Majoritatea lucrătorilor la domiciliu prestează servicii precum îngrijire la domiciliu, curățenie și catering; aceștia reprezintă între 5% și 9% din întreaga forță de muncă. În cele mai multe cazuri, aceștia desfășoară o activitate nesigură, subestimată și nedeclarată. Prin urmare, lucrătorii la domiciliu sunt adesea discriminați și fac uneori obiectul unui tratament discriminatoriu, nedrept și abuziv. Din ce în ce mai mulți astfel de lucrători sunt lucrători migranți (fără acte) și pot fi exploatați.

Adoptarea unei convenții OIM referitoare la lucrătorii la domiciliu va constitui un element important în vederea asigurării respectării drepturilor omului, a drepturilor privind ocuparea forței de muncă și a drepturilor sociale ale lucrătorilor la domiciliu.

1. Ce rol consideră Comisia că poate avea în cadrul negocierilor din cadrul OIM cu privire la adoptarea unei convenții care să fie completată printr-o recomandare referitoare la o muncă decentă în cazul lucrătorilor la domiciliu?

2. Cum va asigura strategia UE2020 transformarea locurilor de muncă la domiciliu nesigure în locuri de muncă la domiciliu decente și durabile?

3. Intenționează Comisia să modifice legislația actuală precum Directivele 89/391/CEE și 2000/78/CE ale Consiliului pentru a asigura includerea lucrătorilor la domiciliu?

4. Poate Comisia să menționeze cum susține statele membre cu privire la elaborarea și aplicarea unor politici de consolidare a drepturilor în materie de muncă ale lucrătorilor la domiciliu și de informare a acestora asupra drepturilor pe care le au?

5. Promovează Comisia schimburile de bune practici referitoare la politicile care vizează lucrătorii la domiciliu?