Procedură : 2007/2097(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0391/2007

Texte depuse :

A6-0391/2007

Dezbateri :

PV 23/10/2007 - 6
CRE 23/10/2007 - 6

Voturi :

PV 24/10/2007 - 8.25
CRE 24/10/2007 - 8.25
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2007)0470

RAPORT     
PDF 209kDOC 174k
15 octombrie 2007
PE 386.393v01-00 A6-0391/2007

privind contribuţia politicilor fiscale şi vamale la Strategia de la Lisabona

(2007/2097(INI))

Comisia pentru afaceri economice şi monetare

Raportoare: Sahra Wagenknecht

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind contribuţia politicilor fiscale şi vamale la Strategia de la Lisabona

(2007/2097(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European, intitulată „Contribuţia politicilor fiscale şi vamale la Strategia de la Lisabona” (COM(2005)0532),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European, intitulată „Coordonarea sistemelor de impozitare directă ale statelor membre pe piaţa internă” (COM(2006)0823),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European, intitulată „Impozitarea în afara ţării şi necesitatea unei coordonări a politicilor fiscale ale statelor membre” (COM(2006)0825),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European, intitulată „Către o utilizare mai eficientă a stimulentelor fiscale în favoarea cercetării şi a dezvoltării” (COM(2006)0728),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European, intitulată „Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona: progresele înregistrate până în prezent şi paşii următori către o bază comună consolidată de impozitare a profitului societăţilor (BCCIPS)” (COM(2006)0157),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European, intitulată „Tratamentul fiscal al pierderilor în situaţiile transfrontaliere” (COM(2006)0824),

–   având în vedere rezoluţia sa din 10 martie 2004 privind propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 90/434/CEE din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state membre(1),

–   având în vedere rezoluţia sa din 13 decembrie 2005 privind impozitarea întreprinderilor din Uniunea Europeană: baza comună consolidată de impozitare a profitului societăţilor(2),

–   având în vedere reuniunile informale ale miniştrilor economiei şi finanţelor (Consiliul ECOFIN) din 10 şi 11 septembrie 2004 şi din 7 şi 8 aprilie 2006,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European, intitulată „Lupta împotriva obstacolelor legate de fiscalitatea societăţilor, cu care se confruntă întreprinderile mici şi mijlocii de pe piaţa internă - Descrierea unui posibil regim pilot în funcţie de normele fiscale ale statului de reşedinţă” (COM(2005)0702),

–   având în vedere studiul Comisiei privind impozitarea în Europa(3) din 10 septembrie 2004,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Lisabona din 23 şi 24 martie 2000, ale Consiliului European de la Stockholm din 23 şi 24 martie 2001, ale Consiliului European de la Barcelona din 15 şi 16 martie 2002 şi ale Consiliului European de la Bruxelles din 22 şi 23 martie 2005, 15 şi 16 decembrie 2005 şi 23 şi 24 martie 2006,

–   având în vedere raportul OCDE din 1998 privind concurenţa fiscală prejudiciabilă,

–    având în vedere raportul Comisiei pentru 2006: Structurile fiscale în Uniunea Europeană, 1995-2004,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0391/2007),

A. întrucât faptul că sistemele fiscale naţionale trebuie să ţină seama din ce în ce mai mult de globalizarea economiei şi de nevoia de a acumula capital uman într-o societate bazată pe cunoaştere determină o creştere a cheltuielilor publice;

B.  întrucât existenţa a 27 de sisteme fiscale diferite în Uniunea Europeană reprezintă un obstacol în calea bunei funcţionări a pieţei interne, oferă posibilităţi importante de erodare a bazei de impozitare, de exemplu, prin evaziune fiscală, generează costuri suplimentare semnificative pentru comerţul şi afacerile transfrontaliere pe plan administrativ şi în ceea ce priveşte punerea în conformitate, împiedică restructurarea societăţilor, reduce competitivitatea întreprinderilor europene la nivel mondial şi duce la cazuri de dublă impozitare;

C.  întrucât Rezoluţia Parlamentului European din 29 martie 2007 privind viitorul resurselor proprii ale Uniunii Europene(4) subliniază faptul că orice viitor sistem de resurse proprii al Uniunii Europene trebuie să respecte principiul suveranităţii fiscale a statelor membre, precum şi pe cel al neutralităţii fiscale şi menţionează în acelaşi timp, ca o opţiune pe termen lung pentru viitorul resurselor proprii ale Uniunii Europene, impunerea unui impozit comunitar sau a unor noi impozite naţionale de care să beneficieze în mod direct Uniunea Europeană;

D. întrucât concurenţa fiscală din UE a generat şi generează, în continuare, beneficii economice la nivelul UE prin stabilirea unui cadru dinamic pentru societăţi, dar întrucât un nivel adecvat de coordonare fiscală la nivelul UE, care nu are ca scop armonizarea cotelor de impozitare, poate contribui la distribuirea pe o scară mai largă a beneficiilor concurenţei fiscale la întreprinderi, angajaţii acestora şi consumatori;

E.  întrucât, în unele ţări din Uniunea Europeană, veniturile provenite din impozitarea capitalului au crescut, ca urmare a unei creşteri economice generale mai puternice şi, în special, datorită creării unui număr mare de noi întreprinderi şi creşterii considerabile a profiturilor acestora, spre deosebire de cazul ţărilor în care capacitatea de a obţine venituri fiscale a scăzut, ca urmare a unei creşteri mai lente;

F.   întrucât nivelurile globale de impozitare în diferitele state membre variază între 28,4 şi 50,5 % din PIB, impactul acestora asupra economiei fiind diferit;

G.  întrucât este necesar să se analizeze modalităţi mai eficiente de utilizare a facilităţilor fiscale destinate activităţilor de cercetare şi dezvoltare, având în vedere impactul activităţilor de cercetare dezvoltare asupra creşterii economice şi creării de locuri de muncă;

H. întrucât atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona necesită un grad sporit de coordonare a politicii fiscale a statelor membre; întrucât Europa trebuie să construiască un cadru economic şi social specific, care să transforme avantajul oferit de diversitatea patrimoniului cultural şi a capitalului intelectual într-o creştere a productivităţii bazată pe inovaţie;

I.   întrucât anumite elemente în contextul actualei fragmentări a sistemelor fiscale constituie lacune care permit evaziunea fiscală; întrucât pierderile de venituri fiscale drept consecinţă a fraudei şi evaziunii fiscale sunt estimate, numai în cazul taxei pe valoarea adăugată, între 200 şi 250 miliarde de euro;

J.    întrucât măsura precisă a sarcinii fiscale este dată de cota de impozitare efectivă, care cuprinde cota de impozitare nominală şi o bază de impozitare;

K.  întrucât impozitarea energiei este un instrument util atât pentru aplicarea principiului „poluatorul plăteşte”, cât şi pentru diminuarea poluării la sursă; întrucât trebuie să se abordeze de urgenţă impactul din ce în ce mai mare al traficului asupra mediului, pentru combaterea schimbărilor climatice;

L.   întrucât impozitarea energiei şi Sistemul de comercializare a cotelor de emisie al UE sunt două instrumente economice semnificative, utilizate pentru a aborda problema consumului de energie şi emisiilor de CO2,

Contribuţia politicii fiscale la Strategia de la Lisabona

1.   reaminteşte că deciziile privind politica fiscală, precum acordarea de facilităţi fiscale întreprinderilor, sunt principalul instrument pentru dezvoltarea şi creşterea numărului de locuri de muncă, dar şi pentru sporirea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare şi elaborarea de tehnologii nepoluante; subliniază, totuşi, că este nevoie de o monitorizare constantă a modului în care se redistribuie veniturile suplimentare generate de aceste facilităţi fiscale în beneficiul întreprinderilor, pentru ca politica fiscală să poată avea o contribuţie substanţială la Strategia de la Lisabona, în scopul de a garanta faptul că veniturile suplimentare sunt utilizate în vederea sprijinirii pieţei muncii sau realizării de noi investiţii în inovare şi tehnologii mai eficiente din punct de vedere energetic;

2.  constată tendinţa de scădere a cotelor de impozitare a profitului societăţilor în UE, precum şi în alte ţări OCDE, lucru care reflectă creşterea concurenţei la nivel mondial, schimbările structurale şi evoluţia pieţelor financiare; constată totuşi că nivelul global de impozitare în Europa rămâne mai ridicat în comparaţie cu alte ţări OCDE; atrage, de asemenea, atenţia asupra faptului că venitul public global a crescut în pofida scăderii cotelor efective de impozitare a societăţilor; constată că este necesar un cadru fiscal coordonat, inclusiv a unui regim fiscal favorabil societăţilor, în special IMM-urilor, şi orientat spre relansarea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă;

3.  împărtăşeşte îngrijorarea exprimată în Comunicarea Comisiei intitulată „Coordonarea sistemelor de impozitare directă ale statelor membre pe piaţa internă”, potrivit căreia „lipsa unei coordonări între sistemele de impozitare directă poate, de asemenea, avea ca rezultat neimpozitarea neintenţionată, abuzuri şi, în consecinţă, reducerea veniturilor fiscale”;

4.  consideră că este necesar, prin intermediul politicii privind finanţele publice, să se creeze un cadru favorabil creşterii economice şi ocupării forţei de muncă în economie, să se promoveze o concurenţă fiscală corectă în Uniunea Europeană, astfel încât sarcina fiscală să fie repartizată, pe o scară largă, între angajaţi şi consumatori, întreprinderi şi beneficiari de venituri din capital; subliniază faptul că, în ceea ce priveşte finanţarea publică, Uniunea Europeană trebuie să promoveze regimuri fiscale care să faciliteze concurenţa la nivelul economiei mondiale, pentru a încuraja crearea de noi societăţi şi inovaţii tehnologice;

5.   subliniază faptul că, în general, regimurile fiscale din statele membre au mers prea departe cu aplicarea unor cote relativ ridicate pentru segmente scăzute de venit, ceea ce descurajează asumarea riscurilor şi crearea de întreprinderi;

6.   consideră că pot exista regimuri fiscale competitive fără a submina finanţarea publică, aşa cum s-a putut demonstra în ţările europene, care, în ultimul deceniu, au reuşit să-şi majoreze veniturile fiscale prin reducerea impozitelor însoţită de o extindere a bazelor de impozitare, odată cu controlarea cheltuielilor, reducându-şi, astfel, deficitele;

7.  salută intenţia Comisiei de a elabora soluţii pentru problemele ocazionate de preţurile de transfer în Uniunea Europeană;

8.  salută proiectul pilot propus de Comisie privind aplicarea principiului impozitării în funcţie de normele fiscale ale statului de origine pentru impozitul pe profitul societăţilor plătit de IMM-uri;

9.  recunoaşte dificultăţile pe care IMM-urile le întâmpină în UE şi în alte ţări OCDE în finanţarea proiectelor lor şi susţine acordarea de facilităţi fiscale pentru a încuraja IMM-urile să profite în mai mare măsură de mecanismele de finanţare intermediare, precum participarea la capitalul social al întreprinderii sau reţelele de investitori informali („business angels”);

10. atrage atenţia asupra deficitului veniturilor publice care se înregistrează în Uniunea Europeană ca urmare a fraudei fiscale şi îndeamnă Comisia şi statele membre să ia în continuare măsuri pentru combaterea fraudei fiscale;

11. consideră că este necesară o schimbarea radicală a modului de funcţionare a administraţiilor financiare, pe baza unor principii moderne de organizare şi bună administrare, în scopul combaterii eficiente a evaziunii şi fraudei fiscale şi subliniază faptul că Comisia ar trebui să ia iniţiative semnificative pentru a susţine coordonarea la nivel comunitar în acest sector;

12. este de părere că trebuie menţinut regimul fiscal preferenţial de restituire a TVA, de care beneficiază întreprinderile publice şi semi-publice; consideră că trebuie să se introducă un ghişeu unic care să le permită companiilor să-şi achite obligaţiile legate de TVA la nivel comunitar;

13. invită statele membre să depună eforturi pentru a asigura o distribuire mai echitabilă a sarcinii fiscale;

14. critică tendinţa de majorare a cotelor de TVA din Uniunea Europeană, întrucât aceasta are efecte regresive şi diminuează cererea; subliniază faptul că experienţele din unele state membre au arătat că se generează venituri mai mari atunci când se extinde baza de impozitare, când creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă creează o creştere a consumului, iar condiţiile sunt adecvate pentru regularizarea activităţilor economiei subterane, proces care ar fi prejudiciat de majorarea cotelor de TVA;

15. îşi reafirmă sprijinul faţă de experimentele de reducere a cotelor de TVA pentru serviciile care folosesc intensiv forţa de muncă drept element structural al regimului privind TVA, cu o aplicare flexibilă a acestor cote în statele membre pentru serviciile de proximitate care au, în special, un caracter local şi nu denaturează concurenţa transfrontalieră;  

16. susţine Comisia în eforturile sale de a orienta politica fiscală către realizarea unor obiective de mediu mai ambiţioase; consideră că astfel de acţiuni pot promova cercetarea mai aprofundată a tehnologiilor ecologice şi aplicarea acestora pe o scară mai largă, dezvoltând, astfel, potenţialul competitiv al UE în acest domeniu;

17. constată că este necesară o abordare cu totul nouă a politicii privind accizele; subliniază faptul că ar trebui să fie respinsă orice strategie care urmăreşte stabilirea unei cote minime la nivel comunitar şi că, mai degrabă, ar trebui să se adopte, în schimb, un cod generic de conduită, având ca obiectiv încurajarea statelor membre de a apropia cotele extrem de divergente privind accizele;

18. este de părere că politica fiscală trebuie să contribuie, în general, la stimularea industriei în direcţia internalizării costurilor externe, dar consideră oportună menţinerea sau introducerea unor facilităţi fiscale sau de altă natură pentru promovarea surselor alternative şi ecologice de energie, altele decât cele fosile;

19. consideră că o majorare a accizelor la combustibili ar avea un efect pozitiv asupra mediului, dacă ar fi disponibile mijloace de transport în comun accesibile şi atractive;

20. consideră că ţările aflate într-un proces de recuperare a decalajului de dezvoltare, au costuri externe mai ridicate, pentru care nu ar trebui să fie penalizate;

21. subliniază necesitatea reducerii impozitelor pe forţa de muncă, aceasta fiind o modalitate importantă de a atinge obiectivul Strategiei de la Lisabona privind rata de ocupare a forţei de muncă de 70%;

22. consideră că, pentru a finaliza piaţa internă, este importantă simplificarea legislaţiei vamale şi raţionalizarea procedurilor vamale în scopul reducerii costurilor administrative aflate în sarcina întreprinderilor care realizează tranzacţii transfrontaliere, menţinându-se simplificarea obligaţiilor transfrontaliere legate de punerea în conformitate care le revin societăţilor; se declară în favoarea evoluţiei către un sistem mai simplu de percepere a TVA pentru vânzările transfrontaliere în Uniunea Europeană, de exemplu prin aplicarea mecanismului de taxare inversă (reverse charge);

Baza fiscală corporatistă comună

23. susţine eforturile Comisiei de a crea o bază consolidată comună pentru impozitul pe profitul societăţilor (BCCIPS) la nivel european; consideră că BCCIPS va duce la creşterea transparenţei, permiţând companiilor să funcţioneze în străinătate în conformitate cu aceleaşi reguli din ţara de origine, la intensificarea schimburilor comerciale şi a investiţiilor transfrontaliere şi va reduce considerabil costurile administrative şi posibilităţile de evaziune fiscală şi fraudă; consideră că este necesar să se adopte măsuri specifice pentru reducerea costurilor legate de respectarea normelor fiscale suportate de IMM-uri, ca de exemplu dispoziţiile privind impozitarea în funcţie de regulile statului de origine;

24. reaminteşte că BCCIPS presupune norme comune privind baza de impozitare şi nu afectează în niciun fel libertatea statelor membre de a-şi stabili în continuare propriile cote de impozitare;

25. salută intenţia Comisiei de a lansa BCCIPS chiar şi în cadrul cooperării consolidate; subliniază, totuşi, faptul că aceasta nu este cea mai bună soluţie, având în vedere că, în lipsa unui sistem global la nivel comunitar, avantajele oferite de transparenţă şi costurile administrative scăzute pot fi parţial reduse;

26. salută abordarea Comisiei, conform căreia noua baza de impozitare trebuie să fie uniformă şi să determine o simplificare şi recomandă instituirea unui mecanism de distribuire a veniturilor statelor membre în cauză, stabilind în acelaşi timp un cadru de standarde comune;

27. salută comunicarea Comisiei intitulată „Către o utilizare mai eficientă a facilităţilor fiscale pentru cercetare şi dezvoltare” şi subliniază necesitatea schimbului de bune practici şi a clarificării la maximum a compatibilităţii acestor facilităţi cu dreptul comunitar;

28. subliniază faptul că fiscalitatea ecologică este un instrument politic flexibil în vederea atingerii obiectivelor stabilite în materie de poluare, acordării de facilităţi pentru inovaţii tehnologice şi reducerii în continuare a emisiilor poluante;

29. încurajează Comisia să abordeze chestiunile privind consolidarea conturilor, fiscalitatea şi administrarea fiscală a marilor grupuri cu activitate transfrontalieră;

Către o utilizare mai eficientă a stimulentelor fiscale în favoarea cercetării şi a dezvoltării

30. este de părere că facilităţile fiscale pentru promovarea activităţilor de cercetare şi dezvoltare au o mare importanţă pentru atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona, precum majorarea sumelor investite pentru cercetare şi dezvoltare în Europa, în special pentru facilitarea accesului IMM-urilor la activităţile de cercetare, dezvoltare şi inovare; constată totuşi că facilităţile fiscale pentru promovarea cercetării şi a dezvoltării nu ar trebui folosite ca subvenţii indirecte pentru întreprinderile naţionale;

31. îşi exprimă convingerea că politica fiscală ar trebui să fie elaborată în aşa fel încât să ducă la o creştere bazată pe productivitate în toate sectoarele economiei, permiţând contribuabililor să ceară fie defalcarea, fie reducerea impozitelor aferente cheltuielilor din domeniul cercetării şi dezvoltării;

32. consideră că decalajul tehnologic între statele membre UE arată că există diferenţe de politică fiscală şi că trebuie să se întreprindă acţiuni la nivel comunitar, în cazurile în care acţiunea individuală a unui stat membru nu poate oferi o soluţie eficace; este de părere că promovarea bunelor practici pentru elaborarea iniţiativelor fiscale privind cercetarea şi dezvoltarea şi o mai bună coordonare a politicii fiscale ar ajuta statele membre să atingă obiectivele de la Lisabona;

Impozitarea în afara ţării

33. îndeamnă Comisia să adopte o strategie proactivă privind centrele financiare offshore;

34. susţine opinia Comisiei conform căreia, în cazul unui transfer de active către o ţară terţă şi în urma unei cooperări administrative transfrontaliere insuficiente, se justifică recuperarea imediată a impozitelor la ieşirea din ţară;

Tratamentul fiscal al pierderilor în situaţiile transfrontaliere

35.  constată faptul că sunt aduse în mod frecvent cauze de natură fiscală în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, în special ca urmare a lipsei de transparenţă şi a nivelului ridicat de complexitate a sistemelor fiscale în Europa şi solicită, aşadar, o simplificare a codurilor fiscale în Uniunea Europeană; vede în hotărârea Curţii de Justiţie în cazul Marks & Spencer o susţinere a dreptului statelor membre de a-şi menţine sistemele fiscale; este de părere că, în situaţiile care implică pierderi transfrontaliere suferite de filialele din străinătate, trebuie să se evite dubla impozitare a societăţilor-mamă, competenţa fiscală trebuie să fie împărţită în mod echilibrat între statele membre, pierderile nu ar trebui contabilizate de două ori şi trebuie să se ia măsuri de prevenire a evaziunii fiscale;

36. constată că, în lipsa unor modalităţi de compensare transfrontalieră a pierderilor, firmele vor încerca să îşi declare beneficiile în ţările cu o piaţă internă suficient de mare pentru a genera un profit care să compenseze posibilele pierderi înregistrate în străinătate;

37. consideră că sunt necesare eforturi care să permită instituirea unui sistem de compensare transfrontalieră a pierderilor atât pentru societăţi, cât şi pentru grupuri cu filiale în străinătate; salută comunicarea Comisiei privind regimul fiscal referitor la pierderi în situaţiile transfrontaliere;

38. vede în comunicarea Comisiei privind regimul fiscal al pierderilor în situaţii transfrontaliere o bază adecvată pentru continuarea discuţiilor, în special în privinţa posibilelor soluţii, în aşteptarea aplicării BCCIPS, care, în conformitate cu aceasta, are drept scop aplicarea unui regim de compensare a pierderilor şi de recuperare de către statul membru gazdă;

39. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1)

JO C 102 E, 28.4.2004, p. 569.

(2)

Texte adoptate, P6_TA(2005)0511.

(3)

Studiu privind impozitarea europeană, documentul de lucru nr. 3/2004(SEC(2004)1128/2).

(4)

Texte adoptate, P6_TA(2007)0098.


EXPUNERE DE MOTIVE

Objectives of taxation policy

Taxation can contribute to growth, prosperity and social cohesion via three channels. First and most elementary, the taxation system must be capable of raising sufficient revenues to finance a qualitatively high level of public services and social transfers. Secondly, taxation should create incentives aimed at guiding economic decisions in the direction of higher employment and more economical and sustainable use of natural resources. Thirdly, taxation always has the effect of redistributing income; it should do so in a way which strengthens effective demand and social balance while compressing the range of income distribution.

The communications of the Commission explicitly refer to the first two targets while completely neglecting the distributional aspect of taxation. At the same time, the taxation systems in the EU Member States have changed mostly fundamentally in the latter respect in recent years. A fiscal policy that boosts inequality and stifles demand will definitely not help to produce a dynamically growing economic region as called for in the Lisbon Strategy.

Consequences of tax competition

The rapporteur shares the Commission's concern that 'lack of coordination between direct tax systems may also lead to unintended non-taxation or abuse and, hence, erosion of tax revenues' (COM(2006) 823).

Without EU-wide coordination in respect of direct taxation, it will hardly be possible to regain room for political manoeuvre to shape taxation policy.

The removal of controls on capital movements and the development of tax havens began to place pressure on countries levying higher taxes on company profits as far back as the 1970s. The existence of 27 different tax systems in the EU internal market, together with complete freedom of movement of capital, means that companies operating across borders can choose from a whole range of possible tax avoidance strategies. Popular practices in this field include the use of group-internal transfer prices which transfer profits from the accounts of branches in countries applying high rates of tax to lower-taxing countries, or the setting up financing companies in tax havens which can provide credit financing for investment projects throughout the world.

These and similar ploys lead to increasingly significant revenue losses for countries with high levels of corporation tax. If companies transfer not only accounting profits but also productive investment for tax reasons, additional pressure to harmonise tax rates downwards is generated. This is the process known as 'tax competition'. It is not confined to the field of corporate taxation. Since financial wealth is much more mobile than productively invested capital, taxes on personal wealth and capital income are subject to the same downward pressure.

Labour is, as rule, less mobile than capital, and high-paid labour tends to be more mobile than the mass of the workforce. One particularly non-mobile source of taxation is consumption, particularly the consumption of basic goods and services. It is only to be expected, therefore, that the existence of differing tax systems in a liberalised internal market is leading to a radical change in the structure of national tax systems. The mobile factors can exert enough pressure to blackmail governments into ever more generous reductions in the taxes to which they are subject, while public revenues are maintained by placing an ever-greater burden on less mobile tax sources. So taxes are switched from corporate to private income, from capital to labour income, from highly-paid to lower-paid labour and, generally, from taxing income and wealth to taxing consumption.

Evolution of taxes in the EU

The trends in taxation systems in recent years show that this process has indeed occurred. The average rate of taxation of corporate profits has fallen sharply. Since 1995, it declined by almost ten percentage points in the longer-standing EU Member States (EU-15), from 38% to 29.5%. Even the countries of eastern Europe, which in 1995 already had low rates of corporate tax, have systematically reduced their tax rates further.

(Figure 1)

Figure 1. Source: EU Commission (2006)

The process is far from having been stopped yet. Germany is now preparing the next corporate tax reform, pushing down its tax rate below 30%. Denmark plans to reduce its statutory rate from 28 to 22%. These steps will certainly intensify the pressure on other countries. Since 'high-tax location' is a relative term, a race to the bottom is not unlikely.

Admittedly, it has often been argued that the cuts in corporate tax rates have been compensated by measures that broaden the tax base. But not just statutory tax rates, but also effective tax rates have declined further since the mid-80s. Since 1995 the Commission has calculated for all EU countries so called 'implicit tax rates' (ITR) for capital, labour and consumption. The implicit tax rate for capital averaged 29.9% for the EU-15 in 2003, well below the ITR for labour, which was 36%. There are considerable differences between implicit tax rates on capital across Europe. At the upper end of the scale are countries like France and Denmark, with a capital ITR of 37 to 35%. Germany's capital ITR is well below average, at 21%. In the more recent east European Member States, capital ITR is 14%. Figure 3 shows trends in ITR over time for EU-15, EU-25, the new Member States and Germany.

Figure 3. Source: EU Commission (2006)

These implicit rates of tax on capital supplied by the Commission must, however, be approached and interpreted with caution. They provide a rough means of comparing countries. Comparing trends in ITRs over time can be misleading, however, as the ITR significantly overestimates the real rate of tax on capital at times of booming stock exchanges and financial markets.

In addition to corporate profits, the tax burden on private capital income is also being steadily lightened. This is demonstrated by the EU-wide trend towards a dual system of income taxation. Consequently, income from interest and dividends is no longer taxed progressively, but subject to a fixed-rate 'flat tax' set far below the top rates of tax on earned income. Since capital income is much more concentrated than labour income, the introduction of a dual system of income tax amounts to a large measure of tax relief in favour of the wealthiest.

However, there have also been significant changes in the EU in relation to the taxation of income from employment. While the average rate of tax on income from employment has been largely unchanged for the last ten years, there has been a change in the proportion of taxes provided by the various income groups. In many countries, the top rates of income tax have been reduced in recent years. There has been an average fall of 4.7% since 1998 in the top rate of tax on personal income in the EU-15 countries. Reductions of this kind confirm the shift in the tax burden from high- to low-income earners. Several eastern European countries have introduced a flat tax on all personal income. The tax segment that has grown most sharply since the mid-90s across the EU is indirect taxation, and above all VAT. In particular, Member Stats with below-average VAT rates have used the corridor of between 15 and 25% allowed under Community law to move towards the upper limit of the spectrum (Figure 4).

Figure 4. Source: EU Commission (2006)

In addition to VAT, most EU countries have introduced or increased 'eco-taxes' on electricity, gas, petrol and heating oil. To the extent that these taxes increased the cost of energy use for industry, they can be said to have had a positive environmental effect. However, as a rule industrial undertakings were provided with generous derogations, while private households bore the full brunt of the taxes. In these circumstances, the effect of the so-called 'green' taxes is to place a particular burden on low-earners, as poorer households spend a higher proportion of their income on energy and heating costs. Also, higher taxes on petrol only have a beneficial impact on the environment if inexpensive and attractive public transport alternatives are available. Otherwise their only effect is to tax consumption, with the usual regressive effect.

The Commission's view that 'a shift from labour to consumption and/or pollution taxes could help […] to increase employment levels' (COM(2005) 532), is not, therefore, convincing.

The consequences of tax competition in the EU are therefore not so much a decline in total tax revenues as a structural change in tax systems. This change primarily effects the way tax is distributed. All the changes mentioned have the effect of reducing the tax burden on higher income earners, while the tax burden is increasing at the opposite end of the income scale. This result is the effect of lowering corporation tax, cutting top income tax rates and switching to a dual income tax system, and of the general shift of emphasis from direct to indirect taxation. The tax system, instead of reducing social inequalities, is deepening the chasm between rich and poor.

There is therefore no justification for distinguishing between 'harmful' and 'beneficial' tax competition. Redistributing income upwards is harmful in any event. It undermines social equilibrium, reduces effective demand and leads to unused capacities, low growth and high unemployment.

In the long run, a regressive restructuring of the tax system is also likely to diminish public revenues. Actually, total tax revenues have declined since the end of the 1990s. (Figure 5) If this trend continues, the funding of essential public services and public investment will be at risk.

Figure 5. Source: Ameco database, EU Commission

National sovereignty in tax issues, however, is not only undermined by market forces. The EU Treaty, while not covering direct taxation, still restricts the tax policies of the Member States with its provisions. Hence, in recent years, companies have increasingly taken governments to court claiming that national tax laws were breaching European law. With its rulings the ECJ has created a pernicious body of European tax law that has contributed to the erosion of national tax revenues by increasingly outlawing national provisions.

The introduction of a tax system that contributes to growth, employment and social balance requires coordination between EU Member States to reverse the trends of the last two decades.


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

9.10.2007

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

25

8

7

Membri titulari prezenţi la votul final

Mariela Velichkova Baeva, Zsolt László Becsey, Pervenche Berès, Sharon Bowles, Udo Bullmann, David Casa, Christian Ehler, Elisa Ferreira, José Manuel García-Margallo y Marfil, Jean-Paul Gauzès, Robert Goebbels, Donata Gottardi, Benoît Hamon, Gunnar Hökmark, Karsten Friedrich Hoppenstedt, Sophia in 't Veld, Othmar Karas, Piia-Noora Kauppi, Wolf Klinz, Christoph Konrad, Guntars Krasts, Astrid Lulling, Gay Mitchell, Cristobal Montoro Romero, John Purvis, Alexander Radwan, Bernhard Rapkay, Dariusz Rosati, Heide Rühle, Eoin Ryan, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Peter Skinner, Cristian Stănescu, Margarita Starkevičiūtė, Sahra Wagenknecht

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Katerina Batzeli, Harald Ettl, Ján Hudacký, Werner Langen, Maria Petre, Bilyana Ilieva Raeva, Andreas Schwab

Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

 

Ultima actualizare: 18 octombrie 2007Notă juridică