PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la prioritățile programului Comisiei Europene pentru 2013
27.6.2012 - (2012/2688(RSP))
în conformitate cu articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul de procedură și cu Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie
Gabriele Zimmer în numele Grupului GUE/NGL
B7‑0349/2012
Rezoluția Parlamentului European referitoare la prioritățile programului Comisiei Europene pe 2013
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât UE trece în prezent prin cea mai profundă criză economică, socială și de legitimitate de la înființarea sa;
B. întrucât nivelul și așa extrem de ridicat al sărăciei în UE crește în permanență, afectând o populație de 84 de milioane de persoane, dintre care 19 milioane de copii; întrucât, în același timp, volumul bogăției a crescut și este mai mare decât înainte de criză;
C. întrucât crește nivelul șomajului într-un context în care rata șomajului se află deja la un nivel ridicat și este persistentă, mai ales în rândul tinerilor;
D. întrucât instituțiile UE impun, în același timp, noi restricții pentru bugetele naționale; întrucât această politică va duce la creșterea șomajului, la reducerea semnificativă a salariilor, la majorarea vârstei de pensionare, la reducerea cheltuielilor publice în domenii precum educația și sănătatea și va determina o reducere a cererii, pregătind totodată terenul pentru introducerea unui program de liberalizare radicală;
E. întrucât măsurile de combatere a crizei adoptate de Consiliul European, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și FMI conduc la aprofundarea constantă a crizei economice și sociale în multe state membre;
F. întrucât politicile UE au influențat în mod semnificativ creșterea inegalităților și accelerarea declinului economic din Uniunea Europeană, suprimând ideea unei Uniuni bazate pe securitate socială și pe solidaritatea dintre țările Europei;
G. întrucât măsurile de redresare propuse, cum ar fi pachetul de acte legislative privind guvernanța economică și Tratatul internațional privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare, vor lipsi în mod permanent guvernele statelor membre, alese în mod democratic, de opțiunile lor de politică, acestea din urmă fiind sustrase controlului democratic din partea cetățenilor europeni, inclusiv din partea parlamentelor naționale; întrucât acest lucru reprezintă un pericol grav pentru democrația din UE în general;
H. întrucât există o rezistența populară enormă și în continuă creștere împotriva politicii UE, manifestându-se prin proteste de masă, greve generale și alte forme de rezistență; întrucât rezultatele recentelor alegeri din Grecia și Franța au demonstrat că cetățenii doresc o modificare profundă a politicilor,
1. subliniază faptul că actuala criză economică și socială este și rezultatul politicilor neoliberale ale Comisiei de dereglementare a piețelor financiare, de liberalizare a piețelor de produse și servicii și de financializare tot mai puternică a economiei, precum și de reducere a investițiilor publice și de dereglementare tot mai puternică a pieței forței de muncă; aduce critici severe Comisiei pentru că nu a extras învățăminte din acest fapt; consideră că măsurile de combatere a crizei adoptate de UE vor aprofunda criza capitalistă mondială;
2. solicită o modificare radicală a politicilor, care să se axeze pe oameni, nu pe satisfacerea intereselor piețelor financiare; subliniază caracterul stringent al unei transformări sociale și ecologice a economiilor europene;
3. își reafirmă apelul privind revocarea Pactului de stabilitate și de creștere și a Tratatului internațional privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare și pentru înființarea în paralel a unui pact de creștere economică și de ocupare a forței de muncă care să stimuleze investițiile publice, să consolideze cererea internă, să sprijine microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii și să stabilească criterii economice, sociale și de mediu specifice, adaptate la nevoile fiecărui stat membru, vizându-se în special reducerea șomajului și a sărăciei;
4. constată cu îngrijorare că perioada de după intrarea în vigoarea a Tratatului de la Lisabona a fost caracterizată de conflicte puternice între instituțiile europene privind participarea democratică și drepturile de control ale Parlamentului European; subliniază faptul că democratizarea Uniunii Europene este de o importanță esențială pentru supraviețuirea acesteia și că întărirea rolului parlamentelor naționale și al Parlamentului European este un aspect important al acestui proces dificil;
5. subliniază că este necesar să se intensifice participarea cetățenilor la luarea deciziilor care vizează aspecte fundamentale ale dezvoltării Uniunii Europene, de exemplu prin introducerea unor noi instrumente pentru democrația directă, în special a referendumurilor în statele membre ale UE;
Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale
6. solicită insistent Comisiei să propună un plan de acțiune pentru implementarea de către toate statele membre a unor strategii de incluziune activă, prin care să se asigure un venit minim adecvat, accesul la servicii și caracterul incluziv al piețelor forței de muncă; solicită Comisiei să elaboreze o propunere de directivă-cadru privind venitul minim adecvat, vizându-se realizarea dreptului fiecărei persoane la resurse suficiente pentru o viață demnă; consideră că Comisia ar trebui să propună un obiectiv european privind salariile minime (stabilite prin legi, contracte colective de muncă la nivel național, regional sau sectorial), care să prevadă o remunerație egală cu cel puțin 60% din salariul mediu respectiv (național, sectorial, etc.) și un calendar privind data realizării acestui obiectiv de către toate statele membre;
Un cadru european de garantare pentru tineret a locurilor de muncă și a formării
7. solicită insistent Comisiei să lanseze o propunere legislativă referitoare la o garanție obligatorie pentru tineret, care să asigure dreptul fiecărei persoane tinere din UE la un loc de muncă adecvat și bine plătit în acord cu calificările și competențele sale, o ucenicie, o formare profesională suplimentară sau o combinație între muncă și formare profesională, imediat după intrarea în șomaj;
Sărăcia în rândul persoanelor în vârstă
8. reamintește că sărăcia la bătrânețe va fi una dintre principalele amenințări cu care se vor confrunta societățile din Europa; reamintește Comisiei că acest lucru trebuie reflectat și în varianta revizuită a Directivei privind instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale; invită Comisia să asigure furnizarea de către toate regimurile de pensii a unui nivel adecvat de venit, care să le permită pensionarilor să ducă o viață demnă;
9. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că sărăcia la bătrânețe este mai răspândită în rândul femeilor; invită Comisia să acorde o atenție deosebită egalității de gen în politicile sale privind pensiile și securitatea socială a femeilor în vârstă, incluzând în primul pilon un regim de pensii solid;
Drepturile femeilor și egalitatea de gen
10. subliniază faptul că măsurile de austeritate actuale afectează femeile și bărbații în mod diferit; observă că, atunci când statul renunță la responsabilitățile sale în ceea ce privește sănătatea, educația și bunăstarea populației, femeile preiau cea mai mare parte a activităților de îngrijire, ceea ce îngreunează și mai mult accesul lor la o activitate lucrativă; invită Comisia să elaboreze activități speciale care să răspundă acestei situații;
11. atrage atenția asupra faptului că inegalitatea de remunerare dintre femei și bărbați persistă în continuare în întreaga Uniune, ceea ce demonstrează că dispozițiile legislative actuale nu sunt suficiente; invită Comisia să revizuiască legislația în vigoare din acest domeniu în vederea întăririi dispozițiilor juridice care vizează combaterea inegalităților de remunerare dintre femei și bărbați;
12. invită Comisia Europeană să prezinte o propunere de strategie cuprinzătoare la nivelul UE de combatere a violenței împotriva femeilor și a violenței pe criterii de gen, în care să se trateze toate formele de violență pe criterii de gen; o astfel de strategie ar trebui să conțină măsuri începând cu mecanisme de prevenire și până la urmărirea în justiție, asigurarea de adăposturi și sprijin, precum și acte legislative privind standardele minime pentru măsurile de combatere a violenței împotriva femeilor;
13. invită Comisia să prezinte o comunicare cu privire la modul de punere în practică a obiectivelor de la Barcelona referitoare la îngrijirea copiilor și la modalitățile de depășire a stagnării sau chiar a regresului ce se înregistrează în multe state membre în acest domeniu;
Revizuirea orientărilor privind ocuparea forței de muncă
14. invită Comisia să renunțe la promovarea reformelor structurale neoliberale din ultimele decenii ale pieței forței de muncă și să elaboreze o strategie europeană de ocupare a forței de muncă bazată pe noțiunea de „muncă de calitate” și pe Agenda OIM privind munca decentă, care să acorde o atenție deosebită creării de locuri de muncă sustenabile și de calitate, eliminând treptat formele precare de angajare și programele în cadrul cărora șomerii sunt obligați să muncească pentru a-și primi prestațiile de șomaj, promovând munca de calitate, îmbunătățind securitatea socială, consolidând drepturile lucrătorilor, asigurând zile de muncă mai scurte în contractele colective de muncă și compatibilitatea dintre viața profesională și viața privată; subliniază că orientările revizuite ar trebui să se axeze în mod special pe egalitatea de gen și să conțină măsuri pentru îmbunătățirea accesului femeilor la piața forței de muncă și măsuri pentru asigurarea egalității dintre femei și bărbați pe această piață;
15. invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune prin care să promoveze crearea de locuri de muncă sustenabile și de calitate pe baza investițiilor generate de sectorul public în principalele sectoare de dezvoltare durabilă a aspectelor de mediu și a celor sociale (de exemplu, economiile de energie și sursele de energie regenerabile, transportul sustenabil, agricultura biologică, dezvoltarea urbană și rurală durabilă, investițiile în asistența medicală și în sectorul îngrijirii pe termen lung, în cercetare și dezvoltare, educație, formare profesională și învățarea pe tot parcursul vieții etc.) și să asigure măsuri de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale;
Drepturile sociale fundamentale și semestrul european
16. atrage atenția asupra numărului tot mai mare de plângeri din partea cetățenilor, a ONG-urilor din sectorul social și a sindicatelor, potrivit cărora drepturile (sociale) fundamentale, inclusiv dreptul la acțiuni colective, la dialog social și la negocieri colective, sunt subminate sau încălcate prin implementarea guvernanței economice a UE, îndeosebi de condițiile impuse de troika CE/FMI/BCE statelor membre care se află într-o situație financiară dificilă;
Revizuirea Directivei privind timpul de lucru
17. solicită cu insistență Comisiei să propună o revizuire a Directivei privind timpul de lucru în conformitate cu obiectivul de reconciliere a vieții profesionale și a celei private, care presupune, printre altele, cel puțin:
Ø o limitare clară la nivelul UE a duratei maxime a săptămânii de lucru (de la norma actuală de 48 de ore pe săptămână la 40 de ore într-o primă etapă, revocând toate derogările și rectificând lacunele actuale din directiva în vigoare), care ar încuraja statele membre să reducă timpul de lucru la nivel național, contribuind astfel și la combaterea șomajului;
Ø eliminarea tuturor posibilităților de derogare de la directivă și asigurarea punerii în aplicare integrale a hotărârilor CEJ (perioadele de gardă petrecute la locul de muncă trebuie privite ca timp de lucru, iar imediat după timpul petrecut la locul de muncă trebuie acordată o perioadă de odihnă);
Ø în cazul în care un lucrător are mai multe contracte de muncă, trebuie să fie luate măsuri pentru a garanta că timpul de lucru al lucrătorului este definit ca suma perioadelor de timp lucrate pe baza fiecărui contract;
Consolidarea drepturilor și protecției lucrătorilor în contextul restructurărilor; responsabilitatea socială a întreprinderilor
18. solicită insistent Comisiei să lanseze o propunere de cadru legislativ privind restructurările și anticiparea schimbărilor, ca măsură ulterioară cărții sale verzi din 2012 referitoare la acest subiect; insistă ca obiectivul acestui cadru legislativ să fie consolidarea drepturilor lucrătorilor și protejarea locurilor lor de muncă în contextul acțiunilor de restructurare; solicită ca această propunere să conțină instrumente pentru dirijarea activă a schimbărilor din sectorul industrial și din cel al serviciilor în direcția dezvoltării durabile în ceea ce privește aspectele sociale și de mediu, incluzând dispoziții privind tranziția profesională care să combine dezvoltarea de noi cunoștințe și competențe cu stabilitatea profesională, condiții de lucru mai bune și respectarea deplină a drepturilor lucrătorilor și a dialogului social;
19. solicită să se efectueze o evaluare și o revizuire a Directivei privind concedierile colective (Directiva 75/129/CEE modificată prin Directiva 92/56/CEE), a Directivei privind transferul întreprinderilor (77/187/CEE) și a Directivei privind insolvabilitatea (80/987/CEE) în vederea consolidării drepturilor lucrătorilor în legătură cu schimbările din sectorul industrial; solicită insistent Comisiei să propună o directivă prin care să se instituie standarde minime ridicate pentru protecția împotriva concedierilor individuale nejustificate;
20. este consternat de istoricul negativ al unor întreprinderi europene în ceea ce privește responsabilitatea lor socială, inclusiv responsabilitatea față de mediu, în cadrul activităților pe piețe terțe; consideră că măsurile facultative în ceea ce privește responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) nu sunt suficiente pentru a elimina aceste deficiențe; solicită, așadar, un mecanism/obligații care să conțină măsuri obligatorii și executorii, privind responsabilitatea socială a tuturor întreprinderilor înregistrate în UE;
21. invită Comisia să nu propună un nou acord comercial al cărui efect ar fi prejudicierea industrializării UE și reducerea de locuri de muncă;
Sănătatea publică și siguranța alimentară
22. invită Comisia să includă în programul său de lucru pentru 2013 propuneri legislative referitoare la:
Ø revizuirea pachetului de acte privind igiena;
Ø o propunere privind utilizarea tehnicilor de clonare pentru producția de alimente;
Ø o nouă propunere legislativă privind alimentele noi;
Ø un cadru legislativ de măsuri de combatere a rezistenței la produsele antimicrobiene;
Ø revizuirea criteriilor și a definițiilor aplicabile disruptorilor endocrini;
Ø o nouă directivă privind afecțiunile profesionale ale sistemului musculo-scheletic, anunțată deja în programul său de lucru pe 2011;
23. solicită insistent Comisiei să își prezinte propunerea referitoare la noua strategie comunitară pe 2013-2020 pentru sănătatea profesională și siguranța la locul de muncă; invită Comisia să renunțe la metoda aplicată în strategia precedentă (2007-2012), prin care sănătatea profesională era tratată în principal ca o variabilă a productivității și a competitivității întreprinderilor;
24. solicită să fie revizuită Directiva 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă; subliniază că domeniul de aplicare al directivei în cauză trebuie extins, astfel încât să țină seama de noi factori de risc;
Soluționarea crizei financiare
25. solicită insistent Comisiei să elaboreze propuneri de soluții sustenabile și cuprinzătoare la problemele sociale și economice, precum și de revenire la echilibrul conturilor publice, precum:
Ø intervenții directe ale BCE pe piața primară a obligațiunilor suverane pentru a permite statelor membre ale UE să se elibereze de dictatul piețelor financiare și de atacurile lor speculative;
Ø introducerea unor clauze de garantare a salariilor, care să respecte în totalitate autonomia partenerilor sociali în negocierea colectivă a salariilor și a condițiilor de muncă;
Ø instituirea unor dispoziții care să garanteze și să stimuleze creșterea economică de înaltă calitate; excluderea din „regula bugetului echilibrat” a investițiilor publice care sprijină creșterea potențială;
Ø garantarea veniturilor publice printr-un angajament de combatere a concurenței în materie fiscală, a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale;
Ø crearea unui nou program european de investiții;
26. invită Comisia să se axeze pe măsuri care vizează distribuirea mai uniformă a bogăției în Uniunea Europeană și să combată evaziunea fiscală și paradisurile fiscale;
27. salută publicarea unei propuneri de directivă referitoare la un cadru de redresare și la măsuri de soluționare a situației în care se află instituțiile de credit și societățile de investiții; regretă însă că această inițiativă a fost amânată; consideră că acesta este doar un prim pas către limitarea puterii sectorului financiar; consideră că sunt necesare măsuri suplimentare, cum ar fi controlul public asupra piețelor financiare, separarea activităților bancare comerciale de cele de investiții și combaterea activităților bancare nedeclarate;
28. reamintește Comisiei că, potrivit unor concluzii științifice, la criza economică au contribuit produse financiare de înaltă complexitate; solicită insistent Comisiei să țină seama de acest fapt atunci când va propune noi acte legislative referitoare la piețele de capital, cum ar fi actele privind PRIPS, OPCVM și compensarea cu exigibilitate imediată (close-out netting);
Politica regională și de coeziune
29. subliniază că politica regională este un instrument indispensabil pentru promovarea coeziunii economice și sociale, având ca obiectiv principal reducerea disparităților regionale, promovarea unei convergențe reale și încurajarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă; insistă asupra faptului că politica de coeziune trebuie continuată și consolidată după 2013 și ar trebui să rămână o politică independentă care să favorizeze dezvoltarea durabilă (economică, socială, de mediu și teritorială), reducerea disparităților dintre regiuni și recuperarea întârzierilor din regiunile mai sărace;
30. respinge abordarea Comisiei, care constă în subordonarea politicii de coeziune Strategiei Europa 2020 și obiectivului de competitivitate;
31. respinge utilizarea condițiilor macroeconomice aferente Pactului de stabilitate și de creștere ca cerință pentru accesul la politica de coeziune și la fondurile pentru dezvoltarea regională; insistă ca politica de coeziune să nu fie utilizată ca instrument de sancționare financiară;
32. consideră că fondurile de care UE dispune în prezent și resursele financiare pe care UE le consacră în prezent pentru politica de coeziune sunt insuficiente pentru a satisface necesitățile unei convergențe reale și pentru a face față disparităților regionale, nivelului ridicat al șomajului, inegalității de venituri și sărăciei din Uniunea Europeană; subliniază necesitatea consolidării bugetului UE în domeniul politicii de coeziune; subliniază că este important ca gestionarea și amenajarea teritorială să rămână de competența statelor membre;
Schimbările climatice
33. subliniază că actuala criză economică mondială nu poate și nu trebuie să fie folosită ca o scuză pentru inacțiune sau pentru refuzarea echității în fața schimbărilor climatice; reafirmă că dezvoltarea unei economii cu emisii reduse de carbon reprezintă un element fundamental pentru ieșirea din această criză; se pronunță deci în favoarea inovațiilor ecologice pentru a orienta industria în sensul unei creșteri sustenabile, a promova tehnologii ecologice, a reduce dependența energetică și a asigura locuri de muncă și coeziunea socială și economică, atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare;
34. invită Comisia să ia în 2013 inițiativa în următoarele domenii:
Ø acte legislative prin care să se asigure îndeplinirea obiectivelor strategice de înalt nivel ale UE referitoare la eficiența utilizării resurselor și la tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon;
Ø o strategie de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele grele;
Ø revizuirea politicilor referitoare la calitatea aerului;
Ø o propunere de directivă care să trateze emisiile de NOx generate de sectorul aviației;
Ø analiza impactului pe care schimbarea indirectă a utilizării terenurilor legată de biocarburanți și de biolichide îl are asupra emisiilor de gaze cu efect de seră și propunerea unor modalități de minimizare a acestuia;
Reforma PAC
35. reamintește faptul că politica agricolă trebuie să garanteze producția de alimente de calitate și în cantitate suficientă, să contribuie la lupta împotriva foametei la nivel mondial, să le permită agricultorilor mici și mijlocii să dispună de venituri decente, să creeze locuri de muncă, să valorifice pământul, să participe la îmbunătățirea echilibrului ecologic și să vizeze schimbarea comportamentului consumatorilor pentru a evita risipa excesivă de alimente;
36. respinge reforma PAC propusă de Comisia Europeană, care este în mare măsură liberalizată și orientată către piață; susține că politica agricolă ar trebui să reprezinte un factor de sprijin și să se bazeze pe principiul dreptului la suveranitatea și la securitatea alimentară și să aibă următoarele axe principale:
Ø producția de alimente sigure, adecvate, de calitate și necostisitoare, în conformitate cu caracterul specific al fiecărei țări și cu principiile de protecție a mediului; toate statele membre ar trebui să poată adapta PAC la nevoile lor;
Ø stoparea și inversarea tendințelor de declin observate în zonele rurale, a deșertificării multor zone și a abandonării producției impune recunoașterea și acordarea de prioritate rolului producătorilor mici și mijlocii și celui al agriculturii de familie pentru îndeplinirea acestui obiectiv;
Ø măsuri și instrumente de reglementare a pieței pentru a face față instabilității sectoarelor de producție, cauzată de fluctuațiile producției și ale consumului, și pentru a garanta prețuri de producție echitabile, a pune capăt abuzurilor marilor cumpărători și a asigura transparența de-a lungul întregului lanț alimentar;
Ø introducerea de măsuri corective pentru diferențele în ceea ce privește distribuirea ajutoarelor către agricultori, culturi și țări, precum și a unui sistem de ajutor pentru producție complet diferențiat la nivel național, regional și sectorial;
Ø măsuri reale de simplificare;
Ø un nivel de finanțare adecvat pentru îndeplinirea acestor obiective și soluționarea dificultăților în viitor;
Ø utilizarea redusă de energiei într-un spațiu mai restrâns și promovarea tehnologiilor ecologice și sustenabile pentru a conserva mediul și a reduce emisiile de CO2, respingerea OGM, respectarea principiului precauției în utilizarea oricăror noi tehnologii și punerea în totalitate la dispoziția publicului a rezultatelor și metodologiilor tuturor studiilor referitoare la noile tehnologii agricole;
37. solicită o nouă distribuire a ajutorului public, care să țină seama de criterii precum ocuparea forței de muncă, valorificarea terenului, rotația și diversificarea culturilor și respectarea mediului; ajutorul public trebuie să țină cont de lucrători și de producție și nu doar de suprafețele terenurilor;
38. solicită urgent Comisiei să asigure pentru exploatațiile agricole o politică a prețurilor echitabile pentru un volum de producție și, în lipsa acesteia, să creeze un sistem de siguranță pe mai multe niveluri, inclusiv un mecanism de salvgardare „în caz de criză”, pentru a reduce instabilitatea prețurilor de producție cauzată de speculațiile financiare cu produse agricole de bază;
39. reamintește necesitatea menținerii unor instrumente de reglementare a piețelor, precum sistemul cotelor de producție în sectorul laptelui sau al zahărului;
40. solicită Comisiei să inițieze un solid plan privind proteinele, care să permită Uniunii Europene să devină autonomă și să evite constanta criză a cerealelor;
Politica în domeniul pescuitului
41. respinge propunerea referitoare la noua politică comună în domeniul pescuitului și solicită Comisiei să o revizuiască; reafirmă că noua politică comună în domeniul pescuitului ar trebui să promoveze modernizarea și dezvoltarea durabilă a sectorului pescuitului, asigurând viabilitatea socio-economică a acestuia, sustenabilitatea resurselor, menținerea și crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea condițiilor de viață ale lucrătorilor din acest sector;
42. respinge orice formă de privatizare a resurselor halieutice, inclusiv crearea unor cote sau concesiuni de pescuit individuale transferabile, având ca rezultat crearea unor piețe a cotelor în statele membre, ceea ce ar duce la concentrarea activității din acest sector în mâinile celor mai puternici operatori din punct de vedere economic și financiar, afectând astfel puternic pescuitul tradițional;
43. cere cu insistență adoptarea de măsuri de îmbunătățire a prețului peștelui la prima vânzare și a veniturilor lucrătorilor din sectorul pescuitului și instituirea de mecanisme de subvenționare sau de compensare pentru lucrătorii din sectorul pescuitului afectați de repercusiunile economice și sociale ale planurilor de reconstituire a stocurilor, ale gestionării plurianuale și ale măsurilor de protecție a ecosistemelor;
44. solicită insistent Comisiei să recunoască specificitatea pescuitului la scară mică și de coastă, să examineze în ce măsură instrumentele existente răspund nevoilor sectorului și să le adapteze în consecință;
45. solicită luarea de măsuri pentru asigurarea suveranității naționale asupra zonei economice exclusive a statelor membre și asupra resurselor lor halieutice, permițând gestionarea de proximitate; consideră că ar trebui menținută o zonă de 12 mile ca zonă de acces exclusiv pentru flota națională a fiecărui stat membru și propune luarea în considerare a posibilității de extindere a acesteia către zone limitrofe, în funcție de platourile continentale;
Drepturile fundamentale
46. este profund îngrijorat de tendința constantă de reducere a standardelor referitoare la drepturile omului în domeniul cooperării judiciare și polițienești; subliniază că, în domeniul care a aparținut anterior celui de al treilea pilon, standardele în materie de drepturi ale omului trebuie menținute în aceeași măsură, având în vedere consecințele pentru viețile cetățenilor europeni, care pot fi foarte invazive; se opune tuturor formelor de diversificare constantă a standardelor în materie de drepturi ale omului și solicită insistent Comisiei să promoveze și să respecte drepturile fundamentale în măsură egală în viitoarele sale propuneri privind sistemul TFTS al UE, Europol și modificarea Regulamentului privind Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene;
47. își reafirmă dezamăgirea față de reacția întârziată a Comisiei la încălcări flagrante ale drepturilor omului, cum a fost cazul anul trecut în Franța în legătură cu expulzarea unor grupuri de romi, în Ungaria în legătură cu reforma constituțională și în Letonia în legătură cu deficitul democratic, țară în care persoanele care nu dețin cetățenia letonă (14,6% din populația totală) nu au dreptul nici să voteze, nici să candideze în alegerile locale, acestea fiind doar câteva exemple; solicită insistent Comisiei să își consolideze măsurile de asigurare a respectării în întreaga Uniune a principilor drepturilor omului în conformitate cu definiția lor din Carta drepturilor fundamentale;
Azilul și imigrația
48. își reafirmă opoziția față de orientarea represivă a politicilor europene în domeniul imigrației; solicită, prin urmare, luarea de noi inițiative centrate într-o mai mare măsură pe modalitățile legale de intrare a imigranților și pe adoptarea unei carte a drepturilor tuturor imigranților, sprijinind, în același timp, regularizarea imigranților care locuiesc și muncesc deja în UE;
49. solicită prezentarea unei directive specifice care să conțină și să transpună în legislația UE toate dispozițiile Convenției internaționale privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 18 decembrie 1990;
50. subliniază că este stringent necesar să se adopte o perspectivă privind egalitatea de gen în raport cu toate politicile privind imigrația și migrația, inclusiv asigurarea acceptării de către toate statele membre a cererilor de azil bazate pe criterii de gen, întărirea drepturilor de reunificare a familiei, asigurarea unui statut juridic independent pentru femei, precum și asigurarea unui tratament egal și nediscriminatoriu al femeilor migrante care nu au acte de identitate;
Protecția și păstrarea datelor
51. este profund dezamăgit de faptul că Comisia nu a profitat de posibilitatea oferită de revizuirea actualului cadru al UE privind protecția datelor de a alinia și unifica principiile și standardele de protecție a datelor valabile în domeniul cooperării judiciare și polițienești cu regimul general de protecție a datelor; este profund îngrijorat de standardele considerabil mai scăzute din propunerea de directivă și își reafirmă intenția de a încerca să consolideze drepturile persoanelor ale căror date sunt tratate în domeniul cooperării judiciare și polițienești, având în vedere interesul tot mai mare al agențiilor de aplicare a legii față de datele cu caracter personal deținute de sectorul privat; cere insistent Comisiei să propună o revizuire a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 pentru a alinia regimul de protecție a datelor sub incidența căruia se află instituțiile UE la noul Regulament general privind protecția datelor;
52. solicită insistent Comisiei ca, în cadrul apropiatei revizuiri a Directivei 2006/24/CE privind păstrarea datelor, să ia în considerare hotărârea Curții Constituționale din Germania (BVerfG, 1 BvR 256/08 din 2 martie 2010) în cadrul căreia se insistă că trebuie să se demonstreze caracterul necesar și proporțional al perioadelor de păstrare a datelor;
LGBT
53. invită Comisia să revizuiască Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia pentru a-i consolida și extinde domeniul de aplicare în vederea includerii infracțiunilor motivate de ura provocată de orientarea sexuală, identitatea de gen și exprimarea de gen; solicită insistent Comisiei să elaboreze o foaie de parcurs a UE privind egalitatea persoanelor LGBT și să adopte o abordare orizontală în ceea ce privește respectarea drepturilor LGBT în toate propunerile sale legislative, mai ales acum, dat fiind că directiva privind combaterea discriminării rămâne blocată în Consiliu;
Europol
54. solicită insistent Comisiei să sporească gradul de transparență și de supraveghere democratică în cadrul activităților, al alocațiilor bugetare și al evaluărilor pericolului efectuate de Europol, nu numai post factum, ci și în prealabil; își reafirmă poziția conform căreia Europol trebuie să respecte în totalitate drepturile fundamentale; solicită Comisiei să prezinte o propunere prin care să se asigure accesul la justiție tuturor persoanelor care fac obiectul unui mandat european de arestare, să garanteze accesul la justiție și la o instanță de judecată, dreptul la asistență juridică gratuită, dreptul la o judecată independentă într-un interval de timp rezonabil, fără discriminare și indiferent de aspectele administrative, economice, sociale, culturale și lingvistice; subliniază că trebuie respectate cele mai stricte standarde și principii privind protecția datelor, având în vedere numărul mare de baze de date la care agenția are acces; se opune ferm tendinței tot mai pronunțate a Europol de a căuta căi de acces la baze de date private;
55. consideră că Europol trebuie să respecte dreptul fundamental la protecția datelor, precum și cele mai stricte standarde și principii privind protecția datelor, având în vedere numărul mare de baze de date la care agenția are acces; se opune ferm tendinței tot mai pronunțate a Europol de a căuta căi de acces la baze de date private;
Transparența
56. solicită Comisiei să se axeze pe impunerea înregistrării obligatorii în registrul comun al transparenței pentru reprezentanții tuturor intereselor și să propună norme mai stricte privind informarea financiară în viitoarea revizuire a registrului;
57. reamintește Comisiei necesitatea de a revizui Codul de conduită al comisarilor și, în special, de a soluționa în mod eficace problema „ușii rotative”; în plus, solicită înăsprirea dispozițiilor referitoare la declarațiile financiare ale comisarilor;
58. reamintește Comisiei angajamentele pe care și le-a luat de a fi mai transparentă și a facilita accesul la documente, precum și de a prezenta cât mai rapid o nouă propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001;
ACTA
59. invită Comisia să tragă învățămintele în urma criticilor publice puternice împotriva lipsei inerente de transparență a negocierilor privind Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA); insistă ca toate negocierile privind contrafacerea și pirateria să respecte obiectivele specifice respective, să se desfășoare în condiții de transparență, răspundere și respect al libertăților și drepturilor civile, inclusiv al libertății internetului, în cadrul organismelor internaționale corespunzătoare, să includă țările în curs de dezvoltare și să țină seama de nevoia lor legitimă de a beneficia de transferul de tehnologie; insistă ca Parlamentul și societatea civilă să fie implicați în definirea mandatelor de negociere pentru toate viitoarele acorduri comerciale, precum și în comerțul în curs;
Drepturile omului și comerțul internațional
60. reamintește Comisiei că toate acțiunile externe ale Uniunii Europene, inclusiv comerțul internațional și cooperarea comercială cu țările și regiunile terțe, trebuie să se bazeze pe principiul coerenței politicilor și să respecte și să aplice drepturile omului din domeniul politic și social; prin urmare, solicită Comisiei să suspende acordurile comerciale în vigoare și negocierile în curs ale unor acorduri comerciale cu țările care încalcă drepturile omului și drepturile democratice de bază;
61. insistă cu fermitate asupra faptului că toate acordurile comerciale negociate de Comisia Europeană trebuie să conțină capitole formulate într-un limbaj categoric și obligatorii din punct de vedere juridic, referitoare la drepturile omului și la sustenabilitate, iar acordurile comerciale aflate în prezent în curs de negociere trebuie să conțină mecanisme corespunzătoare de soluționare a litigiilor; ia act de comunicarea Comisiei referitoare la comerț și dezvoltare și insistă asupra faptului că obiectivele principale ale politicii comerciale a UE trebuie să contribuie la o dezvoltare și o creștere socială, ecologică și economică durabile, care să servească intereselor tuturor cetățenilor;
62. invită Comisia să comande o evaluare de impact în materie de drepturi ale omului și să prezinte Parlamentului concluziile evaluării înainte de parafarea oricărui acord comercial internațional;
63. solicită Comisiei să nu mai exercite presiuni în sensul semnării de APE și să asigure relații alternative decente pentru țările care decid să nu semneze un APE sau un ALS; invită Comisia să propună noi mecanisme internaționale de evitare a speculațiilor cu produse alimentare și de stabilizare a prețurilor la produse de bază;
Dezvoltarea
64. solicită Comisiei să acorde prioritate, în programul său de lucru, revizuirii normelor care reglementează ajutorul umanitar; atrage atenția asupra faptului că este necesar să fie majorate creditele și să fie consolidate capacitățile și resursele pentru a se asigura și în continuare caracterul exclusiv civil al ajutoarelor umanitare; reafirmă faptul că nici ajutoarele umanitare, nici politica de dezvoltare nu pot fi subordonate imperativelor politicii de securitate a UE;
65. solicită Comisiei, în contextul securității alimentare și nutriționale, să își revizuiască orientările privind „acapararea terenurilor”; atrage atenția asupra caracterului fundamental al „dreptului la hrană”; subliniază că acapararea masivă a terenurilor și utilizarea terenurilor pentru producția de biocarburanți destinați exportului reduc capacitatea populațiilor locale din țările cele mai sărace din lume de a-și câștiga existența și hrana, punând astfel în pericol suveranitatea alimentară a țărilor respective;
Politica de vecinătate
66. regretă faptul că revizuirea PEV nu a dus la o schimbare a caracterului relațiilor UE cu țările din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Peninsula Arabă, întrucât aceasta se bazează pe interesele economice ale UE și nu pe revendicările popoarelor de libertate și democrație; subliniază că aceste revolte au dovedit eșecul politicii europene de vecinătate;
67. solicită UE să dezvolte un parteneriat real bazat pe interese comune de dezvoltare la toate nivelurile și în toate formele de cooperare, care să încurajeze ocuparea forței de muncă, educația și formarea, reflectând realitățile socioeconomice ale fiecăruia dintre parteneri; este de părere că o reală integrare a PEV se poate realiza dacă se înregistrează progrese concrete în soluționarea tensiunilor politice și a conflictelor regionale din regiune, în special din Palestina și Sahara de Vest, și că, prin integrare, va deveni posibilă instaurarea unui climat de încredere propice realizării obiectivelor de demilitarizare a bazinului Mării Mediterane, în spiritul solidarității și al păcii;
Extinderea
68. își reafirmă opinia că UE ar trebui să dezvolte relații reciproc avantajoase cu toate țările vecine, pe baza respectului și a înțelegerii reciproce; insistă ca UE să fie deschisă pentru toate țările europene ale căror populații doresc să adere la UE; subliniază că politica de extindere a UE ar trebui urmărită cu respectarea deplină a dreptului internațional;
69. solicită Comisiei să se asigure în cadrul proceselor de negociere a aderării că țările candidate îndeplinesc criteriile de la Copenhaga, nu fac reforme care afectează negativ situația socială a populației, respectă dreptul internațional și dezvoltă relații bilaterale și de bună vecinătate cu toate statele membre ale UE;
70. subliniază că programele de acțiune pentru fiecare țară ar trebui să țină seama de condițiile specifice fiecăreia și să nu impună măsuri și reforme care ar afecta în mod negativ lucrătorii și cetățenii în general;
71. solicită Comisiei să îmbunătățească gestiunea fondurilor IPA, astfel încât să se garanteze cele mai mari avantaje pentru beneficiar și o monitorizare parlamentară deplină;
Bugetul și cadrul financiar multianual
72. solicită Comisiei să sprijine în mod neechivoc solicitările Parlamentului European ca pozițiile politice acceptate de Consiliul European să fie negociate de Parlament și Consiliu, acesta fiind reprezentat de Consiliul Afaceri Generale, înainte de prezentarea oficială de către Consiliu a propunerilor sale în vederea obținerii aprobării Parlamentului cu privire la regulamentul referitor la CFM în conformitate cu articolul 312 din TFUE; subliniază că negocierile privind propunerile legislative referitoare la programele multianuale urmează să se desfășoare conform procedurii legislative ordinare și să fie finalizate odată ce se va ajunge la un acord cu privire la pachetele lor financiare; este hotărât să-și exercite pe deplin, dacă este cazul, competențele în materie de aprobare și de puteri legislative ordinare, astfel cum sunt consfințite în tratat; își reafirmă îngrijorarea profundă cu privire la faptul că concluziile Consiliului European ar putea înlocui negocierile legislative;
73. își reafirmă opinia că bugetul UE ar trebui să reprezinte un instrument puternic pentru majorarea investițiilor strategice care să asigure creșterea economică, progresul social și ocuparea forței de muncă, vizând totodată favorizarea unei coeziuni economice, teritoriale și sociale în întreaga Uniune; pledează îndeosebi pentru concentrarea resurselor pe politicile și programele care au un rol esențial în atingerea obiectivelor menționate, în special pe sprijinirea tineretului și a IMM-urilor; subliniază că bugetul UE ar trebui conceput astfel încât să aibă un impact economic real și să completeze politicile de redresare ale statelor membre;
74. solicită Comisiei să elaboreze propuneri care să-i garanteze Uniunii un nivel de resurse adecvat, atât pentru bugetul exercițiului următor, cât și pentru următorul CFM (2014-2020);
75. reamintește că 2013 este ultimul exercițiu al CFM în curs în care implementarea proiectelor cofinanțate se desfășoară cu o intensitate maximă, putând să se intensifice și mai mult, iar cea mai mare parte a cererilor de plată vor ajunge probabil la Comisie în a doua jumătate a exercițiului; solicită, așadar, Consiliului și Comisiei să analizeze și să evalueze fără întârziere, împreună cu Parlamentul, cifrele și nevoile respective, pentru a nu pune în pericol implementarea în 2013; atrage atenția asupra faptului că insuficiența creditelor de plată pune în pericol în prezent programe care funcționează bine;
76. subliniază, de asemenea, că, din cauza expirării regulii N+3, 2013 va fi un exercițiu în care cererile de plată depuse de 12 state membre vor trebuie prezentate pentru două tranșe anuale de credite de angajament (tranșele pentru 2010 conform regulii N+3 și pentru 2011, respectiv, conform regulii N+2); consideră că majorarea propusă a creditelor de plată cu 11,7% (până la 48,975 milioane EUR) față de exercițiul precedent reprezintă minimul necesar, deoarece, potrivit Comisiei, această creștere este strict legată de 2013 și se presupune că nevoile de plată din exercițiile precedente vor fi fost acoperite;
77. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.