Procedură : 2008/2131(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0366/2008

Texte depuse :

A6-0366/2008

Dezbateri :

PV 20/10/2008 - 20

Voturi :

PV 21/10/2008 - 8.15
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0491

RAPORT     
PDF 260kWORD 217k
23 septembrie 2008
PE 406.017v01-00 A6-0366/2008

privind crearea unei Alianţe mondiale împotriva schimbărilor climatice între Uniunea Europeană şi ţările în curs de dezvoltare sărace, cele mai vulnerabile la schimbările climatice

(2008/2131(INI))

Comisia pentru dezvoltare

Raportor: Anders Wijkman

ERATE/ADDENDA
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe
 AVIZ al Comisiei pentru bugete
 AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind crearea unei Alianţe mondiale împotriva schimbărilor climatice (AMSC) între Uniunea Europeană şi ţările în curs de dezvoltare sărace, cele mai vulnerabile la schimbările climatice

(2008/2131(INI))

Parlamentul European,

–    având în vedere Comunicarea din 18 septembrie 2007 a Comisiei privind „Construirea unei alianţe globale privind schimbările climatice între Uniunea Europeană şi ţările sărace în curs de dezvoltare, cele mai vulnerabile la schimbările climatice” (COM(2007)0540),

–    având în vedere concluziile Consiliului din 20 noiembrie 2007 privind Alianţa mondială împotriva schimbărilor climatice între Uniunea Europeană şi ţările sărace în curs de dezvoltare, cele mai vulnerabile la schimbările climatice,

–    având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată din 11 martie 2003 intitulată „Schimbările climatice în contextul cooperării pentru dezvoltare - Plan de acţiune 2004-2008” (COM(2003)0085),

–    având în vedere primul raport bianual al Comisiei privind progresele (2004-2006) în ceea ce priveşte Planul de acţiune al UE privind schimbările climatice şi dezvoltarea prezentat la 9 noiembrie 2007 cu ocazia Zilelor europene pentru dezvoltare de la Lisabona,

–    având în vedere documentul Înaltului Reprezentant şi al Comisiei Europene adresat Consiliului European, intitulat „Schimbările climatice şi securitatea internaţională”, din 14 martie 2008,

–    având în vedere Cartea verde a Comisiei din 29 iunie 2007 intitulată „Adaptarea la schimbările climatice în Europa - posibilităţile de acţiune ale Uniunii Europene” (COM(2007)0354),

–    având în vedere declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene intitulată „Consensul european”(1),

–    având în vedere Declaraţia de la Paris privind eficienţa ajutoarelor, adoptată la 2 martie 2005, în urma Forumului la nivel înalt privind eficienţa ajutoarelor („Declaraţia de la Paris”),

–    având în vedere Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei privind ajutorul umanitar al Uniunii Europene, intitulată „Consensul european privind ajutorul umanitar”(2),

–    având în vedere Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1992 privind schimbările climatice (CCONUSC),

–    având în vedere raportul privind dezvoltarea umană 2007/2008, intitulat „Combaterea schimbărilor climatice: solidaritate într-o lume divizată”, publicat de Programul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare,

–    având în vedere Declaraţia de la Malé privind dimensiunea umană a schimbărilor climatice mondiale, adoptată la Malé (Republica Maldivelor) în 2007,

–    având în vedere Foaia de parcurs de la Bali, adoptată la Conferinţa privind schimbările climatice a Organizaţiei Naţiunilor Unite din insula Bali (Indonezia), în decembrie 2007,

–    având în vedere cel de-al patrulea raport de evaluare intitulat „Schimbările climatice în 2007: efecte, adaptare şi vulnerabilitate”, pregătit de grupul de lucru II din cadrul Comisiei interguvernamentale pentru schimbările climatice (CISC),

–    având în vedere raportul lui Nicholas Stern, intitulat „Economia schimbărilor climatice. Analiza Stern” („Raportul Stern”) din 2006,

–    având în vedere Declaraţia privind integrarea adaptării la schimbările climatice în cooperarea pentru dezvoltare, adoptată de către miniştrii mediului şi dezvoltării ai ţărilor membre ale OCDE la 4 aprilie 2006,

–    având în vedere raportul întocmit de OCDE în 2007, intitulat „Bilanţul progreselor legate de integrarea adaptării la schimbările climatice în activităţile de cooperare pentru dezvoltare”,

–    având în vedere „Cadrul pentru acţiune de la Hyogo pentru 2005-2015: consolidarea rezistenţei naţiunilor şi a comunităţilor în faţa catastrofelor” adoptat de Conferinţa mondială privind reducerea catastrofelor, desfăşurată în ianuarie 2005, la Kobo, Hyogo (Japonia),

–    având în vedere raportul bianual al Organizaţiei pentru alimentaţie şi agricultură (FAO) a Naţiunilor Unite, intitulat „Situaţia pădurilor lumii, 2007”,

–    având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–    având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare şi avizul Comisiei pentru afaceri externe, avizul Comisiei pentru bugete, precum şi avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6-0366/2008),

A.  întrucât schimbările climatice ameninţă în mod serios acţiunile de diminuare a sărăciei, de apărare a drepturilor omului, a păcii şi securităţii, de asigurare a aprovizionării cu apă şi alimente şi de atingere a obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) în multe ţări în curs de dezvoltare;

B.   întrucât în unele ţări în curs de dezvoltare au loc defrişări de păduri în favoarea culturilor destinate biocarburanţilor;

C.  întrucât ţările industrializate poartă o responsabilitate istorică pentru schimbările climatice şi au obligaţia morală de a susţine ţările în curs de dezvoltare în eforturile lor de adaptare la consecinţele acestora;

D.  întrucât ţările în curs de dezvoltare au contribuit în măsura cea mai mică la schimbările climatice, dar vor suferi consecinţelor acestora în mod considerabil, mai ales în ceea ce priveşte insecuritatea aprovizionării cu apă şi alimente provocate de secetă, deşertificare, ridicarea nivelului mărilor, noile provocări pentru agricultură, noile riscuri pentru sănătate, evenimentele meteorologice extreme şi presiunile migratoare; întrucât ţările în curs de dezvoltare vor deţine mijloacele cele mai reduse de a face faţă acestor consecinţe;

E.   întrucât în multe ţări industrializate s-a acordat, recent, o atenţie deosebită măsurilor pentru adaptarea la schimbările climatice şi pentru reducerea riscurilor şi întrucât aceleaşi nevoi urgente au fost neglijate, în mare măsură, în ţările cu venituri reduse;

F.   întrucât importurile în UE de lemn provenit din activităţi forestiere ilegale şi neviabile încurajează în mod considerabil defrişările şi, conform estimărilor, creează costuri anuale în valoare de miliarde de euro pentru ţările sărace;

G.  întrucât aproximativ 20% din cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră sunt cauzate de defrişări, care duc la o pierdere anuală estimată de 13 milioane de hectare de păduri tropicale; întrucât defrişările din zona tropicală reprezintă o ameninţare serioasă la adresa biodiversităţii şi a mijloacelor de subzistenţă a peste un miliard de persoane sărace care trăiesc în aceste păduri şi depind de resursele lor;

H.  întrucât consecinţele concrete ale schimbărilor climatice trebuie să fie, adesea, abordate la nivel local de către autorităţile locale; întrucât corelarea adecvată între nivelul internaţional, naţional şi local de elaborare a politicilor reprezintă, prin urmare, o provocare de importanţă deosebită în ceea ce priveşte dezvoltarea unor strategii eficiente de adaptare la schimbările climatice şi de atenuare a efectelor acestora; întrucât este necesar să se realizeze modificări structurale la scară largă, fără a se renunţa la o abordare orientată spre comunităţile locale, axată pe necesitatea de reducere a sărăciei;

I.    întrucât ameninţările la adresa securităţii pe care le reprezintă schimbările climatice sunt luate în considerare din ce în ce mai serios, precum conflictele pentru accesul la resursele naturale limitate, catastrofele naturale provocate de schimbările climatice şi fluxurile de migraţie la scară largă; întrucât strategiile de dezvoltare concepute pentru a aborda în paralel provocările reprezentate de schimbările climatice şi cele legate de securitate vor dovedi esenţiale în asigurarea unui răspuns eficient şi adaptat în ţările în curs de dezvoltare;

J.    întrucât eforturile internaţionale în domeniul adaptării la schimbările climatice şi al reducerii riscurilor de catastrofe (RRC) au fost, până la ora actuală, limitate, fragmentate, nesatisfăcător coordonate şi, în multe cazuri, greu accesibile ţărilor în curs de dezvoltare, ceea ce este în totală contradicţie cu obiectivele stabilite în Consensul european privind dezvoltarea şi în Declaraţia de la Paris;

K.  întrucât măsurile de adaptare la schimbările climatice, de RRC şi consolidarea capacităţilor pentru dezvoltare trebuie să fie strâns legate, dar până în prezent au fost insuficient integrate în cadrul agenţiilor de cooperare pentru dezvoltare şi al instituţiilor internaţionale; întrucât o abordare comună şi coerentă ar avea un rol vital pentru punerea în aplicare cu succes a Alianţei mondiale împotriva schimbărilor climatice (AMSC);

L.   întrucât este necesară formarea de echipe pluridisciplinare de gestionari în domeniul crizelor, specialişti în dezvoltare, planificatori, experţi climatologi şi în domeniul adaptării la schimbările climatice, care să stabilească un set de bune practici pentru dezvoltarea regională;

M.  întrucât luarea de măsuri timpurii în materie de adaptare la schimbările climatice şi de RRC reprezintă, în mod clar, o soluţie rentabilă; întrucât previziunile arată că un dolar cheltuit pe o acţiune de RRC are capacitatea de a economisi până la şapte dolari în intervenţiile de urgenţă, reprezentând, de asemenea, un argument solid în favoarea plăţii anticipate a sumelor destinate ajutorului;

N.  întrucât, în consecinţă, orice încercare de a contabiliza de două ori finanţările acordate de Uniunea Europeană în cadrul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului şi promisiunile făcute în cadrul CCONUSC ar trebui respinsă;

O.  întrucât orice întârziere în adoptarea unor decizii ferme privind măsurile necesare pentru atenuarea efectelor şi a cauzelor schimbărilor climatice va determina costuri mult mai ridicate;

P.   întrucât majoritatea problemelor legate de mediu, inclusiv cele generate de schimbările climatice, tind să se agraveze odată cu creşterea şi expansiunea populaţiei, în timp ce dinamica populaţiei, în termeni de creştere, distribuţie şi compoziţie reprezintă o parte integrantă a procesului de dezvoltare, deoarece afectează şi este afectată, în acelaşi timp, de schimbările de mediu; întrucât Conferinţa internaţională din 1994 privind populaţia şi dezvoltarea de la Cairo a subliniat cu claritate avantajele multiple pe care le implică politicile specializate în domeniu, orientate preponderent spre comunităţile locale, fără caracter coercitiv, însă, cu toate acestea, aspectele legate de populaţie au rămas, până în prezent, în mare măsură neincluse în planurile de dezvoltare sau de adaptare la schimbările climatice;

Q.  întrucât integrarea eficientă a măsurilor de adaptare la schimbările climatice şi de atenuare a efectelor acestora în politicile de dezvoltare implică intervenţii în politicile din domeniul hidrologic, al agriculturii, al gestionării resurselor forestiere, al sănătăţii, infrastructurii, educaţiei şi populaţiei;

R.   întrucât reducerea corupţiei ar spori eficienţa eforturilor de adaptare la schimbările climatice şi de atenuare a efectelor acestora;

S.   întrucât revizuirea din 2007 a Planului de acţiune al UE privind schimbările climatice şi dezvoltarea mai sus menţionată arată că progresele înregistrate în domeniul integrării schimbărilor climatice în politicile de dezvoltare ale Uniunii Europene, în special în documentele de strategie ale ţărilor şi ale regiunilor, au fost insuficiente şi mult prea lente;

T.   întrucât există, la ora actuală, o carenţă enormă în ceea ce priveşte finanţarea acţiunilor de adaptare în ţările în curs de dezvoltare; întrucât, în timp ce costurile anuale de adaptare estimate se situează între 50 şi 80 de miliarde de dolari pe an, suma totală a fondurilor acordate prin mecanisme de finanţare multilaterale s-a ridicat, la jumătatea anului 2007, la mai puţin de 0,5% din sumele preconizate;

U.  întrucât, deşi UE şi-a stabilit obiectivul de a deveni un lider în lupta împotriva schimbărilor climatice, bugetul UE nu reflectă prioritatea acordată politicilor şi măsurilor adoptate de Uniune în ceea ce priveşte lupta împotriva schimbărilor climatice;

V.  întrucât o parte din finanţările destinate Alianţei mondiale împotriva schimbărilor climatice (AMSC) vor proveni din Fondul European de Dezvoltare (FED) şi Programul tematic privind resursele naturale (ENRTP) (în conformitate cu articolul 13 din Instrumentul comunitar de dezvoltare (ICD)(3));

W. întrucât FED a fost folosit, în principal, pentru a finanţa noi iniţiative; întrucât Comisia ar trebui să îşi respecte angajamentul de a găsi noi surse de finanţare pentru a menţine FED; întrucât Comisia pentru dezvoltare a Parlamentului European a concluzionat, în numeroase rânduri, că FED ar trebui să fie integrat în bugetul UE pentru a asigura controlul democratic asupra modului în care acesta este utilizat;

X.  întrucât, în conformitate cu articolul 21 privind adoptarea unor documente de strategie şi a unor programe orientative multianuale şi cu articolul 35 alineatul (2) din ICD, Parlamentul European are dreptul să controleze acţiunile Comisiei, după cum se prevede la articolele 5 şi 8 din Decizia nr. 1999/468/CE;

Y.  întrucât mecanismul de dezvoltare nepoluantă (MDN) s-a dovedit, până în prezent, insuficient de adaptat pentru a răspunde nevoilor celor mai sărace ţări în materie de investiţii în tehnologii nepoluante: mai puţin de 3% din totalitatea proiectelor MDN s-au desfăşurat în Africa, iar aproape 90% din reducerile certificate de emisii (RCE) au fost acordate proiectelor realizate în China, India, Coreea şi Brazilia;

1.   salută iniţiativa Comisiei de lansare a unei AMSC, care reprezintă o recunoaştere importantă a efectelor pe care schimbările climatice le au asupra dezvoltării; totuşi, invită Comisia să clarifice mai bine valoarea adăugată specifică a AMSC; în acest context, subliniază că coordonarea şi cooperarea cu alţi actori principali trebuie să fie o parte integrantă a programului de lucru al AMSC, astfel încât să asigure o complementaritate optimă între iniţiativele întreprinse;

2.   consideră că AMSC reprezintă un pilon important al acţiunii externe a UE privind schimbările climatice şi constituie o platformă complementară care susţine actualul proces în contextul Convenţiei Cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice şi a Protocolului de la Kyoto, cu rolul de a realiza progrese în punerea în aplicare a acestora şi a acordurilor conexe;

3.   reaminteşte concluziile alarmante ale documentului privind Schimbările climatice şi securitatea internaţională(4), prezentat Consiliului European de Înaltul Reprezentant al UE şi de Comisia Europeană la 14 martie 2008, în care se atrăgea atenţia asupra faptului că schimbările climatice măresc riscurile la adresa securităţii UE, ameninţând să reprezinte o sarcină suplimentară pentru state şi regiuni ale lumii deja instabile şi expuse conflictelor şi subminând eforturile de atingere a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului ale ONU;

4.   ia act de faptul că eforturile de combatere a schimbărilor climatice trebuie să se bazeze nu numai pe un elan politic, ci şi pe societatea civilă, atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare; consideră că ar trebui lansate campanii publice de informare şi adoptate programe de educaţie în şcoli şi universităţi, pentru a pune la dispoziţia cetăţenilor atât analize şi evaluări cu privire la situaţia schimbărilor climatice, cât şi pentru a propune reacţii corespunzătoare în special în ceea ce priveşte schimbarea obiceiurilor de viaţă, în vederea reducerii emisiilor;

5.   subliniază că o coordonare şi o colaborare mai bună între Comisie şi statele membre este de o importanţă majoră în domeniul politicii UE privind schimbările climatice şi dezvoltarea, deoarece AMSC reprezintă o ocazie unică de a îndeplini principiile care stau la baza Consensului european şi a Declaraţiei de la Paris, precum şi a programului de acţiune al Conferinţei internaţionale privind populaţia şi dezvoltarea din 1994 de la Cairo (CIPD); mai mult, este convins că unul din rolurile principale ale AMSC ar trebui să fie acela de a oferi un „centru de informare” pentru iniţiativele statelor membre;

6.   invită UE să asigure un loc esenţial schimbărilor climatice în dezvoltarea politicii sale de cooperare; consideră că lupta împotriva schimbărilor climatice ar trebui să abordeze cauzele structurale şi solicită o evaluare sistematică a riscurilor legate de schimbările climatice, care să ţină seama de toate aspectele referitoare la planificarea politicilor şi la procesul decizional, printre care comerţul, agricultura şi siguranţa alimentară, atât în UE, cât şi în ţările în curs de dezvoltare;

7.   subliniază că AMSC ar trebui să adopte măsuri concrete pentru a asigura o abordare coerentă a impactului schimbărilor climatice asupra dezvoltării, inclusiv asupra agriculturii UE, a politicii comerciale şi de pescuit, pe de o parte, şi, pe de altă parte, a problemelor legate de subvenţiile la export, cum ar fi ajutorul condiţionat, povara datoriei, creditele la export şi utilizarea în scopuri comerciale a ajutorului alimentar, privatizarea şi liberalizarea forţate ale sectoarelor economice vitale;

8.   subliniază faptul că, având în vedere că Alianţa mondială împotriva schimbărilor climatice, care beneficiază de 60 milioane de euro pentru perioada 2008–2010, trebuie să completeze procesul actual al CCONUSC, orice suprapunere referitoare la măsurile luate ar trebui evitată, iar fondurile ar trebui concentrate asupra măsurilor care aduc valoarea adăugată cea mai ridicată; consideră că, odată încheiat un acord privind schimbările climatice pentru perioada ulterioară anului 2012, obiectivele şi finanţările Alianţei mondiale împotriva schimbărilor climatice trebuie revizuite în funcţie de rezultate;

9.   consideră că fondurile neprevăzute în CCONUSC nu pot fi apreciate ca parte a îndeplinirii de către ţările dezvoltate a angajamentelor asumate în cadrul convenţiei menţionate;

10. consideră că cele 60 de milioane de euro atribuite AMSC până în prezent nu sunt suficiente; solicită Comisiei să fixeze un obiectiv de finanţare a AMSC termen lung de cel puţin 2 miliarde de euro pe an până în 2010 şi de 5-10 miliarde euro pe an până în 2020;

11. invită Comisia să ofere informaţii detaliate privind mecanismele financiare actuale în materie de schimbări climatice şi dezvoltare la nivel naţional şi internaţional; invită Comisia, pe baza acestor informaţii, să propună fără întârziere măsurile necesare pentru mărirea sprijinului financiar al UE în ceea ce priveşte schimbările climatice şi dezvoltarea, garantând o cât mai bună coordonare şi complementaritate cu iniţiativele deja existente;

12. subliniază că, pentru a acorda importanţa cuvenită schimbărilor climatice, este necesar să se pună la dispoziţie noi fonduri prin intermediul unor linii bugetare diferite şi al unor noi surse de finanţare, precum fondurile pentru ajutor umanitar, drept răspuns la catastrofele provocate de schimbările climatice, fondurile aferente politicii externe şi de securitate comune (PESC) şi instrumentul de stabilitate, în contextul politicii de securitate preventive sau ca răspuns la ameninţările la adresa securităţii sau la conflictele provocate de schimbările climatice, alte fonduri pentru acţiuni externe când este cazul, precum şi taxele ecologice, parteneriatele de tip public-privat şi alte mecanisme inovatoare de finanţare create în acest scop;

13. ia act cu interes de concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 19 şi 20 iunie 2008 şi implicaţiile bugetare ale acestora; consideră că nu se poate răspunde acestor cerinţe bugetare decât apelându-se la mijloacele prevăzute de AII din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(5); subliniază încă o dată că ar trebui să se prevadă credite noi pentru noile misiuni;

14. constată că, în acest cadru, ajutorul oficial pentru dezvoltare al Uniunii Europene se situează încă sub obiectivul de 0,56% din venitul naţional brut al Uniunii Europene până în 2010 şi că este dificil de imaginat că Uniunea Europeană va fi în măsură să îşi îndeplinească toate angajamentele fără a recurge la noi resurse inovatoare;

15. invită Comisia să mărească finanţarea imediată pentru AMSC, lucru care s-ar putea realiza iniţial, în regim de urgenţă, prin intermediul ENRTP şi cel de-al zecelea FED; subliniază, cu aceeaşi ocazie, urgenţa acordării de fonduri suplimentare de asistenţă neguvernamentală pentru dezvoltare în vederea adaptării şi dezvoltării de mecanisme de finanţare inovatoare în acest scop;

16. reaminteşte Comisiei că, dacă fondurile pentru finanţarea AMSC sunt asigurate prin ENRTP sau prin FED, acestea ar trebui, în calitate de fonduri de dezvoltare, să fie folosite numai pentru acţiuni compatibile cu asistenţa pentru dezvoltare, astfel cum sunt definite de Comitetul de asistenţă pentru dezvoltare al OCDE (CAD); insistă asupra faptului că acestea ar trebui să reprezinte o sursă de finanţare care poate fi utilizată doar o singură dată şi că o viitoare completare trebuie asigurată din surse alternative;

17. invită Comisia să se asigure că finanţarea AMSC prin intermediul ENRTP şi al FED nu se realizează în detrimentul altor obiective importante de cooperare pentru dezvoltare, cum ar fi educaţia, sănătatea, egalitatea de gen sau accesul la apă;

18. subliniază că statele membre trebuie să-şi asume o răspundere mult mai mare pentru finanţarea activităţilor proprii de dezvoltare şi alinierea acestora la AMSC;

19. invită Comisia şi statele membre să găsească un acord cu privire la alocarea a cel puţin 25% din veniturile estimate obţinute în cadrul sistemului UE de comercializare a emisiilor în următoarea perioadă tranzacţii, în vederea finanţării AMSC şi a altor măsuri legate de schimbările climatice în ţările în curs de dezvoltare, inclusiv a eforturilor de protejare a pădurilor şi de reducere a emisiilor cauzate de defrişări şi de degradarea pădurilor;

20. invită Comisia să folosească viitoarea revizuire a bugetului UE drept oportunitate pentru a reevalua priorităţile globale ale UE în materie de cheltuieli şi pentru a aloca fonduri suplimentare pentru schimbările climatice şi dezvoltare în general şi pentru AMSC în special, inclusiv prin realocarea de fonduri aferente politicii agricole comune (PAC);

21. solicită Comisiei şi statelor membre să pună în practică imediat ideea unui mecanism global de finanţare a schimbărilor climatice, după modelul mecanismului internaţional de finanţare în favoarea vaccinărilor şi al conceptului referitor la ajutorul pentru planificarea anticipată, pentru a se garanta alocarea AMSC a unor sume importante într-o perioadă de timp relativ scurtă;

22. solicită Comisiei să invite sectorul privat să devină un partener apropiat al AMSC, luând în considerare faptul că fondurile publice ar putea să joace un rol de catalizator prin stimularea investiţiilor şi prin facilitarea accesului la pieţe şi la tehnologie; încurajează în mod special Comisia să investească în dezvoltarea de modele de parteneriat de tip public/privat în domenii-cheie precum asigurarea securităţii aprovizionării cu apă şi a infrastructurii în zone vulnerabile, unde carenţele de finanţare la ora actuală sunt considerabile, având în vedere că schimbările climatice afectează numeroase domenii politice (accesul la apă, sănătatea publică, furnizarea de energie etc.), care necesită intervenţia statului şi a autorităţilor locale; reaminteşte faptul că prioritatea UE ar trebui să fie consolidarea capacităţii de acţiune publică în aceste domenii;

23. invită Comisia să stabilească parteneriate cu sectorul asigurărilor private şi să caute metode de dezvoltare a proiectelor-pilot de asigurări pentru a finanţa adaptarea sau RRC, în domeniul asigurărilor naţionale şi regionale, cât şi în cel al asigurărilor individuale;

24. regretă că implicarea guvernelor, a societăţii civile şi a autorităţilor locale ale ţărilor în curs de dezvoltare a fost în general neadecvată de-a lungul procesului de planificare a AMSC; solicită Comisiei să se asigure că luarea de decizii pe durata proceselor de elaborare, punere în aplicare, distribuire a fondurilor şi evaluare se face în parteneriat cu părţile interesate;

25. invită Comisia să utilizeze AMSC pentru sprijinirea şi consolidarea capacităţilor ţărilor partenere de a identifica, gestiona şi reduce ameninţările la adresa securităţii provocate de schimbările climatice şi încurajează Comisia să aloce fonduri suplimentare în acest scop; invită, de asemenea, Comisia să garanteze că direcţia sa generală pentru relaţii externe participă pe deplin la întregul proces de programare şi punere în aplicare a AMSC, pentru garantarea unei coerenţe optime între politica de cooperare pentru dezvoltare, schimbările climatice şi politica externă şi de securitate;

26. invită Comisia să utilizeze AMSC pentru iniţierea unor dezbateri atât cu comunitatea de donatori, cât şi cu ţările partenere, pe tema consolidării pregătirii şi a planificării de urgenţă pentru a face faţă migraţiei pe scară largă, în eventualitatea în care anumite regiuni devin nelocuibile din cauza schimbărilor climatice;

27. insistă asupra faptului că AMSC trebuie însoţită de mecanisme eficiente de raportare, inclusiv de indicatori detaliaţi de înregistrare a progresului şi de scheme de urmărire;

28. consideră că o valoare adăugată şi competenţă specifică adusă de AMSC ar putea fi stabilirea unei legături între măsurile locale de adaptare şi cadrele climei globale şi politicile generale de dezvoltare; salută, în acest context, componenta „dialog politic” a AMSC, care constituie un pas important către punerea în legătură a programului de reducere a sărăciei şi a obiectivelor de dezvoltare ale mileniului cu programul pentru schimbări climatice; subliniază totuşi că AMSC va avea succes numai în măsura în care face parte dintr-o strategie globală la nivelul UE pentru negocierile de după 2012, în cadrul căreia sprijinul viguros în favoarea reducerii efectelor schimbărilor climatice şi a activităţilor de adaptare din ţările în curs de dezvoltare constituie o prioritate maximă;

29. încurajează Comisia să utilizeze dialogul politic şi preconizata sa declaraţia comună planificată între UE, pe de o parte, şi ţările cele mai puţin dezvoltate şi statele insulare mici în curs de dezvoltare, pe de altă parte, ca forum în vederea promovării ideii de „contract global”, în care cooperarea pentru dezvoltare şi activităţile legate de schimbările climatice sunt strâns integrate şi în care să se acorde atenţie, în mod explicit, preocupărilor populaţiei, astfel cum se preconizează în iniţiativa pentru un plan Marshall la nivel global;

30. subliniază necesitatea accelerării eforturilor de integrare a adaptării la schimbările climatice, a RRC şi a măsurilor demografice şi de sănătate reproductivă în cadrul ajutorului pentru dezvoltare atât din partea a Comisiei, cât şi a statelor membre, mai ales în etapa de punere în aplicare, întrucât, dintr-o perspectivă sistemică, aceste domenii sunt absolut fundamentale; solicită Comisiei să profite de următoarea revizuire intermediară a documentelor strategice de ţară pentru a realiza progrese în acest domeniu;

31. insistă asupra faptului că Comisia, în paralel cu AMSC, trebuie să dezvolte în continuare măsurile ca urmare a revizuirii planului de acţiune al UE privind schimbările climatice şi dezvoltarea, care conţine multe elemente importante care nu trebuie pierdute din vedere, inclusiv crearea unor „centre de informare” pe teren în vederea îmbunătăţirii coordonării şi a accesului la informaţii;

32. subliniază că elaborarea şi punerea în aplicare a programelor naţionale de acţiune privind adaptarea (PNAA) prin intermediul Fondului global de mediu (FGM) a suferit o serie de deficienţe cauzate de o finanţare neadecvată, de subestimarea costurilor de adaptare, de legăturile insuficiente cu dezvoltarea umană, de birocraţie excesivă a mijloacelor de acces şi de un profil centrat pe proiecte; invită Comisia să soluţioneze pe deplin aceste deficienţe în cadrul furnizării de asistenţă în implementarea PNAA prin intermediul AMSC în ţările cele mai puţin dezvoltate şi în statele insulare mici în curs de dezvoltare; în acest context, salută intenţia Comisiei de consolidare a capacităţilor instituţiilor de guvernanţă prin programare, cu ajutorul sprijinului bugetar;

33. subliniază că buna utilizare a sprijinului bugetar pentru adaptarea la schimbările climatice orientată spre dezvoltare depinde de folosirea pe scară largă a tuturor mijloacelor din cadrul acordurilor privind sprijinul bugetar, inclusiv dialogurile privind politicile prioritare, monitorizarea pe termen lung şi asistenţa tehnică pentru stabilirea şi executarea bugetului; insistă asupra necesităţii implicării active a societăţii civile şi a comunităţilor locale; îndeamnă, de asemenea, Comisia să fie pregătită pentru a lua măsuri complementare acolo unde sprijinul bugetar se dovedeşte inadecvat sau unde nu reuşeşte să vină în ajutorul populaţiilor sărace şi foarte vulnerabile;

34. invită Comisia să garanteze că studiile planificate ale AMSC cu privire la adaptarea la schimbările climatice în ţările în curs de dezvoltare sunt realizate dintr-o perspectivă cu adevărat ascendentă, sunt destinate persoanelor sărace şi cele mai vulnerabile, se desfăşoară în funcţie de nevoile comunităţilor locale şi sunt realizate în colaborare cu persoanele afectate; subliniază importanţa comunicării rezultatelor obţinute în urma studiilor grupurilor sale ţintă, prin intermediul unor canale media accesibile;

35. invită Comisia să aloce resurse substanţiale cercetării factorilor economici ai adaptării în ţările în curs de dezvoltare, incluzând o mai bună înţelegere a viitoarelor costuri ale restructurării necesare a politicilor în materie de comerţ, agricultură şi securitate şi a instituţiilor competente în aceste domenii; recunoaşte că lacunele de cunoştinţe în acest domeniu diminuează eficienţa măsurilor şi a cheltuielilor de adaptare, atât din partea actorilor publici, cât şi privaţi;

36. subliniază importanţa transferului de cunoştinţe şi tehnologie - inclusiv de tehnologie în domeniul reducerii riscurilor de catastrofe - în favoarea ţărilor partenere în AMSC; în acest scop, invită Comisia să promoveze o bibliotecă virtuală pe internet, care să conţină date relevante privind adaptările la schimbările climatice şi să încurajeze un program de schimb între specialiştii în domeniul adaptărilor la schimbările climatice din ţările partenere;

37. reafirmă importanţa coerenţei politicilor şi invită Comisia să abordeze problematica integrării schimbărilor climatice în eforturile de reducere a sărăciei cu ocazia revizuirii bugetare a Uniunii Europene, precum şi a evaluării intermediare a diverselor instrumente ale dezvoltării;

38. invită Comisia să acorde o atenţie sporită impactului schimbărilor climatice asupra agriculturii şi silviculturii şi adaptării acestor sectoare la schimbările climatice; invită Comisia să utilizeze AMSC în sprijinirea dezvoltării unor politici agricole solide din punct de vedere al mediului, acordând prioritate garantării siguranţei alimentare a populaţiei; invită, de asemenea, Comisia să contribuie la crearea unui cadru instituţional şi financiar adecvat persoanelor sărace din mediul rural ale căror venituri depind de agricultură;

39. subliniază că agricultura în ţările sărace în curs de dezvoltare este afectată în mod direct şi grav de schimbările climatice, ceea ce poate avea consecinţe dramatice asupra siguranţei alimentare; invită, prin urmare, Comisia să utilizeze AMSC pentru dezvoltarea unor politici agricole şi a unor metode de producţie care să răspundă mai bine nevoilor populaţiei locale şi care să constituie o soluţie pe termen lung la problema creşterii preţurilor la produsele alimentare; încurajează în special Comisia să sprijine soluţiile inovatoare de tipul creării de „centuri verzi” în jurul oraşelor, pentru a satisface nevoile alimentare de bază ale populaţiilor urbane din ţările în curs de dezvoltare;

40. salută intenţia Comisiei de a propune o strategie europeană pentru RRC, un pas important în procesul de reunire a eforturilor în domeniul RRC cu cele din domeniul dezvoltării şi adaptării la schimbările climatice; în acest context, invită Comisia să clarifice modalităţile prin care AMSC poate facilita această integrare pe plan practic;

41. subliniază că strategia de RRC nu va reuşi să obţină rezultate notabile fără un plan de acţiune concret şi fără o redirecţionare majoră a alocaţiilor bugetare care să asigure finanţarea pe termen lung a măsurilor de RRC şi de adaptare şi care să fie parte componentă a sprijinului obişnuit pentru dezvoltare, în locul unui sprijin umanitar pe termen scurt, lipsit de priorităţi bine definite, cum este cazul la ora actuală;

42. subliniază că nevoia importantă de resurse umane suplimentare în cadrul EuropeAid şi al delegaţiilor UE, pentru a se garanta punerea în aplicare cu succes a AMSC; invită Comisia să aloce resurse substanţiale în acest domeniu în bugetul pentru 2009; într-o perspectivă mai largă invită, de asemenea, Comisia să acorde resurse mult mai importante pentru pregătirea personalului din direcţiile generale de resort şi din delegaţiile sale în domeniul adaptării la schimbările climatice şi al RRC, punând accentul pe consolidarea cunoştinţelor practice;

43. subliniază că, în măsura în care AMSC presupune măsuri de atenuare a efectelor schimbărilor climatice, ţările cele mai puţin dezvoltate şi statele insulare mici în curs de dezvoltare au nevoie de consolidarea capacităţii şi de sprijin tehnic pentru a fi în măsură să intensifice participarea la mecanismul de dezvoltare nepoluantă; invită, de asemenea, Comisia să se angajeze activ în negocieri privind schimbările climatice, în scopul consolidării mecanismului de dezvoltare nepoluantă, garantării adiţionalităţii şi a coerenţei cu obiectivele legate de dezvoltare şi climat; invită în continuare Comisia să nu se concentreze în mod exclusiv asupra mecanismului de dezvoltare nepoluantă (MDN), ca mijloc unic de acţiune, ci să propună acţiuni alternative de susţinere, mai adaptate ţărilor celor mai sărace, acordând prioritate atât activităţilor de utilizare a terenurilor, cât şi celor de schimbare a utilizării terenurilor, silviculturii şi tehnologiilor cu emisii reduse de carbon;

44. invită Comisia să dezvolte în mod urgent iniţiative politice ambiţioase complementare, mai ales în domeniul protecţiei silvice şi marine, al utilizării durabile a resurselor naturale şi al cooperării în materie de tehnologii de atenuare, sectoare în care nevoile financiare depăşesc cu mult sumele alocate în prezent prin intermediul AMSC; solicită în mod special acţiunea fermă a UE, în termeni de sprijin financiar, asistenţă tehnică, transfer de tehnologii şi cooperare în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare pentru a facilita utilizarea, în stadiul cel mai incipient cu putinţă, a tehnologiilor cu emisii reduse de gaze cu efect de seră şi a metodelor de producţie ecologice;

45. invită Comisia să îşi revizuiască propunerea privind criteriile de durabilitate pentru biocarburanţi, stabilind o serie de cerinţe mai stricte în ceea ce priveşte avantajele pentru climat şi ecosisteme, luând, de asemenea, în considerare, efectele modificărilor indirecte ale utilizării terenurilor şi consecinţele asupra dezvoltării comunităţilor locale; subliniază că criteriile de durabilitate nu trebuie să devină o nouă măsură protecţionistă, ci trebuie concepute în cadrul unui dialog cu ţările în curs de dezvoltare, luând în considerare avantajele lor comparative pentru producţia de biocarburanţi, însoţite de un sprijin sporit pentru crearea de capacităţi;

46. consideră că Fondul mondial pentru eficienţă energetică şi energie regenerabilă reprezintă, în acest context, un instrument remarcabil care ar putea juca un rol important în cadrul proiectelor privind eficienţa energetică şi în promovarea energiei din surse regenerabile în ţările în curs de dezvoltare;

47. invită Comisia să dezvolte urgent un program de lucru cuprinzător care să vizeze reducerea defrişărilor şi a degradării pădurilor în ţările în curs de dezvoltare, inclusiv pentru promovarea acordurilor de parteneriat voluntare în cadrul programelor pentru aplicarea legislaţiei forestiere, guvernare şi comerţ (FLEGT) şi să prezinte propuneri concrete cu privire la mecanismele de finanţare în cadrul Conferinţei părţilor la Convenţia privind schimbările climatice (COP 14), care va avea loc la Poznan, în decembrie 2008; reafirmă importanţa acestui tip de mecanisme, cu efect compensator nu numai în cazul emisiilor de gaze cu efect de seră evitate, dar şi al biodiversităţii şi al avantajelor pădurilor în cadrul procesului de dezvoltare;

48. regretă faptul că Comisia nu a prezentat încă propuneri clare şi riguroase, în vederea interzicerii importului de lemn şi de produse din lemn provenite din activităţi forestiere ilegale pe piaţa UE; invită Comisia să prezinte rapid propuneri în acest sens;

49. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1)

JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

(2)

JO C 25, 30.1.2008, p. 1.

(3)

Regulamentul (CE) nr.1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanţare pentru cooperarea pentru dezvoltare (JO L 378, 27.12.2006, p.41).

(4)

S113/08

(5)

JO C 139, 14.6.2006, p. 1.


EXPUNERE DE MOTIVE

Comisia a propus crearea unei Alianţe mondiale împotriva schimbărilor climatice între UE, pe de o parte, şi ţările cel mai puţin dezvoltate şi statele insulare mici în curs de dezvoltare, pe de altă parte. Obiectivul acestei alianţe este consolidarea acţiunii externe a UE privind provocările legate de schimbările climatice şi reducerea sărăciei şi reprezintă un pas în implementarea Planului de acţiune al UE privind schimbările climatice şi dezvoltarea (2004), bazată pe convingerea tot mai profundă că schimbările climatice trebuie să ducă la schimbarea felului de a concepe ajutorul pentru dezvoltare.

Alianţa mondială împotriva schimbărilor climatice are două obiective principale: promovarea unui dialog politic privind schimbările climatice între UE şi ţările în curs de dezvoltare şi facilitarea integrării preocupărilor legate de schimbările climatice în programele de reducere a sărăciei la nivel local şi naţional.

Cel de-al doilea obiectiv este tratat în mod explicit în comunicarea Comisiei, care îl împarte în cinci domenii principale de lucru: adaptarea la schimbările climatice, măsuri de atenuare a acestora, defrişare, reducerea riscurilor de catastrofe şi integrarea schimbărilor climatice în eforturile de dezvoltare.

Comisia a alocat Alianţei un buget de 60 de milioane de euro pentru perioada 2008-2010, prin intermediul programului tematic „Mediul înconjurător şi gestiunea durabilă a resurselor naturale, inclusiv a energiei”, cuprins în instrumentul de cooperare pentru dezvoltare. Alte surse de finanţare din bugetul UE, al zecelea FED, precum şi contribuţiile statelor membre vor fi, de asemenea, analizate.

Crearea AMSC este binevenită şi oportună din mai multe puncte de vedere. Înainte de toate, este în măsură să contribuie la negocierile internaţionale privind schimbările climatice de la Poznan din 2008 şi de la Copenhaga din 2009. Lipsa de încredere între ţările industrializare şi cele în curs de dezvoltare a reprezentat unul din obstacolele în calea obţinerii unui acord privind schimbările climatice după 2012. Crearea unui forum de dialog între UE şi ţările în curs de dezvoltare ar putea avea un rol important în restabilirea încrederii, cu condiţia ca UE să preia, simultan, conducerea la nivel global, cu ajutorul unei strategii ambiţioase de ansamblu în cadrul negocierilor CCONUSC, mărind în mod substanţial sprijinul acordat consolidării capacităţii de negociere a guvernelor ţărilor celor mai puţin dezvoltate şi ale statelor insulare mici în curs de dezvoltare.

În plus, AMSC pot contribui la remedierea diferenţelor enorme dintre comunităţile de dezvoltare din UE şi cele internaţionale în curs de dezvoltare: diferenţele dintre nivelul de cunoştinţe şi acţiune(1). În ciuda conştientizării crescânde a legăturii care există între schimbările climatice şi dezvoltare - în domenii-cheie precum sănătatea, agricultura, silvicultura şi RRC, hotărâtoare în atingerea ODM - planificarea şi cheltuielile pentru dezvoltare se desfăşoară în continuare fără a se ţine seama suficient de condiţiile diferite create de schimbările climatice. Consecinţa acestei situaţii este riscul ca eforturile destinate dezvoltării şi reducerii sărăciei să reprezinte un eşec pe termen lung, cu efecte negative asupra vieţilor umane, drepturilor omului, bunăstării, păcii şi stabilităţii.

Prin dezvoltarea de strategii de adaptare inovatoare şi eficiente, AMSC pot aduce un suflu nou eforturilor de a introduce dimensiunea schimbărilor climatice în domeniul ajutorului pentru dezvoltare. În acest context, alinierea RRC şi politicile de adaptare şi dezvoltare ar putea constitui o sarcină importantă pentru AMSC. Riscurile naturale, care pot deveni din ce în ce mai frecvente şi mai severe ca urmare a schimbărilor climatice, trebuie abordate din perspectiva unei gestiuni a riscului proactivă şi nu, aşa cum a fost cazul în trecut, considerându-le în principal probleme de ordin umanitar. Strategii noi care şi-au dovedit succesul în materie pot servi drept model nu numai în domeniul ajutorului pentru dezvoltare al Comisiei, ci şi pentru statele membre şi donatori.

Totuşi, pentru a-şi dovedi utilitatea, AMSC trebuie să soluţioneze un număr de probleme care împiedică la ora actuală eficienţa acţiunii internaţionale privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice:

–  există un număr de iniţiative diferite în domeniul adaptării la schimbările climatice/ şi dezvoltării în contextul schimbărilor climatice care duc la confuzie la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare şi reprezintă sursa unei administraţii excesive şi a lipsei de eficienţă;

–  guvernele ţărilor donatoare se află într-o măsură din ce în ce mai mare în competiţie prin lansarea de iniţiative şi alocarea de fonduri pentru adaptare, ceea ce reprezintă un fapt pozitiv în sine. Cu toate acestea, cunoştinţele cu privire la modul cel mai rentabil de cheltuire al fondurilor lipsesc, ceea ce duce la eforturi necoordonate şi ineficiente;

–  în ciuda numărului mare de iniţiative, se constată carenţe enorme în finanţare. Costurile anuale legate de adaptare în ţările în curs de dezvoltare sunt estimate la o sumă cuprinsă între 50 şi 80 de miliarde de dolari, în timp ce mecanismele actuale de finanţare ar trebui să genereze nici măcar 1% din această sumă;

–  lipsesc în continuare instrumentele eficiente care să asigure finanţarea corespunzătoare a avantajelor pentru climat, ecosisteme şi dezvoltare ale pădurilor tropicale ale planetei, fapt care are ca rezultat defrişarea pe scară largă, un eşec de proporţii, atât din perspectiva adaptării, cât şi a atenuării;

–  lipsesc, de asemenea, instrumentele politice de încurajare şi consolidare a măsurilor de atenuare în ţările cele mai sărace. Mecanismul de dezvoltare nepoluantă s-a dovedit inadecvat în soluţionarea nevoilor specifice existente în ţările cele mai sărace, în timp ce ajutorul convenţional nu acordă suficientă importanţă preocupărilor legate de atenuarea efectelor schimbărilor climatice.

În acest context, AMSC poate avea un rol-cheie, mai ales în domeniile următoare:

–  să fie un organ centralizator care să promoveze colaborarea şi coordonarea între Comisie, statele membre şi alte iniţiative în materie de adaptare şi RRC;

–  să mobilizeze sprijin financiar şi politic pentru în favoarea măsurilor de adaptare şi RRC, un element indispensabil al unei viitoare politici privind schimbările climatice după anul 2012;

–  să lanseze iniţiative sub forma unor programe inovatoare de acordare de ajutor pentru adaptare şi RRC, cu accent pe consolidarea principalelor structuri de guvernare ale ţărilor cel mai puţin dezvoltate şi pe stabilirea de legături între nivelul naţional şi eforturile de consolidare a capacităţii în comunităţile locale;

–  să accelereze monitorizarea în materie de climat şi RRC a ajutorului pentru dezvoltare acordat de statele membre şi Comisie şi să dezvolte şi să disemineze noi metode în acest domeniu;

–  să investească în dezvoltarea unor modele inovatoare de parteneriate de tip public-privat în domenii-cheie privind adaptarea la schimbările climatice şi RRC;

–  să exploreze şi să perfecţioneze mecanismele de transfer al riscurilor, un obiectiv important fiind sprijinirea populaţiei în a regăsi o situaţie de normalitate după un dezastru major;

–  să contribuie la fuzionarea agendei privind reducerea sărăciei şi cea privind schimbările climatice, la nivel local, naţional şi internaţional.

În toate domeniile menţionate, este esenţial ca AMSC să aibă un caracter complementar şi nu să constituie o copie a acţiunilor întreprinse deja de alte părţi. Trebuie făcută distincţia între „crearea unei identităţi separate”, atractivă din punct de vedere politic, şi „iniţiativele deja existente de complementare şi coordonare” mai puţin prestigioase. Comisia nu ar trebui să se lase atrasă de prima abordare astfel încât să uite importanţa celei din urmă. Totuşi, AMSC poate juca un rol important prin dezvoltarea de politici şi metode de adaptare şi RRC acolo unde în prezent există carenţe.

În plus faţă de acţiunile specifice identificate mai sus drept domenii-cheie pentru AMSC, Comisia trebuie să dezvolte de urgenţă iniţiative complementare ambiţioase, în special în domeniul silviculturii şi al cooperării tehnologice, în care nevoile financiare depăşesc cu mult fondurile curente din cadrul AMSC.

Este judicios să se afirme că, chiar şi în cazul limitării la setul de obiective menţionate mai sus, resursele destinate AMSC sunt de departe insuficiente. Pentru a înregistra progrese, Comisia trebuie să angajeze fonduri la o scară mult mai largă. Responsabilitatea contribuţiei financiare revine, totuşi, şi statelor membre care au contribuit până în prezent cu un total de numai 5,5 milioane de euro. Înainte de toate, stabilirea unui obiectiv de finanţare pe termen lung este esenţială pentru a pune în evidenţă interesul larg şi importanţa AMSC.

De asemenea, trebuie dezvoltate de urgenţă mecanisme financiare inovatoare pentru a atinge sumele necesare nevoilor legate de adaptare. Alocarea de venituri din tranzacţiile cu cote de emisii constituie o opţiune menţionată în comunicare, care ar trebui pusă în aplicare fără întârziere. Se estimează că aceste venituri ating cifra de 75 de miliarde de euro anual până în 2020. Alocarea iniţială de 25% din venituri pentru acţiuni de combatere a efectelor schimbărilor climatice în ţări în curs de dezvoltare, inclusiv AMSC, ar reprezenta o contribuţie financiară valoroasă extrem de necesară acestor scopuri.

O altă idee analizată în prezent de Comisie, care ar putea fi combinată cu alocarea de venituri provenite din tranzacţii, este crearea unui mecanism global de finanţare a luptei împotriva schimbărilor climate, bazat pe modelul mecanismului internaţional de finanţare în favoarea vaccinărilor şi pe ideea de alocare în avans a ajutorului, pentru a se putea obţine sume importante într-un timp relativ scurt. Comisia ar trebui, fără întârziere, să obţină sprijin complet din partea statelor membre în favoarea acestei idei. Crearea Alianţei ar constitui o iniţiativă strategică pentru crearea unui climat favorabil acţiunilor şi finanţării pentru adaptare în perspectiva summitului CCONUSC de la Copenhaga din 2009.

(1)

Al patrulea raport de evaluare al GISC (Grupul de lucru II): „Schimbări climatice 2007: consecinţe, adaptare şi vulnerabilitate”; Raportul 2007-2008 al PNUD privind dezvoltarea umană: „Combaterea schimbărilor climatice: solidaritatea umană într-o lume divizată”.


AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe (11.9.2008)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

privind crearea unei Alianțe mondiale împotriva schimbărilor climatice între Uniunea Europeană și țările în curs de dezvoltare sărace, cele mai vulnerabile la schimbările climatice

(2008/2131(INI))

Raportor: Ryszard Czarnecki

SUGESTII

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.   salută propunerea Comisiei de instituire a unei Alianțe mondiale împotriva schimbărilor climatice (AMSC) între Uniunea Europeană și țările în curs de dezvoltare sărace, cele mai vulnerabile la schimbările climatice și cele mai puțin pregătite să se adapteze la acestea, așa cum se solicită în Cartea verde a Comisiei din 29 iunie 2007 intitulată „Adaptarea la schimbările climatice în Europa - posibilitățile de acțiune ale Uniunii Europene” (COM(2007)0354); subliniază potențialele contribuții pozitive ale unui dialog consolidat la negocierile internaționale privind schimbările climatice de la Poznań din 2008 și Copenhaga din 2009;

2.   constată că Uniunea Europeană a fost și va rămâne liderul mondial în abordarea problemei schimbărilor climatice; consideră că cetățenii UE au imensa responsabilitate de a servi ca model pentru restul lumii în ceea ce privește modul de a trăi ecologic;

3.   consideră că AMSC reprezintă un pilon important al acțiunii externe a UE privind schimbările climatice și se constituie într-o platformă complementară care susține actualul proces în contextul Convenției cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice și a Protocolului de la Kyoto, contribuind la înregistrarea de progrese în implementarea convenției, a protocolului și a acordurilor conexe;

4.   reiterează concluziile alarmante ale documentului privind schimbările climatice și securitatea internațională(1), prezentat Consiliului European de Înaltul Reprezentant al UE și de Comisia Europeană la 14 martie 2008, în care se atrăgea atenția asupra faptului că schimbările climatice cresc riscurile la adresa securității UE, amenințând să reprezinte o povară suplimentară pentru statele lumii și regiunile deja instabile și expuse conflictelor și subminând eforturile de atingere a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului ale ONU;

5.   subliniază că schimbările climatice reprezintă în momentul de față cea mai mare amenințare la adresa securității în lumea contemporană; ia act de faptul că, după cum a fost declarat în cadrul Consiliului European din 13-14 martie 2008, schimbările climatice ar trebui să constituie un element central al politicii preventive de securitate în Europa;

6.   consideră că, pentru a asigura eficiența luptei împotriva schimbărilor climatice, toate sectoarele societății și toate persoanele trebuie să își aducă contribuția la aceasta;

7.   ia act de faptul că eforturile de combatere a schimbărilor climatice trebuie să se bazeze nu numai pe un impus politic, ci și pe societatea civilă, atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare; consideră că trebuie lansate campanii de informare publică și trebuie adoptate programe de educație în școli și universități, adaptate pentru a oferi cetățenilor analize și evaluări cu privire la situația schimbărilor climatice, dar și pentru a propune reacții corespunzătoare, în special în ceea ce privește schimbarea stilului de viață pentru a se obține o reduce a emisiilor;

8.   consideră că este vital pentru UE să continue să fie unul dintre liderii luptei mondiale împotriva schimbărilor climatice; solicită Uniunii Europene, celorlalți actori internaționali majori și organizațiilor multilaterale să adopte o abordare coordonată în mod eficient la nivel global, în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite în Protocolul de la Kyoto; sprijină pe deplin eforturile actuale de creare a unui cadru multilateral pentru perioada ulterioară anului 2012, în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și așteaptă cu interes să fie instituit un regim cuprinzător și mai echitabil cu privire la schimbările climatice; subliniază necesitatea îmbunătățirii mecanismului de dezvoltare curată, pentru ca acesta să fie mai adecvat utilizării de către țările cel mai puțin dezvoltate;

9.   consideră că, în acest context, Fondul mondial pentru eficiență energetică și energie regenerabilă reprezintă un instrument remarcabil care ar putea juca un rol important în cadrul proiectelor privind eficiența energetică și în promovarea energiei din surse regenerabile în țările în curs de dezvoltare;

10. își exprimă preocuparea cu privire la faptul că țările sărace și cele în curs de dezvoltare au cea mai redusă contribuție la schimbările climatice și, cu toate acestea, au suferit și continuă să sufere cel mai mult de pe urma consecințelor acestora; consideră că este din ce în ce mai necesar ca țările în curs de dezvoltare să beneficieze de tehnologii necostisitoare și sprijin financiar și că cea mai importantă prioritate ar trebui să o constituie reforma piețelor de energie, în special ale marilor țări industrializate, cum ar fi China și India, prin promovarea combustibililor din biomasă și a surselor de energie regenerabile;

11. consideră necesară integrarea aspectelor legate de lupta împotriva schimbărilor climatice în toate relațiile externe ale UE; consideră că politica externă și de securitate comună a UE poate avea un rol crucial în creșterea capacității UE de prevenire și soluționare a conflictelor accentuate de schimbările climatice, cum ar fi disputele teritoriale și tensiunile legate de accesul la resurse naturale, precum apa, și de catastrofele naturale; consideră că ar trebui analizate modalități suplimentare de integrare a adaptării la schimbările climatice la nivelul instrumentelor financiare și de politică externă deja existente; îl invită pe Înaltul Reprezentant să dea curs, împreună cu Comisia, reflecțiilor inițiale privind „securitatea internațională și schimbările climatice”, în contextul viitoarei revizuiri a Strategiei europene de securitate;

12. consideră că ar trebui intensificată cooperarea internațională privind identificarea și monitorizarea pericolelor la adresa securității care sunt consecința schimbărilor climatice și în ceea ce privește capacitatea de prevenire, pregătire, atenuare și reacție, și că trebuie promovată dezvoltarea situațiilor de securitate regională în funcție de diferitele etape ale schimbărilor climatice (ținând cont de implicațiile acestora pentru securitatea internațională);

13. consideră că UE ar trebui să intensifice în continuare dialogul cu vecinii săi și cu principalele țări industrializate, pentru a le implica în eforturile de adaptare și diminuare; propune ca UE să continue integrarea aspectelor legate de adaptarea la schimbările climatice în strategiile sale regionale, în special Politica europeană de vecinătate, Strategia pentru Marea Neagră, Strategia UE pentru Asia Centrală, Africa, Planul de acțiune pentru Orientul Mijlociu, Strategia comună a UE pentru Marea Mediterană, Programul comun „Euroclima” privind mediul pentru țările din America Latină, Strategia UE-Africa, precum și politicile privind ACP, ASEM și America Latină, cooperarea euro-mediteraneană și acordul de la Cotonou, acordând, în același timp, o atenție specială regiunilor celor mai expuse riscurilor de securitate legate de schimbările climatice;

14. solicită Comisiei, în contextul ajutorului pentru dezvoltare și, în special, al strategiei de combatere a sărăciei, să acorde prioritate promovării surselor regenerabile de alimentare cu energie;

15. subliniază importanța eficienței energetice și a energiei din surse regenerabile în contextul cooperării pentru dezvoltare;

16. solicită Comisiei să garanteze că strategiile de asistență pentru dezvoltare sunt în concordanță cu obiectivele de protecție a mediului și managementul sustenabil al resurselor naturale mondiale, având în vedere provocările fundamentale și interdependente pe care le constituie creșterea economică, securitatea energetică și schimbările climatice; invită Comisia să caute modalități de mobilizare a unor noi resurse financiare pentru a garanta corelarea explicită a condițiilor pentru sprijinul bugetar general - inclusiv a celor stabilite în baza așa numitelor „contracte pentru Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM)”- cu criteriile referitoare la schimbările climatice și securitatea energetică, în conformitate cu principiul responsabilității comune, dar diferențiate între țări, precum și să prevadă creșterea transferurilor de noi tehnologii ecologice către țările în curs de dezvoltare.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

10.9.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

59

5

0

Membri titulari prezenți la votul final

Vittorio Agnoletto, Sir Robert Atkins, Christopher Beazley, Bastiaan Belder, Colm Burke, Philip Claeys, Véronique De Keyser, Giorgos Dimitrakopoulos, Michael Gahler, Jas Gawronski, Georgios Georgiou, Maciej Marian Giertych, Ana Maria Gomes, Alfred Gomolka, Klaus Hänsch, Jana Hybášková, Anna Ibrisagic, Ioannis Kasoulides, Metin Kazak, Helmut Kuhne, Vytautas Landsbergis, Johannes Lebech, Willy Meyer Pleite, Francisco José Millán Mon, Philippe Morillon, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Baroness Nicholson of Winterbourne, Cem Özdemir, Ioan Mircea Pașcu, Béatrice Patrie, Alojz Peterle, Tobias Pflüger, João de Deus Pinheiro, Samuli Pohjamo, Bernd Posselt, Raül Romeva i Rueda, Libor Rouček, Christian Rovsing, Flaviu Călin Rus, Katrin Saks, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Jacek Saryusz-Wolski, Marek Siwiec, István Szent-Iványi, Inese Vaidere, Geoffrey Van Orden, Marcello Vernola, Kristian Vigenin, Luis Yañez-Barnuevo García, Josef Zieleniec

Membri supleanți prezenți la votul final

Laima Liucija Andrikienė, Glyn Ford, Kinga Gál, Milan Horáček, Tunne Kelam, Alexander Graf Lambsdorff, Mario Mauro, Nickolay Mladenov, Rihards Pīks, Aloyzas Sakalas, Inger Segelström, Karl von Wogau

Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final

Costas Botopoulos, Antonio Masip Hidalgo, Pierre Pribetich

(1)

S113/08.


AVIZ al Comisiei pentru bugete (16.7.2008)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la crearea unei Alianțe mondiale împotriva schimbărilor climatice între Uniunea Europeană și țările sărace în curs de dezvoltare, cele mai vulnerabile la schimbările climatice

(2008/2131(INI))

Raportoare: Helga Trüpel

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.   subliniază că, în cadrul Convenției-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC), se estimează că, până în 2030, fluxurile financiare anuale către țările în curs de dezvoltare ar trebui să se situeze în jurul cifrei de 100 miliarde de USD, pentru finanțarea atenuării acestora, și undeva între 28 și 67 miliarde de USD pentru adaptarea la acestea; constată cu îngrijorare că există o distanță foarte mare între nevoi și resursele disponibile;

2.   consideră că fondurile neprevăzute în UNFCCC nu pot fi apreciate ca parte a îndeplinirii, de către țările dezvoltate, a angajamentelor asumate în cadrul convenției menționate;

3.   reamintește că, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din CCNUCC, țările dezvoltate trebuie să furnizeze resurse financiare noi și adiționale pentru a acoperi totalitatea costurilor convenite care revin țărilor în curs de dezvoltare ce se constituie în părți;

4.   respinge, în consecință, orice încercare de a contabiliza de două ori finanțările acordate de Uniunea Europeană în cadrul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și promisiunile făcute în cadrul UNFCCC;

5.   constată cu interes concluziile Președinției Consiliului European din 19 și 20 iunie 2008 și implicațiile bugetare ale acestora; consideră că nu se poate răspunde acestor cerințe bugetare decât apelându-se la mijloacele prevăzute de AII din 17 mai 2006; subliniază încă o dată că ar trebui să se prevadă credite noi pentru noile sarcini;

6.   subliniază faptul că, având în vedere că Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice, care beneficiază de 60 milioane de euro pentru perioada 2008–2010, trebuie să completeze procesul actual al UNFCCC, orice suprapunere referitoare la măsurile luate ar trebui evitată, iar fondurile ar trebui concentrate asupra măsurilor care procură valoarea adăugată cea mai ridicată; consideră că, odată încheiat un acord privind schimbările climatice pentru perioada ulterioară lui -2012, obiectivele și finanțările Alianței mondiale împotriva schimbărilor climatice vor trebui revizuite în funcție de rezultate;

7.   constată că, în acest cadru, ajutorul oficial pentru dezvoltare al Uniunii Europene se situează încă sub obiectivul de 0,56% din venitul național brut al Uniunii Europene până în 2010 și că este dificil de imaginat că Uniunea Europeană va fi în măsură să își îndeplinească toate angajamentele fără a recurge la noi resurse inovatoare;

8.   consideră că o arhitectură financiară determinată de cerere trebuie creată în cadrul acordului privind schimbările climatice pentru perioada ulterioară lui -2012, arhitectură la care statele membre ale Uniunii Europene își vor aduce contribuția de finanțare;

9.   reafirmă importanța coerenței politicilor și invită Comisia să abordeze problematica integrării schimbărilor climatice în eforturile de reducere a sărăciei cu ocazia analizei bugetare a Uniunii Europene, precum și a evaluării intermediare a diverselor instrumente ale dezvoltării.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

16.7.2008

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

36

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Laima Liucija Andrikienė, Richard James Ashworth, Reimer Böge, Simon Busuttil, Valdis Dombrovskis, James Elles, Hynek Fajmon, Salvador Garriga Polledo, Ingeborg Gräßle, Ville Itälä, Alain Lamassoure, Margaritis Schinas, László Surján, Herbert Bösch, Brigitte Douay, Vicente Miguel Garcés Ramón, Louis Grech, Catherine Guy-Quint, Jutta Haug, Vladimír Maňka, Cătălin-Ioan Nechifor, Gary Titley, Ralf Walter, Daniel Dăianu, Nathalie Griesbeck, Anne E. Jensen, Jan Mulder, Kyösti Virrankoski, Helga Trüpel, , José Albino Silva Peneda,,Esko Seppänen, Sergej Kozlík

Membri supleanți prezenți la votul final

Michael Gahler, Juan Andrés Naranjo Escobar, Bárbara Dührkop Dührkop, Thijs Berman

Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final

 


AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (17.7.2008)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la crearea unei Alianţe mondiale împotriva schimbărilor climatice între Uniunea Europeană şi ţările sărace în curs de dezvoltare, cele mai vulnerabile la schimbările climatice

(2008/2131(INI))

Raportoare pentru aviz: Adina-Ioana Vălean

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare şi energie recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1.  salută cu entuziasm iniţiativa Comisiei de lansare a alianţei mondiale împotriva schimbărilor climatice (AMSC); consideră că aceasta este soluţia potrivită pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să facă faţă schimbărilor climatice, oferind în acelaşi timp societăţilor europene o oportunitate strategică de a-şi promova şi difuza tehnologiile şi expertiza;

2.   recunoaşte faptul că ţările în curs de dezvoltare, în special ţările cel mai puţin dezvoltate şi statele insulare mici în curs de dezvoltare, sunt cele mai afectate de schimbările climatice şi, în acelaşi timp, au capacitatea cea mai mică de a le face faţă;

3.  subliniază importanţa transferului de cunoştinţe şi tehnologie - inclusiv de tehnologie în domeniul diminuării riscului de dezastru - în favoarea ţărilor partenere în AMSC; în acest scop, invită Comisia să promoveze o bibliotecă virtuală pe internet, care să conţină date relevante privind adaptările la schimbările climatice şi să faciliteze un program de schimb pentru experţii în domeniul adaptărilor la schimbările climatice din ţările partenere;

4.  având în vedere că schimbările înregistrate în metodele de exploatare a terenurilor agricole şi în activităţile de defrişare reprezintă o treime din totalul emisiilor în aceste ţări, recomandă sprijinirea, prin intermediul Sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisii (EU ETS), de proiecte din cadrul Mecanismului de dezvoltare nepoluantă (MDN) respectând aşa-numitul „gold standard”, care vizează împăduriri, reîmpăduriri, reducerea emisiilor rezultate din despăduriri, precum şi alte activităţi forestiere durabile;

5.  solicită formarea de echipe pluridisciplinare de gestionari în domeniul dezastrelor, specialişti în dezvoltare, planificatori, experţi climatologi şi în domeniul adaptării la schimbările climatice, care să stabilească un set de bune practici pentru dezvoltarea regională;

6.   solicită elaborarea unui concept de finanţare pe termen lung, care să includă folosirea veniturilor abţinute din licitaţiile organizate în cadrul sistemului UE de comercializare a cotelor de emisie;

7.   solicită Comisiei să elaboreze măsuri şi norme pentru investiţiile europene care vor fi realizate în ţările cele mai sărace în curs de dezvoltare, astfel încât normele aplicabile în cadrul UE să fie obligatorii şi pentru investiţiile europene efectuate în aceste ţări;

8.  invită Comisia să elaboreze o strategie pe termen lung, după anul 2010, privind rolul AMSC în combaterea schimbărilor climatice în ţările în curs de dezvoltare, inclusiv ţările în curs de dezvoltare cu venituri medii, precum China şi India;

9.   invită Comisia să coordoneze eforturile depuse de sectorul privat şi de guvernele naţionale, în special ale ţărilor interesate, pentru a obţine un maximum de beneficii ecologice de pe urma AMSC şi să organizeze transmiterea rapidă a rezultatelor pozitive către toţi participanţii;

10. invită Comisia să încurajeze cercetarea în sectoarele sensibile la climă, în special hidrologia şi agricultura, prin crearea de programe specifice.

11. subliniază importanţa Mecanismului de dezvoltare nepoluantă (MDN) ca instrument de stimulare a companiilor UE să investească în ţările cele mai puţin dezvoltate; consideră că este fundamental majoritatea ţărilor celor mai puţin dezvoltate să beneficieze de fluxuri de capital privat, şi nu doar anumite ţări, aşa cum se întâmplă în prezent; subliniază, totuşi, că trebuie să se respecte strict conceptul de adiţionalitate al MDN, care trebuie însoţit de reduceri reale ale emisiilor în ţările dezvoltate, precum şi de adaptarea la efectele schimbărilor climatice şi reducerea la minimum a acestora în ţările în curs de dezvoltare.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

16.7.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

46

0

0

Membri titulari prezenţi la votul final

John Attard-Montalto, Šarūnas Birutis, Jan Březina, Jerzy Buzek, Jorgo Chatzimarkakis, Dragoş Florin David, Pilar del Castillo Vera, Adam Gierek, Norbert Glante, András Gyürk, Fiona Hall, David Hammerstein, Rebecca Harms, Erna Hennicot-Schoepges, Ján Hudacký, Romana Jordan Cizelj, Werner Langen, Anne Laperrouze, Angelika Niebler, Reino Paasilinna, Atanas Paparizov, Francisca Pleguezuelos Aguilar, Anni Podimata, Miloslav Ransdorf, Vladimír Remek, Herbert Reul, Teresa Riera Madurell, Paul Rübig, Andres Tarand, Britta Thomsen, Patrizia Toia, Claude Turmes, Nikolaos Vakalis, Alejo Vidal-Quadras

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Danutė Budreikaitė, Zdzisław Kazimierz Chmielewski, Dorette Corbey, Avril Doyle, Juan Fraile Cantón, Françoise Grossetête, Satu Hassi, Toine Manders, Pierre Pribetich, Esko Seppänen, Silvia-Adriana Ţicău, Vladimir Urutchev


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

15.9.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

16

0

0

Membri titulari prezenţi la votul final

Thijs Berman, Josep Borrell Fontelles, Nirj Deva, Fernando Fernández Martín, Juan Fraile Cantón, Alain Hutchinson, Luisa Morgantini, Pierre Schapira, Frithjof Schmidt, Feleknas Uca, Anna Záborská, Jan Zahradil

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Ana Maria Gomes, Manolis Mavrommatis, Anders Wijkman, Gabriele Zimmer

Ultima actualizare: 9 octombrie 2008Notă juridică