Parlamentul European,

- având în vedere rezoluțiile sale referitoare la Sahara Occidentală, în special Rezoluția din 27 octombrie 2005 și Rezoluția din 14 decembrie 2009,

- având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU cu privire la Sahara Occidentală, în special Rezoluția 1598 (2005) din 28 aprilie 2005 și Rezoluția 1495 (2003), aprobată de Adunarea Generală a ONU la 11 octombrie 2005, precum și Rezoluția 1871 (2009),

- având în vedere cea mai recentă rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU, și anume Rezoluția 1920 (2010), care a extins mandatul existent al Misiunii ONU pentru organizarea unui referendum în Sahara Occidentală (MINURSO),

- având în vedere cel mai recent raport al Secretarului General cu privire la Sahara Occidentală adresat Consiliului de Securitate la 14 aprilie 2008,

- având în vedere concluziile raportului delegației ad-hoc a PE din martie 2009, în special recomandările referitoare la respectarea și monitorizarea drepturilor omului în Sahara Occidentală,

- având în vedere Acordul euromediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte, în special articolul 2,

- având în vedere Pactul internațional al ONU cu privire la drepturile civile și politice, semnat de Regatul Maroc,

- având în vedere Declarația Adunării Generale a ONU din 9 decembrie 1998 cu privire la drepturile persoanelor, ale grupurilor și ale instituțiilor de a promova și proteja drepturile și libertățile fundamentale ale omului recunoscute universal,

- având în vedere Declarația Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate cu privire la Sahara Occidentală, prezentată la 10 noiembrie 2010,

- având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât acordul negociat de încetare a focului semnat în 1991 a pus capăt unui conflict de 16 ani între Frontul Polisario și Maroc, care a anexat ilegal teritoriul în 1976;

B. întrucât conflictul din Sahara Occidentală a condus la abuzuri grave împotriva drepturilor omului, la strămutarea a mii de civili sahrawi, precum și la încălcări ale drepturilor omului și ale Convenției de la Geneva;

C. întrucât circa 165 000 de sahrawi trăiesc încă în tabere de refugiați în deșertul algerian, iar restul populației trăiește sub ocupație ilegală;

D. întrucât mai mulți apărători ai drepturilor omului au fost urmăriți, arestați, deținuți și interogați pentru că s-au exprimat împotriva represiunii ocupației marocane;

E. întrucât niciun stat nu a recunoscut suveranitatea Marocului asupra Saharei Occidentale;

F. întrucât duminică, 7 noiembrie 2010, a început la New York a treia rundă de tratative neoficiale sprijinite de ONU privind viitorul Saharei Occidentale;

G.  întrucât cu doar câteva ore înainte de reluarea tratativelor intermediate de ONU la New York pe teren au izbucnit conflicte între forțele marocane de securitate și protestatarii sahrawi;

H. întrucât luni, 8 noiembrie, forțele marocane de securitate au făcut o incursiune violentă în tabăra de la Gdaim Izyk, folosind o forță disproporționată;

I. întrucât au fost raportate numeroase victime, persoane rănite și persoane dispărute;

J.  întrucât UE continuă să fie preocupată de conflictul din Sahara Occidentală și de consecințele și implicațiile acestuia la nivel regional, inclusiv în ceea ce privește situația drepturilor omului în Sahara Occidentală; întrucât UE sprijină fără rezerve eforturile Secretarului General al ONU și ale trimisului său personal de a găsi o soluție politică echitabilă, de durată și acceptabilă pentru ambele părți, care să permită autodeterminarea populației din Sahara Occidentală, astfel cum se prevede în rezoluțiile Națiunilor Unite;

K. întrucât situația din taberele din Sahara Occidentală și din Tindouf poate deveni o adevărată tragedie umanitară, cu consecințe imprevizibile; întrucât aceste incidente evidențiază încă o dată nevoia urgentă de a include o dimensiune de monitorizare a respectării drepturilor omului în mandatul Misiunii ONU pentru organizarea unui referendum în Sahara Occidentală (MINURSO),

1.  condamnă atacurile grave și utilizarea disproporționată a forței de către autoritățile marocane în incidentul din tabăra de la Gdaim Izyk și din orașul El Aaiun, care s-au soldat cu numeroase victime civile, și solicită tuturor părților să-și păstreze calmul și să nu comită noi acte de violență;

2.  regretă profund și este foarte preocupat de soarta persoanelor ucise, rănite și dispărute în urma atacurilor violente și își exprimă solidaritatea cu familiile victimelor;

3.  solicită deschiderea unei anchete independente sub auspiciile ONU cu privire la evenimentele recente din tabăra de la Gdaim Izyk și din orașul El Aaiun;

4.  sprijină dreptul poporului sahrawi la autodeterminare, înscris în rezoluția ONU;

5.  își exprimă regretul cu privire la atacurile la adresa libertății presei și a libertății de informare și de pe urma cărora au avut de suferit mulți jurnaliști europeni și solicită Regatului Maroc să permită presei, observatorilor independenți și organizațiilor umanitare accesul liber și libertatea de mișcare în Sahara Occidentală;

6.  condamnă deținerea și hărțuirea apărătorilor sahrawi ai drepturilor omului din teritoriul Saharei Occidentale, controlat de Maroc, și solicită Consiliului de Securitate al ONU să includă în mandatul MINURSO monitorizarea situației drepturilor omului pentru a identifica cazurile de încălcare a drepturilor omului;

7.  invită toate părțile – Polisario, Algeria și Maroc – să nu escaladeze tensiunile sau să nu recurgă la violență și să soluționeze pașnic diferendul teritorial, prin intermediul unui referendum organizat sub monitorizare internațională;

8.  solicită protejarea populației sahrawi și respectarea drepturilor fundamentale ale acestora, inclusiv a libertății de exprimare și de mișcare, în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu tratatele și convențiile internaționale cu privire la drepturile omului;

9.  invită Regatul Maroc și Frontul Polisario, statele învecinate și Uniunea Europeană să coopereze pe deplin cu ONU în vederea finalizării procesului de decolonizare a Saharei Occidentale;

10.  invită comunitatea internațională să ia măsurile necesare pentru a determina Marocul să respecte dreptul internațional;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al ONU, Secretarului General al Uniunii Africane, Delegației PE pentru relațiile cu țările din Maghreb, precum și biroului Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana, parlamentului și guvernului Spaniei, Algeriei, Regatului Maroc și Frontului Polisario.