Procedură : 2011/2555(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B7-0122/2011

Texte depuse :

B7-0122/2011

Dezbateri :

OJ 16/02/2011 - 108

Voturi :

PV 17/02/2011 - 6.4

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0064

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 129kWORD 76k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0120/2011
10.2.2011
PE459.654v01-00
 
B7-0122/2011

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la actuala criză din Egipt


Charles Tannock, Jacek Olgierd Kurski, Ryszard Antoni Legutko, Peter van Dalen, Adam Bielan, Michał Tomasz Kamiński, Tomasz Piotr Poręba în numele Grupului ECR

Rezoluția Parlamentului European referitoare la actuala criză din Egipt  
B7‑0122/2011

Parlamentul European,

–       având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Parteneriatul euromediteraneean,

–      având în vedere Declarația de la Barcelona din noiembrie 1995,

 

–      având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Un nou impuls dat acțiunilor întreprinse de către Uniune în domeniul drepturilor omului și al democratizării, în cooperare cu partenerii mediteraneeni - orientări strategice”,

 

–      având în vedere prima conferință a Rețelei euromediteraneene pentru drepturile omului de la Cairo, din 26-27 ianuarie 2006,

 

–      având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului,

 

–      având în vedere articolul 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice al ONU, ratificat de Egipt în 1982,

 

–      având în vedere programul de lucru adoptat la Reuniunea la nivel înalt a șefilor de stat și de guvern din noiembrie 2005, de la Barcelona,

 

–      având în vedere rezoluțiile adoptate de Adunarea parlamentară euromediteraneeană (APEM) la 27 martie 2006, precum și declarația președintelui acesteia,

 

–      având în vedere rezoluția sa din 19 ianuarie 2006 privind Politica europeană de vecinătate,

 

–      având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

 

A.     întrucât Uniunea Europeană și Egiptul au semnat în martie 2007 un plan comun de acțiune în cadrul Politicii europene de vecinătate, plan care definește o serie de priorități printre care și recomandarea de a se acorda o atenție deosebită sporirii eficienței instituțiilor însărcinate cu consolidarea democrației și a statului de drept și cu intensificarea promovării drepturilor omului sub toate formele;

 

B.     întrucât Parlamentul European acordă o mare importanță relațiilor cu Egiptul și consideră că organizarea de alegeri corecte și transparente constituie unica modalitate prin care se pot realiza progrese pe calea creării unei societăți democratice și subliniind importanța Egiptului și a relațiilor UE-Egipt pentru stabilitatea și dezvoltarea zonei UE‑Mediterana;

 

 

 

C.     întrucât promovarea respectului față de democrație, drepturile omului și libertățile civile constituie principiile fundamentale și obiectivele Uniunii Europene și reprezintă o bază comună pentru dezvoltarea spațiului euromediteraneean;

 

D.       întrucât protestatarii din Cairo afirmă că vor pleca doar în momentul în care Președintele Hosni Mubarak demisionează; întrucât Președintele Mubarak a refuzat până în prezent să demisioneze, afirmând că demisia sa ar duce la o situație de haos; întrucât acesta a afirmat, în schimb, că nu va candida pentru a fi reales în septembrie;

 

E.        întrucât Egiptul este republică din 1956;

 

F.        întrucât radicalizarea religioasă a politicii din Egipt ar fi un dezastru pentru această țară și pentru țara vecină, Israel, și ar putea avea consecințe grave asupra folosirii Canalului Suez;

 

G.       întrucât creștinii copți sunt în continuare ținta extremiștilor, iar la 30 ianuarie 2011 unsprezece creștini copți au fost uciși cu brutalitate în satul Sharona din provincia Minya din Egipt,

 

1.        îl invită pe Președintele Hosni Mubarak să demisioneze din funcția de președinte al Egiptului pentru a pune capăt impasului politic, pentru a permite economiei să fie funcțională din nou și pentru a facilita demararea unor negocieri serioase cu privire la desfășurarea unor alegeri democratice, precum și a unor reforme politice și economice; propune să fie luate în considerare și oferite președintelui și familiei sale garanții de imunitate în ceea ce privește urmărirea penală pentru comportament inadecvat sau abuzul în serviciu ca un stimulent pentru acesta de a se retrage rapid din funcție și de a împiedica apariția altor acte de violență și a dezordinii publice;

 

2.        solicită ca eforturile diplomatice ale UE din Egipt să fie concentrate asupra asigurării stabilității și a ordinii și asupra opunerii de rezistență în fața celor care doresc să propage violență și teamă;

3.        invită noul guvern egiptean care se va forma să-și ia pe deplin angajamentul de a respecta pluralismul democratic și de a organiza alegeri libere și corecte;

 

4.        afirmă că poporul egiptean trebuie să poată să își exercite liber dreptul la întrunire pașnică și să beneficieze de o protecție deplină din partea forțelor de securitate; consideră că atacurile împotriva jurnaliștilor sunt total inacceptabile, la fel cum este și infiltrarea unor infractori angajați sau a unor polițiști în haine civile care păreau a fi contrademonstranți care protestau în mod spontan; este de părere că la fel de inacceptabilă este și eliberarea unor deținuți care să îndeplinească astfel de misiuni;

 

5.       invită autoritățile egiptene actuale să respecte dreptul la libertatea de întrunire și dreptul la libertatea de exprimare;

 

6.        invită autoritățile egiptene să nu permită ca membrii comunităților creștinilor copți să devină victime ale vidului de securitate actual și solicită autorităților egiptene să se asigure că aceste comunități pot trăi în liniște și își pot exprima convingerile peste tot în țară:

 

7.        invită Înaltul Reprezentant să abordeze în continuare situația grea a comunităților creștinilor copți cu omologii săi egipteni;

 

8.        invită Înaltul Reprezentant și Consiliul Afaceri Externe să specifice în concluziile Consiliului cu privire la situația creștinilor din Orientul Mijlociu că cele care sunt adesea vizate în mod voit de extremiști sunt comunitățile de creștini;

 

9.        încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernului și parlamentului Egiptului, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor mediteraneene semnatare ale Declarației de la Barcelona, precum și președintelui Adunării parlamentare euromediteraneene.

 

Ultima actualizare: 14 februarie 2011Notă juridică