Procedură : 2008/2170(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0513/2008

Texte depuse :

A6-0513/2008

Dezbateri :

PV 02/02/2009 - 17

Voturi :

PV 05/02/2009 - 5.6
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0051

RAPORT     
PDF 216kWORD 169k
18 decembrie 2008
PE 412.230v02-00 A6-0513/2008

referitor la impactul acordurilor de parteneriat economic (APE) asupra dezvoltării

(2008/2170(INI))

Comisia pentru dezvoltare

Raportor: Jürgen Schröder

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la impactul acordurilor de parteneriat economic (APE) asupra dezvoltării

(2008/2170(INI))

Parlamentul European,

 având în vedere Acordul de parteneriat între statele din Africa, zona Caraibelor şi Pacific, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou)(1),

 având în vedere Regulamentul Consiliului (CE) nr. 980/2005 din 27 iunie 2005 de aplicare a unui sistem de preferinţe tarifare generalizate(2),

 având în vedere Regulamentul Consiliului (CE) nr.1528/2007 din 20 decembrie 2007 privind aplicarea regimurilor aplicabile produselor originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor şi Pacific (ACP) prevăzute în acordurile de stabilire sau care duc la stabilirea Acordurilor de parteneriat economic(3),

 având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe din 10-11 aprilie 2006 privind acordurile de parteneriat economic şi pe cele din 16 octombrie 2006 privind ajutorul pentru comerţ, precum şi concluziile Consiliului European din 15-16 iunie 2006,

 având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe din 15 mai 2007 privind acordurile de parteneriat economic,

 având în vedere concluziile celei de-a 2870-a reuniuni a Consiliului Relaţii Externe al UE din 26 şi 27 mai 2008 privind acordurile de parteneriat economic,

 având în vedere rezoluţia Consiliului de miniştri ACP-UE adoptată la Addis-Abeba la 13 iunie 2008,

 având în vedere comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2006 intitulată „Comunicare de modificare a directivelor privind negocierea acordurile de parteneriat economic cu ţările şi regiunile ACP” (COM(2006)0673),

 având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 27 iunie 2007 intitulată „De la Cairo la Lisabona – Parteneriatul Strategic UE-Africa” (COM(2007)0357),

 având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 octombrie 2007 privind Acordurile de parteneriat economic (COM(2007)0635),

 având în vedere Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), în special articolul XXIV al acestuia,

 având în vedere Declaraţia Mileniului a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 8 septembrie 2000, care stabileşte Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului drept criterii convenite în mod colectiv de comunitatea internaţională pentru eradicarea sărăciei,

 având în vedere declaraţia celei de-a doua Conferinţe a miniştrilor africani ai integrării, adoptată la Kigali, Rwanda, la 26-27 iulie 2007,

 având în vedere raportul prezentat de dna Christiane Taubira, membră în Adunarea Naţională a Franţei, la 16 iunie 2008, intitulat „Les Accords de Partenariat Economique entre l'Union européenne et les pays ACP. Et si la Politique se mêlait enfin des affaires du monde ?" (Acordurile de parteneriat economic între Uniunea Europeană şi ţările ACP. Ce-ar fi dacă politica s-ar implica, în sfârşit, în afacerile lumii?),

 având în vedere Rezoluţia Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 19 februarie 2004 privind Acordurile de parteneriat economic – probleme şi perspective(4),

 având în vedere Rezoluţia Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 23 noiembrie 2006 privind evaluarea negocierilor Acordurilor de parteneriat economic (APE)(5),

 având în vedere Declaraţia de la Kigali pentru dezvoltarea Acordurilor de parteneriat economic (APE), adoptată de Adunarea parlamentară paritară ACP-UE la 20 noiembrie 2007(6),

 având în vedere Declaraţia şefilor statelor ACP privind APE, adoptată la Accra la 3 octombrie 2008,

 având în vedere rezoluţia sa din 26 septembrie 2002 referitoare la recomandarea sa către Comisie privind negocierea acordurilor de parteneriat economic cu ţările şi regiunile ACP,

 având în vedere Rezoluţia sa din 17 noiembrie 2005 privind o strategie de dezvoltare pentru Africa(7),

 având în vedere Rezoluţia sa din 23 martie 2006 privind impactul acordurilor de parteneriat economic (APE) asupra dezvoltării(8),

 având în vedere rezoluţia sa din 28 septembrie 2006 privind o cooperare mai strânsă şi mai bună: pachetul din 2006 privind eficacitatea ajutorului UE(9),

 având în vedere rezoluţia sa din 23 mai 2007 privind acordurile de parteneriat economic(10),

 având în vedere rezoluţia sa din 23 mai 2007 privind Ajutorul pentru comerţ acordat de UE(11),

 având în vedere rezoluţia sa din 20 iunie 2007 privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – etapa intermediară(12),

 având în vedere rezoluţia sa din 29 noiembrie 2007 referitoare la dezvoltarea agriculturii africane - propunere pentru dezvoltarea agriculturii şi siguranţa alimentară în Africa(13),

 având în vedere rezoluţia sa din 12 decembrie 2007 privind acordurile de parteneriat economic(14),

 având în vedere rezoluţia sa din 22 mai 2008 referitoare la acţiunile întreprinse în urma Declaraţiei de la Paris din 2005 privind eficacitatea ajutorului(15),

 având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

 având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0513/2008),

A.  întrucât articolul 36 alineatul (1) din Acordul de la Cotonou conţine acordul Uniunii Europene şi al statelor ACP a încheia „acorduri comerciale compatibile cu normele OMC, eliminând treptat barierele în calea comerţului dintre ele şi consolidând cooperarea în toate domeniile legate de comerţ”;

B.   întrucât Consiliul a adoptat, la 12 iunie 2002, directivele privind negocierea acordurilor de parteneriat economic cu ţările ACP şi, în acelaşi an, au fost demarate negocieri cu grupul statelor din Africa, Caraibe şi Pacific privind aspecte de interes general, acestea fiind urmate de negocieri separate cu şase regiuni APE (Caraibe, Africa de Vest, Africa Centrală, Africa de Est şi de Sud, SADC minus, Pacific);

C.  întrucât 15 state membre ale Forumului din Caraibe al statelor din Africa, Caraibe şi Pacific (CARIFORUM) au parafat, la 16 decembrie 2007, un acord de parteneriat economic cu UE şi statele sale membre;

D.  întrucât articolul 231 din APE încheiat cu CARIFORUM stabileşte instituirea unei comisii parlamentare CARIFORUM-CE;

E.   întrucât, în noiembrie şi decembrie 2007, 18 ţări din Africa, 8 dintre acestea numărându-se printre ţările cel mai puţin dezvoltate (TPD), au parafat acorduri de parteneriat economic menite să constituie o „piatră de temelie”, în timp ce alte 29 de ţări din Africa, dintre care trei ne-TPD, nu au parafat niciun APE şi întrucât Africa de Sud aderase deja la Acordul pentru comerţ, dezvoltare şi cooperare (ACDC) cu Uniunea Europeană, un regim comercial compatibil cu normele OMC;

F.   întrucât, la 23 noiembrie 2007, Papua-Noua Guinee şi Fiji, două ţări ACP ne-TPD, au parafat un acord de parteneriat economic interimar, iar celelalte ţări ACP (şase TPD şi şapte ne-TPD) nu au parafat un APE;

G.  întrucât nici unul dintre acordurile parafate în 2007 nu a fost semnat încă, semnarea acestora fiind însă programată să aibă loc până la finalul lui 2008;

H.  întrucât UE a aplicat, începând cu 1 ianuarie 2008, regimul privind importurile în cazul produselor provenind din statele ACP care au parafat APE sau APE menite să constituie o „piatră de temelie”, astfel cum se menţionează în aceste acorduri(16);

I.    întrucât regiunile din Africa şi din Pacific continuă să negocieze cu Comisia Europeană în vederea încheierii unor acorduri de parteneriat economic complete;

J.    întrucât s-a confirmat, în repetate rânduri, de către toate părţile, mai ales prin rezoluţiile Parlamentului European, dar şi prin documente ale Consiliului şi ale Comisiei, că APE trebuie să reprezinte instrumente de dezvoltare în vederea promovării dezvoltării durabile, a integrării regionale şi a reducerii sărăciei în statele ACP;

K. întrucât costurile de adaptare ce vor rezulta din APE vor avea un impact semnificativ asupra dezvoltării ţărilor ACP, care, deşi este dificil de prezis, va avea un impact direct prin pierderea taxelor vamale şi prin costurile reformei de reglementare şi de punere în aplicare în vederea respectării gamei largi de norme stipulate în APE şi unul indirect prin costurile necesare adaptării sau sprijinului social în domeniul ocupării forţei de muncă, al formării abilităţilor, al producţiei, al diversificării exporturilor şi al reformei metodei de gestionare a finanţelor publice;

L.   întrucât 21 de ţări ACP au prevăzut anumite resurse pentru măsurile de însoţire ale APE în cadrul Programelor orientative naţionale (PON) pentru cel de-al zecelea Fond European de Dezvoltare (FED), unele dintre aceste ţări nesemnând încă un APE;

M.      întrucât sumele stabilite în mod explicit în toate PIN pentru măsurile legate de APE reprezintă doar 0,9 % din suma totală prevăzută pentru PIN (categoria A); întrucât, în plus, există măsuri indirecte semnificative de susţinere a APE , precum integrarea şi infrastructura regională şi Ajutorul pentru comerţ;

N.  întrucât impactul APE asupra dezvoltării va proveni din consecinţele acestora asupra:

 reducerii veniturilor nete din taxele vamale şi efectul acesteia asupra bugetelor statelor ACP;

 ameliorarea aprovizionării economiilor ţărilor ACP şi furnizarea către clienţi a unor produse importate din UE;

 creşterea exporturilor dinspre ţările ACP către UE prin îmbunătăţirea regulilor de origine, ceea ce ar duce la o creştere economică, la creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi la creşterea veniturilor statelor, din care s-ar putea finanţa măsuri sociale;

 integrarea regională în regiunile ACP, care poate îmbunătăţi cadrul pentru dezvoltarea economică şi care ar contribui, prin urmare, la creşterea economică;

 utilizarea eficientă a fondurilor destinate Ajutorului pentru comerţ în legătură cu APE;

 o utilizare eficientă a fondurilor destinate Ajutorului pentru comerţ în legătură cu APE şi de care ţările ACP ar beneficia în mod direct;

O. întrucât este absolut esenţial să se promoveze şi să se sprijine comerţul din interiorul şi dintre regiunile ACP, precum şi dintre ţările ACP şi alte ţări în curs de dezvoltare (sud-sud), ceea ce va avea efecte pozitive semnificative asupra dezvoltării ţărilor ACP şi va reduce gradul de dependenţă al acestora;

P.  întrucât concluziile Consiliului pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe (GAERC) din 26-27 mai 2008, menţionate mai sus, au subliniat nevoia unei abordări flexibile, asigurându-se, totodată, un progres adecvat şi întrucât concluziile respective au îndemnat Comisia să se folosească de toată flexibilitatea şi asimetria compatibile cu normele OMC pentru a ţine seama de diferitele nevoi şi niveluri de dezvoltare din ţările şi regiunile ACP;

Q. întrucât populaţiile ţărilor ACP sunt cel mai afectate de criza financiară şi alimentară mondială care ameninţă să anuleze progresele minimale înregistrate în direcţia atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

1.  îndeamnă Consiliul, Comisia şi guvernele statelor membre şi ale statelor ACP să facă tot posibilul pentru restabilirea unei atmosfere de încredere şi a unui dialog constructiv, în măsura în care aceasta a avut de suferit în timpul negocierilor, şi să considere statele ACP parteneri egali în cadrul procesului de negociere şi de punere în aplicare;

2.  îndeamnă statele membre să îşi respecte angajamentele de creştere a Ajutorului oficial pentru dezvoltare (AOD), chiar şi în această perioadă de criză financiară mondială, ceea ce va permite o creştere a Ajutorului pentru comerţ, precum şi să creeze măsuri complementare sub forma unor pachete regionale de ajutor pentru comerţ în vederea punerii în aplicare a APE, contribuind la impactul pozitiv al APE asupra dezvoltării; subliniază că semnarea unui APE nu reprezintă o precondiţie pentru primirea de fonduri destinate Ajutorului pentru comerţ;

3.  insistă asupra faptului că APE sunt un instrument de dezvoltare care ar trebui să reflecte atât interesele naţionale şi regionale, cât şi nevoile ţărilor ACP pentru a reduce gradul de sărăcie, a realiza ODM şi a respecta drepturile fundamentale ale omului, precum dreptul la hrană sau dreptul la serviciile publice de bază;

4.  aminteşte Consiliului şi Comisiei că nici încheierea, nici renunţarea la un APE nu ar trebui să ducă la o situaţie în care o ţară ACP s-ar putea afla într-o poziţie mai puţin favorabilă decât cea în care s-a aflat conform dispoziţiilor privind comerţul din Acordul de la Cotonou;

5.  subliniază că definiţia compatibilităţii cu normele OMC de la articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) se referă doar la comerţul cu bunuri şi necesită ca „în mod substanţial întregul comerţ” să fie liberalizat „într-un interval de timp rezonabil”; ca atare îndeamnă Consiliul şi Comisia să accepte toate propunerile care vin din partea ţărilor ACP, care sunt compatibile cu normele OMC şi care se referă exclusiv la bunuri;

6.  îndeamnă Comisia şi ţările ACP să utilizeze cât mai bine posibil resursele existente pentru ajutorul pentru comerţ în vederea susţinerii procesului de reformă în domeniile esenţiale pentru dezvoltarea economică; să îmbunătăţească infrastructura acolo unde este necesar deoarece posibilităţile oferite de APE nu vor putea fi pe deplin exploatate decât dacă sunt luate măsuri complementare ferme pentru ţările ACP, să compenseze pierderile nete privind veniturile din taxele vamale şi să încurajeze reforma fiscală astfel încât să nu scadă investiţiile publice din sectoarele sociale, să investească în lanţul de producţie pentru diversificarea producţiei destinate exportului, să producă mai multe produse cu valoare adăugată ridicată destinate exportului; să investească în formare şi asistenţă pentru micii producători şi exportatori în vederea îndeplinirii criteriilor sanitare şi fitosanitare din UE;

7.  subliniază că APE încheiate cu ţările ACP în parte sau cu un grup de ţări care nu cuprinde toate ţările dintr-o regiune riscă să afecteze integrarea regională; îndeamnă Comisia să îşi readapteze abordarea, având în vedere acest risc şi să se asigure că încheierea de APE nu periclitează integrarea regională;

8.  subliniază că mărirea asistenţei publice pentru dezvoltare promisă de statele membre ar trebui să servească în primul rând intensificării eforturilor în urmărirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului în ţările ACP cel mai serios afectate de consecinţele crizei financiare şi alimentare mondiale, care a pus în pericol, şi continuă să o facă, rezultatele înregistrate în urmărirea acestor obiective;

9.  subliniază, de asemenea, că toate acordurile trebuie să respecte asimetria în favoarea ţărilor ACP, atât în ceea ce priveşte gama de produse vizate, cât şi perioadele de tranziţie, şi că APE trebuie să ofere garanţii concrete pentru protecţia sectoarelor sensibile identificate de ţările ACP;

10.  subliniază că măsurile de susţinere legate de APE trebuie să ia în considerare importanţa integrării regionale şi a relaţiilor economice cu alte ţări în curs de dezvoltare pentru dezvoltarea ţărilor ACP; ;

11. îndeamnă Comisia să acorde negociatorilor ACP suficient timp pentru a evalua acordul şi pentru a face sugestii înainte de adoptarea acordului respectiv, având în vedere calendarele OMC;

12. subliniază că acordurile APE ar trebui să cuprindă o clauză de revizuire pentru o revizuire la 5 ani după ce au fost semnate, la care trebuie să fie asociate formal parlamentele naţionale, Parlamentul European şi societatea civilă; subliniază, de asemenea, că acest termen trebuie să permită o evaluare aprofundată a impactului APE asupra economiilor şi a integrării regionale a statelor ACP şi să favorizeze reorientările corespunzătoare;

13. consideră că toate acordurile comerciale între ACP şi UE care afectează existenţa populaţiei ar trebui să rezulte în urma unei dezbateri deschise şi publice la care să participe în totalitate parlamentele naţionale ale statelor ACP;

14. îndeamnă guvernele ţărilor ACP să realizeze reforme în vederea obţinerii unei bune guvernări, în special în domeniul administraţiei publice, precum gestionarea finanţelor publice, încasarea taxelor vamale, sistemul de venituri din impozite, lupta împotriva corupţiei şi a gestionării defectuoase;

15. subliniază nevoia de introducere în APE a unor prevederi de monitorizare şi evaluare mai puternice, care să determine impactul APE asupra obiectivelor naţionale şi regionale privind dezvoltarea şi reducerea sărăciei şi nu doar a unor niveluri de respectare a APE;

16. subliniază că este nevoie de mai multă transparenţă în negocieri şi în ceea ce priveşte rezultatele acestora pentru a permite factorilor de decizie, parlamentarilor şi reprezentanţilor societăţii civile să deţină controlul public;

17.  subliniază că punerea în aplicare a APE ar trebui supravegheată de un organism parlamentar, care trebuie specificat în textul APE, şi că organismul parlamentar respectiv ar trebui, în orice caz, să fie format din membri ai Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE (APP) şi ai organismelor sale şi ar trebui să rămână în strânsă legătură cu APP sau să facă în continuare parte din APP;

18. consideră că documentele de strategie regională şi programele indicative regionale din cadrul FED ar trebui să conţină măsuri semnificative, sistematice şi bine gândite pentru sprijinirea aplicării APE, având în vedere procesul de reformă necesar care ar asigura succesul APE;

19. solicită Comisiei ca, în parteneriat cu statele ACP, să includă indici de dezvoltare în APE şi APE interimare pentru a măsura impactul socio-economic al APE asupra sectoarelor cheie, indici care să fie stabiliţi în funcţie de priorităţile fiecărei regiuni şi pe perioade decise de acestea;

20. subliniază că este esenţial ca pădurile, biodiversitatea şi populaţiile indigene sau populaţiile care depind de păduri să nu fie puse în pericol; în această privinţă, subliniază că ţărilor ACP ar trebui să li se permită să aplice legislaţie care să limiteze exportul de lemne şi de alte materii prime neprelucrate, precum şi să folosească legislaţia respectivă pentru protejarea pădurilor, a vieţii sălbatice şi a industriilor locale;

21. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor statelor membre UE şi ţărilor ACP, Consiliului ACP-UE şi Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1)

JO L 317, 15.12.2000, p.3.

(2)

JO L 169, 30.6.2005, p.1.

(3)

JO L 348, 31.12.2007, p.1.

(4)

JO C 120, 30.4.2004, p.16.

(5)

JO C 330, 30.12.2006, p.36.

(6)

JO C 58, 1.3.2008, p.44.

(7)

JO C 280 E, 18.11.2006, p. 475.

(8)

JO C 292 E, 1.12.2006, p. 121.

(9)

JO C 306 E, 15.12.2006, p. 373.

(10)

JO C 102 E, 24.4.2008, p. 301.

(11)

JO C 102 E, 24.4.2008, p.291.

(12)

JO C 146 E, 12.6.2008, p.232.

(13)

Texte adoptate, P6_TA(2007)0577.

(14)

Texte adoptate, P6_TA(2007)0614.

(15)

Texte adoptate, P6_TA(2008)0237.

(16)

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1528/2007 din 20 decembrie 2007 privind aplicarea regimurilor aplicabile produselor originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor şi Pacific (ACP) prevăzute în acordurile de stabilire sau care duc la stabilirea Acordurilor de parteneriat economic (JO L 348, 31.12.2007, p. 1.).


EXPUNERE DE MOTIVE

Istoric

Acordurile de la Lomé ale Comunității Europene cu țările din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) conțineau dispoziții specifice privind preferințele comerciale pentru țările ACP. Aceste preferințe comerciale erau mai avantajoase decât preferințele comerciale pe care UE le-a acordat altor țări în curs de dezvoltare în cadrul Sistemului General de Preferințe (SGP).

În anii 1990, preferințele de la Lomé au fost atacate de alte țări în curs de dezvoltare și nu au putut fi protejate decât temporar, printr-o dispensă a OMC. Prin urmare, Acordul de parteneriat de la Cotonou conținea dispoziții comerciale similare cu Lomé IV, dar includea un capitol privind noile acorduri comerciale (articolele 36 - 38) în partea a treia, titlul II (Cooperarea economică și comercială). În conformitate cu articolul 36, ACP și CE au convenit să încheie noi acorduri comerciale compatibile cu normele OMC, „eliminând treptat barierele în calea comerțului dintre ele și consolidând cooperarea în toate domeniile legate de comerț”. Articolul 37 prevede că „Acordurile de parteneriat economic se negociază în perioada de pregătire care se încheie la 31 decembrie 2007”.

În 2002, a început prima fază a negocierilor între Comisie și grupul ACP privind probleme de interes general pentru toate țările ACP din cadrul acordurilor, urmată de negocieri separate cu șase regiuni ACP care au fost inițiate în vederea negocierilor pentru APE (Caraibe, Africa de Vest, Africa Centrală, Africa de Est și de Sud, SADC minus, Pacific).

Până în octombrie 2007, a devenit clar că doar statele din Caraibe erau dispuse să semneze un APE complet. Comisia nu a căutat soluții de tranziție, cum ar fi extinderea regimului SGP+ către toate țările ACP, dar a îndemnat țările ACP să semneze APE interimare compatibile cu normele OMC. La 23 octombrie 2007, Comisia a emis o comunicare prin care propunea încheierea de acorduri interimare compatibile cu normele OMC la nivel regional, sub-regional sau național.

Pentru a crea astfel de acorduri de liber-schimb compatibile cu normele OMC, acestea trebuie să liberalizeze „substanțial întregul comerț” (de bunuri) între țările implicate și „într-o perioadă de timp rezonabilă”. Aceste dispoziții ale articolului XXIV din GATT sunt supuse interpretării, ceea ce explică diferențele considerabile între APE parafate. Cu toate acestea, interpretarea oficială a „perioadei de timp rezonabile” prevede că procesul de liberalizare ar trebui să depășească o perioadă de zece ani doar în cazuri excepționale(1). În cazul APE-lor, un proces de liberalizare de 15 ani a fost considerat rezonabil de către UE și de țările ACP. Cerințele minime pentru acoperirea „substanțială a întregului comerț” ar fi de minim 80% din volumul comerțului dintre parteneri. În mod evident, aceste „înțelegeri” sunt supuse interpretărilor(2).

Până la sfârșitul lui 2007, cele 15 state CARIFORUM au parafat un APE „complet”, 18 state africane și două state din Pacific au parafat APE interimare, iar 42 de state ACP nu au parafat niciun APE(3). Aceste țări au schimburi comerciale cu UE pe baza SGP începând de la 1 ianuarie 2008.

Din 30 de țări africane fără APE, 26 sunt țări dintre cele mai puțin dezvoltate (TPD) și beneficiază de inițiativa „Totul, cu excepția armelor” (EBA – „Everything But Arms”), care permit accesul produselor lor pe piața UE în regim „duty free” și fără a li se aplica contingente. Doar Gabon, Nigeria și Congo sunt țări ne-TPD și exporturile lor către UE sunt supuse în prezent tarifelor SPG sau sistemului CNF (clauza națiunii cele mai favorizate), în cazul în care articolele nu sunt acoperite de către SGP standard. Nu va exista nicio creștere a tarifelor în comparație cu preferințele din Acordul de la Cotonou pentru TPD-uri. În cazul Nigeriei, aproximativ 1,2% din exporturi vor fi supuse noilor tarife, 3,5% pentru Congo și 6% pentru Gabon. Majoritatea tarifelor vor fi relativ scăzute, dar unele dintre acestea ar putea afecta exporturile în anumite sectoare, cum ar fi exporturile de creveți și crabi ale celor trei țări, cele de zahăr din trestie-de-zahăr și de tutun din Congo, de furnir din Gabon și de cacao și carne de capră, precum și de bumbac și poliester din Nigeria. A patra ne-TPD care nu a încheiat un APE este Africa de Sud, care aplică deja Acordul de comerț, dezvoltare și cooperare (ACDC) compatibil cu normele OMC.

În regiunea Pacific, doar Papua Noua Guinee (PNG) și Fiji, ambele ne-TPD, au parafat un APE interimar. Pentru celelalte state ACP din Pacific, efectele sunt limitate ca urmare a relațiilor comerciale limitate cu UE, deși 7 din 13 state nesemnatare ale APE sunt ne-TPD.

Acordurile interimare vor fi semnate și transmise ulterior Parlamentului European pentru aprobare până în august 2008.

Trecere în revistă(4)

Toate APE cu regiunile Africa și Pacific sunt acorduri interimare sau „pietre de temelie”. Toate acestea conțin programe de liberalizare a importurilor de mărfuri din UE în scopul de a îndeplini cerința de a fi compatibile cu normele OMC (pentru a liberaliza „substanțial întregul comerț”). Altminteri, acestea diferă prin domeniul de aplicare, conținutul lor și posibilele efecte asupra dezvoltării țărilor în cauză.

Tabelul 1: APE complete și interimare și membrii lor 

Regiune (număr)

Acord complet sau interimar

(9 TPD-uri (cu caractere aldine ), 26 ne-TPD)

Caraibe (15)

Antigua & Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Dominica, Republica Dominicană, Grenada, Guyana, Haiti, Jamaica, St Kitts & Nevis, St Lucia, St Vincent &  Grenadine, Surinam, Trinidad &Tobago

Africa Centrală (1)

Camerun

Africa de Est / de Sud (10)

CEA (Comunitatea Est-Africană)

Burundi, Kenya, Rwanda, Tanzania, Uganda

AES (Africa de Est și de Sud)

Comore, Madagascar, Mauritius, Seychelles, Zimbabwe

Pacific (2)

Papua Noua Guinee, Fiji

Africa de Vest (2)

Coasta de Fildeș, Ghana

SADC (5)

Botswana, Lesotho, Namibia, Mozambic, Swaziland

Sursă: Comisia Europeană

Toate acordurile conțin dispoziții relativ elaborate privind comerțul cu mărfuri (clauza națiunii cele mai favorizate (CNF), dispoziție suspensivă, reguli de origine, sancțiuni). Toate APE interimare conțin și dispoziții privind cooperarea pentru dezvoltare, dar nu includ angajamente obligatorii. Dispoziții de dezvoltare mai cuprinzătoare vor fi adăugate în momentul încheierii de APE complete. Dispozițiile instituționale prevăd instituții comune în diferite configurații și reguli pentru evitarea și soluționarea disputelor. Niciunul dintre APE intermediare nu prevede o comisie parlamentară, așa cum prevede APE complet cu CARIFORUM, însă sunt prevăzute aranjamente instituționale cuprinzătoare pentru toate EPA în curs de negociere. Aspecte legate de comerț, precum serviciile, investițiile, concurența, mediul, aspectele sociale și buna guvernare, nu fac parte din acordurile interimare (cu excepția unor declarații generale). Aceste aspecte ar trebui negociate în vederea includerii în APE complete.

Unele dintre principalele probleme ale APE interimare

· Comerțul cu mărfuri – pierderea veniturilor provenite din taxele vamale

Se dorește ca APE interimare să fie compatibile cu normele OMC pentru a înlocui sistemul precedent de preferințe de la Cotonou, care nu este compatibil cu normele OMC. Prin urmare, programele de liberalizare pentru mărfuri constituie un element central al APE interimare.

Impactul primelor etape ale liberalizării și al excluderilor va fi luat în considerare pentru a identifica efectele liberalizării asupra dezvoltării și începutul și durata totală a procesului de liberalizare.

Toate regiunile EPA vor atinge 80% din liberalizare într-o perioadă de tranziție de 15 ani. Unele regiuni vor continua procesul de liberalizare după această perioadă, cum ar fi țările CEA până în anul 2033. Acoperirea produselor, listele de excludere și succesiunea etapelor liberalizării variază considerabil de la un APE la altul. Derivând din această varietate, efectele primelor etape ale liberalizării în țările ACP vor diferi semnificativ.

În acest context, un element important îl reprezintă taxele vamale, care sunt o sursă însemnată de venit pentru țările ACP. Se estimează că veniturile provenite din taxe vamale ale majorității țărilor ACP africane se vor reduce considerabil(5). Un studiu al ODI/ECDPM menționează o pierdere a veniturilor provenite din taxele vamale mai mare de 30%. Conform aceluiași studiu, se preconizează că țările ACP africane vor pierde 359 milioane de dolari pe an în timpul primei etape a liberalizării. În ceea ce privește Coasta de Fildeș, se așteaptă o pierdere de 83 milioane de dolari, echivalentul bugetului actual al sănătății pentru 500 000 de persoane(6). După liberalizarea tuturor produselor, pierderile estimate sunt de 139 milioane dolari pentru Coasta de Fildeș, 143 milioane pentru Seychelles și 162 milioane pentru Ghana, mai puțin pentru restul țărilor ACP africane(7).

Însă aceste cifre sunt imposibil de verificat, întrucât efectele APE asupra dezvoltării economice pot fi estimate doar în linii mari. Mai mult, APE ar trebui să stimuleze procesele de reformă spre o bună guvernare, incluzând obligatoriu o reformă a administrației finanțelor publice, a sistemului de încasare a taxelor și impozitelor și o reformă fiscală. Nu poate fi stabilită nicio legătură simplă între dezvoltarea economică a unei țări și „povara” liberalizării prin APE interimare.

· Integrarea regională

Faptul că APE ar contribui la integrarea regională a fost menționat în repetate rânduri ca argument în favoarea sa. Cele șase grupuri din ACP de negociere a APE au fost înființate la propunerea ACP. Cu toate acestea, ele nu coincid cu grupurile regionale deja existente. Acestea fie au inclus non-membri în grupurile regionale existente (Caraibe și Pacific), fie au divizat și fuzionat organizații regionale (CEA cu țările COMESA; divizarea SADC; UEMOA în grupul ECOWAS (+Mauritania)).

Câteva organizații africane regionale au convenit să creeze uniuni vamale. Toate aceste regiuni se află încă în procesul de a adapta legislația fiscală națională la o schemă fiscală comună și niciuna dintre uniunile vamale finalizate nu va coincide cu un grup APE, singura excepție fiind CEA.

Niciuna dintre regiunile africane (sau PACPS) nu s-a aflat în poziția de a negocia colectiv un acord comercial liber cu UE. CEA a decis părăsirea grupului AES și negocierea unui program comun de liberalizare doar în 2007. Din punct de vedere structural, majoritatea țărilor ACP africane nu erau – și nu sunt – pregătite să integreze un program radical de liberalizare cu principalul lor partener comercial în propriul sistem vamal.

Integrarea regională rămâne astfel o serioasă provocare la adresa țărilor ACP africane. În special trecerea Comisiei de la o abordare regională la una dublă, în privința negocierilor regionale și naționale deopotrivă, nu a ajutat la stimularea integrării regionale. Negociatorii din partea Comisiei și ACP ar trebui să ia în calcul organizațiile regionale existente și planurile lor pentru liberalizare internă și cooperare, întrucât, din dezvoltarea acestora, ar putea rezulta beneficii economice și comerciale semnificative.

· Fluxurile comerciale și dezvoltarea economică

Stimulentele pentru încheierea unui Acord de liber-schimb (ALS) între țările cele mai puțin dezvoltate și UE sunt limitate, deoarece acestea pot beneficia de programul „Totul, cu excepția armelor” (EBA) al UE fără a fi nevoite să-și deschidă piețele. În conformitate cu regulamentul SPG, TPD pot beneficia de exporturi către UE cărora să nu li se aplice taxe vamale și contingente (LTVC) pentru toate produsele, cu excepția armelor și munițiilor. Regimul de tranziție privind orezul și bananele va fi finalizat în 2009. Încheierea de APE prezintă interes economic pentru TPD, care pot beneficia de reguli de origine îmbunătățite în sectoare importante cum ar fi textilele și agricultura, sporind astfel dezvoltarea în aceste sectoare.

Țările ACP ne-TPD care nu încheie un APE vor fi forțate să revină la planul SPG normal (sau să solicite admiterea în planul SPG+ până cel târziu la 31 octombrie 2008, dacă doresc să beneficieze de preferințele SPG+ începând cu ianuarie 2009). Aceasta va presupune o anumită reducere în ce privește accesul preferențial pentru unele dintre exporturile acestora către UE.

În timp ce UE este cel mai important partener comercial pentru majoritatea țărilor ACP, și practic pentru toate statele ACP africane, comerțul cu țările ACP este destul de nesemnificativ pentru economia UE. Mai puțin de 3% din exporturile UE sunt destinate țărilor ACP. Unii exportatori europeni pot avea de câștigat în urma reciprocității. Pentru anumite produse, desființarea tarifelor poate contribui la creșterea exporturilor către UE, de exemplu poate fi prevăzută o creștere a exporturilor de carne (ceea ce ar fi binevenit în situația prezentă)(8).

Pe de altă parte, ne-TPD dintre țările ACP care au parafat APE vor beneficia de acces LTVC pentru toate exporturile lor către UE, care va afecta un volum de exporturi în valoare de 1,4 miliarde EUR din partea exportatorilor ACP ne-TPD în 2008. Majoritatea volumelor de import sunt afectate în cazurile statului Mauritius (un volum de exporturi în valoare de 270 milioane EUR), Camerunului (175 milioane EUR) și Coastei de Fildeș (146 milioane EUR). LTVC afectează în principal exporturile agricole; pentru grupurile de produse orez, struguri, carne de vită și citrice sunt estimate cele mai mari câștiguri.

· Costurile de adaptare

Eliminarea obstacolelor în calea comerțului pentru importurile din UE va crea cu siguranță oportunități pentru economiile ACP (cum ar fi scăderea prețurilor produselor necesare economiei și consumatorilor în ACP, relații comerciale mai deschise), dar va expune, de asemenea, economiile ACP unei concurențe regionale și internaționale mai largi. Aceasta va conduce la restructurări economice și pierderi de locuri de muncă în unele sectoare. Înlocuirea taxelor vamale cu alte venituri guvernamentale va necesita eforturi instituționale considerabile. Costurile totale de adaptare au fost estimate la 8,9 miliarde EUR pentru toate regiunile ACP, fiind împărțite în categorii: adaptare fiscală (2,9 miliarde EUR), diversificare a exporturilor (2,3 miliarde EUR), adaptarea forței de muncă (1,4 miliarde EUR) și consolidarea calificărilor și productivității (2,2 miliarde EUR)(9).

· Ajutorul pentru comerț

Toate părțile recunosc că sunt necesare măsuri complementare și sprijin pentru dezvoltare pentru a ajuta țările ACP să profite de potențialele beneficii de dezvoltare ale APE și să acopere cel puțin o parte din costurile de adaptare. Țările ACP au insistat ca în APE să fie introduse garanții legale ferme pentru resurse de dezvoltare, altele decât cele ale FED. În cele din urmă, în acorduri au fost integrate capitole sau anexe privind dezvoltarea care prevăd crearea de fonduri ale APE, dar care să fie însoțite doar de angajamente de creștere a resurselor de dezvoltare cheltuite în sectoare comerciale.

UE a confirmat faptul că necesitățile apărute ca urmare a APE vor fi tratate în cadrul general al strategiei UE de sprijinire a comerțului instituite în 2007. Această strategie a inclus un angajament al UE de a oferi 2 miliarde EUR anual până în 2010 (1 miliard din partea statelor membre, 1 miliard din partea Comisiei) în domeniul ajutorului pentru comerț (sprijin pentru politici și reglementări comerciale și dezvoltarea comerțului). Strategia asigură, de asemenea, eforturi din partea UE în ce privește agenda generală de sprijinire a comerțului în legătură cu creșterile în AOD, însă fără a se specifica vreo normă cantitativă. UE s-a angajat ca aproximativ 50% din creșterea ajutorului pentru comerț să fie destinată regiunilor ACP, însemnând o creștere anuală de 400 milioane EUR pentru acest tip de ajutor.

Nu vor exista fonduri suplimentare la nivelul UE (din bugetul FED și UE) după încheierea APE, în timp ce al 10-lea FED a avut un nivel semnificativ de ridicat (în mod special alocațiile regionale) datorită APE. Se poate deduce că ajutorul pentru comerț conferă, în unele privințe, noi dimensiuni acțiunilor existente, iar în alte privințe transferă fonduri de la programe existente către programe comerciale noi(10). Nu se știe dacă, pentru suma de 1 miliard EUR furnizată de către statele membre, sumele vor fi adiționale sau dacă statele membre vor redirecționa/realoca fondurile existente. Dacă statele membre își vor onora angajamentul de a crește AOD, având ca obiectiv atingerea a 0,7% din VNB, sumele stabilite pot fi, cu ușurință, mai mari față de programele existente.

Aceste ajutoare pentru comerț nu vor acoperi nicio pierdere cauzată de taxele vamale sau de sprijin adițional pentru adaptarea economică, care ar trebui să provină din alte surse.

Provocări pentru viitor

Comisia Europeană a refuzat categoric ideea de a renegocia acordurile interimare, după cum a fost sugerat în mod frecvent de către ONG-uri și specialiști, care au criticat rezultatul negocierilor de la sfârșitul anului 2007, însă Consiliul și Comisia au căzut de acord că anumite clauze controversate ar putea fi revizuite în APE complete.

UE trebuie să fie flexibilă atunci când face trecerea de la APE interimare la cele complete, deoarece costurile deschiderii pieței de către țările ACP vor fi considerabile. Negociatorii Comisiei și ai ACP intenționează să finalizeze APE complete pentru toate regiunile ACP până la sfârșitul lui 2008 sau mijlocul lui 2009. Deși negocierile cu toate regiunile continuă, nu este clar dacă aceste termene pot fi onorate. Anul 2008 va fi crucial pentru negocierea APE finale cu – probabil – multe țări ACP africane și din Pacific.

Comisia trebuie să fie flexibilă în vederea negocierii de programe de liberalizare compatibile cu normele OMC în cadrul APE complete care includ bunurile excluse de la liberalizare. Diferitele programe ale țărilor din aceleași regiuni trebuie să fie omogenizate cât de mult posibil și acceptabile pentru partenerii ACP. De exemplu, în Africa de Vest, doar Ghana și Coasta de Fildeș au parafat APE interimare, iar aceste acorduri trebuie să fie revizuite pentru a se obține un APE comun pentru întreaga regiune.

· Comerțul cu servicii

Multe țări ACP au convenit să negocieze asupra integrării serviciilor în APE complete.

Exemplul APE CARIFORUM este ambiguu. APE caraibean a deschis până la 75% din sectoarele de servicii pentru furnizorii europeni de servicii, chiar și în cazul unor servicii precum cele de telecomunicații, bancare, de comerț cu amănuntul și curierat. Întreprinderile din UE trebuie să fie tratate în general în mod egal cu furnizorii interni de servicii. Restricțiile sau modificările din rațiuni de dezvoltare sunt posibile doar într-o sferă foarte limitată, lucru care, pe de o parte, ar putea periclita dezvoltarea. Pe de altă parte, deschiderea piețelor ar încuraja competiția și ar face serviciile mai ieftine și mai accesibile. Competiția crescută în sectoare cum ar fi cel bancar și al telecomunicațiilor ar putea avea o contribuție importantă pentru dezvoltare.

UE și-a deschis sectorul de servicii pentru cetățeni din țările CARIFORUM, dar există condiții care limitează considerabil furnizarea de servicii. Avantajele în ce privește angajările și oportunitățile comerciale ar putea fi mai puțin favorabile dezvoltării țărilor CARIFORUM decât s-a prevăzut.

Statele ACP din Africa și Pacific trebuie să fie foarte prudente atunci când includ sectorul de servicii în APE, deoarece avantajele acestui fapt pentru dezvoltare pot fi reduse.

· Investițiile străine directe

Pentru ca țările ACP să atragă investiții străine directe, investitorilor potențiali trebuie să li se ofere securitatea garantată de reguli transparente și stabile. În această privință, APE CARIFORUM include un capitol privind investițiile. Țările își deschid piețele pentru investiții în diferite domenii, inclusiv mineritul, distribuția de gaz și electricitate, agricultura, silvicultura și producția. În timp ce investitorii regionali și din UE sunt obligați să respecte standardele de mediu și pe cele privind forța de muncă, țările din Caraibe au renunțat, în general, la drepturile de a introduce măsuri de salvgardare în domeniul investițiilor pentru a limita sau influența investitorii regionali și din UE, în cazul în care acțiunile lor pot aduce atingere piețelor interne sau condițiilor de trai.

· Achizițiile publice

Regulile transparente privind achizițiile publice pot contribui la sporirea eficienței în cheltuirea banilor publici, prin creșterea competitivității și reducerea cheltuielilor. Acestea pot constitui, de asemenea, un instrument important pentru combaterea corupției. Cu toate acestea, APE CARIFORUM conține o clauză prin care se acordă „tratament național” furnizorilor UE la o dată ulterioară. Această dispoziție poate, în viitor, să compromită orice sprijin pentru furnizorii interni și să oprească dezvoltarea industriilor din sectoare care beneficiază de achiziții publice. Pe de altă parte, nu ar trebui neglijat faptul că o competiție crescută și oferte mai ieftine pentru proiecte publice vor economisi bani publici ce ar putea fi folosiți pentru proiecte autentice de dezvoltare.

· Ajutorul pentru comerț

Componenta de dezvoltare a APE trebui să fie întărită, iar în acordurile complete trebuie să fie introduse angajamente obligatorii pentru ajutorul pentru comerț.

Anul 2008 va fi crucial pentru redactarea viitoarelor măsuri de ajutor pentru comerț (AC). Chiar dacă ajutorul pentru comerț al UE va oferi finanțare suplimentară doar în parte, fondurile vor putea fi utilizate, într-o manieră clară, pentru a limita efectele negative ale APE și pentru a utiliza APE în vederea stimulării dezvoltării economice și administrative a țărilor ACP. Integrarea AC în strategii de dezvoltare națională și regională bine concepute, responsabilitate ce revine țărilor ACP, este importantă.

Majoritatea programelor orientative naționale pentru al 10-lea FED sunt deja negociate, conținând cel mai mult programe care nu sunt specifice AC, lăsând însă suficientă flexibilitate pentru a include nevoile ce se ivesc. Programele orientative regionale nu sunt încă finalizate. Comisia și țările ACP ar trebui să se asigure că acestea conțin componente AC importante, în special din perspectiva compensării pierderii veniturilor, a dezvoltării capacității administrative în folosul bunei guvernări și a măsurilor de sprijin pentru îmbunătățirea competitivității în sectoarele economice principale, în funcție de situația specifică și de posibilitățile comerciale ale fiecărei țări.

Observații finale

Acordurile de parteneriat economic (APE) au fost concepute pentru a încuraja dezvoltarea și mai buna guvernare prin intermediul integrării comerciale și regionale în țările ACP. Dar, în perioada negocierilor, multe dintre părțile interesate din Africa, dar și din Europa, au fost de părere că unele țări ACP au mai mult de pierdut decât de câștigat în urma APE.

Comisia Europeană a subliniat în mod repetat că APE vor constitui un stimulent pentru ca țările ACP să realizeze reforme în direcția bunei guvernări, în special în privința gestionării finanțelor publice, pentru dezvoltarea propriei economii, îmbunătățind astfel concurența internațională. Cu toate acestea, există riscul ca administrațiile partenerilor APE din ACP, în mod special în Africa, fiind pur și simplu supraîncărcate, să nu poată face față poverii suplimentare – decât în cazul în care UE va oferi sprijin pentru dezvoltarea capacității.

Cu toate acestea, trebuie reținut faptul că APE pot îmbunătăți și întări buna guvernare în țările ACP, în special în țările africane. Un obiectiv al bunei guvernări va putea fi atins la nivel național, precum și regional: dispariția venitului provenit din tarife și taxe, care va fi provocată de liberalizarea comerțului, ar trebui să determine țările să își întărească administrațiile în vederea diversificării și eficientizării încasării impozitelor. Integrarea regională mai puternică va încuraja dialogul comun și transparența sporită în ceea ce privește cooperarea. Particularitățile naționale, cum ar fi funcționarea sistemului fiscal, vor trebui să conveargă între partenerii regionali. O transparență sporită ar întări, de asemenea, și parlamentele naționale, care ar putea controla mai ușor acțiunile guvernelor și ar duce la îmbunătățirea sistemelor de cheltuieli publice economisind astfel fondul public limitat.

APE pot întări buna guvernare și face administrația statului mai transparentă și eficientă. Țările ACP ar trebui să profite de această oportunitate pentru a iniția reforme.

(1)

Înțelegerea privind interpretarea articolului XXIV din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994

(http://www.wto.org/english/docs_e/legal_e/10-24_e.htm).

(2)

A se vedea, de exemplu, Meyn, Economic Partnership Agreements: A 'historic step' towards a 'partnership of equals'? (ODI Working Paper 288), martie 2008, p.10, FN 14; Robert Scollay, "Substantially all trade": Which definitions are fulfilled in practice? Am empirical investigation. A report for the Commonwealth Secretariat, University of Auckland, Noua Zeelandă, 2005, p. 2f; Axel Borrmann, Harald Großmann, Georg Koopmann, Die WTO-Kompatibilität der Wirtschaftspartnerschaftsabkommen zwischen der EU und den AKP-Staaten, Eschborn 2005, p. 36f.

(3)

Dintre cei 79 de membri ai grupului de state ACP, Africa de Sud participă la negocieri, dar comerțul cu UE este reglementat de către Acordul bilateral de comerț, dezvoltare și cooperare (ACDC); Cuba nu este stat semnatar al Acordului de la Cotonou.

(4)

Cifrele și estimările din prezentul document de lucru se bazează în principal pe trei publicații:

· Stevens, Meyn, Kennan (ODI), Bilal, Braun-Munzinger, Jerosch, Makhan, Rampa (ECDPM), The new EPAs: comparative analysis of their content and the challenges for 2008. Raport final, 31 martie 2008

· Meyn, Economic Partnership Agreements: A 'historic step' towards a 'partnership of equals'? (ODI Document de lucru ODI 288), martie 2008

· Partnership or Power Play?, Document de informare al Oxfam, aprilie 2008

Informații suplimentare pot fi consultate în special în Trade Negotiations Insights, publicată lunar de către ICTSD și ECDPM. A se vedea și site-ul web 'tralac' (Trade Law Centre for Southern Africa – Centrul pentru drept comercial din Africa de Sud).

(5)

Stevens, Meyn, Kennan (ODI), Bilal, Braun-Munzinger, Jerosch, Makhan, Rampa (ECDPM), The new EPAs: comparative analysis of their content and the challenges for 2008. Raport final, 31 martie 2008, pp. 107; a se vedea Chris Milner, Oliver Morrissey, Evious Zgovu, Adjusting to Bilateral Trade Liberalisation under an EPA: Evidence for Mauritius, Centre for Economic Development and International Trade, University of Nottingham.

(6)

Partnership or Power Play?, document informativ Oxfam, aprilie 2008, p. 19.

(7)

Stevens, Meyn, Kennan (ODI), Bilal, Braun-Munzinger, Jerosch, Makhan, Rampa (ECDPM), The new EPAs: comparative analysis of their content and the challenges for 2008. Raport final, 31 martie 2008, p. 107.

(8)

A se vedea Antoine Bouët, David Laborde, Simon Mevel, Searching for an Alternative to Economic Partnership Agreements, International Food Policy Research Institute, Research Brief No. 10, Washington D.C. 2007.

(9)

A se vedea Chris Milner, An assessment of the overall implementation and adjustment costs fort he ACP countries of Economic Partnership Agreements with the EU, in: R. Grynberg, A. Clarke (ed.), The European Development Fund and Economic Partnership Agreements, Londra 2006; a se vedea Chris Milner et al., Some Simple Analytics of the Trade and Welfare Effects of the Economic Partnership Agreements, Journal of African Economics, 14(3), p. 327-358. Acest studiu nu a putut lua în considerare situația specifică din fiecare regiune, efectele dinamice posibile suportate de către APE și impactul politicilor complementare (asistența comercială, etc.) și, ca atare, ar putea supraestima efectele negative.

(10)

Trebuie totuși menționat că volumul financiar al celui de al 10-lea FED a fost sporit la 22,7 miliarde € pentru perioada de 6 ani dintre 2008-2013, comparativ cu 13,5 miliarde € pentru perioada de 8 ani dintre 2000-2007 (pentru care, pe de altă parte, trebuie să fie luate în considerare excedentul de 9,9 miliarde € al FED-urilor anterioare, precum și pierderile datorate inflației).


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

8.12.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

15

13

0

Membri titulari prezenţi la votul final

Margrete Auken, Alessandro Battilocchio, Josep Borrell Fontelles, Danutė Budreikaitė, Marie-Arlette Carlotti, Nirj Deva, Fernando Fernández Martín, Juan Fraile Cantón, Alain Hutchinson, Glenys Kinnock, Maria Martens, Gay Mitchell, Frithjof Schmidt, Jürgen Schröder, Johan Van Hecke

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Miguel Angel Martínez Martínez, Manolis Mavrommatis, Csaba Őry, Renate Weber

Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

Emanuel Jardim Fernandes, Francesco Ferrari, Zita Gurmai, Emilio Menéndez del Valle, Ramona Nicole Mănescu, Jan Olbrycht, Justas Vincas Paleckis, Leopold Józef Rutowicz, Bogusław Sonik

Ultima actualizare: 20 ianuarie 2009Notă juridică