Procedură : 2009/2548(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B6-0134/2009

Texte depuse :

B6-0134/2009

Dezbateri :

PV 11/03/2009 - 3
CRE 11/03/2009 - 3

Voturi :

PV 11/03/2009 - 5.21
CRE 11/03/2009 - 5.21
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0121

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 119kDOC 77k
20 februarie 2009
PE420.395
 
B6‑0134/2009
depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
de Miroslav Ouzký
în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
referitoare la strategia UE pentru un acord cuprinzător la Copenhaga privind schimbările climatice și adoptarea de dispoziții adecvate pentru finanțarea politicii privind schimbările climatice

Rezoluția Parlamentului European referitoare la strategia UE pentru un acord cuprinzător la Copenhaga privind schimbările climatice și adoptarea de dispoziții adecvate pentru finanțarea politicii privind schimbările climatice 
B6‑0134/2009

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 175 din Tratatul CE,

–  având în vedere Pachetul climă și energie, adoptat de Parlamentul European la 17 decembrie 2008, în special poziția Parlamentului European cu privire la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră(1) și propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020(2),

–  având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 19-20 iunie 2008 și din11-12 decembrie 2008,

–  având în vedere rezoluția sa din 4 februarie 2009: „2050: viitorul începe azi – recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice”(3),

–  având în vedere cea de-a 14-a conferință a părților semnatare ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) (COP 14) și cea de a patra conferință a părților semnatare, care a prilejuit reuniunea părților semnatare ale Protocolului de la Kyoto (COP/MOP 4), desfășurată în perioada 1-12 decembrie 2008 la Poznań (Polonia),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 intitulată „Pentru încheierea la Copenhaga a unui acord cuprinzător privind schimbările climatice” (COM(2009)0039),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008, intitulată „Un plan european de redresare” (COM(2008)0800),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2007, intitulată „Un plan strategic european pentru tehnologiile energetice (planul SET) - către un viitor cu emisii reduse de carbon” (COM(2007)0723),

–  având în vedere articolul 103 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât negocierile referitoare la un acord internațional cuprinzător cu privire la schimbările climatice în conformitate cu obiectivul limitării creșterii temperaturii globale la sub 2°C se vor încheia la Copenhaga în decembrie 2009;

B.  întrucât un număr din ce în ce mai mare de oameni de știință recunosc că evitarea unor schimbări climatice periculoase va necesita o stabilizare a nivelului de gaze cu efect de seră în atmosferă la 350 ppmv echivalent CO2 , un nivel considerabil mai scăzut decât recomandările anterioare;

C.  întrucât Uniunea Europeană va ajunge la un acord cu privire la poziția sa de negociere la Consiliul European din primăvara anului 2009;

D.  întrucât UE s-a străduit să joace un rol principal în combaterea încălzirii globale și sprijină pe deplin procesul de negociere UNFCCC;

E.  întrucât UE a adoptat recent un pachet privind clima și energia, care constă din măsuri legislative de aplicare a unei reduceri unilaterale de 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu nivelurile din 1990, până în 2020, asumându-și angajamentul să ajungă la o reducere de 30%, în cazul în care se va încheia un acord internațional suficient de ambițios la Copenhaga;

F.  întrucât emisiile cresc rapid în țările în curs de dezvoltare, care nu le pot reduce fără un sprijin tehnic și financiar considerabil;

G.  întrucât despăduririle și degradarea pădurilor sunt responsabile de aproximativ 20% din emisiile de dioxid de carbon (CO2) la nivel mondial; întrucât despăduririle și degradarea pădurilor reprezintă o amenințare majoră și în contextul schimbărilor climatice, deoarece pun în pericol importanta funcție de absorbant de carbon a pădurilor; întrucât despăduririle au loc într-un ritm alarmant de 13 milioane de hectare pe an, majoritatea în pădurile tropicale din țările în curs de dezvoltare;

H.  întrucât sistemul UE de comercializare a emisiilor (EU ETS) ar putea funcționa drept un model pentru dezvoltarea de sisteme de comercializare a emisiilor în alte țări și regiuni dezvoltate;

I.  întrucât jumătate din eforturile globale de atenuare ar putea fi înlocuite prin măsuri care nu presupun costuri ridicate și care sunt în beneficiul tuturor, adică prin îmbunătățirea eficienței energetice;

J.  întrucât licitarea în cadrul sistemului de comercializare a emisiilor are potențialul de a genera venituri considerabile în viitor, care ar putea fi utilizate pentru a finanța măsuri de atenuare și de adaptare în țările în curs de dezvoltare;

K.  întrucât facilitarea finanțării proiectelor de înaltă calitate în țările în curs de dezvoltare, în special în ceea ce privește întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), depinde de un flux cuprinzător, transparent și continuu de informații cu privire la disponibilitatea și modalitățile de solicitare a finanțării; întrucât acest lucru trebuie să constituie responsabilitatea comunității internaționale, UE asumându-și un rol conducător și oferind un bun exemplu;

L.  întrucât, conform estimărilor recente, noile investiții necesare pentru reducerea emisiilor se ridică la nivel mondial la 175 000 milioane de euro până în 2020, dintre care mai mult de jumătate ar trebui investite în țările în curs de dezvoltare;

M.  întrucât Comisia a estimat că înjumătățirea despăduririlor până în 2020 va costa anual 15-25 000 milioane de euro și că oprirea despăduririlor va necesita sume și mai mari;

N.  întrucât mai multe studii realizate de organizații internaționale estimează că, în țările în curs de dezvoltare, costurile adaptării la schimbările climatice ar fi de ordinul zecilor de miliarde de euro anual,

1.  subliniază faptul că UE trebuie să-și mențină un rol principal în politicile internaționale privind clima; evidențiază importanța faptului ca UE să aibă o singură voce pentru a-și păstra credibilitatea în acest rol;

2.  solicită UE să urmărească în mod activ încheierea unui acord la Copenhaga care să ia în considerare cele mai recente rapoarte științifice privind schimbările climatice, să-și asume un angajament privind nivelurile de stabilizare și obiective privind temperatura care să facă foarte probabilă evitarea schimbărilor climatice periculoase și să permită revizuiri periodice pentru a asigura că obiectivele sunt conforme cu cele mai recente evoluții științifice; salută propunerea Comisiei în acest domeniu;

3.  reamintește faptul că, pentru a limita creșterea medie a temperaturii la nivel mondial la nu mai mult de 2°C peste nivelurile pre-industriale, este necesar nu numai ca țările dezvoltate să‑și reducă emisiile în mod semnificativ, ci și ca țările în curs de dezvoltare să contribuie la îndeplinirea acestui obiectiv;

4.  subliniază faptul că reducerea emisiilor în țările în curs de dezvoltare sub nivelul de status-quo va contribui la limitarea creșterii temperaturii la nivel mondial la cu mult mai puțin de 2ºC; subliniazã, în același timp, necesitatea reducerii emisiilor în țãrile în curs de dezvoltare sub nivelul de status-quo, ceea ce presupune un sprijin larg din partea țãrilor industrializate;

5.  subliniază că, pentru a permite acțiunile necesare de atenuare în țările în curs de dezvoltare, sunt necesare resurse financiare mult mai mari;

6.  subliniază responsabilitatea țărilor industrializate de a acorda sprijin financiar și tehnic suficient, durabil și previzibil țărilor în curs de dezvoltare, de a le oferi stimulente pentru a-și asuma angajamente privind reducerea emisiilor lor de gaze cu efect de seră, a se adapta la efectele schimbărilor climatice și pentru a reduce emisiile cauzate de despăduriri și degradarea pădurilor, precum și pentru a-și accelera consolidarea capacității în vederea îndeplinirii obligațiilor aferente unui viitor acord internațional; subliniază faptul că aceste fonduri trebui să fie în cea mai mare parte noi și suplimentare celor acordate în cadrul asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD);

7.  reamintește rezoluția sa din 4 februarie 2009 menționată mai sus și în special, părțile consacrate dimensiunii internaționale și problemelor de finanțare și bugetare;

8.  subliniază că, în contextul actualei crize financiare și economice, obiectivul UE de combatere a schimbărilor climatice poate fi conjugat cu noile oportunități economice majore pentru elaborarea de noi tehnologii, crearea de locuri de muncă și consolidarea securitatății energetice; subliniază că un acord la Copenhaga ar putea oferi impulsul necesar pentru încheierea unui astfel de „Nou acord ecologic”, impulsionând creșterea economică, promovând tehnologiile ecologice și garantând aceste noi locuri de muncă în UE și în țările în curs de dezvoltare;

9.  solicită Consiliului European să depună eforturi în vederea încheierii unui acord internațional cu țările industrializate care să prevadă reduceri colective ale emisiilor de gaze cu efect de seră la un nivel care să se apropie de limita superioară a intervalului de 25-40% recomandat de Grupul internațional de experți pentru schimbările climatice în cadrul celui de-al patrulea raport de evaluare (GEISC RE4), iar aceste reduceri să se realizeze pe propriul teritoriu;

10.  își exprimă preocuparea față de lipsa unor indicații precise cu privire la nivelul responsabilității financiare a UE în comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009; invită Consiliul European să își asume angajamente concrete cu privire la finanțare, care să se încadreze în eforturile globale necesare pentru a limita creșterea medie a temperaturii la un nivel mult mai mic decât limita de 2oC, atunci când adoptă un mandat de negociere pentru conferința de la Copenhaga;

11.  consideră că astfel de angajamente cu privire la finanțare ar trebui să includă, așa cum prevede Consiliul European din decembrie 2008, un angajament al statelor membre de a utiliza o parte semnificativă a veniturilor obținute din licitații, generate de EU ETS, pentru a finanța măsuri de atenuare și de adaptare la schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare care vor fi ratificat acordul internațional, dar subliniază că, având în vedere faptul că nici măcar 50% din emisiile generate de UE nu intră sub incidența sistemului de comercializare, este necesar ca și alte sectoare ale economiei statelor membre să fie incluse în eforturile de finanțare a acestor măsuri importante;

12.  insistă asupra faptului că astfel de angajamente prevăd o finanțare previzibilă a mecanismelor instituite în contextul UNFCC, care se adaugă APD (asistenței publice pentru dezvoltare) și sunt independente de procedurile bugetare anuale ale statelor membre;

13.  salută ideea Comisiei potrivit căreia finanțarea ar trebui acordată parțial sub forma unor împrumuturi, deoarece anumite activități pot crea o situație reciproc avantajoasă și în țările în curs de dezvoltare;

14.  subliniază faptul că obiectivele obligatorii ar permite investitorilor să evalueze mai bine riscurile și oportunitățile asociate cu schimbările climatice și ar implica investitorii în proiecte care ar îndeplini atât obiectivele de atenuare, cât și pe cele de adaptare; subliniază, în plus, necesitatea de a clarifica rolul capitalului privat în investițiile necesare pentru atingerea obiectivelor;

15.  consideră totuși că este de maximă importanță să se adopte un plan de acțiune mai vast cu privire la finanțarea în viitor a politicii climatice, care ar putea acoperi toate domeniile relevante și sursele de finanțare; consideră că un bun punct de plecare în acest sens îl constituie Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009, dar subliniază faptul că aceasta trebuie consolidată prin măsuri clar definite; invită Consiliul European să mandateze Comisia să elaboreze de urgență un astfel de plan de acțiune în vederea negocierilor de la Copenhaga;

16.  consideră că o mare parte a contribuțiilor colective la eforturile de atenuare și necesitățile de adaptare ale țărilor în curs de dezvoltare trebuie consacrate unor proiecte care urmăresc să pună capăt despăduririlor și degradării pădurilor, dar și proiectelor de reîmpădurire și împădurire din această categorie de țări;

17.  salută Mecanismul de dezvoltare nepoluantă (MDN), prevăzut de Protocolul de la Kyoto, ca o posibilă modalitate de a permite țărilor în curs de dezvoltare să participe în cadrul pieței carbonului; subliniază faptul că utilizarea compensațiilor în vederea îndeplinirii obiectivelor de reducere a emisiilor de către națiunile industrializate nu poate dispensa țările în curs de dezvoltare de responsabilitatea de a-și atenua emisiile cu efect de gaz de seră în cadrul unui acord internațional cu privire la schimbările climatice; insistă, prin urmare, ca viitoarele mecanisme de compensare să cuprindă criterii calitative riguroase specifice proiectelor pentru a evita ca națiunile industrializate să-și însușească opțiunile ieftine de reducere de la țările în curs de dezvoltare și, de asemenea, să garanteze că aceste proiecte răspund unor standarde înalte, realizând reduceri fiabile, verificabile și reale ale emisiilor care să permită, de asemenea, o dezvoltare durabilă a acestor țări;

18.  consideră că nivelul total al contribuției colective a UE la eforturile de atenuare și necesitățile de adaptare ale țărilor în curs de dezvoltare ar trebui să se ridice la cel puțin 30 000 milioane de euro/an până în 2020, un nivel care ar putea crește în funcție de noile informații cu privire la gravitatea schimbărilor climatice și amploarea costurilor acestora;

19.  subliniază că fluxurile financiare importante destinate eforturilor de atenuare și necesităților de adaptare din țările în curs de dezvoltare nu reprezintă decât o parte a soluției; insistă asupra faptului că banii trebuie cheltuiți în spiritul dezvoltării durabile, evitându-se birocrația, în special pentru IMM-uri, și corupția; subliniază că finanțarea trebuie să fie previzibilă, coordonată și transparentă, să permită edificarea de capacități în țările în curs de dezvoltare, atât la nivel central, cât și local, acordând prioritate persoanelor care se confruntă cu probleme cauzate de schimbările climatice, și nu doar guvernelor; subliniază în acest context importanța unei informări continue și ușor de consultat cu privire la finanțările disponibile; invită Consiliul și viitoarea Președinție suedeză să promoveze în mod activ aceste principii pe parcursul negocierilor din cadrul Celei de-a 15-a conferințe a părților la UNFCCC COP 15, care va avea loc la Copenhaga în 2009;

20.  invită Comisia să nu se mai opună includerii silviculturii în cadrul sistemelor de comercializare a cotelor de emisii, după cum a procedat anterior; consideră că vor fi necesare atât finanțările bazate pe regulile pieței, cât și cele care nu se bazează pe acestea pentru finanțarea viitoarelor mecanisme de „reducere a emisiilor cauzate de defrișări și de degradare ” (REDD) în cadrul unui acord post-2012; în acest context, invită Comisia și Consiliul să-și asume rolul de lideri în crearea de piețe pilot ale carbonului pentru REDD; invită, de asemenea, Comisia și Consiliul să precizeze modalitățile în care fondurile destinate silviculturii bazate pe regulile pieței și cele care nu sunt bazate pe regulile pieței se vor completa reciproc;

21.  consideră că șansele de reușită la negocierile de la Copenhaga se vor îmbunătăți în mod considerabil în contextul asumării de către UE a rolului de conducător în acordarea de sprijin financiar și tehnic pentru țările în curs de dezvoltare; consideră că, prin prezentarea unor cifre concrete într-un stadiu timpuriu al negocierilor, întâietatea europeană în domeniul financiar este necesară atât pentru a mobiliza un sprijin îndeajuns de puternic din partea opiniei publice interne și a încuraja țările în curs de dezvoltare să adopte obiective ambițioase și obligatorii în materie de reduceri ale emisiilor, cât și pentru a încuraja alte țări membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) să contribuie într-un mod similar;

22.  recunoaște faptul că, în ansamblu, UE este pe cale să îndeplinească obiectivele de la Kyoto, dar atrage atenția asupra faptului că anumite state membre nu-și ating nici pe departe obiectivul care le revine în temeiul Protocolului de la Kyoto, fapt de natură să submineze credibilitatea Uniunii Europene în procesul de la Copenhaga; insistă, prin urmare, ca statele membre care nu s-au angajat încă în direcția bună spre îndeplinirea obiectivelor de la Kyoto să-și intensifice eforturile în acest sens;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Secretariatului UNFCCC, cu rugămintea ca acesta să o transmită la rândul lui tuturor părților contractante care nu sunt state membre ale UE.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0610.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0611.
(3) Texte adoptate, P6_TA(2009)0000.

Ultima actualizare: 10 martie 2009Notă juridică