Propunere de rezoluţie - B7-0237/2011Propunere de rezoluţie
B7-0237/2011

PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la declarația Comisiei – Concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia

4.4.2011

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Marita Ulvskog în numele Grupului S&D

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0236/2011

Procedură : 2011/2650(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B7-0237/2011
Texte depuse :
B7-0237/2011
Texte adoptate :

B7‑0237/2011

Rezoluția Parlamentului European referitoare la declarația Comisiei – Concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia

Parlamentul European,

–   având în vedere Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare,

–   având în vedere Raportul Parlamentului European referitor la siguranța nucleară,

–   având în vedere Raportul Parlamentului European din 16 februarie 2011 privind nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare și a furajelor,

–   având în vedere Rezoluția Parlamentului din 3 mai 2001 privind problema siguranței nucleare la 15 ani de la accidentul de la Cernobâl și consecințele acestuia asupra sănătății,

–   având în vedere concluziile Consiliului Energie din 28 februarie și 21 martie,

–   având în vedere concluziile Consiliului European din 25 martie,

–   având în vedere accidentul nuclear de la centrala nucleară Fukushima Daiichi din Japonia,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât accidentul nuclear care s-a produs la centrala nucleară Fukushima Daiichi după cutremurul și valul tsunami provocat de acesta, care au lovit Japonia la 11 martie, a avut consecințe semnificative, dincolo de aspectele materiale, afectând sănătatea umană și mediul, iar totalitatea implicațiilor acestui accident urmează a fi stabilită;

B.  întrucât cauza reală a nefuncționării sistemelor de răcire, care a provocat numeroasele situații riscante cu care s-a confruntat centrala nucleară Fukushima Daiichi, a fost o pană de curent; întrucât penele de curent se pot produce în toate statele membre datorită unei multitudini de factori;

C. întrucât, în ciuda unor preocupări majore legate de accidentul nuclear din Japonia, este probabil ca energia nucleară să facă parte și în viitor din mixul energetic actual, inclusiv în multe state membre ale UE și, prin urmare, trebuie asigurate cele mai ridicate niveluri de siguranță posibile în toate centralele nucleare, pentru a putea dispune de cel mai bun nivel de pregătire posibil în cazul unor situații riscante neprevăzute;

D. întrucât concluziile Consiliului Energie subliniază importanța unei strategii energetice cuprinzătoare pentru a garanta cetățenilor, industriei și economiei UE aprovizionarea sigură, durabilă și sustenabilă cu energie în condiții de securitate, contribuind la competitivitatea Europei, fiind recunoscută, în acest context, importanța unei piețe și infrastructuri energetice pe deplin integrate;

 

E.  întrucât accidentul nuclear a pus încă o dată în evidență necesitatea unei transformări majore în paradigma energetică a Europei, prin orientarea către introducerea rapidă a unor măsuri precum creșterea ponderii surselor de energie regenerabile, impunerea unui obiectiv obligatoriu privind economiile de energie, alături de stimulente adecvate de natură fiscală și financiară;

F.  întrucât este necesar să se analizeze modul în care poate fi realizată această transformare majoră în politica energetică a Europei, să se studieze mecanismele de sprijin continuu și consecvent pentru sursele de energie regenerabile – mai precis energiile regenerabile –, precum și modurile de abordare eficientă a oricăror bariere în calea utilizării la scară mai largă a acestora;

G. întrucât securitatea aprovizionării nu ar trebui să fie garantată în detrimentul siguranței activităților asociate producției de energie și ar trebui să se acorde prioritate măsurilor care vizează cererea de energie și asigurării unor mijloace diversificate de producție a electricității;

H. întrucât, în paralel cu realizarea în continuare a unor cercetări aprofundate în domeniul soluțiilor de gestionare a deșeurilor nucleare, este necesar să se continue cercetările în ceea ce privește efectele radiațiilor, precum și cele care au drept obiect îmbunătățirea siguranței centralelor nucleare existente; subliniază, cu toate acestea, că aceste eforturi nu trebuie depuse în detrimentul cercetărilor care au drept obiect formele alternative de energie, cum ar fi energiile regenerabile, și solicită o majorare rapidă a finanțării acordate CDI în domeniul surselor alternative și sustenabile de energie;

I.   întrucât consecințele unui accident nuclear depășesc granițele naționale și, prin urmare, trebuie să aibă loc în continuare o strânsă cooperare, coordonare și o informare regulată în cadrul Uniunii Europene și între aceasta și țările terțe învecinate, pentru a gestiona mai eficient un eventual accident nuclear;

J.   întrucât unele țări învecinate intenționează să construiască centrale nucleare în zone cu risc seismic și de inundații ridicat;

K. întrucât este în mod clar necesar un dialog public deschis privind energia nucleară în toate statele membre, astfel încât să fie mărit nivelul de conștientizare de către opinia publică a efectelor energiei nucleare înainte de adoptarea oricărei decizii politice;

L.  întrucât este necesar să se asigure consolidarea procedurilor democratice având la bază transparența, precum și un nivel ridicat de informare, cu implicarea tuturor părților interesate, inclusiv a cetățenilor;

M. întrucât, în prezent, organizarea muncii în sectorul industriei nucleare din Europa se bazează pe subcontractarea pe scară largă, aceasta implicând o formare profesională care nu este întotdeauna adecvată, riscuri pentru lucrătorii implicați datorită nivelurilor ridicate de expunere și, probabil, o pierdere în ultimă instanță a controlului asupra fiabilității în etapele critice ale proceselor;

N. întrucât Tratatul Euratom a fost semnat în 1957 și se dovedește necesară reanalizarea așteptărilor legate de energia nucleară, care și-au găsit expresia cu cinci decenii în urmă în Tratatul Euratom,

1.  își exprimă susținerea și compasiunea deplină pentru poporul japonez afectat de acest accident nuclear, precum și față de lucrătorii din sectorul energetic care gestionează situația excepțională de la centrala nucleară Fukushima Daiichi;

2.  recunoaște că este important să se desprindă toate concluziile care se impun imediat în urma accidentului de la centrala nucleară Fukushima Daiichi și să se urmărească cel mai înalt nivel de siguranță posibil în conformitate cu principiile fundamentale în domeniul siguranței nucleare;

3.  salută propunerea Comisiei de a introduce o evaluare cuprinzătoare a riscurilor și a siguranței („teste de rezistență”) în toate centralele nucleare din UE, dar regretă că această evaluare urmează a fi efectuată numai pe bază voluntară; în plus, solicită Comisiei să prezinte cu promptitudine o propunere concretă care să înfățișeze cerințele și elementele specifice ale „testelor de rezistență” sus-menționate, care trebuie realizate de către organisme independente; subliniază necesitatea de a implica țările terțe învecinate într-o evaluare similară a riscurilor și a siguranței în cazul centralelor nucleare existente și, eventual, al celor viitoare;

4.  subliniază că „testele de rezistență” ar trebui să țină seama de un cadru mai larg care cuprinde cauze multiple și complexe, întrucât cutremurul din Japonia nu a reprezentat, în sine, cauza accidentului nuclear din această țară; subliniază, în plus, că „testele de rezistență” ar trebui să includă întreg lanțul de producție, inclusiv transportul și tratarea și depozitarea deșeurilor;

5.  solicită ca rezultatele acestor „teste de rezistență” să fie făcute publice și ca întreaga procedură să se desfășoare într-un mod deschis și transparent; solicită să fie informat, în același mod, cu privire la eventualele măsuri adoptate de Comisie și de statele membre după realizarea testelor;

6.  critică decizia adoptată de Consiliul European în cadrul reuniunii sale din 24/25 martie 2011, conform căreia testele de rezistență ar trebui să aibă loc sub egida autorităților naționale și prin intermediul unei evaluări colegiale, în locul unei abordări europene comune;

7.  invită Comisia să propună un model de performanță maximă pentru centralele nucleare existente, astfel încât fiecare centrală nucleară să fie proiectată pe baza celor mai performante tehnologii disponibile și celor mai înalte standarde de siguranță; testele de rezistență ar trebui să identifice aceste modele de performanță în rândul statelor membre și să contribuie la obținerea unei imagini structurate în ceea ce privește posibila dezafectare treptată a centralelor nucleare;

8.  solicită statelor membre să elaboreze posibile strategii pentru dezafectarea treptată, pe termen mediu sau lung, a centralelor nucleare și să informeze cât mai curând posibil autoritățile transfrontaliere regionale și locale cu privire la programele lor naționale, în cazul în care se presupune că implementarea acestor strategii va avea efecte transfrontaliere;

9.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să adopte orice măsuri adecvate pentru a garanta că nu se vor construi centrale nucleare în zonele cu riscuri seismice și de inundații ridicate de pe teritoriul UE și din țările învecinate; construcția centralelor nucleare la frontierele externe ale UE trebuie să fie în conformitate cu standardele internaționale de mediu în domeniul siguranței nucleare;

10. îndeamnă statele membre și Comisia să își asume în comun responsabilitatea de a consolida standardele internaționale în domeniul siguranței nucleare și de a urmări implementarea adecvată a acestora, în strânsă cooperare cu AIEA, Espoo și cu alte organizații internaționale relevante; invită Comisia să prezinte, până în iunie 2011, un plan de acțiune cuprinzător, care să conțină măsuri concrete vizând îndeplinirea acestui obiectiv;

11. relevă că este necesar să se asigure consolidarea procedurilor democratice având la bază transparența, precum și un nivel ridicat de informare, cu implicarea tuturor părților interesate, inclusiv a sindicatelor și cetățenilor;

12. solicită să se acorde autorităților publice acces online direct la datele operaționale ale instalațiilor nucleare, i.e. la datele referitoare la funcționarea centralei nucleare; în cazul unor centrale nucleare amplasate în apropiere de frontierele naționale, aceeași obligație ar trebui să se aplice și în cazul autorităților din regiunile învecinate;

13. invită Comisia să prezinte propuneri referitoare la finalizarea cadrului de reglementare în domeniul siguranței nucleare și planuri de investiții pentru toate instalațiile nucleare pe durata ciclului de viață, precum și pentru întregul lanț de producție, care include, spre exemplu, infrastructura de securitate, transport, de tratare a deșeurilor și de depozitare a combustibilului uzat de care dispun centralele nucleare, pentru a introduce cele mai ridicate standarde de siguranță obligatorii pe teritoriul UE;

14. solicită, având în vedere propunerea de directivă privind gestionarea combustibilului nuclear uzat și a deșeurilor radioactive (COM(2004)526 final), să se introducă principiul „poluatorul plătește”, ținând seama în mod adecvat de responsabilitatea producătorilor de deșeuri radioactive;

15. invită statele membre să mențină și să sporească nivelul de competență al personalului și calitatea condițiilor de muncă aplicabile pe durata de viață a centralelor nucleare, în faza de dezafectare și pentru gestionarea deșeurilor nucleare;

16. invită Comisia și statele membre să reflecteze asupra politicii energetice a UE, analizând posibilitatea introducerii unei noi legislații în domeniul climei care să includă obiective mai ambițioase, standarde obligatorii în domeniul eficienței energetice; această legislație ar trebui să prevadă, de asemenea, creșterea rapidă a ponderii surselor de energie regenerabile în Europa prin investiții în infrastructura corespunzătoare în materie de rețele și depozitare, stimulente pentru cercetare și inovare și introducerea de taxe pe energia utilizată și pe emisiile de CO2 la nivelul UE; solicită, în plus, Comisiei și statelor membre să încurajeze realizarea de investiții semnificative în infrastructura eficientă din punct de vedere energetic prin intermediul unor norme în materie de achiziții publice care să favorizeze soluții eficiente din punct de vedere energetic;

17. invită Comisia și Consiliul să majoreze, până în 2020, plafonul obligatoriu din punct de vedere juridic prevăzut pentru energia regenerabilă la 30%, să stabilească obiective pe termen lung care să permită o evoluție semnificativă către îndeplinirea obiectivului de utilizare a energiei regenerabile în proporție de 45% până în 2030 și în proporție de 95% până în 2050;

18. invită Comisia să examineze și să propună diferite scenarii cu privire la un viitor mix energetic european care să nu includă energia nucleară, indicând în același timp măsurile care trebuie luate pentru a putea îndeplini obiectivele pe termen mediu și lung în ceea ce privește energia și clima;

19. invită Consiliul să includă aspectele legate de energia nucleară în cuprinsul articolului 194 din tratat cu ocazia viitoarei revizuiri a Tratatului de la Lisabona;

20. solicită abrogarea articolului 1 din Tratatul Euratom și includerea protecției împotriva radiațiilor și a capitolului 7 din Tratatul Euratom privind garanțiile nucleare, inclusiv neproliferarea, în Tratatul de la Lisabona; solicită să se identifice un cadru instituțional unificat și cuprinzător care să corespundă politicii energetice a UE, în special în contextul Tratatului de la Lisabona;

21. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, EURATOM și ENSREG.