Parlamentul European,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului(1),

–   având în vedere comunicarea Comisiei întitulate „Rio+20: către economia ecologică și o mai bună guvernanță” (COM(2011)363),

–   având în vedere Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin (2008/56/CE ),

–   având în vedere diversele propuneri legislative și comunicări din Pachetul de reformă a PCP, transmis de Comisie la 13 iulie 2011,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât se știe prea bine că pescuitul european este o parte integrantă a vieții economice și sociale a comunităților de coastă;

B.  întrucât, conform Comisiei, mai puțin de 0,2% din forța de muncă a UE este angajată în sectorul pescuitului (activitățile de capturare, procesare, acvacultură și cele auxiliare) și există diferențe semnificative între statele membre, de la 0,04% în Belgia la 1,53% în Grecia, Regatul Unit numărând 0,8%, Galicia 3%, iar în anumite comunități de coastă procentajul este chiar mai mare;

C. întrucât un sector al pescuitului dinamic, independent din punct de vedere economic și bine gestionat ar putea aduce contribuții din ce în ce mai mari în beneficiul societății și al economiei europene și ar putea juca, astfel, un rol important în Strategia Europa 2020;

D. întrucât refacerea stocurilor europene de pește nu numai că ar crea locuri de muncă, ci ar și scădea dependența Europei de importurile de pește, lucru care ar contribui la securitatea alimentară în regiunile în curs de dezvoltare ale lumii;

E.  întrucât sectorul piscicol reprezintă o activitate care depinde în întregime de existența unor ecosisteme funcționale, necesitând, astfel, rezerve halieutice abundente și ecosisteme marine caracterizate printr-o stare ambientală bună pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung și existența activităților de capturare, procesare și comercializare a produselor piscicole;

F.  întrucât industria piscicolă se confruntă în momentul de față cu provocări grave, inclusiv, în funcție de sectorul piscicol specific, cu caracterul neprofitabil al activității, cu scăderea oportunităților, cu scăderea vertiginoasă a numărului de locuri de muncă și cu o situație alarmantă în ceea ce privește cantitatea resurselor halieutice;

G. întrucât doar unele dintre aceste provocări se datorează unor factori care nu pot fi controlați de industria piscicolă sau care nu sunt sub responsabilitatea factorilor de gestionare a resurselor piscicole, cum ar fi schimbările climatice, poluarea, forțele de pe piață etc., iar alte probleme rezultă în urma faptului că factorii de gestionare a resurselor piscicole au eșuat de manieră generală să restrângă elemente cum ar fi dimensiunea flotei, oportunitățile de pescuit etc., alte probleme apărând în urma comportamentului sectorului însuși;

H. întrucât reacția tradițională a UE la aceste dificultăți este de a recurge la ajutoarele publice, lucru care a eșuat în mod vizibil să le soluționeze, în mod frecvent exacerbând situația,

1.  consideră în mod ferm că sectorul piscicol, dacă ar fi gestionat cum se cuvine, ar putea aduce o contribuție crescută la societatea europeană în ceea ce privește siguranța alimentară, ocuparea forței de muncă, menținerea unor comunități piscicole dinamice și în multe alte feluri;

2.  subliniază că reforma curentă a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) trebuie să aibă ca obiectiv principal refacerea sustenabilității industriei europene de pescuit, precum și a activităților sale conexe cum ar fi procesarea, comercializarea și acvacultura;

3.  subliniază că evaluarea de impact a Comisiei referitoare la noul regulament de bază propus conchide că sustenabilitatea economică, socială și cea ambientală se vor îmbunătăți în mod semnificativ în toate scenariile descrise, cu excepția scenariului de status-quo, evidențiind nevoia de reformă;

4.  consideră că durabilitatea socială, economică și de mediu sunt obiective importante ale PCP, dar că revenirea la viabilitatea economică și socială depinde de îmbunătățirea stării în care se află stocurile de pește; astfel, sustenabilitatea ambientală este în mod clar o condiție preliminară a sustenabilității economice și sociale;

5.  consideră că reforma trebuie să aibă ca rezultat o agendă ambițioasă, inclusiv:

· adoptarea unor obiective clare, măsurabile și realizabile, ordonate în funcție de priorități, care să urmeze să fie realizate urmând un calendar precis;

·  refacerea rezervelor halieutice la niveluri aflate peste nivelul care să permită realizarea unor producții maxime durabile;

· o îmbunătățire semnificativă a modului de selectare a echipamentului de pescuit și a practicilor de pescuit pentru a pune capăt practicilor care duc la aruncarea înapoi în mare a unor cantități semnificative de pește și de alte specii;

· alocarea preferențială a drepturilor de pescuit celor care pescuiesc în maniera cea mai favorabilă pentru mediu și sustenabilă din punct de vedere social, pentru a reduce impactul distructiv asupra anumitor segmente și operatori;

· realizarea unui echilibru corect între dimensiunea și compoziția flotelor de pescuit ale UE și resursele care sunt disponibile pentru pescuitul sustenabil;

· descentralizarea factorilor de decizie la nivelul cel mai potrivit, care ar putea fi cel regional, național sau local, în funcție de sectorul de pescuit;

· instituirea celor de mai sus pentru pescuitul în interiorul UE și pentru pescuitul efectuat de nave ale UE în alte ape;

· adoptarea unei politici pentru acvacultură care să garanteze că sectorul este sustenabil din punctul de vedere al mediului și nu conduce la poluare sau la dispariția altor specii capturate ca furaje;

· incorporarea pescuitului de agrement în PCP;

6.  consideră că, dacă se implementează acest program, pescuitul UE ar avea, în sfârșit, baze sustenabile;

7.  consideră că doar atunci industria pescuitului ar fi capabilă să-și realizeze potențialul în ceea ce privește contribuțiile la siguranța alimentară, crearea unor locuri de muncă durabile, asigurarea menținerii și creșterii comunităților de coastă și a locuitorilor acestora, încurajarea inovației în flotele de pescuit și industriile din aval, îmbunătățirea modalității de gestionare a pescuitului în țările în curs de dezvoltare, contribuirea la cunoștințele științifice și la înțelegerea mediului marin, reducerea consumului său de energie și a producției de gaze cu efect de seră și conservarea mediului marin;

8.  consideră că aceasta este cea mai bună modalitate în care sectorul pescuitului ar putea contribui la realizarea obiectivelor Europa 2020;

9.  așteaptă cu interes publicația iminentă a propunerii Comisiei referitoare la Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și consideră că obiectivele sale și măsurile eligibile pentru finanțare ar trebui să contribuie la aceste puncte;

10. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 358, 31.12.2002, p.59.