Procedură : 2006/0263(NLE)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0313/2008

Texte depuse :

A6-0313/2008

Dezbateri :

PV 23/09/2008 - 15
CRE 23/09/2008 - 15

Voturi :

PV 24/09/2008 - 10.2
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0453

RAPORT     *
PDF 219kDOC 214k
17 iulie 2008
PE 396.733v02-00 A6-0313/2008

referitor la propunerea de decizie a Consiliului cu privire la încheierea Acordului internațional privind esențele de lemn tropical din 2006 în numele Comunității Europene

(11964/2007 – C6-0326/2007 – 2006/0263(CNS))

Comisia pentru comerț internațional

Raportor: Caroline Lucas

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE PRIVIND BAZA JURIDICĂ
 PROCEDURĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la propunerea de decizie a Consiliului cu privire la încheierea Acordului internațional privind esențele de lemn tropical din 2006 în numele Comunității Europene

(11964/2007 – C6-0326/2007 – 2006/0263(CNS))

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (11964/2007),

–   având în vedere proiectul de Acord internațional privind esențele de lemn tropical din 2006 (11964/2007),

–   având în vedere articolul 133, articolul 175 și articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0326/2007),

–   având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–   având în vedere articolul 51 și articolul 83 alineatul (7), precum și articolul 35 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0313/2008),

1.  aprobă propunerea de decizie a Consiliului astfel cum a fost modificată și aprobă încheierea acordului;

2.  își rezervă dreptul de a-și apăra prerogativele conferite de tratat;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și secretariatului Organizației internaționale pentru esențele de lemn tropical (ITTO).

Textul propus de Consiliu  Amendamentele Parlamentului

Amendamentul 1

Alineat introductiv

Având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 133 și 175, coroborate cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză, și articolul 300 alineatul (3) primul paragraf,

Având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 133 și 175, coroborate cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză, și articolul 300 alineatul (3) al doilea paragraf,

Justificare

Reflects the advice of the Legal Service and the Committee on Legal Affairs (Mr Gargani’s letter of 20 December 2007) that the agreement establishes a specific institutional framework by organising cooperation procedures and the failure of the Council to provide any rationale for its rejection of this view.

Amendamentul 2

Considerentul 4

(4) Obiectivele noului acord sunt compatibile atât cu politica comercială comună, cât și cu politica de mediu.

(4) Obiectivele noului acord ar trebui să fie compatibile atât cu politica comercială comună, cât și cu politicile de mediu și dezvoltare.

Justificare

As it stands, ITTA, 2006 is not consistent with the EC's environment and development policies. The Agreement's primary objective remains "to promote the expansion and diversification of international trade", with sustainable use only mentioned as secondary. The consistency of ITTA, 2006 with the EC's environment and development policies therefore remains a desideratum that should be realised through the EU's application of the Agreement.

Amendamentul 3

Considerentul 7a (nou)

 

(7a) Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport anual, cuprinzând o analiză a implementării Acordului internațional privind esențele de lemn tropical (ITTA) din 2006 și a măsurilor menite să minimizeze impactul negativ al comerțului asupra pădurilor tropicale și care să includă și acordurile bilaterale încheiate în conformitate cu programul FLEGT - aplicarea legislației, administrării și schimburilor comerciale în domeniul forestier. Articolul 33 din Acordul internațional privind esențele de lemn tropical, 2006 prevede o evaluare a implementării acestui acord la cinci ani după intrarea sa în vigoare. În conformitate cu această dispoziție, Comisia ar trebui să înainteze Parlamentului și Consiliului, înainte de sfârșitul anului 2010, o evaluare cu privire la funcționarea Acordului internațional privind esențele de lemn tropical, 2006.

Justificare

The European Commission shall regularly inform the European Parliament about the application of ITTA, 2006. In doing so, it shall check ITTA's implementation against the EC's own forest law enforcement, governance and trade instruments. As the European Commission did originally not foresee to consult the European Parliament on ITTA, 2006, it is important to remind the European Commission about its obligations to inform the European Parliament about the application of the EC's trade and environment and development policies.

Amendamentul 4

Considerentul 7b (nou)

 

(7b) În elaborarea mandatului de negociere pentru revizuirea Acordului internațional privind esențele de lemn tropical, 2006, Comisia ar trebui să propună o revizuire a textului actual, dând prioritate în acord protejării și gestionării durabile a pădurilor tropicale, precum și refacerii suprafețelor împădurite degradate, subliniind importanța educației și a politicii de informare în țările afectate de problema despăduririlor, pentru sensibilizarea publicului cu privire la consecințele negative ale exploatării resurselor de cherestea într-un mod abuziv. Comerțul cu esențe de lemn tropical ar trebui încurajat numai în măsura în care este compatibil cu anterioarele obiective.

Justificare

The transfer of know-how and sharing experience and good practice in the forests' governance area will promote sustainable use of timber resources and will help to eradicate illegal timber trade.

Amendamentul 5

Considerentul 7c (nou)

 

(7c) Îndeosebi, acest mandat de revizuire a Acordului internațional privind esențele de lemn tropical, 2006 ar trebui să propună un mecanism de votare în cadrul Consiliului internațional pentru esențele de lemn tropical, care să încurajeze prezervarea și utilizarea durabilă a pădurilor tropicale.

Justificare

The actual predominance of trade against conservation and sustainable use is mirrored by ITTO’s voting structure which gives more votes to producer countries that export more timber. Thus, the ITTO’s institutional system gives greatest influence to those who trade most while there are few rewards for conservation and sustainable use. To be consistent with the EC's environment and development policy objectives, the ITTO's voting mechanism should reward countries that give priority to the conservation and sustainable use of forest resources.

Amendamentul 6

Considerentul 7d (nou)

 

(7d) Până cel mai târziu la mijlocul lui 2008, Comisia ar trebui:

 

(a) să înainteze o propunere legislativă cuprinzătoare, care să prevină introducerea pe piață a lemnului și a produselor din lemn ce provin din surse ilegale și distructive;

 

(b) să prezinte o comunicare privind implicarea și contribuția UE la mecanismele globale de finanțare, actuale și viitoare, destinate promovării protecției pădurilor și reducerii emisiilor datorate despăduririlor, conform cu Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC)/Protocolul de la Kyoto. Comunicarea ar trebui să evidențieze angajamentul UE de a oferi asistență financiară țărilor în curs de dezvoltare pentru a-și proteja pădurile, pentru a finanța o rețea de zone protejate și pentru a promova alternative economice la distrugerea pădurilor. Îndeosebi, pentru a asigura obținerea de beneficii reale pentru climă, biodiversitate și populații, comunicarea ar trebui să evidențieze principiile și criteriile minime pe care aceste instrumente trebuie să le respecte. Comunicare ar trebui, de asemenea, să identifice actiunile și zonele prioritare ce ar trebui să beneficieze de finanțare imediată, în baza acestor mecanisme cu rol stimulator.

Justificare

The public consultation of the European Commission on additional options to combat illegal logging(1) showed that a large majority of respondents prefer binding legislation that requires that only legally harvested timber and timber products are placed on the EU market.

(1)

(http://ec.europa.eu/environment/forests/pdf/addloptionssynthfinal.pdf),


EXPUNERE DE MOTIVE

Introduction

The world’s ancient forests house two-thirds of land-based biodiversity although 80% of these forests have already been destroyed or degraded and the remainder is under threat. Deforestation has been estimated to account for around 20% of global carbon emissions.

The International Tropical Timber Agreement of 2006 can, at best, contribute to the broader objective of ensuring sustainable management of the world’s forests. Such management, in turn, has an important role to play in combating climate change, preserving biodiversity, upholding the human rights of indigenous peoples and contributing to sustainable development.

However a tropical timber agreement can only provide part of an overall effective policy framework for the world’s forests. Any agreement would need to form part of a more general approach also covering temperate forests, demand for timber products and traceability all along the supply chain.

Impact of Previous Agreements

Global deforestation continues. According to OECD estimates, each year an area of original forest cover the size of Greece has been lost, threatening irreplaceable biodiversity with extinction and increasing the risk of global warming.

Although it is more than 20 years since the 1st tropical timber agreement was concluded, over-exploitation and illegal logging remain widespread. Almost half of all logging activities in regions such as the Amazon, Congo Basin, South East Asia and Russia are illegal. Currently the FAO estimates that less than 7% of the global forest area is eco-labelled and less than 5% of tropical forests are managed sustainably.

This has not only led to substantial ongoing deforestation, with serious implications for the longer-term economic well-being of those living in these regions as well as for the healthy functioning of forest ecosystems, but also to violations of the rights of indigenous people. Profits from the illegal exploitation of forests have been used to fund and prolong conflicts in a number of central African countries.

Cheap imports of illegal timber and forest products, together with non-compliance with basic social and environmental standards, destabilise international markets, limit producer countries’ tax revenue and threaten higher-quality jobs in both importing and exporting countries. They also undermine the position of those companies that behave responsibly and respect existing standards.

Given the structure of the ITTO, such problems are far from surprising. The article defining the objectives of the previous and 2006 agreements starts “to promote the expansion and diversion of international trade” before moving on to speak about sustainability. Moreover the ITTO’s voting structure gives additional votes to producer countries that export more timber while consumer member countries’ votes are primarily determined by their average net imports of tropical timber. Thus, for all the rhetoric about sustainability, the system is designed to give greatest influence to those who trade the most. There are few rewards for sustainable management or longer-term thinking.

At the same time, the structure of the 2006 agreement is heavily governmental. It offers no explicit role in policy formulation for Parliamentarians or civil society. Whilst there are provisions for biannual reviews, there is a lack of independent audit of the sustainability of members’ forestry management policies, or their impact on indigenous people.

Need for more joined-up policies

Tropical forests are particularly important with regard to combating climate change as, on average, they store around 50% more carbon per hectare than trees in temperate zones. As the Stern report concluded “a substantial body of evidence suggests that action to prevent further deforestation would be relatively cheap compared with other types of mitigation, if the right policies and institutional structures are put in place.”

It is sometimes argued that EU imports account for a relatively small proportion of the total production of tropical timber. However this overlooks the extent to which this timber is processed in third countries before being exported to Europe or the US as furniture.

The EU has sought to respond to concerns about illegal logging through Voluntary Partnership Agreements (VPA) under the Forest Law Enforcement, Governance and Trade programme (FLEGT). Whilst such bilateral agreements present an opportunity within producing countries to drive change in the forest sector with regards to strengthening governance, improving and better implementing forest and environmental laws, as well as enabling dialogue between government and civil society, these agreements alone are insufficient to control the sale of illegal timber and timber products in the EU market. VPAs have shortcomings (risk of circumvention, limited geographical scope, risk of laundering via third countries, etc.) that could undermine, or even contradict the objective of ending illegal timber imports. Their enforceability also remains open to question.

VPAs could play a useful role provided they are underpinned by legally binding minimum standards to ensure that those taking part in VPAs do not fear being undercut by others who are not subject to such constraints. Although a legally-binding system on a global scale remains a long way off, the European Union should begin to adopt legally binding standards internally as well as instruments for sanctioning non-compliance.

In this context, it is disappointing that the Commission has yet to propose comprehensive legislation to ensure that only timber and timber products coming from legal sources and well managed forests are placed on the European market. In the absence of such legislation, reputable producers and traders will always be concerned that their position could be undermined by those only interested in minimising short term costs.

In addition, public procurement policies that require timber and timber products to be derived from legal and sustainable sources have an important role to play in increasing the attractiveness of producing certified timber as well as showing public authorities’ practical commitment to this goal.

Similarly labelling initiatives such as those of the Forest Stewardship Council, which enable consumers to be confident that the timber they are buying is not merely legal but originates from sustainably managed forests, can usefully supplement international agreements, provided the label is underpinned by independent verification. Such certification is also an essential accompaniment to imports of agrofuels, if the climatic benefits of replacing fossil fuels are not to be vastly outweighed by increased CO2 emissions arising from deforestation.

The EU should ensure that nothing in its bilateral or multilateral trade agreements would limit the scope for implementing such policies. This is of particular importance when it comes to the proposed trade agreement with the countries of South East Asia, where a meaningful sustainable development chapter must address the issues of forest preservation and the fight against illegal logging.

Features of a stronger, more effective agreement

It is disappointing that the 2006 ITTA did not represent a more radical change from the 1994 agreement in view of the limited impact this agreement has had. Had the negotiators wished to tackle the core problem, they would have reversed the objectives of the ITTO and started from the need to ensure the protection and sustainable management of tropical forests and the restoration of forest areas that had been degraded. Trade in tropical timber would then only be encouraged to the extent that it was compatible with those prior objectives.

Such a change would clearly have implications for the revenues of producer countries and their inhabitants who should not be expected to bear the costs of preserving what is a global resource. As noted above, tropical forests have a crucial role to play in combating climate change. The international community should therefore be ready to consider appropriate compensation schemes for those countries that decide to give priority to the longer-term objection of promoting sustainable forests rather than maximising short-term income.

This in turn has implications for development assistance and lending from international financial institutions. Both should seek to ensure that local communities have alternatives to logging where this would not be sustainable and that the cost of preserving the “global commons” that tropical forests represent is shared equitably between nations.

Conclusions

The Parliament's approval of the ITTA, 2006 should be understood as a reluctant endorsement of an unsatisfactory agreement. It should be recognised that the outcome falls well short of what is required to address the problem of loss of tropical forests. The Commission should start to prepare for the next round of negotiations with the objective of ensuring a greatly improved successor agreement.

The ITTA regime needs a complete overhaul and the Parliament's assent to any future agreement will depend on a radical change in the underlying objectives of the agreement. The key objective for a revision of ITTA, 2006 should be the protection and sustainable management of tropical forests. Trade in tropical timber should only take place to the extent consistent with that objective. Accordingly, the Commission should propose appropriate financing mechanisms for countries willing to limit their timber exports and a reorganisation of the ITTO’s voting system to reward timber producing countries that give priority to the conservation and sustainable use of forest resources.

In the meantime, the Commission and Member States should significantly increase the financial resources for assistance to enhance the conservation and ecologically responsible use of tropical forests, to support actions aimed at strengthening environmental governance and capacity-building, to promote economically viable alternatives to destructive logging, mining and agricultural practices, and to enhance the capacity of national parliaments and civil society, including local communities and indigenous people, to participate in decision-making regarding the conservation, use and management of natural resources, and to demarcate and defend their land rights.

Moreover, the Commission and Member States should work in the global arena to advance climate change and deforestation discussions so as to reach agreement within the framework of the UN Framework Convention on Climate Change for an international financing mechanism aimed at reducing carbon dioxide emissions from deforestation and forest degradation and at maximising co-benefits with regard to biodiversity protection and sustainable development.

The Commission and Member States should also work to ensure that Export Credit Agencies, the Cotonou Investment Facility and other International Lending Institutions which fund projects with European public money, use the adopted principle of Free, Prior and Informed Consent before financially supporting any projects in forest areas. Environmental impact assessment and screening procedures for these projects should also be carried out, to make sure they do not fuel deforestation, forest degradation or illegal logging activity.

Finally, there should be strong and rapid progress on the implementation of the FLEGT action plan, including the submission, without further delay, by the Commission of a comprehensive legislative proposal that aims to ensure that only legally harvested timber and timber products are placed on the EU market.

The Parliament as well as other interregional assemblies and national parliaments of ITTO should be fully involved in the implementation of ITTA 2006. To that end, we call

· for the consultation of the Parliament at the earliest possible date, whenever the Community intends to make voluntary financial contributions to ITTA's planned actions via the voluntary accounts of the Organisation,

· for the presentation, by the Commission, of an annual report on the implementation of ITTA as well as on measures to minimise the negative impacts from trade on tropical forests, including bilateral agreements under the FLEGT programme. The Parliament should be fully involved and informed of the progress made at every stage of negotiations on FLEGT partnership agreements.


AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE PRIVIND BAZA JURIDICĂ

Dlui Helmuth Markov

Președinte

Comisia pentru comerț internațional

BRUXELLES

Ref.:                Aviz privind temeiul juridic al propunerii de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Comunității Europene, a unui acord internațional privind esențele de lemn tropical 2006 (11964/2007 - C6-0326/2007 - 2006/0263(CNS))

Domnule Președinte,

La reuniunea din 19 decembrie 2007, Comisia pentru afaceri juridice a decis din proprie inițiativă, în conformitate cu articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, să examineze validitatea și pertinența temeiului juridic al susmenționatei propuneri de decizie a Consiliului.

Comisia a examinat chestiunea mai sus menționată în cursul aceleiași reuniuni.

Întrucât Comisia pentru comerț internațional trebuie să voteze raportul său în decembrie, ar fi oportun ca - pentru a evita eventualele dificultăți legate de votul în ședința plenară în cazul în care unul dintre membri ar decide să abordeze chestiunea temeiului juridic - Comisia pentru afaceri juridice să examineze ea însăși, din proprie inițiativă, problema temeiului juridic al propunerii de decizie a Consiliului, în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Regulamentul de procedură.

Temeiul juridic propus este constituit din articolele 133 și 175, coroborate cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză și articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE.

S-a sugerat că temeiul juridic ar trebui modificat astfel încât să se refere la al doilea paragraf al alineatului (3) din articolul 300, și nu la primul paragraf din dispoziția respectivă. Această modificare a temeiului juridic ar conferi Parlamentului avantajul procedurii de aviz conform, în locul unei simplei consultări.

Comisia competentă a solicitat avizul Serviciului Juridic, care a susținut ideea schimbării.

Dispoziții pertinente din Tratatul CE

Articolul 300 alineatul (3)

3. Consiliul încheie acordurile după consultarea Parlamentului European, cu excepția celor menționate la articolul 133 alineatul (3), inclusiv în cazul în care acordul se referă la un domeniu în care, pentru adoptarea regulilor interne, este necesară procedura menționată la articolul 251 sau cea menționată la articolul 252. Parlamentul European emite avizul într-un termen pe care Consiliul îl poate stabili în funcție de urgență. În lipsa unui aviz în acest termen, Consiliul poate hotărî.

Prin derogare de la dispozițiile paragrafului precedent, sunt încheiate după obținerea avizului conform al Parlamentului European acordurile menționate la articolul 310, precum și celelalte acorduri care creează un cadru instituțional specific prin organizarea procedurilor de cooperare, acordurile care au implicații bugetare importante pentru Comunitate și acordurile care implică modificarea unui act adoptat în conformitate cu procedura menționată la articolul 251.

Evaluare

Chestiunea de elucidat este dacă acordul din cazul de față instituie sau nu un cadru instituțional specific prin organizarea procedurilor de cooperare.

Se constată, la o primă abordare, că jurisprudența constantă a Curții de Justiție(1) arată că alegerea temeiului juridic al actelor comunitare trebuie determinată exclusiv prin raportare la criterii obiective, susceptibile de revizuire judiciară, în special în privința scopului și a conținutului actului propus.

Conținutul propunerii în discuție este structurat în șapte considerente și două articole prin care se aprobă încheierea Acordului Internaționale privind esențele de lemn tropical din 2006.

În considerentul 4 se afirmă că obiectivele acordului nu sunt în contradicție nici cu politica comercială comună, nici cu politica de mediu.

Principalele obiective ale acordului fac obiectul articolului 1: „susținerea extinderii și diversificării comerțului internațional cu lemn tropical provenit din păduri gestionate durabil și exploatate legal, precum și la sprijinirea gestionării durabile a pădurilor producătoare de esențe de lemn tropical”. Acordul este organizat pe capitole după cum urmează: obiective, definiții, organizare și administrare, Consiliul internațional pentru esențele de lemn tropical, privilegii și imunități, finanțe, activități operaționale, statistici, studii și informații, chestiuni diverse și dispoziții finale.

Reamintim că, în proiectul său de raport din 7 noiembrie 2007, comisia competentă a calificat aprobarea Acordului Internațional privind esențele de lemn tropical ca pe o „acceptare lipsită de entuziasm a unui acord nesatisfăcător”. Raportorul a acuzat faptul că rezultatul acestui acord este „mult îndepărtat de ceea ar fi necesar pentru a contracara diminuarea pădurilor tropicale”.

În ceea ce privește conceptul de „cadru instituțional specific”, în sensul celui de-al doilea paragraf din articolul 300 alineatul (3), constatăm că modul în care acesta trebuie interpretat nu a fost clarificat încă de Curtea de Justiție.

De aceea, considerăm oportună prezentarea unei serii de considerații cu caracter general, referitoare la rațiunile care stau la baza prevederii, la articolul 300 alineatul (2) al doilea paragraf, a unei proceduri de aviz conform, în comparație cu procedura de consultare stipulată în primul paragraf al aceluiași alineat.

Utilizarea procedurii de aviz conform este prevăzută pentru patru tipuri de acte:

-        acordurile care au implicații bugetare importante pentru Comunitate;

-          acordurile care implică modificarea unui act adoptat în conformitate cu procedura de codecizie;

-          acorduri care instituie o asociere caracterizată prin drepturi și obligații reciproce,        acțiuni comune și proceduri speciale;

-          acorduri care creează un cadru instituțional specific prin organizarea procedurilor de cooperare.

Argumentele care stau la baza prevederii procedurii de aviz conform ar putea fi următoarele.

Primele două tipuri de acte reflectă rolul Parlamentului în procedura bugetară și, respectiv, în cea de codecizie.

Acordurile menționate mai sus, în a treia și a patra poziție, au în comun intenția de a institui o structură permanentă, cu o anumită autonomie față de părți, pe baza căreia să poată fi adoptate alte norme cu caracter obligatoriu pentru părți decât cele conținute în acordul însuși. Atunci când se creează o asociere, structura rezultată este probabil mult mai sofisticată decât cea a unui cadru instituțional specific stabilit prin proceduri de cooperare. Considerăm că avizul conform al Parlamentului este necesar întrucât acordul în discuție este „incomplet”, în sensul că atingerea obiectivelor sale nu depinde doar de normele stipulate explicit în textul acordului ca atare. Părților nu le incumbă obligații doar în temeiul normelor cuprinse în acord, ci și în temeiul celor ce urmează a fi instituite ca urmare a procedurilor prevăzute de acesta. Aceasta naște un anume grad de incertitudine, legată de obligațiile rezultate în mod real din acord, și de aceea este necesară garanția avizului conform al Parlamentului.

În consecință, întrebarea care se pune este dacă acordul în discuție se încadrează sau nu în categoria acordurilor care „creează un cadru instituțional specific prin organizarea procedurilor de cooperare”.

Principalele elemente a căror prezență este necesară în cazul în care s-ar aplica articolul 300 alineatul (3) sunt funcțional legate între ele: trebuie organizate „proceduri de cooperare” și trebuie să existe „un cadru instituțional specific”.

Principalul obiectiv al acordului este „susținerea extinderii și diversificării comerțului internațional cu lemn tropical provenite din păduri gestionate durabil și exploatate legal, precum și la sprijinirea gestionării durabile a pădurilor producătoare de esențe de lemn tropical” (articolul 1). Pentru realizarea acestuia, acordul prevede o serie de instrumente complexe.

În primul rând, articolul 3 prevede că „Organizația internațională pentru esențele de lemn tropical [...] continuă să existe cu scopul de a asigura punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului acord și de a supraveghea funcționarea acestuia”.

Funcționarea organizației este asigurată de Consiliu (articolul 6), comisii și alte organe subsidiare (articolul 26), directorul executiv și membrii personalului (articolul 14).

Consiliul este desemnat ca „autoritatea supremă a organizației” și este alcătuit din reprezentanți ai fiecărui membru.

Una dintre principalele puteri ale Consiliului este să adopte „deciziile necesare pentru asigurarea funcționării eficiente a organizației” (articolul 7 litera (b)). În acest scop, la articolele 10, 11 și 12 se precizează regulile procesului decizional și procedura de votare. Distribuția voturilor se face în funcție de calitatea de producător sau de consumator a membrului: în cazul producătorilor, în funcție de „partea fiecăruia din totalul resurselor de păduri tropicale” și de valoarea „exporturilor lor nete de lemn tropical” (articolul 10 alineatul (2). Numărul de voturi ale consumatorilor este proporțional cu „volumul mediu al importurilor lor nete de lemn tropical” (articolul 10 alineatul (4)).

De remarcat faptul că deciziile nu se iau doar prin consens. Deși „consiliul depune eforturi în vederea adoptării tuturor deciziilor și a formulării tuturor recomandărilor sale prin consens”, la articolul 12 al doilea paragraf se prevede că „în cazul în care nu se poate ajunge la un consens, consiliul adoptă toate deciziile și toate recomandările sale printr-un vot cu majoritate simplă distribuită, cu excepția cazurilor în care prezentul acord prevede un vot special”. O altă dispoziție importantă este cea din articolul 13, privind cvorumul la reuniunile consiliului, întrucât se arată că, pentru adoptarea deciziilor, nu este necesară prezența tuturor reprezentanților.

Importanța acestor dispoziții devine evidentă atunci când sunt interpretate coroborat cu articolul 29 al doilea paragraf, în care prevede că: „Membrii se angajează să accepte și să execute deciziile adoptate de consiliu conform dispozițiilor prezentului acord și să evite aplicarea de măsuri care ar putea avea un efect restrictiv sau contrar acestor decizii.” Cu alte cuvinte, deciziile consiliului au caracter obligatoriu chiar și pentru părțile ai căror reprezentanți nu au fost de acord cu adoptarea actului sau care nu au fost prezenți.

Mai mult, articolul 17 conferă organizației personalitate juridică, precum și „capacitatea juridică de a contracta, dobândi și înstrăina bunuri imobile și mobile și de a sta în justiție”.

În fine, trebuie luată în considerare crearea contului „administrativ, care este un cont pentru contribuții obligatorii”, a contului special și a Fondului pentru parteneriatul de la Bali, „care sunt conturi pentru contribuții voluntare” și a altor „conturi pe care consiliul le consideră adecvate și necesare” (articolul 18), precum și principalele funcții ale consiliului în ceea ce privește aderarea la organizație și existența acordului (articolele 30, 31, 32, 37, 40, 42, 44 și 47).

Concluzie

În urma acestei analize, considerăm că acordul instituie „un cadru instituțional specific”.

În consecință, la reuniunea sa din 19 decembrie 2007, Comisia pentru afaceri juridice a hotărât în unanimitate(2) să recomande modificarea temeiului juridic, care să constea în articolul 300 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul CE și din care decurge necesitatea avizului conform și nu a unei simple consultări.

Cu stimă,

Giuseppe Gargani

(1)

A se vedea Cauza C-338 Comisia vs. Consiliu Culegerea 2004, p. I-7829, considerentul 54; A se vedea Cauza C-211 Comisia vs. Consiliu Culegerea 2003, p. I-8913, considerentul 38; Cauza 62/88, Comisia c. Consiliului, Culegerea 1990, p. 5545, considerentul 62.

(2)

La votul final au fost prezenți: Giuseppe Gargani (președinte), Titus Corlățean (vicepreședinte), Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (vicepreședintă), Francesco Enrico Speroni (vicepreședinte), Marie Panayotopoulos-Cassiotou (raportoare), Carlo Casini, Vicente Miguel Garcés Ramón, Klaus-Heiner Lehne, Katalin Lévai, Eva Lichtenberger, Antonio Masip Hidalgo, Manuel Medina Ortega, Michel Rocard, Aloyzas Sakalas, Diana Wallis și Tadeusz Zwiefka.


PROCEDURĂ

Titlu

Acordul internațional privind esențele de lemn tropical, 2006

Referințe

11964/2007 – C6-0326/2007 – 2006/0263(CNS)

Data consultării PE

27.9.2007

Comisia competentă în fond       Data anunțului în plen

INTA

11.10.2007

Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare       Data anunțului în plen

DEVE

11.10.2007

 

 

 

Avize care nu au fost emise       Data deciziei

DEVE

5.11.2007

 

 

 

Raportor(i)       Data numirii

Caroline Lucas

9.10.2007

 

 

Contestarea temeiului juridic       Data avizului JURI

JURI

19.12.2007

 

 

 

Examinare în comisie

21.11.2007

 

 

 

Data adoptării

15.7.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

25

1

0

Membri titulari prezenți la votul final

Graham Booth, Daniel Caspary, Françoise Castex, Christofer Fjellner, Béla Glattfelder, Ignasi Guardans Cambó, Jacky Hénin, Syed Kamall, Caroline Lucas, Marusya Ivanova Lyubcheva, Erika Mann, Helmuth Markov, Georgios Papastamkos, Tokia Saïfi, Peter Šťastný, Robert Sturdy, Daniel Varela Suanzes-Carpegna, Iuliu Winkler, Corien Wortmann-Kool

Membri supleanți prezenți la votul final

Jean-Pierre Audy, Eugenijus Maldeikis, Rovana Plumb, Salvador Domingo Sanz Palacio, Zbigniew Zaleski

Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final

Emanuel Jardim Fernandes, Francesco Ferrari

Ultima actualizare: 11 septembrie 2008Notă juridică