Procedură : 2011/2555(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B7-0126/2011

Texte depuse :

B7-0126/2011

Dezbateri :

Voturi :

PV 17/02/2011 - 6.4

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0064

PROPUNERE DE REZOLUŢIE
PDF 142kWORD 100k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0120/2011
10.2.2011
PE459.658v01-00
 
B7-0126/2011

depusă pe baza declaraţiei Vicepreşedintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate

în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


privind situaţia din Egipt


Marielle De Sarnez, Marietje Schaake, Luigi de Magistris, Kristiina Ojuland, Louis Michel, Graham Watson, Ramon Tremosa i Balcells, Edward McMillan-Scott, Niccolò Rinaldi, Jelko Kacin în numele Grupului ALDE

Rezoluţia Parlamentului European privind situaţia din Egipt  
B7‑0126/2011

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Egiptul, în special rezoluţia din 17 ianuarie 2008,

–   având în vedere Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–   având în vedere Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice din 1966,

–   având în vedere orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, din iunie 2004, actualizate în 2008,

–   având în vedere evoluţia politicii europene de vecinătate (PEV) începând din 2004 şi, în special, rapoartele de evaluare ale Comisiei privind punerea sa în aplicare,

–   având în vedere Acordul de asociere euro-mediteranean dintre Uniunea Europeană şi Egipt, care a intrat în vigoare în iunie 2004,

–   având în vedere Planul de acţiune PEV UE-Egipt, aprobat în martie 2007,

–   având în vedere comunicările Comisiei din 11 martie 2003 privind Europa extinsă – vecinătatea: un nou cadru pentru relaţiile cu vecinii noştri din est şi din sud(1), cea din 12 mai 2004 referitoare la Documentul de strategie privind politica europeană de vecinătate (PEV)(2), cea din 4 decembrie 2006 privind consolidarea PEV(3), cea din 5 decembrie 2007 privind consolidarea politicii europene de vecinătate(4) şi cea din 12 mai 2010 privind bilanţul politicii europene de vecinătate (PEV)(5),

–   având în vedere decizia comună din aprilie 2009 de a acţiona în vederea consolidării relaţiilor dintre UE şi Egipt, conform propunerii Egiptului din 2008,

–   având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Egipt din 31 ianuarie 2011,

–   având în vedere declaraţiile Vicepreşedintelui/Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, privind situaţia din Egipt, din 3 şi 4 februarie 2011,

–   având în vedere declaraţia unui grup de experţi independenţi în materie de drepturi ale omului din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite din 3 februarie 2011,

–   având în vedere declaraţia Preşedintelui Van Rompuy privind Egiptul şi regiunea respectivă din 4 februarie 2011,

–   având în vedere declaraţia Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului al ONU, Navi Pillay, privind situaţia actuală din Africa de Nord din 4 februarie 2011,

–   având în vedere recomandările pe care Egiptul le-a acceptat în cadrul evaluării periodice universale a Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite din 2008,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare: Rezoluţia din 19 ianuarie 2006 privind politica europeană de vecinătate (PEV), Rezoluţia din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea PEV, Rezoluţia din 19 februarie 2009 referitoare la Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana (UpM), Rezoluţia din 20 mai 2010 privind Uniunea pentru Mediterana, Rezoluţia din 6 iulie 2006 privind Instrumentul european de vecinătate şi parteneriat (IEVP) şi Rezoluţia din 19 februarie 2009 referitoare la revizuirea IEVP,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A. întrucât demonstraţiile paşnice din Egipt, ca şi din alte ţări arabe, urmărind schimbări politice, economice şi sociale, au dat glas fermei voinţe populare de instituire a unei democraţii veritabile şi de a se pune capăt regimului autoritar; întrucât protestele în curs de desfăşurare şi evenimentele care au debutat în Tunisia ilustrează fără echivoc dorinţa acestor popoare de schimbare şi reforme democratice;

B.  întrucât demonstraţiile pun în lumină aspiraţiile poporului egiptean la un regim democratic, bazat pe statul de drept;

C. întrucât în demonstraţiile masive din Egipt, care au debutat la 25 ianuarie, şi-au pierdut viaţa sute de persoane şi multe altele au fost rănite, în urma utilizării disproporţionate a forţei de către forţele de securitate ale guvernului; întrucât au fost arestate sute de persoane, printre care apărători ai drepturilor omului şi reporteri; întrucât în pieţele din principalele oraşe egiptene continuă să se desfăşoare largi proteste; întrucât demonstraţiile tind să se intensifice;

D.  întrucât protestele iniţial paşnice au devenit din ce în ce mai violente, după ce demonstranţii au fost atacaţi de persoane înarmate, miliţii pro-guvernamentale şi poliţie, care au utilizat gaze lacrimogene, muniţie de cauciuc şi tunuri cu apă;

E.  întrucât guvernul a luat măsura fără precedent de blocare a internetului, pentru a reduce la tăcere demonstranţii şi a limita libertatea de exprimare a poporului egiptean; întrucât companiile europene de telefonie mobilă au cooperat cu guvernul la decuplarea reţelei de telefonie mobilă; întrucât canalul de ştiri Al-Jazeera a fost interzis şi biroul său din ţară a fost închis, cu scopul de a împiedica mobilizarea masivă şi de a reduce la tăcere poporul egiptean;

F.  întrucât, din data de 3 februarie 2011, numărul atacurilor şi arestărilor în rândul ziariştilor egipteni şi internaţionali, precum şi în acela al apărătorilor drepturilor omului a crescut, în încercarea de a obstacula relatările independente despre protestele continue şi de a institui un mediu în care drepturile omului să poată fi încălcate fără a exista dovezi, la adăpost de camerele de luat vederi ale mijloacelor de informare în masă egiptene şi internaţionale; întrucât aceste acte de violenţă au avut deja ca rezultat moartea lui Ahmed Mohammed Mahmoud, de la Al-Ahram, în Piaţa Tahrir din Cairo;

G. întrucât, la 29 ianuarie, Preşedintele Mubarak l-a numit pe şeful serviciilor de informaţii egiptene, dl Omar Suleiman, în noua funcţie de vicepreşedinte; întrucât vicepreşedintele s-a întâlnit cu aproape toate partidele politice egiptene, însă acestea au refuzat oferta guvernului de a le implica în procesul de reforme politice, considerând că acestea sunt insuficiente;

H.  întrucât Parteneriatul euro-mediteranean s-a concentrat, în principal, asupra reformelor economice şi, în consecinţă, nu a fost în măsură să aducă după sine o ameliorare în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului şi reformele instituţionale şi politice necesare; întrucât Uniunea pentru Mediterana, care ar fi trebuit să consolideze politica UE în regiune, s-a dovedit lipsită de eficacitate în raport cu neîncrederea crescândă şi satisfacerea nevoilor de bază a popoarelor în cauză;

I.   întrucât UE nu ar trebui să se angajeze în parteneriate cu regimurile autoritare şi cu liderii acestora şi nu ar trebui să neglijeze dialogul cu societatea civilă şi forţele democratice de pe malul sudic al Mediteranei;

J.   întrucât promovarea şi respectarea democraţiei, a drepturilor omului şi a libertăţilor civile sunt principii şi obiective fundamentale ale UE şi trebuie să constituie valori comune, împărtăşite, în spaţiul euro-mediteranean;

K.  întrucât Parlamentul European a cerut în repetate rânduri ridicarea stării de urgenţă, consolidarea democraţiei şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în Egipt;

L.  întrucât, în concluziile sale din 31 ianuarie 2011, Consiliul şi-a reiterat sprijinul pentru un Egipt democratic, pluralist şi stabil ca partener-cheie al UE, având în vedere importantul său rol în regiune, şi şi-a confirmat angajamentul de a se alătura, pe baza unui parteneriat, procesului de transformare a Egiptului, mobilizând, reînnoind şi adaptând instrumentele existente, pentru sprijinirea reformelor politice, economice şi sociale;

M. întrucât situaţia actuală din lumea arabă are un caracter istoric şi oferă ocazia de a întări legăturile dintre cele două maluri ale Mediteranei;

1.  sprijină ferm aspiraţiile democratice legitime exprimate de poporul din Egipt şi din alte ţări arabe, îşi exprimă solidaritatea cu demonstranţii paşnici şi condamnă în termenii cei mai categorici violenţa şi pe toţi cei fac uz şi încurajează violenţa şi încearcă să destabilizeze situaţia; felicită cu căldură generaţia tânără pentru curajul şi hotărârea sa, în special tinerele femei din Egipt;

2.  deplânge profund numărul mare de morţi şi răniţi înregistrat în cursul demonstraţiilor şi îşi exprimă condoleanţele şi simpatia faţă de familiile victimelor;

3.  îndeamnă autorităţile egiptene să garanteze exercitarea dreptului la demonstraţii paşnice şi să ia măsurile necesare pentru ca forţele de ordine să se abţină de la intervenţii excesiv de violente împotriva demonstranţilor; reaminteşte autorităţilor egiptene şi forţelor de securitate obligaţia ce le incumbă de a garanta siguranţa tuturor cetăţenilor;

4.  solicită eliberarea imediată şi necondiţionată a tuturor prizonierilor de conştiinţă, a demonstranţilor paşnici şi a apărătorilor egipteni şi internaţionali ai drepturilor omului, a ziariştilor şi juriştilor reţinuţi cu încălcarea obligaţiilor internaţionale ale Egiptului şi în evidentă contradicţie cu angajamentele asumate de vicepreşedintele Egiptului, Omar Suleiman; îndeamnă, în acest sens, autorităţile egiptene să comunice, fără întârziere, locul în care se află persoanele reţinute şi să garanteze protejarea acestora de toate formele de tortură sau alte rele tratamente;

5.  cere autorităţilor egiptene să redeschidă accesul la internet şi să se abţină de la blocarea acestuia şi cenzurarea reţelelor de comunicaţie, inclusiv internetul şi serviciile de telefonie mobilă, pentru a garanta că glasul poporului egiptean poate fi auzit şi condamnă ferm toate actele de intimidare, agresiune şi hărţuire îndreptate împotriva ziariştilor; solicită, în acest sens, Înaltului Reprezentant să convoace ambasadorul egiptean în UE, precum şi pe toţi ceilalţi ambasadori din toate celelalte ţări ale UE, cerându-le să garanteze siguranţa ziariştilor;

6.  îndeamnă Egiptul să implementeze recomandările acceptate în cadrul evaluării periodice universale a Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite în 2010, în special recomandarea, acceptată de Egipt, de a garanta în mod efectiv exercitarea libertăţii de exprimare, asociere şi întrunire paşnică, precum şi dreptul de a participa la viaţa publică şi politică, în concordanţă cu obligaţiile stabilite în Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice;

7.  denunţă cu fermitate încălcările grave şi masive ale drepturilor omului care s-au produs după 25 ianuarie; solicită Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite să organizeze o sesiune specială dedicată situaţiei din Egipt;

8.  cere înfiinţarea unei comisii independente de anchetă, care să investigheze abuzurile forţelor de securitate şi folosirea excesivă a forţei şi tragerea la răspundere a celor răspunzători de astfel de acte, în cadrul unor procese echitabile; subliniază rolul pe care îl pot juca, în această privinţă, mecanismele din domeniul drepturilor omului ale ONU;

9.  solicită o tranziţie politică accelerată, care să implice toate forţele politice democratice şi societatea civilă, pentru a deschide calea către revizuirea constituţiei şi a legii electorale, către alegeri libere şi echitabile şi instituirea unei democraţii veritabile în Egipt; opinează că retragerea anunţată a Preşedintelui Hosni Mubarak ar trebui să faciliteze această tranziţie politică;

10. subliniază că schimbările din Egipt impun un dialog neîntârziat, serios şi deschis cu participarea tuturor forţelor politice care respectă normele democratice, precum şi cu societatea civilă, ca şi cu diferitele culte, care trebuie să conducă la măsuri urgente, concrete şi decisive menite să implementeze reforme democratice substanţiale, reaminteşte importanţa principiilor la care trebuie să adere toate forţele politice egiptene, ca egalitatea dintre bărbaţi şi femei şi laicitatea;

11. subliniază că instaurarea statului de drept în Egipt va trebui să fie precedată, ca o condiţie prealabilă, de o reformă constituţională, care este singura cale de a garanta o mai bună distribuţie şi diviziune a puterilor şi democraţia; ia act de decretul prezidenţial prin care se înfiinţează o comisie chemată să elaboreze amendamente la articolele 76 şi 77 din constituţie, în vederea modificării condiţiilor de accedere la preşedinţie şi a limitării mandatului însuşi;

12. încurajează Comisia Europeană să iniţieze pregătiri pentru o intervenţie în cazul producerii unui dezastru umanitar în Egipt, astfel ca ajutorul umanitar să poată fi furnizat cu celeritate;

13. cere ca sprijinul şi asistenţa acordate de UE pentru transformările democratice, ca şi pentru dezvoltarea economică şi socială din Egipt, precum şi din alte zone învecinate din sud, să fie substanţiale şi eficiente, incluzând mobilizarea, revizuirea şi adaptarea instrumentelor UE existente destinate să contribuie la reformele politice, economice şi sociale şi, în particular, la PEV;

14. îşi reiterează deplinul sprijin pentru drepturile liderilor opoziţiei, cum sunt Ayman Nour din partidul El Ghad şi Osama Al-Ghazali Harb din partidul Frontul Democratic (Democratic Front Party), în special în acest moment de răscruce al istoriei Egiptului, în care liberalii şi democraţii ar trebui să joace un rol esenţial în transformarea care conduce de la un regim autoritar la democraţie;

15. salută, în acest sens, declaraţia constructivă a Prim-ministrului turc, Erdogan, care a pledat pentru instituirea unei administraţii de tranziţie în Egipt, în măsură să contribuie la trecerea la democraţie şi să prevină agravarea haosului;

16. cere Uniunii Europene să joace un rol politic real, care să depăşească simpla asistenţă tehnică sau diplomatică;

17. cere statelor membre ale UE să nu acorde azil membrilor guvernului egiptean represiv, în special acelor membrii care se fac răspunzători pentru încălcarea gravă a drepturilor omului;

18. salută decizia Consiliului şi regulamentul din 17 februarie 2011 care impun îngheţarea activelor deţinute sau controlate de persoane susceptibile de însuşirea necuvenită a fon durilor de stat din Tunisia şi de persoane asociate cu acestea şi cere Consiliului să adopte aceleaşi măsuri şi în privinţa Egiptului;

19. subliniază că revizuirea strategică în curs de desfăşurare a Politicii europene de vecinătate, precum şi configuraţia viitoare a relaţiilor UE cu vecinii din sud trebuie să ţină pe deplin seama şi să reflecte actualele evoluţii din regiune; relevă, în acest sens, că planurile de acţiune actuale trebuie să fie radical revizuite, prin includerea unor priorităţi clare, însoţite de stimulente în ceea ce priveşte reformele politice;

20. opinează că este, prin urmare, de maximă importanţă şi urgenţă să se procedeze la o reconsiderare şi revizuire a întregii strategii UE în privinţa Mediteranei şi că această nouă strategie ar trebui să implice o intensificare a dialogului politic şi consolidarea sprijinului acordat tuturor forţelor democratice, inclusiv actorilor din cadrul societăţii civile; cere, în acest sens, Consiliului să definească un set de criterii politice pe care ţările PEV trebuie să le îndeplinească pentru a li se acorda un statut „avansat”; lansează un avertisment împotriva sprijinului acordat guvernelor autocratice din ţările musulmane;

21. solicită Consiliului şi Comisiei să revizuiască PEV faţă de vecinii din sud, asigurând mijloacele şi asistenţa pentru o tranziţie democratică veritabilă şi aşezând temelia necesară unor profunde reforme politice şi instituţionale; insistă asupra faptului că politica de vecinătate trebuie să acorde prioritate criteriilor legate de independenţa puterii judiciare, respectarea libertăţilor fundamentale şi lupta împotriva corupţiei;

22. consideră că rolul pe care instrumentele financiare ale UE pentru acţiunea externă în regiune, în special IEVP (Instrumentul european de vecinătate şi parteneriat), IEDDO (Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului), precum şi Instrumentul de stabilitate, îl pot juca în această privinţă este esenţial şi solicită consolidarea lor, pentru a putea fi utilizate în mod efectiv şi cu consecvenţă în aceste circumstanţe excepţionale; subliniază, de asemenea, importanţa soluţionării urgente a problemei creşterii preţurilor alimentelor şi, în general, problema securităţii alimentare şi a dezvoltării rurale;

23. cere SEAE să elaboreze de urgenţă o politică în relaţiile cu principalele figuri ale guvernelor autocratice care să prevadă angajare şi dialog pe tema valorilor democratice şi umanitare, interzicând totodată deţinerea sau transferul capitalurilor în băncile din UE, educarea rudelor acestora în şcolile şi universităţile din UE şi călătoriile lor în UE în scop turistic;

24. speră că evoluţiile din Egipt şi, în general, din lumea arabă, nu vor submina procesul de pace arabo-israelian; cere Egiptului să joace în continuare un rol activ şi constructiv în încercarea de a instaura o pace durabilă în Orientul Mijlociu, în special în ceea ce priveşte conflictul israelo-palestinian şi reconcilierea palestiniană şi solicită ca Egiptul să menţină tratatul de pace egipto-israelian; sprijină chemarea reprezentanţilor Cuartetului, adresată israelienilor şi palestinienilor, de a depăşi piedicile din calea procesului de pace şi de a încheia un acord de pace până în luna septembrie 2011;

25. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Înaltului reprezentant, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, autorităţilor egiptene, Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana, Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului şi Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU.

 

 

(1)

COM(2003)0104 final.

(2)

COM(2004)0373 final.

(3)

COM(2006)0726 final.

(4)

COM(2007)0774 final.

(5)

COM(2010)0207.

Ultima actualizare: 14 februarie 2011Notă juridică