Parlamentul European,

–    având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia și în special rezoluția din 17 iunie referitoare la concluziile summitului UE-Rusia de la Rostov‑pe‑Don și rezoluția din 17 februarie 2011 referitoare la statul de drept în Rusia,

–    având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și Federația Rusă, care a intrat în vigoare în 1997 și care a fost prelungit până când va fi înlocuit de un nou acord,

–    având în vedere negocierile în curs, demarate în 2008, pentru un nou acord care să prevadă un cadru nou și cuprinzător pentru relațiile dintre UE și Rusia, precum și „Parteneriatul pentru modernizare” inițiat în 2010,

–    având în vedere consultările dintre UE și Rusia cu privire la drepturile omului și în special ultima reuniune din 4 mai 2011,

–    având în vedere declarația Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 24 mai 2011 privind cazul lui Mihail Hodorkovski și al lui Platon Lebedev,

–    având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate din 28 aprilie 2011 privind vizita ministrului de externe, dl Lavrov, în Abhazia și Osetia de Sud,

–    având în vedere declarația comună a Înaltei Reprezentate a UE, Catherine Ashton, și a ministrului de externe rus, Serghei Lavrov, referitoare la situația din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu,

–   având în vedere declarația comună a copreședinților Comisiei parlamentare de cooperare UE‑Rusia din 18 mai 2011 de la Soci,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât, în ceea ce privește relațiile dintre UE și Rusia, nu se înregistrează progrese deosebite, în ciuda interdependenței din ce în ce mai mari din punct de vedere comercial și economic a acestora, din cauza neînțelegerilor și a lipsei de încredere cu privire la chestiuni fundamentale de ordin politic și economic care au împiedicat cele două părți să construiască un adevărat parteneriat strategic;

B.  întrucât dezvoltarea unui parteneriat strategic între UE și Federația Rusă se poate baza doar pe valori comune; întrucât intensificarea cooperării la nivel internațional între acești doi parteneri în cadrul tuturor instituțiilor, organizațiilor și forumurilor este extrem de importantă în vederea îmbunătățirii guvernanței la nivel global și a depășirii provocărilor comune;

C. întrucât UE și Rusia au adoptat la 1 iunie 2010, la finalul summitului acestora, o declarație comună referitoare la prioritățile noului Parteneriat pentru modernizare, destinat modernizării economiilor și societăților ambelor părți; întrucât o mare parte din aceste priorități sunt de natură economică, comercială și de reglementare; întrucât, la un an de la încheierea sa, Parteneriatul pentru modernizare dintre UE și Rusia ar trebui analizat și evaluat în mod corespunzător pentru a se verifica gradul său de eficiență în special cu privire la planul de lucru, care include propuneri și proiecte concrete de cooperare și de asistență în domeniul drepturilor omului și al statului de drept;

D. întrucât, în cadrul summitului lor de la Sankt Petersburg din mai 2003, UE și Federația Rusă și-au stabilit obiectivul de a crea un spațiu economic comun, un spațiu comun de libertate, securitate și justiție, un spațiu comun de cooperare în domeniul securității externe, precum și un spațiu comun de cercetare și educație, care să includă și aspecte culturale; întrucât există multe probleme care duc în continuare la întârzieri neprevăzute cu privire la foile de parcurs privind realizarea acestor patru spații comune;

E.  întrucât energia are în continuare un rol central și strategic în relațiile dintre UE și Rusia; întrucât decizia Rusiei de a-și retrage semnătura de pe Tratatul privind Carta energiei (TCE) complică și mai mult aceste relații, încetinește negocierile privind noul APC și afectează în mod negativ dialogul pe tema energiei și posibilele sale progrese viitoare și întrucât concurența dintre UE și Rusia cu privire la aspecte legate de energie este din ce în ce mai mare în zone de interes comun precum Caucazul de Sud și Asia Centrală;

F.  întrucât energia reprezintă un instrument-cheie al politicii externe ruse; întrucât puternica dependență a UE de combustibilii fosili subminează dezvoltarea unei abordări echilibrate, coerente și bazate pe valori față de Rusia; întrucât este extrem de important ca UE să adopte o poziție comună și să dea dovadă de o puternică solidaritate internă;

G. întrucât, în ciuda unei abordări mai favorabile a autorităților ruse, libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire sunt în continuare amenințate în Rusia, iar inițiativele și activitățile apărătorilor drepturilor omului, ale organizațiilor independente ale societății civile, ale oponenților politici, ale mijloacelor de comunicare în masă independente și ale cetățenilor de rând sunt adesea restricționate sau împiedicate și reprezintă o problemă deosebită în Caucazul de Nord și în alte zone din Federația Rusă;

H. întrucât mai multe procese și proceduri judiciare din ultimii ani, în special cazul lui Mihail Hodorkovski și cel al lui Serghei Magnitski, au pus sub semnul întrebării independența și imparțialitatea instituțiilor judiciare din Federația Rusă și întrucât intervențiile de natură politică, viciile de procedură, corupția, caracterul închis, lipsa de corectitudine și amenințările la adresa martorilor reprezintă în continuare un impediment important în calea aplicării justiției în Rusia, iar cercetările privind abuzurile legate de drepturile omului sunt adesea ineficiente, eronate și au ca rezultat impunitatea;

I.   întrucât, în rezoluția Parlamentului European din 21 octombrie 2010 privind drepturile omului în lume în 2009 și politica UE în această privință, Consiliul UE a fost invitat să aibă în vedere aplicarea unei interdicții de intrare și înghețarea activelor funcționarilor ruși implicați în moartea lui Serghei Magnitski;

J.   întrucât, în calitate de membru al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și al Consiliului Europei, Federația Rusă se angajează să respecte principiile democratice și drepturile omului, mai ales în ceea ce privește libertatea de exprimare și de întrunire;

K. întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat, în multe cazuri și prin multe hotărâri judecătorești, Federația Rusă pentru încălcări grave ale drepturilor omului; întrucât executarea acestor hotărâri este în continuare foarte deficitară; întrucât responsabilitatea neexecutării acestor hotărâri revine în mare parte instituțiilor și autorităților judiciare;

L.  întrucât viitoarele alegeri din Rusia (în decembrie 2011 cele pentru Duma de stat și în 2012 alegerile prezidențiale) vor reprezenta pentru comunitatea internațională indicatorii privind măsura în care legea electorală din Rusia respectă normele și standardele internaționale și europene, precum și progresele înregistrate cu privire la democrație și situația actuală a statului de drept în Rusia;

M. întrucât Forumul societății civile UE-Rusia, înființat în martie 2010, reprezintă cadrul pentru includerea în relațiile dintre UE și Rusia a unui forum recunoscut în mod oficial, în cadrul căruia organizațiile societății civile din statele membre ale UE și din Federația Rusă se pot reuni și pot lucra împreună la proiecte comune legate de drepturile omului, de statul de drept, de mediu, de chestiuni sociale și de orice alte teme;

N. întrucât relațiile de bună vecinătate, pacea și stabilitatea în țările vecine comune sunt atât în interesul Rusiei, cât și al UE; întrucât un dialog deschis, sincer și orientat către rezultate ar trebui să contribuie la realizarea unor progrese privind crizele din aceste țări, în special în ceea ce privește conflictele înghețate, în vederea consolidării securității și a stabilității și a susținerii integrității teritoriale a țărilor în cauză;

O. întrucât securitatea în Europa reprezintă în continuare un subiect foarte sensibil și care creează neînțelegeri, iar UE și Rusia ar trebui să facă toate eforturile necesare pentru a depăși diferențele și opiniile divergente actuale și pentru a intensifica dialogul și cooperarea în acest domeniu,

1.  se așteaptă ca summitul ce urmează a avea loc la Nijni Novgorod să creeze impulsul necesar pentru o îmbunătățire semnificativă a relațiilor UE-Rusia, care să permită încheierea unui nou Acord de parteneriat și cooperare care să corespundă ambițiilor celor două părți de a construi un adevărat parteneriat strategic; subliniază că un astfel de acord ar trebui să fie obligatoriu din punct de vedere juridic și ar trebui să includă în mod exhaustiv toate aspectele relațiilor; își exprimă din nou punctul de vedere conform căruia democrația și drepturile omului trebuie să reprezinte o parte integrantă a noului acord, mai ales în ceea ce privește elaborarea și includerea unei clauze eficiente și operaționale privind drepturile omului;

2.  subliniază că provocările comune cu care se confruntă atât UE, cât și Rusia, cum ar fi criza economică și financiară, problemele legate de energie și de securitatea energetică, revoltele din lumea arabă și conflictele înghețate din zonele vecine comune, impun reacții comune și o mai bună cooperare în cadrul procesului de gestionare a crizelor;

3.  așteaptă cu nerăbdare inițiativa privind elaborarea unui raport de evaluare comun referitor la Parteneriatul pentru modernizare cu scopul de a identifica anumite proiecte prin care parteneriatul să devină o realitate funcțională în domeniile sale esențiale; consideră, cu toate acestea, că ideea de modernizare nu se poate limita la cooperarea economică și la inovarea tehnologică, ci trebuie să continue cu un proces ambițios de reforme interne, care să includă consolidarea instituțiilor democratice și a unui sistem judiciar fiabil, respectarea statului de drept și dezvoltarea liberă a unei adevărate societăți civile; invită, în acest sens, Comisia și guvernul rus să stabilească măsurile necesare care trebuie luate pentru a realiza aceste obiective;

4.  subliniază că, în prezent, relațiile cu Rusia pot avea doar un caracter pragmatic, punându‑se în continuare accentul pe încheierea la timp a noului acord UE-Rusia și vizându-se cooperarea practică, proiectele comune și implementarea angajamentelor asumate și a acordurilor încheiate până în prezent; ia act de progresele greoaie înregistrate în rundele de negocieri cu privire la noul acord UE‑Rusia și invită părțile să adopte o abordare bazată pe valori și interese cu adevărat comune;

5.  ia act de înțelegerea bilaterală la care s-a ajuns în decembrie 2010 prin care Rusia poate să devină membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC); invită autoritățile ruse să adopte un cadru juridic stabil și corect pentru a reglementa în mod adecvat activitatea comercială, investițiile străine directe și politica în domeniul concurenței; consideră consolidarea unui sistem judiciar fiabil și lupta eficientă împotriva corupției la toate nivelurile ca fiind extrem de importante;

6.  regretă că foaia de parcurs anunțată pentru călătoriile fără viză între UE și Rusia nu va fi prezentată conform planului inițial în cadrul summitului UE-Rusia, deși elaborarea foii de parcurs a fost finalizată la începutul lui mai 2011, aceasta trebuind însă să fie aprobată de toate cele 27 de state membre; își exprimă din nou angajamentul față de obiectivul pe termen lung privind eliminarea vizelor pentru călătoriile între UE și Rusia, pe baza unei abordări progresive axate pe progrese practice și de fond; subliniază, cu toate acestea, că facilitarea și liberalizarea vizelor pentru Federația Rusă nu ar trebui sub nicio formă să fie în favoarea posesorilor de pașapoarte rusești care locuiesc în zonele unde conflictele au fost înghețate și în defavoarea cetățenilor Moldovei și Georgiei; salută decizia luată în cadrul Comisiei parlamentare de cooperare UE-Rusia de a solicita instituirea unui regim fără vize, ca o primă etapă, pentru posesorii de pașaport UE și rusesc născuți în 1989 și după aceea;

7.  subliniază că unul dintre elementele de bază ale relațiilor dintre UE și Rusia este cooperarea în domeniul energetic și în special dialogul pe tema energiei; subliniază că este necesar ca UE să își reducă gradul de dependență de combustibilii fosili, în conformitate cu obiectivele acesteia; subliniază că principiile interdependenței, transparenței și al respectării tratatelor internaționale ar trebui să stea la baza acestei cooperări, alături de accesul egal la piață, la infrastructură, la investiții și de un cadru juridic fiabil; așteaptă cu nerăbdare stabilirea unei foi de parcurs pe termen lung pentru a discuta despre rolul pe care îl au resursele energetice ale Rusiei pentru mixul energetic al UE până în 2050;

8.  invită Consiliul și Comisia să asigure includerea în noul Acord de parteneriat dintre UE și Rusia a principiilor Tratatului privind Carta Energiei și ale Protocolului referitor la tranzit anexat acestuia; salută definitivarea, în februarie 2011, a unui mecanism de avertizare rapidă actualizat, menit să îmbunătățească gradul de coordonare în cazul urgențelor legate de aprovizionare sau de cerere;

9.  îndeamnă Federația Rusă să contribuie mai mult la procesul de combatere a schimbărilor climatice, reducând emisiile de gaze cu efect de seră de la nivel intern și participând la negocierile internaționale privind crearea unui cadru de politică cuprinzător în domeniul schimbărilor climatice pentru perioada de după 2012 în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto; subliniază, în acest context, că, pentru a efectua reducerile necesare cu 25-40% până în 2020 în comparație cu emisiile din 1990 în țările menționate în anexa I, toate țările industrializate trebuie să își ia angajamentul de a reduce în mod semnificativ nivelurile actuale de emisii și de a intensifica procesul de captare a carbonului în păduri;

10. amintește că în apropierea granițelor UE există în continuare reactoare nucleare similare celor de la Cernobîl și solicită Rusiei să le închidă imediat; îndeamnă, între timp, UE și statele sale membre să interzică importurile de energie nucleară care nu respectă cele mai înalte standarde de securitate și de siguranță nucleară; regretă faptul că testele de rezistență propuse nu sunt independente și serioase, ceea ce nu conferă Euratom credibilitatea necesară pentru a face presiuni în acest sens în cadrul summitului UE-Rusia;

11. salută disponibilitatea părții ruse de a aborda într-un mod deschis și constructiv problemele majore ridicate de reprezentanții UE în cadrul reuniunii de consultare pe tema drepturilor omului din 4 mai, în special în ceea ce privește statul de drept, participarea societății civile, cooperarea în cadrul forumurilor internaționale și lupta împotriva discriminării, precum și cazurile apărătorilor drepturilor omului și ale jurnaliștilor; subliniază însă că vorbele ar trebuie urmate de fapte concrete; regretă faptul că Rusia se opune în continuare implicării celorlalte ministere și agenții în afară de ministerul afacerilor externe, organizării de consultări o dată în Rusia, o dată în UE și discuțiilor cu ONG-uri din Rusia și internaționale;

12. invită autoritățile din Rusia să recunoască un Forum al societății civile UE-Rusia ca un proiect comun din cadrul Parteneriatului pentru modernizare; salută, în acest sens, asumarea unui rol mai important de către forumul societății civile pe marginea summiturilor UE-Rusia;

13. consideră că lipsa independenței instituțiilor judiciare este principalul factor care favorizează impunitatea în Rusia și își exprimă îngrijorarea cu privire la procesele cu motivație politică, la procedurile neregulamentare și la lipsa unor investigații privind infracțiuni grave, precum asasinate, hărțuiri și alte tipuri de violență;

14. îndeamnă funcționarii ruși să abordeze cazurile de persecutare a unor societăți precum Hermitage Capital, Royal Dutch Shell, British Petroleum, Ikea, News Corporation, Yukos, Rosneft, Euroset și altele, prin abuzuri de putere de natură judiciară și administrativă;

15. îndeamnă, în acest sens, autoritățile judiciare și de punere în aplicare a legii din Rusia să își îndeplinească sarcinile în mod eficient, imparțial și independent pentru a aduce infractorii în fața justiției; îndeamnă autoritățile din Rusia să se asigure că se respectă procedurile legale în cadrul urmăririi penale a oricărui acuzat la nivelul întregului sistem judiciar al țării; îndeamnă Rusia să realizeze o revizuire aprofundată a legislației naționale și a normelor sale de practică juridică;

16. ia act de decizia Președintelui Medvedev de a solicita unor experți juridici, în cadrul Consiliului prezidențial pentru drepturile omului, să analizeze cauza Hodorkovski/Lebedev și să demareze o anchetă cu privire la acuzațiile aduse lui Serghei Magnitski; încurajează comisia de anchetă să publice un raport independent și detaliat cât mai curând posibil;

17. salută acțiunile pozitive ale autorităților din Rusia în vederea cooperării și a investigării cazului lui Serghei Magnitski, dar insistă ca autoritățile ruse să îi aducă pe cei vinovați în fața justiției, precum și să ia în considerare posibilitatea impunerii unei interdicții de intrare în UE a funcționarilor ruși implicați în acest caz și încurajează agențiile UE de aplicare a legii să coopereze în vederea înghețării conturilor bancare și a altor active ale funcționarilor ruși în cauză în toate statelor membre ale UE; remarcă faptul că comisia de anchetă din Rusia a declarat la 30 mai că procurorii au retras acuzațiile la adresa lui Oleg F. Silchenko, anchetatorul-șef din cadrul poliției, cu privire la fapte săvârșite în legătură cu cazul dlui Magnitski; amintește că, deși dl Magnitski fusese diagnosticat cu o afecțiune gravă, dl Silchenko a ordonat ca acesta să fie transferat într-o închisoare unde nu existau servicii medicale adecvate și a refuzat în mod repetat ca dlui Magnitski să i se facă o ecografie, astfel cum îi fusese prescris de către un medic;

18. consideră că decizia tribunalului din Moscova din 24 mai 2011 de a menține verdictul de vinovăție pentru Mihail Hodorkovski și partenerul său de afaceri, Platon Lebedev, pentru delapidare este motivată politic și condamnă cu tărie intervenția de natură politică în procesul anterior; deplânge numărul mare de nereguli din cadrul procedurilor judiciare și condamnă faptul că se pare că acuzarea a exercitat presiune asupra martorilor și i-a amenințat; consideră că aceasta reprezintă o altă lovitură gravă dată respectării statului de drept, ceea ce îngreunează și mai mult îndeplinirea obiectivelor din agenda privind modernizarea;

19. îndeamnă autoritățile din Rusia să ia în considerare și să adopte măsurile necesare pentru a respecta hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 31 mai 2011 conform căreia în cazul primei cauze Hodorkovski au fost constate încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale omului și în special condiții de detenție degradante, condiții inumane și degradante în instanță, ilegalitatea arestării sale sub amenințarea unei arme, reținerea nejustificată și faptul că instanțele naționale au refuzat să îi acorde lui Hodorkovski o audiere echitabilă atunci când a fost reanalizat cazul său de detenție; îndeamnă Comisia și pe Catherine Ashton, Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta Comisiei, să includă cazul Hodorkovski pe ordinea de zi a summitului UE-Rusia ce urmează să aibă loc;

20. remarcă evoluția recentă în cazul anchetei privind uciderea Annei Politkovskaia, dar amintește că încă trebuie verificat în mod detaliat care au fost circumstanțele în care aceasta a fost ucisă și speră că pot fi înregistrate progrese semnificative cu privire la circumstanțele acestei ucideri; îndeamnă autoritățile să se asigure că toate persoanele care se fac vinovate de uciderea dnei Politkovskaia sunt aduse în fața justiției și invită procurorii să respecte normele internaționale și statul de drept;

21. condamnă atacurile violente asupra activiștilor civili și a jurnaliștilor care demonstrau în mod pașnic și care informau asupra distrugerii pădurii Khimki și hărțuirea continuă a acestora și invită autoritățile din Rusia să respecte libertatea de întrunire; îndeamnă autoritățile din Rusia să depună toate eforturile pentru a reduce daunele provocate mediului în cazul Khimki; solicită autorităților din Rusia să ia în calcul rute alternative pentru autostrada Sankt Petersburg-Moscova pentru a evita traversarea pădurii Khimki;

22. regretă profund că autoritățile locale din Moscova au interzis un marș al persoanelor gay pentru al șaselea an consecutiv, în ciuda obligației Rusiei în calitate de membru al Consiliului Europei de a respecta libertatea de întrunire și a unei hotărâri definitive din aprilie 2011 a Curții Europene a Drepturilor Omului care impunea Rusiei autorizarea unor astfel de întruniri în viitor; regretă faptul că Serviciul European de Acțiune Externă a refuzat să își manifeste public sprijinul pentru organizatorii marșului și invită Președintele Consiliului European, Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele Comisiei și Președintele Comisiei Europene să își exprime dezaprobarea în cadrul summitului UE-Rusia din 9 iunie; invită Înaltul Reprezentant să se asigure că delegațiile și diplomații UE pun în aplicare în mod activ setul de instrumente pentru promovarea și apărarea tuturor drepturilor omului pentru lesbiene, homosexuali, bisexuali și transsexuali în viitor, inclusiv prin declarații publice de susținere a demonstrațiilor pașnice de apărare a drepturilor acestor persoane;

23. îndeamnă autoritățile din Rusia să facă tot ce le stă în putere pentru a se asigura că toți candidații și toate partidele au parte de un tratament echitabil și egal în cadrul alegerilor parlamentare din decembrie 2011, în conformitate cu normele pe care Rusia, în calitate de membru al Consiliului Europei și al OSCE, s-a angajat să le respecte; solicită, ca etapă esențială, reducerea pragurilor necesare pentru înscrierea unor partide noi pentru a asigura condiții egale pentru toți candidații și toate partidele în timpul campaniei electorale și pentru a garanta tuturor partidelor și candidaților accesul la radiodifuziune; invită autoritățile din Rusia să permită participarea misiunilor internaționale de observare a alegerilor încă de la început;

24. salută declarațiile recente ale președintelui rus Medvedev cu privire la revoltele din țările arabe și în special la criza din Libia, acesta subscriind solicitării ca Gaddafi și guvernul său să se retragă; observă cu interes faptul că Rusia a trimis un reprezentant la Benghazi și îndeamnă Rusia să colaboreze strâns cu UE pentru a găsi o soluție la acest conflict;

25. salută disponibilitatea Rusiei de a continua demersurile cu privire la elaborarea unui acord‑cadru în domeniul operațiunilor de gestionare a crizelor; deplânge, în acest sens, vizita ministrului de externe al Rusiei în Abhazia și Osetia de Sud din perioada 25-26 aprilie 2011 care contrazice această disponibilitate și tensionează și mai mult relațiile cu Georgia, una dintre țările vecine comune, și invită Rusia să respecte pe deplin toate punctele din acordul de încetare a focului din 2008;

26. invită autoritățile din Rusia să își intensifice eforturile pentru a face progrese concrete în ceea ce privește conflictul din Transnistria și, în acest sens, să reia negocierile oficiale în format 5+2 pentru a găsi o soluție în viitorul cel mai apropiat (inițiativa Meseberg);

27. salută inițiativele Rusiei de a facilita dialogul dintre liderii din Armenia și cei din Azerbaidjan cu privire la conflictul din Nagorno-Karabah, dar îndeamnă guvernul rus să nu mai furnizeze deloc arme părților aflate în conflict pentru a diminua tensiunea și a crea premisele pentru o soluționare de durată și exhaustivă;

28. salută ratificarea Tratatului de reducere a armelor strategice (START) de către Federația Rusă și Statele Unite la 22 decembrie 2010; solicită continuarea dialogului cuprinzător dintre Federația Rusă și Statele Unite cu privire la probleme de securitate, inclusiv instalarea scutului de apărare antirachetă;

29. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, OSCE, Consiliului Europei, precum și președintelui, guvernului și parlamentului Federației Ruse.