privind media pentru comunitate în Europa

(2008/2011(INI))

Parlamentul European,

–    având în vedere articolele 150 şi 151 din Tratatul CE,

–    având în vedere Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, Tratatele de instituire a Comunităţilor Europene şi anumite documente conexe, semnate la 2 octombrie, Protocolul nr.9 privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre, C340/109,

–    având în vedere articolul 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–    având în vedere Convenţia UNESCO privind diversitatea culturală, care recunoaşte legitimitatea politicilor publice de recunoaştere şi promovare a pluralismului,

–    având în vedere Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directivă-cadru)(1),

–    având în vedere Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (Directiva privind accesul)(2),

–    având în vedere Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii (Directiva privind autorizarea)(3),

–    având în vedere Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (Directiva privind serviciul universal)(4),

–    având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune(5),

–    având în vedere Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvenţe radio în Comunitatea Europeană (Decizia privind spectrul de frecvenţe radio)(6),

–    având în vedere Cartea Albă prezentată de Comisie privind o politică europeană în domeniul comunicaţiei (COM(2006)0035),

–    având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic şi Social European şi către Comitetul Regiunilor privind o abordare europeană a competenţei mediatice în mediul digital (COM(2007)0833),

–    având în vedere Rezoluţia sa din 14 iulie 1995 privind Cartea verde cu soluţii strategice în vederea consolidării industriei europene de programe în contextul politicii audiovizuale a Uniunii Europene,

–    având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind pluralismul mediatic în statele membre ale Uniunii Europene (SEC(2007)0032),

–    având în vedere rezoluţia proprie privind riscurile încălcării, în spaţiul UE, în special în Italia, a libertăţii de exprimare şi de informare [articolul 11 alineatul (2) din Carta Drepturilor Fundamentale](7),

–    având în vedere studiul „Situaţia mediei pentru comunitate din Uniunea Europeană” solicitat de Parlamentul European,

–    având în vedere recomandarea Media pentru comunitate/Rec(2007)2 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre privind pluralismul şi diversitatea conţinutului mediatic,

–    având în vedere Declaraţia (Decl-31.01.2007E) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind protejarea rolului mijloacelor de informare într-un spaţiu democratic în contextul concentrării mediatice,

–    având în vedere Declaraţia comună privind diversitatea în sistemul de radiodifuziune redactată de către raportorul special al ONU pentru libertatea de opinie şi exprimare, reprezentantul OSCE pentru libertatea mass-mediei, raportorul special al OSA pentru libertatea de exprimare şi raportorul special al ACHPR (Comisia africană pentru drepturile omului şi drepturile popoarelor) pentru libertatea de exprimare şi accesul la informaţie (adoptată la 12 decembrie 2007),

–    având în vedere articolul 45 din Regulamentul de procedură,

–    având în vedere raportul Comisiei pentru cultură şi educaţie (A6-0263/2008),

A.  întrucât media pentru comunitate sunt organizaţii fără scop lucrativ şi sunt răspunzătoare în faţa comunităţii pe care caută să o deservească,

B. întrucât „fără scop lucrativ” presupune că aceste media au ca scop principal participarea la activităţi de interes public şi/sau privat fără a beneficia de un profit comercial sau financiar,

C.  întrucât „răspunzătoare în faţa comunităţii” presupune că aceste media pentru comunitate trebuie să informeze comunitatea cu privire la acţiunile şi deciziile proprii, să le justifice şi să fie sancţionate în cazul unei eventuale conduite necorespunzătoare,

D. întrucât există diferenţe majore între statele membre în ceea ce priveşte diseminarea şi impactul acestor media pentru comunitate, acestea fiind cele mai mari în acele state membre care sunt conştiente de valoarea adăugată a acestora şi le recunosc în mod clar statutul juridic,

E.   întrucât media pentru comunitate sunt deschise la participarea membrilor comunităţilor în crearea conţinutului, stimulând astfel participarea voluntară şi activă la producţia de media, mai degrabă decât consumul pasiv de media,

F.   întrucât, adesea, media pentru comunitate nu reprezintă majoritatea membrilor societăţii ci deservesc diferite grupuri restrânse care nu sunt vizate de alte media şi care, de multe ori, au un caracter local sau regional,

G.  întrucât media pentru comunitate îndeplinesc un rol important, dar prea puţin cunoscut în peisajul media, în special ca sursă de conţinut local şi încurajează inovaţia, creativitatea şi diversitatea conţinutului,

H.  întrucât media pentru comunitate sunt obligate să prezinte un mandat bine definit, care, de exemplu, să asigure un câştig social reflectat, de asemenea, în conţinutul acestora,

I.    întrucât unul dintre principalele puncte slabe ale media pentru comunitate din Uniunea Europeană este lipsa recunoaşterii juridice a acestora de către numeroase sisteme juridice naţionale şi întrucât, de asemenea, până în prezent, niciunul dintre textele juridice relevante ale Uniunii Europene nu abordează problema media pentru comunitate,

J.    întrucât introducerea unui cod de practică, suplimentar recunoaşterii juridice, ar clarifica statutul, procedurile şi rolul sectorului, contribuind la certitudinea acestuia şi asigurând, în acelaşi timp, independenţa şi prevenind conduita necorespunzătoare,

K. întrucât internetul a condus acest domeniu spre o eră nouă, cu posibilităţi şi provocări noi şi întrucât costurile de tranziţie de la transmisia analogică la cea digitală au afectat puternic media pentru comunitate,

L.  întrucât 2008 a fost desemnat Anul european al dialogului intercultural, ceea ce înseamnă că media din UE au un rol deosebit de important în asigurarea unei modalităţi perfect adecvate de exprimare şi informare pentru entităţile culturale mai mici în cadrul societăţii în ansamblul ei şi pentru continuarea dialogului intercultural pe parcursul anului 2008 şi ulterior,

M. întrucât media pentru comunitate reprezintă modalităţi importante de implicare a cetăţenilor şi de încurajare a acestora să participe activ la societatea civilă, întrucât media pentru comunitate îmbogăţesc dezbaterea socială, reprezentând modalităţi de pluralism (de idei) intern şi întrucât concentrarea proprietăţii reprezintă un pericol la adresa reflectării aprofundate de către media a acelor aspecte locale care prezintă interes pentru toate grupurile ce constituie comunitatea,

1.   subliniază faptul că media pentru comunitate reprezintă un mijloc eficient pentru consolidarea diversităţii culturale şi lingvistice, a incluziunii sociale şi a identităţii locale, ceea ce explică diversitatea acestui sector;

2.   subliniază faptul că media pentru comunitate sprijină consolidarea identităţilor anumitor comunităţi de interese, permiţând, în acelaşi timp, membrilor comunităţilor respective să cunoască alte grupuri sociale şi, în consecinţă, să îndeplinească un rol important în susţinerea toleranţei şi a pluralismului social şi să contribuie la dialogul intercultural;

3.  subliniază, de asemenea, faptul că media pentru comunitate promovează dialogul intercultural prin educarea publicului larg, combaterea stereotipurilor negative şi corectarea imaginii proiectate de către mass-media în ceea ce priveşte categoriile sociale ameninţate cu excluderea, cum ar fi refugiaţii, migranţii, minoritatea rromă, precum şi alte minorităţi etnice şi religioase; subliniază faptul că media pentru comunitate reprezintă unul dintre mijloacele existente pentru integrarea imigranţilor şi, de asemenea, permit membrilor dezavantajaţi ai societăţii să devină participanţi activi prin implicarea în dezbateri importante pentru aceştia;

4.   subliniază faptul că media pentru comunitate pot avea un rol semnificativ în programele de formare profesională care implică organizaţii din exterior, inclusiv universităţile, şi acei membri ai comunităţii puţin calificaţi, având rolul unui mediu propice experienţei de muncă; subliniază faptul că formarea persoanelor în sfera digitală, web şi editorială prin participarea la activităţile media pentru comunitate le oferă acestora competenţe utile şi transferabile;

5.   subliniază faptul că media pentru comunitate funcţionează drept catalizatori pentru creativitatea locală, oferind artiştilor şi antreprenorilor creativi o platformă publică pentru testarea noilor idei şi concepte;

6.   consideră că media pentru comunitate contribuie la obiectivul de îmbunătăţire a competenţei mediatice a cetăţenilor prin implicarea directă a acestora în crearea şi distribuţia conţinutului şi încurajează centrele comunitare situate în şcoli să acţioneze în vederea dezvoltării atitudinii civice în rândul tinerilor, a creşterii competenţei mediatice, precum şi a dobândirii unor competenţe ce pot fi întrebuinţate ulterior, în participarea la media pentru comunitate;

7.   subliniază faptul că media pentru comunitate sprijină consolidarea pluralismului mediatic, deoarece oferă perspective suplimentare cu privire la probleme de interes pentru o anumită comunitate;

8.  subliniază faptul că, în lumina retragerii de pe piaţă sau a inexistenţei media publice şi comerciale în unele zone, inclusiv zonele îndepărtate, şi a tendinţei media comerciale de a reduce conţinutul local, media pentru comunitate pot asigura singura sursă de ştiri şi informaţii locale şi pot reprezenta singura voce a comunităţilor locale;

9.   salută faptul că media pentru comunitate îi pot face pe cetăţeni mai conştienţi de serviciile publice actuale şi pot ajuta la susţinerea participării societăţii civile la discursul public;

10. consideră că media pentru comunitate îşi pot aduce o contribuţie eficientă la procesul apropierii Uniunii de cetăţeni, adresându-se unei audienţe selectate în mod special; recomandă, de asemenea, statelor membre să colaboreze mai activ cu media pentru comunitate pentru a intra într-un dialog mai strâns cu cetăţenii;

11. subliniază faptul că asigurarea unor media pentru comunitate de calitate superioară este esenţială pentru îndeplinirea potenţialului acestora, precum şi faptul că, în lipsa unor resurse financiare adecvate, această calitate nu poate fi obţinută; observă faptul că resursele financiare ale media pentru comunitate variază mult, însă sunt, în general, destul de precare şi recunoaşte faptul că o finanţare suplimentară şi o adaptare digitală ar permite sectorului media pentru comunitate să îşi extindă profilul inovator şi să furnizeze servicii noi şi vitale, aducând astfel valoare adăugată ofertelor analogice existente;

12. observă faptul că sectorul este lipsit de sprijinul necesar pentru a putea face eforturi substanţiale în vederea îmbunătăţirii reprezentării pe lângă, şi a contactului cu, Uniunea Europeană şi factorii de decizie naţionali;

13. subliniază necesitatea ca media pentru comunitate să fie independente politic;

14. solicită Comisiei şi statelor membre să ia în considerare elementele cuprinse în rezoluţie, definind media pentru comunitate drept media:

a)   fără scop lucrativ şi independente, atât în raport cu puterea la nivel naţional, cât şi cu cea la nivel local, participând în principal la activităţi în interesul publicului şi al societăţii civile şi urmărind obiective clar definite, ce au întotdeauna un beneficiu social şi contribuie la dialogul intercultural;

b)   răspunzătoare în faţa comunităţii pe care caută să o deservească, ceea ce înseamnă că trebuie să informeze comunitatea cu privire la acţiunile şi deciziile proprii, să le justifice şi să fie sancţionate în cazul unei eventuale conduite necorespunzătoare, astfel încât serviciul să rămână sub controlul intereselor comunităţii şi să se prevină crearea unor reţele „de sus în jos”;

c)   deschise la participarea membrilor comunităţii în crearea conţinutului, aceştia putând participa la toate aspectele ce ţin de operare şi gestionare, în vreme ce persoanele responsabile pentru conţinutul editorial trebuie să aibă un statut profesional;

15. recomandă statelor membre să recunoască juridic media pentru comunitate drept un grup aparte în rândul media comerciale şi publice, acolo unde această recunoaştere încă lipseşte, fără a aduce prejudicii media tradiţionale;

16. solicită Comisiei să ia în considerare media pentru comunitate drept o soluţie alternativă, ascendentă pentru creşterea pluralismului mediatic în momentul desemnării indicatorilor de pluralism mediatic;

17. solicită statelor membre să sprijine mai activ media pentru comunitate în vederea asigurării pluralismului mediatic, cu condiţia ca acest sprijin să nu aducă prejudicii media publice;

18. subliniază rolul pe care îl pot avea autorităţile locale, regionale şi naţionale în sprijinirea şi promovarea media pentru comunitate, prin asigurarea unei infrastructuri adecvate, împreună cu sprijinul acordat în cadrul programelor ce încurajează schimbul de cele mai bune practici, cum ar fi programul comunitar „Regiuni pentru schimbare economică” (fostul Interreg);

19. solicită statelor membre să asigure spectrul de televiziune şi radiofrecvenţe, atât analogic, cât şi digital, ţinând cont de faptul că serviciile puse la dispoziţie de media pentru comunitate nu trebuie evaluate în funcţie de oportunitatea costurilor sau justificarea costurilor dedicate alocării spectrului, ci mai degrabă în funcţie de valoarea socială pe care o reprezintă;

20. recunoaşte că, pe de o parte, doar o mică parte a sectorului deţine cunoştinţele şi experienţa necesare pentru a solicita şi a beneficia de sprijinul UE, în timp ce, pe de altă parte, responsabilii cu autorizarea finanţării nu sunt conştienţi de potenţialul media pentru comunitate;

21. recunoaşte faptul că sectorul se poate folosi mai mult de programele UE de finanţare, în măsura în care acestea contribuie la îndeplinirea obiectivelor media pentru comunitate, prin punerea în aplicare a unui număr de programe specifice, precum Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European, precum şi de posibilitatea de educare şi formare profesională a jurnaliştilor prin intermediul Programului de învăţare continuă; subliniază, cu toate acestea, faptul că finanţarea trebuie să vină în principal din surse naţionale, locale şi/sau alte surse;

22. solicită media pentru comunitate să stabilească o platformă internet europeană, prin intermediul căreia pot fi transmise informaţii utile şi relevante pentru sector şi să faciliteze înfiinţarea reţelelor şi a schimbului celor mai bune practici;

23. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 108, 24.4.2002, p. 33. (2) JO L 108, 24.4.2002, p. 7. (3) JO L 108, 24.4.2002, p. 21. (4) JO L 108, 24.4.2002, p. 51. (5) JO L 332, 18.12.2007, p. 27. (6) JO L 108, 24.4.2002, p.1. (7) Texte adoptate, P5_TA(2004)0373.

1. Defining community media

This report looks for measures to support community or alternative media in Europe in order to guarantee a more pluralistic media environment, cultural diversity and to clearly define the sector as a distinct group in the media sector. Community or alternative media (‘CM’) can be defined as:

media that are non-profit and accountable to the community that they seek to serve. They are open to participation in the creation of content by members of the community. As such, they are a distinct group within the media sector alongside commercial and public media.

CM are addressed to specific target groups. They have a clearly-defined task, which is carried out in line with their content. Social benefit for a community is a primary concern.

CM create cohesion, give identity, promote common interests and preserve cultural and linguistic diversity.

CM are generally run by committed, creative citizens with a strong social conscience.

CM contribute to the goal of improving citizens’ media literacy through their direct involvement in the creation and distribution of content.

2. Historical context and status quo

CM activity first appeared in Latin America in the 1940s as a protest movement in a tin mine and then further developed in North America in the 1950s.

In Western Europe CM emerged in the 1960s and 1970s and sought to provide alternative content compared to public service broadcasting channels, which had to adhere to strict, state-imposed content regulations. With the liberalisation of the 1980s some CM initiatives were granted legal status. Since then, the sector has slowly but steadily experienced further recognition throughout Western Europe.

In many of the countries that joined the European Union in 2004 and in 2007, however, the sector has experienced a slightly different history. Pirate broadcasting has been used as an instrument by civil rights movements to protest against authoritarian governments. Examples are the Slovenian Radio Student which was founded in 1969. Furthermore the Church has played an important role in the development of alternative media movements in some other Central European countries. In Poland for example, Catholic CM radio was closely linked to the Polish opposition that led to the changes in 1989.

The emergence of the World Wide Web has over recent years propelled the sector into what some call a Third Age of community media. CM share this challenge with all other media as well.

3. Social and cultural gain

Community media can serve a variety of social and cultural objectives.

The role of CM in cultural dialogue, social inclusion and community cohesion

CM help to strengthen the identities of specific communities of interest while at the same time enabling members of those communities to engage with other groups of society. They therefore can play a key role in fostering tolerance and pluralism in society.

Example: In London, young school dropouts and football fans run an Internet radio project concerned with various aspects of being a fan. The young people provide match commentaries, interview idols, discuss racism, homophobia and violence, and bring aggressors face to face with victims. They are assisted by professional broadcasters from a London university. The project receives government support and funding from a major London football club, which publicises it on its home page.

CM is an effective means to strengthen social inclusion and local empowerment too. CM may enable disadvantaged members of a community to become active participants in society to engage in debates concerning issues that are important for them.

Example: Angel Radio (UK) targets and is made by senior citizens who seek to play a more active role in community life. The station creates a lot of content that specifically deals with issues relating to the elderly. The radio station tries to spark public debate on issues important to the constituency. It has produced CDs for local schools that seek to raise awareness regarding issues such as the neglect of the elderly as well as physical and mental abuse of senior citizens.

CM help people facing new challenges to overcome them, because through CM they can more easily find others who are facing the same challenges.

Example: A new start in a country with an unfamiliar culture and language is an everyday occurrence for mobile Europeans. Any new beginning is easier if you can share your experiences with people from home who are doing the same thing. Internet platforms that make this possible are examples of well-functioning CM.

Community media and media literacy

CM have the potential to serve as a tool to strengthen individual skills in professions in the media environment. Training in digital skills and web skills in the context of a CM activity provides extremely useful and transferable skills. This helps people not only to get a job in the media sector but also to gain in self-esteem and self-confidence. They begin to regain their motivation to learn.

Community media as a link between local communities and local public services

CM can make citizens more aware of existing public services and encourage them to likewise help public services to better cater for the needs of the community. Local public service institutions can collaborate with CM to engage with the local community.

Promotion of local creative potential

CM act as a catalyst for local creativity and give artists and creative entrepreneurs a platform for testing new ideas and concepts in public.

Example: Amsterdam Open Channel is a community television initiative. TV shows like Hoekstreen Live offer avant-garde creative programmes. Hoekstreen Live is a twelve-hour-long show adopting a participative approach to talk shows as the camera is passed from hand to hand to anyone willing to film. People wishing to participate can enter the studio and contribute live to the show. It is also experimenting with the convergence of Internet and broadcast media. It has a virtual TV crew that films and broadcasts events taking place on ‘Second Life’, a web-based virtual world.

Media pluralism and community media

Media pluralism is a concept that involves citizens’ access to a broad variety of information sources on a broad range of content that enable them to form their opinion without the undue influence of one dominant, opinion-forming power. As such it is considered an important element in a democratic society and is therefore also enshrined in Art. 11 of the Charter of Fundamental Rights. CM help to strengthen media pluralism as they provide additional perspectives on issues that lie at the heart of a given community.

Example: La Maison des Media Libres is a French initiative that brings together four CM television initiatives under one umbrella organisation in order to provide an alternative perspective on current affairs as well as social and cultural issues. The objective is to establish an alternative media centre that includes television and radio production, book publishing, film distribution and activities.

4. The EU and CM

Communication policy

The White Paper on a European communication policy makes a clear reference to the right of information, freedom of expression, inclusiveness, diversity and participation which should guide EU policy-making in this area. One of the core principles promoted in the White Paper is to address citizens’ concerns directly by ‘going local’. EU policy initiatives and their effects should be debated in the local context of people’s everyday life. CM could help to foster civil participation in public discourse and assist the Commission in creating links between citizens’ concerns and EU policies. Collaborating more actively with locally-based CM could be a way for the Commission to enter into closer dialogue with citizens.

Education and media literacy

The recent Commission Communication on media literacy states that ‘it is also important that citizens better understand the economic and cultural dimension of media and that a discussion take place on the importance for Europe’s economy of having strong and competitive media at a global level, delivering pluralism and cultural diversity’. CM clearly contribute to the goal of improving citizens’ understanding of the media industry, especially through citizens’ direct involvement in the creation and distribution of content.

Media pluralism

The Commission intends to publish in early 2009 a Communication on Indicators for Media Pluralism reflecting wide concern among EU institutions that media pluralism and diversity are hampered by media concentration. This is supposed to be accompanied by a public consultation. This consultation should take into account CM as an alternative, bottom-up solution for increasing media pluralism. Additionally, Member States’ more active support of CM could be a way to ensure media pluralism.

5. The needs of the sector

One of the main weaknesses regarding the position of the CM in Europe is the lack of legal recognition in many national laws. One of the positive examples is the United Kingdom, where CM are legally recognised alongside private and commercial media. By contrast, the EU, so far, does not make reference to CM as a distinct form of media, but operates only within the terms of public and commercial media service providers.

None of the relevant legal texts takes up the notion of CM.

Under these conditions CM face a difficult situation.

Having an officially recognised legal status is important for the development of CM. It enables the sector to raise its profile among policy makers as well as to engage with possible advertisers or funding bodies.

Based on the regulations currently in force, Member States should make use of the possibility to define ‘must carry’ obligations in their national laws to include CM. ‘Must Carry’ obligations need to be reasonable in the light of clearly defined general interest objectives. Such objectives include inter alia freedom of expression, media pluralism, cultural and linguistic diversity and social inclusion.

Cultural diversity and media pluralism can be used by national authorities to assess the necessity for operators to include specific broadcasting services in their networks. In the digital environment it is also important to ensure that tools such as electronic programme guides include the CM available in their listings. Therefore the EU and Member States’ regulatory authorities should take up these notions to justify allocation of radio frequencies to CM and their inclusion in the digital environment, including following the digital switchover.

In this respect it should be noted that transition costs from analogue to digital transmission put a considerable burden on CM activities.

6. Financing of community media

Financial resources of CM can vary a lot but are in general rather scarce. EU funding can be an important source of revenue. Due to the fact that the sector is heterogeneous and the benefits of CM are widespread, the sector can benefit from a range of EU funding such as the European Regional Development Fund, the European Social Fund, Lifelong Learning Programme and others.

However, only a minority of the sector has the knowledge and experience to apply for and to benefit from EU support. On the other hand, funding officers are also not aware of the breadth of CM’s potential.

Thus, the scope exists to further integrate the concept of CM into EU support actions. Information on application to existing EU funding should be spread through a European internet-based source dedicated to CM.

7. Organisation and representation of the sector at EU level

The absence of any kind of reference to CM in EU documents is a clear sign that the sector lacks links with legislators and administration at European level.

The on-going revision of the European telecommunication rules would be an important occasion for the sector to raise its voice and to participate in the debate. The same goes for the envisaged public consultation on indicators for media pluralism. The added value of CM for the implementation of EU objectives is a good argument for the Commission to consider supporting the sector’s participation in discussions at European level.