Procedură : 2010/2987(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B7-0733/2010

Texte depuse :

B7-0733/2010

Dezbateri :

PV 15/12/2010 - 5
CRE 15/12/2010 - 5

Voturi :

PV 16/12/2010 - 6.6
CRE 16/12/2010 - 6.6
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0491

PROPUNERE DE REZOLUŢIE
PDF 134kDOC 98k
14.12.2010
PE455.839v01-00
 
B7-0733/2010

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7-0659/2010

în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură


referitoare la crearea unui mecanism permanent de criză pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro


Sharon Bowles în numele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare
AMENDAMENTE

Rezoluţia Parlamentului European referitoare la crearea unui mecanism permanent de criză pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro  
B7‑0733/2010

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 121, 122, 126, 136 şi 148 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 7 iulie 2010 conţinând recomandări către Comisie privind gestionarea crizelor transfrontaliere din sectorul bancar(1) (denumită în continuare „Raportul Ferreira”),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 7 iulie 2010 referitoare la Fondul european de stabilitate financiară şi mecanismul european de stabilizare financiară şi acţiuni viitoare(2),

–   având în vedere întrebarea din 24 iunie 2010 adresată Comisiei referitoare la Fondul european de stabilitate financiară şi mecanismul european de stabilizare financiară şi acţiuni viitoare(3),

–   având în vedere Raportul său din 30 iunie 2010 privind propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 479/2009 cu privire la calitatea datelor statistice în contextul procedurii deficitului excesiv(4),

–   având în vedere Rezoluţia sa legislativă din 22 septembrie 2010 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înființare a Autorității Bancare Europene(5) (denumită în continuare „Raportul Garcia-Margallo”),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 20 octombrie 2010 privind îmbunătăţirea guvernanţei economice şi a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro(6) (denumită în continuare „Raportul Feio”),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică şi socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (raport la jumătatea perioadei)(7) (denumită în continuare „Raportul Berès”),

–   având în vedere declaraţia şefilor de stat sau de guvern din zona euro din 25 martie 2010,

–   având în vedere concluziile Consiliului extraordinar ECOFIN din 9 şi 10 mai 2010,

 

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară(8),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 mai 2010 intitulată „Consolidarea coordonării politicilor economice” (COM(2010)250),

–   având în vedere documentul Băncii Centrale Europene (denumită în continuare BCE) din 10 iunie 2010 intitulat „Consolidarea guvernanţei economice în zona euro”,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 iunie 2010 intitulată „Consolidarea coordonării politicilor economice pentru stabilitate, creștere și locuri de muncă - Instrumente pentru o mai bună guvernanță economică în UE” (COM(2010)367/2),

–   având în vedere cele şase propuneri legislative ale Comisiei referitoare la guvernanţa economică din 29 septembrie 2010 (denumite în continuare „pachetul legislativ privind guvernanţa economică” - COM(2010)522, COM(2010)523, COM(2010)524, COM(2010)525, COM(2010)526 şi COM(2010)527),

–   având în vedere Decizia 2010/624/UE a Băncii Centrale Europene din 14 octombrie 2010 privind administrarea operaţiunilor de împrumut şi creditare încheiate de Uniune în cadrul mecanismului european de stabilizare financiară(9),

–   având în vedere Raportul Grupului operativ privind guvernanța economică prezentat Consiliului European din 21 octombrie 2010 intitulat „Consolidarea guvernanţei economice în UE”,

–   având în vedere Concluziile Consiliului European din 28-29 octombrie 2010,

–   având în vedere declaraţia Eurogrupului din 28 noiembrie 2010,

–   având în vedere întrebarea B7-0199/2010 adresată Comisiei referitoare la crearea unui mecanism permanent de criză pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât este nevoie de o soluţie cuprinzătoare şi integrată pentru criza datoriilor din zona euro, având în vedere faptul că abordarea fragmentară nu a dat rezultate până acum;

B.  întrucât în cadrul Consiliului extraordinar ECOFIN din 9 - 10 mai 2010 Consiliul şi statele membre au convenit crearea unui mecanism temporar pentru menţinerea stabilităţii financiare, însumând 750 miliarde EUR, inclusiv un fond de stabilizare pentru reacţii rapide (mecanismul european de stabilizare financiară, denumit în continuare MESF), cu un volum total de până la 60 miliarde EUR, precum şi un Fond european de stabilitate financiară (denumit în continuare FESF), cu un volum total de până la 440 miliarde EUR, care va fi suplimentat de fonduri FMI de până la 250 miliarde EUR;

C. întrucât MESF se bazează pe articolul 122 alineatul (2) din TFEU şi pe un acord interguvernamental între statele membre; întrucât activarea sa face obiectul unor condiţii stricte, în contextul unui sprijin comun UE/FMI, precum şi al unor termene şi condiţii similare celor impuse de FMI, adaptate la specificul social şi economic al ţărilor în care acesta este aplicat, precum şi în funcţie de agenda acestora privind dezvoltarea;

D. întrucât FESF a fost înfiinţat ca un vehicul investiţional specializat, care este garantat pe bază proporţională, prin participarea statelor membre într-o manieră coordonată în conformitate cu contribuţia lor la capitalul vărsat al BCE şi în conformitate cu normele constituționale naționale, şi care va expira după trei ani;

E.  întrucât Comisia, în Comunicarea sa din 12 mai 2010, a declarat că această criză a demonstrat faptul că un cadru robust pentru gestionarea crizelor este o completare necesară la aplicarea Pactului consolidat de creştere şi de stabilitate, la fel ca şi noul mecanism de supraveghere macroeconomică, menit să prevină evoluţiile negative ale orientării bugetare şi ale competitivităţii;

F.  întrucât BCE, în documentul său din 10 iunie 2010, a inclus propuneri privind un cadru de gestionare a crizei datoriilor, furnizând sprijin financiar statelor membre din zona euro care se confruntă cu un acces dificil la credite private;

G. întrucât, în cadrul Consiliului European din 28-29 octombrie 2010, şefii de state şi de guverne au convenit asupra necesităţii ca statele membre să înfiinţeze un mecanism permanent de criză pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro în totalitatea sa (Mecanismul european de stabilitate, denumit în continuare „MES”);

H. întrucât MES are ca obiectiv să completeze noul cadru pentru guvernanţă economică consolidată, vizând supravegherea şi coordonarea eficace şi riguroasă, care se va concentra pe prevenirea unei crizei în viitor şi care va reduce substanţial probabilitatea apariţiei unei alte crize;

I.   întrucât Parlamentul este convins de necesitatea unui mecanism permanent de criză pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro şi a solicitat înfiinţarea unui fond monetar european (denumit în continuare „FEM”) în Raportul Feio;

J.   întrucât Parlamentul a identificat, de asemenea, nevoia unui mecanism de soluţionare a crizelor pentru sectorul bancar în Raportul Ferreira şi în Raportul Garcia-Margallo ca o completare necesară la puterile de supraveghere acordate noilor autorităţi (AES) pentru a asigura supravegherea sistemului financiar al Uniunii;

K. întrucât în cadrul reuniunii Eurogrupului din 6 decembrie 2010, crearea de obligaţiuni paneuropene pentru a sprijini ţările care au probleme financiare a fost prezentată de Preşedintele Eurogrupului, însă nu a fost discutată, având în vedere faptul că anumite ţări au exprimat obiecţii la această idee;

L.  întrucât din momentul în care Comisia a prezentat Parlamentului şi Consiliului la 29 septembrie 2010 propuneri legislative referitoare la guvernanţa economică, pieţele au suferit mai multe crize, printre altele criza datoriilor din Irlanda, ceea ce trebuie luat în considerare de către Parlament şi Consiliu;

M. întrucât este esenţială eficientizarea proceselor actuale ale coordonării politicii economice şi eliminarea suprapunerilor pentru a asigura faptul că strategia UE poate fi înţeleasă de operatorii economici şi cetăţeni, precum şi pentru a aplica abordări mai integrate şi pentru a realiza o schimbare în procesul decizional;

N. întrucât Comitetul european pentru riscuri sistemice (denumit în continuare „CERS”) este responsabil cu supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar în vederea contribuirii la prevenirea riscurilor sistemice pentru stabilitatea financiară din UE, pentru evitarea perioadelor de dificultăţi financiare de amploare şi contribuirea la funcţionarea armonioasă a pieţei interne, garantând astfel o contribuţie sustenabilă a sectorului financiar la creşterea economică,

1.  invită Consiliul European să specifice cât mai curând posibil modificările necesare ale Tratatului în vederea înfiinţării unui MES permanent;

2.  reaminteşte faptul că Parlamentul a salutat înfiinţarea unui mecanism de stabilitate financiară pentru abordarea riscurilor de neplată din partea debitorilor suverani, parţial prin utilizarea articolului 122 din TFUE drept temei juridic al acestui plan, şi că a constatat deficitul democratic inerent şi lipsa de responsabilitate a deciziilor din pachetul de salvare al Consiliului, care nu a inclus o consultare cu Parlamentul European; solicită ca Parlamentul European să fie implicat în calitate de colegislator în propunerile şi deciziile viitoare referitoare la ieşirea din criză;

3.  subliniază faptul că, din punct de vedere raţional, practic şi democratic, abordarea pachetului legislativ privind guvernanţa economică nu poate fi disociată de decizia luată de Consiliul European de creare a unui mecanism permanent de criză;

4.  doreşte, în calitate de colegislator, să sublinieze necesitatea de a crea un FEM permanent pe baza metodei comunitare; constată că, în orice caz, MES şi/sau FEM ar trebui să se bazeze pe solidaritate, să facă obiectul unor condiţii stricte şi să fie finanţat, printre alte surse, prin sancţiunile aplicate statelor membre în urma unei proceduri de rezolvare a deficitelor excesive, a datoriei excesive sau a dezechilibrelor excesive;

5.  consideră că un mecanism permanent de criză, care este credibil, robust, durabil şi bazat pe realităţi tehnice esenţiale, ar trebui adoptat în cadrul procedurii legislative ordinare şi ar trebui să fie inspirat de metoda comunitară pentru a consolida implicarea Parlamentului European, în vederea îmbunătăţirii responsabilităţii democratice, şi pentru a se baza pe expertiza, independenţa şi imparţialitatea Comisiei; îndeamnă, din această perspectivă, Consiliul European să ofere un temei juridic adecvat în cadrul revizuirii TFUE în acest scop;

6.  solicită Comisiei să prezinte o Comunicare care să unească orientările generale ale politicilor economice [articolul 121 alineatul (2) din TFUE], precum şi orientările referitoare la politicile privind ocuparea locurilor de muncă [articolul 148 alineatul (2) din TFUE] în vederea unei analize în cadrul unei dezbateri privind „semestrul european”, pentru a reduce discuţiile fără sens şi interminabile; îndeamnă Comisia să asigure o mai mare implicare a Parlamentului European în fiecare etapă a acestei dezbateri pentru a consolida responsabilitatea democratică şi pentru a îi spori vizibilitatea;

7.  consideră că răspunsul de politică la recomandările specifice adresate statelor membre în cadrul „semestrului european” ar trebui să fie în mod specific luat în considerare în momentul punerii în aplicare a propunerilor legislative privind guvernanţa economică discutată în prezent de Parlament şi Consiliu;

8.  constată că CERS ar trebui să coopereze îndeaproape cu Comisia, Consiliul şi Parlamentul pentru identificarea riscului sistemic şi pentru asigurarea funcţionării corespunzătoare a MES, în special în ceea ce priveşte evaluarea solvabilităţii ţării în cauză;

9.  solicită Comisiei să prezinte o Comunicare, după consultarea cu BCE, care să cuprindă o descriere cuprinzătoare a MES, clarificând poziţia investitorilor, a persoanelor care fac depozite de economii şi a participanţilor la piaţă şi care să declare în mod explicit faptul că MES va fi pe deplin în conformitate cu politica FMI şi practicile FMI în ceea ce priveşte implicarea sectorului privat, în vederea disipării îngrijorărilor pieţei;

10. constată că mecanismul permanent de criză ar trebui aplicat cât mai curând posibil, pentru a asigura stabilitatea pieţelor şi pentru a elimina incertitudinea în privinţa obligaţiunilor care au fost emise în cadrul mecanismului temporar, dar care urmează a fi rambursate după înfiinţarea mecanismului permanent de criză;

11. recunoaşte că, deşi înfiinţarea unui mecanism funcţionabil de criză este în interesul tuturor statelor membre, nu toate statele membre vor fi membre sau candidate la zona euro până în momentul înfiinţării unui astfel de mecanism şi constată că situaţia particulară a acestora ar trebui clarificată, în special pentru statele care se îndreaptă spre zona euro şi care au datorii suverane în euro; reaminteşte că statele membre care nu fac parte din zona euro beneficiază de mecanismul balanţei de plăţi în temeiul articolului 143 din TFUE;

12. constată, prin urmare, că statele membre din afara zonei euro ar trebui implicate în crearea unui astfel de mecanism şi că statele membre care doresc să participe la mecanism ar trebui să aibă această posibilitate;

13. constată că, în orice caz, MES ar trebui să facă obiectul unor condiţii stricte şi ar trebui să fie finanţat, printre alte surse, prin instrumente financiare inovatoare şi/sau prin sancţiuni aplicate statelor membre în urma unei proceduri privind deficitele excesive, datoria excesivă sau dezechilibrele excesive, dacă acestea sunt incluse în legislaţia negociată în prezent şi în funcţie de forma acestora;

14. subliniază faptul că finanţarea mecanismului permanent de criză trebuie să se bazeze pe principiul „poluatorul plăteşte”, însemnând că statele membre care creează cele mai mari riscuri prin deficitele şi datoriile lor ar trebui să finanţeze o cotă mai mare a activelor totale;

15. subliniază că aceste condiţii stricte şi succesive ar trebui să contribuie la relansarea creşterii sustenabile şi nu ar trebui realizate pe cheltuiala celor mai vulnerabili şi, astfel, nu ar trebui să se traducă în reducerea veniturilor minime şi în agravarea sărăciei şi a inegalităţilor;

16. insistă ca sectorul privat să fie implicat în repartizarea sarcinilor şi ca, în această privinţă, normele să fie adaptate pentru a oferi participarea de la caz la caz a creditorilor din sectorul privat, în deplină conformitate cu politicile FMI;

17. subliniază nevoia unui nivel înalt de transparenţă a informaţiilor privind conturile naţionale, inclusiv în privinţa tuturor activităţilor din afara bilanţului contabil; constată că acest fapt trebuie susţinut de audituri externe, de statistici şi date fiabile, precum şi de responsabilitate; salută puterile consolidate ale Eurostat şi reaminteşte că Parlamentul a solicitat în trecut ca Eurostat să aibă capacitatea de inspecta în mod neanunţat conturile unui stat membru ca măsură de consolidare a supravegherii fiscale;

18. solicită Comisiei să prezinte o Comunicare care să cuprindă o descriere cuprinzătoare a clauzelor şi condiţiilor ataşate la MESF, precum şi alte instrumente şi pachete de asistenţă financiară UE oferite ca răspuns la criză;

19. solicită Comisiei să informeze Parlamentul European cu privire la efectul estimat asupra ratingului de credit al UE pe care îl exercită (a) crearea mecanismului de stabilizare financiară şi (b) utilizarea integrală a liniei de credit;

20. solicită Comisiei să stabilească o ierarhie a priorităţilor în ceea ce priveşte cheltuielile de la bugetul UE, în fiecare an de aplicare a MESF, pentru a determina ordinea în care va trebui să fie anulat bugetul în situaţia în care trebuie să se ramburseze o sumă de până la 60 de miliarde EUR;

21. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie preşedintelui Consiliului European, Consiliului, preşedintelui Eurogrupului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, precum şi parlamentelor şi guvernelor statelor membre.

(1)

Texte adoptate, P7_TA-PROV(2010)0276.

(2)

Texte adoptate, P7_TA-PROV(2010)0277.   

(3)

Întrebarea cu solicitare de răspuns oral 0095/2010.

(4)

Texte adoptate, P7_TA(2010)0253.

(5)

Texte adoptate, P7_TA-PROV(2010)0337.

(6)

Texte adoptate, P7_TA-PROV(2010)0377.

(7)

Texte adoptate, P7_TA-PROV(2010)0376.

(8)

JO L 118, 12.5.2010, p. 1.

(9)

JO L 275, 20.10.2010, p. 10.

Ultima actualizare: 16 decembrie 2010Notă juridică