Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt, în special Rezoluția din 15 februarie referitoare la situația din Egipt și Rezoluția din 21 ianuarie 2010 referitoare la atacurile asupra comunităților creștine,

–   având în vedere rapoartele sale anuale referitoare la situația drepturilor omului în lume și, în special, Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință,

–   având în vedere articolul 18 din Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și articolul 18 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966, la care Egiptul este parte,

–   având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință,

–   având în vedere rapoartele Raportorului special al ONU privind libertatea religiei sau libertatea de convingere, în special rapoartele din 15 decembrie 2010 și din 18 iulie 2011,

–   având în vedere declarațiile privind Egiptul ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei, Catherine Ashton, și în special declarația sa din 10 octombrie referitoare la violențele din Egipt,

–   având în vedere decizia Comisiei Europene din 17 august 2010 de a aproba trimiterea sumei de 100 de milioane de euro în Egipt pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale persoanelor sărace din Cairo, pentru a crea mai multe locuri de muncă și pentru a lărgi accesul la energia durabilă,

–   având în vedere Acordul de asociere încheiat în 2004 între UE și Egipt și planul de acțiune convenit în 2007,

–   având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant din 25 mai 2011 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria și, în special, cele din 7 iulie 2011 și din 15 septembrie 2011,

–   având în vedere concluziile Consiliului pentru Afaceri Externe din 10 octombrie 2011,

–   având în vedere declarația Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 13 octombrie 2011 privind sancțiunile impuse de UE Siriei,

–   având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Siria este parte,

–   având în vedere Convenția ONU din 1975 împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane și degradante, la care Siria este parte,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

Despre Egipt

A. întrucât, în urma unor atacuri îndreptate asupra unor biserici copte în martie, mai și septembrie 2011 și din cauza lipsei unui răspuns satisfăcător din partea autorităților locale și naționale în sensul pedepsirii corespunzătoare a autorilor acestor atacuri, în special din provincia Assuan din sudul Egiptului, la Cairo a început la 9 octombrie un marș pașnic, la care a participat în principal comunitatea coptă și unde s-a cerut autorităților egiptene să ia toate măsurile necesare pentru a-i aresta și judeca pe cei care au comis și au instigat la atacurile împotriva bisericii, să adopte o lege unică privind construirea de lăcașuri de cult, să scoată în mod efectiv în afara legii discriminarea religioasă și să reconstruiască biserica atacată; întrucât acest protest la care s-au scandat lozinci împotriva regimului s-a transformat într-o baie de sânge care a cauzat moartea a 27 de civili și, se pare, a până la trei soldați, precum și rănirea a peste 300 de persoane, acestea fiind cele mai grave violențe din Egipt de la eliminarea lui Mubarak în februarie;

B.  întrucât autoritățile egiptene au răspuns la acest eveniment tragic prin începerea unei inspecții în zona Maspero realizată de către biroul procurorului general și a unei anchete sub autoritate judiciară militară și prin înființarea unei comisii de informare compusă din membri ai puterii judecătorești;

C. întrucât, în zilele următoare, protestatarilor copți li s-au alăturat musulmani pentru a condamna discriminarea religioasă, cerând o anchetă imparțială asupra folosirii violenței mortale de către autorități și manifestanții turbulenți, precum și asupra incitării la violență pe criterii religioase de către mass-media de stat; întrucât creștinii copți reprezintă aproximativ 10% din populația Egiptului și deplâng discriminarea la care sunt supuși, manifestată, printre altele, prin întârzierile constante ale autorităților de a le acorda autorizații pentru construirea de lăcașe de cult; întrucât liderul bisericii copte, Papa Shenuda al III-lea al Bisericii Ortodoxe Copte din Alexandria, a condamnat violența, iar lideri religioși, printre care Marele Imam din Al-Azhar, Ahmed El-Tayeb, fac apel în prezent la unitate națională și la dialog interconfesional;

D. întrucât televiziunea de stat egipteană Channel One a cerut egiptenilor să iasă pe stradă pentru a apăra armata egipteană, despre care s-a spus că a fost atacată de protestatarii creștini violenți, exacerbând astfel situația și discriminând cetățenii pe durata relatării evenimentelor;

E.  întrucât liderii politici și religioși au datoria de a lupta la toate nivelurile împotriva extremismului și de a promova respectul reciproc; întrucât toate țările au datoria morală și legală de a proteja libertatea de religie prin abolirea legilor discriminatorii care pot da naștere unui conflict total;

F.  întrucât Ministrul de Finanțe ale Egiptului, Hazem el-Beblawi, și-a înaintat demisia pentru a protesta împotriva modului în care guvernul a gestionat situația confruntărilor, demisie care a fost respinsă de consiliul militar de la putere; întrucât Ministrul egiptean al Turismului, Abdel Nor, a criticat televiziunea de stat a Egiptului pentru că a incitat la violențe împotriva copților și a catalogat evenimentele drept o catastrofă din toate punctele de vedere, declarând că autoritățile nu au gestionat criza într-un mod curajos;

G. întrucât legii privind starea de urgență, care a fost prelungită de Consiliul Suprem al Forțelor Armate după înfruntările dintre demonstranți și forțele de securitate la Ambasada Israelului în luna septembrie a anului trecut, i s-a restabilit domeniul de aplicare inițial, care se referă la acte care vizează tulburarea traficului, blocarea drumurilor, răspândirea de zvonuri, posesia și comercializarea de arme, precum și „îngrădirea libertății de muncă”, conform declarațiilor oficiale;

H. întrucât civilii arestați conform legii privind starea de urgență sunt judecați în fața unor tribunale militare, ceea ce încalcă dreptul la un proces corect și refuză acuzaților dreptul la apel; întrucât organizațiile pentru drepturile omului au raportat că, de la începutul confruntărilor, peste 12 000 de civili au fost judecați în fața acestor tribunale speciale, deși marea majoritate a ONG-urilor din Egipt care luptă pentru drepturile omului, a asociațiilor de avocați și a figurilor politice din toate grupurile politice insistă asupra faptului că civilii trebuie judecați de instanțe civile pentru a asigura un proces corect;

I.   întrucât tânărul de 25 de ani, Maikel Nabil Sanad, blogger și „prizonier de conștiință”, arestat la 28 martie, judecat în fața unui tribunal militar la 10 aprilie și condamnat la trei ani de închisoare pentru că ar fi răspândit pe blogul său neadevăruri și zvonuri despre forțele armate, se află în greva foamei din 23 august; întrucât sănătatea sa s-a deteriorat semnificativ de când autoritățile din penitenciar l-au privat de medicamentele pentru inimă care îi sunt vitale;

J.   întrucât recent a fost anunțată instituirea unei comisii însărcinate cu verificarea instituțiilor civile și a ONG-urilor în scopul înăspririi controlului legal asupra finanțărilor străine acordate organizațiilor societăților civile și, ca urmare, a fost adresată o cerere Băncii Centrale de a monitoriza toate tranzacțiile bancare ale ONG-urilor; întrucât, în același timp, procurorul însărcinat cu siguranța statului a acuzat organizațiile care au primit ilegal finanțări din surse străine de „înaltă trădare” și de „conspirație împotriva statului Egipt” prin intermediul unor instanțe străine, care au drept scop să pericliteze securitatea națională a Egiptului; întrucât, în plus, amenințările proferate la adresa ONG-urilor, în special a acelora implicate în apărarea drepturilor omului, în cadrul unei campanii intense de defăimare lansate de presa de stat, au vizat să submineze credibilitatea acestor organizații și să le stigmatizeze în ochii publicului, fiind acuzate că acționează împotriva intereselor Egiptului;

K. întrucât Consiliul Suprem al Forțelor Armate și-a reafirmat, într-o declarație oficială făcută la 12 octombrie 2011, angajamentul de a sprijini dreptul tuturor cetățenilor la proteste pașnice și libertatea de întrunire, de credință și de expresie, ca drepturi ocrotite prin constituție, precum și de a respecta statul de drept indiferent de cine sunt acuzații;

L.  întrucât Uniunea Europeană și-a exprimat în repetate rânduri angajamentul în favoarea libertății religioase, a libertății de conștiință și a libertății de gândire și a subliniat că guvernelor le revine datoria de a garanta aceste libertăți peste tot în lume; întrucât dezvoltarea drepturilor omului, a democrației și a libertăților civile este baza comună pe care Uniunea Europeană își clădește relațiile cu țările terțe, iar această bază a fost prevăzută în acordurile semnate între UE și țările terțe;

M. întrucât perioada de tranziție din Egipt de după revoluția din 25 ianuarie a fost caracterizată de o tendință spre marginalizarea femeilor, manifestată prin excluderea acestora din Comitetul Constituțional, prin abolirea cotei de reprezentare a femeilor în cadrul revizuirii legii privind drepturile politice, precum și prin creșterea numărului de apeluri de a reveni la drepturile legale ale femeilor câștigate în ultimii zece ani;

Despre Siria

N. întrucât, din martie 2011, conform unor estimări ale ONU emise recent, peste 3000 de persoane, printre care cel puțin 187 de copii, și-au pierdut viața și mii de alte persoane au fost rănite, arestate, torturate sau au dispărut ca urmare a represiunii brutale aplicate de regimul sirian împotriva populației propriei țări; întrucât, în pofida condamnării internaționale generalizate, reprimarea violentă și încălcarea drepturilor omului, dar și abuzurile exercitate de forțele de securitate împotriva civililor și a familiilor acestora continuă și chiar se intensifică în Siria;

O. întrucât revolta și rezistența populară împotriva regimului Assad par să nu fie slăbite sau intimidate de represiunea violentă ci, dimpotrivă, se pare că aceste acțiuni câștigă teren în unele dintre principalele orașe ale țării, care se îndreaptă spre un război civil care ar putea destabiliza întreaga regiune;

P.  întrucât, până acum, eforturile Turciei și ale Ligii Arabe de a asigura o încheiere pașnică a conflictelor au eșuat;

Q. întrucât Înaltul Comisar ONU pentru drepturile omului a solicitat comunității internaționale să acționeze pentru a proteja civilii de opresiunile comise de regim; întrucât, la 17 octombrie, Secretarul General al ONU a solicitat regimului sirian să înceteze asasinarea civililor și să accepte o anchetă internațională cu privire la abuzurile comise în materie de drepturile omului;

R.  întrucât, în ciuda acestor apeluri și eforturi internaționale, regimul sirian continuă să urmărească o soluție militară la revoltă, contribuind astfel la militarizarea conflictului pe care regimul pretinde că încearcă să îl prevină; întrucât reformele și amnistiile anunțate și promise de președintele Bashar al-Assad nu au fost niciodată puse în practică;

S.  întrucât, în concluziile sale din 10 octombrie 2011, Consiliul a salutat eforturile opoziției politice din Siria în direcția înființării unei platforme unite, a solicitat și comunității internaționale să salute aceste eforturi, a luat act de înființarea Consiliului Național Sirian considerându-l un pas înainte și a salutat angajamentul acestui consiliu față de nonviolență și de valorile democratice; întrucât deputații din Parlamentul European au avut schimburi de opinii cu reprezentanți ai opoziției siriene din exil în mai multe rânduri în ultimele luni,

Despre Egipt

1.  își exprimă din nou solidaritatea cu poporul egiptean în această perioadă critică și dificilă de tranziție spre democrație în țară și își reafirmă sprijinul față de aspirațiile sale democratice legitime; solicită autorităților egiptene să asigure respectarea deplină a tuturor drepturilor fundamentale, inclusiv a libertății de asociere, a libertății de întrunire pașnică și a libertății de expresie;

2.  condamnă ferm toate actele de violență și deplânge așa-numitele evenimente de la Maspero, care au avut ca urmare decesul a peste 20 de persoane și rănirea a 300 de persoane și își exprimă solidaritatea și compasiunea față de familiile tuturor victimelor; este șocat de scenele de atac brutal, inclusiv cu tancuri militare, și de utilizarea disproporționată a forței de către armata egipteană asupra demonstranților;

3.  subliniază faptul că evenimentele de la Maspero sunt în contradicție flagrantă cu spiritul din Piața Tahrir și subliniază importanța realizării unor anchete independente, detaliate și transparente asupra evenimentelor de la Maspero de către un organism judiciar civil, pentru a trage la răspundere pe toți cei vinovați; subliniază că sunt foarte îngrijorătoare informațiile privind discursurile de dezinformare și de incitare la ură prezentate în mass-media, iar împotriva acestor fapte trebuie luate măsuri;

4.  solicită autorităților egiptene să adopte o politică adecvată și un cadrul legal pentru a lupta împotriva tuturor formelor de discriminare și pentru a asigura egalitatea dintre toți cetățenii egipteni; în acest sens, salută modificarea la codul penal prin care sunt scoase în afara legii actele de discriminare pe motive de sex, rasă, limbă, religie sau credință; subliniază, totuși, nevoia de a adopta un cadru juridic și o politică cuprinzătoare pentru a lupta împotriva tuturor formelor de discriminare, în conformitate cu standardele internaționale în materie de drepturile omului;

5.  ia act de anunțurile privind intențiile autorităților de a revizui cadrul juridic privind construirea de lăcașe de cult și de a analiza legalizarea celor deja existente; subliniază, în acest sens, importanța unui cod unificat care să fie aplicat tuturor lăcașelor de cult, indiferent de religia pe care o reprezintă, pentru a evita alte cazuri de discriminare;

6.  regretă faptul că guvernul nici nu a adoptat, nici nu a modificat încă proiectele de legi unice privind lăcașele de cult și combaterea discriminării, pe care a promis să le modifice în urma atacului de la biserica din Imbada;

7.  își exprimă preocuparea legată de faptul că legea privind starea de urgență conferă forțelor de securitate puteri nelimitate de percheziție, arest și reținere; solicită ridicarea stării de urgență în conformitate cu primele cereri din revoluția de la 25 ianuarie și conform anunțului făcut de Consiliul Suprem al Forțelor Armate și de guvern privind suspendarea stării de urgență înainte de alegeri; îndeamnă autoritățile egiptene să înceteze deferirea civililor instanțelor militare și să le garanteze un proces just și corect; relevă faptul că reînnoirea și aplicarea efectivă a legii privind starea de urgență, precum și extinderea competențelor acordate astfel tribunalelor militare în întreaga țară pentru a justifica recursul pe scară largă la aceste tribunale contribuie la creșterea preocupărilor privind angajamentul sincer al Consiliului Suprem al Forțelor Armate și al guvernului față de cererile revoluției din 25 ianuarie și reprezintă un obstacol în calea tranziției democratice a Egiptului înainte de alegerile legislative programate să aibă loc la 28 noiembrie și 23 ianuarie;

8.  regretă că tratamentul la care sunt supuși în Egipt apărătorii drepturilor omului și activiștii politici pare să nu se fi schimbat prea mult de la demisia fostului președinte; își exprimă preocuparea față de atacurile repetate ale autorităților egiptene față de organizațiile societății civile care beneficiază de finanțare din străinătate; solicită autorităților să facă public raportul comisiei de anchetă înființat sub autoritatea Ministerului de Justiție pentru a investiga finanțarea primită din străinătate de ONG-urile egiptene; își exprimă preocuparea față de informațiile conform cărora unele ONG-uri, inclusiv dintre cele care militează pentru drepturile omului, sunt în prezent investigate în acest sens și sunt supuse de către autorități unei campanii de defăimare în presă;

9.  subliniază importanța societății civile în orice societate democratică și solicită, în această privință, autorităților egiptene să se asocieze și să se consulte cu organizațiile societății civile în procesul de tranziție democratică, inclusiv privind procesul electoral, și să înceteze toate formele de hărțuire sau intimidare la care sunt supuse în prezent organizațiile societății civile, direct sau indirect, în special să renunțe la toate acuzațiile penale și să pună capăt campaniei mediatice împotriva ONG-urilor; solicită autorităților egiptene să adopte o nouă lege privind asocierea, în conformitate cu standardele internaționale în materie de drepturile omului și în strânsă consultare cu ONG-urile și cu grupurile care activează pentru drepturile omului;

10. condamnă toate tipurile de discriminare și intoleranță bazate pe criterii religioase sau confesionale îndreptate împotriva credincioșilor, a apostaților și a ateilor, dar și a celor bazate pe sex, origine etnică sau limbă sau pe motive de handicap, orientare sexuală și identitate sexuală; subliniază încă o dată că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie este un drept fundamental al omului;

11. își reafirmă sprijinul pentru orice inițiativă de promovare a dialogului și a respectului reciproc dintre comunitățile religioase și alte comunități; îndeamnă toate autoritățile religioase să promoveze toleranța și să ia inițiative împotriva urii, a radicalizării violente și extremiste;

12. regretă reînființarea unui minister al mass-mediei, după ce acesta fusese desființat, care amenință libertatea de expresie și libertatea presei; este profund preocupat de presiunile constante exercitate asupra celebrului om de televiziune Yosri Fouda care din 21 octombrie a decis să își suspende talk-show-ul politic pentru a protesta împotriva eforturilor autorităților de a înăbuși libera exprimare; este extrem de preocupat de faptul că acordarea de licențe pentru canalele politice progresiste a fost sistată de guvern din 7 septembrie;

13. solicită reforma forțelor de securitate din Egipt și solicită să se acorde o atenție sporită subiectului libertății religioase și situației minorităților religioase în cadrul acordurilor de cooperare încheiate cu țările terțe, precum și în rapoartele de drepturile omului și solicită să se identifice măsuri concrete și imediate de a sprijini activitatea ONG-urilor și a apărătorilor drepturilor omului în conformitate cu orientările UE privind apărătorii drepturilor omului și să adopte o strategie a UE privind drepturile omului în Egipt, pe baza consultării cu ONG-uri independente din Egipt;

14. subliniază importanța libertății de expresie și a pluralității mijloacelor de comunicare în masă; în această privință, este preocupat de informațiile din ce în ce mai numeroase privind cenzura și presiunea împotriva jurnaliștilor și a bloggerilor; îndeamnă autoritățile egiptene să înceteze persecutarea injustă și îngrozitoare a lui Maikel Nabil Sanad și solicită eliberarea imediată și necondiționată a acestuia, dar și a tuturor celorlalte persoane închise pe nedrept pentru că și-au exprimat în mod pașnic opiniile în Egipt;

15. subliniază faptul că respectarea drepturilor femeilor, a egalității de gen și a participării politice a femeilor este crucială pentru o dezvoltare democratică reală a Egiptului; îndeamnă autoritățile să promoveze egalitatea de gen, să contribuie la eliminarea discriminărilor împotriva femeilor, să combată violența bazată pe gen și să promoveze participarea egală a femeilor la viața economică și politică;

Despre Siria

16. condamnă ferm folosirea disproporționată și brutală a forței împotriva protestatarilor pașnici și persecutarea sistematică a activiștilor pentru democrație, a apărătorilor drepturilor omului și a jurnaliștilor;

17. solicită demisia lui Bashar al Assad, al cărui regim și-a pierdut orice urmă de legitimitate din cauza oprimării continue, constante și nemiloase a poporului sirian; consideră că demisia acestui om politic ar deschide calea spre un proces de tranziție și ar facilita un astfel de proces, care ar trebui să se bazeze pe un dialog credibil și amplu, care să implice toate forțele democratice și toate componentele societății siriene, în vederea lansării unui proces de reforme democratice profunde;

18. își exprimă încă o dată solidaritatea și sprijinul ferm față de lupta poporului sirian pentru libertate, schimbări democratice și încetarea regimului autoritar; solicită ÎR/VP al UE să pună la dispoziția forțelor de opoziție democratice siriene din interiorul și din afara Siriei sprijinul politic și tehnic necesar pentru ca lupta acestora lipsită de violență să fie un succes;

19. își exprimă din nou îngrijorarea profundă față de gravitatea încălcărilor drepturilor omului comise de autoritățile siriene, inclusiv față de arestările în masă, execuțiile extrajudiciare, detențiile arbitrare, disparițiile și actele de tortură; consideră că aceste încălcări la scară largă și sistematice ale obligațiilor Siriei conform legislației internaționale în domeniul drepturilor omului ar putea deveni crime împotriva umanității; consideră că, pentru a face dreptate poporului sirian și a evita apariția de noi victime, Consiliul de Securitate al ONU ar trebui să denunțe Siria în fața Curții Penale Internaționale;

20. subliniază apelul făcut de opozanții regimului sirian și de demonstranți de a se trimite observatori internaționali care să împiedice atacurile împotriva civililor și de a se permite accesul liber în țară al organizațiilor internaționale umanitare, precum și al presei internaționale;

21. deplânge numărul din ce în ce mai mare al incursiunilor transfrontaliere ale trupelor siriene în teritoriul libanez, în cursul cărora au loc nenumărate crime și răpiri; solicită, în acest sens, ÎR/VP al UE să îndemne autoritățile libaneze să garanteze protecția și securitatea tuturor cetățenilor libanezi care părăsesc țara, inclusiv aplicarea dreptului umanitar;

22. încurajează ÎR/VP al UE, Consiliul și statele membre să continue cooperarea strânsă cu Turcia și cu țările învecinate cu Siria, cu Liga Arabă și cu alți actori internaționali pentru a găsi o poziție comună pentru soluționarea crizei în cadrul Consiliului de Securitate al ONU și să intensifice presiunea asupra regimului sirian pentru a opri violențele militare împotriva propriului popor;

23. salută noul grup de sancțiuni adoptat de UE împotriva Siriei; cu toate acestea, solicită Consiliului să găsească modalități ca aceste sancțiuni să fie mai bine orientate și să nu lovească sau să afecteze, direct sau indirect, populația civilă a cărei viață cotidiană s-a deteriorat semnificativ în ultimele luni; consideră că persoanele care au comis crime trebuie să fie trase la răspundere;

24. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Egiptului, guvernului și parlamentului Siriei, Secretarului General al Ligii Arabe și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.