Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B7-0149/2014

Texte depuse :

B7-0149/2014

Dezbateri :

PV 05/02/2014 - 18
CRE 05/02/2014 - 18

Voturi :

PV 06/02/2014 - 9.8

Texte adoptate :


PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 139kWORD 85k
4.2.2014
PE527.349v01-00
 
B7-0149/2014

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei

în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la summitul UE-Rusia din 28 ianuarie 2014 (2014/2533(RSP))


Werner Schulz, Rebecca Harms, Indrek Tarand, Tarja Cronberg, Raül Romeva i Rueda în numele Grupului Verts/ALE

Rezoluția Parlamentului European privind summitul UE-Rusia din 28 ianuarie 2014 (2014/2533(RSP))  
B7‑0149/2014

Parlamentul European,

–       având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia, în special cele din 17 februarie 2011 referitoare la statul de drept din Rusia(1), din 13 septembrie 2012 referitoare la utilizarea politică a justiției în Rusia(2), din 13 decembrie 2012 cuprinzând recomandările Parlamentului adresate Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă referitoare la negocierile privind noul acord UE-Rusia(3), din 13 iunie 2013 referitoare la statul de drept din Rusia(4), din 12 septembrie 2013 referitoare la presiunea exercitată de Rusia asupra țărilor din Parteneriatul estic (în contextul viitorului summit de la Vilnius)(5), din 12 decembrie 2013 referitoare la rezultatul summit-ului de la Vilnius și viitorul Parteneriatului estic, în special în privința Ucrainei(6);

–       având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) instituind un parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte,

–       având în vedere negocierile în curs de desfășurare pentru un nou acord oferind un nou cadru exhaustiv pentru relațiile UE-Rusia, precum și Parteneriatul pentru modernizare, inițiat în 2010 pe baza unui angajament asumat de Rusia privind statul de drept ca fundament pentru modernizarea Rusiei,

–       având în vedere concluziile summitului UE-Rusia din 28 ianuarie 2014,

–       având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.     întrucât UE își menține angajamentul de a adânci și dezvolta în continuare relațiile sale cu Rusia, iar UE și Rusia au stabilit deja relații adânci și cuprinzătoare, în special în sectoarele energiei, economiei și afacerilor și au devenit înfrățite și reciproc interdependente în contextul economiei mondiale;

B.     întrucât cooperarea consolidată și relațiile de bună vecinătate dintre UE și Rusia sunt de o importanță majoră pentru stabilitatea, securitatea și prosperitatea Europei și, în special, a zonei de vecinătate comune; întrucât dezvoltarea unui parteneriat strategic între UE și Federația Rusă se poate baza doar pe valori comune împărtășite de ambii parteneri; întrucât intensificarea cooperării la nivel internațional între acești doi parteneri în cadrul tuturor instituțiilor, organizațiilor și forumurilor este extrem de importantă în vederea îmbunătățirii guvernanței la nivel global și a depășirii provocărilor comune;

C.     întrucât summitul UE-Rusia din 28 ianuarie 2014 a fost redus la o reuniune restrânsă de trei ore, care s-a concentrat asupra unui număr limitat de aspecte, reflectând deteriorarea relațiilor UE-Rusia, în principal ca rezultat al presiunii exercitate de Rusia asupra partenerilor estici;

D.     întrucât UE și statele sale membre sunt obligate de tratatele UE să sprijine și să promoveze principiile democratice și statul de drept la nivel mondial, în special în relațiile cu o țară vecină importantă cum este Rusia care, prin statutul său de membră a Consiliului Europei, s-a angajat să împărtășească și să susțină valorile democrației, statul de drept și să respecte valorile fundamentale;

E.     întrucât angajamente și obligații similare derivă din statutul Rusiei de membru al Organizației pentru Securitate ș Cooperare în Europa, iar aderarea Rusiei la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) se bazează pe supoziția respectării statului de drept în această țară;

F.     întrucât există serioase îngrijorări referitor la evoluțiile din Federația Rusă în privința respectării și protejării drepturilor omului, a statului de drept, a respectării principiilor democratice de bază și a caracterului echitabil al alegerilor, a libertății presei și a media și a libertății de întrunire;

G.     întrucât adoptarea legilor privind înregistrarea partidelor politice, finanțarea ONG-urilor, a legii discriminatoare anti-LGBTI care interzice „propaganda privind relațiile sexuale netradiționale”, care identifică homosexualitatea cu pedofilia, a legilor privind dreptul la întrunire, extremismul, defăimarea și restricțiile de filtrare a internetului au contribuit semnificativ la o deteriorare a climatului în ceea ce privește dezvoltarea unei adevărate societăți civile în Rusia și a fost utilizată la hărțuirea și intimidarea ONG-urilor, a opoziției democratice și a media;

H.     întrucât Rusia și-a intensificat presiunea politică și economică și a impus o serie de sancțiuni îndreptate împotriva țărilor vecine înainte de summitul Parteneriatului estic de la Vilnius din noiembrie 2013, urmărind subminarea și împiedicarea acestor țări de a semna sau de a progresa către acorduri de asociere și regimuri de liber schimb cu Uniunea Europeană;

I.      întrucât energia reprezintă un instrument esențial al politicii externe a Rusiei și joacă în continuare un important rol strategic în relațiile dintre UE și Rusia; întrucât puternica dependență a UE de combustibilii fosili subminează dezvoltarea unei abordări echilibrate, coerente și bazate pe valori față de Rusia; întrucât concurența dintre UE și Rusia în domeniul energiei se intensifică în zonele de interes comun, cum ar fi Caucazul de Sud și Asia Centrală; întrucât este extrem de important ca UE să adopte o poziție comună și să dea dovadă de o puternică solidaritate internă;

J.      întrucât relațiile de bună vecinătate, pacea și stabilitatea în țările din vecinătatea comună sunt atât în interesul Rusiei, cât și al UE; întrucât ar trebui desfășurat un dialog deschis, sincer și orientat către rezultate cu privire la crizele din aceste țări, în special în ceea ce privește conflictele înghețate, în vederea consolidării securității și a stabilității, a susținerii integrității teritoriale a țărilor în cauză și a elaborării unor mecanisme comune pentru gestionarea crizelor;

1.      ia act de faptul că formatul redus al summitului UE-Rusia este o reflectare corespunzătoare a stării actuale a relațiilor UE-Rusia, care permite un schimb pragmatic pe teme de actualitate, simbolizând totodată provocările cu care se confruntă în prezent cooperarea UE-Rusia;

2.      opinează, în această privință, că atâta timp cât nu există condițiile pentru dezvoltarea unui adevărat parteneriat strategic bazat pe valori comune împărtășite, summiturile UE-Rusia ar trebui să aibă loc o dată pe an, în locul formatului bianual actual;

3.      subliniază faptul că deteriorarea actuală a relațiilor UE-Rusia este rezultatul unui proces îndelungat ce a avut loc în timpul primelor două mandate prezidențiale ale lui Vladimir Putin, al mandatului său de prim-ministru influent și a continuat în actualul său mandat prezidențial, fiind o consecință directă a opțiunilor sale de politică internă și externă;

4.      regretă faptul că, până în prezent, UE nu a putut convinge conducerea Rusiei în privința avantajelor pe care le oferă un sistem democratic matur, statul de drept și respectarea drepturilor fundamentale, precum și de faptul că o societate în care statul protejează și se pune în serviciul cetățenilor constituie calea cea mai bună către asigurarea pe termen lung a prosperității și stabilității;

5.      consideră că viitoarea evoluție a relațiilor UE-Rusia depinde de eforturile de consolidare a democrației, a statului de drept și a respectării drepturilor fundamentale și a libertăților civile în Rusia;

6.      regretă faptul că conducerea Rusiei privește Parteneriatul estic al UE ca pe o amenințare la adresa propriilor interese politice și economice și că a transformat vecinătatea comună într-o zonă de confruntare și competiție; subliniază faptul că, dimpotrivă, Rusia va avea de câștigat de pe urma unor activități comerciale și economice mai intense și că securitatea sa va fi consolidată de o vecinătate stabilă și predictibilă;

7.      subliniază importanța dezvoltării sinergiilor, astfel încât țărilor din vecinătatea comună să li se permită să beneficieze și să fructifice la maximum relațiile bilaterale, atât cu UE, cât și cu Federația Rusă;

8.      relevă faptul că protestele de masă în curs de desfășurare și mobilizarea din piața Maidan se datorează, în parte, faptului că Rusia a deturnat acordul de asociere dintre Ucraina și UE prin presiune politică și șantaj financiar;

9.      subliniază faptul că nerespectarea sistematică de către Rusia a principiilor democratice, a statului de drept și a drepturilor fundamentale trebuie reflectată mai clar în pozițiile politice ale UE și în toate aspectele relațiilor UE-Rusia, până la nivel de summit, în special în ceea ce privește lucrările dedicate unui nou acord de cooperare;

10.    își reiterează susținerea pentru un acord cuprinzător, cu efect de lege și care să acopere aspecte de ordin politic, economic și social și să includă toate domeniile legate de democrație, statul de drept, respectarea drepturilor omului și în special drepturile fundamentale, cu condiția ca Rusia să fie dispusă să adopte măsuri pentru a consolida statul de drept și a respecta drepturile omului;

11.    solicită Comisiei să examineze posibile contramăsuri la care UE să poată face apel dacă Rusia încalcă normele comerciale ale OMC în scopuri politice lipsite de viziune; subliniază că, deși Rusiei nu ar trebui să i se dea posibilitatea de a se opune opțiunilor politice ale țărilor din Parteneriatul estic, UE trebuie să fie pregătită și doritoare să discute despre interesele și preocupările legitime ale Rusiei, în special în ceea ce privește interesele comerciale și în materie de schimburi;

12.    salută amnistia prezidențială și eliberarea lui Mihail Hodorkovsky, a celor două activiste „Pussy Riot” și a membrilor Greenpeace, dar ia act de faptul că se pare că aceste mișcări nu sunt decât gesturi cosmetice urmărind să îmbunătățească imaginea Rusiei înainte de Jocurile Olimpice de la Soci; solicită liderilor politici ai UE și personalităților publice care vor asista la Jocurile Olimpice de la Soci să ridice problema drepturilor omului și a democrației și să se abțină să participe la acțiuni publicitare alături de conducerea Rusiei;

13.    îi repugnă relatările despre corupția răspândită și lipsa de transparență, despre relocarea cetățenilor fără compensații, despre condițiile precare de muncă și de viață ale lucrătorilor migranți și despre distrugerea dramatică a mediului, în special în zone desemnate drept situri de patrimoniu mondial, din cauza construirii facilităților olimpice;

14.    își reiterează îngrijorarea cu privire la situația generală a drepturilor omului în Rusia și lipsa oricărei evoluții în ceea ce privește modalitățile de consultare între UE și Rusia referitoare la drepturile omului; regretă, în special, faptul că acest dialog a devenit un proces, în loc să fie un mijloc de a obține rezultate concrete și măsurabile; insistă încă o dată asupra necesității de a include indicatori de progres publici în aceste consultări privind drepturile omului, de a îmbunătăți modalitățile de dialog, de exemplu prin alternarea locului în care se desfășoară consultările, prin interacțiune între ONG-urile ruse și autoritățile ruse ca parte a acestui proces și asupra componenței delegației ruse, precum și de a prezenta evaluări publice ale progreselor realizate cu ocazia summit-urilor UE-Rusia și în urma reuniunilor Consiliului de parteneriat;

15.    ia act de protestele și demonstrațiile pe scară largă din Rusia din urma alegerilor prezidențiale din martie 2012, care au continuat timp de mai multe luni; regretă faptul că conducerea rusă a ignorat și a suprimat această mișcare populară, care a constituit un indiciu al profundului atașament al cetățenilor ruși față de democrație ; solicită autorităților ruse eliberarea tuturor prizonierilor politici, încetarea hărțuirii și a trimiterii în închisoare a unor activiști ca Evgheni Vitișenko și reprimarea ONG-urilor care s-au exprimat critic, ca Memorial ADC, și a grupărilor religioase ca Martorii lui Iehova, și instituirea unui dialog cu societatea civilă și opoziția democratică;

16.    își reiterează apelul adresat Comisiei ca, în perspectiva programării în curs de desfășurare a instrumentelor financiare IEDDO și ICD, să-și intensifice eforturile de a oferi asistență societății civile oprimate, prin dublarea resurselor financiare alocate țării;

17.    este alarmat de încercările recente ale Președintelui Putin de a-i asigura pe vizitatorii homosexuali de la Soci că nu ar trebui să se teamă că vor fi reținuți sau supuși unor pedepse penale, dar prin care îi avertizează „să lase copiii în pace”;

18.    reamintește că, deși interzicerea marșurilor de protest în cursul Jocurilor Olimpice a fost ridicată, măsurile instituite vizează în mod disproporționat grupările care pledează pentru drepturile homosexualilor și reforme politice, limitează numărul demonstranților și nu permit proteste decât în zone aprobate în prealabil, subminând astfel libertatea de întrunire;

19.    salută eforturile Rusiei, alături de cele ale SUA și ale comunității internaționale, de a aproba o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU (CSONU) referitoare la distrugerea armelor chimice ale Siriei și de lansare a convorbirilor Geneva II; îndeamnă însă Rusia, ca membru permanent al Consiliului de Securitate, să-și asume responsabilitățile legate de criza siriană și să faciliteze aprobarea unei rezoluții umanitare a CSONU cu efecte obligatorii, precum și deferirea situației din Siria la Curtea Penală Internațională;

20.    reamintește recomandarea privind restricțiile comune în ceea ce privește acordarea vizei funcționarilor ruși implicați în cazul Serghei Magnițki și solicită Consiliului și Comisiei să implementeze o interdicție de acordare a vizei la nivelul UE și să înghețe activele financiare din UE ale tuturor funcționarilor implicați în moartea lui Magnițki, care este persecutat postum, și ale altor vinovați de încălcări grave ale drepturilor omului în Rusia; subliniază faptul că persoanele respective nu trebuie să beneficieze de niciun acord între UE și Rusia de facilitare a regimului vizelor; își exprima profunda îngrijorare cu privire la planurile de a include un mare număr de oficialități ruse cu așa-numite pașapoarte de serviciu în acordul privind facilitarea regimului vizelor actualmente în curs de a fi discutat;

21.    salută, în această privință, rezoluția recentă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, prin care i se solicită Rusiei să pună capăt impunității oficialităților ruse, trăgându-i la răspundere pe cei vinovați de moartea lui Magnițky, încetând persecutarea postumă a acestuia și presiunile exercitate asupra familiei sale și închizând dosarele deschise împotriva altor avocați ai Hermitage Fund;

22.    ia act de primul raport al Comisiei Europene privind implementarea de către Rusia a pașilor comuni către un regim liberalizat al vizelor cu UE; insistă să se facă pași pentru accelerarea lucrărilor legate de realizarea pașilor comuni în vederea acordului de liberalizare a vizelor, care ar permite călătorii fără viză pe termen scurt pentru cetățenii ruși și ai UE; subliniază faptul că nediscriminarea cetățenilor și respectarea drepturilor fundamentale constituie o parte integrantă a acestei foi de parcurs;

23.    solicită o centralizare a responsabilității politice a UE în raport cu Rusia în următorul mandat al Comisiei Europene, cu un rol clar și central pentru Înaltul Reprezentant / Vicepreședinte și cu un angajament al statelor membre de a se adresa Rusiei pe o singură voce;

24.    îndeamnă Federația Rusă să contribuie mai mult la procesul de combatere a schimbărilor climatice, reducând emisiile de gaze cu efect de seră la nivel intern și participând la negocierile internaționale privind crearea unui cadru de politică cuprinzător în domeniul combaterii schimbărilor climatice pentru perioada de după 2012 în temeiul Convenției-cadru a ONU privind schimbările climatice (CCONUSC) și al Protocolului de la Kyoto; subliniază, în această privință, că, pentru a efectua reducerile necesare până în 2020 în comparație cu emisiile din 1990 în țările menționate în anexa I, toate țările industrializate trebuie să își ia angajamentul de a reduce în mod semnificativ nivelurile actuale de emisii și de a intensifica procesul de captare a carbonului în păduri; solicită, în special, ca Rusia să-și asume o a doua țintă privind perioada de angajament prin ratificarea Amendamentului de la Doha la Protocolul de la Kyoto la CCONUSC;

25.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, statelor membre și guvernului, parlamentului și Președintelui Federației Ruse.

(1)

JO C 188 E, 28.6.2012, p. 37.

(2)

JO C 353 E, 3.12.2013, p.1347.

(3)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0505.

(4)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0284.

(5)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0383.

(6)

Texte adoptate, P7_TA92013)0595.

Ultima actualizare: 5 februarie 2014Notă juridică