PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării
14.2.2011
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
Lambert van Nistelrooij, Tamás Deutsch, Jan Olbrycht, Marian-Jean Marinescu, András Gyürk, Andrey Kovatchev, László Tőkés, Kinga Gál, Béla Glattfelder, Iosif Matula, Alajos Mészáros, Csaba Sógor, Petru Constantin Luhan, Edit Bauer, Lívia Járóka, Ildikó Gáll-Pelcz, László Surján, József Szájer, Iuliu Winkler, Elisabeth Jeggle, György Schöpflin, Csaba Őry, Sabine Verheyen, Manfred Weber, Joachim Zeller, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska, Anna Záborská în numele Grupului PPE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0129/2011
B7‑0131/2011
Rezoluția Parlamentului European referitoare la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 192 și articolul 265 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Întrebarea cu solicitare de răspuns oral referitoare la Strategia europeană pentru regiunea Dunării (O-0150/2009 – B7-0240/2009),
– având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 21 ianuarie 2010 referitoare la Strategia europeană pentru regiunea Dunării (P7-TA(2010)0008),
– având în vedere Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice,
– având în vedere Consiliul European din 18-19 iunie 2009, care a invitat Comisia să elaboreze, până în 2010, o Strategie europeană pentru regiunea Dunării,
– având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la Cartea verde privind coeziunea teritorială și stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune,
– având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din octombrie 2009, intitulat „O strategie UE pentru spațiul dunărean”,
– având în vedere programul de lucru al Consiliului pentru următoarele 18 luni, elaborat de Președințiile spaniolă, belgiană și ungară,
– având în vedere Comunicarea Comisiei Europene referitoare la Strategia UE pentru regiunea Dunării și planul său de acțiune, adoptate la 8 decembrie 2010,
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Tratatul de la Lisabona recunoaște coeziunea teritorială ca obiectiv al Uniunii Europene (articolul 3 din TUE);
B. întrucât prin strategiile privind macroregiunile se urmărește utilizarea mai bună a resurselor existente în vederea soluționării problemelor legate de dezvoltarea teritorială, precum și găsirea unor răspunsuri comune la provocări comune;
C. întrucât Strategia pentru regiunea Mării Baltice oferă deja un model de coordonare a politicilor UE și de finanțare în cadrul unităților teritoriale geopolitice, și anume macroregiunile, definite pe baza unor criterii specifice;
D. întrucât regiunea Dunării, care cuprinde 14 țări europene și 115 milioane de cetățeni, atât din UE, cât și din afara ei – Germania, Austria, Slovacia, Republica Cehă, Slovenia, Ungaria, România, Bulgaria, Croația, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Moldova și Ucraina – reprezintă un spațiu în care pot fi dezvoltate sinergii consolidate între politicile UE din diverse domenii, cum ar fi coeziunea, transporturile, economia, energia, mediul, extinderea și vecinătatea;
E. întrucât Strategia UE pentru regiunea Dunării ar trebui, prin urmare, să combine elemente economice, de mediu, sociale și culturale;
F. întrucât se consideră că Dunărea reprezintă un mijloc de extindere a Uniunii Europene;
G. întrucât regiunea Dunării reprezintă o macroregiune interconectată, cu capacități economice eterogene;
H. întrucât dezvoltarea economică a regiunii Dunării va crește în mod semnificativ bogăția economică a acestei macroregiuni și va stimula ocuparea forței de muncă;
I. întrucât Consiliul European din iunie 2009 a solicitat Comisiei să elaboreze, până la sfârșitul lui 2010, o Strategie UE pentru regiunea Dunării,
1. consideră că extinderea Uniunii Europene, precum și provocări transnaționale majore cum ar fi criza economică, amenințările la adresa mediului, transportul durabil, conectarea rețelelor de energie, sustenabilitatea resurselor și utilizarea ecologică a resurselor de apă demonstrează că interdependența statelor individuale este din ce în ce mai pronunțată, că abordările sectoriale nu mai sunt adecvate și că, în acest context, crearea de macroregiuni deschide perspective noi și mai eficiente de cooperare, adoptând o abordare coordonată asupra dezvoltării durabile la un nivel teritorial regional mai extins și deschizând calea pentru utilizarea mai eficientă a potențialului imens de dezvoltare al regiunii Dunării;
2. subliniază, prin urmare, că această strategie ar trebui să fie ghidată de obiectivul privind cooperarea teritorială al politicii de coeziune (obiectivul 3) și să se bazeze pe o abordare integrată, intersectorială și teritorială, care să urmărească o mai bună coordonare a politicilor între diferitele niveluri de guvernanță la nivelul unui anumit teritoriu, accentul punându-se pe problemele relevante;
3. subliniază că, prin aderarea la obiectivele Strategiei UE 2020, Strategia pentru regiunea Dunării se încadrează în tendințele europene de dezvoltare și în angajamentul UE pentru creștere economică inteligentă, durabilă și incluzivă, contribuind la consolidarea prosperității, a securității și a păcii prin noi avantaje suplimentare oferite în domeniul politic, economic și cultural;
4. își exprimă convingerea că Strategia pentru regiunea Dunării, sprijinită printr-un angajament politic puternic al statelor membre, ar putea aduce o contribuție semnificativă la succesul general și la eficiența strategiei europene de relansare economică după perioada recentă de criză economică și financiară, oferind un nou impuls creșterii economice durabile la nivel regional, național și european, nu numai în Europa Centrală și de Sud, ci și într-un context geografic mult mai vast;
5. subliniază faptul că Strategia pentru regiunea Dunării, alături de diferitele forme de cooperare transfrontalieră pe care le implică, ar putea deveni cu ușurință un factor-cheie de dezvoltare în domeniul economic și al mediului, prin catalizarea eforturilor locale și regionale și a nevoilor de dezvoltare, contribuind la stabilirea de relații transfrontaliere puternice în diferite tipuri de lanțuri industriale de aprovizionare, în proiecte de cooperare municipală și în inițiative de modernizare a transporturilor internaționale;
6. afirmă că punerea în aplicare cu succes a strategiilor fiscale de ieșire din criză adoptate/care urmează să fie adoptate de statele membre depinde, în parte, de abilitatea, capacitatea și gradul de pregătire al actorilor municipali în vederea prezentării pe piețele regionale ale muncii a unor inițiative de proiecte care creează cerere de forță de muncă pe plan local, care asigură baza unei creșteri economice inteligente și nepoluante, care îmbunătățesc cooperarea dintre regiunile de graniță din diferite state membre și care asigură dezvoltarea pe termen lung a rețelei europene de transport fluvial; din această perspectivă, este foarte importantă integrarea Strategiei UE pentru regiunea Dunării în cadrul unei viziuni pe termen lung asupra strategiei europene de dezvoltare în domeniul industrial și al mediului; de asemenea, este important ca strategia în discuție să se bucure de un sprijin politic puternic și ferm din partea tuturor statelor membre;
7. ia act de previziunile pe termen mediu și lung care arată că regiunile sudice ale Europei, inclusiv statele membre din sud-estul Europei, vor fi deosebit de afectate de consecințele schimbărilor climatice; își exprimă convingerea că Strategia UE pentru regiunea Dunării are un rol important în acest sens și că ar trebui elaborată cu obiectivul de a diminua efectele negative ale schimbărilor climatice în regiunea Dunării, având în vedere complexitatea rolului și naturii rețelei hidrografice (aprovizionare cu apă, aspecte ecologice, infrastructură de transport, irigare și agricultură, faună și floră protejată etc.);
8. subliniază că Europa Centrală este, din punct de vedere ecologic, una dintre cele mai bogate regiuni, dar și una dintre cele mai vulnerabile zone ale Europei, caracterizată de un ecosistem de o complexitate ecologică deosebită și de mare valoare, care necesită deci un nivel ridicat de protecție; Strategia UE pentru regiunea Dunării vizează crearea unei regiuni a Dunării propice vieții, durabile și, în același timp, dezvoltate și prospere, prin gestionarea riscurilor de mediu cum ar fi inundațiile și poluarea industrială, prin menținerea sub control a calității și a volumului rezervelor de apă și prin asigurarea utilizării durabile a acestora, prin conservarea biodiversității, a peisajelor și a calității aerului și solului;
9. subliniază că dezvoltarea economică și investițiile inteligente sunt domenii foarte promițătoare de creștere economică; tehnologiile ecologice și modernizarea ecologică, cum ar fi o eficiență energetică îmbunătățită și gestionarea mai bună a deșeurilor, pot contribui la dezvoltarea durabilă a regiunii și la reducerea impactului negativ al activității economice asupra mediului;
10. subliniază că regiunea Dunării este poarta Europei spre Balcanii de Vest și că, prin urmare, Strategia UE pentru regiunea Dunării conduce nu numai la îmbunătățirea relațiilor de vecinătate din Europa Centrală, ci asigură și o valoare adăugată importantă în politica UE față de Europa de Est, reprezentând astfel o ocazie excelentă pentru întreaga Uniune de a-și dezvolta cooperarea politică și economică cu Balcanii și, astfel, de a contribui la extinderea și consolidarea procesului de integrare europeană în regiune;
11. remarcă rolul important pe care Strategia pentru regiunea Dunării îl joacă pentru promovarea economiei ecologice, a inovării ecologice și, la o scară mai largă, a activităților de cercetare și inovare care au ca scop dezvoltarea unei economii noi și competitive, cu emisii reduse de carbon, precum și intensificarea prezenței abordărilor ecologice în dezvoltarea unor proiecte transfrontaliere de cooperare industrială;
12. subliniază că mijloacele de transport ecologice, cum ar fi transportul feroviar sau cel pe căile navigabile interioare, ar trebui să dobândească o pondere mai ridicată în planificarea sistemului de transport din regiune, cu respectarea deplină a tuturor elementelor relevante ale acquis-ului UE aplicabil;
13. încurajează dezvoltarea mediului cultural din regiunea Dunării prin promovarea dialogului cultural, prin sprijinirea programelor de schimburi universitare și a proiectelor pentru tineri care se bazează pe cooperare transnațională, prin promovarea turismului durabil și prin protejarea patrimoniului istoric și construit;
14. subliniază nevoia vitală de cooperare în domeniul proiectelor culturale, cu scopul de a sprijini dialogul intercultural și înțelegerea dintre culturi în relațiile dintre țările din regiunea Dunării; subliniază, în acest sens, rolul jucat de implicarea activă a tinerilor, prin intermediul mecanismelor culturale și educaționale, în vederea creării de rețele multinaționale;
15. încurajează angajamentul politic având drept obiectiv ameliorarea încrederii cetățenilor și a părților interesate în autoritățile politice și locale;
16. subliniază necesitatea adoptării unei abordări coordonate cu scopul de a asigura utilizarea mai eficientă a tuturor fondurilor UE disponibile în țările din regiunea Dunării, astfel încât să se asigure îndeplinirea în cea mai mare măsură posibilă a obiectivelor strategiei; subliniază, de asemenea, necesitatea unei flexibilități suficiente pentru a permite dezvoltarea unor proiecte legate de Strategia pentru regiunea Dunării în cadrul programelor operaționale existente;
17. subliniază importanța acordării asistenței tehnice necesare pentru punerea în aplicare a acțiunilor și a proiectelor din cadrul Strategiei UE pentru regiunea Dunării; consideră că, la planificarea cadrului financiar al strategiei, costul asistenței tehnice trebuie să fie mai bine recunoscut și luat în considerare; consideră că suma prevăzută pentru asistență trebuie să fie pusă la dispoziția partenerilor dacă este utilizată pentru obiective și acțiuni coordonate la nivel macroregional;
18. subliniază că resursele financiare care nu au fost absorbite ar putea reprezenta, de asemenea, o sursă de finanțare pentru proiectele macroregionale; aceste resurse ar trebui să fie transferate, parțial sau integral, la sfârșitul perspectivei financiare relevante;
19. solicită Comisiei să informeze și să consulte periodic Parlamentul European cu privire la situația punerii în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării;
20. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și celorlalte instituții relevante.