Propunere de rezoluţie - B7-0130/2009Propunere de rezoluţie
B7-0130/2009

PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la Summitul UE-Rusia din 18 noiembrie 2009 de la Stockholm

4.11.2009

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Rebecca Harms, Daniel Cohn-Bendit, Heidi Hautala, Werner Schulz, Bart Staes, Indrek Tarand în numele Grupului Verts/ALE

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0128/2009

Procedură : 2009/2700(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B7-0130/2009
Texte depuse :
B7-0130/2009
Texte adoptate :

B7‑0130/2009

Rezoluția Parlamentului European referitoare la Summitul UE-Rusia din 18 noiembrie 2009 de la Stockholm

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare Federația Rusă, în special rezoluția din 17 septembrie 2009[1],

–   având în vedere Rezoluția sa din 17 septembrie 2009 referitoare la aspectele externe ale securității energetice[2],

–   având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 referitoare la Summitul UE - Rusia din 26-27 iunie 2008, de la Khanty-Mansiysk[3],

–   având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare UE-Rusia, care a intrat în vigoare în 1997 și a expirat la sfârșitul anului 2007,

–   având în vedere consultările UE-Rusia pe tema drepturilor omului,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât relațiile economice și comerciale dintre UE și Rusia sunt într-o continuă expansiune, sporind astfel interdependența dintre cele două părți, în pofida gradului din ce în ce mai ridicat de neînțelegere și neîncredere cu privite la aspecte politice și economice fundamentale;

B.  întrucât acordul în curs de negociere, menit să înlocuiască Acordul de parteneriat și cooperare (APC) se confruntă cu probleme și obstacole ce cauzează întârzieri nejustificate, care pun în pericol așteptările inițiale ambițioase privind noul cadru și subminează aplicarea celor patru spații comune;

C. întrucât energia continuă să joace un rol central și strategic în relațiile dintre UE și Rusia; întrucât decizia recentă a Rusiei de a-și retrage semnătura de pe Tratatul privind Carta energiei (TCE) complică și mai mult aceste relații și pune în pericol dialogul în curs pe tema energiei și a viitoarelor progrese potențiale; întrucât energia reprezintă un instrument-cheie al politicii externe ruse; întrucât puternica dependență a UE de combustibilii fosili subminează dezvoltarea unei strategii europene echilibrate, coerente și bazate pe valori fundamentale față de Rusia;

D. întrucât această lipsă de coerență se reflectă din plin în criticile timide aduse de Consiliu, Comisie și statele membre privind cazurile de încălcare a drepturilor omului în Rusia și situația din Caucaz, în special, din Cecenia și Ingușeția, care, în timpul reuniunilor bilaterale, sunt fie rare, fie neconvingătoare;

E.  întrucât libertățile de exprimare, de asociere și de întrunire au fost restricționate și amenințate în Rusia în ultimii ani, iar apărătorii drepturilor omului, organizațiile independente ale societății civile, oponenții politicii, mijloacele independente de informare în masă și cetățenii obișnuiți au căzut victime ale acestei restricționări a drepturilor politice și civile;

F.  întrucât alegerile municipale din 11 octombrie au subliniat încă o dată lacunele și carențele din sistemul rusesc, având în vedere că au existat alegații de fraudă și neregularități la scară largă, autorităților ruse dovedindu-și incapacitatea de a examina în mod adecvat aceste acuzații;

G. întrucât au fost depuse numeroase plângeri de către cetățeni ruși pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg, dovedindu-se astfel neîncrederea din ce în ce mai mare a opiniei publice ruse în sistemul judiciar al Federației;

H. întrucât este foarte important ca Uniunea Europeană să vorbească cu o singură voce, să dea dovadă de o puternică solidaritate internă, să adopte o poziție comună și să nu dea curs ofertelor Rusiei de a intensifica relațiile bilaterale cu statele membre cele mai interesate; întrucât, pe de altă parte, statele membre ar trebui să acționeze cu responsabilitate și imparțialitate, abținându-se de la folosirea dreptului de veto cu privire la negocierile exhaustive și complexe;

I.   întrucât recenta decizie a Guvernului SUA de a-și revizui planul original privind scutul antirachetă din Polonia și Republica Cehă, precum și negocierile în curs privind reînnoirea Tratatului de reducere a armelor strategice (START) au deschis calea spre un nou climat și un dialog consolidat cu Rusia pe tema preocupărilor privind securitatea în Europa și a unei mai bune cooperări pentru soluționarea problemelor nerezolvate precum dezarmarea nucleară și neproliferarea;

J.   întrucât pacea și stabilitatea în țările vecine comune sunt atât în interesul Rusiei, cât și al UE; întrucât crizele din aceste țări ar trebui să fie unul dintre subiectele principale de discutat în mod deschis și sincer, în special conflictele înghețate și decizia Rusiei de a recunoaște independența Abhaziei și a Oseției de Sud;

K. întrucât, în calitate de membru al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și al Consiliului Europei, Federația Rusă s-a angajat să respecte libertatea de exprimare și de întrunire; întrucât Uniunea Europeană ar trebui să construiască cu Rusia un parteneriat strategic, bazat pe valorile democrației, ale drepturilor omului și ale statului de drept,

1.  își exprimă îngrijorarea cu privire la stadiul relațiilor dintre UE și Rusia și atrage atenția asupra faptului că parteneriatul strategic se transformă din ce în ce mai mult într-un parteneriat pragmatic, în care părțile au puncte de vedere puternic divergente în ceea ce privește aspectele esențiale;

2.  ia act de faptul că Summitul UE-Rusia din 18 noiembrie 2009 de la Stockholm se va concentra asupra crizei economice și financiare, schimbărilor climatice, energiei și securității energetice, precum și asupra unei serii de chestiuni regionale și internaționale;

3.  consideră că trebuie depuse toate eforturile pentru implicarea și co-interesarea Rusiei într-un mod constructiv și deschis în vederea facilitării negocierilor pentru un nou acord de anvergură, bazat pe valori și interese cu adevărat comune;

4.  atrage atenția asupra faptului că foaia de parcurs pentru aplicarea celor patru spații comune ar trebui considerată drept un element-cheie în cadrul acestor negocieri și, în acest sens, solicită Comisiei să prezinte o evaluare a prezentului APC pentru a verifica dacă potențialul acestui acord a fost pe deplin exploatat și pentru a determina cu certitudine ceea ce trebuie făcut în vederea evitării greșelilor și a eșecurilor din trecut;

5.  subliniază încă o dată că democrația și drepturile omului trebuie să se afle în centrul viitorului acord cu Federația Rusă, mai ales în ceea ce privește elaborarea și includerea unei clauze operaționale și eficiente referitoare la drepturile omului, și că natura și profunzimea relațiilor viitoare depind de respectarea și promovarea acestor valori;

6.  consideră regretabilă lipsa oricăror progrese concrete și a continuării consultărilor UE-Rusia în domeniul drepturilor omului și reiterează apelul de intensificare a acestora, astfel încât să devină mai eficace și mai orientate către rezultate, cu participarea și a altor ministere ruse decât cel al afacerilor externe și cu implicarea totală a Parlamentului European, la toate nivelurile;

7.  invită, în acest sens, Comisia și Consiliul să emită declarații publice periodice, bazate pe o evaluare a angajamentelor comune la care s-a ajuns pe parcursului consultărilor; în același timp, subliniază faptul că este imperativ ca locațiile procesului de consultare să alterneze, ca și în cazul tuturor celorlalte dialoguri pe tema drepturilor omului purtate de UE cu țările terțe; consideră, în acest context, că reuniunile de informare organizate de Comisie cu actorii societății civile înaintea consultării oficiale reprezintă un instrument important, care ar trebui consolidat corespunzător și luat în considerare de către autoritățile ruse în vederea transformării acesteia într-un adevărat seminar juridic, la care să participe universitari, reprezentanți ai societății civile și oficiali ai ambelor părți;

8.  sprijină în mod ferm Orientările Uniunii Europene cu privire la apărătorii drepturilor omului, ca parte a politicii UE pentru drepturile omului, și invită Consiliul să dezvolte în continuare măsuri de protecție cu caracter preventiv, concentrându-și totodată atenția pe protecția și sprijinul apărătorilor drepturilor omului; solicită, în special, ca protecția apărătorilor drepturilor omului să figureze ca element permanent pe agenda consultărilor UE-Rusia privind drepturile omului; în acest sens, subliniază apelul Parlamentului European de a crea puncte de contact pentru apărătorii drepturilor omului în toate cele trei instituții pentru a coordona astfel mai eficient măsurile acestora cu cele ale organismelor europene și internaționale pentru drepturile omului;

9.  solicită autorităților ruse să respecte toate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și să ratifice fără întârziere protocolul privind reforma Curții; îndeamnă Duma să ratifice cel de-al 14-lea Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului;

10. subliniază faptul că o societate civilă puternică și independentă constituie un element fundamental și de neînlocuit al unei democrații reale și mature; își exprimă profunda îngrijorare, în această privință, față de deteriorarea situației apărătorilor drepturilor omului și față de dificultățile cu care se confruntă ONG-urile care activează în domeniul promovării drepturilor omului, al protecției mediului și al ecologiei în a fi recunoscute și în a-și desfășura activitatea;

11. condamnă asasinarea cu cruzime a lui Makșarip Aușev, un cunoscut activist în domeniul drepturilor omului și un membru al opoziției, care a fost împușcat mortal în Ingușeția; în acest context, solicită autorităților ruse să pună capăt impunității extinse de care continuă să se bucure instigatorii la violență împotriva apărătorilor drepturilor omului și, în special, să aibă ca prioritate încetarea climatului de teroare și impunitate din Caucazul de Nord și să protejeze și să garanteze integritatea fizică a apărătorilor drepturilor omului în conformitate cu instrumentele aplicabile regionale și internaționale în domeniul drepturilor omului; invită, în special, autoritățile ruse să adopte măsuri preventive pentru protecția apărătorilor drepturilor omului, precum lansarea investigațiilor de îndată ce orice amenințare la adresa acestora este adusă la cunoștința procurorilor și a sistemului judiciar;

12. invită autoritățile ruse să lupte împotriva parțialității, să respecte principiul statului de drept și să nu folosească puterea judecătorească în scopuri politice; solicită, în special, o îmbunătățire a tratamentului oamenilor de afaceri aflați la închisoare, Mihail Hodorkovski și Platon Lebedev, precum și garantarea unor procese corecte și echitabile pentru aceștia și încetarea oricărei persecuții pe motive politice;

13. subliniază că un proces electoral corect și echitabil constituie esența oricărei democrații veritabile, depline și funcționale; salută gestul președintelui Medvedev de a se întâlni cu reprezentanți ai partidelor din opoziție după alegerile din 11 octombrie și își exprimă speranța că acesta va lua toate măsurile necesare pentru a garanta că frauda electorală este prevenită și sancționată în mod eficient;

14. remarcă dificultățile existente în calea dialogului pe tema energiei și eforturile de a include principiile Tratatului privind Carta energiei în noul acord-cadru; își exprimă preocuparea față de faptul că statul rus a reluat control asupra tuturor resurselor, inclusiv asupra energiei, fără să investească din punct de vedere politic în democratizarea relațiilor industriale și într-o transparență îmbunătățită și răspundere în procesul decizional industrial, în absența unor obiective politice clare în ceea ce privește dezvoltarea durabilă și eficiența resurselor; invită Rusia să includă rapid cele mai bune practici internaționale privind transparența și răspunderea publică în legislația națională, precum și să semneze Convenția de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier;

15. consideră regretabilă lipsa consultărilor între statele membre înainte de semnarea acordurilor bilaterale cu Moscova care au un impact asupra politicilor UE în totalitate; regretă utilizarea de către Rusia a energiei ca instrument politic și semnarea necoordonată a acordurilor energetice bilaterale de către statele membre, lucru care subminează interesele UE, în general, precum și pe cele ale altor state membre, ridicând în același timp un semn de întrebare asupra proiectelor lor strategice prioritare; atrage atenția asupra faptului că puternica dependență energetică a UE de Federația Rusă are un impact extrem de negativ asupra coerenței, puterii de convingere și caracterului durabil al politicii sale externe comune;

16. recunoaște că, pentru a avea șanse de 50% de limitare a schimbărilor climatice la +2C, emisiile țărilor industrializate trebuie reduse cu cel puțin 80-95% până în 2050 față de nivelurile din 1990; subliniază răspunderea specifică a țărilor dezvoltate de a juca un rol de conducere în reducerea emisiilor și consideră că, până în 2020, sunt necesare reduceri globale ale emisiilor țărilor industrializate care să se apropie de limita superioară a intervalului de 25-40% recomandat de Grupul internațional de experți pentru schimbările climatice; consideră, în acest context, că toate țările industrializate trebuie să adopte obiective care necesită reduceri ambițioase ale nivelurilor actuale ale emisiilor și că trecerea în rezervă a unităților excedentare de cantitate atribuită din perioada 2008-2012 nu ar trebui permisă, pentru că acest lucru ar submina în mod serios eficacitatea ecologică a acordului internațional privind clima; invită Rusia să joace un rol activ în negocierile internaționale viitoare și să faciliteze un acord rapid la Copenhaga;

17. își exprimă îngrijorarea cu privire la securitatea sectorului nuclear în Federația Rusă, la planurile acesteia de a exporta tehnologie și material nuclear către alte țări și la amenințările adiacente în materie de securitate și proliferare nucleară; invită Federația Rusă să pună capăt livrărilor de material nuclear și reprocesării nucleare, deoarece aceste activități constituie potențiale riscuri de proliferare;

18. invită Federația Rusă să sprijine dezvoltarea industriei sale a energiei regenerabile și să utilizeze imensele resurse disponibile, durabile din punct de vedere ecologic; solicită Federației Ruse să garanteze respectarea unor standarde de mediu înalte pentru toate proiectele de pe teritoriul său, în curs sau planificate, din sectorul gazului și petrolului;

19. salută apropierea treptată dintre Guvernul SUA și Federația Rusă și speră ca acest lucru să conducă la un cadru comun și benefic pentru ambele părți, menit să consolideze securitatea și stabilitatea pe întregul continent; invită Consiliul să joace un rol activ în facilitarea dialogului între părți în vederea promovării politicilor de prevenire a conflictelor în fața unor provocări și amenințări comune și în vederea desfășurării unui proces eficient de dezarmare nucleară; invită Federația Rusă să își argumenteze propunerea de a moderniza arhitectura de securitate actuală care implică Rusia, UE și SUA ca să se poată iniția un dialog constructiv pe tema propusă de Rusia;

20. invită Consiliul să ia toate măsurile necesare și să instituie toate instrumentele disponibile pentru a preveni o nouă criză a gazelor între Rusia și Ucraina și speră că va fi semnat un acord privind stabilirea unui mecanism de avertizare timpurie în domeniul securității energetice între UE și Federația Rusă; subliniază că apropierea relațiilor dintre țările estice vecine și UE nu reprezintă o alternativă pentru înlocuirea unor relații sănătoase și de bună vecinătate între aceste țări și Moscova și invită Rusia ă adopte o strategie pozitivă și constructivă față de Parteneriatul estic;

21. subliniază că, potrivit concluziilor Comisiei internaționale de anchetă pentru războiul din Georgia din 28 august 2008, prezidate de UE, atât Georgia, cât și Rusia sunt clar responsabile pentru evenimentele tragice produse și atrage atenția asupra faptului că pe parcursul celor cinci zile de lupte, armatele ruse, georgiene și sud-osete au încălcat dreptul umanitar internațional; deplânge decizia Rusiei de a recunoaște independența republicilor separatiste georgiene Abhazia și Osetia de Sud și invită autoritățile de la Moscova să respecte în totalitate acordul „în șase puncte” încheiat la 12 august 2008 care permite accesul neîngrădit al Misiunii de monitorizare a UE (EUMM Georgia) în cele două teritorii separatiste;

22. invită autoritățile ruse să-și respecte promisiunea făcută la Gdansk de a permite deschiderea tuturor arhivelor pentru oamenii de știință și istorici pentru a le permite acestora să efectueze o evaluarea obiectivă și fidelă a trecutului Europei și al Rusiei;

23. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre, precum și Guvernului și Parlamentului Federației Ruse și Consiliului Europei.