referitoare la egalitatea de tratament și de acces între bărbați și femei în artele spectacolului

(2008/2182(INI))

Parlamentul European,

- având în vedere directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului, referitoare la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă(1),

- având în vedere Directiva 97/80/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind sarcina probei în cazurile de discriminare pe motive de sex(2),

- având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(3),

- având în vedere rezoluțiile sale din 7 iunie 2007 privind statutul social al artiștilor(4) și din 3 septembrie 2008 privind egalitatea de gen – 2008(5),

- având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

- având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6 – 0003/2009),

A. întrucât inegalitățile privind posibilitățile diferite de încadrare în muncă și șansele de reușită între femei și bărbați sunt foarte prezente și persistente în artele spectacolului;

B.  întrucât ar trebui analizate serios mecanismele care produc aceste diferențe;

C. întrucât principiul egalității între bărbați și femei trebuie să se aplice tuturor actorilor din domeniul artelor spectacolului, tuturor disciplinelor, tipurilor de structuri (de producție, de difuzare, de învățământ) și sectoarelor de activitate (artistic, tehnic, administrativ);

D. întrucât bărbații și femeile nu exercită în aceleași proporții diferitele meserii ale artelor spectacolului și întrucât acestei prime forme de inegalitate i se adaugă diferențele privind condițiile de muncă, de încadrare în muncă și de venit;

E.  întrucât se poate constata un acces inegal la funcțiile de conducere, la mijloacele de producție și la rețelele de difuziune, în toate disciplinele artelor spectacolului, în proporții diferite;

F.  întrucât realizarea obiectivului de egalitate în meseriile artelor spectacolului presupune introducerea sistematică a principiului mixității;

G. întrucât numai prin talent nu se poate explica calitatea artistică a unei opere de artă sau o carieră de succes și întrucât o mai bună reprezentare a bărbaților și femeilor în meseriile artelor spectacolului va da o nouă dinamică întregului sector de activitate;

H. întrucât, ca urmare, este necesar să se schimbe situațiile diferențelor actuale care persistă în artele spectacolului, nu numai prin modernizarea și democratizarea acestui sector de activitate, cât și prin stabilirea unor obiective egalitariste realiste care să promoveze justiția socială;

I.   întrucât diferențele de tratament constatate permit ca anumite competențe și talente să rămână neexploatate și aduc prejudicii dinamicii artistice, influenței și dezvoltării economice ale acestui sector de activitate;

J.   întrucât prejudecățile care persistă conduc de prea multe ori la comportamente discriminatorii față de femei în procesul de selecție, de numire, precum și în relațiile de muncă ale acestora și întrucât femeile au adesea venituri mai mici decât bărbații, în ciuda nivelului mai ridicat de instruire, a interesului pentru formarea continuă și a organizațiilor mai puternice din care fac parte;

K. întrucât obstacolele în calea egalității între femei și bărbați sunt deosebit de persistente în acest domeniu de activitate și justifică adoptarea unui demers specific în vederea reducerii inegalităților constatate, ținând seama, în același timp, de efectul de pârghie pe care acesta îl poate avea asupra societății în ansamblu,

L.  întrucât există mari lacune în ceea ce privește protecția socială a artiștilor, atât bărbați cât și femei, având ca rezultat o situație materială mai precară, în special în rândul femeilor,

1.  subliniază amploarea și caracterul persistent al diferențelor dintre bărbați si femei în artele spectacolului și impactul pe care acest mod de organizare inegal în acest sector de activitate îl poate avea asupra întregii societăți, având în vedere specificitățile activităților acestuia;

2.  subliniază necesitatea imperioasă de a promova și încuraja accesul femeilor la toate profesiile artistice, acolo unde acestea sunt încă în minoritate;

3.  reamintește faptul că proporția femeilor care provin din rândul profesiilor artistice și care ocupă în același timp posturi oficiale în domeniul cultural este foarte scăzută, iar femeile care ocupă posturi de conducere în cadrul instituțiilor culturale sau în academii și universități sunt slab reprezentate;

4.  recunoaște necesitatea unei abordări specifice acestui sector de activitate pentru a explica mecanismele și comportamentele care stau la baza acestor diferențe;

5.  reamintește că numai mixitatea poate modela comportamentele, prin complementaritatea de puncte de vedere, de sensibilitate, de metodă și de interese pe care o aduce;

6.  subliniază necesitatea de a promova accesul femeilor la toate profesiile artistice și la toate meseriile din lumea spectacolului în care sunt în minoritate și încurajează statele membre să înlăture orice obstacol din calea accesului femeilor la conducerea instituțiilor culturale, a academiilor și universităților;

7.  subliniază că discriminarea femeilor împiedică dezvoltarea sectorului cultural, lipsindu-l de talente și de competențe și subliniază faptul că, pentru a fi recunoscute, talentele au nevoie să se întâlnească cu publicul;

8.  solicită introducerea unor măsuri pentru îmbunătățirea prezenței femeilor la conducerea instituțiilor, în special prin promovarea egalității în întreprinderile și instituțiile culturale și în organizațiile profesionale;

9.  solicită actorilor din domeniul cultural să îmbunătățească prezența creatorilor femei și a operelor acestora în cadrul programelor, colecțiilor, publicațiilor sau schimburilor de opinii;

10. ia act de faptul că progresele înregistrate în domeniul egalității între femei și bărbați vor permite introducerea treptată a mixității în cadrul echipelor de lucru, al programelor și reuniunilor profesionale care funcționează adesea în prezent după un sistem de separație între genuri incompatibil cu cerințele societății noastre;

11. subliniază importanța garantării, ori de câte ori este posibil, a anonimatului candidaturilor și insistă asupra necesității de păstrare a obiceiului de a organizare a audierilor muzicale pentru recrutarea muzicienilor din orchestră în spatele unui paravan, datorită căreia femeile au putut să integreze aceste ansambluri;

12. invită Comisia și statele membre să ia în considerare, încă de pe acum, o primă etapă realistă în lupta împotriva inegalităților în artele spectacolului, care constă în asigurarea prezenței a cel puțin o treime din persoanele al căror gen este minoritar în toate ramurile de activitate;

13. încurajează statele membre:

a)   să reflecteze împreună cu instituțiile culturale de pe teritoriul lor cu privire la modul în care pot înțelege mai bine mecanismele care creează discriminări, astfel încât să se evite pe cât posibil orice discriminare de gen;

b)   să elimine orice obstacol în calea accesului femeilor la conducerea instituțiilor și organizațiilor culturale celor mai recunoscute;

c)   să stabilească în acest domeniu noi moduri de organizare a muncii, de delegare a responsabilităților și de gestionare a timpului, care să țină seama de constrângerile din viața personală a femeilor și bărbaților;

d)   să conștientizeze faptul că, în acest domeniu în care programele de lucru atipice, mobilitatea crescută și vulnerabilitatea privind locurile de muncă reprezintă regula, fragilizând și mai mult femeile, trebuie găsite soluții colective pentru a se asigura îngrijirea copiilor (deschiderea de creșe în cadrul organismelor culturale, cu program adaptat în funcție de orele la care au loc repetițiile și spectacolele);

14. reamintește instituțiilor culturale că este imperios necesar să se traducă în realitate principiul democratic conform căruia pentru muncă egală salariu egal, principiu care, atât în domeniul artistic, cât și în alte domenii, nu este întotdeauna respectat;

15. încurajează statele membre să efectueze în sectorul de activitate al artelor spectacolului studii comparative privind situațiile actuale din diferitele țări ale Uniunii, pentru a facilita elaborarea și implementarea politicilor comune, pentru a elabora statistici și a compara și măsura progresele înregistrate;

16. invită statele membre să îmbunătățească situația socială în sectorul artelor și al culturii, ținând seama de diferitele categorii de locuri de muncă și să garanteze o mai bună protecție socială;

17. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 269, 5.10.2002, p. 15. (2) JO L 14, 20.01.1998, p. 6. (3) JO C 364, 18.12.2000, p. 1. (4) JO C 125 E, 22.5.2008, p. 13. (5) Texte adoptate, P6_TA(2008)0399.

Profesiile artistice nu sunt ferite de persistența unor diferențe majore între bărbați și femei.

Prin urmare, ne-au interesat diferențele care afectează traiectoria de integrare a bărbaților și femeilor în domeniul cultural.

Pe de altă parte, rolul pe care îl joacă femeile în domeniul creației, trecând prin etapa învățării și a formării profesionale în sectoarele culturale, ridică problema diferențelor de gen, a diviziunii muncii între bărbați și femei, a reprezentărilor și imaginilor care le însoțesc, care sunt legate de starea societății din punctul de vedere al structurilor și istoriei sale.

În fapt, femeile din întregul sector al artelor spectacolului luptă în continuare să își croiască un drum de sine stătător.

Intenția noastră nu este de a căuta fundamentul calităților artistice specifice femeilor și bărbaților în acest domeniu, sau calitățile profesionale specifice unora sau altora, ci de a constata modul în care sunt construite identitățile din punct de vedere social și cultural în artele spectacolului și de a propune soluții concrete pentru a corecta dezechilibrele privind diferențele care există în prezent.

În cadrul elaborării acestui raport, am constatat efectiv faptul că femeile apar foarte rar pe poziții de înaltă responsabilitate din marile instituții culturale, și că aceste diferențe sunt foarte adesea însoțite de diferențe de remunerare.

În urma analizării diviziunii muncii în sectorul artistic european, a reieșit faptul că, ca și în multe alte sectoare de activitate, există foarte puține femei în posturi de autoritate în programarea spectacolelor marilor instituții și că foarte rar numărul femeilor care fac parte din organele de conducere sau consultative este egal sau superior numărului bărbaților.

Este necesar să poată fi folosite toate sursele de competențe disponibile atât pentru asigurarea unui sector de activitate sănătos, cât și pentru împlinirea personală a bărbaților și a femeilor.

Bărbații și femeile nu exercită în aceleași proporții diversele meserii din domeniul artelor spectacolului dar, mai important e faptul că sunt flagrante diferențele în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă, condițiile de muncă și diferențele de longevitate profesională în acest domeniu.

Am remarcat faptul că pentru bărbații care sunt în minoritate într-un domeniu artistic precis cum este, de exemplu, cel al dansului, acesta reprezintă un atu pentru promovarea profesională (există mulți bărbați în posturi de răspundere în marile companii de balet), în timp ce femeile în minoritate sunt stigmatizate.

De aici rezultă importanța garantării, ori de câte ori este posibil, a anonimatului candidaturilor și a menținerii practicii de susținere a audierilor în spatele unui paravan în vederea recrutării muzicienilor din orchestră.

În general, nici sectorul artistic nu este imun la situațiile recurente în care se găsesc femeile, care trebuie să facă față atât obligațiilor profesionale, cât și familiale.

Cu toate acestea, legătura dintre angajamentele profesionale și cele familiale afectează și mai mult femeile din acest sector, din cauza programelor de lucru atipice legate de exercitarea profesiilor lor.

De aceea, considerăm că este deosebit de important să găsim soluții pentru deschiderea unor creșe în cadrul întreprinderilor culturale, care să aibă programe adaptate în funcție de orele la care au loc repetițiile și spectacolele.

CONCLUZIE

În afara faptului că trebuie asigurată mixitatea în cadrul instanțelor decizionale și consultative implicate în recrutări, promovări, acordări de premii și remunerări, trebuie asigurată în toate ramurile din acest sector de activitate prezența cel puțin a o treime de persoane minoritare și asigurarea unei monitorizări statistice care să permită realizarea unor studii comparative privind situația femeilor în diferitele țări ale Uniunii, care să faciliteze crearea și implementarea politicilor comune.

De asemenea, ar trebui scoase la iveală repertoriile scrise și compuse de femei, care sunt adesea excluse din programele artistice.

Este evident faptul că numai talentul nu poate explica calitatea unei opere artistice sau o carieră de succes, ci și condițiile economice și oportunitățile oferite de a întâlni publicul contribuie în mare măsură la realizarea și succesul unei opere artistice.