Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2010/2160(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A7-0141/2011

Dezbateri :

PV 23/06/2011 - 5
PV 23/06/2011 - 7
CRE 23/06/2011 - 5
CRE 23/06/2011 - 7

Voturi :

PV 23/06/2011 - 12.12
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0286

Dezbateri
Joi, 23 iunie 2011 - Bruxelles Ediţie JO

7. Al cincilea raport privind coeziunea și strategia pentru politica de coeziune după 2013 - Punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013 - Agenda urbană europeană și viitorul acesteia în cadrul politicii de coeziune - Obiectivul 3: viitoarea agendă a cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale - O eficacitate sporită a FEDER și a celorlalte fonduri structurale (continuarea dezbaterii)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Președinte. − Continuăm acum cu dezbaterea referitoare la rapoartele privind politica de coeziune.

 
  
MPphoto
 

  Oldřich Vlasák, raportor. – (CS) Dle președinte, aș dori să încep prin a mulțumi tuturor colegilor mei deputați pentru excelenta cooperare și pentru o dezbatere foarte constructivă. Aș dori să închei prin a face două comentarii mai degrabă provocatoare cu privire la întreaga discuție.

Fondurile structurale au fost constituite în principal pentru a elimina diferențele dintre regiuni și, prin urmare, ar trebui să fie îndreptate în special spre regiunile cel mai puțin dezvoltate din UE, cu alte cuvinte spre Obiectivul 1 de convergență. Regiunile mai bogate vor beneficia de acest lucru prin oportunități de piață mai mari pentru produsele și serviciile lor. Pe de altă parte, trebuie să respingem toate încercările propuse de a stimula investițiile în regiunile Obiectivului 2 sau de a crea o categorie puternică de tranziție a regiunilor fără expertiză financiară. Nu văd niciun motiv pentru redistribuirea nesfârșită a banilor de la cei bogați la cei bogați. Totuși, consider că un mecanism specific de tranziție între Obiectivele 1 și 2 este o completare adecvată.

În al doilea rând, cred că este vital să oprim denaturarea pieței prin intermediul fondurilor. Faptul că un om de afaceri obține o subvenție pentru a construi o fabrică și celălalt nu obține acest lucru va conduce în mod logic la o denaturare a pieței. Celălalt va trebui să includă costul construcției fabricii în prețul produselor pe care le vinde și prin urmare, în mod logic, va avea prețuri mai mari sau profituri mai mici. Ar fi mult mai bine dacă beneficiarii finali ar fi doar organele administrației publice, cu alte cuvinte statul, regiunile, prefecturile, orașele și satele, care vor investi banii în măsuri de creștere. Este clar pentru mine că o astfel de schimbare radicală este imposibilă. Este însă posibil cel puțin să se încerce această cale de ieșire și să se facă un mic pas în această direcție. Exprimând acest lucru cu cuvintele lui Neil Armstrong, ar fi un pas mic pentru fondurile europene, dar un salt uriaș pentru economia europeană.

 
  
MPphoto
 

  Marie-Thérèse Sanchez-Schmid, raportoare.(FR) Dle președinte, Europa este în prezent în criză: există o criză financiară, o criză macroeconomică, o criză socială și o criză morală. Cetățenii percep Europa ca pe un dușman care reglementează și impune austeritate drastică. Aceștia nu văd ce face Uniunea pentru a investi, pentru a sprijini creșterea economică, pentru a-i integra pe cei cu mai puține oportunități și pentru a compensa dezechilibrele de dezvoltare între regiuni.

În scurtă vreme vom vota pachetul privind guvernanța economică care stabilește măsuri responsabile pentru a adera la Pactul de stabilitate și de creștere, care face ordine în domeniul finanțelor publice și permite începerea creșterii. Politica de coeziune este al doilea pilon pe care trebuie să se bazeze această creștere, o creștere durabilă, inteligentă și favorabilă incluziunii.

Guvernanța economică și politica de coeziune sunt cele două fețe ale aceleiași monede și este important să subliniem că una fără cealaltă nu pot funcționa. De aceea, trebuie să luptăm pentru a apăra această politică, pentru a-i apăra bugetul, pentru a convinge statele membre că politica regională nu este un lux, ci o necesitate.

Există multe în joc în cadrul negocierilor bugetului pentru următoarea perioadă de programare. Trebuie să continuăm să adoptăm măsuri în favoarea unei politici europene de coeziune integrată și ambițioasă, mai simplă și mai vizibilă, care consolidează cooperarea teritorială și vizează în mod egal toate regiunile.

Astfel, susțin în special propunerea prezentată în raportul Pieper, de a crea o categorie intermediară pentru regiunile în care PIB-ul este între situat 75 și 90 % din media UE. Această categorie va permite mai multor regiuni care se confruntă cu probleme structurale de creștere să primească un tratament echitabil și echilibrat.

Mai mult decât atât, doresc să insist încă o dată cu privire la importanța dezvoltării cooperării teritoriale europene. Este întruchiparea practică a cuvintelor lui Robert Schuman: Europa nu va fi creată dintr-o dată sau prin integrare globală; va fi construită prin realizări concrete, care creează mai întâi o solidaritate de facto. Acest lucru era valabil acum 60 de ani și încă este adevărat și astăzi.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Stavrakakis, raportor. − (EL) Dle președinte, aș dori să îi felicit pe raportori pentru rapoartele lor, care ne-au dat posibilitatea să dezbatem astăzi dimensiunile de bază ale viitoarei politici de coeziune și să ne exprimăm pozițiile principale cu privire la ele. Cu toate acestea, aș dori să comentez asupra raportului dlui Pieper, pentru care am fost raportor alternativ, pentru că prezintă în mod detaliat pozițiile Parlamentului European cu privire la arhitectura post-2013 necesară pentru politica de coeziune.

Aș dori să subliniez faptul că principalele poziții ale Parlamentului European au fost deja formulate și aprobate în plen într-un capitol special al rezoluției referitoare la perspectivele financiare viitoare ale Uniunii Europene în ceea ce privește politica de coeziune. Nu trebuie să facem concesii cu privire la aceste poziții.

Viitoarea politică de coeziune trebuie să aibă un buget adecvat, astfel încât să poată răspunde în mod eficient la noile provocări, să sprijine toate regiunile Uniunii Europene, cu un accent deosebit, ca întotdeauna, asupra regiunilor cu cele mai multe probleme de dezvoltare, să includă obiective tematice și, în același timp, un grad de flexibilitate, să se bazeze pe norme simplificate, unificate cât mai mult posibil între fondurile sale și să se asigure că toți cetățenii Uniunii vor putea să se bucure de beneficiile sale, chiar dacă locuiesc în cele mai îndepărtate colțuri ale Uniunii Europene, pe insule și în zone montane.

În sfârșit, referitor la propunerea de a crea o categorie intermediară de sprijin, pe care atât eu, cât și grupul meu politic și o mare majoritate din Parlament am susținut-o întotdeauna, aș dori să subliniez că sunt total de acord cu opinia exprimată astăzi de comisarul Hahn. Crearea sa este absolut justificată și vrem ca viitorul sistem de sprijin regional să abordeze regiunile cu același nivel de dezvoltare în mod echitabil, simplificat și transparent. Cred că trebuie să transmitem un mesaj clar că analizele Uniunii Europene merg dincolo de statistici, în special în contextul crizei economice actuale.

 
  
MPphoto
 

  Președinte. − - Dezbaterea comună a fost închisă.

Votul va avea loc în scurt timp.

(Ședința a fost suspendată la ora 11.45 și reluată la ora 11.50)

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Îmbunătățirea climatului de afaceri este, de asemenea, o parte a politicii de coeziune. Cu toate acestea, este necesar un sistem judiciar care funcționează eficient pentru a face acest lucru. Este de remarcat lipsa de acțiune a autorității legislative cu privire la modificările deosebit de urgente necesare în sistemul judiciar. Avem obligații față de partenerii noștri europeni de a întreprinde reforme pe scară largă în acest domeniu, care trebuie să facă față în mod adecvat numeroaselor cazuri din instanțele de judecată din Bulgaria, în special celor care implică corupție la nivel înalt și indicații ale acesteia. Numeroasele evaluări negative din partea Comisiei Europene și a instanțelor europene în ceea ce privește reformele sistemului judiciar și răspândirea corupției nu au schimbat atitudinea criminal de neglijentă a guvernului față de orice fel de reforme în acest domeniu. De ce oamenii care au dreptul de a iniția modificări ale legislației nu o fac, dar, în același timp își justifică greșelile prin lipsa reformelor? De ce sunt protejate standardele duble? Cine are interesul de a întârzia reformele? Este șocant faptul că în secolul XXI, cetățenii din Bulgaria nu au posibilitatea de a aduce o plângere individuală în fața Curții Constituționale, un drept care este de la sine înțeles de către cetățenii din Germania, de exemplu. De ce sunt judecătorii cu experiență aleși într-un mod extrem de dubios, obscur și de ce persistă în continuare îndoieli foarte grave cu privire la interferența executivului?

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) În timp ce ne pregătim pentru noua perioadă financiară post-2013, trebuie să facem propuneri concrete pentru perspectiva financiară a Uniunii Europene (2014-2020) cu privire la un cadru strategic unic pentru a asigura punerea în aplicare a obiectivelor politicii de coeziune a UE și eficiența fondurilor structurale. În acest moment dificil, pentru a depăși consecințele crizei financiare și economice, avem o bună ocazie de a folosi viitoarele negocieri privind următorul cadru financiar multianual pentru spori eficiența guvernanței și a punerii în aplicare a fondurilor structurale și a programelor UE.

Comisia Europeană ar trebui să majoreze asistența tehnică acordată statelor membre, organismelor guvernamentale regionale și locale și să organizeze mai multe cursuri de formare pentru acestea, în scopul de a le spori capacitățile și de a le extinde cunoștințele referitoare la normele aplicate pentru a soluționa problemele legate de punerea în aplicare. În plus, statele membre ar trebui să acorde prioritate investițiilor în capacitatea instituțională și să simplifice dispozițiile administrative în scopul de a reduce povara administrativă.

Sunt de acord cu solicitarea Parlamentului European adresată Comisiei de a elabora un manual european privind guvernanța pe mai multe niveluri și de a încuraja statele membre să-l respecte, ținând seama de obiectivele specifice locale și regionale, să extindă aplicarea măsurilor de guvernanță a politicii de coeziune (respectiv, programarea, finanțarea și punerea în aplicare pe baza unui parteneriat național, regional și local) și să le aplice la fondurile care vor fi incluse în cadrul strategic comun planificat, în scopul de a asigura o mai mare eficiență a cheltuielilor publice.

 
  
MPphoto
 
 

  Tamás Deutsch (PPE), în scris. – (HU) Politica de coeziune și-a dovedit necesitatea, eficiența și flexibilitatea în combaterea crizei. În plus, contribuie în mod semnificativ la atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020, deși este important să se sublinieze că politica de coeziune este doar unul dintre mijloacele de realizare a acestor obiective și că fiecare domeniu de politică trebuie să contribuie într-o măsură corespunzătoare la succesul noii strategii de dezvoltare a Uniunii Europene. Aș dori să subliniez faptul că rata de eroare a scăzut în mod substanțial în ultimii ani, iar majoritatea erorilor provin din domenii care nu fac parte din politica de coeziune (de exemplu, achizițiile publice). Finanțarea politicii de coeziune nu ar trebui să fie redusă, deoarece există încă dezechilibre care pot fi abordate numai prin politica de coeziune. Regiunile cele mai sărace au nevoie de mai mult sprijin, dar, în schimb, ele ar trebui să fie mai eficiente. În același timp, este important ca condițiile aplicate în domeniul politicii regionale să se refere la domenii care pot influența politica de coeziune, iar statele membre nu ar trebui să fie obligate să pună în aplicare reforme sociale și economice esențiale în numele condiționalității. Simplificarea actualului sistem de reglementare extrem de complicat, interpretarea uniformă a normelor și obligațiilor, coerența mediului legislativ și o delimitare clară a responsabilităților sunt esențiale pentru creșterea eficienței politicii de coeziune. Politica de coeziune nu este o politică de ajutor; mai degrabă, aceasta implică investiții în alinierea zonelor mai puțin dezvoltate, iar consecințele pozitive ale acesteia vor avea efecte și asupra regiunilor mai bogate, datorită creșterii cererii.

 
  
MPphoto
 
 

  Filiz Hakaeva Hyusmenovа (ALDE), în scris.(BG) Politica de coeziune este vitală pentru eliminarea disparităților dintre regiunile Europei, pentru ieșirea din criză și realizarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii. În ciuda a ceea ce s-a realizat, există încă regiuni a căror dezvoltare a rămas în urmă. Acest lucru impune măsuri mai multe și mai bine orientate care vizează reducerea dezechilibrelor sociale și economice în Europa și combaterea sărăciei și a excluziunii sociale. Pentru a spori eficacitatea politicii de coeziune sunt necesare o mai bună interacțiune între fondurile structurale, precum și o mai bună coordonare cu alte instrumente financiare și de asistență internă ale UE. Flexibilizarea corespunzătoare a programelor operaționale ar constitui o garanție a faptului că acestea sunt cât mai relevante posibil pentru contextul în care se aplică. Trebuie să reducem povara administrativă cu care se confruntă beneficiarii, inclusiv prin utilizarea mai largă a facilităților de eguvernare și să consolidăm rolul jucat de autoritățile locale și regionale, precum și de partenerii socioeconomici. Cu titlu de concluzie, aș dori să subliniez că, în scopul de a realiza o coeziune socială, economică și teritorială autentică și de a garanta că fiecare cetățean european are un loc bun de trai și de muncă, dimensiunea fondurilor politicii de coeziune în următoarea perioadă de programare trebuie să fie cel puțin la fel ca în perioada curentă.

 
  
MPphoto
 
 

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – (ET) Pe viitor, politica de coeziune a Uniunii Europene trebuie să fie mai îndrăzneață în adoptarea mai mult decât a fost cazul până acum a strategiilor macroregionale, cum ar fi strategia pentru Marea Baltică și strategia pentru regiunea Dunării. Strategiile macroregionale sunt bine plasate pentru a profita de potențialul transnațional, pentru a îmbunătăți cooperarea între diferitele niveluri de guvernanță, pentru utilizarea unei abordări comune în scopul de a soluționa problemele comune și de a crește competitivitatea regională și capacitatea de inovare. În pregătirea politicii de coeziune pentru perioada următoare, este necesar să se precizeze mai exact modalitățile de punere în aplicare a strategiilor macroregionale din perioada următoare și care ar trebuie să fie rolul și locul lor în cadrul politicii de coeziune, precum și modul în care acestea ar trebui să fie finanțate în următoarea perioadă. Este important ca strategiile macroregionale să fie examinate în contextul obiectivului de coeziune teritorială europeană prevăzut în Tratatul de la Lisabona și al planului de dezvoltare teritorială a UE pentru anul 2020. Comisia Europeană trebuie să furnizeze orientări mai precise pentru statele membre, specificând, de exemplu care sunt direcțiile speciale de acțiune sau zonele care au relevanță macroregională: de exemplu, coridoarele de transport, libera circulație a serviciilor și problemele de mediu. Printr-o mai bună coordonare a mecanismelor de sprijin existente, va deveni posibilă utilizarea mai conștientă a fondurilor structurale ale UE, fără a necesita o mai mare alocare de resurse pentru acele zone de cooperare interregională. De asemenea, cred că este extrem de important să se prevadă resurse suplimentare pentru a coordona strategiile macroregionale și să se sporească sinergia de cooperare. Coordonarea necesită o îmbunătățire continuă, iar responsabilitatea statelor membre în acest domeniu ar trebui să fie cu siguranță sporită.

 
  
MPphoto
 
 

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE), în scris.(PL) Politica de coeziune este cea mai bună dovadă a solidarității care există în Uniunea Europeană. Polonia și în special regiunile sărace ca cea pe care o reprezint - Voievodatul Lubelskie - au utilizat aceste fonduri pentru dezvoltare rapidă. Astăzi este greu de imaginat cum ar fi regiunea noastră fără sprijin din partea UE. Este păcat că nu există informații despre efectele specifice ale cheltuirii acestor bani, pentru că de fapt cercetarea este cea care evaluează modul în care întreaga regiune a folosit o varietate de programe, și nu evaluarea fiecărui program în parte, care ar trebui să indice calea pe care ar trebui s-o urmeze politica de coeziune în anii următori.

Politica de coeziune este un pilon al strategiei Europa 2020, de aceea banii alocați pentru politica de coeziune în viitorul cadru financiar comun nu trebuie să fie mai puțini decât sumele puse la dispoziție în actuala perioadă de programare. În prezent suntem în căutarea unor resurse pentru obiective noi, care trebuie să crească competitivitatea Europei. Totuși, nu trebuie să ne gândim la acestea în detrimentul orașelor și regiunilor. În raportul Comisiei privind provocările politice și în raportul Pieper, Parlamentul European a transmis un mesaj puternic guvernelor statelor membre și Consiliului: nu manipulați politica de coeziune.

 
  
MPphoto
 
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. – Parlamentul European propune în raportul său referitor la viitoarea strategie pentru politica de coeziune după 2013, o poziție echilibrată și benefică pentru Uniune. Uniunea are nevoie în continuare de o politică de coeziune puternică și care să fie finanțată corespunzător. În același timp, este necesară îmbunătățirea regulamentelor. Este nevoie de proiecte cu valoare adăugată europeană mare, corectitudine și responsabilitate si angajament al statelor membre, prin contract cu Comisia Europeana, de a utiliza totalitatea fondurilor alocate.

Într-o perioada de scădere economică este nevoie de investiții pentru păstrarea locurilor de muncă și pentru dezvoltare. Politica de coeziune este destinată exclusiv investițiilor. Pentru viitorul exercițiu financiar, bugetul alocat politicii de coeziune trebuie să fie cel puțin la nivelul actual..

 
  
MPphoto
 
 

  Monika Smolková (S&D), în scris. (SK) Politica de coeziune după 2013 ar trebui să continue să fie un factor important pentru dezvoltarea Europei. Aceasta trebuie să garanteze dezvoltarea infrastructurii și să corecteze dezechilibrele de dezvoltare între regiuni. Criza financiară a agravat diferențele regionale. Europa se confruntă cu șomaj pe scară largă. În prezent, când există mai mult de 23 de milioane de șomeri, politica de coeziune este una dintre politicile care pot contribui, de asemenea, la crearea de noi locuri de muncă. Probabil că nu există niciun deputat în PE care să se îndoiască de necesitatea continuării politicii de coeziune și după 2013. Utilizarea eficientă a fondurilor, transparența și îmbunătățirea întregului proces, precum și randamentul investițiilor devin subiecte de actualitate. Succesele politicii de coeziune sunt măsurabile și sunt remarcate și aplaudate de locuitorii UE. Prin urmare, este de asemenea important ca politicii de coeziune să i se aloce fonduri suficiente în momentul în care va fi aprobat cadrul financiar multianual. Investițiile în dezvoltarea regională sunt investiții în viitor și în dezvoltarea UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Zbigniew Ziobro (ECR), în scris.(PL) Urmărirea obiectivelor politicii europene de coeziune se află, fără îndoială, în direcția cea bună în multe domenii, deși, în acest stadiu, există deja anumite lecții pe care le putem învăța din progresul său până în prezent pentru construirea priorităților viitoare ale politicii europene de coeziune. Dată fiind absorbția relativ scăzută a fondurilor pentru infrastructură și mediu, trebuie să revizuim instrumentele care încurajează inițierea unor proiecte în acest domeniu.

Este un lucru deosebit de important pentru țările din Europa de Est, în care cheltuielile din fondurile alocate în acest scop sunt mai mici în comparație cu alte domenii strategice. În plus, este necesar un sprijin suplimentar pentru cooperarea transnațională și transfrontalieră, de care este nevoie pentru dezvoltarea și convergența europeană, precum și pentru realizarea unor proiecte regionale comune în domeniul infrastructurii și al mediului.

Un alt element important este consolidarea dezvoltării bazate pe întreprinderi mici și mijlocii. Important aici este nu doar stimularea creării de noi întreprinderi, ci și crearea unor condiții adecvate pentru ca acestea să supraviețuiască pe piață. De aici și nevoia de a integra mai bine principiile Small Business Act cu politica de coeziune. Analizarea acestor domenii în construcția strategiei și a politicii de coeziune post-2013 poate contribui la dezvoltarea economică durabilă și armonioasă a Uniunii Europene.

 
Ultima actualizare: 8 noiembrie 2011Notă juridică