Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare referitoare la Consiliul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC), în special Rezoluţia sa din 14 ianuarie 2009 privind dezvoltarea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, inclusiv a rolului UE(1), Rezoluţia din 16 martie 2006 referitoare la rezultatul negocierilor privind Consiliul pentru Drepturile Omului şi la cea de a 62-a sesiune a Comisiei ONU pentru Drepturile Omului(2), Rezoluţia din 29 ianuarie 2004 referitoare la relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite(3), Rezoluţia din 9 iunie 2005 referitoare la reforma Organizaţiei Naţiunilor Unite(4), Rezoluţia din 29 septembrie 2005 referitoare la rezultatul Summitului mondial al Organizaţiei Naţiunilor Unite din 14-16 septembrie 2005(5) şi Rezoluţia din 7 mai 2009 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume în 2008 şi politica Uniunii Europene în această privinţă(6),

–   având în vedere rezoluţiile sale de urgenţă referitoare la drepturile omului şi democraţie,

–   având în vedere Rezoluţia A/RES/60/251 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite de înfiinţare a Consiliului pentru Drepturile Omului (UNHRC),

–   având în vedere sesiunile anterioare ordinare şi speciale ale UNHRC, precum şi rundele anterioare ale evaluării periodice universale (UPR),

–   având în vedere cea de a treisprezecea sesiune a UNHRC, care urmează să aibă loc în martie 2010, precum şi cea de a opta rundă a evaluării periodice universale (UPR), care urmează să aibă loc în perioada 3-14 mai 2010,

–   având în vedere evaluarea HRC care urmează să fie realizată în 2011,

–   având în vedere schimbările instituţionale datorate intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona,

–   având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5) şi articolele 18, 21, 27 şi 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană în versiunea modificată de Tratatul de la Lisabona,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât respectarea, promovarea şi garantarea universalităţii drepturilor omului fac parte integrantă din acquis-ul etic şi juridic al Uniunii Europene şi reprezintă una dintre pietrele de temelie ale unităţii şi integrităţii europene(7);

B.  întrucât, în ciuda neajunsurilor sale, UNHRC reprezintă o platformă unică specializată în drepturile universale ale omului şi un forum specific ce abordează aspectele legate de drepturile omului în cadrul sistemului ONU;

C. întrucât evaluarea UNHRC va cuprinde două părţi, statutul organismului urmând să fie discutat la New York, iar procedurile la Geneva; întrucât în anul care vine sunt prevăzute mai multe iniţiative şi reuniuni informale;

D. întrucât rolul Uniunii Europene ca actor mondial a căpătat o tot mai mare importanţă în ultimele decenii, iar noua abordare reprezentată de noul Serviciu european pentru acțiune externă (SEAE) ar putea conferi Uniunii un plus de eficacitate în încercarea de a răspunde provocărilor globale într-un mod mai coerent, consecvent şi eficient;

E.  întrucât o delegaţie a Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European se va deplasa la Geneva pentru cea de a treisprezecea sesiune a UNHRC, astfel cum s-a procedat şi în anii precedenţi în timpul sesiunilor UNHRC, iar înainte de aceasta, în timpul sesiunilor predecesorului UNHRC, Comisia ONU pentru Drepturile Omului,

Activitatea Consiliului pentru Drepturile Omului

1.  îşi reiterează invitaţia adresată statelor membre de a se opune activ oricărei încercări de a submina conceptul de universalitate, indivizibilitate şi interdependenţă a drepturilor omului, precum şi încercărilor aşa-zis motivate de valori culturale sau religioase de a submina protecţia persoanelor în virtutea drepturilor omului;

2.  atrage atenţia asupra politizării extreme a UNHRC, în aşa măsură încât acest lucru împiedică îndeplinirea mandatului organismului; subliniază importanţa rezoluţiilor specifice pe ţări în abordarea încălcărilor grave ale drepturilor omului; în acest sens, condamnă cu fermitate utilizarea „moţiunilor de neintervenţie” şi îşi exprimă dezamăgirea cu privire la recurgerea la această procedură în timpul celei de a unsprezecea sesiuni speciale a Consiliului, fapt ce a împiedicat adoptarea unei rezoluţii finale bine întemeiate şi coerente care să abordeze în mod adecvat situaţia din Sri Lanka;

3   salută organizarea, la iniţiativa Braziliei, a celei de a 13-a sesiuni speciale dedicate Haiti, scopul căreia a fost de a se axa asupra integrării unei abordări bazate pe drepturile omului în cadrul eforturilor de reconstrucţie depuse în urma cutremurului devastator, precum şi aspectele inedite ale acestei sesiuni, cum ar fi organizarea unei sesiuni speciale în urma unei catastrofe naturale şi implicarea agenţiilor specializate ale ONU pentru a aşeza discuţia pe o bază situată la nivel de experţi; regretă că rezoluţia adoptată nu a susţinut rolul important al expertului independent în materie de drepturi ale omului în Haiti în ceea ce priveşte formularea unor orientări menite să integreze drepturile omului în contextul mai larg al eforturilor ONU sau al iniţiativelor promovate de ţările donatoare în sprijinul Haiti şi invită statele membre ale ONU să dea curs acestei sesiuni, incorporând abordarea bazată pe drepturile omului în cadrul mai larg al activităţii desfăşurate de ONU în sprijinul Haiti;

4.  regretă faptul că UNHRC nu a reuşit să abordeze cu suficientă promptitudine alte situaţii grave în ceea ce priveşte drepturile omului, în special severa criză a drepturilor omului din Guineea; solicită statelor membre ale UE să condamne încălcările drepturilor omului şi să se angajeze activ în crearea unor mecanisme specializate ale UNHCR pentru a răspunde crizelor în materie de drepturile omului din Afganistan, Guineea, Iran şi Yemen;

5.  îşi reiterează poziţia în ceea ce priveşte conceptul de „defăimare a religiilor” şi, cu toate că recunoaşte nevoia unei abordări temeinice a problemei discriminării minorităţilor religioase, consideră că ar fi inadecvată includerea acestui concept în Protocolul referitor la standardele complementare privind rasismul, discriminarea rasială, xenofobia şi toate celelalte forme de discriminare; invită statele membre ale ONU să pună în aplicare integral standardele actuale în materie de libertate de exprimare şi libertate religioasă;

6.  îşi reiterează apelul adresat statelor membre ale UE de a garanta respectarea drepturilor omului în propriile lor politici interne, neîndeplinirea acestui deziderat slăbind poziţia UE în cadrul UNHCR;

7.  salută reimplicarea Statelor Unite ale Americii în cadrul organismelor ONU şi alegerea sa ulterioară ca membru al UNHRC, precum şi activitatea sa constructivă privind libertatea de exprimare din timpul celei de a 64-a Adunări Generale a ONU şi privind Planul de acţiune referitor la măsurile necesare ca urmare a conferinței de evaluare a conferinței de la Durban; invită SUA şi statele membre ale UE să continue pe această cale şi să colaboreze în astfel de iniţiative pe viitor;

8.  este îngrijorat cu privire la candidatura Iranului în viitoarele alegeri pentru UNHRC care vor avea loc în mai 2010; îşi reafirmă opoziţia faţă de utilizarea, în cadrul alegerilor pentru UNHRC, a listelor electorale de tip „clean slates” (practică potrivit căreia fiecare regiune propune un număr de candidaţi egal cu numărul de locuri), solicită desfăşurarea unor alegeri competitive pentru toate grupurile regionale şi îndeamnă UE să facă tot posibilul să împiedice alegerea în UNHRC a ţărilor cu un trecut extrem de problematic în domeniul drepturilor omului;

9.  invită UE şi statele sale membre să continue să facă presiuni în vederea instituirii unor criterii de eligibilitate pentru alegerea în UNHRC şi, în special, să impună candidaţilor cerinţa minimă de a coopera în cadrul procedurilor speciale în concordanţă cu propriile lor sisteme de referinţă;

10. solicită monitorizarea punerii efective în aplicare a procedurilor speciale şi ale recomandărilor organelor prevăzute în tratate în cadrul procesului UPR pentru fiecare ţară;

11. invită statele membre ale UE să depună toate eforturile pentru menţinerea mandatelor specifice pentru proceduri speciale; solicită instituirea unui nou mandat specific la nivel de ţară pentru RDC, având în vedere deteriorarea situaţiei umanitare, precum şi reînnoirea mandatului Raportorului special al ONU pentru Myanmar;

12. invită UE să se angajeze activ în cadrul viitoarelor sesiuni UPR pentru asigurarea unui proces echitabil şi a unor rezultate care să sprijine şi să urmeze procedurile speciale ale ONU şi concluziile şi recomandările organismelor prevăzute în tratate, inclusiv prin acordarea, atunci când este cazul, a asistenţei tehnice necesare punerii lor în aplicare;

Evaluarea Consiliului pentru Drepturile Omului

13. subliniază necesitatea unui proces de evaluare transparent şi global, care să ţină seama de ONG-uri, de societatea civilă şi de toate celelalte părţi interesate relevante;

14. subliniază că evaluarea UNHCR nu ar trebui să îl împiedice să îşi continue activitatea substanţială cu privire la cazurile de încălcare a drepturilor omului;

15. invită statele membre ale UE ca, în perspectiva primei reuniuni a grupului de lucru însărcinat cu evaluarea UNHRC creat în temeiul Rezoluţiei A/HRC/12/L.28, să adopte o poziţie comună cu privire la această chestiune, precum şi o strategie eficientă şi dinamică în cadrul negocierilor;

16. invită Comisia pentru afaceri externe a PE să elaboreze o recomandare adresată Consiliului, în vederea creionării la timp a poziţiei UE privind viitoarea evaluare;

17. recunoaşte necesitatea unei dezbateri mai cuprinzătoare, însă consideră că evaluarea ar trebui să păstreze independenţa Oficiului Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), să o protejeze şi, dacă este posibil, să consolideze procedurile speciale, precum şi să garanteze posibilitatea ca UNHCR să abordeze cazurile specifice de încălcare a drepturilor omului prin intermediul rezoluţiilor şi mandatelor specifice la nivel de ţară; ia act de discuţiile referitoare la mijloacele de întărire a UNHRC fără a se aborda pachetul privind consolidarea instituţiilor;

18. ia act de discuţiile în curs privind relaţia dintre UNHCR şi Comitetul III al Adunării Generale, precum şi de cele privind membrii UNHRC; îşi reafirmă părerea că aceste două organe sunt complementare şi consideră că, participarea universală a statelor la dezbaterile UNHRC fiind garantată prin statutul de membru şi de observator, o componenţă mai redusă a Consiliului ar permite orientarea într-un mod mai operativ a deciziilor instituţiei;

Implicarea Uniunii Europene

19. recunoaşte implicarea activă a Uniunii Europene şi a statelor sale membre în activitatea UNHRC şi felicită Belgia pentru asigurarea cu succes, până în prezent, a preşedinţiei;

20. consideră că noua structură instituţională a UE oferă posibilitatea creşterii coerenţei, vizibilităţii şi credibilităţii acţiunilor UE în cadrul UNHRC; în acest sens, solicită Înaltei Reprezentante/Vicepreşedintei Comisiei să asigure că sunt adoptate în practică măsuri vizând punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona pentru a se evita o perioadă de tranziţie prea lungă, care ar putea diminua credibilitatea Uniunii Europene;

21. mandatează delegaţia Parlamentului European la cea de a treisprezecea sesiune a UNHRC să transmită preocupările exprimate în prezenta rezoluţie, invită delegaţia să prezinte un raport privind această vizită Subcomisiei pentru drepturile omului şi consideră că este necesar ca Parlamentul European să trimită în continuare o delegaţie la sesiunile relevante ale UNHRC;

22. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Înaltei Reprezentante/Vicepreşedintei Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Preşedintelui celei de a 64-a Adunări Generale, Preşedintelui Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, Înaltului Comisar ONU pentru drepturile omului, precum şi grupului de lucru UE-ONU înfiinţat de Comisia pentru afaceri externe.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2009)0021. (2) Texte adoptate, P6_TA(2006)0097. (3) Texte adoptate, P5_TA(2004)0037. (4) Texte adoptate, P6_TA(2005)0237. (5) Texte adoptate, P6_TA(2005)0362. (6) Texte adoptate, P6_TA(2009)0385. (7) Articolul 2, articolul 3 alineatul (5) şi articolul 6 din TUE.