Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Vietnamul,

–  având în vedere declaraţia Preşedinţiei în numele Uniunii Europene, din 15 mai 2007, privind condamnarea apărătorilor drepturilor omului în Vietnam,

–  având în vedere Acordul de cooperare din 1995 dintre Uniunea Europeană şi Republica Socialistă Vietnam,

–  având în vedere Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice pe care Vietnamul l-a ratificat în 1982,

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, începând din martie 2007, peste cincisprezece dizidenţi au fost condamnaţi la importante pedepse cu închisoarea şi de arest la domiciliu;

B.  întrucât această represiune se produce la un an de la anul 2006 de deschidere politică, caracterizat de apariţia unor partide independente şi democratice, de interesul manifestat de numeroşi vietnamezi (intelectuali, avocaţi, jurnalişti, artişti, preoţi, cetăţeni) pentru cauza democratică, precum şi de lansarea a numeroase apeluri în favoarea democraţiei;

C.  întrucât petiţia pentru o mai mare democraţie, lansată pe blogul web pro-democratic şi de reformă 8406 şi semnată de 118 activişti, a marcat începutul unei adevărate mişcări democratice pe internet;

D.  întrucât toleranţa regimului vietnamez faţă de această răspândire a dizidenţei democratice a generat mari speranţe şi a permis ca Republica Socialistă Vietnam să fie acceptată în Organizaţia Mondială a Comerţului, să fie exclusă din lista americană a celor care au încălcat libertatea religioasă (lista CPC sau Ţările de interes major) şi să-i fie acordat de către Congresul american beneficiul clauzei privind relaţiile comerciale normale şi permanente (PNTR);

E.  întrucât, în ciuda apelurilor constante şi repetate din partea comunităţii internaţionale, Patriarhul Bisericii Budiste Unificate a Vietnamului, Thich Huyen Quang (în vârstă de 87 ani) şi adjunctul său Thich Quang Do (în vârstă de 79 ani), laureat al Premiului Rafto 2006 pentru apărătorii drepturilor omului, sunt reţinuţi fără proces în locaşul acestora din 1982, pentru unicul motiv că s-au declarat susţinători înfocaţi ai libertăţii religioase, ai drepturilor omului şi ai democraţiei; întrucât, pentru unicul motiv că aparţin Bisericii Budiste Unificate a Vietnamului, membrii Comitetelor provinciale, ale căror sedii au fost stabilite de această biserică în 20 de provincii sărace pentru a veni în ajutorul persoanelor defavorizate, sunt victimele hărţuirilor, interogatoriilor, intimidărilor şi ameninţărilor permanente;

F.  întrucât recunoaşterea mişcărilor religioase prin intermediul înregistrării este în continuare minimă şi inegală, spre exemplu cu 50 de „biserici interne” („house churches”) protestante recunoscute dintr-un număr total de 4000 care au solicitat recunoaşterea, şi înregistrarea acestor congregaţii trebuie reînnoită anual;

G.  întrucât, în februarie 2007, o manifestaţie a 200 de lideri budişti khmeri krom în favoarea libertăţii religioase a fost reprimată prin forţă în provincia Soc Trang; întrucât cinci dintre aceştia au fost condamnaţi, la 10 mai 2007, la pedepse cu închisoarea cuprinse între doi şi patru ani pentru „tulburarea ordinii publice” şi persecuţiile religioase la care este supusă populaţia khmeră krom sunt dublate de o asimilare forţată;

H.  întrucât minorităţile etnice din înaltele platouri din nord şi centru sunt în continuare victime ale discriminărilor, confiscărilor teritoriilor şi încălcării libertăţii lor religioase şi numai 38 de grupuri religioase sunt recunoscute în nord-vest; întrucât nici ONG-urile independente şi nici jurnaliştii nu au avut acces liber la înaltele platouri pentru a-şi putea da seama de situaţia reală a Montagnarzilor repatriaţi din Cambogia;

I.  întrucât la baza arestării tuturor dizidenţilor începând din martie 2007 a stat încălcarea legislaţiei privind „securitatea naţională”, cum ar fi „propaganda contra Republicii Socialiste Vietnam” (articolul 88 din Codul Penal) sau tentativa de a „răsturna guvernul” (articolul 79); întrucât aceste acuzaţii de încălcare a „securităţii naţionale” au fost considerate incompatibile cu dreptul internaţional de către Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU, Raportorul special privind intoleranţa religioasă şi Grupul de lucru privind detenţia arbitrară, care au solicitat anularea sau revizuirea acestora;

J.  întrucât Vietnamul beneficiază de ajutoare financiare din partea Uniunii Europene şi a statelor sale membre în cadrul „Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar” şi al „Strategiei de reformă judiciară”;

K.  întrucât Vietnamul continuă să organizeze procese fără a respecta prezumţia de nevinovăţie, drepturile apărării sau independenţa judecătorilor, astfel cum au demonstrat-o procesul preotului catolic Nguyen Van Ly (30 martie 2007), al lui Nguyen Van Dai şi al lui Le Thi Cong Nhan (11 mai 2007);

L.  întrucât abrogarea Decretului 31/CP din 1997 privind „detenţia administrativă” nu poate anula aplicarea persistentă a Ordonanţei 44/2002/PL-UBTVQH10 cu privire la „Regulamentul privind încălcările administrative”, care extinde posibilităţile de detenţie fără proces a dizidenţilor şi care reia vechea şi sinistra practică a internării dizidenţilor în spitale psihiatrice, a cărui victimă este avocata Bui Thi Kim Thanh, internată din noiembrie 2006 pentru că a ajutat ţăranii victime nedreptăţilor să-şi apere drepturile;

M.  întrucât Uniunea Europeană este cel mai important partener comercial al Vietnamului, care beneficiază deja de Sistemul Generalizat de Preferinţe (SGP) al Uniunii Europene;

N.  întrucât, în luna martie 2007, Comisia Europeană a hotărât să sporească cu 30% ajutorul acordat Vietnamului pentru perioada 2007-2013 (304 milioane de euro), cea mai mare parte a acestuia fiind destinată măsurilor în materie de guvernare şi drepturile omului,

1.  îşi exprimă îngrijorarea profundă cu privire la noul val de persecuţii ale dizidenţilor în Vietnam;

2.  prin urmare, solicită eliberarea imediată şi necondiţionată a tuturor persoanelor reţinute pentru unicul motiv că şi-au exercitat paşnic şi legitim dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, precum şi la libertatea presei şi a religiei, printre care preotul catolic Nguyen Van Ly (8 ani de închisoare), Nguyen Phong (6 ani), Nguyen Binh Thanh (5 ani), avocaţii Nguyen Van Dai (5 ani) - toţi membri ai unui blog web pro-democratic şi de reformă 8406 - şi Le Thi Cong Nhan (4 ani), purtătoarea de cuvânt a Partidului Progresist, Tran Quoc Hien (5 ani), reprezentantul Organizaţiei Unite Lucrători-Agricultori, preşedintele Partidului Popular Democrat (PPD) Le Nguyen Sang (5 ani), Nguyen Bac Truyen (4 ani), Huynh Nguyen Dao (3 ani), precum şi budiştii Hoa Hao Duong Thi Tron (6 ani), Le Van Soc (6 ani) şi Nguyen Van Thuy (5 ani), Nguyen Van Tho (4 ani), Patriarhul Bisericii Budiste Unificate a Vietnamului, Thich Huyen Quang, Thich Quang Do şi Bui Thi Kim Tanh;

3.  solicită guvernului să pună capăt tuturor formelor de represiune împotriva persoanelor care îşi exercită dreptul la libertatea de exprimare, la libertatea de gândire şi la libertatea de întrunire în conformitate cu normele internaţionale privind drepturile omului; reiterează apelul său către autorităţi pentru a reforma de urgenţă dispoziţiile privind securitatea naţională şi pentru a asigura anularea sau conformitatea acestora cu legislaţia internaţională;

4.  solicită Vietnamului să realizeze reforme politice şi instituţionale autentice cu scopul de a instaura democraţia şi un stat de drept veritabil, începând prin a institui pluripartidismul, o presă liberă şi sindicate libere;

5.  solicită guvernului vietnamez să respecte libertatea religioasă şi să restaureze statutul legal al tuturor comunităţilor religioase, în special al Bisericii Budiste Unificate a Vietnamului;

6.  invită guvernul vietnamez să pună capăt discriminărilor la adresa comunităţii Montagnarzilor;

7.  salută abrogarea Decretului 31/CP ca o primă etapă a reformei judiciare şi solicită guvernului vietnamez să elimine orice formă de detenţie fără garanţii judiciare, în special Ordonanţa 44 din 2002;

8.  solicită autorităţilor vietnameze să pună în aplicare recomandările ONU, în special ale Comitetului pentru Drepturile Omului în cadrul concluziilor sale din 2002, prin abrogarea legislaţiei care nu este în conformitate cu drepturile omului şi prin garantarea reală a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor vietnamezi, în conformitate cu Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi cu Pactul privind drepturile economice, sociale şi culturale;

9.  reaminteşte că dialogul privind drepturile omului dintre Uniunea Europeană şi Vietnam trebuie să aducă îmbunătăţiri concrete în Vietnam; invită Consiliul şi Comisia să reevalueze politica de cooperare cu Vietnamul, având în vedere articolul 1 din Acordul de cooperare din 1995, care prevede că această cooperare este bazată pe respectarea principiilor democratice şi a drepturilor fundamentale;

10.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor statelor membre ale ASEAN, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului şi guvernului şi parlamentului vietnamez.