Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC), în special Rezoluția sa din 14 ianuarie 2009 privind dezvoltarea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, inclusiv a rolului UE(1), Rezoluția din 16 martie 2006 referitoare la rezultatul negocierilor privind Consiliul pentru Drepturile Omului și la cea de a 62-a sesiune a Comisiei ONU pentru Drepturile Omului(2), Rezoluția din 29 ianuarie 2004 referitoare la relațiile dintre Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite(3), Rezoluția din 9 iunie 2005 referitoare la reforma Organizației Națiunilor Unite(4), Rezoluția din 29 septembrie 2005 referitoare la rezultatul Summitului mondial al Organizației Națiunilor Unite din 14-16 septembrie 2005(5) și Rezoluția din 7 mai 2009 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume în 2008 și politica Uniunii Europene în această privință(6),

–   având în vedere rezoluțiile sale de urgență referitoare la drepturile omului și democrație,

–   având în vedere Rezoluția A/RES/60/251 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de înființare a Consiliului pentru Drepturile Omului (UNHRC),

–   având în vedere sesiunile anterioare ordinare și speciale ale UNHRC, precum și rundele anterioare ale evaluării periodice universale (UPR),

–   având în vedere cea de a treisprezecea sesiune a UNHRC, care urmează să aibă loc în martie 2010, precum și cea de a opta rundă a evaluării periodice universale (UPR), care urmează să aibă loc în perioada 3-14 mai 2010,

–   având în vedere revizuirea UNHRC, care urmează să fie realizată în 2011,

–   având în vedere schimbările instituționale datorate intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona,

–   având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5) și articolele 18, 21, 27 și 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană în versiunea modificată de Tratatul de la Lisabona,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât respectarea, promovarea și garantarea universalității drepturilor omului fac parte integrantă din acquis-ul etic și juridic al Uniunii Europene și reprezintă una dintre pietrele de temelie ale unității și integrității europene(7);

B.  întrucât, în ciuda neajunsurilor sale, UNHRC reprezintă o platformă unică, specializată în drepturile universale ale omului și un forum specific ce abordează aspectele legate de drepturile omului în cadrul sistemului ONU;

C. întrucât revizuirea UNHRC va cuprinde două părți, statutul organismului urmând să fie discutat la New York, iar procedurile la Geneva; întrucât în anul care vine sunt prevăzute mai multe inițiative și reuniuni informale;

D. întrucât rolul Uniunii Europene ca actor mondial a căpătat o tot mai mare importanță în ultimele decenii, iar noua abordare reprezentată de noul Serviciu european pentru acțiune externă (SEAE) ar putea conferi Uniunii un plus de eficacitate în încercarea de a răspunde provocărilor de la nivel mondial într-un mod coerent, consecvent și eficient;

E.  întrucât o delegație a Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European se va deplasa la Geneva pentru cea de-a treisprezecea sesiune a UNHRC, astfel cum s-a procedat și în anii precedenți în timpul sesiunilor UNHRC, iar înainte de aceasta, în timpul sesiunilor predecesorului UNHRC, Comisia ONU pentru Drepturile Omului,

Activitatea Consiliului pentru Drepturile Omului

1.  își reiterează invitația adresată statelor membre ale UE de a se opune în mod activ oricărei încercări de subminare a conceptului de universalitate, indivizibilitate și interdependență a drepturilor omului, precum și încercărilor de subminare a protecției conferite persoanelor de către aceste concepte, din motive așa-zis legate de valori culturale sau religioase ;

2.  atrage atenția asupra politizării extreme a UNHRC, în așa măsură încât acest lucru împiedică îndeplinirea mandatului organismului; subliniază importanța rezoluțiilor specifice pentru fiecare țară în abordarea încălcărilor grave ale drepturilor omului; în acest sens, condamnă cu fermitate utilizarea „moțiunilor de neintervenție” și își exprimă dezamăgirea cu privire la recurgerea la această procedură în cadrul celei de-a unsprezecea sesiuni speciale a Consiliului, fapt care a împiedicat adoptarea unei rezoluții finale bine întemeiate și coerente, care ar fi tratat situația din Sri Lanka;

3.  salută organizarea, la inițiativa Braziliei, a celei de a 13-a sesiuni speciale dedicate Haiti, al cărei scop a fost acela de a se axa asupra integrării unei abordări bazate pe drepturile omului în cadrul eforturilor de reconstrucție depuse în urma cutremurului devastator, precum și aspectele inedite ale acestei sesiuni, cum este organizarea unei sesiuni speciale în urma unei catastrofe naturale și implicarea agențiilor specializate ale ONU, pentru a așeza discuția pe o bază situată la nivel de experți; regretă că rezoluția adoptată nu a sprijinit rolul important al expertului independent în materie de drepturi ale omului în Haiti în ceea ce privește formularea unor orientări menite să integreze drepturile omului în contextul mai larg al eforturilor ONU sau al inițiativelor promovate de țările donatoare în sprijinul Haiti și solicită statelor membre ale ONU să dea curs acestei sesiuni, prin acțiuni care să incorporeze abordarea bazată pe drepturile omului în cadrul mai larg al activității desfășurate de ONU în sprijinul Haiti,

4.  regretă că UNHRC nu a fost în măsură să se ocupe la timp de alte situații grave în materie de drepturile omului; solicită statelor membre ale UE să condamne încălcările drepturilor omului și să se angajeze activ în crearea unor mecanisme specializate ale UNHRC pentru a răspunde crizelor în materie de drepturile omului din Afganistan, Guineea, Iran, Yemen și Irak;

5.  își reiterează poziția în ceea ce privește conceptul de „defăimare a religiilor” și, cu toate că recunoaște necesitatea unei abordări temeinice a problemei reprezentate de discriminarea îndreptată împotriva minorităților religioase, consideră că ar fi inadecvată includerea acestui concept în Protocolul referitor la standardele complementare privind rasismul, discriminarea rasială, xenofobia și toate celelalte forme de discriminare; invită statele membre ale ONU să pună în aplicare pe deplin standardele actuale în materie de libertate de exprimare și libertate religioasă;

6.  își reiterează apelul adresat statelor membre ale UE de a garanta respectarea drepturilor omului în propriile lor politici interne, neîndeplinirea acestui deziderat slăbind poziția UE în cadrul UNHRC;

7.  salută reimplicarea Statelor Unite ale Americii în cadrul organismelor ONU și alegerea ulterioară a acestei țări ca membru al UNHRC, precum și activitatea sa constructivă privind libertatea de exprimare din cadrul celei de a 64-a Adunări Generale a ONU și privind Planul de acțiune având ca obiect urmările Conferinței de la Durban; invită SUA și statele membre ale UE ca, în viitor, să coopereze pe deplin în cadrul unor astfel de inițiative;

8.  este îngrijorat de candidatura Iranului în viitoarele alegeri pentru UNHRC care vor avea loc în mai 2010; își reiterează opoziția față de conceptul de „clean slate” (practică potrivit căreia fiecare regiune propune un număr de candidați egal cu numărul de locuri) în cadrul alegerilor pentru UNHRC, solicită desfășurarea unor alegeri competitive pentru toate grupurile regionale și îndeamnă UE să facă tot posibilul, astfel încât să împiedice alegerea în UNHRC a țărilor cu un trecut extrem de problematic în domeniul drepturilor omului;

9.  invită UE și statele sale membre să insiste ca țările care candidează pentru UNHRC să fie obligate ca, în contextul angajamentelor lor, să fie obligate să-și declare cooperarea în cadrul procedurilor speciale, în concordanță cu propriile lor sisteme de referință;

10. solicită monitorizarea efectivă a stadiului real de implementare a procedurilor speciale și a concluziilor și recomandărilor organismelor prevăzute de tratate în cadrul procesului UPR pentru fiecare țară;

11. invită statele membre ale UE să depună toate eforturile pentru menținerea mandatelor specifice pentru proceduri speciale; solicită reînnoirea mandatului Raportorului special ONU pentru Myanmar și un nou mandat specific la nivel de țară pentru RDC, dată fiind înrăutățirea situației privind drepturile omului și a celei umanitare;

12. salută „Studiul comun privind practicile globale legate de detenția secretă, în contextul luptei împotriva terorismului”, care va fi discutat în cadrul celei de-a treisprezecea sesiuni; invită statele membre să susțină și să dea curs raportului în mod adecvat, în conformitate cu pozițiile anterioare adoptate de Parlamentul European cu privire la această chestiune, în special cu rezoluțiile sale din 19 februarie 2009(8) și 14 februarie 2007(9) privind presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportul și detenția ilegală de prizonieri;

13. invită UE să se angajeze în mod activ în cadrul viitoarelor sesiuni UPR, pentru asigurarea unui proces echitabil și a unor rezultate care să vină în sprijinul și să urmeze procedurile speciale ONU și concluziile și recomandările organismelor prevăzute de tratate, inclusiv în ceea ce privește asigurarea asistenței tehnice necesare implementării lor;

14. subliniază necesitatea punerii la dispoziție de către comunitatea internațională de asistență tehnică țărilor în curs de dezvoltare, în cadrul procesului de implementare a recomandărilor care le-au fost adresate;

Măsuri luate în urma raportului misiunii de informare Goldstone

15. subliniază că respectarea legislației internaționale în materie de drepturile omului și a legislației internaționale umanitare de către toate părțile și în toate circumstanțele rămâne o condiție prealabilă esențială pentru realizarea unei păci juste și durabile în Orientul Mijlociu, în special între israelieni și palestinieni; reamintește responsabilitatea comunității internaționale de a asigura tragerea la răspundere a celor care se fac vinovați de încălcarea legislației internaționale în materie de drepturile omului și a legislației umanitare internaționale; consideră că un real proces de pace în Orientul Mijlociu reclamă responsabilitate și dreptate;

16. solicită Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și statelor membre ale UE să depună eforturi pentru adoptarea unei poziții comune ferme a UE în raport cu măsurile luate în urma raportului misiunii de informare cu privire la conflictul din Gaza și din sudul Israelului, solicitând în mod public implementarea recomandărilor sale și asumarea responsabilității pentru toate încălcările legislației internaționale, inclusiv presupusele crime de război, și îndemnând ambele părți să procedeze la investigații în concordanță cu normele internaționale referitoare la independență, imparțialitate, transparență, promptitudine și eficacitate, în conformitate cu Rezoluția AG a ONU A/64/L.11, cu urmărirea tuturor persoanelor răspunzătoare pentru presupusele crime; consideră că, deși nu se poate realiza un proces de pace eficient în Orientul Mijlociu fără responsabilitate și justiție, investigațiile demarate până acum de ambele părți nu îndeplinesc aceste cerințe;

17. solicită Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și statelor membre să monitorizeze în mod activ respectarea recomandărilor formulate în cadrul raportului Goldstone, prin consultarea în acest sens a misiunilor externe ale UE și a organizațiilor societății civile de la fața locului;

18. invită UE să includă măsurile luate în urma raportului Goldstone în dialogul cu ambele părți;

Revizuirea Consiliului pentru Drepturile Omului

19. subliniază necesitatea unui proces de evaluare transparent și cuprinzător, care să țină seama de ONG-uri, de societatea civilă și de toate celelalte părți interesate relevante;

20. subliniază că revizuirea UNHRC nu ar trebui să împiedice acest organism să își continue importanta activitate privind intensificarea promovării și protejării drepturilor omului pe plan mondial;

21. invită statele membre ale UE ca, în perspectiva primei reuniuni a grupului de lucru însărcinat cu revizuirea UNHRC, creat în temeiul rezoluției A/HRC/12/L.28, să ajungă la o poziție comună cu privire la această chestiune, precum și la o strategie eficientă și proactivă de negociere;

22. invită Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European să elaboreze o recomandare adresată Consiliului, în vederea creionării din timp a poziției UE privind viitoarea revizuire;

23. recunoaște necesitatea unei dezbateri mai cuprinzătoare, însă consideră că revizuirea ar trebui să mențină independența Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), să salvgardeze și, dacă este posibil, să consolideze procedurile speciale, precum și să garanteze UNHRC posibilitatea de a trata cazurile specifice de încălcare a drepturilor omului prin intermediul unor rezoluții și mandate specifice la nivel de țară și de subiect; ia act de discuțiile referitoare la mijloacele de întărire a UNHRC fără a se aborda pachetul privind consolidarea instituțiilor;

24. consideră că revizuirea din 2011 a UNHRC ar putea constitui o oportunitate pentru a conferi mai multă valoare adăugată revizuirii periodice universale; subliniază, în special, necesitatea de a se asigura că recomandările finale propuse de către state în cadrul revizuirii respectă standardele internaționale în materie de drepturile omului și evidențiază importanța unui mecanism de monitorizare orientat către rezultate;

25. ia act de discuțiile în curs privind relația dintre UNHRC și Comitetul III al Adunării Generale, precum și de cele privind membrii UNHRC; își reafirmă opinia potrivit căreia aceste două organe sunt complementare și consideră că, în contextul în care participarea universală a statelor la dezbaterile UNHRC este garantată prin statutul de membru și de observator, o componență mai redusă a Consiliului ar permite, de asemenea, focalizarea deciziilor instituției într-un mod mai eficace asupra faptului că o componență universală ar fi avantajoasă, în sensul consolidării caracterului universal al drepturilor omului, în timp ce o componență mai restrânsă ar putea, de asemenea, prezenta avantaje;

Implicarea Uniunii Europene

26. recunoaște implicarea activă a Uniunii Europene și a statelor sale membre în activitatea UNHRC și felicită Regatul Belgiei pentru asigurarea cu succes, până în prezent, a președinției;

27. recunoaște eforturile active ale UE în direcția angajării într-o cooperare transregională și inițiativele întreprinse în această privință, însă solicită intensificarea acestor eforturi;

28. consideră că noua structură instituțională a UE oferă posibilitatea creșterii coerenței, vizibilității și credibilității acțiunilor UE în cadrul UNHRC; în acest sens, solicită Înaltei Reprezentante/Vicepreședintei Comisiei să asigure că sunt adoptate în practică măsuri vizând implementarea Tratatului de la Lisabona, pentru a se evita o perioadă de tranziție prea lungă, care ar putea diminua credibilitatea Uniunii Europene;

29. acordă delegației Parlamentului European la cea de-a treisprezecea sesiune a UNHRC mandatul de a transmite preocupările exprimate în prezenta rezoluție, invitând delegația să prezinte un raport privind această vizită Subcomisiei pentru drepturile omului, și consideră că este important ca Parlamentul European să trimită în continuare delegații la sesiunile relevante ale UNHRC;

o

o o

30. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltei Reprezentante/Vicepreședintei Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 64-a Adunări Generale a ONU, Președintelui Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, precum și Grupului de lucru UE-ONU, înființat de Comisia pentru afaceri externe.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2009)0021. (2) Texte adoptate, P6_TA(2006)0097. (3) Texte adoptate, P5_TA(2004)0037. (4) Texte adoptate, P6_TA(2005)0237. (5) Texte adoptate, P6_TA(2005)0362. (6) Texte adoptate, P6_TA(2009)0385. (7) Articolul 2, articolul 3 alineatul (5) și articolul 6 din TUE. (8) P6_TA(2009)0073. (9) P6_TA(2007)0073.