Parlamentul European,

–   având în vedere Protocolul nr. 6 din 28 aprilie 1983 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la abolirea pedepsei cu moartea,

–   având în vedere al doilea Protocol facultativ din 15 decembrie 1989 la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care vizează abolirea pedepsei cu moartea,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la abolirea pedepsei cu moartea, în special cea adoptată de PE la 26 aprilie 2007 referitoare la necesitatea unui moratoriu imediat asupra execuțiilor în acele țări în care se aplică în continuare pedeapsa cu moartea,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special Rezoluția din 26 noiembrie 2009 referitoare la drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea în China, Rezoluția din 20 noiembrie 2008 referitoare la pedeapsa cu moartea în Nigeria, Rezoluția din 17 iunie 2010 referitoare la execuțiile din Libia, Rezoluția din 8 iulie 2010 referitoare la situația din Peninsula Coreeană și Rezoluțiile din 22 octombrie 2009, 10 februarie 2010 și 8 septembrie 2010 referitoare la Iran,

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite 62/149 din 18 decembrie 2007 prin care se solicita un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea, precum și Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite 63/168 prin care se solicita punerea în aplicare a Rezoluției 62/149, adoptată de Adunarea Generală la 18 decembrie 2008,

–   având în vedere raportul Secretarului General din 11 august 2010 privind moratoriile referitoare la aplicarea pedepsei cu moartea,

–   având în vedere raportul Secretarului General din 16 iulie 2010 privind problema pedepsei cu moartea,

–   având în vedere discursul Înaltului Reprezentant/Vicepreședintele Comisiei susținut în ședința plenară din 16 iunie 2010 referitor la politica privind drepturile omului, în care s-a reamintit că abolirea la nivel mondial a pedepsei cu moartea este o prioritate pentru UE,

–   având în vedere declarația Președintelui PE, Jerzy Buzek, din 19 octombrie 2009, în care acesta a lansat un apel ferm la abolirea pedepsei cu moartea,

–   având în vedere declarația finală adoptată de cel de-al patrulea Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea, organizat la Geneva, în perioada 24-26 februarie 2010, prin care se solicită abolirea universală a pedepsei cu moartea,

–   având în vedere versiunea revizuită și actualizată a Orientărilor UE privind pedeapsa cu moartea, adoptată de Consiliu la 16 iunie 2008,

–   având în vedere Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea și instituirea unei Zile europene împotriva pedepsei cu moartea la data de 10 octombrie a fiecărui an,

–   având în vedere articolul 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât Uniunea Europeană își exprimă angajamentul ferm de a acționa în vederea abolirii pedepsei cu moartea peste tot în lume și depune eforturi pentru ca acest principiu să fie universal acceptat;

B.  întrucât UE este actorul instituțional principal în lupta împotriva pedepsei cu moartea la nivel mondial, iar acțiunea sa în acest sens este o prioritate-cheie pe agenda politicii sale externe în materie de drepturi ale omului; întrucât UE este în același timp principalul donator care sprijină eforturile depuse de organizațiile societății civile din întreaga lume în vederea abolirii pedepsei cu moartea;

C. întrucât pedeapsa cu moartea este cea mai crudă, inumană și degradantă pedeapsă posibilă, care încalcă dreptul la viață așa cum acesta este consacrat în Declarația Universală a Drepturilor Omului, și constituie un act de tortură inacceptabil pentru statele care respectă drepturile omului;

D. întrucât diferite studii au arătat că pedeapsa cu moartea nu are niciun efect asupra tendințelor criminalității violente;

E.  întrucât dovezile arată că pedeapsa cu moartea afectează în primul rând și în cea mai mare măsură persoanele defavorizate;

F.  întrucât dispozițiile Protocolului nr. 6 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale interzic statelor membre ale Consiliului Europei să aplice pedeapsa cu moartea;

G. întrucât UE depune eforturi în vederea unor moratorii cu privire la aplicarea pedepsei cu moartea de către țările terțe și, în timp util, în vederea abolirii acesteia, precum și în vederea ratificării instrumentelor internaționale relevante ale ONU și a altor instrumente, în special a celui de-al doilea Protocol facultativ la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care prevede abolirea pedepsei cu moartea;

H. întrucât abolirea pedepsei cu moartea constituie una dintre prioritățile tematice pentru asistență în temeiul Instrumentului european pentru promovarea democrației și drepturilor omului (IEDDO), prin care au fost finanțate începând din 1994 peste 30 de proiecte în întreaga lume, bugetul total fiind de peste 15 milioane EUR;

I.   întrucât, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, PE trebuie să aprobe încheierea acordurilor comerciale și, în general, a acordurilor internaționale cu țările terțe;

J.   întrucât statutul Curții Penale Internaționale, precum și Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda, Curtea Specială pentru Sierra Leone, Camera Specială pentru crimele grave din Dili, Timorul de Est, și Camerele Extraordinare din cadrul tribunalelor cambodgiene exclud aplicarea pedepsei cu moartea pentru crimele de război, crimele împotriva umanității și genociduri, acestea fiind cele mai grave crime care preocupă comunitatea internațională și asupra cărora aceste tribunale au jurisdicție;

K. întrucât în 2007 și 2008 Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluțiile istorice 62/149 și 63/168, prin care se solicită un moratoriu mondial privind execuțiile și prin care se vizează, în cele din urmă, abolirea pedepsei cu moartea; subliniază în acest sens faptul că numărul țărilor care sprijină această rezoluție a crescut și, astfel, rezoluția 63/169 a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare de 106 voturi pentru, 46 împotrivă și 34 de abțineri;

L.  întrucât cel de-al patrulea Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea, desfășurat la Geneva în februarie 2010, a făcut apel la statele care au abolit de facto pedeapsa cu moartea să facă acest lucru și la nivelul legislației și a invitat statele aboliționiste să integreze subiectul abolirii universale a pedepsei cu moartea în relațiile lor internaționale, iar organizațiilor internaționale și regionale li s-a solicitat să sprijine abolirea universală prin adoptarea de rezoluții pentru un moratoriu privind execuțiile;

M. întrucât 154 de state din lume au abolit pedeapsa cu moartea de jure sau de facto, iar 96 dintre acestea au abolit pedeapsa capitală întru totul, 8 au păstrat-o pentru crimele excepționale, de exemplu cele comise pe timp de război, 6 aplică un moratoriu privind execuțiile, iar 44 de state au abolit de facto pedeapsa cu moartea (acestea fiind statele în care nu au avut loc execuții în ultimii 10 ani sau statele care și-au asumat obligații legale de a nu aplica pedeapsa cu moartea);

N. întrucât, în peste 100 de țări în care există pedeapsa cu moartea, aceasta nu se aplică și delincvenților minori; trebuie subliniat însă că un număr mic de țări continuă să execute minori, în flagrantă contradicție cu dreptul internațional, în special cu articolul 6 alineatul (5) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; trebuie subliniat, în special, faptul că Iranul este țara cu cei mai mulți minori deținuți;

O. întrucât, în prezent, zeci de persoane identificate ca fiind cetățeni europeni urmează să fie executate sau riscă pedeapsa cu moartea în întreaga lume și subliniind, în acest sens, nevoia esențială de a consolida și accentua răspunsul european la posibila execuție a unor cetățeni europeni;

P.  întrucât, la 23 martie 2010, președintele Dumei de Stat a Federației Ruse, Boris Gryzlov, a afirmat în cadrul unei reuniuni la Moscova cu membri ai Comitetului de Monitorizare al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei că Rusia nu a ratificat Protocolul nr. 6 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la abolirea pedepsei cu moartea, din cauza amenințărilor teroriste din Rusia;

Q. salutând faptul că Parlamentul Kârgâzstanului a adoptat la 11 februarie 2010 al doilea Protocol facultativ la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, referitor la abolirea pedepsei cu moartea, iar guvernul interimar al Kârgâzstanului a făcut public la 21 mai 2010 proiectul final de Constituție, acum adoptat, care interzice, inter alia, pedeapsa cu moartea;

R.  întrucât pedeapsa cu moartea există încă în 43 de țări din întreaga lume(1), iar cele mai multe execuții au avut loc în China, Iran și Irak; întrucât numai în China au avut loc 5000 de execuții, respectiv 88% din numărul total al execuțiilor în lume; Iranul a executat cel puțin 402 persoane, iar Irakul cel puțin 77;

S.  întrucât în Iran se aplică încă pedeapsa cu moartea prin lapidare, ceea ce constituie o încălcare a dispozițiilor celui de-al doilea Protocol facultativ la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

T.  întrucât Consiliul Prezidențial din Irak a ratificat recent sentințele de condamnare la moarte a cel puțin 900 de prizonieri, printre care se numără femei și copii;

U. întrucât atât Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, cât și Uniunea Europeană au îndemnat în repetate rânduri Belarusul să abolească pedeapsa cu moartea; întrucât detaliile privind aplicarea pedepsei cu moartea în Belarus sunt secrete și, în conformitate cu Codul Penal Executiv, pedeapsa cu moartea este aplicată într-un spațiu privat prin împușcare, administrația închisorii informează judecătorul cu privire la execuție, iar acesta informează rudele prizonierului; corpul persoanei executate nu este transferat rudelor pentru a fi înmormântat, iar locul înmormântării nu este comunicat;

V. întrucât pedeapsa cu moartea se aplică în 38 de state din cele 50 care formează Statele Unite ale Americii, deși patru dintre acestea nu au mai desfășurat execuții din 1976; întrucât în 2009 numărul execuțiilor a crescut la 52, în urma expirării unui moratoriu de facto aflat în vigoare între septembrie 2007 și mai 2008, deși, în SUA, pentru cel de-al șaptelea an consecutiv, numărul condamnărilor la pedeapsa cu moartea a scăzut la 106;

W. salută faptul că anumite state, inclusiv Montana, New Jersey, New York, Carolina de Nord și Kentucky, au abandonat pedeapsa cu moartea prin măsuri incluzând un moratoriu privind execuțiile sau prin abolirea acesteia; condamnând în același timp execuția Teresei Lewis (Virginia) și a lui Holly Wood (Alabama), execuții desfășurate în ciuda faptului că ambele persoane erau retardate mental, și subliniind cazul lui Mumia Abu-Jamal, condamnat la moarte în Pennsylvania, și pe cel al lui Troy Davis din Georgia,

1.  își reafirmă opoziția declarată în urmă cu mult timp împotriva pedepsei cu moartea în toate cazurile și în toate circumstanțele și subliniază, încă o dată, faptul că abolirea pedepsei cu moartea contribuie la consolidarea demnității umane și la evoluția treptată a drepturilor omului;

2.  condamnă toate execuțiile, indiferent de locul în care acestea se desfășoară; solicită insistent UE și statelor sale membre să procedeze la implementarea rezoluției ONU privind un moratoriu universal asupra execuțiilor în vederea abolirii totale a pedepsei capitale în toate statele în care aceasta este încă aplicată; solicită Consiliului și Comisiei să acționeze în vederea restrângerii progresive a utilizării pedepsei cu moartea, insistând în același timp asupra faptului că execuțiile trebuie să se desfășoare în conformitate cu standardele internaționale minime;

3.  îndeamnă UE să utilizeze toate mijloacele diplomatice și de ajutor pentru cooperare pe care le are la dispoziție pentru a depune eforturi în vederea abolirii pedepsei cu moartea;

4.  solicită statelor care aplică pedeapsa cu moartea să declare un moratoriu imediat privind execuțiile; încurajează, de asemenea, țări precum China, Egiptul, Iranul, Malaysia, Sudanul, Thailanda și Vietnamul să publice statistici oficiale privind aplicarea pedepsei cu moartea în aceste țări;

5.  încurajează statele care nu au abolit pedeapsa cu moartea să respecte garanțiile de protecție a drepturilor celor condamnați la pedeapsa capitală, astfel cum se prevede în Garanțiile Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite; invită Consiliul și Comisia să încurajeze țările care nu au semnat și ratificat cel de-al doilea Protocol facultativ la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice să acționeze în consecință și să încurajeze statele membre care nu au semnat protocolul nr. 13 la Convenția europeană a drepturilor omului privind pedeapsa cu moartea să acționeze în consecință;

6.  solicită statelor OSCE, și anume Statelor Unite și Belarusului, să adopte un moratoriu imediat privind execuțiile;

7.  solicită Kazahstanului și Letoniei să modifice dispozițiile din dreptul lor național care permit încă impunerea pedepsei cu moartea pentru anumite crime în circumstanțe excepționale;

8.  încurajează ferm statele membre ale UE să introducă în cadrul celei de-a 65-a sesiuni a Adunării Generale a ONU o rezoluție de monitorizare referitoare la pedeapsa cu moartea, la nivelul unei alianțe interregionale;

9.  invită statele participante în care se aplică încă pedeapsa cu moartea să încurajeze Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului și misiunile OSCE să desfășoare, în cooperare cu Consiliul Europei, activități de sensibilizare împotriva recurgerii la pedeapsa cu moartea, în special în rândul media, al organismelor de aplicare a legii, al factorilor de decizie și al publicului general;

10. îndeamnă Consiliul și Comisia, în special având în vedere crearea SEAE, să ofere orientări cu privire la o politică europeană generală și eficace referitoare la pedeapsa cu moartea în ceea ce îi privește zecile de persoane identificate ca fiind cetățeni europeni care sunt condamnate la pedeapsa capitală în țări terțe; această politică trebuie să includă mecanisme puternice și consolidate în ceea ce privește sistemul de identificare, acordarea de asistență juridică, intervențiile juridice ale UE și reprezentarea diplomatică;

11. încurajează, de asemenea, activitățile organizațiilor neguvernamentale care acționează în vederea abolirii pedepsei cu moartea, inclusiv Hands Off Cain, Amnesty International, Penal Reform International, Coaliția Mondială împotriva Pedepsei cu Moartea și Federația Internațională de la Helsinki pentru Drepturile omului, Sant’Egidio și Reprieve;

12. se angajează să monitorizeze problema pedepsei cu moartea și să contacteze autoritățile naționale cu privire la cazuri specifice, precum și să ia în considerare inițiative posibile și misiuni ad hoc în țările în care se aplică încă pedeapsa cu moartea pentru a îndemna autoritățile publice să adopte un moratoriu privind execuțiile în vederea abolirii lor complete;

13. solicită Consiliului și Comisiei ca, în momentul încheierii de acorduri cu țări în care se aplică încă pedeapsa cu moartea sau cu țări care nu au semnat un moratoriu în vederea abolirii acesteia, să le încurajeze puternic în acest sens;

14. solicită Înaltului Reprezentant al UE/Vicepreședintele Comisiei și statelor membre să prezinte în continuare o poziție comună și să țină seama de faptul că principalul conținut politic al rezoluției trebuie să fie adoptarea unui moratoriu la nivel mondial ca etapă esențială către abolirea pedepsei cu moartea;

15. reamintește că abolirea completă a pedepsei cu moartea rămâne unul dintre principalele obiective ale politicii UE legate de drepturile omului; acest obiectiv va fi realizat doar printr-o cooperare strânsă între state, educație, sensibilizare, eficiență și eficacitate;

16. încurajează cooperarea regională în acest sens; de exemplu, Mongolia a adoptat oficial în ianuarie 2010 un moratoriu privind execuțiile și, ca efect pozitiv, mai multe țări în care se aplică încă pedeapsa cu moartea sunt în curs de analizare a constituționalității acestei forme de pedeapsă;

17. invită Consiliul și Comisia să utilizeze Ziua mondială și Ziua europeană împotriva pedepsei cu moartea pentru a scoate în evidență, printre altele, cazul următoarelor persoane: Sakineh Mohamadi Ashtiani, Zahara Bahrami, Mumia Abu-Jamal, Troy Davis, Oleg Grișkovstov, Andrei Burdyko și Ebrahim Hamidi;

18. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU, precum și guvernelor statelor membre ale ONU.

(1) Afganistan, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Botswana, Ciad, China, Cuba, Republica Democratică Congo, Egipt, Guineea Ecuatorială, Etiopia, Guineea, India, Indonezia, Iran, Irak, Japonia, Iordania, Kuweit, Liban, Libia, Malaysia, Nigeria, Coreea de Nord, Oman, Pakistan, Qatar, Saint Kitts și Nevis, Arabia Saudită, Singapore, Somalia, Sudan, Siria, Taiwan *, Thailanda, Uganda, Emiratele Arabe Unite, Statele Unite ale Americii, Vietnam, Yemen și Zimbabwe.