Parlamentul European,

–   având în vedere hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Lautsi/Italia,

–   având în vedere aderarea viitoare a UE la Convenţia europeană a drepturilor omului (CEDO),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât hotărârea în cauza Lautsi/Italia a fost pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pe baza Convenţiei europene a drepturilor omului, la care sunt parte toate statele membre UE, inclusiv Italia, şi la care au aderat în mod spontan;

B.  întrucât aderarea la CEDO este o condiţie obligatorie pentru aderarea la UE, în conformitate cu criteriile de la Copenhaga;

C.  întrucât CEDO respectă pe deplin principiul subsidiarităţii, având în vedere faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului intervine doar atunci când căile de atac interne au fost epuizate şi doar atunci când un stat parte la convenţie nu respectă drepturile omului şi libertăţile fundamentale enunţate în convenţia pe care a semnat-o;

D.  întrucât, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din TUE, UE recunoaşte importanţa CEDO şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi întrucât acest articol prevede că „Uniunea aderă la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, garantând astfel că, în sfera sa de competenţă, UE nu încalcă Convenţia europeană a drepturilor omului;

E.   întrucât neutralitatea autorităţilor publice nu afectează libertatea religioasă, dar este o condiţie necesară pentru pluralism,

1.  îşi asumă angajamentul faţă de principiul separării bisericii de stat, libertatea gândirii, a conștiinței, cea religioasă sau de credință, dreptul la educaţie şi interzicerea discriminării;

2.  consideră că autorităţile publice, la nivel naţional şi comunitar, ar trebui să reprezinte şi să se adreseze tuturor cetăţenilor fără discriminare şi fără a ţine seama de convingeri religioase sau filozofice, şi să ia măsuri pentru a apăra drepturile tuturor cetăţenilor; în cazul şcolilor de stat, în special, elevii au dreptul la un tratament echitabil şi egal, indiferent de convingerile religioase sau filozofice ale acestora;

3.  consideră că afişarea simbolurilor religioase nu ar trebui să fie obligatorie în imobilele utilizate de către autorităţile publice, însă utilizarea, purtarea şi afişarea unor astfel de simboluri ar trebui să fie pe deplin garantate în locuri private, cum ar fi case, locuri de cult şi şcoli confesionale, în care utilizarea structurilor arhitecturale, cum ar fi clopotniţe şi minarete, ar trebui să fie, de asemenea, permisă;

4.  subliniază faptul că statele membre UE au o obligaţie juridică internă, internaţională şi europeană de a aplica hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului şi solicită statelor membre să respecte hotărârile acesteia din urmă şi să asigure faptul că în imobilele utilizate de către autorităţile publice nu se afişează simboluri religioase;

5.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie statelor membre.