Parlamentul European,

–  având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 15-16 octombrie 2008,

–  având în vedere raportul Consiliului European și declarația Comisiei privind reuniunea Consiliului European din 15-16 octombrie 2008,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind cadrul de supraveghere și mecanismele de asigurare a stabilității financiare ale UE, adoptate la 14 mai 2008, precum și concluziile Consiliului privind chestiuni conexe în urma reuniunilor sale din 3 iunie 2008, 4 decembrie 2007 și 9 octombrie 2007,

–  având în vedere adoptarea recentă în cadrul comisiilor sale a tuturor propunerilor legislative ce intră în componența pachetului legislativ privind schimbările climatice și energia,

–  având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât actuala criză financiară, care a fost declanșată de ingineria financiară cu împrumuturi ipotecare subprime și produse derivate din SUA s-a răspândit în cadrul sistemului financiar mondial din cauza integrării tot mai accentuate a piețelor financiare;

B.  întrucât, deși inovațiile de pe piața financiară pot fi utile, astfel de produse financiare trebuie să fie reglementate și transparente, astfel încât să se asigure un echilibru echitabil între eficiență și stabilitate, nelăsând potențialele riscuri să submineze creșterea economică durabilă, crearea de locuri de muncă și coeziunea socială;

C.  întrucât piețele financiare ar trebui să fie în slujba economiei reale, spre deosebire de situația actuală în care profiturile sunt privatizate iar profiturile sunt socializate;

D.  întrucât indemnizațiile acordate directorilor și intermediarilor au încurajat asumarea unor riscuri excesive pe termen scurt, în detrimentul performanțelor pe termen lung, al prudenței și al responsabilității, nemaireflectând performanțele individuale și ale întreprinderilor;

E.  întrucât criza actuală dovedește nevoia de a reforma și de a întări arhitectura și eficacitatea sistemului de supraveghere al UE, în prezent fragmentat, care nu a ținut pasul cu integrarea și complexitatea piețelor financiare;

F.  întrucât Parlamentul a solicitat de mai mulți ani, în mod repetat, Comisiei și statelor membre să se asigure că reglementarea și supravegherea piețelor financiare este suficient de eficientă pentru a garanta stabilitatea acestora și a proteja economiile, pensiile și locurile de muncă ale cetățenilor europeni;

G.   întrucât Comisia și, mai ales, Comisarul însărcinat cu serviciile financiare au fost prea pasivi, refuzând în mod constant să răspundă în mod corespunzător apelurilor Parlamentului European de a adopta măsuri legislative pentru a îmbunătăți reglementarea piețelor financiare;

H.  întrucât Comisia ar trebui să respecte solicitarea Parlamentului de a lansa propuneri legislative înainte de sfârșitul anului 2008, solicitare adoptată cu o mare majoritate în Parlament în urma rapoartelor Rasmussen, Lehne și Van den Burg/Daianu;

I.  întrucât moneda comună a reprezentat un factor cheie pentru atenuarea efectelor ale crizei financiare mondiale, evitându-se astfel o criză majoră a cursurilor de schimb valutar;

J.  întrucât procedurile parlamentare pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona au fost încheiate în 24 de state membre;

K.  întrucât reformele instituționale din Tratatul de la Lisabona se impun de urgență pentru a garanta că Uniunea Europeană funcționează armonios și în mod echilibrat și că există un control democratic deplin;

L.  întrucât pentru evenimentele politice importante din 2009, în special alegerile europene și constituirea unei noi Comisii Europene, e nevoie de claritate în legătură cu dispozițiile instituționale care se vor aplica;

Situația economică și financiară

Piețele financiare: gestionarea crizei și reforma pe termen lung

1.  salută concluziile Consiliului European privind situația economică și financiară, precum și planul de acțiune lansat de UE-15, astfel cum a fost aprobat la 12 octombrie, de salvare a băncilor, asigurare a solvabilității și depunere de garanții pentru a restabili piața interbancară; salută planul Regatului Unit care a fost privit ca un model de către statele membre din Zona Euro și a demonstrat legăturile dintre Regatul Unit și piețele financiare din Zona Euro; consideră că prima reuniune din istorie a Șefilor de stat și de guvern din Zona Euro, care adoptă decizii în această calitate, va contribui la un mai bun echilibru între componenta economică și cea monetară a Uniunii și trebuie să evolueze în continuare în această direcție;

2.  consideră că este crucial ca statele membre să-și manifeste angajamentul hotărât și capacitatea de gestionare eficientă pentru a restabili o situație bună a pieței, premisă a restabilirii încrederii; subliniază, totodată, că este de datoria Comisiei să monitorizeze îndeaproape implementarea acestor planuri naționale; deplânge lipsa simțului de anticipație și faptul că Consiliul și Comisia au luat măsuri abia atunci când ceea ce a fost considerat drept tulburare financiară s-a transformat într-o criză gravă;

3.   solicită Consiliului și Comisiei să mențină solidaritatea necesară între statele membre, în special prin sprijinirea statelor celor mai afectate;

4.  constată că creșterea transparenței și a obligațiilor de informare și îmbunătățirea gestionării riscului sunt esențiale pentru a preveni apariția altor crize și că, în consecință, reforma sistemului de reglementare trebuie să fie atotcuprinzătoare, să se aplice tuturor actorilor și tuturor tranzacțiilor de pe piețele financiare; subliniază că inițiativele de reglementare trebuie coordonate cel puțin la nivel UE; reamintește importanța combaterii paradisurilor fiscale și de reglementare din toată lumea, începând cu desființarea celor situate în UE; în consecință, îndeamnă Comisia să înainteze fără nicio altă amânare propunerea de revizuire a Directivei privind impozitarea economiilor;

5.  subliniază necesitatea coordonării la nivel european, oferind, spre exemplu, o garanție pan-comunitară pentru depozitele și pasivele instituțiilor importante pentru stabilitatea sistemului; consideră că această garanție pe termen scurt ar trebui să acopere și împrumuturile negarantate între instituțiile reglementate, pentru a revigora piața interbancară; salută faptul că statele membre vor avea o abordare identică, dar insistă că ar trebui să procedeze astfel indiferent de naționalitatea instituțiilor își care desfășoară activitatea în țările respective, pentru a asigura condiții egale; consideră, împreună cu Consiliul European, că orice măsură adoptată la nivel național ar trebui să ia în calcul efectele sale internaționale în domeniul riscului sistemic, al nivelului de solvabilitate, al concurenței neloiale și al mecanismelor de supraveghere;

6.   aprobă decizia Consiliului de a consolida rolul BEI de împrumutător și împrumutat, dar consideră că acesteia ar trebui să i se încredințeze misiunea de a ajuta la recapitalizarea băncilor ca o măsură de gestionare a riscului, complementară cu planurile naționale;

7.  constată că, în interesul contribuabililor și al bugetelor statelor membre, de fiecare dată când se cheltuiesc bani publici pentru salvarea unei instituții financiare, măsura respectivă ar trebui însoțită de mecanisme de supraveghere publică, o mai bună guvernanță, limitări ale remunerațiilor cadrelor de conducere, schimbări corespunzătoare ale modelelor de afaceri și de obligația strictă de a răspunde în fața autorităților publice și solicită Comisiei să ofere asistență pentru implementarea armonizată a planului.

8.  subliniază că mecanismele de indemnizare a conducerilor instituțiilor din sectorul financiar au contribuit la concentrarea pe activități cu grad mare de risc pentru a obține profit pe termen scurt; regretă faptul că Consiliul European nu a făcut decât un apel la responsabilitate și îndeamnă Comisia, în consecință, să prezinte propuneri legislative privind mecanismele de indemnizare și pachetele de remunerare care 1) să garanteze că instituțiile financiare dezvăluie informații legate de politica lor de remunerare, în special despre pachetele de remunerare și compensare ale directorilor și intermediarilor; 2) să garanteze că toate tranzacțiile în care au fost implicați membri ai structurilor de conducere pot fi identificate în mod clar în situațiile financiare; 3) să garanteze faptul că autoritățile de supraveghere prudențială includ în evaluările lor privind gestionarea riscului influența sistemelor de remunerare, de prime și de impozitare pentru a garanta că aceste sisteme prevăd stimulente echilibrate și nu încurajează asumarea unor riscuri excesive;

9.  subliniază că orice acțiuni infracționale sau frauduloase care ar putea fi detectate în contextul crizei actuale ar trebui sancționate în conformitate cu legile și procedurile judiciare naționale existente; subliniază, de asemenea, că personalul de conducere al instituțiilor financiare care au fost condamnate pentru încălcarea îndatoririlor sau tranzacționare eronată ar trebui suspendați sau să li se interzică să mai lucreze în toate segmentele sectorului financiar sau în anumite segmente relevante ale acestuia;

10.  constată că deprecierea activelor a fost agravată de tratamentul contabil al prețului „ajustat la piață”; subliniază că acceptă în anumite circumstanțe un grad de flexibilitate al contabilității la valoarea reală, în conformitate cu sugestiile International Accounting Standards Board (IASB), dar consideră că acesta nu subminează principiul de bază; insistă asupra necesității de a fi implicat pe deplin în aprobarea viitoare a standardelor contabile în UE și în reforma structurii de guvernanță a IASB;

11.  regretă faptul că Comisia nu a reglementat agențiile de rating de credit într-o etapă mai timpurie însă salută propunerea sa actuală; subliniază că această propunere ar trebui să garanteze că agențiile de rating ar trebui să își separe activitățile de rating de orice alte servicii (cum ar fi consultanța privind structurarea tranzacțiilor) cu privire la orice obligații sau entități pentru care emit un astfel de rating și să utilizeze o terminologie de rating unitară și adecvată și să încurajeze transparența, claritatea și furnizarea de date privind produsele financiare complexe; consideră că propunerea ar trebui să garanteze că titrizarea și procesul de acordare a rating-ului de credit nu au ca efect o creștere nejustificată a valorii totale a produsului titrizat, peste valoarea activelor aferente și ar trebui să solicite agențiilor de rating de credit să ofere mai multe informații și să elimine sau să atenueze informarea asimetrică și incertitudinea și să dezvăluie conflictele de interese;

12.  constată că actualele rețele de organisme naționale de supraveghere, mecanisme de supraveghere și memorandum-urile explicative care nu implică răspunderea legală sunt insuficiente pentru a face față unei crize majore cauzate de prăbușirea piețelor sau a grupurilor financiare transnaționale importante; regretă profund faptul că concluziile Consiliului European nu au răspuns în mod corespunzător acestei probleme și îndeamnă Comisia să prezinte propuneri legislative până la sfârșitul lui 2008 pe baza raportului Van den Burg/Dăianu privind viitoarea structură de supraveghere;

13.  apreciază intenția Comisiei de înființare a unui grup la nivel înalt în vederea elaborării unei arhitecturi de supraveghere solide și sustenabile, care să permită o mai bună coordonare și integrare intersectorială și transfrontalieră; insistă asupra ideii de a avea un cuvânt de spus în privința componenței și secretariatului acestuia și subliniază cât de important este să i se confere grupului un mandat precis, într-un interval de timp scurt, incluzând obligația de a raporta Consiliului, Comisiei și Parlamentului;

14.  ia act de crearea unei celule de criză financiară la nivel înalt dar regretă că aceasta este numai un mecanism informal de alertă, de schimb de informații și de evaluare; critică cu fermitate faptul că Parlamentul nu a fost chemat să participe la această celulă de criză; sprijină crearea unui sistem mai puternic de alertare timpurie, care să fie condus de Comisie și înzestrat cu atribuții de coordonare și de punere în aplicare, din care ar trebui să facă parte comisiile de nivelul 3;

15.  Subliniază importanța consolidării coordonării la nivelul UE înaintea reuniunii la nivelul statelor G8 și crede cu tărie în necesitatea unei abordări globale a crizei, care ar trebui să promoveze stabilirea unei noi ordini financiare, prin reforma instituțiilor înființate în urma Acordului de la Breton Woods; sprijină abordarea adoptată de către Consiliul European în această privință și susține un posibil rol al FMI în cadrul sistemului mondial de supraveghere, precum și că arbitru pe chestiuni monetare; susține apelul FMI de intervenții masive la nivel internațional pentru a stimula economia mondială;

16.  Solicită adoptarea a orice fel de măsuri în viitorul apropiat de către organizațiile internaționale, UE și autoritățile naționale pentru a garanta că o astfel de criză nu se va putea repeta și pentru a garanta faptul că serviciile financiare lucrează în favoarea economiei reale, mai ales în favoarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă;

17.  Recunoaște că actuala criză financiară nu trebuie să submineze responsabilitatea UE față de părțile sărace ale lumii și nu trebuie să ducă la nicio diminuare a angajamentului privind acordarea de asistență pentru dezvoltare, care este esențială dacă dorim să îndeplinim Obiectivele de dezvoltare ale mileniului;

Efectele asupra economiei reale

18.  Salută decizia recentă a BCE de a scădea rata dobânzii în zona euro, însă solicită în continuare o acțiune clară și fermă în această privință;

19.  Subliniază cu fermitate faptul că politicile macroeconomice europene trebuie să răspundă rapid și foarte coordonat pentru a salva economia reală de la o gravă recesiune; solicită, așadar, ca statele membre și Comisia să utilizeze Pactul revizuit de Stabilitate și Dezvoltare , prin implementarea mecanismelor sale anticiclice și utilizarea cheltuielilor adiționale atât pentru schimbări structurale cât și pentru finanțe publice de înaltă calitate, în conformitate cu obiectivele de la Lisabona;

20.  subliniază necesitatea de a acționa pentru stabilitatea financiară și împotriva riscului sistemic; solicită Comisiei și Consiliului să revitalizeze agenda de la Lisabona și să adapteze programele naționale de reformă la această perioadă de perturbări economice până la sfârșitul anului pentru a proteja locurile de muncă și veniturile cetățenilor UE;

21.  consideră că o abordare concomitentă și coordonată de către statele membre în ceea ce privește cheltuielile care au un impact puternic asupra creșterii, precum și stimularea investițiilor private și inițiativele comune în domeniul cooperării sectoarelor privat și public pot produce un efect sinergetic important, sprijinind alocarea eficientă a resurselor și impulsionând economia reală și crearea de locuri de muncă la scară europeană, într-o situație economică extrem de dificilă; solicită adoptarea unor măsuri suplimentare, în afara celor adoptate recent de BEI, pentru sprijinirea IMM-urilor; solicită, de asemenea, adoptarea unor măsuri pentru sprijinirea puterii de cumpărare a persoanelor cu venituri mici și pentru protejarea grupurilor vulnerabile de șomaj și de prețurile în creștere;

22.  salută călduros reacția promptă și cuprinzătoare a Comisiei privind aplicarea normelor în materie de ajutoare de stat măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare; solicită Comisiei, în contextul monitorizării stricte a măsurilor de urgență, să înființeze o echipă interdisciplinară, care să includă specialiști din partea DG COMP, din partea supervizorilor comitetelor 3L3 și din partea Sistemului European al Băncilor Centrale, pentru a întruni cunoștințele și tehnicile necesare și pentru a garanta judecăți echilibrate, imparțiale și de înaltă calitate în toate statele membre;

Tratatul de la Lisabona

23.  ia act de decizia Consiliului European de a defini, în cadrul reuniunii din decembrie, coordonatele unei soluții și ale unei direcții comune de urmat în ceea ce privește ratificarea Tratatului de la Lisabona; subliniază faptul că criza financiară actuală și criza geopolitică recentă, legată de evenimentele din regiunea Mării Negre, demonstrează necesitatea unei capacități de acțiune mărite, astfel cum se prevede în Tratatul de la Lisabona;

24.  solicită Irlandei să determine modul în care celelalte state membre îi pot fi de ajutor în procedura de ratificare;

25.  își reiterează respectul față de rezultatele referendumului din Irlanda și față de rezultatele procedurilor de ratificare din celelalte state membre și consideră că este posibil să fie luate în considerare preocupările exprimate de poporul irlandez, pentru a se ajunge cât mai curând la o soluție acceptabilă pentru toți;

Energia și schimbările climatice

26.  salută determinarea Consiliului European de a-și îndeplini, în ciuda acestei perioade economice dificile, angajamentele asumate în martie 2007 și martie 2008; invită Consiliul să ajungă la un acord cu privire la propunerile legislative care alcătuiesc pachetul de acte privind schimbările climatice și energia până în decembrie 2008, luând în considerare efectele investițiilor și locurile de muncă;

27.  subliniază că în ceea ce privește realizarea obiectivelor naționale prevăzute în legătură cu sursele de energie regenerabile, formularea unor obiective interimare obligatorii pentru statele membre este de o importanță primordială pentru garantarea respectării dispozițiilor directivei;

28.  reiterează faptul că aceste propuneri constituie un pachet legislativ coerent în domeniul energiei, impunându-se menținerea echilibrului și a parametrilor fundamentali ai acestuia, și îndeamnă Consiliul să își îndeplinească angajamentele prin cooperare strânsă cu Parlamentul European, în vederea atingerii unui acord în timp util;

29.  reamintește necesitatea includerii propunerii de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 produse de vehiculele utilitare ușoare ca una dintre propunerile legislative din cadrul pachetului general în materie de schimbări climatice și energie;

30.  se angajează să coopereze strâns cu Consiliul în vederea atingerii cât mai rapide a unui acord cu privire la propunerile legislative care alcătuiesc pachetul legislativ general privind schimbările climatice și energia;

31.  ia act de faptul că în cadrul apropiatelor negocieri Președinția și Comisia vor ține seama de situația din fiecare stat membru și vor găsi soluții adecvate pentru diferitele sectoare industriale care vor fi afectate de pachetul privind schimbările climatice, pentru a proteja locurile de muncă și competitivitatea; reamintește Consiliului European că acest pachet legislativ va avea ca rezultat și crearea de noi locuri de muncă și sectoare, contribuind la plasarea Europei pe o poziție competitivă avantajoasă în ceea ce privește dezvoltarea de tehnologii ecologice;

Securitatea energetică

32.  salută propunerile și proiectul de raport ale Președinției privind securitatea energetică; solicită punerea în aplicare promptă a acestor propuneri; așteaptă cu nerăbdare viitoarea analiză strategică a domeniului energetic, planificată de Comisie pentru noiembrie 2008 și pentru Consiliul European din primăvara lui 2009, în cadrul căreia se va evalua punerea în aplicare a planului de acțiune „O politică energetică pentru Europa” și adoptarea măsurilor necesare în domeniul securității energetice;

33.  consideră că diversificarea surselor de energie, în paralel cu utilizarea sporită a surselor autohtone, cu producerea descentralizată a energiei și cu măsurile de reducere a consumului de energie, va îmbunătăți siguranța aprovizionării; atrage atenția asupra faptului că siguranța aprovizionării cu energie este o prioritate pentru Uniunea Europeană; subliniază în această privință că dezvoltarea unor proiecte comune în cadrul UE privind sursele de energie regenerabile trebuie să aibă un rol esențial în garantarea aprovizionării cu energie, asigurând în același timp realizarea obiectivelor de la Lisabona și a celor de la Gothenburg;

34.  salută invitația de a accelera punerea în aplicare a Planului de acțiune european privind eficiența energetică; constată în același timp că multe dintre guvernele statelor membre nu au acordat prioritate transpunerii depline și prompte, precum și respectării legislației în materie de eficiență energetică; evidențiază necesitatea unor inițiative suplimentare și mai cuprinzătoare în materie de eficiență energetică, în special în domeniile construcțiilor, produselor și transportului urban;

35.  consideră că o piață internă pe deplin funcțională este de o importanță primordială pentru siguranța aprovizionării; constată că piața energetică a UE nu este încă finalizată pe deplin și că este stringent necesară punerea în practică pe deplin a acesteia; invită Consiliul să inițieze negocieri cu Parlamentul European cu privire la pachetul legislativ privind piața energetică internă, bazate pe înțelegerea politică atinsă la 10 octombrie în cadrul Consiliului Energie;

36.  salută invitațiile lansate de Consiliu de a se consolida și completa infrastructurile de importanță critică; solicită Comisiei să pună în practică rețelele transeuropene de energie și să stabilească un plan prioritar de interconectare, fără a neglija infrastructura de recepționare și regazeificare a gazului natural lichefiat și infrastructura de stocare; salută atenția specială acordată regiunilor izolate ale UE; subliniază importanța dezvoltării în continuare a infrastructurii europene de interconectare și de rețele, pentru a introduce pe piețe cantități tot mai mari de energie electrică eoliană generată în largul mării; constată că interconexiunile transfrontaliere vor necesita măsuri speciale, precum finanțare preferențială sau scutiri fiscale; ia act de faptul că adăugarea verigilor lipsă din RTE va îmbunătăți siguranța aprovizionării cu energie și va contribui totodată la finalizarea pieței interne;

37.  solicită crearea unui mecanism de urgență integrat al Uniunii Europene pentru siguranța aprovizionării, cu o creștere a stocurilor minime de petrol în Uniunea Europeană de la 90 la 120 de zile de consum și constituirea unei rezerve minime de gaze de cel puțin 90 de zile de consum; constată că rezervele minime de gaze impun din partea statelor membre o coordonare eficientă și investițiile de rigoare;

38.  consideră că publicarea săptămânală (pe baza datelor disponibile publicului larg, precum în Statele Unite) a rezervelor europene de petrol și produse petroliere, precum și a importurilor și exporturilor, toate fiind împărțite pe categorii de produse (țiței brut, benzină, motorină, păcură pentru încălzire și altele), ar permite o viziune mai clară a presiunilor de pe piața mondială;

39.  solicită elaborarea unei politici externe europene comune în domeniul energiei, care ar contribui în mod considerabil la garantarea securității energetice în întreaga Uniune Europeană, urmărind în același timp obiectivul durabilității la nivel internațional, oferind astfel cetățenilor UE o valoare adăugată substanțială pentru eforturile depuse la nivel național; consideră că politica în domeniul energiei, și în special siguranța aprovizionării cu energie, trebuie să fie o parte integrantă și importantă a politicii externe comune și că politica în domeniul energiei ar trebui luată în considerare în toate contextele politicii externe;

40.  este convins că principiile Tratatului privind Carta Energiei (TCE) ar trebui să dirijeze politica externă europeană comună în domeniul energiei și eforturile Uniunii Europene din cadrul cooperării internaționale în domeniul energiei;

41.  evidențiază necesitatea consolidării cooperării cu țările vecine din regiunea Mării Negre în cadrul unui sistem instituțional și multilateral, care să includă aspecte legate de siguranța aprovizionării cu energie și a tranzitării acesteia, precum și transparența funcționării pieței; consideră că țările învecinate, precum Kazahstanul, ar trebui implicate, în interesul stabilității regiunii și al fluxurilor de energie din regiune; ținând seama de importanța parteneriatului cu Kazahstanul, salută îmbunătățirea cooperării cu Uzbekistanul și solicită să fie reexaminată suspendarea acordului de schimb prevăzut;

42.  solicită dezvoltarea unui dialog mai strâns în materie de energie cu țările din Caucazul de Sud, din regiunea Caspică și din Asia Centrală, precum și cu cele din regiunea mediteraneană și Orientul Mijlociu;

Pactul European cu privire la imigrare și azil

43.  ia act de inițiativa Președinției franceze referitoare la Pactul European cu privire la imigrare și azil; consideră totuși că acesta reprezintă un pas înapoi în raport cu obiectivul privind o politică comună a UE în materie de imigrare și azil, stabilit în cadrul Consiliului European de la Tampere din 1999, și că acesta nu oferă nicio indicație cu privire la măsuri legislative concrete, în special în vederea definirii unor condiții omogene în statele membre în ceea ce privește intrarea și șederea legale a cetățenilor din țările terțe, fără care apelul la evitarea regularizărilor la scară largă este pur simbolic;

44.  deplânge faptul că politicilor privind integrarea și cetățenia li se acordă numai un rol marginal în abordarea generală a pactului; consideră că o politică comună privind imigrarea ar trebui să se bazeze pe presupunerea că migranții sunt membri individuali ai societății și potențiali cetățeni și ar trebui să conțină politici clare și eficiente privind includerea și integrarea socială, în special având în vedere propunerea mai amplă a Parlamentului cu privire la Marea Neagră;

Referitor la Consiliul European din 1 septembrie 2008

45.  salută poziția Consiliului privind situația din Georgia; reamintește angajamentele asumate în cadrul acordurilor din 12 august și 8 septembrie; subliniază faptul că retragerea trupelor ruse din zonele adiacente Oseției de Sud și Abhaziei reprezintă un prim pas; solicită să fie asigurată întoarcerea operativă și în condiții de siguranță a refugiaților, însoțită de desfășurarea pe teren a observatorilor UE; deplânge eșecul negocierilor dintre Rusia și Georgia, care au avut loc la Geneva la 15 octombrie 2008;

46.  salută decizia de a sprijini vecinii de est ai UE și solicită Consiliului să consulte Parlamentul cu privire la viitorul parteneriat cu țările din est;

47.  sprijină decizia Consiliului de a anula interdicția privind contactele politice cu autoritățile din Belarus și de a suspenda pentru șase luni interdicția de emitere a vizelor unor anumiți oficiali belaruși, inclusiv președintelui Lukașenka; solicită Consiliului să continue dialogul cu Belarus și să elaboreze o politică față de această țară, sub rezerva unor condiții pozitive stricte; solicită Consiliului și Comisiei să ia în considerare aplicarea selectivă a Instrumentului European de Vecinătate și Parteneriat și a Instrumentului European pentru Drepturile Omului și Democrație față de Belarus, oferind un sprijin mai ferm societății civile belaruse; subliniază că opoziția democratică din Belarus trebuie implicată pe deplin în dialogul dintre UE și Belarus; solicită cu insistență autorităților belaruse să anuleze interdicția de facto de emitere a vizelor deputaților europeni; invită Consiliul să întreprindă acțiuni suplimentare în vederea facilitării și liberalizării procedurilor de emitere a vizelor cetățenilor belaruși, inclusiv prin reducerea costului vizelor acordate cetățenilor belaruși care călătoresc în zona Schengen, deoarece astfel de acțiuni joacă un rol esențial în facilitarea și intensificarea contactelor individuale și în procesul de democratizare a țării; sprijină continuarea cooperării cu Belarus în domenii de interes reciproc, precum comerțul, transportul, mediul, energia, serviciile vamale etc.

48.  subliniază că în contextul crizei alimentare actuale statele membre trebuie să își mențină angajamentele față de țările în curs de dezvoltare; solicită Consiliului și Comisiei să ajungă de urgență la un acord privind realizarea mecanismului de 1 miliard EUR destinat micilor fermieri din țările în curs de dezvoltare; reiterează faptul că este momentul ca Uniunea Europeană să-și asume rolul de lider în combaterea crizei alimentare actuale;

49.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, Comitetului european al inspectorilor bancari și Comitetului european al inspectorilor de asigurări și pensii ocupaționale.