este necesar să regândim politica noastră privind țările sud-mediteraneene. Politica europeană de vecinătate avea menirea de a promova valorile democratice și drepturile omului, însă evenimentele care au avut loc în țările sud-mediteraneene la începutul acestui an au indicat faptul că am eșuat din acest punct de vedere. Într-adevăr, cooperarea în domenii cum sunt educația și modernizarea economiei a dat roade. Însă nu putem să afirmăm acest lucru în ceea ce privește buna guvernanță, reforma din sistemul judiciar și democrația, deși acestea sunt totuși obiectivele principale ale politicii europene de vecinătate. Acest text are meritul de a fi propus soluții pentru a regândi în mod radical această politică. Sper să servească drept sursă de inspirație pentru Comisia Europeană și Consiliu.

 
  
MPphoto
 
 

  Mário David (PPE), în scris. (PT) Astăzi, în dezbaterea în plen de la Strasbourg, s-au adus amendamente strategice importante politicii europene de vecinătate (PEV). S-a demonstrat astfel faptul că Europa poate să fie proactivă dacă dorește acest lucru, precum și că poate să rămână unită în jurul unui ideal. Astăzi am demonstrat încă o dată acest lucru. Așadar, sunt bucuros să văd asta, într-o rezoluție pentru care am avut onoarea să fiu raportor. Am fost, într-adevăr, bucuros că dl comisar Füle a considerat binevenite aproape toate propunerile noastre, fapt pe care l-a putut observa întregul Parlament în timpul dezbaterii care a precedat votul. Doresc pe această cale să provoc Comisia să dea dovadă de ambiția necesară cu ocazia procesului de revizuire din 10 mai, cu o politică de vecinătate particularizată pentru fiecare stat în parte, cu indicatori clari de referință și o analiză atentă. Astfel se vor crea condițiile necesare pentru un viitor spațiu economic mediteranean care să includă și noile democrații din sud și sper că atmosfera favorabilă și cooperarea care au caracterizat eforturile desfășurate în acest sens vor avea ca rezultat o implicare permanentă a Parlamentului în planificarea și evaluarea acestei politici. Consider că este absolut vital ca UE să favorizeze pe viitor o abordare ascendentă a politicii sale de vecinătate, din motivele descrise în această rezoluție.

 
  
MPphoto
 
 

  Diane Dodds (NI), în scris. – Am votat împotriva acestei propuneri. În vreme ce este esențial să încurajăm pacea și democrația în Mediterana, este cât se poate de clar că strategia din spatele politicii europene de vecinătate a eșuat până acum. Această politică îi costă pe contribuabilii din regiune un miliard și jumătate de euro anual, însă rezultatele au întârziat să apară. Ne confruntăm în prezent cu o criză a refugiaților în această zonă și multe regimuri se întorc împotriva propriilor cetățeni. Nu am nicio îndoială că ni se va cere în curând să aprobăm alocarea de fonduri suplimentare. În lipsa unor obiective clare și a unui program de lucru, această politică încâlcită va continua să nu îndeplinească necesitățile persoanelor celor mai vulnerabile din regiune. Este la fel de clar că Înaltul Reprezentant nu a coordonat în mod eficace răspunsul la situația umanitară și de securitate care persistă.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris. (PT) Evenimentele recente din regiunea mediteraneană sudică, începând cu cele din Tunisia din decembrie 2010, au urgentat revizuirea politicii europene de vecinătate (PEV). Este necesar ca Parlamentul să monitorizeze procesele de tranziție democratică din țările sud-mediteraneene și, împreună cu celelalte instituții europene, să sprijine această tranziție într-un mod cât mai rapid și mai pașnic cu putință, oferind un sprijin important prin instrumentele de care dispune și care au scopul de a promova reformele politice, economice și sociale. Consolidarea democrației, a statului de drept, a bunei guvernanțe, a combaterii corupției și a respectului pentru drepturile omului și libertățile fundamentale reprezintă elemente esențiale ale dialogului politic dintre UE și vecinii săi de la sud. Din perspectiva acestor evenimente, Uniunea pentru Mediterana merită să fie revitalizată și trebuie să fie consolidată în vederea unei dimensiuni sudice a PEV.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Sunt mulțumit de calitatea aceste rezoluții și de adoptarea sa și doresc să îi adresez felicitări colegului meu, dl David. Obiectivele UE sunt foarte cuprinzătoare și se bazează pe o extindere în țările învecinate pentru a crea un spațiu vast pentru libera circulație a persoanelor și a mărfurilor. În aceste circumstanțe, Politica europeană de vecinătate (PEV) a UE joacă un rol vital în ceea ce privește strategia pentru dezvoltare și creștere a UE. În acest sens, s-au adoptat mai multe instrumente și rezoluții, printre care Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și alegerile cruciale din sfera politicii externe și de securitate comune. Cu toate acestea, revizuirea PEV are acum o importanță sporită în contextul evenimentelor din sudul și estul Mediteranei. UE trebuie să tragă învățăminte din evenimentele din sud, în special din Tunisia și Egipt, și să își revizuiască politica de susținere a democrației și a drepturilor omului pentru a crea un mecanism de punere în aplicare ale clauzelor referitoare la drepturile omului în toate acordurile cu țări terțe. Revizuirea PEV trebuie să acorde prioritate criteriilor privind independența sistemului judiciar, respectarea libertăților fundamentale, pluralismul și libertatea presei, precum și combaterea corupției.

 
  
MPphoto
 
 

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris.(IT) În lumina evenimentelor recente din bazinul Mediteranei și a consecințelor directe și indirecte ale acestora asupra țărilor europene, este necesar să întreprindem o revizuire accelerată și amănunțită a politicii europene de vecinătate. Noua strategie a Europei trebuie să se bazeze pe o redefinire a resurselor disponibile pentru regiunea mediteraneană, să prevadă o creștere a angajamentelor de natură financiară pentru a facilita reforma politică, economică și socială din țările din regiune și să solicite resurse în domeniul imigrației. Mai mult decât atât, în ceea ce privește schimbările fundamentale care afectează vecinii noștri din sud, consider că a sosit momentul pentru o nouă abordare europeană, care să aibă drept scop nu numai apărarea democrației, ci și adoptarea de măsuri concrete pentru a reduce presiunile exercitate de migrație și a garanta securitatea aprovizionării cu energie. În acest context, este esențial să se pună bazele, cât mai curând cu putință, ale unui parteneriat nou și consolidat cu țările cu care ne învecinăm la sud: un parteneriat menit să promoveze stabilitatea, dezvoltarea economică și tranziția democratică în zonă. Având în vedere aceste lucruri, cred că Uniunea Europeană trebuie să joace un rol determinant în contextul geopolitic din regiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece evidențiază importanța constituirii unui grup operativ, care să implice și Parlamentul, ca răspuns la cererile de monitorizare a proceselor de tranziție democratică formulate de actorii care depun eforturi în favoarea schimbărilor democratice, în special a celor care privesc organizarea de alegeri libere și democratice și consolidarea instituțională, inclusiv a unui sistem judiciar independent. De asemenea, invită UE să sprijine ferm procesul reformelor politice și economice în regiune, prin utilizarea tuturor instrumentelor existente în cadrul PEV și, ori de câte ori este necesar, prin adoptarea unora noi, cu scopul de a contribui în cel mai eficient mod la procesul de tranziție democratică, cu accent pe respectarea libertăților fundamentale, pe buna guvernanță, pe independența sistemului judiciar și pe combaterea corupției, răspunzând astfel nevoilor și așteptărilor populației vecinilor noștri de la sud. Este necesar să ne asigurăm că furnizăm o asistență mai bine direcționată, orientată în mod special către societatea civilă și comunitățile locale, pentru a urma abordarea ascendentă. Cu toate acestea, orice majorare a fondurilor alocate trebuie să se bazeze pe o evaluare exactă a nevoilor și să fie în concordanță cu o creștere a eficacității programelor puse în aplicare, fiind necesar ca acestea din urmă să fie adaptate în mod corespunzător și clasificate în funcție de prioritate, în conformitate cu cerințele din fiecare țară beneficiară.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestei rezoluții care ne reamintește, în lumina actualelor evenimente din sudul Mediteranei, în special din Tunisia și Egipt, de eșecul PEV în ceea ce privește promovarea și protejarea drepturilor omului în țări terțe; solicită UE să tragă învățăminte din acele evenimente și să-și revizuiască politica de susținere a democrației și a drepturilor omului pentru a crea un mecanism pentru punerea în aplicare a clauzei referitoare la drepturile omului în toate acordurile cu țări terțe; insistă asupra faptului că PEV trebuie să acorde prioritate criteriilor legate de independența puterii judecătorești, de respectarea libertăților fundamentale, a pluralismului și a libertății presei, precum și de combaterea corupției; solicită o mai bună coordonare cu celelalte politici ale Uniunii referitoare la aceste țări.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris.(FR) Noua politică europeană de vecinătate care ne-a fost promisă este o continuare a celei vechi, la care s-au adăugat câteva considerente necesare de natură democratică. În rest, se prevede ca acordurile negociate cu dictaturile să continue: zonele de liber schimb, externalizarea „gestionării fluxurilor de migrație”, securitatea energetică a UE - toate se regăsesc aici. Uniunii Europene nu îi pasă deloc de democrațiile tinere. Am votat împotrivă.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Timp de câțiva ani, politica de vecinătate a UE a vizat liberalizarea economică, în speranța că se vor obține astfel efecte secundare pozitive de natură politică. Dinamismul reformelor economice a fost mult timp subminat de regimuri totalitare prin intermediul unei represiuni sporite din partea statului. Este discutabil dacă politica europeană de vecinătate poate într-adevăr să contribuie la o mai mare stabilitate în contextul agravării evenimentelor din Libia.

În țările Magrebului, se pare că speranțele referitoare la Procesul de la Barcelona se pot împlini parțial, cu toate că vor exista efecte secundare pe care UE nu le-a anticipat și pentru care nu a fost pregătită - deși acestea sunt asociate de obicei cu procese de transformare. Procesul de la Barcelona în sine este un lucru bun și am luat și acest lucru în considerare când am votat.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. (PT) Politica europeană de vecinătate (PEV) s-a dovedit a fi un instrument eficient al politicii externe. Prin intermediul delegațiilor interparlamentare și al Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana, Parlamentul trebuie să își asume responsabilitatea de a promova ideea că stabilitatea și prosperitatea Europei sunt strâns legate de guvernanța democratică și progresul economic și social din cadrul țărilor cu care ne învecinăm la sud, precum și pe cea de a promova dialogul politic, libertatea reală, reforma democratică și statul de drept în țările învecinate partenere. Din aceste motive, care au fost expuse în rezoluție, am votat în favoarea acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  Paulo Rangel (PPE), în scris.(PT) Protestele recente din mai multe țări din vecinătatea sudică a UE, în special din Tunisia, Egipt și Libia, au indicat în mod clar necesitatea ca UE să își modifice politica de vecinătate, furnizând instrumente mai ambițioase și mai puternice, care să îi permită să încurajeze și să sprijine reformele politice, economice și sociale de care este nevoie. Prin urmare, este vital ca revizuirea politicii europene de vecinătate (PEV) să reflecte aceste progrese și să permită furnizarea unui răspuns adecvat la provocările apărute, punându-se accentul pe apărarea fermă a valorilor democratice și a drepturilor și libertăților fundamentale, alături de angajamentul unei implicări crescute a societății civile și a comunităților locale. Dl raportor David prezintă foarte bine acest lucru în raport și aș dori să îl felicit pentru excelenta sa activitate.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Mă pronunț pentru. Parlamentul European reafirmă valorile, principiile și angajamentele care stau la baza PEV, printre care se numără democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și respectarea drepturilor femeilor, buna guvernanță, economia de piață și dezvoltarea durabilă, și reiterează faptul că PEV trebuie să devină un cadru valid pentru aprofundarea și consolidarea relațiilor cu cei mai apropiați parteneri ai noștri în vederea încurajării și susținerii reformelor lor politice, sociale și economice, reforme care vizează instituirea și consolidarea democrației, progresului și oportunităților sociale și economice pentru toți; subliniază importanța păstrării principiilor responsabilității împărtășite și asumării comune în ceea ce privește conceperea și aplicarea programelor PEV; consideră că, de la lansarea sa în 2004, ca un cadru politic unic, PEV a adus beneficii tangibile atât partenerilor săi, cât și Uniunii, prin diferențiere în funcție de performanțe și asistență particularizată.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) În conformitate cu articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea trebuie să dezvolte relații privilegiate cu țările învecinate, în vederea instituirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate. Respectarea și promovarea democrației și a drepturilor omului, în special a drepturilor femeilor, sunt principii fundamentale ale Uniunii Europene și trebuie să constituie valori comune împărtășite de țările partenerele ale politicii europene de vecinătate. Revoltele populare care au loc în prezent în Tunisia, Egipt și Libia sunt o consecință a nemulțumirii generale resimțite de populație față de regimurile totalitare din aceste țări, nemulțumire care se răspândește în întreaga regiune estică. În ceea ce privește acest cadru social și politic schimbat, UE trebuie să ajusteze în mod eficient politica de vecinătate, pentru a putea acorda un sprijin adecvat procesului de reformă din domeniul drepturilor omului și al democrației. UE trebuie să își definească în mod amănunțit prioritățile strategice urmărite prin parteneriatele cu țările învecinate de la est și sud. Aș dori să văd că Uniunea adoptă acțiuni în spatele cărora să se afle voința de a iniția un proces de democratizare, în special în ceea ce privește participarea crescută a femeilor la viața publică, precum și o mai bună planificare a dezvoltării socioeconomice.

 
  
MPphoto
 
 

  Tokia Saïfi (PPE), în scris.(FR) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece evenimentele actuale trebuie să ne încurajeze să demarăm o reformă a politicii de vecinătate, nu numai să îi schimbăm orientarea. În termeni economici, comerciali și politici, respectarea drepturilor și libertăților ar trebui să reprezinte simultan atât condiții, cât și obiective ale cooperării noastre. Asistența financiară pe care o furnizează UE în acest scop trebuie să fie majorată considerabil și trebuie să îndeplinească aceleași condiții și obiective. De asemenea, ar trebui să relansăm Uniunea pentru Mediterana, utilizând criterii morale în ceea ce privește cerințele și criterii practice în ceea ce privește realizările. Cooperarea noastră nu mai trebuie să fie restricționată de schimburile cu autoritățile de la putere: Uniunea Europeană trebuie să acorde prioritate comunicării cu diverși membri ai societății civile, precum și încurajării apariției și organizării pluralismului politic în regiune. Prin încurajarea introducerii unor schimbări justificate și organizate la putere nu ne vom confrunta cu dilema apărută între acordarea unui sprijin necondiționat guvernelor în numele stabilității, pe de o parte, și haos, pe de altă parte. Mai mult decât atât, dacă de data aceasta ne bazăm cooperarea pe anumite valori, aceasta va dispune de legitimitatea populară și de continuitatea necesare pentru a răspunde provocărilor istorice existente în regiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilja Savisaar-Toomast (ALDE), în scris. (ET) În cadrul votului de astăzi am sprijinit rezoluția privind revizuirea politicii europene de vecinătate pentru dimensiunea estică și cea sudică. Aceste rezoluții sunt deosebit de importante, dat fiind cursul recent al evenimentelor din regiunea sudică. În special, trebuie să luăm în considerare solicitările puternice referitoare la răsturnarea dictaturilor și instaurarea democrației, venite din partea populației din mai multe țări cu care se învecinează UE la sud. Revizuirea strategică a politicii europene de vecinătate trebuie să ia în considerare și să reflecte aceste evenimente în totalitate.

Ambele rezoluții, privind atât dimensiunea sudică, cât și cea estică, sunt importante pentru cooperarea reciproc avantajoasă dintre UE și diverse țări cu care se învecinează, cooperare realizată cu scopul de a asigura evoluțiile necesare în materie de democrație, drepturi ale omului, economie și securitate. Stabilitatea și bunăstarea Europei sunt strâns legate de succesul înregistrat de țările vecine din sud din cadrul PEV în materie de guvernanță democratică, precum și de succesul economic și social al acestora, fiind astfel important să sprijinim principii cum sunt dialogul politic, libertățile depline, reformele democratice și statul de drept din țările partenere ale acestei politici de vecinătate. Vă mulțumesc.

 
  
MPphoto
 
 

  Marie-Thérèse Sanchez-Schmid (PPE), în scris.(FR) Revoltele din Tunisia, Egipt și Libia au fost o surpriză de asemenea proporții pentru Europa, încât toată lumea este de acord că este necesar să revizuim termenii cooperării cu țările din regiunea mediteraneană. Avem deja la dispoziție mai multe opțiuni în ceea ce privește furnizarea de sprijin pe termen lung pentru tranziția democratică, dezvoltarea economică și integrarea regională a vecinilor noștri de la sud. UE dispune de două instrumente: Uniunea pentru Mediterana și Instrumentul european de vecinătate și parteneriat. Ambele au prezentat puncte slabe, însă greșelile pot fi îndreptate printr-un angajament politic sincer. Așadar, sprijin această rezoluție care furnizează un cadru clar și obiective specifice pentru următoarea politică europeană de vecinătate. Doresc însă să atrag atenția colegilor deputați cu privire la dimensiunea transfrontalieră a acestei politici. Reprezentând numai 5 % din bugetul total al PEV, aceasta este ignorată de guvern, iar programarea sa înregistrează întârzieri alarmante. Însă această dimensiune poate acționa ca un catalizator pentru multe inițiative structurale de cooperare în regiunea mediteraneană. Înființarea unui parteneriat autentic UE-Mediterana nu presupune numai acordarea unei importanțe sporite aspirațiilor populației, ci și furnizarea de investiții reale în proiecte concrete.

 
  
MPphoto
 
 

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris.(PL) Am susținut rezoluția referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică. În calitate de membră a Comisiei pentru drepturile femeii, aș dori să vă atrag atenția în mod special asupra importanței politicilor privind egalitatea de gen ca element imanent al drepturilor omului, acesta fiind, de asemenea, un principiu fundamental al Uniunii Europene. Drepturile femeii trebuie să reprezinte o prioritate în discuțiile cu țările care fac parte din politica europeană de vecinătate (PEV).

Conform rezoluției, drepturile femeii trebuie să fie incluse în revizuirea dreptului codificat (dreptul constituțional, codul penal, dreptul familiei și toate organismele de drept civil), precum și în dialogul privind drepturile omului desfășurat cu țările partenere ale PEV. De asemenea, trebuie să ne concentrăm asupra măsurilor care vor crește nivelul de integrare socială a femeilor. Avem nevoie de programe care să promoveze educația femeilor și trebuie să promovăm integrarea acestora pe piața forței de muncă și participarea la viața publică. Efectele măsurilor menite să amelioreze egalitatea de gen în țările care fac parte din PEV trebuie să fie monitorizate și supravegheate în mod continuu, în timp ce eșecurile din acest domeniu trebuie să fie condamnate în mod categoric și chiar sancționate.

Am optat împotriva consolidării relațiilor dintre UE și acele țări terțe care nu includ suficient femeile în politicile și instituțiile lor pe probleme legate de organizarea societății civile (în special organizații pentru drepturile omului și organizații ale femeilor).

 
  
MPphoto
 
 

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport care are o importanță deosebită în contextul evenimentelor recente din vecinătatea sudică a UE. Este crucial ca politica revizuită să sprijine democratizarea și reformele autentice din țările vizate.

 
  
MPphoto
 
 

  Nuno Teixeira (PPE), în scris.(PT) Evenimentele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu sunt o manifestare a ineficacității politicii europene de vecinătate (PEV), precum și a noilor provocări cu care se confruntă UE în calitate de actor regional. Crearea unei zone de prosperitate și bună vecinătate pe baza valorilor UE trebuie să reprezinte în continuare fundamentul relațiilor cu țările partenere ale PEV - în acest caz cu țările mediteraneene. În primul rând, consider că este esențial să se revizuiască programele indicative pentru perioada 2011 - 2013, luându-se în considerare cele mai urgente nevoi și, în același timp, acordând o mai mare flexibilitate instrumentelor financiare și în special Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și Inițiativei europene pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), pentru a putea furniza sprijin direct organizațiilor societății civile.

De asemenea, aș dori să solicit ca Uniunea pentru Mediterana să fie consolidată atât din punct de vedere al finanțării, cât și din punct de vedere al angajamentului statelor membre, aceasta îndeplinind rolul unui forum privilegiat pentru schimbul de bune practici, unde trebuie să se stabilească o politică mediteraneană clară, bazată pe politica de parteneriat, principiul „asumării responsabilității” și condiționalitate. În cele din urmă, consider că este necesar să se găsească urgent soluții pentru încetarea războiului din Libia, precum și să se pregătească un pachet de măsuri pentru reconstrucția țării după încetarea conflictului.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Vlasto (PPE), în scris.(FR) Salut adoptarea acestei rezoluții de către Parlament, care face bilanțul și stabilește orientările viitoare ale parteneriatului euro-mediteranean. Angajamentul meu față de o apropiere între cele două țărmuri ale Mediteranei m-a determinat să fac o serie de propuneri și mă bucur să spun că acestea au fost aprobate de către colegii mei deputați. Am subliniat în special necesitatea de a revizui politica europeană de vecinătate în lumina evenimentelor din lumea arabă, prin dezvoltarea dialogului cu societatea civilă, încurajarea schimbului de bune practici, asigurarea respectării drepturilor omului în acordurile noastre de asociere și sprijinirea procesului de tranziție democratică din țările respective. PEV ne oferă o oportunitate minunată de a ne promova valorile și de a ne consolida relațiile cu țările învecinate cu Europa. Din acest motiv, sper că parteneriatul cu vecinii noștri sud-mediteraneeni va deveni o prioritate a politicii noastre externe. Mă voi asigura cu vigilență că activitățile se desfășoară pe picior de egalitate și că se alocă suficiente resurse pentru atingerea obiectivului de a instaura pacea, prosperitatea și cooperarea în regiunea mediteraneană.

 
  
  

Propunere de rezoluție RC-B7-0244/2011 (Utilizarea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris.(PT) Mă declar în favoarea rezoluției, deoarece aceasta susține drepturile civile fundamentale, în special pe cele referitoare la libertatea de exprimare. Acest tip de comportament ar trebui să aibă consecințe în ceea ce privește relația dintre UE și oricare stat care se face vinovat de asemenea atacuri la adresa libertății. În absența unei presiuni de ordin politic asupra acestor țări, va fi dificil să se instaureze pacea. UE ar trebui să se afle întotdeauna în prima linie în lupta împotriva acestor tipuri de atacuri și să rămână atentă la evoluțiile viitoare din regiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris.(LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la utilizarea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu. Femeile care au participat în mod activ la mișcările pentru democratizare, drepturi și libertăți din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu merită tot respectul și sprijinul nostru. Uniunea Europeană trebuie să reacționeze atunci când aceste curajoase luptătoare pentru democrație și libertate sunt tratate cu cruzime. În consecință, solicităm Comisiei și guvernelor statelor membre să se opună cu fermitate recurgerii la agresiuni sexuale, la intimidare și la persecutare a femeilor din Libia și Egipt, întrucât regimurile aflate la putere în Libia și Egipt au recurs la agresiuni sexuale îndreptate împotriva femeilor, ca mijloc de reprimare a celor care au militat în cadrul acestor revoluții. Autoritățile din Egipt trebuie să ia măsuri urgente pentru a pune capăt actelor de tortură, să ancheteze toate cazurile de abuz împotriva demonstranților pașnici și să nu mai trimită civili în fața tribunalelor militare. Cred cu fermitate că schimbările care au loc în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu trebuie să contribuie la eliminarea discriminării femeilor și la participarea lor deplină în cadrul societății de pe poziții egale cu bărbații.

 
  
MPphoto
 
 

  Roberta Angelilli (PPE), în scris.(IT) Actele de violență comise împotriva femeilor și copiilor în ultimele câteva săptămâni, în timpul conflictelor care au izbucnit în Africa de Nord, nu reprezintă o surpriză, deoarece, din păcate, femeile care trăiesc în condiții de conflict armat au devenit din ce în ce mai des ținte ale actelor de umilire, tortură, dominare și control, intenția fiind aceea de a distruge integral sau parțial un anumit grup.

Însă este mai mult decât atât: nimeni nu are dreptul să încalce demnitatea femeilor pentru simplul fapt că acestea au curajul să solicite dreptul de a-și exprima opiniile, de a participa în mod activ la construirea unei lumi pașnice și democratice și de a solicita, mai presus de toate, dreptul la egalitate de gen. Supunerea acestora la tratamente inumane și degradante, cum ar fi șocurile electrice, „testele de virginitate”, violența fizică și psihologică, violurile și sclavia, reprezintă o practică inacceptabilă, căreia trebuie să îi punem capăt.

În ceea ce privește evenimentele din aceste țări nord-africane, este normal ca persoanele responsabile pentru aceste încălcări grave să fie pedepsite, la fel ca în cazul oricărui alt conflict din lume, deoarece, în acest caz, nu avem de-a face numai cu civili, ci și cu soldați, ceea ce este și mai condamnabil. Sper în mod sincer că UE va reuși să exercite presiuni pentru ca aceste țări să ratifice în mod rapid o serie de instrumente internaționale de natură judiciară, inclusiv Statutul Curții Penale Internaționale și Convenția din 1951 privind statutul refugiaților.

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris.(LT)Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece trebuie să oprim de urgență utilizarea violenței și a abuzurilor sexuale împotriva femeilor. Comisia Europeană și statele membre trebuie să condamne cu fermitate abuzurile sexuale, intimidarea, tortura și violența împotriva femeilor din Libia și Egipt. Trebuie să facem apel la Consiliului Militar Suprem din Egipt pentru a lua măsuri imediate în vederea încetării acestor fapte violente împotriva femeilor. Trebuie să ne asigurăm că toate forțele militare și de securitate sunt clar informate că tortura și alte rele tratamente nu vor fi tolerate și vor face obiectul unor anchete riguroase, iar autorii acestor acte vor fi trași la răspundere. Mai mult decât atât, orice persoană trebuie să aibă dreptul de a-și exprima opiniile cu privire la viitorul democratic al țării sale fără a fi închisă, torturată sau supusă unor tratamente degradante și discriminatorii din această cauză.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris.(PT) Femeile au avut un rol crucial în revoltele prin care se solicita democratizare, drepturi și libertate din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu. Din păcate, regimurile din Libia și Egipt utilizează violența ca mijloc de intimidare și degradare a femeilor, făcându-le pe acestea mai vulnerabile. Condamn cu fermitate actele comise de armata egipteană împotriva protestatarelor arestate în Piața Tahrir. Este necesar să se ia de urgență măsuri imediate pentru a pune capăt acestui tratament degradant și pentru a ne asigura că toate forțele militare și de securitate sunt clar informate că tortura și alte rele tratamente vor face obiectul unor anchete riguroase. Este responsabilitatea autorităților egiptene să adopte măsuri urgente pentru a pune capăt actelor de tortură, să ancheteze toate cazurile de abuz împotriva demonstranților pașnici și să nu mai trimită civili în fața tribunalelor militare. Solicit Comisiei și guvernelor statelor membre să se opună vehement utilizării agresiunii sexuale, intimidării și hărțuirii femeilor în Libia și Egipt.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris.(PT) Am votat în favoarea rezoluției, deoarece aceasta condamnă cu fermitate regimurile din Libia și Egipt pentru utilizarea agresiunii sexuale în timpul conflictului care face parte din actualele revoluții. Femeile au avut un rol crucial în aceste revolte, ele luptând și riscându-și viața pentru democratizare, drepturi și libertăți. Este vital să ne asigurăm că schimbările care au loc în Africa de Nord și Orientul Mijlociu contribuie la încetarea discriminării împotriva femeilor și la participarea deplină a acestora în societate, de pe poziții de egalitate cu bărbații.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) Din nefericire, știm cu toții că perioadele de mișcări sociale și conflict armat agravează cazurile de violență împotriva femeilor și copiilor și duc la o creștere a abuzurilor sexuale. Aceste practici sunt absolut condamnabile, la fel ca utilizarea torturii, a violurilor în grup, a „testelor de virginitate”, a amenințărilor și a abuzurilor de natură fizică sau psihologică îndreptate împotriva femeilor ca mijloc de intimidare sau înspăimântare sau de limitare a drepturilor la participare politică a acestora, așa cum se întâmplă în Egipt și Libia. UE și Parlamentul, în mod special, trebuie să reprezinte un bastion al protecției drepturilor fundamentale și demnității umane și trebuie să condamne în mod clar și neechivoc toate cazurile de încălcare a acestor valori. Condamn cu fermitate practica de a utiliza violența împotriva femeilor, precum și împotriva copiilor, în conflictele recente din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, și doresc să solicit să se adopte cele mai adecvate măsuri pentru protejarea drepturilor fundamentale și demnității acestor persoane.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris.(PT) Lupta împotriva încălcării drepturilor omului este principalul obiectiv al UE și al instituțiilor sale. Având acest lucru în vedere, utilizarea violenței sexuale în orice conflict a generat o vehementă repudiere și condamnare din partea acestor organizații. Într-adevăr, Parlamentul a adoptat multe rezoluții care condamnă violența împotriva femeilor. Această propunere comună de rezoluție se concentrează asupra violenței și în special a violenței sexuale îndreptate împotriva femeilor din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Rapoartele privind violența în contextul războaielor și al represiunii care ne-au fost făcute cunoscute sunt înfiorătoare și au stârnit dezgust și indignare. Autorii unor asemenea acte nu pot scăpa nepedepsiți, chiar și atunci când aceștia beneficiază de protecția dictatorilor sau acționează sub pretextul unor mentalități înapoiate. În consecință, voi vota în favoarea acestui raport, care condamnă orice tip de violență exercitată împotriva femeilor din oricare regiune, solicită pedepse severe pentru autorii acestor acte și stabilește sprijinul acordat de UE procesului de emancipare a femeilor, care reprezintă o prioritate, mai ales pentru persoanele care au avut curajul de a participa la așa numita „primăvară arabă”, și de încurajare a participării depline a acestora în viața civică din țările în care locuiesc.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris.(PT) În cadrul discuției care a avut loc pe tema utilizării violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu, Comisia s-a angajat să pledeze cu fermitate în favoarea încetării violenței și sclaviei sexuale, acestea fiind recunoscute ca fiind crime împotriva umanității și crime de război în conformitate cu Convenția de la Geneva.

Așa cum s-a afirmat în proiectul de rezoluție prezentat de noi, este vital să se insiste asupra unor acțiuni diplomatice eficace, care să se opună cu fermitate utilizării agresiunilor sexuale, a intimidării și a hărțuirii femeilor din Africa de Nord și Orientul Mijlociu sau în orice alt loc.

Am dori să subliniem importanța recunoașterii rolului pe care îl joacă femeile în revoluții, precum și nevoia de a garanta drepturile femeilor, inclusiv participarea acestora în noile structuri democratice, juridice, economice și politice din acest țări, punând astfel capăt discriminării pe care au suferit-o în ultimele secole.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris.(LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la utilizarea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu. Aceasta solicită Comisiei și statelor membre să se opună cu fermitate utilizării agresiunilor sexuale, intimidării și persecutării împotriva femeilor din Libia și Egipt. Consider că orice persoană ar trebui să aibă dreptul de a-și exprima opiniile cu privire la viitorul democratic al țării sale fără a fi închisă, torturată sau supusă unor tratamente degradante și discriminatorii. Trebuie să fie recunoscut rolul femeilor în revoluții și în procesele de democratizare, subliniind în același timp amenințările specifice cu care se confruntă acestea și necesitatea de a le sprijini și de a le apăra drepturile.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am sprijinit această rezoluție, care solicită Comisiei și guvernelor statelor membre să se opună cu fermitate utilizării agresiunilor sexuale, intimidării și persecutării împotriva femeilor din Libia și Egipt și condamnă cu fermitate „testele de virginitate” la care au fost supuse de către armata egipteană unele participante la proteste arestate în Piața Tahrir și consideră că această practică este inacceptabilă, fiind echivalentă cu o formă de tortură; îi solicită Consiliului Militar Suprem din Egipt să ia măsuri imediate pentru a pune capăt acestui tratament degradant și să se asigure că toate forțele militare și de securitate sunt clar informate că tortura și alte rele tratamente, inclusiv „testele de virginitate”, nu vor fi tolerate și vor face obiectul unor anchete riguroase.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) În conflictele armate, femeile și copiii sunt adesea adevăratele victime. Se știe de mult că violul și tortura sunt practici frecvente. Situația nu diferă în Libia și Egipt, potrivit rapoartelor jurnaliștilor străini. În Egipt, participantele la proteste au fost arestate și supuse unor teste de virginitate, care au fost, de asemenea, documentate. În Libia, soldații s-au făcut vinovați de violuri și acte de tortură. Un alt factor agravant este că femeile care au povestit ce li s-a întâmplat se așteaptă acum la repercusiuni grave, cum ar fi acuzațiile de calomnie. Are din nou loc o încălcare gravă a drepturilor omului, împotriva căreia trebuie să se ia măsuri, inclusiv de către puterile din Vest.

Am votat în favoarea rezoluției, deoarece nici UE nu trebuie să ignore aceste atrocități și este îndreptățită să solicite guvernelor din Egipt și Libia să desfășoare investigații în acest cazuri, fără nicio excepție, și să îi tragă la răspundere pe cei vinovați, pentru ca aceste țări să poată merge în continuare pe calea democrației și libertății.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) În timpul mișcărilor din Egipt și Libia, au existat rapoarte în mijloacele internaționale de informare referitoare la atacuri tragice și acte de violență îndreptate în mod repetat împotriva femeilor. Tortura și violul rămân adesea nepedepsite din cauză că autoritățile abandonează în mod tacit cazurile sau, mai rău, se depun acuzații de „calomnie” chiar împotriva femeilor. Rolurile de victimă și agresor sunt inversate în interesul unei societăți patriarhale. UE nu poate rămâne pasivă; UE trebuie să facă mai multe pentru a proteja femeile și copiii, precum și principiul statului de drept în cazul tuturor persoanelor din Egipt și Libia. Prin urmare, am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris.(EL) Propunerea comună de rezoluție referitoare la utilizarea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu condamnă ferm infracțiunile identificate în Egipt și Libia. Persecutarea femeilor din ambele țări și plângerile referitoare la „testele de virginitate” efectuate de soldați asupra femeilor reținute în Piața Tahrir și supuse ulterior torturii și violului, pentru ca acestea să fie apoi aduse în fața tribunalelor militare pentru că testul de virginitate s-a dovedit a fi negativ, sunt acte inumane și criminale, care încalcă total Convenția de la Geneva privind crimele împotriva umanității și crimele de război.

Pe lângă condamnarea fără echivoc a acestor acte, propunerea de rezoluție, pe care o sprijin, solicită Comisiei și guvernelor statelor membre să se opună cu fermitate recurgerii la agresiuni sexuale, la intimidarea și la persecutarea femeilor din Libia și Egipt și să adopte măsuri specifice și coordonate pentru a pune capăt imediat acestor practici.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris.(PT) Am votat în favoarea rezoluției, deoarece aceasta condamnă violența pe motive de gen și, bineînțeles, utilizarea violenței sexuale în conflicte. Sunt de acord cu necesitatea exprimată în rezoluție de a acorda prioritate drepturilor omului în măsurile adoptate în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV), ca parte integrantă a procesului de democratizare, dar și cu necesitatea ca UE să împărtășească cu aceste țări experiența pe care o are în sfera politicilor de egalitate și a combaterii violenței pe motive de gen.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) În revoltele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, femeile și-au asumat un rol activ pentru a își exprima dorința comună privind democrația și drepturile fundamentale. Din păcate, regimurile aflate la putere în Libia și Egipt au recurs, la fel ca întotdeauna, la agresiune sexuală ca armă pentru persecutarea femeilor. Trebuie să denunțăm utilizarea violenței sexuale ca instrument de intimidare și umilire a femeilor, fără să uităm că vidul de putere care a fost creat acum poate duce la o deteriorare a drepturilor acestora. Un caz semnificativ este cel al unei femei libiene care, în luna martie, a informat câțiva jurnaliști dintr-un hotel din Tripoli ca fusese supusă unui viol în grup de către soldați. În prezent, această tânără femeie a fost dată în judecată pentru calomnie de către aceiași bărbați care au violat-o. Este necesar să acționăm în mod ferm pentru a denunța impactul disproporționat al conflictelor armate asupra femeilor și pentru a consolida rolul acestora în instaurarea păcii. Am încredere că denunțarea din partea UE a violenței împotriva femeilor și copiilor, în special în timpul conflictelor armate, precum și a tuturor formelor de discriminare împotriva acestora, în sensul Convenției de la Geneva, se va realiza în maniera cea mai fermă.

 
  
MPphoto
 
 

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris.(PL) Am susținut pe deplin rezoluția referitoare la combaterea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Violența sexuală în masă împotriva femeilor este o parte permanentă a conflictelor armate din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) menționează, printre altele, exemplul Kenyei, o țară relativ stabilă, în care revoltele preelectorale au generat o dublare a numărului de victime ale violenței sexuale în decurs de numai câteva zile.

Violența sexuală devine o epidemie. Adevărul este că a devenit o tactică de război. Uniunea Europeană nu trebuie să rămână neutră în această chestiune. Așadar, este esențial să ne asigurăm că perspectiva de gen este parte integrantă a politicii europene de vecinătate și că se află în centrul eforturilor pe care le depunem în vederea creării unei abordări eficiente și structurate a egalității de gen în țările vizate de politica respectivă. Egalitatea dintre bărbați și femei reprezintă o componentă imanentă a drepturilor omului și trebuie să constituie un element esențial al proceselor democratice din țările terțe. Este șocant faptul că, în pofida prevalenței violenței sexuale în Africa, guvernele nu includ combaterea acesteia în politicile lor, după cum putem observa, de exemplu, în cazul Africii de Sud.

UE trebuie să își canalizeze eforturile mai ales asupra femeilor. Propunerile incluse în rezoluția pentru consolidarea integrării sociale a femeilor, promovarea ocupării forței de muncă de către acestea, combaterea analfabetismului în rândul femeilor și a practicilor tradiționale vătămătoare sunt foarte importante. Educația pentru femei și fete trebuie să cuprindă cunoașterea drepturilor care le revin acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Michèle Striffler (PPE), în scris.(FR) În timpul evenimentelor recente din Africa de Nord, regimurile aflate la conducere în Libia și Egipt au utilizat agresiunea sexuală ca armă pentru intimidarea și persecutarea femeilor care au participat la revoltele din aceste țări. Este vital, în primul rând, ca persoanele care se fac vinovate de aceste acte să fie judecate pentru faptele comise și, în al doilea rând, ca femeile care au fost victime ale unor asemenea atrocități să fie protejate de orice repercusiuni. Eu însămi am vizitat regiunea Kivu din estul Republicii Democrate Congo, unde această practică inumană este utilizată în mod regulat de către soldați și membrii grupurilor armate. Sunt martoră a suferinței extreme a femeilor care au fost victime ale unor violuri și a impunității autorilor acestor atrocități. Comunitatea internațională trebuie să depună toate eforturile pentru a se asigura că autorii acestor acte nu rămân nepedepsiți.

 
  
MPphoto
 
 

  Dominique Vlasto (PPE), în scris.(FR) Descoperirile privind crimele de onoare și umilirea suferită de femei în timpul revoltelor din lumea arabă m-au șocat și m-au afectat profund și mă bucur că Parlamentul a denunțat aceste atrocități comise împotriva femeilor. Europa nu poate permite ca asemenea încălcări ale drepturilor omului și ale valorilor sale de bază să fie comise cu impunitate chiar lângă granițele sale, în țările partenere și în contextul unor demonstrații pașnice. În consecință, insist ca aceste acte barbare să fie investigate și ca cei vinovați să fie pedepsiți. Rezoluția noastră abordează o cerință esențială pentru viitorul acestor țări: aceea de a acorda femeilor un rol central în procesul de democratizare din țările arabe. Femeile joacă un rol principal, tăcut și chiar subestimat în mișcările de liberalizare și consider că a fost esențial să le aducem un omagiu în acest text. Europa s-a angajat să sprijine procesele de democratizare din țările din Africa de Nord, Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu. Depinde acum de noi să ne asigurăm că includem în această abordare garanții referitoare la respectarea drepturilor omului și a egalității dintre bărbați și femei.

 
  
  

Raport: George Sabin Cutaș (A7-0073/2011)

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. (PT) Sunt în favoarea acestui raport, care abordează într-un mod adecvat probleme importante cum sunt noul statut al Băncii Europene de Investiții (BEI) ca urmare a Tratatului de la Lisabona, obligațiunile pentru proiecte, implicațiile pentru finanțarea planificată a BEI în timpul crizei economice, finanțarea sa de după anul 2013 și activitățile sale din afara UE, în mod special proiectele de dezvoltare, proiectele ecologice și modul în care se pot consolida centrele financiare offshore.

 
  
MPphoto
 
 

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Banca Europeană de Investiții joacă un rol critic în ceea ce privește sprijinirea IMM-urilor, în special în timpul acestei crize financiare și al recesiunii economice. Dată fiind importanța majoră a IMM-urilor pentru economia europeană, s-a convenit că în perioada 2008 - 2011, IMM-urile trebuie să beneficieze de împrumuturi în valoare de peste 30 de miliarde de euro. Instrumentul european de microfinanțare Progress a fost înființat în martie 2010 cu o finanțare de aproximativ 200 de milioane de euro, furnizată de Comisie și Bancă. Cu toate acestea, IMM-urile se confruntă încă cu dificultăți în momentul obținerii unui credit. Așa cum s-a afirmat în raportul Bank Watch, IMM-urile, în special cele din statele membre din Europa Centrală și de Est, nu pot să beneficieze de asistența care le este destinată. BEI trebuie să prevadă condiții clare de finanțare și criterii mai stricte de eficiență a creditării pentru intermediarii săi financiari care furnizează împrumuturi. Intermediarii financiari naționali au avut la dispoziție o perioadă de doi ani pentru acordarea de împrumuturi, însă, așa cum reiese din raport, anumiți intermediari financiari au acordat numai o mică parte dintre împrumuturi sau nu au acordat niciunul, cu toate că resursele financiare existau în conturile acestora. Mai mult decât atât, site-ul web al BEI încă nu pune la dispoziția publicului informații privind utilizarea și beneficiarii fondurilor alocate. Consider că împrumuturile acordate de BEI prin intermediari financiari trebuie să fie caracterizate de o mai mare transparență, iar BEI trebuie să elaboreze rapoarte anuale privind creditarea IMM-urilor, care să includă o evaluare a accesibilității și eficienței acesteia, precum și o listă cu beneficiarii împrumuturilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) În primul rând, aș dori să felicit Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru toate activitățile desfășurate și mai ales pentru sprijinul acordat întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) prin finanțarea care a crescut constant începând cu anul 2008, precum și prin crearea Instrumentului european de microfinanțare Progress în martie 2010. De asemenea, consider că angajamentul față de ideea obligațiunilor pentru proiecte, care are obiectivul de a consolida ratingul de credit al obligațiunilor emise chiar de către companii, precum și utilizarea acestor obligațiuni pentru finanțarea infrastructurilor din domeniul transportului, energiei și IT reprezintă o măsură pozitivă. În acest moment, este recomandabil ca atât Comisia, cât și BEI să prezinte propuneri concrete pentru obligațiunile pentru proiecte. De asemenea, merită evidențiat rolul important pe care îl poate avea BEI în cadrul Strategiei Europa 2020, prin simplificarea procedurilor și maximizarea factorilor de multiplicare pentru a atrage investitori din sectorul public și privat. În ceea ce privește finanțarea BEI în exteriorul UE, consider că este recomandabil ca BEI, BERD și Comisia să semneze un memorandum de înțelegere, care să vizeze consolidarea cooperării în toate țările din afara UE în care sunt prezente aceste instituții, cu dublul obiectiv de a asigura coerența politicilor lor de împrumut atât între ele, cât și cu obiectivele politicilor UE.

 
  
MPphoto
 
 

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. (PT) Banca Europeană de Investiții (BEI), creată în 1958 în temeiul Tratatului de la Roma, este o comunitate financiară a UE, al cărei obiectiv principal este acela de a contribui la dezvoltarea echilibrată a UE prin intermediul integrării economice și coeziunii teritoriale. Salut schimbările introduse de Tratatul de la Lisabona, care conferă o mai mare flexibilitate finanțării BEI. Doresc să amintesc amendamentele introduse de Tratatul de la Lisabona, prin care se clarifică obiectivele finanțării acordate de BEI țărilor terțe, menită să sprijine principiile generale care guvernează interacțiunile UE cu restul lumii, așa cum se specifică la articolul 3 alineatul (5) din TUE, și care, în baza acestei garanții, ar trebui să sprijine obiectivele acțiunilor desfășurate de UE pe plan extern. Această instituție financiară are obligația de a-i prezenta Parlamentului un document cu bilanțul activităților sale în fiecare an. Această propunere de rezoluție vizează analiza raportului pe anul 2009. Documentul se referă nu numai la ameliorările care au apărut în urma adoptării noilor statute, ci și la activitățile BEI.

 
  
MPphoto
 
 

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris.(PT) Recunoaștem importanța pe care o au împrumuturile acordate de Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru dezvoltare și progres social, date fiind dobânzile mici și perioadele lungi de rambursare. Cu toate acestea, opțiunile nu sunt întotdeauna suficient de transparente și clare. Mai mult decât atât, țările și regiunile care au cea mai mare nevoie de împrumuturi nu se numără printre cele favorizate. Prin urmare, acest raport, pe care îl sprijinim, conține anumite critici, sugestii și propuneri.

Cu toate acestea, nu suntem de acord cu transformarea BEI într-un simplu instrument pentru punerea în aplicare a politicilor UE, nici cu abordarea problemelor de coeziune socială și economică și dezvoltare socială, care ar trebui luate în considerare în bugetul UE și în cadrul fondurilor structurale și de coeziune ale UE. În mod evident, BEI poate monitoriza și îmbunătăți aceste eforturi, dar nu poate fi un substitut pentru politica bugetară a UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris. (SK) Banca Europeană de Investiții (BEI) joacă în momentul de față un rol esențial pentru finanțarea din cadrul UE și cea externă. Raportul prezentat abordează dintr-o perspectivă pozitivă faptul că BEI a acționat în mod corect acordând sprijin IMM-urilor din UE pe timpul crizei. Este adevărat că banca a alocat în mod oficial 30 de miliarde de euro de-a lungul unei perioade de patru ani pentru a sprijini IMM-urile. Cu toate acestea, problema este faptul că nu toți acești bani au ajuns la IMM-uri. Concret vorbind, numai aproximativ jumătate din fondurile alocate au ajuns la IMM-urile din regiunea V4 în prima perioadă. BEI a acordat băncilor o perioadă inexplicabil de lungă de doi ani pentru distribuirea fondurilor și nu a prevăzut nicio sancțiune pentru bănci în eventualitatea în care acel termen limită nu era respectat. Băncile din Europa Centrală, afectate grav de criză, au fost foarte bucuroase că au putut să „rețină” aceste fonduri. Astfel, ceea ce reprezenta inițial un sprijin pentru IMM-uri a devenit în realitate un sprijin pentru sucursalele central europene ale băncilor străine. Avem suficiente motive să credem că acest lucru nu a fost un accident, ci a fost conceput astfel în mod special.

Pentru a încheia pe scurt - și BEI întâmpină probleme în domeniul dezvoltării. Este nevoie să angajeze mai mulți experți în dezvoltare. BEI dispune de personal insuficient, în pofida impactului pe care îl are asupra țărilor în curs de dezvoltare. De asemenea, sunt de acord cu raportorul că BEI trebuie să facă schimbări stricte în ceea ce privește finanțarea prin intermediari, pentru că această situație poate duce la apariția unor paradisuri fiscale.

 
  
MPphoto
 
 

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE), în scris. (HU) Salut faptul că Parlamentul European apreciază raportul anual al Băncii Europene de Investiții (BEI), chiar dacă dintr-o perspectivă îngustă. BEI are un rol decisiv în combaterea crizei. Cu toate acestea, pentru mine, chestiunea transparenței și cea a rezultatelor măsurabile rămân îndoielnice. Activitatea BEI vizează cele trei domenii care au fost cel mai grav afectate de criză: întreprinderile mici și mijlocii (IMM), regiunile vizate de convergență și măsurile care vizează schimbările climatice. IMM-urile au un rol esențial în redresarea economiei europene și în combaterea șomajului, o prioritate fiind, așadar, ca acestora să li se faciliteze accesul la capitalul necesar pentru dezvoltare. În acest sens, ar fi folositor să putem vedea o evaluare anuală a accesibilității și eficacității împrumuturilor respective, care ar asigura transparența scopului final în care sunt folosite împrumuturile și ar îmbunătăți procesul administrativ. Tot în acest sens, consider că este de o importanță vitală ca BEI să își actualizeze și să își consolideze politica privind centrele financiare offshore.

BEI joacă un rol foarte important în consolidarea convergenței Uniunii Europene și, prin ajutorul tehnic și cofinanțarea pe care le oferă, regiunile vizate de obiectivele de convergență pot folosi o parte și mai mare din fondurile care le sunt puse la dispoziție. Din acest motiv, consider că o mai mare dezvoltare a acestui rol este practică și trebuie susținută.

În cele din urmă, cred că merită luată în considerare propunerea privind introducerea unei supravegheri de reglementare transparente în interesul calității situației financiare a BEI, al evaluării precise a rezultatelor sale și al respectării practicilor de afaceri eficiente și de succes.

 
  
MPphoto
 
 

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris.(IT) Sunt de acord cu faptul că în această perioadă de criză, activitățile Băncii Europene de Investiții trebuie să se axeze pe ajutorarea întreprinderilor mici și mijlocii, care reprezintă fundamentul societății noastre. Implicarea și dialogul cu intermediarii financiari locali sunt binevenite. În opinia mea, este foarte important să se pună accentul pe energia regenerabilă în ceea ce privește țările candidate. Din acest motiv, voi vota în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece Parlamentul European salută schimbările aduse de Tratatul de la Lisabona, care permit o mai mare flexibilitate a activităților de finanțare ale BEI, inclusiv: participări la capital drept completare a activităților uzuale ale Băncii; posibilitatea de a crea filiale și alte entități pentru a reglementa așa-numitele activități speciale și de a furniza o gamă mai largă de servicii de asistență tehnică; precum și consolidarea Comitetului de audit. Ea recomandă luarea în considerare a sugestiei de a introduce un control prudențial de reglementare în ceea ce privește calitatea situației financiare a BEI, evaluarea exactă a rezultatelor sale financiare și respectarea normelor privind bunele practici profesionale. De asemenea, salută ideea obligațiunilor pentru proiecte, care au ca scop creșterea ratingurilor de credit ale obligațiunilor emise de companii în cadrul Strategiei Europa 2020 și care sunt utilizate pentru a finanța infrastructurile europene în domeniul transportului, energiei și IT, precum și ecologizarea economiei. Astfel de obligațiuni pentru proiecte ar avea un impact pozitiv asupra disponibilității capitalului pentru investiții durabile care să favorizeze creșterea economică și ocuparea forței de muncă, completând investițiile naționale și cele efectuate prin intermediul fondului de coeziune.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea prezentului raport, care recomandă următoarele măsuri pentru consolidarea rolului BEI în dezvoltare: (a) repartizarea unui număr mai mare de angajați dedicați și specializați, cu experiență în domeniul dezvoltării și al țărilor în curs de dezvoltare, precum și creșterea prezenței locale a personalului în țările terțe; (b) creșterea cotei de participare a actorilor locali în cadrul proiectelor; (c) alocarea de capital suplimentar proiectelor care vizează dezvoltarea; (d) alocarea mai multor subvenții; (e) analizarea posibilității de a grupa activitățile BEI din țările terțe în cadrul unei singure entități separate.

 
  
MPphoto
 
 

  Barbara Matera (PPE), în scris.(IT) Aș dori să îmi exprim satisfacția că a fost aprobat raportul Cutaș referitor la raportul pe anul 2009 al Băncii Europene de Investiții (BEI). Aș dori să evidențiez activitatea excelentă desfășurată de BEI în sprijinul întreprinderilor mici și mijlocii într-o perioadă caracterizată de dificultăți economice și de un acces dificil la împrumuturi. Pe deasupra, sunt în favoarea dezvoltării de către BEI, în colaborare cu Comisia Europeană, a obligațiunilor pentru proiecte, menite a fi utilizate pentru finanțarea unor proiecte ample de infrastructură în domeniul transporturilor, energiei și al telecomunicațiilor, care sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor de creștere și coeziune în cadrul Uniunii.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris.(PT) Raportul anual al Băncii Europene de Investiții (BEI) pentru 2009 evidențiază rolul esențial pe care l-a jucat BEI în ceea ce privește sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), în special în această perioadă de criză financiară și recesiune economică. Activitatea BEI vizează cele trei domenii care au fost cel mai grav afectate de criză, și anume: IMM-urile, regiunile vizate de convergență și acțiunile în domeniul climei. Nu se poate contesta importanța IMM-urilor pentru economia europeană, așa că salut majorarea finanțării acordate IMM-urilor de către BEI între 2008 și 2010, totalizând 30,8 miliarde de euro, și crearea Instrumentului european de microfinanțare Progress, căruia i-a fost alocată o finanțare de aproximativ 200 de milioane de euro din partea Comisiei și a BEI.

 
  
MPphoto
 
 

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Mă pronunț pentru. Deși acesta nu este un text pe care noi, în calitate de ecologiști, l-am fi elaborat, considerăm că acest text este acceptabil în suficientă măsură pentru a vota în favoarea lui.

 
  
MPphoto
 
 

  Licia Ronzulli (PPE), în scris.(IT) Documentul care a fost aprobat astăzi evidențiază necesitatea clară ca Banca Europeană de Investiții (BEI) să acorde mai mult sprijin domeniilor strategice pentru redresarea economiei europene: întreprinderile mici și mijlocii, întreprinderile cu capitalizare medie și infrastructura, precum și alte proiecte importante care favorizează creșterea și ocuparea forței de muncă, ca parte a Strategiei Europa 2020. Raportul îndeamnă BEI să facă investiții în transportul de mărfuri în cadrul sectorului feroviar european și în rețelele transeuropene de transport de mărfuri, cu accent pe porturile de la Marea Mediterană, Marea Neagră și Marea Baltică, pentru a realiza în mod definitiv legătura dintre acestea și piețele europene. În plus,BEI ar trebui să acorde un sprijin mai mare pentru realizarea rețelei TEN-T în vederea generării unui efect multiplicator pentru investiții mai numeroase, atât din partea sectorului public, cât și din partea sectorului privat. Pentru a atinge acest obiectiv, obligațiunile pentru proiecte pot acționa drept un instrument complementar de investiții, împreună cu bugetul fondului TEN-T.

 
Ultima actualizare: 7 septembrie 2011Notă juridică