referitoare la accelerarea luptei împotriva muncii nedeclarate

(2008/2035(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Accelerarea luptei împotriva muncii nedeclarate” (COM(2007)0628),

–   având în vedere Rezoluția sa din 21 septembrie 2000 referitoare la comunicarea Comisiei privind munca nedeclarată(1),

–   având în vedere Rezoluția Consiliului și a reprezentanților statelor membre, adoptată la reuniunea Consiliului din 22 aprilie 1999, privind un cod de conduită pentru o mai bună cooperare între autoritățile statelor membre în ceea ce privește combaterea fraudei transnaționale legate de prestațiile și contribuțiile la asigurările sociale și a muncii nedeclarate și cu privire la facilitarea punerii la dispoziție transnaționale a lucrătorilor(2),

–   având în vedere Directiva nr. 1999/85/CE a Consiliului din 22 octombrie 1999 de modificare a Directivei nr. 77/388/CEE privind posibilitatea de a reduce experimental valoarea TVA pentru serviciile cu utilizare intensivă a forței de muncă,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Viitorul strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă” (SEE) -„O strategie pentru ocuparea integrală a forței de muncă și locuri de muncă mai bune pentru toți” (COM(2003)0006),

–   având în vedere Deciziile nr. 2003/578/CE și 2005/600/CE ale Consiliului din 22 iulie 2003 și 12 iulie 2005 privind liniile directoare ale politicilor de ocuparea forței de muncă ale statelor membre și, în special, liniile directoare nr. 9 și 21,

–   având în vedere rezoluția Consiliului privind transformarea muncii nedeclarate în muncă în muncă legală(3)

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliul European de primăvară intitulată „E timpul să accelerăm - Noul parteneriat pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă”,

–   având în vedere Decizia nr. 2006/702/CE a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Raport privind funcționarea dispozițiilor tranzitorii prevăzute în Tratatul de aderare din 2003 (perioada 1 mai 2004-30 aprilie 2006)” (COM(2006)0048),

–   având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iulie 2007 privind modernizarea dreptului muncii pentru a răspunde provocărilor secolului al XXI-lea(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2006 privind punerea în aplicare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor(6)

–   având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a sancțiunilor la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală (COM(2007)0249),

–   având în vedere Rezoluția sa din 29 noiembrie 2007 privind principiile comune ale flexecurității(7),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Rezultatul consultării publice cu privire la Cartea verde a Comisiei «Modernizarea dreptului muncii pentru a răspunde provocărilor secolului 21»”(COM(2007)0627)

–   având în vedere orientările integrate pentru creștere și locuri de muncă (2008-2010) (COM(2007)0803),

–   având în vedere agenda Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind munca decentă,

–   având în vedere normele fundamentale privind munca ale OIM, convențiile și recomandările OIM referitoare la administrarea muncii și inspecția muncii, care constituie o referință internațională în ceea ce privește garantarea aplicării dispozițiilor legale privind condițiile de muncă și protecția lucrătorilor,

–   având în vedere Convenția nr. 143 a OIM privind lucrătorii migranți (1975) și dispozițiile suplimentare ale OIM privind lucrătorii migranți, care prevăd adoptarea tuturor măsurilor necesare și corespunzătoare pentru eliminarea fluxurilor migratorii clandestine având drept obiectiv găsirea unui loc de muncă, precum și angajarea ilegală a imigranților; având în vedere, pe de altă parte, dispozițiile referitoare la aplicarea sancțiunilor administrative, civile și penale în materie de angajare ilegală a lucrătorilor imigranți,

–   având în vedere Recomandarea Consiliului din 22 decembrie 1995 privind armonizarea mijloacelor de luptă împotriva imigrației și a angajărilor ilegale,

–    având în vedere Recomandarea Consiliului din 27 septembrie 1996 privind lupta împotriva angajării ilegale a resortisanților statelor terțe,

–   având în vedere concluziile reuniunii informale a miniștrilor pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale de la Berlin din 18-20 ianuarie 2007 privind „munca de calitate”;

–    având în vedere raportul Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (EUROFOUND) privind lupta împotriva muncii nedeclarate în Uniunea Europeană(8),

–   având în vedere articolele 136 și 145 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A6-0365/2008),

A.  întrucât munca nedeclarată reprezintă un fenomen complex aflat în plină amploare în statele membre, având în vedere că acesta este influențat de multipli factori economici, sociali, instituționali și culturali,

B.  întrucât munca nedeclarată reprezintă o caracteristică îngrijorătoare și persistentă a pieței europene a muncii, care riscă să afecteze economiile statelor membre și sustenabilitatea modelului social european prin obstrucționarea creșterii economice, a politicilor bugetare și sociale; întrucât aceasta este, în egală măsură, responsabilă de distorsiunile concurenței pe piața internă, deoarece creează o concurență neloială față de alte state sau alte întreprinderi;

C. întrucât munca nedeclarată este factorul principal ce stă la originea dumpingului social și constituie, prin urmare, una dintre problematicele fundamentale în ceea ce privește modernizarea dreptului comunitar al muncii;

D. întrucât munca neasigurată generează o concurență neloială între lucrătorii asigurați și cei neasigurați, ce are ca rezultat o și mai accentuată degradare a drepturilor lucrătorilor;

E.  întrucât sectoarele cele mai afectate de munca nedeclarată sunt cele cu utilizare intensivă a forței de muncă, precum agricultura, construcțiile, serviciile de menaj, hoteliere și de alimentație publică, caracterizate prin precaritatea locurilor de muncă și condițiile salariale defavorabile;

F.  întrucât munca nedeclarată este favorizată, de asemenea, de reorganizarea industrială prin înființarea de lanțuri de subcontractanți, determinând o creștere a numărului de lucrători independenți, în anumite cazuri nedeclarați;

G. întrucât munca nedeclarată este încurajată într-o măsură și mai mare de nivelurile înalte ale șomajului, sărăciei și muncii temporare și precare, având în vedere faptul că, într-un asemenea climat, lucrătorii sunt obligați să renunțe la orice asigurare sau la alte drepturi,

H.  întrucât poate exista o legătură între imigrația ilegală și munca nedeclarată, consideră că acesta este un alt motiv pentru care statele membre și Comisia trebuie să continue să ia în considerare o abordare comună privind imigrația, precum și posibilitatea deschiderii mai multor rute de migrație legală în Uniunea Europeană pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să lucreze,

I.   întrucât imigranții sau, cel puțin, persoanele care se află într-o situație ilegală, sunt mai expuși riscului de a deveni lucrători nedeclarați și de a munci în condiții precare,

J.   întrucât resortisanții țărilor terțe angajați ilegal se află într-o situație cu atât mai vulnerabilă cu cât, în cazul în care sunt reținuți, riscul de a fi returnați în țara de origine este mai ridicat;

K. întrucât numeroase state membre se confruntă cu penurii cronice de lucrători capabili și dornici să efectueze mai ales munci necalificate, de exemplu în sectorul agricol și în cel horticol,

L.   întrucât persoanele care prestează servicii casnice se înscriu, în numeroase cazuri, în sectorul muncii nedeclarate, iar acești lucrători sunt, într-o proporție importantă, imigranți, dintre care un mare număr se află într-o situație ilegală,

M. întrucât munca nedeclarată nu este inclusă în baza de impozitare și subminează finanțarea și distribuția asigurărilor sociale și a serviciilor publice, limitând, de asemenea, capacitatea statelor membre de a oferi servicii sociale,

N. întrucât munca nedeclarată privează fondurile de asigurări de surse importante de venituri,

O. întrucât lucrătorii care desfășoară activități nedeclarate nu dispun de asigurări sociale, de sănătate sau contra accidentelor și sunt expuși, prin urmare, unor riscuri și pierderi financiare ridicate,

P.  întrucât, în cazul muncii nedeclarate, nu se poate verifica dacă se respectă măsurile de protecție a siguranței și sănătății la locul de muncă, expunând lucrătorii la riscuri ridicate și permițând angajatorilor să nu-și asume nicio răspundere,

Q. întrucât, pentru a combate în mod eficient munca clandestină și ilegală, este indispensabil ca mecanismele de supraveghere și sancționare să fie consolidate prin intervenția coordonată a inspectoratelor teritoriale de muncă, a autorităților fiscale și a partenerilor sociali,

R.  întrucât munca nedeclarată are consecințe negative pentru toți pilonii Strategiei de la Lisabona: ocuparea deplină a forței de muncă, calitatea și productivitatea muncii, coeziunea socială,

1.  salută abordarea adoptată de Comisie și solicită, de asemenea, intensificarea luptei împotriva muncii nedeclarate și a economiei subterane, care afectează economia, nu oferă protecție lucrătorilor, sunt în detrimentul consumatorilor, reduc veniturile fiscale și duc la o concurență neloială între întreprinderi, chiar dacă amploarea acestor efecte variază de la un stat membru la altul;

2.  își exprimă profunda preocupare față de amploarea muncii nedeclarate, care reprezintă 20% din PIB în anumite state membre;

3.  solicită statelor membre să aibă în vedere îmbunătățirea stimulentelor pentru munca reglementată, care pot include extinderea categoriei veniturilor neimpozabile și, ca încurajare pentru angajatori, reducerea costurilor aferente încadrării legale în muncă, altele decât cele salariale;

4.  salută inițiativa Comisiei de a include munca nedeclarată în rândul priorităților politice ale Uniunii care necesită intervenții importante la nivel comunitar și național;

5.  încurajează statele membre să continue reformele din sistemele fiscale și de asigurări sociale și să reducă astfel sarcina fiscală suportată de forța de muncă;

6.  constată totuși că există anumite dificultăți legate de concretizarea orientărilor politice comunitare privind munca nedeclarată în instrumente juridice și instituționale bine definite, care să poată fi transpuse în măsuri concrete în fiecare stat membru;

7.  observă gradul ridicat de asimetrie dintre instrumentele pe care Comunitatea le poate utiliza pentru a pune în aplicare politici privind munca de calitate și cele utilizate pentru a pune în aplicare politici care vizează garantarea libertății pieței;

8.  consideră că lupta împotriva muncii nedeclarate necesită o abordare de ansamblu care să acopere aspecte privind monitorizarea și controlul, cadrul economic și instituțional, dezvoltarea sectorială și teritorială și să implice o acțiune concertată la mai multe niveluri și participarea tuturor părților interesate (autorități publice, parteneri sociali, întreprinderi și lucrători);

9.  constată corelația existentă între dezvoltarea economico-productivă întârziată și răspândirea muncii nedeclarate; consideră că lupta împotriva muncii nedeclarate ar trebui integrată în politicile economice și de ocupare a forței de muncă urmate în temeiul Strategiei de la Lisabona; mai mult decât atât, consideră că, pentru a se asigura că strategia de combatere a muncii nedeclarate este eficientă și dă rezultate pozitive, ar trebui realizate studii precise care să analizeze factorii macroeconomici decisivi și relația dintre piețe, modelele de producție și răspândirea pe scară largă a muncii nedeclarate;

10. solicită, prin urmare, ca acțiunea comunitară în cadrul luptei împotriva muncii nedeclarate să fie mai proactivă și mai incisivă, astfel încât să garanteze că modernizarea dreptului muncii în Uniune nu se limitează doar la un nivel pur teoretic, ci este transpusă în politici eficiente și de o înaltă calitate și că îmbunătățirea calității locurilor de muncă poate fi realizată, în fiecare caz, în conformitate cu obiectivul „muncii de calitate”;

11. consideră că eradicarea muncii nedeclarate depinde, într-o mare măsură, de eficiența standardelor de muncă și a reglementărilor din domeniul fiscalității și al asigurărilor sociale, ceea ce presupune necesitatea de a spori resursele și de a consolida măsurile luate de diversele autorități naționale responsabile de aceste domenii și de a îmbunătăți coordonarea acestora și schimbul de informații între ele;

12. solicită o strategie pentru combaterea muncii nedeclarate bazată pe o coordonare și o cooperare administrativă solide și eficiente între autoritățile guvernamentale însărcinate cu aplicarea legii, inspectoratele de muncă și partenerii sociali, administrația din domeniul asigurărilor sociale și autoritățile fiscale;

13. subliniază că, în sistemele juridice interne ale statelor membre, există diverse definiții ale muncii nedeclarate și că o definiție comună la nivelul tuturor statelor membre ar contribui la eliminarea incertitudinilor legate de studiile statistice cu privire la acest fenomen; constată, în această privință, că definiția utilizată în raportul Comisiei, care face distincția între activități legale și ilegale, poate fi utilizată ca punct de plecare, având în vedere faptul că amploarea fenomenului este diferită din punct de vedere calitativ și cantitativ de la un stat membru la altul;

14. subliniază faptul că măsurile adoptate în lupta împotriva muncii nedeclarate vor evidenția, de asemenea, neregularitățile privind relațiile de muncă declarate bazate pe contracte legale;

15. îndeamnă statele membre să pună în aplicare într-un mod mai eficient dreptul muncii și standardele de muncă în vigoare elaborate în vederea combaterii muncii nedeclarate; consideră că Uniunea ar putea îndeplini un rol mai important în promovarea unei coordonări și a unei cooperări mai strânse și mai bune le nivel național între inspectorii de muncă și cei din domeniul protecției sociale;

16. constată că eliminarea economiei informale nu se poate realiza fără introducerea unor mecanisme stimulative adecvate; consideră că statele membre ar trebui să raporteze, în cadrul graficului de performanțe al Strategiei de la Lisabona, realizările materializate ca urmare a reducerii amplorii economiei informale;

17. invită Comisia să prezinte propuneri în vederea elaborării unei serii de metode general acceptate de măsurare a muncii nedeclarate, bazate pe o rețea de date repartizate pe criterii de gen și sector, având în vedere diferențele semnificative constatate în numeroase sectoare în ceea ce privește măsura în care bărbații și, respectiv, femeile sunt angajați ca lucrători nedeclarați, precum și efectul indirect asupra diferențelor de salarizare dintre bărbați și femei;

18. subliniază faptul că este esențial să se instituie la nivel comunitar, în strânsă colaborare cu statele membre, o platformă de colectare a informațiilor necesare în vederea creării unei baze de date fiabile cu privire la situația muncii nedeclarate în Uniunea Europeană, care să acorde atenția cuvenită dimensiunii de gen și, mai ales, situației femeilor;

19. subliniază faptul că femeile nu sunt suprareprezentate în ceea ce privește munca nedeclarată, dar constituie o proporție mai mare decât bărbații în anumite sectoare de activitate „tradițional feminine”, ca, de exemplu, serviciile casnice, industria hotelieră, sectorul alimentației publică și îngrijirile de sănătate, caracterizate prin niveluri scăzute de calificare, siguranță a locului de muncă și salarizare, precum și printr-o protecție socială mai scăzută sau inexistentă, ceea ce le plasează adesea într-o poziție deosebit de vulnerabilă;

20. invită Comisia să ia în considerare crearea unei baze de date care să țină evidența diferitelor abordări și metodologii utilizate de statele membre pentru cuantificarea muncii nedeclarate, având drept scop promovarea schimbului de bune practici și a transferului de cunoștințe, precum și evaluarea fezabilității și a transferabilității măsurilor aplicate;

21. invită Comisia să elaboreze politici care să prevadă atât măsuri generale, cât și măsuri sectoriale de prevenire a muncii nedeclarate, cu asocierea deplină a partenerilor sociali și acordând o atenție deosebită acordată celor mai afectate sectoare, cum ar fi industria hotelieră și a alimentației publice, agricultura, serviciile casnice și construcțiile; atrage atenția Comisiei și statelor membre asupra situației specifice a sectorului serviciilor de îngrijiri la domiciliu, caracterizat printr-o concentrare semnificativă de femei care sunt resortisante ale unor țări terțe și, în numeroase cazuri, se află clandestin în Uniunea Europeană;

22. constată că munca nedeclarată poate fi prevenită prin recunoașterea, în cadrul acordurilor bilaterale și trilaterale încheiate între statele membre si între partenerii sociali, a standardelor și condițiilor naționale de siguranță la locul de muncă, și că aceste eforturi ar fi sprijinite prin cooperarea și schimbul de informații între partenerii sociali;

23. solicită statelor membre reducerea atractivității economice a muncii nedeclarate prin asigurarea unui grad maxim de simplitate, transparență și accesibilitate a sistemelor de impozitare și protecție socială, alături de politici eficiente de creare de locuri de muncă mai numeroase și de calitate superioară;

24. invită Comisia să propună statelor membre un statut-cadru pentru soții sau membrii familiilor care colaborează în cadrul întreprinderilor familiale care le-ar putea asigura acestora afilierea obligatorie la un sistem de securitate socială(9);

25. subliniază faptul că gestionarea unei familii reprezintă o întreprindere familială în sine și că ar trebui avute în vedere recunoașterea muncii familiale atipice și integrarea acesteia într-un sistem de asigurări sociale;

26. consideră că orice reformă a politicilor economice, a sistemelor de impozitare și de protecție socială din statele membre realizată de statele membre ar trebui integrată, iar cauzele principale ale muncii nedeclarate ar trebui luate în considerare;

27. solicită statelor membre să prevadă stimulente puternice pentru cei care se angajează să transforme munca nedeclarată în locuri de muncă integrate în economia oficială și consideră, în acest context, că contractele atipice pot, pe de o parte, să ajute lucrătorii să scape de munca ilegală și, pe de altă parte, să contribuie la asigurarea unei mai mari stabilități a locurilor de muncă;

28. invită statele membre să introducă amenzi severe pentru angajatorii care, în pofida tuturor stimulentelor oferite, continuă să utilizeze munca nedeclarată;

29. încurajează statele membre să utilizeze instrumentele politice pe care le au la dispoziție, instrumente ce combină măsurile preventive cu sancțiunile vizând să transforme munca nedeclarată în muncă legală și, acolo unde este posibil, să coordoneze utilizarea acestor instrumente pentru a atinge un grad mai mare de coerență pe piața internă în integralitatea ei;

30. constată rolul important pe care l-au jucat partenerii sociali în multe state membre în lupta împotriva muncii nedeclarate și solicită Comisiei Europene și statelor membre să sprijine și să încurajeze într-o mai mare măsură organizațiile patronale și sindicatele în această luptă; constată cu îngrijorare că lucrătorii care efectuează o muncă nedeclarată descoperă adesea că nu sunt protejați de o legislație importantă în domeniul sănătății și al siguranței muncii și nici de legislația privind salariul minim și că le este refuzată opțiunea de a deveni membri ai unui sindicat; solicită, în special, o mai bună punere în aplicare a legislației existente privind salariul minim în fiecare stat membru și solicită statelor membre care nu au prevăzut, până în prezent, un salariu minim decent să aibă în vedere adoptarea unui astfel de salariu, pe baza negocierilor cu partenerii sociali și în conformitate cu practicile naționale;

31. solicită, pe baza experiențelor acumulate în mai multe state membre, evaluarea și promovarea, în acord cu partenerii sociali de la nivelul corespunzător, a unor noi măsuri privind munca licită, astfel încât să permită, în limitele legale, persoanelor implicate în activități nedeclarate să-și reglementeze situația în conformitate cu cele mai bune practici normative actuale care s-au dovedit eficiente;;

32. atrage atenția asupra sistemului bonurilor pentru servicii, care există în Belgia, Germania și Franța și în cadrul căruia gospodăriile au posibilitatea de a achiziționa servicii la domiciliu la un preț mai mic, garantând totodată plata cotizațiilor la protecția socială și a impozitelor prin intermediul bonurilor;

33. își exprimă convingerea fermă că aducerea relațiilor de muncă nedeclarate în sfera legală presupune, fără excepție, obligația de a plăti contribuții, cu condiția ca statele membre să poată lua măsuri pentru a facilita efectuarea plăților necesare de către angajatori;

34. invită statele membre să aibă în vedere abordări specifice fiecărui sector atunci când întreprind acțiuni politice în vederea regularizării muncii nedeclarate;

35. salută inițiativa Comisiei de a aduce în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene acele state membre care nu au integrat încă în legislația națională recunoașterea automată a calificărilor obținute în noile state membre; invită statele membre să-și onoreze neîntârziat obligațiile;

36.  solicită statelor membre care au aplicat regimuri tranzitorii privind libera circulație a lucrătorilor în Uniunea Europeană să își deschidă piața forței de muncă pentru lucrătorii din toate noile state membre, având în vedere că restricțiile, chiar și cele parțiale, de acces pe piața forței de muncă, în afară de faptul că sunt contrare principiilor fundamentale ale Uniunii Europene și spiritului european, determină recurgerea într-o măsură și mai importantă la munca nedeclarată și creează dezechilibre teritoriale; consideră, în acest context, că aplicarea principiului egalității de drepturi între lucrători și contracararea concurenței neloiale și a dumpingului social sunt de o importanță determinantă;

37. consideră că, în cazul lucrătorilor care beneficiază de dreptul la libertatea de circulație, munca nedeclarată poate fi consecința necunoașterii dispozițiilor aplicabile, motiv pentru care solicită statelor membre să organizeze campanii de informare publică orientate către lucrători și angajatori pentru a asigura o mai bună sensibilizare a acestora cu privire la dispozițiile respective;

38. consideră că simplificarea sau reducerea costurilor și a procedurilor administrative, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii, ar putea determina angajatorii să apeleze într-o mai mică măsură la munca nedeclarată și ar promova activitatea i în Europa;;

39. invită autoritățile naționale competente să încurajeze utilizarea administrației electronice și a înregistrării on-line și să facă schimb de bune practici pentru a reduce costurile și complexitatea procedurilor de înregistrare și a celor administrative pentru întreprinderi, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, reducând, de exemplu, numărul de formulare fiscale, prin intermediul unor introduceri unice de date, al unor fișe unice de plată și a unor ghișee unice;

40. consideră că este necesar să se instituie în mod direct inspecții și sancțiuni eficiente și aplicabile la fața locului și să se acorde statelor membre marja de manevră necesară pentru a limita volumul de muncă nedeclarată;

41. solicită ca societățile contractante să poarte răspunderea comună pentru eventualele nereguli fiscale comise de subcontractanții cu care sunt legați printr-un acord direct de subcontractare;

42. subliniază că numărul cazurilor de muncă nedeclarată în cadrul unor lanțuri de subcontractanți ar putea fi redus prin intermediul unui sistem de dispoziții naționale care să oblige entitățile contractante și executanții proiectelor să acționeze într-un mod răspunzător și echitabil;

43. invită statele membre, partenerii sociali și alți actori fundamentali de pe piața muncii să încurajeze utilizarea responsabilității sociale a întreprinderilor și a altor metode similare în combaterea muncii nedeclarate;

44. invită statele membre să utilizeze metode inovatoare bazate pe indicatori și parametri de referință specifici diverselor sectoare economice pentru a combate munca nedeclarată și eroziunea fiscală; invită Comisia să sprijine schimbul de bune practici între statele membre în combaterea muncii nedeclarate;

45. reamintește că o politică bazată în mod exclusiv pe măsuri represive, care nu este susținută printr-o mai bună coordonare între statele membre, ar putea să concentreze munca nedeclarată în statele membre cele mai puțin structurate și în cadrul economiilor celor mai puțin reglementate;

46. pledează cu fermitate în favoarea încheierii de acorduri la nivel regional, național și local care să ofere un răspuns progresiv și sectorial la munca ilegală și să încurajeze măsurile care oferă soluții eficiente în beneficiul întregii societăți;

47. invită, în acest sens, Comisia să propună statelor membre și actorilor sociali și economici implicați în lupta împotriva muncii nedeclarate un „pact pentru declararea muncii nedeclarate”, elaborat astfel încât să permită declararea treptată a activităților nedeclarate; consideră că un astfel de pact ar trebui să prevadă o perioadă tranzitorie limitată în care nu se va recurge la sancțiuni, la expirarea căreia ar trebui totuși să intre în vigoare mecanisme de sancționare mai stricte;

48. solicită o intervenție mai activă în cazul tuturor întreprinderilor care au făcut angajări nedeclarate, indiferent de locul în care își desfășoară activitatea, și constată că aplicarea Deciziei-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului de recunoaștere reciprocă a sancțiunilor financiare ar putea ameliora situația;

49. solicită respectarea mai strictă și aplicarea mai eficientă a dreptului la muncă și a normelor în vigoare în domeniul ocupării forței de muncă, ca unul dintre mijloacele de promovare a agendei privind munca decentă și de aplicare a dreptului comunitar, în special a Directivei nr. 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, din prima zi de detașare, pe baza unei interpretări congruente a directivei care să inverseze tendința actuală de interpretare diferențiată în ceea ce privește tratamentul rezervat lucrătorilor, astfel încât să reducă aceste diferențe și să instituie standarde minime;

50. invită statele membre să revizuiască Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului și să consolideze cooperarea administrativă și schimburile de informații între autoritățile naționale competente (inspecția muncii, autoritățile fiscale și cele din domeniul securității sociale), astfel încât să prevină munca nedeclarată și să soluționeze problemele din acest domeniu;

51. pledează pentru crearea unor legături mai apropiate între inspectoratele naționale de muncă și adoptarea unor măsuri care să încurajeze schimburile de bune practici la nivel comunitar, ca răspuns la munca nedeclarată;

52. solicită statelor membre să introducă proceduri de inspecție mai riguroase și controale mai stricte, având în vedere faptul că acestea au devenit mai laxe în unele țări;

53. își exprimă speranța că Uniunea Europeană va îndeplini un rol mai important în promovarea unei mai bune și mai strânse cooperări și coordonări între inspectoratele de muncă printr-o consolidare a resurselor economice și tehnologice ale serviciilor de inspecție, prin consolidarea măsurilor care permit colaborarea inspectoratelor de muncă și prin dezvoltarea sistemelor TIC pentru utilizarea lor în comun, în conformitate cu legislația privind protecția datelor; în acest context, invită Comisia să realizeze un studiu de fezabilitate privind înființarea unui tip de structură comunitară permanentă pentru cooperarea transfrontalieră care să canalizeze eforturile depuse de statele membre în combaterea muncii nedeclarate;

54. solicită o mai bună cooperare și repartizare a informațiilor între statele membre, în cadrul eforturilor depuse pentru studierea fenomenul muncii nedeclarate, indicând rezultatele obținute și pe cele care nu au fost prevăzute;

55. invită Comisia să examineze dacă sistemele instituite prin Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne, inclusiv ghișeele unice, ar putea fi utile și funcționale în scopul luptei împotriva muncii nedeclarate;

56. salută instituirea unui comitet la nivel înalt având drept misiune acordarea de asistență statelor membre pentru identificarea și schimbul de bune practici în ceea ce privește controalele și îmbunătățirea legislației pentru lucrătorii detașați;

57. se declară în favoarea unei intervenții mai ferme față de munca neasigurată, precum și a unor măsuri care să încurajeze cooperarea și schimburile de opinii și bune practici între sindicatele din UE;

58. consideră că este necesar ca angajatorii, lucrătorii, utilizatorii potențiali ai muncii nedeclarate și toate organizațiile sociale să beneficieze de o mai bună informare în legătură cu riscurile și costurile legate de munca nedeclarată și cu avantajele ce decurg din eliminarea muncii la negru sau asigurarea regularizării muncii respective;

59. invită Comisia și statele membre să lanseze o campanie de informare îndreptată către angajatori și lucrători care să atragă atenția asupra normelor și reglementărilor comunitare minime aplicabile și asupra efectelor negative pe care munca nedeclarată le are asupra finanțelor publice, sistemelor naționale de asigurări sociale, concurenței loiale, performanței economice și a lucrătorilor înșiși;

60. solicită campanii permanente de prevenire a muncii nedeclarate, însoțite de inițiative de informare și sensibilizare la nivel comunitar, național și local, cu participarea partenerilor sociali, autorităților publice, camerelor de comerț, centrelor de ocupare a forței de muncă, instituțiilor școlare, prefecturile, precum și a diverselor sisteme de control și sancțiuni;

61. consideră că astfel de campanii permanente ar trebui să însoțească diversele măsuri adoptate în scopul de a înrădăcina o cultură a legalității și al promovării muncii de calitate, precum și o cultură antreprenorială legală; solicită statelor membre, autorităților naționale competente și structurilor societății civile să își unească eforturile, să creeze condițiile pentru ca munca nedeclarată să nu mai fie tolerată și să schimbe modul în care este perceput acest fenomen de către opinia publică;

62. subliniază că statele membre trebuie să aloce mai multe fonduri publice pentru sensibilizarea publicului, inclusiv, printre altele, din Fondul Social European sau Programul comunitar pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială - PROGRESS; sugerează că activitățile de sensibilizare ar trebui să pună în lumină sancțiunile, costurile, riscurile muncii nedeclarate și avantajele muncii declarate, această sensibilizare corespunzând obiectivelor principale ale Strategiei de la Lisabona privind creșterea și ocuparea forței de muncă; invită partenerii sociali să joace un rol activ în cadrul acestui proces;

63. solicită semnarea de către toate statele membre a Convenției internaționale privind protejarea drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora;

64. consideră că, pentru a combate fenomenul muncii nedeclarate, ar trebui să se instituie instrumente de programare la nivel local și comunitar, care să permită în același timp urmărirea politicilor de asistență și dezvoltare economico-socială și adoptarea unor măsuri de supraveghere și a unor sancțiuni;

65. solicită Comisiei să evalueze posibilitatea ca lupta împotriva muncii nedeclarate să fie însoțită de politici financiare care să susțină planurile regionale și locale;

66. invită Comisia să elaboreze un instrument-pilot destinat statelor membre, care să se bazeze pe bunele practici existente în unele state și pe modelele similare celui dezvoltat de proiectul 2 Plus din Luxemburg (cofinanțat de Fondul Social European în cadrul programului Obiectivul 3), destinat să limiteze munca nedeclarată, făcând-o mai puțin atractivă prin următoarele demersuri:

     –   simplificarea într-o măsură semnificativă a cerințelor administrative impuse angajatorilor, asigurând, în același timp, protecția socială a lucrătorilor;

     –   o fiscalitate atractivă pentru angajatori, inclusiv prin deducerea taxelor aferente, printre altele, lucrărilor de proximitate,

     –   o scutire de taxe pentru toate activitățile prestate contra unei remunerații inferioare unei sume limită care urmează să fie stabilită de statul membru;

67. consideră că ar fi oportun să se studieze și să se evalueze posibilitatea de canalizare a ajutoarelor de stat scutite de obligația de notificare spre soluționarea fenomenului muncii nedeclarate prin intermediul unei interpretări mai largi a expresiei „creare de locuri de muncă” și în raport cu sensul de „creare de locuri de muncă legale”; observă că munca nedeclarată nu echivalează cu un loc de muncă veritabil și că, prin urmare, orice stimulent destinat să asigure regularizarea muncii nedeclarate ar putea constitui un „ajutor pentru crearea de locuri de muncă”;

68. atrage atenția asupra poziției generale mai precare a femeilor pe piața muncii, având adesea drept cauză obligațiile de familie ale acestora, care împiedică accesul pe piața muncii oficiale și favorizează acceptarea unor activități mai slab remunerate sau nedeclarate, aducând astfel atingere dreptului la muncă decentă, drept care este apărat cu fermitate de către Organizația Internațională a Muncii, în special pentru femeile casnice, imigrantele clandestine și femeile care combină o activitate slab remunerată cu o activitate nedeclarată; reliefează consecințele negative ale acestor aspecte asupra perspectivelor de evoluție a carierei profesionale și a planurilor de pensii ale femeilor, precum și asupra bunei funcționări a pieței muncii și a capacității de finanțare a sistemelor de securitate socială;

69. consideră că o politică de recunoaștere a concediilor de maternitate și a concediilor parentale ca timp petrecut în câmpul muncii și de remunerare a acestor concedii va atenua consecințele negative ale constrângerilor familiale și va contribui la evoluția carierei profesionale a femeilor, dar și la buna funcționare a pieței muncii;

70. solicită finanțarea de proiecte de cercetare în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă și de activități promoționale care au drept obiectiv prevenirea și diseminarea culturii sănătății și a siguranței la locul de muncă, cu o mențiune specială pentru sectoarele în care riscurile de accident ating nivelurile cele mai ridicate și în care munca nedeclarată cunoaște cea mai mare răspândire;

71.  consideră că relația dintre accidentele la locul de muncă și munca ilegală ar trebui studiată pe baza datelor privind accidentele mortale; apreciază că o politică de formare adecvată constituie o primă etapă a luptei împotriva muncii nedeclarate;

72. propune încheierea unui acord la nivel național, regional și local, cu participarea instituțiilor sociale și a asociațiilor patronale, care să aibă drept scop asumarea unui angajament în vederea monitorizării și eliminării treptate a fenomenului muncii nedeclarate.

73. salută eforturile întreprinse de către Comisie în vederea stabilirii de sancțiuni împotriva angajatorilor resortisanților țărilor terțe cu ședere ilegală, dar regretă absența unor măsuri destinate să combată exploatarea resortisanților țărilor terțe cu ședere legală în Uniune;

74. subliniază impactul semnificativ asupra muncii nedeclarate al propunerii Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului în care se prevede stabilirea unor sancțiuni împotriva angajatorilor resortisanților țărilor terțe cu ședere ilegală; își exprimă îngrijorarea cu privire la punerea în aplicare a unor măsuri represive înainte de stabilirea unui cadru comun de norme și politici privind accesul legal pe piața muncii;

75. ia act de progresele conținute în propunerea de directivă a Consiliului privind instituirea unei proceduri unice de solicitare a acordării unui permis unic care să autorizeze resortisanții țărilor terțe să își stabilească reședința și să muncească pe teritoriul unui stat membru și definirea unei baze comune de drepturi pentru lucrătorii provenind din țări terțe care se află în ședere legală pe teritoriul unui stat membru,(COM(2007)0638), dar regretă totuși drumul lung ce rămâne de parcurs înainte de a putea garanta drepturile conferite prin articolele 27-34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

76. solicită statelor membre să adopte măsuri menite să atenueze situația deosebit de vulnerabilă a imigranților care prestează o muncă nedeclarată;

77. estimează că subiectul angajării imigranților aflați într-o situație ilegală constituie o problemă complexă care nu poate fi totuși rezolvată doar prin măsuri punitive împotriva angajatorilor, dar care necesită, de asemenea, măsuri transversale de amploare; consideră, în această privință, că trebuie respectate în special orientările OIM cu privire la acordarea de asistență lucrătorilor migranți pentru a asigura respectarea drepturilor acestora;

78. consideră că lupta împotriva muncii nedeclarate necesită o abordare de ansamblu, care trebuie să țină seama de necesitățile protecției și promovării drepturilor lucrătorilor imigranți, legali sau ilegali, care sunt exploatați de către angajatori;

79. consideră că lupta împotriva muncii nedeclarate prestate de imigranții ilegali nu poate fi condusă într-un mod eficient fără a deschide canalele de migrație legală pentru a garanta Uniunii Europene mâna de lucru necesară provenită din țări terțe, atât lucrători cu un înalt nivel de calificare, cât și mai puțin calificați;

80. consideră că lupta împotriva economiei informale, aflate în plină creștere, și în special împotriva exploatării lucrătorilor imigranți aflați în situație ilegală se poate baza nu doar pe o politică de repatriere, ci și pe instrumente și mecanisme de prevenire și de combatere a exploatării lucrătorilor imigranți, conținând dispoziții privind recunoașterea și respectarea drepturilor fundamentale ale omului;

81. solicită statelor membre să semneze și să ratifice de urgență Convenția Consiliului Europei privind combaterea traficului cu ființe umane;

82. invită statele membre să definească sau să consolideze măsurile legislative adecvate pentru a încuraja imigranții ce sunt victime ale exploatării să-și declare situația, fapt ce ar facilita, în special, combaterea mai eficientă a muncii nedeclarate;

83. pledează pentru recurgerea la proceduri combinate de inspecții financiare, fiscale și de muncă pentru a combate munca nedeclarată;

84. invită Comisia să încurajeze cooperarea administrativă și schimbul de bune practici în materie de combatere a economiei informale la nivelul Comunității;

85. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului și Comisiei.

(1)       JO C 146, 17.5.2001, p. 102. (2)       JO C 125, 6.5.1999, p. 1. (3)       JO C 260, 29.10.2003, p.1. (4)       JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321. (5)       JO C 175 E, 10.7.2008, p. 401. (6)       JO C 313 E, 20.12.2006, p. 452. (7)       Texte adoptate, P6_TA(2007)0574. (8) Tackling undeclared work in the European Union http://www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2008/13/en/1/ef0813en.pdf (9)       Rezoluția Parlamentului European din 21 februarie 1997 privind situația soților colaboratori ai lucrătorilor independenți (JO C 85 din 17.3.1997, p. 186).

The extent of undeclared work is such that the EU and its institutions cannot just look on passively. When the rate of undeclared work exceeds 20%, this reflects a situation of widespread illegality which cannot be tolerated as it generates a strong distortion of competition between companies and territories. There are various reasons for undeclared work: undoubtedly there are a number of flaws inherent in labour markets; but it is also a question of some companies undergoing reorganisation and others displaying a degree of fragility, incapable of holding their own on the market. Other reasons may be: illegal immigration, but also EU immigration; the behaviour of the public authorities, which is not always virtuous, and inadequate tax policies. However, there needs to be greater awareness of the fact that the failure to seriously combat undeclared work is liable to greatly weaken social security schemes in Europe in the near future. Indeed, with the historic challenges Europe has to face – globalisation and demographic trends – it will be difficult to frame suitable policies unless we are able to reduce the area occupied by the informal economy. But these are not the only consequences of undeclared work.

By its very nature, it is insecure work from every point of view. Looking at the data on accidents at work, it is clear that most of these accidents are caused by the type of work.

For this reason too, the Commission’s target of reducing accidents at work by 25% by 2014 must be achieved by fighting a strong battle against undeclared work.

A further consequence is the distortion of competition in Europe between firms which operate in compliance with the rules and those which breach the rules. How can we conceive of building a Europe of transparent competition if part of the market is artificially inflated? Lastly, there is another important aspect which needs to be underlined. Undeclared work is a destabilising factor for all labour markets, resulting in situations that are difficult to handle.

Here too, it will be hugely difficult for us to move towards the modernisation of labour and flexicurity itself unless we are able to eradicate undeclared work and thus create employment markets that are less segmented and more uniform. Ultimately, it should be fairly clear that if Europe wishes to attain the objectives set out in the Lisbon Strategy it has no option but to take on this battle seriously.

There is no doubt that EU-27 will increasingly be assessed on the consistency of its own policies and its capacity and will to make actions speak louder than words.

This is true in all fields, but it is worth remembering that employment is one of the areas of the greatest concern to public opinion, because the social future of Europe, its economic capacity and the well-being of European citizens depend on it.

The task is therefore a difficult one. It does not call for many words but, above all, needs clear, specific action.

Furthermore, the particular nature of the European approach in this sector plainly shows that there is some difficulty in converting the new policy guidelines into well-defined legal and institutional instruments which, in turn, can be transformed into specific measures in each individual Member State.

This is because in its action on undeclared work the European Union continues to focus on soft law instruments, resulting in an inability to give a new thrust, in terms of pro-activeness and incisiveness, to European action to combat this phenomenon. In this regard, however, it would be fair to point out that while harmonisation techniques in the area of undeclared work have come to a standstill over the past few years, the use of soft law has gradually brought about a degree of convergence of Member States towards strategies to combat this problem. Obviously, one cannot but note the strong asymmetry between the instruments the European Union can and wants to use for quality work policies and the instruments it uses for policies aimed at safeguarding market freedoms.

To combat undeclared work the Commission speaks of a move to rationalise national rules on labour relations and make them effective, setting out some very interesting objectives but without equipping itself with specific, appropriate instruments with which to achieve those objectives.

For instance, consideration should be given as to whether or not to reduce constraints on the use of atypical work, to use the Structural Funds for the same reason, or to provide support, also by means of a directive, for transnational collective bargaining with a view to moving towards the homogenisation of minimum salaries in Europe.

For all these reasons there is therefore much to be done to strengthen the fight against undeclared work. This report seeks to address these issues and the working proposals set out herein aim to sketch out a roadmap in support of this battle.

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

privind accelerarea luptei împotriva muncii nedeclarate

(2008/2035(INI))

Raportor pentru aviz (*): Theodor Dumitru Stolojan

(*) Comisii asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.   încurajează statele membre să continue reformele din sistemele de impozitare și asigurări sociale, diminuând sarcina fiscală suportată de forța de muncă;

2.   salută abordarea Comisiei și solicită, de asemenea, continuarea combaterii muncii nedeclarate și a economiei subterane, care afectează economia, nu oferă protecție lucrătorilor, este dăunătoare pentru consumatori, reduce veniturile fiscale și duce la o concurență neloială între întreprinderi, chiar dacă amploarea acestor efecte variază de la un stat membru la altul;

3.   solicită o strategie pentru combaterea muncii nedeclarate bazată pe o coordonare și o cooperare administrativă solide și eficiente între agențiile guvernamentale de aplicare a legii, inspectoratele de muncă și partenerii sociali, administrația din domeniul asigurărilor sociale și autoritățile fiscale;

4.   invită statele membre să utilizeze metode inovatoare bazate pe indicatori și parametri de referință specifici diverselor sectoare economice pentru a combate munca nedeclarată și eroziunea fiscală; invită Comisia să sprijine schimbul de bune practici între statele membre privind combaterea muncii nedeclarate;

5.   invită statele membre să retragă dispozițiile tranzitorii de limitare a mobilității lucrătorilor din noile state membre până în 2009, moment în care statele membre vor trebui să decidă din nou asupra restricțiilor tranzitorii pentru noile state membre, întrucât această mobilitate este o realitate de fapt, iar lucrătorii în cauză ajung adesea să practice munca nedeclarată;

6.   salută inițiativa Comisiei de a aduce în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene acele state membre care încă nu au introdus în legislația națională recunoașterea automată a calificărilor obținute în noile state membre; invită statele membre să-și onoreze neîntârziat obligațiile;

7.   invită Comisia și statele membre să lanseze o campanie de informare îndreptată către angajatori și lucrători care să atragă atenția asupra normelor și reglementărilor comunitare minime aplicabile și asupra efectelor negative pe care munca nedeclarată le are asupra finanțelor publice, sistemelor naționale de asigurări sociale, concurenței loiale, performanței economice și asupra lucrătorilor înșiși;

8.   subliniază că statele membre trebuie să aloce mai multe fonduri publice pentru sensibilizarea publicului, inclusiv, printre altele, din Fondul social european sau Programul comunitar pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială - PROGRESS; propune ca activitățile de sensibilizare să pună în lumină sancțiunile, costurile, riscurile muncii nedeclarate și beneficiile muncii declarate, această sensibilizare corespunzând obiectivelor principale ale Strategiei de la Lisabona privind creșterea și ocuparea forței de muncă; invită partenerii sociali să joace un rol activ în cadrul acestui proces;

9.   observă faptul că eliminarea economiei informale nu se poate realiza fără introducerea unor mecanisme stimulative adecvate; consideră că statele membre ar trebui să raporteze, în cadrul graficului de performanțe al Strategiei de la Lisabona, realizările materializate ca urmare a reducerii amplorii economiei informale;

10. invită statele membre să aibă în vedere abordări specifice fiecărui sector atunci când întreprind acțiuni politice în vederea regularizării muncii nedeclarate;

11. invită autoritățile naționale competente să încurajeze utilizarea e-governement și a înregistrării on-line, precum și să facă schimb de bune practici pentru a reduce costurile și complexitatea procedurilor de înregistrare și a celor administrative pentru întreprinderi, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, de exemplu reducând numărul de formulare fiscale, prin intermediul unor introduceri unice de date, a unor fișe unice de plată și a unor ghișee unice;

12. solicită o aplicare mai strictă a legislației în vigoare, precum și a sancțiunilor prevăzute pentru încălcarea acesteia în cadrul combaterii muncii nedeclarate;

13. invită Comisia să încurajeze cooperarea administrativă și schimbul de bune practici în materie de combatere a economiei informale la nivelul Comunității.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

privind accelerarea luptei împotriva muncii nedeclarate

(2008/2035(INI))

Raportor pentru aviz: Benoît Hamon

SUGESTII

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.   constată o multiplicare a cazurilor de muncă nedeclarată în contextul liberei circulații a forței de muncă pe piața internă; estimează că acest lucru aduce prejudicii atât lucrătorilor, finanțelor publice, bunei funcționări a pieței interne, cât și asigurării unei concurențe sănătoase;

2.  invită insistent statele membre să renunțe, cât mai curând posibil, la dispozițiile tranzitorii care limitează mobilitatea lucrătorilor din noile state membre, deoarece aceste restricții încurajează munca nedeclarată;

3.   consideră că, în cazul lucrătorilor care beneficiază de libertatea de circulație, munca nedeclarată poate fi consecința necunoașterii dispozițiilor relevante, motiv pentru care solicită statelor membre să organizeze campanii de sensibilizare pe această temă, orientate către lucrători și angajatori;

4.   solicită statelor membre să adopte măsuri menite să limiteze riscurile la care se expun imigranții atunci când prestează o muncă nedeclarată;

5.   invită Comisia să revizuiască Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii(1) și să consolideze în special cooperarea administrativă și schimburile de informații între autoritățile naționale competente (inspecția muncii, administrațiile fiscale, organismele de securitate socială), pentru a preveni munca nedeclarată și a soluționa problemele din acest domeniu;

6.   solicită Comisiei să ia în considerare dacă sistemele instituite prin Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne(2), inclusiv ghișeele unice, ar fi utile și adecvate în scopul luptei împotriva muncii nedeclarate;

7.   subliniază că numărul de cazuri de muncă nedeclarată în cadrul unor lanțuri de subcontractanți ar putea fi redus, dacă entitățile contractante și managerii de proiecte ar fi obligați, printr-un cadru legislativ de dispoziții naționale, să acționeze într-un mod răspunzător și echitabil;

8.   solicită statelor membre să coopereze în vederea reducerii cazurilor de muncă nedeclarată și să implementeze politici adecvate nevoilor lor specifice;

9.   încurajează statele membre să utilizeze instrumentele politice pe care le au la dispoziție, instrumente ce combină măsurile preventive cu sancțiunile menite să transforme munca nedeclarată în muncă legală și, acolo unde este posibil, să coordoneze utilizarea acestor instrumente pentru a atinge un grad mai mare de coerență pe piața internă în integralitatea ei;

10. propune încheierea unui acord pe plan național, regional și local, cu participarea instituțiilor sociale și a asociațiilor patronale, care să aibă drept scop stabilirea unui angajament în vederea monitorizării și combaterii treptate a fenomenului muncii nedeclarate.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

(1) JO L 18, 21.1.1997, p.1 (2) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la accelerarea luptei împotriva muncii nedeclarate

(2008/2035(INI))

Raportor pentru aviz: Claudio Fava

SUGESTII

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât imigranții, legali sau ilegali, sunt principalele victime ale exploatării legate de munca nedeclarată,

B.  întrucât situația resortisanților din țări terțe angajați ilegal este și mai vulnerabilă pentru că, în cazul în care sunt reținuți, este posibil ca aceștia să fie trimiși în țara lor de origine,

C. întrucât disponibilitatea muncii nedeclarate reprezintă unul dintre factorii care încurajează imigrarea ilegală și creează premisele pentru exploatarea imigranților,

1.  salută eforturile întreprinse de către Comisie în vederea stabilirii de sancțiuni împotriva angajatorilor resortisanților din țări terțe aflați în ședere ilegală, dar regretă absența unor măsuri destinate să combată exploatarea resortisanților din țări terțe cu ședere legală în UE;

2.  invită statele membre să consolideze mecanismele de supraveghere și sancțiune prin implicarea inspectoratelor teritoriale de muncă, a birourilor fiscale și a partenerilor sociali;

3.  ia act de progresele conținute în propunerea de directivă a Consiliului privind instituirea unei proceduri unice de solicitare a acordării unui permis unic care să autorizeze resortisanții țărilor terțe să își stabilească reședința și să muncească pe teritoriul unui stat membru și definirea unei baze comune de drepturi pentru lucrătorii provenind din țări terțe care se află în ședere legală pe teritoriul unui stat membru,(COM(2007)0638), dar regretă totuși drumul lung ce rămâne de parcurs înainte de a putea garanta drepturile conferite prin articolele 27-34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

4.  consideră că lupta împotriva muncii nedeclarate necesită o abordare globală, care să țină cont de necesitățile conservării și promovării drepturilor lucrătorilor imigranți, legali sau ilegali, care sunt exploatați de către angajatori;

5.  consideră că simplificarea și coordonarea sistemelor administrative ale statelor membre va impulsiona combaterea muncii nedeclarate;

6.  consideră că lupta împotriva muncii nedeclarate a imigranților ilegali nu poate fi condusă într-un mod eficient, fără a deschide efectiv canalele de imigrație legală pentru a asigura Uniunii Europene mâna de lucru necesară provenită din țări terțe, fie că este înalt sau mai puțin calificată;

7.  invită statele membre să definească sau să întărească măsurile legislative adecvate pentru a încuraja imigranții ce sunt victime ale exploatării să declare situația lor, fapt ce ar contribui la combaterea mai eficientă a muncii nedeclarate;

8.  consideră că este necesară intensificarea luptei împotriva traficului de ființe umane, care este adesea legat de munca nedeclarată.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

privind accelerarea luptei împotriva muncii nedeclarate

(2008/2035(INI))

Raportoare pentru aviz: Astrid Lulling

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–   având în vedere documentul Fundației europene pentru ameliorarea condițiilor de viață și de muncă(1), intitulat „Combaterea muncii nedeclarate în UE”,

–   având în vedere studiul realizat de DG Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale din cadrul Comisiei Europene, referitor la munca nedeclarată într-o Uniune Europeană lărgită, o analiză a muncii nedeclarate: studiu aprofundat al elementelor concrete (martie 2004),

1.  subliniază faptul că femeile nu sunt suprareprezentate în ceea ce privește munca nedeclarată, dar constituie o proporție mai mare decât bărbații în anumite sectoare de activitate „tradițional feminine”, ca de exemplu serviciile casnice, hoteliere și de restaurație, îngrijirile de sănătate, caracterizate de niveluri scăzute ale calificărilor, ale siguranței locului de muncă și ale salarizării, precum și de o protecție socială mai scăzută sau deficientă, ceea ce le plasează adesea într-o poziție foarte vulnerabilă;

2.  atrage atenția asupra poziției generale mai precare a femeilor pe piața muncii, fapt care se datorează adesea obligațiilor de familie care împiedică accesul pe piața muncii oficiale și favorizează acceptarea unor activități mai slab remunerate sau nedeclarate, aducând astfel atingere dreptului la muncă decentă, drept care este apărat cu fervoare de către Organizația internațională a muncii, în special pentru femeile casnice, imigrantele clandestine și femeile care combină o activitate slab remunerată cu o activitate nedeclarată; reliefează consecințele negative ale acestor aspecte asupra evoluției carierei profesionale și a pensionării femeilor, precum și asupra bunei funcționări a pieței muncii și a capacităților financiare ale sistemelor de securitate socială;

3.  consideră că o politică care permite recunoașterea concediilor de maternitate și a concediilor parentale ca timp petrecut în câmpul muncii și remunerarea acestora va atenua consecințele negative ale constrângerilor familiale și va contribui la evoluția carierei profesionale a femeilor, dar și la buna funcționare a pieței muncii;

4.  invită Comisia să conceapă un ansamblu de măsuri pilot pentru statele membre, care să se bazeze pe bunele practici din unele state și pe modelul dezvoltat de proiectul 2 Plus din Luxembourg (cofinanțat de Fondul social european în cadrul Obiectivului 3), model conceput pentru a limita munca nedeclarată, făcând-o mai puțin atractivă prin următoarele demersuri:

- o simplificare extremă a formalităților administrative pentru angajator, asigurând, în același timp, protecția socială a lucrătorilor;

- o fiscalitate atractivă pentru angajator, mai ales prin deducerea taxelor care vizează printre altele, munca de proximitate,

- o scutire de taxe pentru toate activitățile remunerate sub o sumă limită, fixată de statul membru;

5.  atrage atenția asupra sistemului care există în Belgia, Germania și Franța, cel al bonurilor pentru servicii, care permite gospodăriilor să cumpere servicii la domiciliu la un preț mai mic, cotizațiile la protecția socială și taxele fiind plătite prin intermediul respectivului sistem de bonuri pentru servicii;

6.  invită Comisia să propună statelor membre un statut-cadru pentru soții sau membrii familiilor care colaborează în cadrul întreprinderilor familiale, pentru a le asigura acestora înscrierea obligatorie într-un sistem de securitate socială(2) ;

7.  subliniază faptul că funcționarea familiei reprezintă o întreprindere familială în sine și că ar trebui avute în vedere recunoașterea muncii familiale atipice și integrarea acesteia într-un sistem de asigurări sociale;

8.  subliniază faptul că este esențial să se organizeze, la nivel european și în strânsă colaborare cu statele membre, o platformă de colectare a informațiilor necesare în vederea creării unei baze de date fiabile cu privire la situația muncii nedeclarate în interiorul UE, care să țină seama de dimensiunea de gen și, mai ales, de situația femeilor;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

(1) http://www.fr.eurofound.eu.int/pubdocs/2008/13/en/1/ef0813en.pdf (2) Rezoluția Parlamentului European din 21 februarie 1997 privind situația soților colaboratori ai lucrătorilor independenți (JO C 85 din 17.03.1997, p. 186).