Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea a șase propuneri de rezoluție referitoare la Zimbabwe⁽¹⁾.

  Jaroslav Paška, autor. – (SK) Dle președinte, nu discutăm pentru prima dată despre metoda de guvernare utilizată de Robert Mugabe și de partidul său. În iulie 2008, Parlamentul European a adoptat o rezoluție care punea în aplicare sancțiunile împotriva lui Robert Mugabe și a anturajului său. Motivul acestei decizii a fost reprezentat, ca și astăzi, de încălcările grave ale drepturilor omului de către administrația de guvernământ.

Noile cazuri de intimidare, de arestare și dispariții neinvestigate ale rivalilor politici ai guvernului aflat la conducere ne confirmă faptul că Robert Mugabe și partidul său politic știu că o cursă politică corectă și transparentă le-ar lua puterea și ar prezenta perspectiva sancțiunilor pentru terorizarea populației și prădarea bogățiilor țării timp de mulți ani.

Cu siguranță, putem conveni cu toții asupra adoptării propunerii de rezoluție în speranța că măsurile inițiate de UE pot ajuta cetățenii din Zimbabwe care sunt terorizați de propriul lor guvern să schimbe situația dificilă prezentă din țară, cu ajutorul liderilor civici și ai opoziției și prin intermediul unor mijloacelor cât mai pașnice posibil. În această situație, acreditarea unui ambasador al lui Robert Mugabe de către Uniunea Europeană ar fi cu siguranță un afront la adresa cetățenilor decenți. Prin urmare, doamnelor și domnilor, haideți să încercăm, cel puțin prin intermediul comportamentului nostru politic, să promovăm niște schimbări politice importante în Africa de Sud.

  Geoffrey Van Orden, autor. – Dle președinte, de când sunt în acest Parlament, de aproximativ doisprezece ani, încercăm să-i ajutăm pe cetățenii din Zimbabwe să aibă o viață mai bună și un mai mare optimism pentru viitor.

Am fost clari în privința a două solicitări. În primul rând, atât timp cât Robert Mugabe rămâne la putere, protejat de un număr mic de elemente autosuficiente din regimul Zanu-PF și de forțele de securitate, jefuind bogăția națiunii pentru propria lor îmbogățire, există șanse slabe să se producă o adevărată schimbare. În al doilea rând, realizarea schimbării necesare depinde de cetățenii din Zimbabwe, cu ajutorul vecinilor lor africani – și aici mă refer în special la Africa de Sud, desigur.

Poate, doar poate că mai există o ultimă mișcare în direcția corectă. Știți când este Mugabe îngrijorat: acesta începe să intre în panică. Poliția și miliția sa încep să atace pe oricine pare a fi oponentul acestora. Se presupune că MSD face parte dintr-o coaliție care împarte puterea, dar în decursul ultimelor zile, miniștrii și deputații MSD, precum și activiștii pentru drepturile omului, au fost bătuți și arestați.

Presupun că Mugabe este din ce în ce mai nervos din două motive. Acesta a văzut ce i s-a întâmplat prietenului și principalului său finanțator, Gaddafi, iar doar cu o săptămână în urmă, la 31 martie, Comunitatea Sud-africană pentru Dezvoltare, care include Africa de Sud și toți vecinii Zimbabwe, și-a exprimat într-un final marea preocupare față de reapariția violențelor în Zimbabwe. Aceasta a solicitat încheierea actelor violente și punerea în aplicare a tuturor elementelor acordului politic global. Aceasta a desemnat o echipă în vederea elaborării unei foi de parcurs pentru alegeri pașnice, libere și corecte în Zimbabwe, iar astăzi, echipa respectivă se află în Harare.

Solicităm guvernelor europene și UE să-și intensifice angajamentul în vederea utilizării întregii lor influențe politice în Africa de Sud pentru a ajuta la instaurarea schimbării rapide în mai bine în Zimbabwe și la crearea condițiilor pentru organizarea unor alegeri monitorizate adecvat, într-o atmosferă fără intimidare.

Până la proba adevăratelor schimbări, măsurile restrictive care-i vizează în mod specific pe Mugabe și pe aliații săi apropiați trebuie să rămână în vigoare. În această privință, UE nu trebuie sub nicio formă să-l acrediteze pe reprezentantul lui Mugabe, desemnat unilateral, ca ambasador. Imediat ce poporul din Zimbabwe își va recăpăta libertatea și va instaura o democrație reală și statul de drept, sunt sigur de disponibilitatea comunității internaționale, inclusiv a UE, de a interveni sub forma unei asistențe generoase.

  Judith Sargentini, autoare. – (NL) Dle președinte, sunt implicată în situația din Zimbabwe de zece ani deja, cred. Lucram pentru o organizație de dezvoltare din Amsterdam și, din când în când, îi aduceam pe activiștii pentru drepturile omului din Zimbabwe în Olanda, în Europa, pentru a le da puțin spațiu de respiro. Astfel, aceștia cunoșteau alți activiști și povestea acestora și aveau și șansa de a evada puțin din Zimbabwe.

Una dintre persoanele cu care m-am întâlnit a fost Abel Chikomo, al cărui nume l-am menționat în această rezoluție. Un activist pentru drepturile omului care nu și-a pierdut niciodată entuziasmul, motivația pentru această cauză în toți acești ani. Datorită oamenilor precum domnia sa adoptăm aceste tipuri de rezoluții, deoarece, ca să fim sinceri, nu cred că dl Mugabe se frământă din cauza acestui lucru. Aceste rezoluții urmăresc să garanteze că el și colegii săi de la MSD au o nouă motivație de a-și continua activitatea. Care ar fi scopul acestor rezoluții dacă nu impunerea unor sancțiuni?

Prin urmare, insist să consolidăm Procesul Kimberley pentru comerțul cu diamante, generatoare de conflict, astfel încât să fie împiedicată complet vânzarea diamantelor din Zimbabwe, deoarece acesta reprezintă motivul pentru care guvernul încalcă drepturile omului, oprimând oamenii, utilizând copiii drept forță de muncă și așa mai departe. Implicarea noastră în Zimbabwe este binecunoscută, dar trebuie să continuăm să o menționăm iar și iar, îndeosebi având în vedere persoanele precum Abel Chikomo.

  Kristiina Ojuland, autoare. – Dle președinte, este extrem de preocupant faptul că situația drepturilor omului din Zimbabwe s-a înrăutățit, în special în decursul ultimelor luni, iar această preocupare apare pe fundalul obstrucționării deliberate a guvernului zimbabwean al unității naționale de către regimul Zanu-PF.

Parlamentul European trebuie să-i solicite regimului Zanu-PF să oprească de urgență persecutarea opoziției politice, a activiștilor civili care sunt arestați și torturați și a ONG-urilor care au fost persecutate și ale căror membri au fost deținuți în mod arbitrar. UE trebuie să-și mențină măsurile restrictive împotriva indivizilor și entităților cu legături cu actualul regim al lui Mugabe până când în Zimbabwe vor exista probe reale ale unei schimbări în mai bine.

Cetățenilor din Zimbabwe trebuie să li se acorde libertatea de exprimare fără teama de persecuții violente, detenție sau tortură arbitrară, iar cei care comit în mod sistematic această hărțuire politică trebuie urmăriți în justiție.

  Ana Gomes, autoare. – (PT) Valul de represalii care au loc în Zimbabwe reprezintă un semn clar al problemelor care vor preceda viitoarelor alegeri. Comunitatea internațională și în special actorii politici din regiune, cum ar fi Comunitatea Sud-africană pentru Dezvoltare, nu poate tolera hărțuirea și arestările arbitrare efectuate de Zanu-PF și de forțele de securitate împotriva activiștilor societăților civile și membrilor și susținătorilor MSD, iar aceștia trebuie să solicite un respect mai mare pentru drepturile omului înainte de desfășurarea alegerilor.

Raidurile efectuate de poliție la birourile organizațiilor pentru drepturile omului, cum ar fi Forumul pentru drepturile omului din Zimbabwe și alte câteva, sub pretextul de a căuta materiale subversive, și arestarea diferiților angajați ai ONG-urilor și chiar a membrilor MSD, împreună cu studenții și tinerii activiști, care s-au intensificat din februarie, sunt tactici din cadrul unei campanii inacceptabile de intimidare. În loc să lanseze o campanie de teroare împotriva celor care refuză să semneze o petiție împotriva măsurilor restrictive impuse de UE liderilor asociați cu Mugabe, liderii Zanu-PF ar trebui să acorde mai multă atenție lecțiilor pe care le pot trage din Primăvara arabă și să permită desfășurarea unor alegeri cu adevărat libere.

  Seán Kelly, supleant al autorului. – Dle președinte, în primul rând, doresc să vă spun că iau cuvântul în numele colegului meu, Alain Cadec, care era vorbitorul din cadrul reuniunii din această după-amiază. Din cele trei subiecte pe care le dezbatem, acesta de departe cel mai negativ și probabil cel mai recurent, astfel cum au specificat vorbitorii. Robert Mugabe defilează pe scena mondială de prea mult timp deja și se comportă în cea mai dictatorială și brutală manieră față de propriul său popor și în special față de oponenții din țara sa.

În mod evident, guvernul unității naționale, care a fost înființat în 2009 în vederea instaurării democrației, nu este viabil, datorită eforturilor sale pentru a se asigura că nu funcționează. Intimidarea, arestările și disparițiile arbitrare – care reprezintă probabil o altă cale de a spune execuții sumare – a oponenților, în special în ultimele luni, sunt chiar inacceptabile. Nu au scăpat nici ONG-urile: birourile acestora au fost inspectate, iar personalul acestora a fost deținut, deci este destul de evident faptul că trebuie luate măsuri împotriva acestui dictator.

Astfel cum a afirmat dl Van Orden, acum Uniunea Africană începe cel puțin să formeze un fel de clasă a opoziției împotriva acestuia și acest lucru ne dă șansa aici, în Uniunea Europeană, să ne alăturăm lor și să aducem orice forță diplomatică posibilă care ne stă la dispoziție pentru a influența această situație și a ne asigura, în primul rând, că dl Mugabe încetează arestările și execuțiile și că, în al doilea rând, constituția este acceptată pentru libertatea cetățenilor din Zimbabwe, fapt care va duce la alegeri libere și instituirea unui guvern cu adevărat democratic în Zimbabwe.

  Rui Tavares, autor. – (PT) Dle președinte, știm cu toții că acordul din 2008, pus în aplicare în 2009, care avea drept scop partajarea puterii între Robert Mugabe și Morgan Tsvangirai sau între Zanu-PF și MSD nu a fost un acord ideal, nici un acord care să realizeze o lume perfectă, ci a fost probabil singurul acord posibil în vederea încercărilor de a îmbunătăți situația drepturilor omului și a democrației din Zimbabwe. Realitatea este că dl Mugabe și aliații săi au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a se asigura că acest acord nu va funcționa. Aceștia s-au folosit de presiune și intimidare în încercarea de a elimina mișcarea de opoziție care deține acum o majoritate în camera inferioară a parlamentului. În urmă cu doar câteva minute, s-a raportat faptul că au avut loc atacuri și acte violente asupra persoanelor care s-au adunat în jurul unui monument comemorativ unde se aflau militanții MSD.

Este vital ca UE să nu-și întoarcă privirea de la ceea ce se întâmplă în Zimbabwe, să nu-i permită dlui Mugabe să scape cu lovitura sa finală de desemnare a unui ambasador fără să treacă prin mecanismele constituționale ale țării sale și să se asigure că vânzarea de diamante nu le aduce profit dlui Mugabe și aliaților săi.

  Filip Kaczmarek, în numele Grupului PPE. – (PL) Dle președinte, nu toate persoanele din Zimbabwe se vor bucura de dezbaterea de azi, deoarece în câteva zile, la 18 aprilie, va fi Ziua Independenței în Zimbabwe. Cei care comit fapte rele în această țară nu vor putea sărbători așa cum și-ar dori.

Acordurile privind distribuția puterii sunt deseori problematice, din cauza faptului că, în general, acestea nu reflectă rezultatul unei decizii democratice a cetățenilor, ci un compromis forțat de situație. Exact aceasta a fost situația în Zimbabwe. Cu toate acestea, acordurile privind partajarea puterii pot fi acceptabile și pot avea un impact pozitiv asupra societății dacă se îndeplinesc anumite condiții. Una dintre acestea este îmbunătățirea situației drepturilor omului. De aceea abordăm situația drepturilor omului în această țară. De exemplu, este discutabil dacă măsurile restrictive reprezintă un instrument necesar și eficient. Cu toate acestea, nu trebuie să permitem ca persoanele care nu doresc să semneze o petiție pentru abolirea acestor măsuri să fie bătute și hărțuite. De aceea îi apărăm pe cei care se luptă pentru drepturile omului.

  Kriton Arsenis, în numele Grupului S&D. – (EL) Dle președinte, în prezent, partidul dlui Mugabe și mecanismele sale, astfel cum au afirmat colegii mei, amenință, torturează și instituie represalii împotriva oricărei persoane care luptă pentru democrație, libertăți democratice și pentru o tranziție către un regim democratic pașnic în Zimbabwe.

Suntem responsabili de ceea ce se întâmplă în Africa. Am intervenit de nenumărate ori în istoria democrației de pe acest continent, în special la început, când luau ființă aceste țări noi, și am obstrucționat procedurile democratice atunci când ne amenințau interesele. Astfel, avem o dublă responsabilitate de a ajuta Zimbabwe să dobândească un guvern ales democratic.

Din punct de vedere sentimental, această situație este extrem de importantă pentru greci. Din 1967 până în 1974, am avut o dictatură aspră și, în acel moment, orice condamnare din partea Consiliului Europei sau a unei organizații internaționale le-a oferit speranță cetățenilor care luptau în Grecia.

De aceea nu trebuie să tolerăm nicio relație cu reprezentanții numiți ilegal ai Zimbabwe și foști asociați ai regimului Mugabe, iar Uniunea Europeană, alături de țările din regiunea sa, trebuie să garanteze tranziția țării spre democrație și aplicarea Procesului Kimberley.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, UE sprijină Procesul Kimberley, care vizează eliminarea diamantelor africane generatoare de conflicte – sau așa-numitele diamante însângerate – de pe piața globală. Cu toate acestea, evoluțiile recente din Zimbabwe sunt îngrijorătoare. Președintele Procesului Kimberley, dl Mathieu Yamba, din Republica Democratică Congo, a decis unilateral și fără consultare să permită introducerea pe piață a diamantelor din mina Marange, din Zimbabwe. Această mină, care a fost subiect de dezbatere în Parlament anul trecut, a fost rechiziționată de președintele Mugabe și de acoliții săi. Sute de oameni au fost deposedați de casele lor și au existat rapoarte de încredere privind forțele sale de securitate care torturau, violau și chiar asasinau localnicii.

Vânzarea diamantelor din mina Marange îl va ajuta pe Mugabe să-și consolideze și mai mult acapararea tiranică a Zimbabwe și, într-adevăr, să-și îmbogățească criminalii Zanu-PF. Prin urmare, îndemn Uniunea Europeană, în calitate de participant la Procesul Kimberley, să aducă la cunoștință la cel mai înalt nivel acest scandal și să insiste asupra restaurării unui proces de luare a deciziilor pe bază de consens în cadrul Procesului Kimberley. Mai general, solicit un sistem similar de ani de zile, o certificare care să acopere alte resurse naturale extrase din Africa, pentru a împiedica guvernele sau grupurile de gherilă brutale să vândă mineralele în vederea finanțării armatelor. Mă bucur că în acest demers, în care administrația SUA conduce prin adoptarea Legii Dodd-Frank, lucrez alături de ONG-ul de renume mondial pentru drepturile omului, Global Witness, cu sediul la Londra.

  Cristian Dan Preda (PPE). - Să îmi dați voie să încep prin a spune că, de câte ori aud de Robert Mugabe, îl văd în fața ochilor pe Nicolae Ceaușescu, dictatorul român. Într-adevăr, în anii '80, alături de Gaddafi, Mugabe era unul dintre oaspeții obișnuiți ai lui Ceaușescu și îi sunt recunoscător domnului Van Orden pentru că a amintit de legătura dintre Mugabe și, respectiv, Gaddafi.

De altfel, cred că Mugabe a învățat ceva de la Ceaușescu, și anume ura față de activiștii societății civile. Cei 46 de membri ai societății civile care au fost arestați pe 19 februarie de forțele de securitate din Zimbabwe sunt în acest moment acuzați de trădare și riscul pe care și-l asumă ei în acest moment este acela de a fi condamnați la moarte. Asta este pedeapsa și singura „vină” pe care o au este aceea de a fi discutat despre ce s-a întâmplat în Egipt și Tunisia.

Soluția pentru regimul lui Mugabe e în principiu cea a unor alegeri corecte și libere. Să sperăm că de data asta va fi posibil.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Dle președinte, în februarie, Consiliul Afaceri externe al UE a adoptat concluziile privind situația din Zimbabwe. Perioada de intrare în vigoare a sancțiunilor UE va fi prelungită, deoarece nu s-a făcut niciun progres adecvat în cadrul reformelor interne ale țării.

Ridicarea restricțiilor va necesita realizarea unor progrese tangibile în ceea ce privește punerea în aplicare a acordului de partajare a puterii din 2008. Aparent, acest acord al partajării puterii nu a putut împiedica forțele de securitate ale lui Mugabe să-și continue persecuțiile oponenților săi, iar chiar acum, aceștia sunt arestați, torturați și asasinați, chiar și până la nivel ministerial.

Întrucât sancțiunile UE nu vizează cetățenii Zimbabwe, în prezent, UE este încă cel mai mare furnizor de asistență al țării, pe care-l acordă în special agriculturii și producției alimentare. UE trebuie să continue să exercite presiune asupra lui Mugabe și dacă se decide să se organizeze alegeri, UE trebuie să se implice în calitate de observator.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D). – (PL) Dle președinte, de la ultima noastră dezbatere privind Zimbabwe de anul trecut în octombrie, situația din această țară din Africa de Sud nu s-a schimbat. Șomajul a ajuns la 90 %, durata medie de viață este de 44 de ani, iar cetățenii acestei țări nu au acces la servicii elementare de sănătate. Este evident că acordul politic la care au ajuns președintele Mugabe și prim-ministrul Tsvangirai în urmă cu doi ani nu a reușit să îndeplinească speranțele puse în acesta și că este necesară o nouă soluție, complet democratică. Situația internă din Zimbabwe nu s-a schimbat în ultimele șase luni, dar s-a modificat situația externă. Astăzi, dezbatem despre o țară în contextul „primăverii națiunilor” din Africa și cu toate că Harare se află la o distanță de 6 000 km de Tunisia, cel mai recent caz de pe Coasta de Fildeș demonstrează că uneori democrația nu cunoaște bariere. Prin urmare, Parlamentul European solicită guvernului din Zimbabwe să ia în considerare situația internațională curentă și reorientarea fermă în ceea ce privește politica internă și, mai presus de toate, să înceteze represiunea opoziției politice, să-i elibereze reprezentanții din închisori și să le permită să participe la alegeri.

În urmă cu șase luni, am spus că o țară săracă precum Zimbabwe nu-și poate permite să caute probleme alternative. Astăzi, cred că „primăvara națiunilor” africane aduce o tensiune suplimentară datoriei politice a președintelui Mugabe.

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE). - În calitate de membru al Delegației pentru relațiile cu Parlamentul Panafrican, cred cu tărie că Uniunea Europeană și, mai ales, dna Ashton ar trebui să ia o poziție fermă împotriva acțiunilor de intimidare și hărțuire a regimului lui Mugabe împotriva activiștilor pentru drepturile omului și să încurajeze respectarea drepturilor și libertăților publice, inclusiv libertatea de exprimare și adunare, așa cum Zimbabwe s-a angajat formal pe plan internațional. Zimbabwe trebuie să își respecte angajamentele internaționale, inclusiv Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, prin abrogarea tuturor legilor naționale contrare textelor internaționale de protecție a drepturilor omului.

De asemenea, cred cu sinceritate că țările din zonă și, în primul rând, Africa de Sud ar putea să se implice în a susține revenirea la democrație și respectarea drepturilor omului în Zimbabwe.

  Elena Băsescu (PPE). - Evenimentele actuale din Zimbabwe sunt un semnal de alarmă pentru situația drepturilor omului de pe continentul african. În perspectiva alegerilor din iunie, președintele Mugabe conduce o campanie de intimidare a contracandidaților săi. Sute de funcționari ai guvernului, activiști pentru apărarea drepturilor omului și opozanți ai regimului au fost arestați în ultimele două luni. Această situație nu poate fi tolerată.

Mai mult, elaborarea unei constituții democratice a fost amânată de Mugabe cu un an. Noua lege fundamentală ar fi garantat desfășurarea alegerilor în condiții de transparență.

Subliniez faptul că situația economică a țării este profund afectată. Președintele susține naționalizarea sectorului minier, principala ramură economică din Zimbabwe. O asemenea măsură este abuzivă, deoarece tocmai investițiile străine în acest sector au stabilizat statul în urma crizei economice.

  Mitro Repo (S&D). – (FI) Dle președinte, în Zimbabwe, președintele Mugabe și Partidul Zanu-PF nu au reușit să mențină termenii Acordului politic global încheiat în 2009. Zimbabwe nu a putut înainta spre democrație. Din contră, în ultimele luni a existat o creștere clară a intimidării oponenților politici și a numărului de arestări și dispariții arbitrare. Eforturile de a crea stabilitate nu vor avea rezultate într-un climat politic precum cel prezent.

Zimbabwe rămâne încă o țară în care poți fi abuzat sau torturat pentru opiniile tale politice. Sistemul legislativ care suprimă jurnalismul liber și deschis restricționează libertatea de exprimare. Jurnaliștii sunt hărțuiți. Trebuie făcut tot posibilul pentru a ajuta țara să progreseze spre o reală democrație și dezvoltare economică.

Este drept că în luna februarie a acestui an, Consiliul European a decis să extindă măsurile restrictive care-i privesc pe oamenii și organizațiile legate de administrația Mugabe și să păstreze un jurnal al peroanelor aflate pe lista neagră. De asemenea, cred că aceste măsuri trebuie să continue până ce se va putea dovedi că există schimbări reale în Zimbabwe. Cu toate acestea, măsurile trebuie să vizeze doar guvernul corupt al Zimbabwe și nu trebuie să determine exacerbarea stării critice a cetățenilor zimbabweeni.

  Albert Deß (PPE). – (DE) Dle președinte, când eram copil, primeam scrisori din ceea ce se numea atunci Rodezia. Trei dintre surorile bunicului meu erau călugărițe catolice în Rodezia de atunci și în Africa de Sud. Acestea nu au scris niciodată că poporul Rodeziei suferea din cauza foametei. Ceea ce auzim în prezent despre această țară este pur și simplu intolerabil. Rodezia, și mai târziu Zimbabwe, a fost grânarul Africii de Sud. Dl Mugabe – un dictator comunist socialist – a reușit să-l transforme într-o zonă înfometată.

Doresc să le mulțumesc colegilor deputați care au readus pe ordinea de zi această chestiune. Este intolerabil că acestui dictator, dl Mugabe, i se permite să terorizeze cetățenii din Zimbabwe atât de mult timp. Cred că pentru a pune capăt acestei minciuni, soluția se află în Africa de Sud. Regret să spun acest lucru, dar atât timp cât Africa de Sud nu reușește să-l pună la punct pe acest dictator, acesta va continua să-și terorizeze poporul.

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. – Dle președinte, cred că suntem cu toții de acord că Zimbabwe și încălcările sale ale drepturilor omului sunt de prea mul timp pe ordinea noastră de zi. Orice speranță cât de mică într-o evoluție pozitivă este spulberată imediat de izbucnirea represaliilor și a violențelor politice. Exact acest lucru s-a întâmplat cu doar câteva luni în urmă. Prin urmare, pentru a opta oară în februarie, anul acesta, Uniunea Europeană a trebuit să treacă la reînnoirea măsurilor sale restrictive.

Prin acest gest clar am dorit să subliniem importanța critică a unui acord între partidele de guvernământ privind pașii necesari pentru organizarea unor alegeri în această țară. În acest context, UE a accentuat disponibilitatea sa de a-și revizui decizia ca răspuns la progrese ulterioare concrete din zonă.

UE este profund preocupată de creșterea violențelor politice la care am fost martori în ultimele luni în Zimbabwe. La 11 martie, alături de 21 de ambasade și reprezentanțe, UE a emis o declarație prin care își exprima preocupările privind creșterea a ceea ce par a fi intimidări și violențe motivate politic.

În acest context, UE salută rezultatele recentei reuniuni la nivel înalt a SADC la 31 martie 2011. Comunicatul SADC solicita stoparea urgentă a violențelor, a intimidării, a discursurilor de ură și a hărțuirii și îndemna guvernul din Zimbabwe să realizeze toți pașii necesari organizării alegerilor. Acesta oferă asistență, astfel încât să se poată organiza alegeri în conformitate cu principiile și orientările SADC care guvernează alegerile democratice. Din acest motiv, SADC va desemna reprezentanți care să se alăture echipei sud-africane de asistență și să lucreze cu comisia comună de monitorizare și punere în aplicare.

UE crede că pentru a evita instabilitatea ulterioară în Zimbabwe, este esențial să se intensifice eforturile de facilitare și mediere ale SADC și ale Africii de Sud. UE salută eforturile regiunii de a media criza din Zimbabwe.

Africa de Sud, în calitatea sa de facilitator, alături de SADC, în calitate de garant al Acordului politic global, a decis să-l acrediteze pe ambasadorul zimbabwean. În acest moment, menținerea unui canal deschis de comunicare cu Zimbabwe și a unui dialog cu guvernul incluziv este vitală, iar noi nu ar trebui să periclităm poziția ambasadorului UE de la Harare. UE va acționa în strânsă coordonare cu toate statele membre ale UE.

UE rămâne cel mai mare furnizor de asistență pentru dezvoltare pentru Zimbabwe. Dorim să afirmăm în mod clar că suntem duri cu regimul, dar că încercăm să-i ajutăm pe oameni. Prin plata a aproximativ 365 de milioane de la instituirea Acordului politic global în 2009, suntem – astfel cum am mai afirmat – cel mai mare donator.

Resursele sunt direcționate doar prin intermediul organismelor ONU și al ONG-urilor specializate. Din 2009, UE a sprijinit și reformele de guvernământ, astfel cum se prevedea în Acordul politic global, inclusiv procesul de reformă constituțională. UE finanțează și programele din domeniul drepturilor omului, inclusiv programele pentru apărătorii drepturilor omului. Trebuie doar să sperăm că toată presiunea internațională va duce într-un final la alegeri libere și corecte în Zimbabwe și la normalizarea treptată a situației extrem de dificile din această țară.

  Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) Pe parcursul ultimelor luni, mulți oponenți ai regimului Mugabe, precum și reprezentanți ai ONG-urilor au fost arestați în mod arbitrar de autoritățile din Zimbabwe. Partidul dlui Mugabe a împiedicat în mod sistematic guvernul unității naționale din Zimbabwe, format în 2009, să pregătească terenul pentru o tranziție democratică și alegeri credibile. Trebuie să înceteze imediat toate actele de violență politică comise de susținătorii dlui Mugabe. Uniunea Europeană și statele sale membre trebuie să se angajeze în mod activ alături de Uniunea Africană și Comunitatea Sud-africană pentru Dezvoltare, astfel încât să se asigure că viitoarele alegeri nu se vor ține într-un climat de intimidare și violență. Salut faptul că rezoluția Parlamentului European solicită tuturor partidelor politice din Zimbabwe să conlucreze la elaborarea unei noi constituții democratice, are să poată fi acceptată de toți cetățenii țării, înainte de următoarele alegeri.

  Monica Luisa Macovei (PPE), în scris. – Vedem încă o dată că armele lui Mugabe împotriva oponenților săi politici și societății civile sunt intimidarea, arestul, violența și chiar tortura. Forțele loiale lui Mugabe au intimidat miniștri ai opoziției din guvernul de uniune națională, au hărțuit lideri ai organizațiilor de drepturile omului, au arestat 46 de reprezentanți ai societății civile sub acuzația de trădare, unii dintre ei fiind bătuți și chiar torturați în arest. Nu se poate construi nimic durabil pe frică și teroare ori împotriva libertăților civile și politice. Solicit Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene să susțină eforturile pentru alegeri libere în Zimbabwe, lipsite de violență și intimidare. Este nevoie de un guvern legitim, care să respecte drepturile și libertățile fundamentale, adică să respecte ființa umană. Intensificarea restricțiilor Uniunii asupra oamenilor lui Mugabe trebuie să fie una din măsuri.