Parlamentul European,

–   având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la Europa 2020(1),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 privind Politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice(2),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(4),

–   având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică în materie de investiții internaționale(5);

–   având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2009 referitoare la consolidarea rolului IMM-urilor în comerțul internațional(6),

–   având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2008 referitoare la impactul contrafacerii asupra comerțului internațional(7),

–   având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2008 referitoare la comerțul cu servicii(8),

–   având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2008 privind comerțul cu materii prime și produse de bază(9),

–   având în vedere Rezoluția sa din 24 aprilie 2008 intitulată „Spre o reformă a Organizației Mondiale a Comerțului”(10),

–   având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2008 referitoare la strategia UE de ameliorare a accesului pe piețele externe pentru întreprinderile europene(11),

–   având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2007 referitoare la Europa globală - aspecte externe ale competitivității(12),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale Politica comercială – componentă-cheie a strategiei UE 2020” COM(2010)0612/3,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa globală: concurența în lume. O contribuție la strategia Uniunii Europene pentru creștere și locuri de muncă” (COM(2006)0567),

–   având în vedere Declarația comună din 18 iulie 1991 privind relațiile dintre Comunitatea Europeană și statele sale membre și Japonia, făcută la Haga,

–   având în vedere Acordul de recunoaștere reciprocă dintre UE și Japonia, încheiat în 2001(13),

–   având în vedere Acordul de cooperare în domeniul practicilor anticoncurențiale dintre UE și Japonia, încheiat în 2003(14),

–   având în vedere Acordul de cooperare și asistență administrativă reciprocă în domeniul vamal dintre Comunitatea Europeană și Japonia, încheiat în 2008(15),

–   având în vedere Planul de acțiune pe zece ani, adoptat în cadrul celei de a 10-a întâlnirii la vârf UE-Japonia, desfășurată la Bruxelles, la 8 decembrie 2001,

–   având în vedere Declarația comună adoptată la cea de a 19-a întâlnire la vârf UE-Japonia, care a avut loc la Tokyo, la 28 aprilie 2010,

–   având în vedere Declarația comună adoptată la cea de a 18-a întâlnire la vârf UE-Japonia, care a avut loc la Praga, la 4 mai 2009,

–   având în vedere raportul întocmit de Copenhagen Economics intitulat „Evaluarea barierelor din calea comerțului și a investițiilor între UE și Japonia”, publicat la 30 noiembrie 2009,

–   având în vedere rezultatele consultării publice a Comisiei cu privire la relațiile comerciale dintre UE și Japonia, publicate la 21 februarie 2011,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât sistemul comercial multilateral bazat pe norme, stabilit de Organizația Mondială a Comerțului (OMC), continuă să reprezinte cadrul cel mai adecvat pentru reglementarea și promovarea unui comerț corect și echitabil prin instituirea unor norme adecvate și garantând respectarea acestora;

B   întrucât UE ar trebui să continue să acorde prioritate obținerii unui rezultat echilibrat în cadrul Agendei de dezvoltare de la Doha (ADD), de natură să ajute la integrarea țărilor în curs de dezvoltare în sistemul comercial internațional;

C. întrucât identificarea echilibrului corect între acordurile multilaterale, bilaterale și plurilaterale este esențială;

D.  întrucât Japonia este cea de a treia dintre cele mai mari economii din lume în termeni de PIB;

E.  întrucât UE și Japonia au reprezentat, în 2009, peste o pătrime din PIB mondial și peste 20% din comerțul mondial;

F.  întrucât Comisia a identificat Japonia drept una dintre marile economii căreia, în contextul politicii comerciale a UE, trebuie să i se acorde o atenție deosebită și a stabilit că capacitatea Japoniei de a demonstra că este capabilă să elimine barierele normative constituie condiția esențială pentru o integrare economică mai strânsă între UE și Japonia;

G. întrucât UE și Japonia se confruntă cu provocări similare, cum ar fi o economie în stare de dificultate, dificultățile demografice și un peisaj comercial mondial în schimbare;

H.  întrucât Japonia este cel de al patrulea partener ca importanță al UE în domeniul importurilor și ocupă locul al cincilea printre destinațiile de export, iar ca partener al UE în domeniul importurilor și al exporturilor se află pe locul trei;

I.   întrucât Japonia și UE sunt investitori importanți una în economia celeilalte;

J. întrucât atât Uniunea, cât și Japonia practică, în general, tarife vamale reduse la bunuri și mai bine de două treimi din valoarea exporturilor Uniunii în Japonia și peste o treime din exporturile Japoniei către UE sunt deja scutite de taxe vamale;

K. întrucât chestiunea investițiilor și aceea a comerțului cu servicii trebuie să facă obiectul tuturor discuțiilor comerciale cu Japonia, pentru ca deschiderea piețelor să nu compromită capacitatea Europei și a Japoniei de a le reglementa în interesul public sau reglementările părților în domeniul protecției serviciilor publice și a diversității culturale;

L.  întrucât, în pofida acestor tarife reduse, volumul comerțului bilateral dintre UE și Japonia este mai mic decât acela dintre UE și unii dintre principalii săi parteneri comerciali;

M. întrucât studiul din noiembrie 2009 al Copenhagen Economics estimează că costurile comerciale asociate cu măsurile netarifare (NTM) sunt mai mari decât nivelurile tarifare existente și că, în majoritatea lor, câștigurile potențiale de natură economică rezidă în eliminarea respectivelor NTM-uri;

N. întrucât cadrul normativ, standardele tehnice și procedurile de evaluare a conformității din Japonia constituie, în opinia societăților europene, principalele obstacole în ceea ce privește accesul pe piața japoneză, din cauză că măresc gradul de complexitate și incertitudine al activității de afaceri pe plan local și generează costuri suplimentare;

1.  consideră că sistemul comercial multilateral, reprezentat de OMC, rămâne de departe cel mai eficient cadru pentru realizarea unui comerț corect și echitabil la nivel global; își reiterează sprijinul ferm pentru încheierea cu succes a negocierilor privind programul de la Doha; consideră că ar fi îngrijorător dacă negocierile bilaterale s-ar abate de la îndeplinirea acestui obiectiv;

2.  consideră că obținerea unui rezultat ambițios și echilibrat în cadrul negocierilor privind ADD este esențială pentru companiile din Uniune și ar trebui luată în considerare ca o prioritate de către negociatorii UE; consideră că UE și Japonia pot contribui împreună la finalizarea cu succes a negocierilor;

3.  consideră că o reformă semnificativă a structurii instituționale și a procesului decizional al OMC este esențială dacă se dorește o îmbunătățire a funcționării sale și abordarea provocărilor reprezentate de un număr de membri în creștere constantă; invită Comisia să contribuie în mod activ la o reflecție globală asupra acestui subiect, să formuleze propuneri constructive și să coopereze cu partenerii importanți, cum este Japonia;

4.  cere din partea Comisiei o transparență deplină în ceea ce privește criteriile aplicate pentru selectarea unor noi parteneri de liber schimb și insistă asupra necesității unor evaluări economice independente și cuprinzătoare ale impactului economic și a celui legat de sustenabilitate, efectuate cu implicarea tuturor părților interesate, care să stabilească efectele exercitate asupra fiecărui sector care ar putea afecta și gradul de ocupare a forței de muncă și ale căror rezultate să fie date publicității;

5.  atrage atenția asupra problemelor semnificative, cum sunt barierele netarifare substanțiale și accesul pe piață, inclusiv accesul pe piața achizițiilor publice, care vor trebui să fie discutate în cadrul relațiilor comerciale dintre Uniune și Japonia înainte de a se defini anvergura viitoarelor convorbiri pe teme comerciale;

6.  consideră că ambiția manifestată de Comisie în cadrul tuturor discuțiilor purtate cu Japonia în legătură cu un acces mai mare pe piață ar trebui să fie contrabalansată printr-o atitudine la fel de ambițioasă față de dezvoltarea durabilă; de asemenea, insistă asupra faptului că nu trebuie să existe excepții de la norma conform căreia accesul la piața internă a UE este condiționat de respectarea standardelor de protecție a mediului;

7.  cere statelor membre și Comisiei ca, în cadrul tuturor discuțiilor cu Japonia, să sprijine și să promoveze inițiativele de natură comercială care urmăresc să contribuie la combaterea schimbărilor climatice, să promoveze drepturile omului și normele sociale și ambientale și să promoveze responsabilitatea socială a întreprinderilor;

8.  concluzionează că relațiile comerciale dintre UE și Japonia ar putea fi îmbunătățite prin eforturi concentrate asupra eliminării barierelor comerciale și investiționale, îndeosebi a barierelor comerciale netarifare, a obstaculelor normative și tehnice; cere Japoniei să-și asume angajamente clare în ceea ce privește reducerea și eliminarea acestor bariere din calea comerțului și să adopte o poziție mai apropiată de normele recunoscute pe plan internațional;

9.  opinează că o evaluare cuprinzătoare a impactului și a aspectelor legate de sustenabilitate este de o importanță majoră pentru o evaluare generală a relațiilor comerciale dintre Uniune și Japonia; ; cere Comisiei să prezinte din timp o astfel de evaluare, oferind în special detalii cu privire la eventualele avantaje și dezavantaje ale consolidării relațiilor comerciale dintre UE și Japonia pentru toate sectoarele implicate, mai ales pentru toate sectoarele industriale și pentru cele mai sensibile, cum sunt sectoarele automobilelor, al produselor electronice, al aviației și al industriei constructoare de mașini, înainte de asumarea vreunor angajamente;

10. insistă cu fermitate asupra necesității unor măsuri eficace de salvgardare, care să fie disponibile de îndată în eventualitatea că, în urma deschiderii piețelor comerciale ale Uniunii și Japoniei, volumul importurilor ar crește atât de mult, încât ar dăuna sau ar amenința să producă daune industriei UE;

11. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Japoniei.

(1)       Texte adoptate, P7_TA(2011)0068. (2)       Texte adoptate, P7_TA(2010)0445. (3)       Texte adoptate, P7_TA(2010)0434. (4)       Texte adoptate, P7_T7(2010)0446. (5)        Texte adoptate, P7_TA(2011)0141. (6)       JO C 67E, 18.3.2010, p. 101. (7)       JO C 45E, 23.2.2010, p. 47. (8)       JO C 295E, 4.12.2009, p. 67. (9)       JO C 279E, 19.11.2009, p. 5. (10)      JO C 295E, 29.10.2009, p. 77. (11)      JO C 184E, 6.8.2009, p. 16. (12)      JO C 102E, 24.4.2008, p. 128. (13)      JO L 284, 29.10.2001. (14)      JO L 183, 22.7.2003, p. 12. (15)      JO L 62, 6.3.2008, p. 24.