Procedură : 2011/2555(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B7-0123/2011

Texte depuse :

B7-0123/2011

Dezbateri :

OJ 16/02/2011 - 108

Voturi :

PV 17/02/2011 - 6.4

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0064

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 143kWORD 92k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0120/2011
10.2.2011
PE459.655v01-00
 
B7-0123/2011

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la situația din Egipt


Franziska Katharina Brantner, Hélène Flautre, Frieda Brepoels, Raül Romeva i Rueda, Judith Sargentini, Indrek Tarand, Margrete Auken, Malika Benarab-Attou, Bart Staes, Barbara Lochbihler, Emilie Turunen, Catherine Grèze, Michail Tremopoulos, François Alfonsi, Keith Taylor, Heidi Hautala, Eva Joly, Daniel Cohn-Bendit, Isabelle Durant, Ulrike Lunacek în numele Grupului Verts/ALE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la Egipt  
B7‑0123/2011

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Egiptul, în special rezoluția din 17 ianuarie 2008,

–   având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–    având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966,

–   având în vedere orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, din iunie 2004, actualizate în 2008,

–   având în vedere evoluția politicii europene de vecinătate (PEV) începând din 2004 și, în special, rapoartele de evaluare ale Comisiei privind punerea sa în aplicare,

–   având în vedere Acordul de asociere euro-mediteranean dintre Uniunea Europeană și Egipt, care a intrat în vigoare în iunie 2004,

–   având în vedere Planul de acțiune PEV UE-Egipt, aprobat în martie 2007,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2003 privind „Europa extinsă – vecinătatea: un nou cadru pentru relațiile cu vecinii noștri din est și din sud(1), cea din 12 mai 2004 referitoare la Documentul de strategie privind politica europeană de vecinătate (PEV)(2), cea din 4 decembrie 2006 privind consolidarea PEV(3), cea din 5 decembrie 2007 privind consolidarea politicii europene de vecinătate(4) și cea din 12 mai 2010 privind bilanțul politicii europene de vecinătate (PEV)(5),

–   având în vedere decizia comună din aprilie 2009 de a acționa în vederea consolidării relațiilor dintre UE și Egipt, conform propunerii Egiptului din 2008,

–   având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Egipt din 31 ianuarie 2011,

–   având în vedere declarațiile Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, privind situația din Egipt, din 3 și 4 februarie 2011,

–   având în vedere declarația unui grup de experți independenți în materie de drepturi ale omului din cadrul Organizației Națiunilor Unite din 3 februarie 2011,

–   având în vedere declarația Președintelui Van Rompuy privind Egiptul și regiunea respectivă din 4 februarie 2011,

–   având în vedere declarația Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului al ONU, Navi Pillay, privind situația actuală din Africa de Nord din 4 februarie 2011,

–   vând în vedere rezoluțiile sale anterioare: Rezoluția din 19 ianuarie 2006 privind politica europeană de vecinătate (PEV), Rezoluția din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea PEV, Rezoluția din 19 februarie 2009 referitoare la Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana (UpM), Rezoluția din 20 mai 2010 privind Uniunea pentru Mediterana, Rezoluția din 6 iulie 2006 privind Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și Rezoluția din 19 februarie 2009 referitoare la revizuirea IEVP,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A. întrucât demonstrațiile pașnice din Egipt și din alte țări arabe, urmărind schimbări politice, economice și sociale, au dat glas fermei voințe populare, larg răspândită, de instituire a unei democrații veritabile și de a se pune capăt regimului autoritar; întrucât evenimentele în curs de desfășurare și evenimentele care au debutat în Tunisia ilustrează fără echivoc dorința acestor popoare de libertate și democrație;

B.  întrucât în demonstrațiile masive din Egipt, care au debutat la 25 ianuarie, și-au pierdut viața peste 300 de persoane și foarte multe altele au fost rănite și arestate; întrucât în piețele din principalele orașe egiptene continuă să se desfășoare largi proteste; întrucât numărul de participanți la demonstrații este fără precedent în istoria Egiptului și a lumii arabe;

C.  întrucât protestele inițial pașnice au devenit din ce în ce mai violente, după ce demonstranții au fost atacați de persoane înarmate, miliții pro-guvernamentale și poliție, care au utilizat gaze lacrimogene, muniție de cauciuc și tunuri cu apă; întrucât ministerul de interne a hotărât, în urma istoricei demonstrații din 28 ianuarie, să nu asigure serviciul de poliție pe teritoriul țării, lăsând populația într-o situație de nesiguranță;

D. întrucât autoritățile egiptene au ordonat întreprinderilor de comunicații să blocheze 60 de milioane de linii de telefonie mobilă în Egipt, precum și majoritatea posibilităților de acces la internet în țară, în scopul împiedicării mobilizării masive și a reducerii la tăcere a cetățenilor; întrucât organismele media și juridice, precum Al-Jazeera și Centrul juridic Hisham Mubarak, au fost închise de poliția militară;

E. întrucât, de la sfârșitul lunii ianuarie, numărul atacurilor și arestărilor în rândul ziariștilor egipteni și internaționali, precum și în acela al apărătorilor drepturilor omului a crescut, în încercarea de a împiedica relatările independente despre protestele continue și de a institui un mediu în care drepturile omului să poată fi încălcate fără a exista dovezi, la adăpost de camerele de luat vederi ale mijloacelor de informare în masă egiptene și internaționale;

F.  întrucât schimbările din Egipt impun un dialog neîntârziat, serios și deschis cu participarea tuturor forțelor politice care respectă normele democratice, precum și a societății civile, care trebuie să conducă la măsuri urgente, concrete și decisive menite să implementeze reforme democratice substanțiale;

G. întrucât Parteneriatul euro-mediteranean s-a concentrat, în principal, asupra reformelor economice și nu a fost în măsură să aducă după sine reformele instituționale și politice necesare; întrucât Uniunea pentru Mediterana, care ar fi trebuit să consolideze politica UE în regiune, s-a dovedit lipsită de eficacitate în raport cu neîncrederea crescândă și satisfacerea nevoilor de bază a popoarelor în cauză;

H. întrucât relațiile UE au favorizat parteneriatele cu regimurile autoritare și cu liderii acestora și au neglijat dialogul cu societatea civilă și forțele democratice de pe malul sudic al Mediteranei;

I.   întrucât promovarea și respectarea democrației, a drepturilor omului și a libertăților civile sunt principii și obiective fundamentale ale UE și trebuie să constituie valori comune, împărtășite, în spațiul euro-mediteranean;

J.   întrucât Parlamentul European a cerut în repetate rânduri ridicarea stării de urgență, în vigoare, aproape fără întrerupere, din 1967, pentru consolidarea democrației și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Egipt;

K. întrucât, în concluziile sale din 31 ianuarie 2011, Consiliul și-a reiterat sprijinul pentru un Egipt democratic, pluralist și stabil ca partener-cheie al UE, având în vedere importantul său rol în regiune, și și-a confirmat angajamentul de a se alătura, pe baza unui parteneriat, procesului de transformare a Egiptului, mobilizând, reînnoind și adaptând instrumentele existente, pentru sprijinirea reformelor politice, economice și sociale;

1.  sprijină în mod ferm aspirațiile democratice legitime exprimate de poporul din Egipt și din alte țări arabe, își exprimă solidaritatea cu demonstranții pașnici și condamnă în termenii cei mai categorici violența și pe toți cei ce fac uz și încurajează violența și încearcă să destabilizeze situația;

2.  deplânge profund numărul mare de morți și răniți înregistrat în cursul demonstrațiilor și își exprimă condoleanțele și simpatia față de familiile victimelor;

3.  solicită demisia președintelui Egiptului Hosni Mubarak și consideră că acest act ar pregăti terenul și ar facilita procesul de tranziție care să conducă la formarea unui guvern interimar cu participarea tuturor forțelor democratice și actorilor societății civile, în scopul garantării unor măsuri urgente, concrete și decisive, cum ar fi reforme politice, instituționale și constituționale, ridicarea stării de urgență și organizarea de alegeri legislative și prezidențiale libere și echitabile;

4.  îndeamnă autoritățile egiptene să garanteze exercitarea dreptului la demonstrații pașnice și să ia măsurile necesare pentru ca forțele de ordine să se abțină de la intervenții excesiv de violente împotriva demonstranților; reamintește autorităților egiptene și forțelor de securitate obligația ce le incumbă de a garanta siguranța tuturor cetățenilor;

5.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor de conștiință, a demonstranților pașnici și a apărătorilor egipteni și internaționali ai drepturilor omului, a ziariștilor și juriștilor reținuți cu încălcarea obligațiilor internaționale ale Egiptului și în evidentă contradicție cu angajamentele asumate de vicepreședintele Egiptului, Omar Suleiman; îndeamnă, în acest sens, autoritățile egiptene să comunice, fără întârziere, locul în care se află persoanele reținute și să garanteze protejarea acestora de toate formele de tortură sau alte rele tratamente;

6.  cere autorităților egiptene să redeschidă accesul și să se abțină de la cenzurarea rețelelor de comunicație, inclusiv internetul și serviciile de telefonie mobilă și condamnă în mod ferm toate actele de intimidare, agresiune și hărțuire îndreptate împotriva ziariștilor;

7.  îndeamnă întreprinderile de telefonie din Egipt și din afara acestuia să acționeze în mod responsabil și să sprijine libertatea de exprimare și dreptul la viața privată prin adoptarea tuturor măsurilor posibile pentru evitarea complicității la încălcarea dreptului la libertatea de exprimare și la libertatea de a transmite și primi informații;

8.  denunță cu fermitate încălcările grave și masive ale drepturilor omului care s-au produs după 25 ianuarie; solicită Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite să organizeze o sesiune specială dedicată situației din Egipt;

9.  cere înființarea unei comisii independente de anchetă, care să investigheze abuzurile forțelor de securitate și folosirea excesivă a forței și tragerea la răspundere a celor răspunzători de astfel de acte, în cadrul unor procese echitabile; subliniază rolul pe care îl pot juca, în această privință, mecanismele din domeniul drepturilor omului ale ONU și cere trimiterea imediată a unor echipe de monitorizare a drepturilor omului în Egipt;

10. cere ca sprijinul acordat de UE transformărilor democratice, ca și dezvoltării economice și sociale din Egipt, precum și din alte zone învecinate din sud, să fie substanțial și eficient, incluzând promovarea drepturilor femeilor, prin mobilizarea, revizuirea și adaptarea instrumentelor UE existente destinate să contribuie la reformele politice, economice și sociale;

11. salută, în acest sens, declarația constructivă a prim-ministrului turc Erdogan, care a pledat pentru instituirea unei administrații de tranziție în Egipt, în măsură să contribuie la trecerea la democrație și să prevină agravarea haosului;

12. salută decizia Consiliului și regulamentul din 17 februarie 2011 care impun înghețarea activelor deținute sau controlate de persoane susceptibile de însușirea necuvenită a fondurilor de stat în Tunisia și de persoane asociate cu acestea și cere Consiliului să adopte aceleași măsuri și în privința Egiptului;

13. solicită Fundației euro-mediteraneene Anna Lindh, în calitatea sa de instituție a Uniunii pentru Mediterana, să joace un rol activ, de urgență, în mobilizarea societății civile din regiunea euro-mediteraneană în vederea promovării spiritului civic, a participării, a drepturilor omului și democrației prin intermediul dialogului și al schimburilor dintre tinerii din țările europene și țările mediteraneene partenere, în special din țările arabe;

14. subliniază că revizuirea strategică în curs de desfășurare a Politicii europene de vecinătate, precum și configurația viitoare a relațiilor UE cu vecinii din sud trebuie să țină pe deplin seama și să reflecte actualele evoluții din regiune; relevă, în acest sens, că planurile de acțiune actuale trebuie să fie radical revizuite, prin includerea unor priorități clare, însoțite de stimulente în ceea ce privește reformele politice;

15. opinează că este, prin urmare, de maximă importanță și urgență să se procedeze la o reconsiderare și revizuire a strategiei UE privind Mediterana și că această nouă strategie ar trebui să implice o intensificare a dialogului politic și a sprijinului acordat tuturor forțelor democratice, inclusiv actorilor din rândul societății civile; cere, în acest sens, Consiliului să definească un set de criterii politice pe care țările PEV trebuie să le îndeplinească pentru a li se acorda un statut „avansat”;

16. solicită Consiliului și Comisiei să revizuiască PEV față de vecinii din sud, asigurând mijloacele și asistența pentru o tranziție democratică veritabilă și asigurând temelia necesară unor profunde reforme politice și instituționale; insistă asupra faptului că revizuirea politicii de vecinătate trebuie să acorde prioritate criteriilor legate de independența puterii judiciare, respectarea libertăților fundamentale și combaterea corupției;

17. consideră că rolul pe care instrumentele financiare ale UE pentru acțiunea externă în regiune, în special IEVP, IEDDO, precum și Instrumentul de stabilitate, îl pot juca în această privință este esențial și solicită consolidarea lor, în vederea utilizării acestora în mod efectiv și cu consecvență în aceste circumstanțe excepționale; subliniază, de asemenea, importanța soluționării urgente a problemei creșterii prețurilor alimentelor și, în general, problema securității alimentare și a dezvoltării rurale;

18. sprijină și cere Egiptului să joace în continuare un rol activ și constructiv în eforturile vizând instaurarea unei păci durabile în Orientul Mijlociu, în special în ceea ce privește conflictul israelo-palestinian și reconcilierea palestiniană;

19. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, autorităților egiptene, Adunării parlamentare a Uniunii pentru Mediterana, precum și Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului și Consiliului ONU pentru drepturile omului.

(1)

COM(2003) 0104 final.

(2)

COM (2004) 0373 final.

(3)

COM (2006) 0726 final.

(4)

COM(2007) 0774 final.

(5)

COM(2010)0207.

Ultima actualizare: 14 februarie 2011Notă juridică