Parlamentul European,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0258/2011),

–   având în vedere articolele 21, 45 și 47 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolele 15, 21, 29, 34 și 45 din Carta drepturilor fundamentale,

–   având în vedere articolul 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2007 intitulată „Mobilitatea, un instrument pentru locuri de muncă mai multe și mai bune: Planul de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010)” (COM(2007)0773),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 noiembrie 2008 intitulată „Impactul liberei circulații a lucrătorilor în contextul extinderii UE” (COM(2008)0765),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 iulie 2010 intitulată „Reafirmarea liberei circulații a lucrătorilor: drepturi și evoluții majore” (COM(2010)0373),

–   având în vedere propunerea de rezoluție a Parlamentului European referitoare la măsurile tranzitorii care limitează libera circulație a lucrătorilor pe piețele muncii din UE,

–   având în vedere Raportul Comisiei către Consiliu privind funcționarea măsurilor tranzitorii referitoare la libera circulație a lucrătorilor din Bulgaria și România (COM(2011)0729),

–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind identificarea obstacolelor rămase în calea mobilității pe piața internă a forței de muncă,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât, deși dreptul de a locui și a lucra într-o altă țară a Uniunii este una dintre libertățile fundamentale ale UE, garantând un tratament egal și protecție împotriva discriminării pe bază de naționalitate și reprezintă o componentă fundamentală a cetățeniei Uniunii recunoscută de tratate, resortisanții din două state membre se confruntă în continuare cu obstacole în calea dreptului de a căuta un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru;

B.  întrucât, conform Comunicării Comisiei din 11 noiembrie 2011, lucrătorii mobili din România și Bulgaria au avut un impact pozitiv asupra economiilor statelor membre care acceptă lucrători mobili;

C. întrucât nu s-au raportat efecte negative în acele state membre care nu au aplicat măsurile tranzitorii cu privire la libera circulație a lucrătorilor originari din statele membre care au aderat la UE în perioada 2004-2007, însă un număr de state membre au decis să mențină restricțiile de pe piața muncii față de cetățenii români și bulgari, mai mult din cauza presiunilor politice decât a unor eventuale efecte negative justificate asupra pieței economice și a forței de muncă;

D. întrucât, potrivit unor statistici recente, la sfârșitul anului 2010, lucrătorii mobili din România și Bulgaria cu reședința pe teritoriul altui stat membru reprezentau 0,6% din populația totală a UE;

E.  întrucât afluxul de lucrători români și bulgari a avut efecte pozitive pe piețele țărilor gazdă, deoarece aceștia au fost angajați pe posturi sau în sectoare în care se înregistra un deficit de forță de muncă;

F.  întrucât Comisia a afirmat în ultima sa comunicare că este mai probabil ca lucrătorii mobili români și bulgari să se afle în perioada productivă din punct de vedere economic a vieții lor, comparativ cu resortisanții țărilor gazdă, deoarece lucrătorii mobili din cele două state membre sub 35 de ani reprezintă 65% din totalul lucrătorilor mobili activi, față de 34% în cazul UE-15;

G. întrucât date recente publicate de Eurostat arată că lucrătorii mobili din România și Bulgaria nu au efecte semnificative asupra salariilor și a ratei șomajului din țările gazdă;

H. întrucât fluxurile de mobilitate sunt influențate în principal de cererea de forță de muncă și întrucât, în această perioadă de dezechilibre pe piața muncii la nivel european, barierele tranzitorii pot împiedica dezvoltarea economică a întreprinderilor europene și pot submina dreptul de a lucra și de a locui pe teritoriul altui stat membru;

I.   întrucât lucrătorii români și bulgari se confruntă cu restricții parțiale sau totale ale libertății lor fundamentale de circulație bazate pe tratamentul egal așa cum prevăd tratatele, în timp ce, în același timp, mobilitatea transfrontalieră a lucrătorilor în sectorul serviciilor (prin subcontractanți și intermediari) înlocuiește din ce în ce mai mult libera circulație a lucrătorilor, ducând la concurență neloială privind salariile și condițiile de lucru;

J.   întrucât libera circulație a lucrătorilor constituie un exemplu socioeconomic pozitiv atât pentru UE, cât și pentru statele membre, fiind un element determinant pentru integrarea UE, dezvoltarea economică, coeziunea socială, perfecționarea profesională individuală, combaterea efectelor negative ale crizei economice și crearea unei puteri economice sporite care să fie pregătită să facă față provocărilor ridicate de schimbările de la nivel mondial;

K. întrucât recenta evoluție a societăților noastre, datorată mai ales schimbărilor industriale, globalizării, noilor modele de organizare a muncii, schimbărilor demografice și dezvoltării mijloacelor de transport, impune un grad mai ridicat de mobilitate în rândul lucrătorilor;

L.  întrucât mobilitatea în interiorul UE este vitală pentru a se garanta faptul că tuturor cetățenilor europeni li se conferă aceleași drepturi și responsabilități;

M. întrucât în ultima comunicare a Comisiei Europene se afirmă că perturbările de pe piețele naționale ale muncii sunt cauzate de diverși factori, cum ar fi criza economică și financiară și problemele structurale ale piețelor muncii, și nu de afluxul de lucrători români și bulgari;

N. întrucât lucrătorii români și bulgari reprezentau în 2010 doar 1% din șomerii (cu vârsta între 15 și 64 de ani) din UE, în timp ce resortisanții țărilor terțe reprezentau 4,1%, lucru care demonstrează că lucrătorii români și bulgari nu au avut nici un impact asupra crizei piețelor muncii din diversele țări;

O. întrucât, în contextul recesiunii economice actuale de la nivel european, sumele de bani trimise de lucrătorii mobili în țările de origine pot avea un efect pozitiv clar asupra balanței de plăți a țărilor expeditoare,

P.  întrucât anumite state membre au anunțat că intenționează să mențină restricțiile pentru lucrătorii români și bulgari până în 2014; întrucât alte state au anunțat că își vor deschide piața muncii pentru toți lucrătorii UE,

1.  solicită statelor membre să abroge toate măsurile tranzitorii în vigoare, dat fiind că nu există justificări economice reale pentru a restricționa dreptul cetățenilor români și bulgari de a lucra și a locui pe teritoriul altui stat membru; este de părere că aceste bariere sunt contraproductive și reprezintă măsuri discriminatorii împotriva cetățenilor europeni, solicitând aplicarea efectivă a clauzei preferențiale pentru întreaga Uniune;

2.  solicită Consiliului să accepte fiecare element al ultimei comunicări a Comisiei Europene și să urmeze orientarea propusă atunci când evaluează dacă barierele tranzitorii sunt o măsură favorabilă și necesară;

3.  invită Comisia să propună o definiție clară a termenului „perturbări grave ale piețelor muncii” și „amenințarea unor asemenea perturbări”;

4.  invită Comisia să pregătească o serie de indicatorii clari și o metodologie mai bună bazată pe indicatori economici și sociali în funcție de care să se poată evalua dacă este în mod clar necesar să se prelungească restricțiile parțiale impuse de state membre cu privire la perturbările negative de pe piețele lor naționale ale forței de muncă care ar putea fi provocate de lucrătorii români și bulgari și să aplice acest proces și atunci când un stat membru solicită aplicarea clauzei de salvgardare;

5.  solicită Comisiei să publice în condiții de transparență maximă criteriile în temeiul cărora unui stat membru i se permite să mențină barierele tranzitorii, ținând cont de efectele unei asemenea decizii asupra economiei Uniunii Europene și de interpretările acceptate de Curtea Europeană de Justiție cu privire la interpretarea strictă a derogărilor de la libertățile fundamentale;

6.  atrage atenția asupra faptului că statele membre care mențin restricțiile fără a avea justificări clare și transparente, în conformitate cu deciziile Curții de Justiție, cu privire la perturbările grave ale pieței muncii încalcă tratatele de aderare; invită Comisia să asigure, în calitatea sa de gardian al tratatelor, respectarea tratatelor de aderare;

7.  solicită statelor membre să aplice definiția, metodologia, indicatorii și criteriile respective atunci când pregătesc notificările adresate Comisiei prin care solicită introducerea sau prelungirea valabilității barierelor tranzitorii;

8.  subliniază faptul că restricțiile privind pătrunderea legală a cetățenilor români și bulgari pe piețele forței de muncă ale statelor UE-25 pot duce la creșterea numărului de lucrători nedeclarați, ceea ce provoacă, în cele din urmă, abuzuri împotriva drepturilor lucrătorilor și creșterea economiei subterane;

9.  solicită Comisiei și statelor membre să elimine perioadele tranzitorii de restricție, astfel încât cetățenii bulgari și români să se poată bucura de un tratament egal așa cum prevăd tratatele, garantând astfel concurența loială între întreprinderi și evitând dumpingul social și economic;

10. observă că măsurile tranzitorii sunt contraproductive pentru combaterea activităților independente false și a muncii fără forme legale, întrucât lucrătorii care nu au dreptul să intre în mod liber pe piața muncii legale uneori optează să lucreze ca falși lucrători independenți sau lucrători fără forme legale, care nu beneficiază de salarii și condiții de lucru decente;

11. solicită UE-25 să consulte partenerii sociali înainte de a decide încetarea sau extinderea restricțiilor totale sau parțiale privind libertatea de circulație a lucrătorilor români și bulgari;

12. solicită statelor membre care intenționează să mențină restricțiile de pe piața muncii pentru lucrătorii români și bulgari să prezinte în mod clar și transparent o justificare completă, care să cuprindă argumente și date convingătoare, inclusiv toți indicatorii socioeconomici pe care se bazează concluzia că mobilitatea geografică generează o perturbare gravă a piețelor naționale ale muncii;

13. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.