Schimbările demografice din Uniunea Europeană presupun, printre altele, o longevitate sporită și creșterea proporției persoanelor în vârstă. Solidaritatea socială ne impune să asigurăm condiții pentru îmbătrânirea activă, demnitatea vieții și prestarea unor servicii de îngrijire de calitate pentru persoanele în vârstă din Uniunea Europeană. Întrucât trăim mai mult, crește și necesitatea unei îngrijiri sociale și de sănătate în medii instituționale, în sânul comunității și la domiciliu. Protejarea persoanelor în vârstă de abuzul față de bătrâni în comunitate și în toate mediile de îngrijire reprezintă un element esențial al acestui răspuns.

În aproape toate statele membre populația îmbătrânește, acest fapt constituind în sine un pericol pentru sustenabilitatea viitoare a serviciilor de îngrijire prestate vârstnicilor, deoarece o creștere bruscă a cererii pentru astfel de servicii ar putea pune în pericol sistemele utilizate până în prezent pentru finanțarea lor.

1. De ce date dispune Comisia privind infrastructura existentă în fiecare stat membru pentru prestarea serviciilor de îngrijire persoanelor în vârstă într-un mediu instituțional, în cadrul comunității și la domiciliu? Ce rol consideră Comisia Europeană că ar putea juca în stabilirea și difuzarea bunelor practici în ceea ce privește prestarea pe termen lung a serviciilor de îngrijire a persoanelor în vârstă?

2. Ce rol consideră Comisia că ar putea juca Anul european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații pentru cetățenii europeni, în special pentru persoanele în vârstă, în ceea ce privește promovarea îmbătrânirii active, reducerea discriminării împotriva persoanelor în vârstă și îmbunătățirea prestării serviciilor în sânul comunității și în medii instituționale?

3. În ciuda faptului că cea mai mare parte a serviciilor pentru persoanele în vârstă sunt prestate de îngrijitori neremunerați - rude, prieteni și vecini - serviciile de îngrijire și politicile din domeniu nu țin seama de nevoile și interesele acestora. Are Comisia în vedere măsuri specifice pentru a garanta recunoașterea activă a contribuției îngrijitorilor și luarea în considerare a acesteia în cadrul politicilor și inițiativelor care au un impact asupra prestării acestor servicii?

4. Intenționează Comisia să instituie un „observator al îmbătrânirii active” în vederea difuzării de bune practici în ceea ce privește implicarea persoanelor în vârstă în activități culturale și sociale și dezvoltarea de inițiative precum munca de voluntariat pentru vârstnici sau învățarea de-a lungul vieții?

5. Ce date sau informații științifice poate prezenta Comisia cu privire la numărul de decese în rândul persoanelor în vârstă care beneficiază de îngrijire, decese ce pot fi atribuite subnutriției sau deshidratării?

6. Ce întreprinde Comisia pentru a analiza modul de utilizare a ordinelor de tipul „a nu se resuscita” ca mijloc de refuzare a tratamentului și a îngrijirii persoanelor în vârstă? Este Comisia de acord cu faptul că astfel de practici încalcă dreptul la viață stabilit la articolul 2 din Carta drepturilor fundamentale? Este Comisia de acord cu faptul că deciziile de a nu resuscita cetățeni ai UE nu ar trebui să fie luate în funcție de vârstă, ci în urma unei evaluări medicale a calității vieții ulterioare și că astfel de decizii ar trebui luate în urma consultării persoanei în vârstă vizate și a rudelor celor mai apropiate ale acesteia?

7. Ar putea Comisia prezenta pe scurt acțiunile pe care le-a întreprins pentru a revela amploarea abuzurilor față de bătrâni în statele membre ale Uniunii Europene? A identificat Comisia, în urma cercetărilor efectuate, exemple de bune practici pentru protejarea persoanelor în vârstă din cadrul comunităților și din instituțiile de îngrijire?

8. Nu consideră Comisia că există o necesitate stringentă de a institui un cod de conduită la nivelul UE, care să cuprindă un nivel minim de reglementări și orientări profesionale, precum și rezultatele minime ce trebuie realizate de îngrijirea acordată pe termen lung, cod care să fie adoptat de Parlamentul European și de Consiliul de Miniștri?

9. Ce rol crede Comisia că ar putea avea acordarea informală de servicii de îngrijire pe termen lung persoanelor în vârstă? Are acordarea de îngrijire informală un impact asupra ocupării forței de muncă? Ce măsuri ar putea fi adoptate pentru a încuraja acordarea de îngrijire de către persoanele cele mai apropiate de beneficiar?

10. Are Comisia informații cu privire la impactul sărăciei, fenomen larg răspândit în rândul persoanelor în vârstă, asupra calității îngrijirii de care beneficiază acestea și asupra longevității lor?