RAPORT privind punerea în aplicare a planului de acţiune al UE împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat
29.1.2007 - (2006/2225(INI))
Comisia pentru pescuit
Raportor: Marie-Hélène Aubert
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind punerea în aplicare a planului de acţiune al UE împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat
Parlamentul European,
– având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Planul de acţiune comunitar pentru eradicarea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat” (COM(2002)0180) şi concluziile Consiliului din 11 iunie 2002 referitoare la aceasta,
– având în vedere rezoluţiile sale din 20 noiembrie 2002 privind planul de acţiune comunitar pentru eradicarea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat[1],
– având în vedere comunicările trienale ale Comisiei privind monitorizarea punerii în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) şi rezoluţiile corespunzătoare ale Parlamentului referitoare la aceasta,
– având în vedere comunicările anuale ale Comisiei şi rezoluţiile corespunzătoare ale Parlamentului privind încălcarea gravă a normelor PCP,
– având în vedere Planul internaţional de acţiune al FAO privind pescuitul INN şi documentele tehnice adoptate ulterior de FAO,
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 768/2005 al Consiliului din 26 aprilie 2005 de instituire a Agenţiei Comunitare pentru Controlul Pescuitului[2] şi, în special, articolul 3 litera (h),
– având în vedere rezoluţia sa din 13 decembrie 2001 privind rolul pavilioanelor de complezenţă în sectorul pescuitului[3],
– având în vedere Cartea verde intitulată „Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune: o viziune europeană privind oceanele şi mările” (COM(2006)0275),
– având în vedere rezoluţia sa din 7 septembrie 2006 privind lansarea unei dezbateri referitoare la o abordare comunitară în ceea ce priveşte programele de etichetare ecologică pentru produsele de pescuit[4],
– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A6-0015/2007),
A. întrucât pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat (INN) este o problemă majoră la nivel mondial, care cauzează o degradare considerabilă a mediului, contribuie la pierderea stocurilor comerciale şi necomerciale de peşte şi de alte specii şi provoacă dificultăţi comunităţilor dependente de pescuit în ceea ce priveşte mijloacele de subzistenţă atât în ţările în curs de dezvoltare, cât şi în cele dezvoltate;
B. întrucât lupta împotriva pescuitului INN a fost afectată de factori precum utilizarea pavilioanelor de complezenţă, transbordările în largul mării, lipsa unui control portuar adecvat şi o slabă cooperare între autorităţile de control;
C. întrucât, în conformitate cu definiţia FAO a pescuitului INN, prin „pescuitul ilegal” se înţeleg activităţile desfăşurate de nave care încalcă legislaţia statelor care aparţin unei Organizaţii regionale de gestionare a pescuitului (ORGP), prin „pescuit nedeclarat” se înţeleg activităţile declarate greşit sau nedeclarate la autoritatea naţională competentă sau ORGP competentă, iar prin „pescuit nereglementat” se înţeleg activităţile desfăşurate de navele fără naţionalitate sau care arborează pavilionul unui stat care nu aparţine unei anumite ORGP, cu încălcarea măsurilor de conservare şi gestionare ale acelei organizaţii;
D. întrucât, deşi pescuitul INN poate apărea în orice sector al flotei, cel mai mare impact se înregistrează în sectorul pescuitului în larg, în special în apele internaţionale şi pe platformele continentale ale ţărilor în curs de dezvoltare, care deţin puţine mijloace de control, ceea ce înseamnă că acţiunea Uniunii Europene trebuie să se concentreze pe aceste domenii şi pe acest sector al flotei;
E. întrucât navele care practică pescuitul INN contribuie la înrăutăţirea condiţiilor sociale, de viaţă şi de lucru ale echipajelor;
F. întrucât pescuitul INN şi activităţile de comercializare legate de această practică reprezintă, de asemenea, o concurenţă neloaială pentru pescarii şi agenţii comerciali care respectă normele legale, inclusiv legislaţia UE, ale statelor membre şi ale altor ţări, precum şi măsurile de gestionare adoptate de către Organizaţiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP);
G. întrucât Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să se implice mai mult în lupta împotriva tuturor formelor de pescuit ilegal, fiind, de asemenea, necesar să se facă distincţie între încălcările normelor comunitare comise de navele Comunităţii şi pescuitul INN, astfel cum este interpretat la nivel internaţional, luându-se în considerare faptul că activităţile efectuate în cadrul PCP sunt reglementate, ceea ce înseamnă că în lupta împotriva acestor două activităţi se va recurge, în majoritatea cazurilor, la proceduri diferite;
H. întrucât Comisia însăşi recunoaşte dificultatea diferenţierii capturilor legale de cele ilegale, în special în anumite cazuri, precum atunci când peştele adus la ţărm este congelat sau când există reţele comerciale cu ţări terţe şi peştele a fost prelucrat înainte de a ajunge pe piaţa europeană;
K. întrucât ORGP sunt cele mai bune modalităţi de a combate pescuitul INN la nivel internaţional şi participarea noastră la acestea ne permite să stabilim acţiuni comune şi să avem o poziţie comună în cadrul organizaţiilor internaţionale competente;
L. întrucât existenţa unui sistem de control eficient şi coerent este o componentă cheie a unei politici durabile de conservare şi gestionare a resurselor, şi nu înseamnă doar introducerea unor măsuri mai restrictive, ci şi o mai bună şi mai echitabilă aplicare a celor existente;
M. întrucât este conştient de importanţa schimbului de informaţii şi cooperarea internaţională în combaterea pescuitului INN;
N. întrucât profitul rezultat din pescuitul INN poate, în anumite cazuri, să contribuie la finanţarea activităţilor reţelelor de crimă organizată,
1. îşi reînnoieşte angajamentul de combatere a pescuitului INN în toate formele sale, astfel cum apare în Rezoluţia sa din 20 noiembrie 2002, menţionată mai sus;
2. salută progresul făcut la nivel internaţional şi de către UE în combaterea pescuitului INN, dar consideră că acest fenomen continuă să se agraveze şi, prin urmare, sunt necesare eforturi suplimentare;
3. consideră că extinderea pescuitului INN, diversitatea factorilor care contribuie la aceasta, precum şi diversitatea instrumentelor juridice, logistice şi financiare necesare combaterii sale impun cooperarea la toate nivelurile, inclusiv între diferitele Direcţii Generale ale Comisiei (în special, dar fără a se limita la Direcţia Generală Pescuit şi Probleme Maritime, Direcţia Generală Comerţ, Direcţia Generală Dezvoltare şi Direcţia Generală Sănătate şi Protecţia Consumatorilor), Consiliu, statele membre şi comunitatea internaţională; este de părere că, în acest scop, Cartea verde privind o nouă politică maritimă pentru Uniune ar putea servi drept cadru de cooperare pe baza căruia lupta împotriva pescuitului INN ar putea fi abordată mai eficient;
4. consideră că importanţa Uniunii Europene la nivel mondial, în diferitele sale roluri de mare putere de pescuit şi cea mai mare piaţă de pescuit din lume, o obligă să fie prima în lupta împotriva pescuitului INN;
5. constată că UE este printre cele mai bogate şi cele mai avansate tehnologic entităţi ale lumii şi se bazează pe statul de drept, ceea ce face ca UE să îşi lărgească şi să îşi intensifice eforturile de combatere a pescuitului INN;
6. consideră că UE poate avea un rol credibil pe scena mondială, dacă a luat deja măsuri concrete de încetare a participării sale la pescuitul INN, atât în apele Uniunii, cât şi de către navele sau reprezentaţii intereselor UE în afara Uniunii;
7. îndeamnă Comisia să ajute ţările în curs de dezvoltare, în special pe acelea cu care a încheiat acorduri în domeniul pescuitului, să-şi respecte integral angajamentele prevăzute de planul de acţiune internaţional susmenţionat, destinat să împiedice pescuitul ilegal, pentru a-şi consolida puţinele mijloace disponibile prin includerea de acţiuni specifice în noile acorduri de parteneriat;
8. îşi reafirmă convingerea că un prim pas crucial şi evident pentru Uniunea Europeană este, în primul rând, să aplice integral dispoziţiile existente în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului şi a legislaţiei comunitare specifice, într-un mod eficient, echitabil şi riguros, în vederea reducerii pescuitului ilegal şi nedeclarat practicat de către navele comunitare, în apele comunitare, şi, în al doilea rând, să împiedice aducerea la ţărm şi comercializarea produselor provenite din capturile ilegale de peşte din afara Uniunii Europene; constată că aceste îndatoriri revin în primul rând guvernelor statelor membre, în aplicarea legislaţiei comunitare şi ca state de port;
9. îndeamnă Comisia şi statele membre să consolideze mecanismele de descurajare (supraveghere, control, sancţionare etc.) şi să propună măsuri care să permită împiedicarea încălcărilor şi îmbunătăţirea aplicării normelor existente;
10. constată că trasabilitatea precară a pescuitului conduce la confuzie în ceea ce priveşte originile acestuia, făcând dificil sau imposibil de distins între pescuitul legal şi ilegal;
11. consideră că este necesar să se îmbunătăţească asistenţa şi cooperarea între statele membre în vederea întăririi controalelor şi a supravegherii şi pentru a promova măsurile de reglementare comercială, care vor face posibilă identificarea originii capturilor aduse la ţărm;
12. consideră că este necesar să se intensifice controlul efectuat de statul de port asupra descărcărilor şi transbordărilor de peşte congelat provenit din ţări terţe şi să se îmbunătăţească cooperarea între statele membre şi aceste state;
13. reaminteşte Rezoluţia sa din 7 septembrie 2006 privind etichetarea ecologică susmenţionată şi îşi reiterează convingerea că îmbunătăţirea trasabilităţii capturilor de peşte, din năvod în farfurie, pe care ar necesita-o programele de etichetare ecologică, ar ajuta considerabil la identificarea peştelui INN şi la menţinerea lui în afara pieţei UE; invită Comisia să îşi prezinte propunerea privind etichetarea ecologică până cel târziu în iunie 2007;
14. invită Comisia şi statele membre să îşi dubleze eforturile de punere în aplicare a următoarelor 15 măsuri incluse în planul UE de acţiune privind pescuitul INN astfel cum s-a stabilit în 2002, în special:
i. să garanteze un tratament egal pentru agenţii economici, descurajându-i pe cei care doresc să utilizeze pavilioanele de complezenţă în interiorul Comunităţii;
ii. să introducă în legislaţia comunitară reglementări în vederea interzicerii comerţului în cadrul pescuitului INN;
iii. să stabilească norme obligatorii privind controlul şi inspecţia într-un cadru juridic comun în întreaga Uniune Europeană;
iv. să extindă campania de informare a Comunităţii pentru a spori sensibilizarea publicului cu privire la gravitatea şi amploarea pescuitului INN;
v. să promoveze un control detaliat şi planuri de inspecţie pentru fiecare ORGP din care face parte Uniunea Europeană;
vi. să asigure extinderea acoperirii ORGP asupra tuturor speciilor principale de peşte din oceanele lumii, inclusiv la speciile bentonice, speciile mici pelagice şi peştii mari migratori;
vii. să contribuie activ la crearea şi revizuirea, dacă este cazul, a listelor stabilite de ORGP cu nave care compromit măsurile de conservare, inclusiv prin efectuarea de observări ale navelor; să încurajeze punerea în aplicare a sancţiunilor comerciale împotriva ţărilor care îşi arborează pavilionul pe navele respective;
viii. să promoveze adoptarea de planuri de acţiune uniforme de către ORGP prin impunerea celor mai eficiente măsuri;
ix. să lucreze activ pentru a promova dezvoltarea sistemelor de documentare a capturilor, începând cu speciile cele mai ameninţate, şi să se asigure că peştele acceptat pe piaţa europeană nu a fost capturat în mod ilegal;
x. să consolideze cooperarea internaţională în cadrul reţelei MCS (monitorizare, control şi supraveghere), precum şi în cadrul sistemelor regionale, în vederea stabilirii, sub auspiciile FAO, a unui sistem de informare internaţional privind navele de pescuit în larg;
xi. să definească o „legătură substanţială” între vasul de pescuit şi statutul de pavilion;
xii. să definească drepturile şi obligaţiile statelor port;
xiii. să acorde asistenţă ţărilor în curs de dezvoltare în capacitatea acestora de a supraveghea activităţile de pescuit în apele lor şi de a combate pescuitul INN;
15. salută introducerea în programul de lucru al Comisiei pentru 2007 a unui pachet privind pescuitul INN, inclusiv comunicarea Comisiei şi propunerea de regulament al Consiliului privind consolidarea luptei împotriva pescuitului INN; salută revenirea grupului de consultare interdepartamentală al Comisiei, care a fost înfiinţat în 2002;
16. invită Agenţia Comunitară pentru Controlul Pescuitului să includă lupta împotriva pescuitului ilegal şi coordonarea activităţii între statele membre în acest domeniu printre priorităţile sale, în cadrul programului de lucru anual;
17. invită toate părţile interesate în eliminarea pescuitului INN, inclusiv instituţiile UE, guvernele statelor membre, diferitele sectoare ale industriei pescuitului şi ale industriei de prelucrare şi industriei vânzărilor cu amănuntul, ONG-urile şi celelalte părţi interesate să îşi prezinte propunerile referitoare la măsurile pe care UE ar trebui să le adopte pe parcursul discuţiei care urmează a fi lansată de către Comisie odată cu viitoarea comunicare privind pescuitul INN;
18. consideră că, în propunerea sa care urmează să fie adoptată în cadrul legislaţiei UE, Comisia ar trebui să includă următoarele acţiuni;
· toate navele de pescuit şi navele pentru transportul peştelui înregistrate în UE sau care arborează pavilionul unor ţări terţe şi care doresc să intre într-un port din UE trebuie să fie uşor identificabile prin marcajele prevăzute în specificaţiile standard ale FAO privind marcarea şi identificarea navelor de pescuit;
· trebuie întocmit un registru comunitar al navelor care practică pescuitul INN, care să includă navele aflate pe listele negre ale ORGP; un astfel de registru ar facilita schimbul rapid de informaţii între statele membre şi ar face posibilă monitorizarea navelor, luând în considerare posibilitatea schimbării pavilionului;
· penalităţile minime comune pentru încălcările grave trebuie să poată fi aplicate în toate statele membre şi să fie destul de descurajante;
· Regulamentul (CEE) nr. 2847/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 de instituire a unui sistem de control aplicabil politicii comune din domeniul pescuitului[5] şi Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură[6] trebuie consolidate astfel încât să se asigure trasabilitatea totală a peştelui din momentul în care este pescuit pe o navă şi până când ajunge la clientul final;
· toate listele negre pe care se înregistrează navele de pescuit şi navele pentru transportul peştelui, inclusiv proprietarii sau operatorii lor, adoptate de ORGP, trebuie să fie publicate şi incluse direct în legislaţia comunitară; navelor care nu aparţin UE, aflate pe acele liste, trebuie să le fie interzis accesul în porturile Comunităţii, indiferent de scopurile lor, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a scopurilor umanitare; trebuie să se interzică tuturor navelor care arborează pavilionul comunitar să ofere asistenţă (combustibil, provizii, transbordare etc.) acelor nave, când se află pe mare;
· provenienţa legală a peştelui trebuie să fie demonstrată înainte de a se acorda permisiunea de a fi descărcat în porturile UE sau importat în cadrul UE; aceste dovezi trebuie să includă, atât în ceea ce priveşte descărcarea capturilor de pe navele de pescuit cât şi transbordările, următoarele:
- în cazul produselor pescăreşti care provin din apele reglementate de o ORGP, documente care să ateste faptul că produsele pescăreşti care urmează a fi descărcate au fost capturate în conformitate cu normele acelei ORGP şi că au fost respectate cotele alocate părţii contractante sub al cărei pavilion navighează nava;
- în cazul produselor pescăreşti capturate în zonele economice exclusive ale ţărilor terţe, documente care să ateste faptul că nava este autorizată să pescuiască sau deţine o licenţă de pescuit pentru acele ape şi pentru speciile care urmează a fi descărcate;
· statele membre ar trebui să descurajeze transferul navelor de la registrul naţional în cazul în care acestea urmează să arboreze pavilionul unei ţări care a fost identificată de către o ORGP ca ţară ale cărei nave au pescuit într-un mod care scade eficienţa măsurilor de conservare adoptate de ORGP;
· navele şi producătorii din ţările terţe care au autorizaţia de a exporta peşte sau produse pescăreşti în UE, aflaţi pe listele întocmite de ţara terţă şi publicate de Direcţia Generală Sănătate şi Protecţia Consumatorilor din cadrul Comisiei, trebuie verificate pentru a vedea dacă nu au fost incluse pe listele negre întocmite de ORGP sau de alte ţări terţe; Comisia ar trebui să utilizeze toate metodele pentru a se asigura că navelor înscrise pe asemenea liste negre nu li se va permite să exporte peşte sau produse pescăreşti în UE; în acest scop, ar trebui luată în considerare modificarea Regulamentului (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman[7];
19. salută înfiinţarea noii agenţii de control şi are convingerea că aceasta va juca un rol important în lupta împotriva pescuitului INN; invită Comisia să aibă în vedere înfiinţarea unei paze de coastă a UE;
20. solicită Comisiei şi statelor membre să împiedice pescuitul în apele comunitare şi intrarea în porturile comunitare a navelor care sunt implicate în pescuitul INN conform normelor în vigoare şi să interzică importul de peşte provenind de la acele nave; solicită, de asemenea, statelor membre să nu permită acestor tipuri de nave arborarea pavilionului lor, şi să solicite importatorilor, transportatorilor şi altor sectoare interesate să nu transbordeze sau să comercializeze peştele capturat de aceste nave;
21. îndeamnă Comisia să se asigure că nicio persoană fizică sau juridică care se face vinovată de pescuitul INN conform normelor în vigoare nu primeşte niciun fel de ajutor sau subvenţie din fondurile comunitare pentru nicio ramură a activităţii sale şi să solicite statelor membre să ia măsuri similare cu privire la ajutoarele lor naţionale;
22. invită Comisia să realizeze şi să prezinte un studiu privind tarifele vamale şi regulile de bază, conţinând o examinare a modalităţilor în care aceste instrumente pot fi folosite pentru a încuraja ţările terţe să se asigure că navele lor se supun măsurilor specifice de gestionare internaţională;
23. solicită Comisiei să efectueze şi să prezinte un studiu privind conformitatea cu legislaţia comunitară în domeniul forţei de muncă, sănătăţii şi siguranţei şi respectarea drepturilor sociale ale lucrătorilor pe acest tip de nave, precum şi cu privire la condiţiile de viaţă şi muncă la bordul navelor;
24. invită Comisia să îşi folosească influenţa considerabilă pe care o deţine în cadrul ORGP pentru a le încuraja să întocmească liste cu navele care sunt autorizate să pescuiască (liste albe) şi cu cele care au fost prinse pescuind ilegal (liste negre); aceste liste trebuie întocmite într-un mod transparent şi coerent în conformitate cu criterii clare; invită, de asemenea, Comisia să încurajeze ORGP să identifice ţările care nu controlează activitatea navelor care arborează pavilionul lor şi să folosească aceste liste ca instrumente în vederea acceptării sau refuzului capturilor de peşte;
25. solicită Comisiei să acorde în continuare o maximă prioritate cooperării cu ORGP, precum Comisia pentru Pescuit în Atlanticul de Nord-Est, Organizaţia pentru Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest şi Comisia pentru conservarea faunei şi florei marine din Antarctica, care, prin iniţiativele lor destinate combaterii pescuitului ilegal, s-au dovedit a fi cele mai adecvate instrumente pentru asigurarea bunei guvernări pe mare;
26. îndeamnă Comisia şi Consiliul să consolideze resursele alocate luptei împotriva corupţiei şi a crimei organizate la toate nivelurile;
27. este convins că modalităţile importante de reducere şi eliminare a pescuitului INN sunt trasabilitatea completă în timpul custodiei, transparenţa deciziilor, cooperarea în cadrul UE şi al comunităţii internaţionale ample şi, cel mai important, o demonstraţie a voinţei politice din partea tuturor partidelor; reaminteşte că, în cazul în care nu se iau măsuri, stocurile de peşte vor continua să se epuizeze, şi comunităţile de pescuit din UE şi din alte părţi ale lumii vor suferi şi mai mult;
28. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Comisiei pentru pescuit a FAO şi secretariatelor ORGP de care aparţine UE.
- [1] JO C 25 E, 29.1.2004, p. 179.
- [2] JO L 128, 21.5.2005, p. 1
- [3] JO C 177 E, 25.7.2002, p. 324.
- [4] Texte Adoptate, P6_TA(2006)0347.
- [5] JO L 261, 20.10.1993, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat de Regulamentul (CE) nr. 768/2005 (JO L 128, 21.5.2005, p. 1) al Consiliului.
- [6] JO L 17, 21.1.2000, p. 22. Regulament astfel cum a fost modificat de Regulamentul (CE) nr. 1759/2006 (JO L 335, 1.12.2006, p. 3) al Consiliului.
- [7] JO L 139, 30.4.2004, p. 206. Regulament astfel cum a fost modificat de Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1) al Consiliului.
EXPUNERE DE MOTIVE
For many years, the international community has been struggling to deal with certain types of fishing that are either patently illegal, or else fall between the cracks of management at either the national or international level. There have always been vessels that operated at the edge of legality, or beyond it. But as long as fish stocks were plentiful, few paid much attention to a few vessels doing things that they shouldn't. Recently, though, this type of fishing has increased significantly.
Estimating how important these activities are is almost impossible, since much of it is done where there are no witnesses. Nonetheless, a few estimates have been made, most recently by the Marine Resources Assessment Group, which estimated that such fishing around the world was worth at least $2.4 billion. Much of this comes from the waters of developing countries, which are too poor to be able to effectively monitor fishing activities in their waters and prevent illegal fishing, resulting in loss and hardship for their coastal populations, who depend on fish for their livelihoods and food security. It is also a direct loss to legitimate fishing operators.
1. International Action Against IUU Fishing
The international community, pushed by a few individual countries, has intensified its campaign against what has come to be known as IUU fishing (Illegal, Unregulated and Unreported). At first, this was done in the context of regional fisheries management organizations, such as NAFO, ICCAT or CCAMLR[1].
Fish, however, are mobile, as are the fleets that pursue them and the money that finances the fleets. Consequently, global instruments have been adopted to set certain limits on the ease with which fishing vessels can engage in IUU fishing, including the FAO Compliance Agreement and the UN Fish Stocks Agreement. More recently, in 2002, the FAO adopted an International Action Plan on IUU Fishing[2] which included definitions of each of illegal, unregulated and unreported fishing.
The FAO Action Plan called on countries to adopt their own plan of action, which the European Union did in June 2002, based on a communication from the Commission[3] and Council Conclusions of 11 June 2002.
The FAO Plan calls for countries to review the implementation of their national plans four years after their adoption, ie in 2006 for the EU. It is this that has prompted your rapporteur to propose a report on IUU fishing, to review progress made (or not made) in implementing the EU's Action Plan.
2. Varied Aspects of IUU Fishing
The FAO Action Plan emphasizes the many different types of activities that can contribute to IUU fishing and notes the various responsibilities of national governments to control these various activities, as flag State, State of beneficial ownership, port State and market State .
Flag State: Under international law, the flag State (country whose flag the fishing vessel flies) is responsible for verifying that the vessel abides by the rules, including fisheries management measures, working conditions, health standards, etc. Many fishing vessels do not come to shore to offload their catch, preferring to transfer it to refrigerated cargo vessels (reefers) that take it to port. These reefers can be used to "launder" fish, by mixing together fish from legal and illegal operators. So the flag States of these reefer vessels are just as important as the fishing vessels. The effective implementation of existing EU rules would serve to reduce this part of IUU fishing, but the regulations need to be strengthened as well.
State of beneficial ownership: States which do not fulfil their obligations as flag State are known as "Flags of Convenience". If a vessel flying a flag of convenience is owned by a ship-owner based in a Member State, then it is known as the State of beneficial ownership. The McKenna report [4] found that EU companies made widespread use of flags of convenience, and were thus intimately involved in IUU fishing.
Port State: All fish has to come to port in order to reach the market, and so the port State where the fish is landed has a vital role to play. Rigorous port inspections and controls are needed to prevent IUU fish from entering the market. There are "ports of convenience" that are known to turn a blind eye to the arrival of IUU fish, and they exist in both the EU and elsewhere. The most well-known one, but not the only one, in the EU is Las Palmas de Gran Canaria, in the Canary Islands.
Market State: Getting the fish from the port where it is landed to the final destination, the consumer requires the participation of many different players, including shipping agents, transport workers and retail stores or restaurants. Behind many of these are the banks, who supply the needed capital (to vessel owners and operators as well, it should be noted). Inspection of their activities is just as essential as inspections in port, to prevent illegal fish from working its way along the chain of custody.
The complexities of IUU fishing and the need for concerted international cooperation can best be illustrated using a few examples.
Bluefin tuna is among the most commercially valuable species in the world, especially when destined for the Japanese sashimi market. Inevitably, it is heavily exploited and depleted. It could be considered a classic IUU species, as it attracted much fishing effort that operated outside the regulations of ICCAT, the organisation responsible for managing this fishery. In 1996 ICCAT took an audacious step by agreeing to ban imports of bluefin from two countries whose vessels were catching bluefin outside the ICCAT rules - Honduras and Belize (a year later Panama was added). The result of these import bans (others followed for swordfish and bigeye tuna) was temporary, though, and were followed by a series of flag-hopping, as vessels transferred from flags that were subject to import bans to those that were not. Some of the sanctioned countries joined ICCAT, and the procedures within ICCAT led to many of these vessels being removed from the "black list"; later, many of them appeared on a "white list" of vessels authorised to fish. The sanctions were lifted, without any requirement for the flag States to demonstrate that the vessels were operating according to ICCAT rules. Today, the "black list" has shrunk to almost nothing, and only two countries are subject to an import ban (Georgia and Bolivia). That does not mean that all vessels are operating within the law. About the same time, tuna fattening cages began to spread throughout the Mediterranean, with the tuna destined for the Japanese market. This expansion was virtually unregulated, including in the EU (structural funds were used to support the fishery) and led to much over-fishing; for instance, in 2005, official statistics show that France exceeded its quota by over 50%; Italy has also exceeded its quota. That TAC had been adopted in ICCAT in 2000 with pressure from the EU, against the advice of scientists. Interestingly, Japan was recently caught over-fishing for southern bluefin tuna, a separate species regulated by the CCSBT[5]. Japan agreed to halve its future catches to compensate - will the EU act in a similar way within ICCAT? In short, ICCAT has failed miserably to regulate fishing for bluefin and conserve the fishery, since the Contracting Parties defended the interests of their national fisheries and did not sustain the political, economic and legal pressure and cooperation necessary to control IUU fishing.
In West Africa, many countries are unable to effectively control fishing in their waters, due to a lack of logistical and economic resources, insufficient regional cooperation or, in some cases, a lack of political will on the part of the government. As a result, IUU fishing has become commonplace in certain areas, depleting fish stocks, causing much hardship for the coastal communities that depend on fishing for their food security and their livelihoods, not to mention the foreign exchange that abundant fish resources can provide. Las Palmas is an important port for the offloading of much fish from West Africa, destined either for the EU market or in transit to other markets. The lack of effective and proper controls on the landing of fish in Las Palmas has been widely documented. Your rapporteur visited Las Palmas during the research phase of this report and saw fish being offloaded from a reefer whose origin was, to say the least, not clear. If the origin of the fish is not clear, its legality cannot be verified with certainty.
Cod from the Barents Sea demonstrates that ports of convenience also exist in northern Europe. This is one of the world's largest remaining cod stocks and it supplies a good part of the EU market. Earlier this year, much cod coming into the EU was found to originate from IUU vessels landing in ports in northern Europe (for example, the "Rostok 5"). NEAFC[6] has responded by establishing "black lists" of vessels that are not even allowed into the ports of the Contracting Parties. Similar problems exist for Baltic Sea cod, except that it is EU vessels which are the ones responsible for much illegal, over-quota fishing.
The roles of flag State, port State and market State are clearly interconnected and must all be involved if IUU fishing is to brought under control.
3. EU IUU Action Plan of 2002
The EU is, by any criteria, one of the world's foremost fishing entities:
· third largest catcher of fish after China and Peru,
· one of the world's largest fleets,
· important user of flags of convenience, and
· world's largest market for fish.
The EU thus has a responsibility to act on all of these fronts to prevent IUU fishing, and to prevent unscrupulous operators at any point in the chain from profiting from IUU activities. It is too easy to say that "the EU is not the worst" or that "the EU cannot act alone". Given the political and economic importance of the EU and the global reach of its influence, the EU has a moral obligation to be at the forefront of the battle to eliminate IUU fishing. Further, the threat that IUU fishing constitutes, ecologically, socially and economically, means that the EU has a very pragmatic responsibility as well, if fish stocks and the fisheries dependent on them are to continue to exist. The Community has a duty to promote a far more sustainable model of development than the one that currently dominates internationally.
As soon as the Commission proposed the EU action plan in 2002, the Council
· called on the Commission to take the lead at RFMOs in combating such fishing, and
· urged the Commission to put into force the initiatives foreseen by the plan which fall within Community competence.
The plan, as adopted, included several points, arranged according to whether they were to be taken at Community level, regional level, international level, or in partnership with developing countries.
Community Level: four actions were to be implemented by the EU without the need to seek agreement from other countries or organisations.
1. Define the responsibility of Member States to prevent their nationals from engaging in IUU fishing.
The Basic Regulation of 2002[7] includes an article requiring Member States to take measures against their nationals (or companies) that infringe the CFP. However, according to the Commission, the Member States have not utilised this provision.
==> further action required
2. Adopt rules to ban trade in IUU-caught fish.
The EU transposes decisions by RFMOs to ban certain fish from trade or to implement various catch documentation schemes. However, much more could be done, although it is the Member States which must be more proactive.
==> further action required by Member States
3. Adopt rules to make trade in IUU-caught fish an infringement; publish lists of IUU vessels designated by RFMOs, and their owners.
No progress on the first part. Only the IUU list from NEAFC is published in the OJ.
==> much further action required
4. Organize a public awareness campaign on IUU fishing.
The Commission highlights the dangers of IUU fishing but the general public is still not sufficiently aware of the scope of the problem, nor of the EU's involvement in some cases.
==> more action required by government, industry, NGOs, etc
Level of RFMOs: the EU was to try to get six actions adopted at RFMOs.
5. Promote detailed control and inspection plans for RFMOs.
This has had varied success, depending on the RFMO. Some have quite good plans (eg NEAFC for port inspections) while others have virtually nothing. The Commission claims to be doing as much as it can.
==> long term, sustained work needed by Commission, Member States, others
6. Increase number of fisheries regulated by RFMOs.
There are still many regulatory "empty spaces", regions of ocean for which there is no responsible RFMO for certain species. The Commission claims to be doing as much as it can. Some progress has been made but demersal species on the high seas are still very poorly covered, as a rule.
==> long term, sustained work needed by Commission, Member States, others
7. Identify IUU vessels and impose sanctions.
Mixed results on this. NEAFC has a scheme for establishing a black list and preventing port entry (though no trade sanctions), based in part on EU work. On the other hand, the previously long black list in ICCAT has almost disappeared, and that is not because they are all fishing legally now.
==> long term, sustained work needed by Commission, Member States, others
8. Promote uniform action plans in RFMOs.
Rather like item 7, there is spotty progress in the RFMOs. While that is to be expected, since they depend on the good will of the Contracting Parties, the EU could doubtless be pushing harder, which requires the Commission and the Member States to work together. Curiously, in its review of the EU action plan for the FAO, the Commission neglected to evaluate progress on this point.
==> long term, sustained work needed by Commission, Member States, others
9. Identifying and quantifying IUU catches.
10. Certificates and documentation schemes.
As the Commission notes, these two are intimately related. Within ICCAT, while some import bans remain in place the general trend has been for countries which were sanctioned to join the RFMO, claim that the vessels were legitimate, and thus avoid the sanctions. The CCAMLR scheme seems to be working better. Few other RFMOs have adopted any kind of scheme with real teeth.
==> once again, long term, sustained work needed by Commission, Member States, others
International Level: four actions were proposed by the Commission.
11. Improve information available on right to fish of vessels.
The FAO Compliance Agreement, established an international database of vessel authorizations to fish and the EU is part of that. RFMOs differ in their approach, some using "white lists" (lists of vessels authorized to fish) and others using "black lists" (lists of vessels to be proscribed). As noted above (point 3) the EU only incorporates the NEAFC black list in its regulations, so other lists are not legally binding in the EU.
==> once again, long term, sustained work needed by Commission, Member States, others
12. Strengthen international cooperation in MCS
In its action plan, the EU only made reference to a Chilean/American initiative to establish a network for the cooperation of monitoring agencies. Much more could be done at various levels, even within the EU (although the Control Agency should help in this sense). The MCS Network is a high-tech approach, though, and better coordination between the EU and third countries, such as bilateral or regional exchanges with States in West Africa, is also necessary.
==> work simultaneously needed at schemes requiring less technological ability
13. Define a "substantial link" between a vessel and its flag State.
Since this has been one of the most intractable problems of international law for many, many years, this is truly a long term objective. The Commission should continue to promote it but it should not be used as an excuse to not push other possible tools.
==> a theoretical exercise
14. Define the rights and responsibilities of port States
The FAO has adopted a model port scheme and the Commission has pushed for it to be adopted in NEAFC, which is very positive. However, there is much the EU could do to implement the FAO scheme within its own borders, without recourse to RFMOs or waiting for the FAO scheme to become a legally binding instrument under international law.
==> some advance internationally, work needed within the EU itself
Partnership with Developing Countries: one action to undertake with developing countries.
15. Assist developing countries in their fight against IUU fishing
Between the EU and its Member States, some programmes in developing countries have received support, either for specific countries or for a region. These programmes have proven their worth in discouraging IUU fishing and so need to be much expanded. The Commission is also trying to fulfil this through its network of bilateral fisheries agreements. Both approaches require the support and cooperation of the developing countries, which is not always easy to obtain.
==> some success, needs to be continued and expanded and better coordinated with national aid agencies
Given the nature of IUU fishing and the diversity of tools that are needed to combat it, effective action by the EU requires coordinated work on a number of fronts, involving several Directorates-General – at the very least Fish (all aspects of the CFP), Trade (regulating the international trade of IUU fish), Development (development cooperation support for surveillance work) and Sanco (responsible for issuing permits to import fish) but others as well. When the Commission was developing its action plan in 2002 it established an inter-service consultation but for some reason it was allowed to lapse.
In its work programme for 2007, the Commission has announced that IUU fishing will once again become a priority, and it will produce both a communication on IUU fishing and a proposal for a Council regulation defining a new strategy to combat IUU fishing. This renewed interest on the part of the Commission can only be welcomed, and this report aims to provide the Commission with concrete ideas and suggestions for things that should be done.
4. What the EU Should Do – Action Plan for 2007
In addition to continuing and reinforcing the points from 2002, your rapporteur considers that the following should be included in the new action plan the Commission is currently working on. As with the original action plan, some of these points can readily be implemented, should the EU find the political will, whereas others are more long term objectives requiring cooperation from other actors in the international community.
Many of the following proposals seek to improve and in some cases harmonize the existing legal framework, be it at the national, Community or international levels, in light of experience gained since the development of the FAO plan. Further discussions in the FAO have resulted in more detailed documents than the original plan and various RFMOs have adopted measures to combat IUU fishing that, in some cases, have been effective. It is essential to coordinate at all these levels, otherwise IUU fishing will continue to take advantage of the least restrictive seas, markets, flags, etc.
To a significant extent, the economic and political climate of the world today, with its liberalization of trade and the over-riding goal of free movement of goods and capital, has contributed to a situation that favours IUU fishing and the marketing of its products. The increasing facility with which capital and fish can circle to globe has not been accompanied by sufficient means of control, in order to verify that what travels freely is also legal. For instance, when the FAO or EU plans are discussed, or when RFMOs are considering sanctions or other measures, the spectre of the WTO is raised - the "WTO chill factor". Too often, a good idea is dropped when it is suggested that it may not be compatible with the rules of the WTO; this happened in discussions with the Commission during the preparation of this report. But that is too simple an excuse to avoid action - the EU must demonstrate the courage of its convictions, by pushing forcefully for whatever measures are necessary to prevent IUU fishing. It is difficult to see how the WTO could defend trade in illegally-caught fish.
A crucial step is for the Member States to fully implement the provisions of the CFP, for, as the Commission has repeatedly noted, there are major problems of compliance. The recent court case and fine for France has led to significant improvements there but sadly, other Member States have not improved their compliance.
Traceability of fish is key, beginning with the vessel that catches the fish and continuing though the chain of custody to the final sale, to prevent IUU product from slipping in and being laundered. The Fraga report noted that eco-labelling is an important tool in improving transparency.
There are several internal actions that the EU could take immediately, without waiting for the international community to move.
1. The serious infringements that have been agreed under the CFP (Reg. 1447/99) should be accompanied by minimum penalties in all Member States. The penalty should be sufficiently severe to be dissuasive, given the high value of certain species that IUU fishing targets.
2. The relevant regulations of the CFP (at least the control regulation - Reg. 2847/93 - and the regulation on the common market - Reg. 104/2000) should be modified so that all fish, processed and unprocessed, is accompanied by a certificate that allows it to be traced back to its origin, including place and date of capture and identity of the fishing vessel. While this requirement exists in part for fish of EU origin, it is incomplete and needs strengthening. it should also be applied to fish entering the EU, whether it is in transit or is destined for the EU market (see point 8 below)
3. All black lists adopted by RFMOs should be immediately published by DG Fish on their website, including the names of their owners and operators, for such behaviour should not be rewarded with any kind of confidentiality. The lists should also be incorporated into Community legislation and the vessels prohibited from entering EU ports to offload fish, to resupply or for any other reason except a humanitarian emergency. At present, only the NEAFC list is included in a regulation, and a recent amendment to Council Regulation 51/2006 prevents these vessels from entering an EU port. This approach should be standardized for all black lists adopted by all RFMOs. EU vessels should be prohibited from servicing these vessels while at sea as well.
4. Member States should assume more responsibility for the actions of their nationals, to prevent them from engaging in or supporting IUU fishing. CCAMLR adopted this year a new measure that requires countries to verify whether any natural or legal person subject to their jurisdiction is engaged in any IUU activity, and if they are, to take appropriate action. If the EU must do this under CCAMLR, they should do it as a general principle.
5. The involvement of organized criminal groups in IUU fishing should be investigated by Europol. Unsurprisingly, given the high value of certain IUU species, there are indications that criminal organizations become involved.
Other actions could be taken by the EU but might require a certain amount of cooperation with other countries.
6. All fishing vessels and fish transport vessels that enter an EU port, whatever flag they fly, should be clearly identifiable according to the FAO standard specifications. Reports from surveillance activities show that many vessels are unidentifiable while fishing. The FAO specifications have been adopted in many RFMOs, so the EU should do the same.
7. All fishing vessels and fish transport vessels flying the flag of third countries should be required to have on board the same control and surveillance equipment that EU vessels have, including VMS, electronic logbooks and others. If the vessels are coming from regions where observer schemes are in place, the vessel should be accompanied by either the observer or the relevant observer reports, as appropriate.
8. Member States should not allow a vessel flying its flag to be removed from the national register unless the ship-owner can demonstrate that it is not being transferred to the register of a country that has been identified by an RFMO as contributing to IUU fishing. While a later transfer to a flag of convenience cannot be prevented by the EU (though more might be possible under point 1 of the 2002 action plan or point 4 proposed above) the EU should take at least this step.
9. The lists of vessels that are authorized by DG Sanco to export directly to the Community need to be cross-checked with regional or national lists of IUU vessels. At present, DG Sanco does not establish the list of authorized exporting vessels, and some of the vessels authorized by Sanco are well-known repeat offenders. DG Sanco needs the authority to remove such vessels.
10. All fish that is to be offloaded in an EU port or imported into the EU must be accompanied by documents of sufficient detail to demonstrate that the fish is of legal origin. For fishing vessels offloading their catch directly, this would include all necessary authorizations to fish in the relevant area, either third country waters or the relevant RFMO. For vessels offloading fish caught by other vessels, an authorization to tranship would be required, in addition to the above. All vessels not in possession of these document would be prohibited from landing any fish at all or from being serviced (fuel, supplies, etc.).
It is clear that the keys to overcoming the phenomenon of IUU fishing are traceability, transparency and cooperation at all levels. A great deal more political will than has been evident so far to combat the economic interests that benefit from IUU fishing is also necessary.
- [1] respectively, the Northwest Atlantic Fisheries Organization; International Commission for the Conservation of Atlantic Tunas; Commission for the Conservation of Antarctic Marine Living Resources.
- [2] International Plan of Action to Prevent, Deter and Eliminate Illegal, Unreported and Unregulated Fishing. available at http://www.fao.org/DOCREP/003/y1224e/y1224e00.HTM.
- [3] COM(2002)0180.
- [4] The McKenna report of 2001 described in detail the impact of flags of convenience and EU involvement. A5-0405/2001.
- [5] Commission for the Conservation of Southern Bluefin Tuna.
- [6] North East Atlantic Fisheries Commission.
- [7] Council Regulation 2371/2002.
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Punerea în aplicare a planului de acţiune al UE împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat |
|||||||||||
|
Numărul procedurii |
||||||||||||
|
Comisia competentă în fond |
PECH |
|||||||||||
|
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare |
ENVI 28.9.2006 |
INTA 28.9.2006 |
DEVE 28.9.2006 |
|
|
|||||||
|
Avize care nu au fost emise |
ENVI |
INTA |
DEVE |
|
|
|||||||
|
Cooperare consolidată |
|
|
|
|
|
|||||||
|
Raportor(i) |
Marie-Hélène Aubert |
|
||||||||||
|
Raportor(i) substituit (substituiţi) |
|
|
||||||||||
|
Examinare în comisie |
3.10.2006 |
20.12.2006 |
|
|
|
|||||||
|
Data adoptării |
25.1.2007 |
|||||||||||
|
Rezultatul votului final |
+ - 0 |
24 0 1 |
||||||||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
James Hugh Allister, Stavros Arnaoutakis, Elspeth Attwooll, Marie-Hélène Aubert, Iles Braghetto, Niels Busk, Luis Manuel Capoulas Santos, David Casa, Zdzisław Kazimierz Chmielewski, Carmen Fraga Estévez, Ioannis Gklavakis, Pedro Guerreiro, Ian Hudghton, Heinz Kindermann, Albert Jan Maat, Rosa Miguélez Ramos, Philippe Morillon, Seán Ó Neachtain, Willi Piecyk, Dirk Sterckx, Catherine Stihler, Daniel Varela Suanzes-Carpegna |
|||||||||||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Duarte Freitas, James Nicholson |
|||||||||||
|
Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final |
Thomas Wise |
|||||||||||
|
Data depunerii |
29.1.2007 |
|||||||||||
|
Observaţii (date disponibile într-o singură limbă) |
|
|||||||||||