Procedură : 2008/2137(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0038/2009

Texte depuse :

A6-0038/2009

Dezbateri :

PV 09/03/2009 - 20

Voturi :

PV 11/03/2009 - 5.17
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0117

RAPORT     
PDF 216kWORD 163k
28 ianuarie 2009
PE 412.096v02-00 A6-0038/2009

referitor la situația socială a romilor și îmbunătățirea accesului acestora pe piața muncii din UE

(2008/2137(INI))

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

Raportoare: Magda Kósáné Kovács

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii Și egalitatea de gen
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la situația socială a romilor și îmbunătățirea accesului lor la piața muncii din UE

(2008/2137(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 3, 6, 7, 29 și 149 din Tratatul CE, care solicită statelor membre să garanteze șanse egale tuturor cetățenilor,

–   având în vedere articolul 13 din Tratatul CE, care abilitează Comunitatea să adopte măsurile corespunzătoare pentru a combate discriminarea pe criterii de rasă sau origine etnică,

–   având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2005 referitoare la situația romilor în Uniunea Europeană(1), cea din 1 iunie 2006 referitoare la femeile de origine romă în Uniunea Europeană(2), cea din 31 ianuarie 2008 referitoare la strategia europeană pentru romi(3) și cea din 10 iulie 2008 referitoare la recensământul persoanelor de etnie romă din Italia pe criteriul apartenenței etnice(4),

–   având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(5);

–   având în vedere Directiva 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(6) și Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(7),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Agenda Socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI” (COM(2008) 0412), (Comunicarea Comisiei privind Agenda Socială reînnoită),

–   având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

–   având în vedere poziția sa din 17 iunie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul European de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale (2010)(8)1,

–   având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți(9)1,

–   având în vedere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale de la 1 februarie a1995 și Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–   având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–   având în vedere planul de acțiune al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa privind îmbunătățirea situației populației de etnie romă și a populației sinti aflate pe teritoriul OSCE, adoptat la 27 noiembrie 2003,

–   având în vedere raportul anual pe 2007 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene referitor la rasism și xenofobie în statele membre,

–   având în vedere Declarația de la 2 februarie 2005 a Deceniului de integrare a romilor și crearea, la 12 mai 2005, a Fondului pentru educație destinat comunităților de romi,

–   având în vedere raportul intitulat „Situația romilor în Uniunea Europeană extinsă”, publicat de Comisie în 2004,

–   având în vedere raportul „Minoritățile etnice pe piața muncii: apel urgent pentru o mai bună incluziune socială” al Grupului consultativ de experți la nivel înalt în materie de integrare socială a minorităților etnice și de participare deplină a acestora pe piața muncii, publicat de Comisie în 2007,

–   având în vedere Raportul final privind situația drepturilor omului în cazul romilor, al populației sinti și al nomazilor în Europa, publicat de Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei în 2006,

–   având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European intitulat „Integrarea minorităților”, din data de 9 iulie 2008 (Avizul CESE),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0038/2009),

A. întrucât, în urma recentelor extinderi, necesitatea integrării sociale a dat naștere unor noi provocări în Uniunea Europeană, cărora trebuie să li se facă față în contextul noilor circumstanțe demografice și economice; întrucât, deși toate statele membre trebuie să găsească modalități prin care să răspundă provocărilor respective, statele membre din Europa Centrală și de Est sunt cele mai afectate, din cauza transformării structurale, economice și sociale suferite pe parcursul ultimilor douăzeci de ani; constată, prin urmare, că grupurile sociale vulnerabile, precum romii, sunt cele mai amenințate;

B. întrucât, în statele membre în care sectoarele industriale au intrat în colaps, perspectivele de dezvoltare ale regiunilor au cunoscut un declin și, ca urmare, numeroși romi, în special, au fost obligați să ocupe un loc marginal în societate din cauza propagării rapide a sărăciei; întrucât Parlamentul constată și reiterează faptul că, în acest proces, în cazul romilor, cetățenia națională și cetățenia Uniunii au suferit o depreciere și că aceștia nu au beneficiat într-un mod corespunzător de avantajele care decurg din extindere, ceea ce a agravat marginalizarea lor sub mai multe aspecte, crescând riscul de discriminare multiplă cu care se confruntă aceștia;

C. întrucât ofensiva politică strategică pentru promovarea șanselor egale pentru romi este nevoită să se confrunte cu o situație socială extrem de complexă, deoarece romii, cea mai numeroasă minoritate etnică din Europa, se confruntă cu aceleași dezavantaje ca și alte grupuri; întrucât modul cel mai eficient prin care ar putea fi susținută această luptă îl constituie o strategie globală pentru romi și o serie coordonată de instrumente, mergând până la o gamă de politici sectoriale, asigurându-se totodată finanțarea acestora;

D. întrucât comunitățile nomade constituie un fenomen etnic separat, care ar merita să fie examinat ca un subiect separat atât din punctul de vedere al drepturilor omului, cât și al problematicii sociale și a pieței muncii;

E. întrucât procesul integrării populației rome în societate nu este unul unilateral, ci multilateral, și este necesar ca romii să fie implicați în mod activ în procesul decizional la elaborarea politicilor de integrare socială;

F.  întrucât condițiile de viață ale comunităților de etnie romă, precum și nivelul lor de sănătate și de școlarizare, sunt determinante pentru situația socială și pe piața muncii a acestora și sunt adesea folosite drept pretexte pentru excluderea lor din majoritatea societăților și pentru rasism; întrucât toate acestea împiedică îmbunătățirea calității vieții, constituind astfel un obstacol în calea exercitării drepturilor fundamentale și civile ale omului;

G. întrucât slaba calitate a infrastructurilor din domeniul transporturilor, lipsa unui număr suficient de organe și servicii publice, în special a unor instituții de învățământ și de asistență medicală de calitate, precum și delocalizarea întreprinderilor, constrâng tineretul să-și părăsească localitățile de reședință din motive economice, agravând disparitățile dintre regiuni și fenomenul constituirii de ghetouri;

H.  întrucât, după cum reiese din numeroase documente, chiar înainte de finalizarea celei de-a doua perioade a Procesului de la Lisabona, analizarea situației sociale și a perspectivelor de angajare ale romilor și luarea unei decizii cu privire la demersurile care ar trebui întreprinse constituie un imperativ;

I.   recunoscând importanța Fondurilor structurale și de coeziune în promovarea integrării și constatând că, din cauza complexității problemelor sociale, este de neconceput ca acestea să poată fi soluționate doar prin intermediul sistemului bazat pe proiecte, caracteristic Fondurilor structurale și de coeziune;

J.   întrucât recunoașterea bunelor practici anterioare este de o importanță incontestabilă, însă valabilitatea acestora este limitată în timp și spațiu,

K. întrucât numeroase comunități de romi manifestă în prezent tendința de a rămâne imobile, în loc să se deplaseze spre zone care pot oferi mai multe oportunități de angajare,

Romii pe piața muncii: acces sau excludere?

1. consideră că este necesară o abordare coordonată pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale comunității rome, care să vizeze următoarele trei obiective:

-       creșterea oportunităților economice pentru romi;

-       constituirea de capital uman și, respectiv,

-       consolidarea capitalului social și a dezvoltării comunității;

2. semnalează faptul că, în numeroase cazuri, politicile consacrate romilor nu au îmbunătățit situația acestora; solicită ca, în toate acțiunile întreprinse la nivelul Uniunii Europene și la nivel național care afectează în mod deosebit romii, părțile interesate din comunitatea romă să participe în calitate de factori decizionali, astfel încât să se respecte capacitatea și responsabilitatea lor de a se organiza prin forțe proprii;

3.  constată că, în realitate, accesul inegal la servicii și multiplele dezavantaje cu care se confruntă copiii romi nu le permit acestora să aibă acces la dezvoltarea timpurie și la o educație de înaltă calitate; constată că dezavantajele respective au, la rândul lor, efecte negative asupra dezvoltării lor emoționale, sociale, fizice și cognitive, precum și asupra șansele acestora pe piața muncii în viitor și, prin urmare, asupra integrării lor în rândul categorii sociale predominante;

4.  constată că sistemele educaționale sunt selective și că, în pofida eforturilor depuse de statele membre pentru depășirea segregării, numeroasele și variatele sisteme concepute în mod ostentativ în vederea combaterii segregării servesc adesea, în realitate, la accentuarea disparităților dintre grupurile sociale și dezavantajează în mod profund categoriile sărace, îndeosebi romii, care se regăsesc pe o pantă descendentă; subliniază, astfel, necesitatea unor politici educaționale specifice care să se adreseze familiilor rome și să încurajeze participarea activă;

5.  subliniază faptul că, deși proporția tinerilor romi înscriși în sistemele de învățământ preuniversitar și superior a crescut în unele state membre, în mare măsură nivelul calificărilor acestora rămâne încă inferior mediei Uniunii Europene; semnalează decalajul care există între lipsa forței de muncă, pe de o parte, și rata ridicată a șomajului în rândul romilor cauzată de nivelul lor scăzut de calificare, pe de altă parte; solicită, astfel, ca statele membre și UE să facă o prioritate din sprijinirea eforturilor romilor de a-și îmbunătăți nivelul de calificare; atrage atenția asupra faptului că, în lipsa unor calificări oficiale, poziția romilor pe piața muncii poate fi îmbunătățită și prin crearea unui sistem de recunoaștere a aptitudinilor practice;

6.  îndeamnă statele membre să garanteze accesul egal al femeilor și fetelor rome la o educație de calitate și să adopte măsuri cu caracter stimulativ (cum ar fi posibilitățile de evoluție profesională) pentru a atrage profesori buni în școlile situate în zone mai defavorizate din punct de vedere socio-economic și în special în comunitățile cu o pondere semnificativă a populației rome din mediul rural;

7.  solicită statelor membre să îmbunătățească accesul femeilor rome la învățământul profesional și să adapteze această formă de învățământ la nevoile piețelor muncii locale, astfel încât să le fie asigurate femeilor rome competențele solicitate de piața forței de muncă;

8. constată că, după finalizarea studiilor, marea majoritate a romilor absolvenți de studii universitare nu revin în comunitățile lor și că unii dintre ei își neagă originile sau nu mai sunt acceptați în cadrul comunității lor când încearcă să se reintegreze;

9. recomandă elaborarea unui pachet de programe global care să promoveze și să încurajeze întoarcerea absolvenților romi de studii universitare în cadrul comunității lor și ocuparea profesională în cadrul comunității lor și în interesul acesteia;

10. consideră drept o realitate faptul că cetățenii romi din anumite state membre influențează piramida demografică într-un mod specific; constată că proporția copiilor romi în cadrul populației totale este ridicată, în timp ce speranța lor de viață la naștere este cu cel puțin 10 ani mai mică decât cea a persoanelor care aparțin populației majoritare;

11. consideră că, deși statele membre au folosit resurse importante ale Uniunii Europene, precum și resurse proprii, pentru a ajuta șomerii pe termen lung de etnie romă să își găsească locuri de muncă, nu a fost identificată nicio soluție coerentă la nivelul Uniunii Europene: mijloacele de acțiune și amploarea măsurilor de soluționare a acestei situații cunosc ample variații de la un stat membru la altul și nu au oferit oportunități de reintegrare pe termen lung pe piața muncii, măsurile respective, cum ar fi programele publice de ocupare a forței de muncă, agravând totodată stigmatizarea romilor; solicită, prin urmare, ca atât UE, cât și statele membre, să își modifice politica, favorizând o abordare integrată care să ia în considerare toate fațetele lipsurilor lor

12. invită statele membre să adapteze programele din învățământul profesional la nevoile piețelor muncii locale și să acorde stimulente angajatorilor care oferă locuri de muncă persoanelor necalificate (inclusiv romilor) și care le oferă formare și oportunități de a câștiga experiență practică direct la locul de muncă;

13. invită autoritățile naționale și locale să furnizeze evaluări anuale defalcate pe genuri privind rata de reangajare a șomerilor pe termen lung (incluzând astfel romii) care au urmat un ciclu de formare profesională pe piața muncii și, pe baza experienței acumulate, să elaboreze noi metodologii și să lanseze programe de pregătire profesională adaptate la capacitățile locale și la nevoile economice;

14. invită statele membre să utilizeze fondurile UE pentru a păstra și proteja activitățile tradiționale ale romilor;

15. este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia, din cauza dezavantajelor multiple cu care se confruntă, adulții romi sunt subreprezentați în rândurile populației active și în educația continuă, nu dispun în numeroase cazuri de acces la TIC și sunt suprareprezentați în rândul șomerilor pe termen lung și al celor cu meserii desconsiderate, ceea ce constituie cel mai important obstacol în calea reintegrării acestora pe piața muncii; solicită, prin urmare, aplicarea concretă a Directivei 2000/78/CE, care interzice discriminarea la locul de muncă pe considerente de religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

16. consideră că este important să se întreprindă acțiuni comunitare specifice pentru promovarea accesului romilor la programe de formare profesională;

17. atrage atenția statelor membre asupra faptului că această dihotomie socială este de natură să oblige numeroase persoane de etnie romă aflate în căutarea unui loc de muncă să treacă de la economia legală la economia informală și că este nevoie de un efort coordonat la nivelul Uniunii Europene și la cel al statelor membre pentru a încuraja acești angajați să revină la o formă legală de angajare care să le permită să beneficieze de drepturile lucrătorilor și de cele la securitate socială;

18. consideră că trebuie luate măsuri de promovare a unei politici sociale și economice axate asupra integrării, inclusiv prin măsuri ad-hoc de asigurare a unor locuințe corespunzătoare;

19. atrage atenția în mod special asupra faptului că încurajarea mobilității forței de muncă necalificate și fără pregătire profesională poate avea drept consecință o discriminare și mai accentuată a femeilor rome, care sunt deja extrem de vulnerabile în fața discriminării multiple, și ar putea împiedica evoluția lor ulterioară pe piața muncii;

20. solicită guvernelor statelor membre să asigure o mai mare independență economică a femeilor rome, promovând proceduri simple de desfășurare a unei activități profesionale independente și de înființare de IMM-uri, facilitând accesul la microcredite și stimulând totodată economia bazată pe servicii la nivelul propriilor comunități, pentru a lărgi aria cunoștințelor și competențelor femeilor rome;

21. invită guvernele statelor membre să conceapă sisteme de stimulente, inter alia prin intermediul avantajelor fiscale, destinate întreprinderilor care angajează femei rome;

22. consideră că este necesar să se ia în considerare faptul că, în realitate, eliminarea așezărilor de romi nu poate fi ușor concretizată prin utilizarea resurselor UE în conformitate cu normele aplicabile în prezent Fondului European pentru Dezvoltare Regională, având în vedere faptul că, în cazul statelor membre care au aderat la UE după 2004, numărul minim de locuitori necesar pentru ca așezările să fie eligibile pentru finanțare din bugetele pentru locuințe este stabilit astfel încât tocmai persoanele care trăiesc în cele mai rele condiții și în cele mai mici așezări nu pot avea acces la o astfel de finanțare;

23. subliniază faptul că rezolvarea problemelor sociale și economice ale persoanelor de etnie romă necesită o abordare exhaustivă și o soluție coordonată și orientată pe termen lung, care presupune politici în materie de locuințe, învățământ, asistență medicală și piața forței de muncă; în consecință, sugerează Comisiei și statelor membre că ansamblul măsurilor prin care se urmărește îmbunătățirea situației romilor ar trebui considerat drept o parte inseparabilă a măsurilor de sprijinire a dezvoltării regionale și a incluziunii sociale;

24. consideră oportun ca statele membre să valorifice revizuirea normelor care reglementează Fondurile Structurale și de coeziune, care oferă posibilitatea extinderii ariei de acțiune pentru programele complexe, permițând transferul a mai mult de 10 % între fondurile structurale și de coeziune;

25. salută propunerea unei noi directive globale vizând combaterea discriminării în alte domenii decât ocuparea forței de muncă pe criterii de vârstă, dizabilitate, orientare sexuală, religie sau credință și solicită ca Directiva 2000/43/CE să fie pusă în aplicare în mod concret; consideră că, în spiritul agendei sociale, Comisia ar trebui să identifice obiective specifice și să elaboreze programe echilibrate în scopul de a elimina discriminarea și stigmatizarea populației rome și criminalizarea comunităților de etnie romă;

26. subliniază că promovarea incluziunii sociale și a accesului romilor pe piața muncii trebuie să răspundă condiției fundamentale prealabile a acordării de drepturi sociale și politice egale; invită statele membre și țările candidate să elaboreze, în acest sens, o strategie având drept obiectiv creșterea participării romilor la alegeri, atât ca alegători, cât și în calitate de candidați, la toate nivelurile;

27. susține importanța microcreditelor, care sunt recomandate din mai multe puncte de vedere în Comunicarea Comisiei privind Agenda socială reînnoită și în Avizul Comitetului Economic și Social European și care, oferind resurse minime, îi pot îndrepta pe cei mai sărăci dintre săraci pe drumul spre responsabilitatea personală, dobândirea competențelor necesare în afaceri și dezvoltarea capacităților lor creative, inclusiv prin acordarea creditelor necesare acoperirii porțiunii de costuri pe care lucrătorul independent trebuie s-o finanțeze prin mijloace proprii;

28. sprijină propunerea instituțiilor UE cu privire la principiul egalității de tratament potrivit căreia numărul persoanelor de etnie romă care lucrează în serviciile publice ar trebui să fie sporit; subliniază însă că, pentru ca acest lucru să devină posibil, este necesar ca, pe lângă adoptarea de către guverne a unor politici de personal și de formare a forței de muncă care să promoveze acest principiu, să se depună eforturi deosebite și să se sprijine în mod activ facilitarea acceptării acestui principiu de către opinia publică;

29. subliniază faptul că economia socială, asistența medicală, serviciile la domiciliu, cantinele publice și prestarea de servicii pentru îngrijirea copilului pot crea noi locuri de muncă pentru șomerii de etnie romă (în special pentru femei); își reiterează totuși opinia potrivit căreia economia socială necesită o legătură permanentă între furnizorul și utilizatorul serviciului și că, prin urmare, creșterea ratei de încadrare în muncă a romilor în aceste domenii nu poate avea loc decât pe fundalul acceptării acestora de către societate, acceptare care este, de altfel, încurajată în acest fel;

30. invită statele membre să ia măsurile corespunzătoare pentru a pune capăt urii rasiale și incitării la discriminarea romilor și la acte de violență împotriva acestora, exercitate prin intermediul mass-mediei și al oricărui mijloc de comunicare, indiferent de forma acestuia și de tehnologia utilizată; îndeamnă mass-media să adopte bune practici cu privire la angajarea de personal, astfel încât acesta să reflecte compoziția populației în ansamblu;

31. observă că femeile rome sunt active în sectorul economiei informale și prezintă o rată foarte redusă de ocupare a forței de muncă; consideră că, pentru a depăși discriminarea multiplă, șomajul ridicat și sărăcia larg răspândită, principalul obiectiv al politicilor specifice ar trebui să fie acela de a crea femeilor rome un real acces pe piața muncii, care constituie o condiție prealabilă fără de care statutul social și familial al acestor femei nu poate fi îmbunătățit;

32. consideră că angajarea femeilor rome ar trebui de asemenea promovată prin intermediul activităților de încurajare a ocupării forței de muncă desfășurate de sistemele de asistență socială, precum și prin oportunități de formare și specializare corespunzătoare, pentru a le pregăti pe termen lung pentru o activitate din care să își poată câștiga existența, permițând reconcilierea vieții familiale cu cea profesională; soolicită statelor membre să adopte măsuri care să contribuie la creșterea oportunităților de îngrijire a copiilor pentru copiii romi, chiar dacă mama acestora stă acasă cu ceilalți copii;

33. subliniază faptul că ameliorarea serviciilor în ceea ce privește locuințele și asistența medicală ar putea îmbunătăți atât accesul femeilor rome pe piața muncii, cât și șansele ca acestea să își păstreze locurile de muncă mai mult timp.

34. subliniază faptul că politicile sociale și de ocupare a forței de muncă ar trebui să contribuie la împlinirea potențialului fiecărei persoane și să răspundă nevoilor cetățenilor, precum și să creeze mai multe oportunități pentru cea mai importantă bază de forță de muncă, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanelor cu dizabilități, persoanelor sărace și necalificate, incluzând persoanele de etnie romă;

35. atrage atenția asupra faptului că discriminarea multiplă cu care se confruntă femeile rome ar trebui să fie, la rândul său, recunoscută și combătută prin mijloace specifice, în cadrul unor politici axate asupra femeilor rome, care ar putea avea un impact pozitiv dublu pe termen lung asupra acestor femei și a altor membri ai familiilor lor, în special copiii;

36. nu este de acord cu opinia conform căreia subvențiile destinate ajutorării șomerilor pe termen lung (printre care se regăsesc numeroși romi) să își găsească un loc de muncă, acordate fie angajatorilor, fie angajaților, încalcă principiul neutralității concurențiale, având în vedere faptul că reintegrarea romilor este un obiectiv al politicii sociale pentru realizarea căruia este necesară crearea unor poziții de piață subvenționate; consideră că subvenționarea locurilor de muncă pe piața muncii pentru reintegrarea lucrătorilor romi este preferabilă subvenționării șomajului pe termen lung;

37.recunoaște că o parte din ocupațiile tradiționale ale populației rome, precum meșteșugurile și artizanatul, pot contribui atât la perpetuarea specificului acestei comunități, cât și la îmbunătățirea situației materiale și a gradului de integrare socială a acesteia și consideră oportună susținerea unor activități profesionale specifice;

Lupta de supraviețuire la marginea societății

38. observă că, printre culturile Uniunii Europene, cea a romilor este marcată de o puternică tradiție familială; observă că imaginea familiilor de romi în opinia publică pune accent pe rolurile tradiționale de gen, numărul mare de copii, împărțirea unei locuințe de către mai multe generații, tendința rudelor de a locui împreună, precum și cultivarea extinsă a relațiilor și că, de aceea, programele Uniunii Europene și cele din statele membre destinate familiilor de romi trebuie să se bazeze pe avantajele acestei rețele naturale de sprijin;

39. evidențiază importanța conservării și afirmării specificului cultural al romilor pentru protejarea identității proprii a acestora și pentru diminuarea prejudecăților cu privire la această minoritate, fapt pentru care consideră necesar ca statele membre și Comisia să joace un rol mai activ în susținerea vieții spirituale a minorității rome;

40. își exprimă sprijinul față de avizul Comitetului Economic și Social European care subliniază că femeile rome ocupă un statut inferior în ierarhia familiei, se căsătoresc devreme și sunt victime frecvente ale violenței domestice, prostituției și traficului de persoane;

41. consideră, prin urmare, că programele pentru romi ale Uniunii Europene și ale statelor membre ar trebui să urmărească mai degrabă emanciparea individuală decât să se axeze pe ierarhiile tradiționale, precum și independența socioeconomică a membrilor comunităților de etnie romă, în special a femeilor;

42. subliniază că tendința copiilor de etnie romă de a părăsi școala la o vârstă fragedă le pune în pericol formarea individuală, integrarea socială și șansele pe piața muncii, iar, în cazul femeilor de etnie romă, sănătatea fizică și mentală și abandonul școlar timpuriu afectează, de asemenea, starea de sănătate și nivelul de școlarizare al copiilor lor, facilitând excluderea socială a acestora; subliniază, prin urmare, importanța unor servicii care permit o mai mare sensibilizare o prezintă în informarea femeilor de etnie romă;

43. îndeamnă statele membre să garanteze că prezentele și viitoarele cadre legislative conțin dispoziții referitoare la prevenirea și rezolvarea formelor multiple de discriminare la care sunt supuse femeile rome, astfel încât să se amelioreze statutul socio-economic al acestora și să li se asigure accesul la servicii medicale, servicii de îngrijire a copiilor și la o educație de înaltă calitate, acestea constituind condiții prealabile angajării;

44. este de părere că procesul de integrare trebuie inițiat în primele etape de viață pentru a oferi, în mod concret, alternative la sărăcie și excludere socială; prin urmare, este necesar să se asigure un cadru instituțional pentru servicii sociale comunitare pentru copii și familie, care să vină în întâmpinarea nevoilor regionale și personale, garantând un acces egal la servicii de înaltă calitate; solicită, prin urmare, Comisiei, să ofere un sprijin special pentru programele destinate integrării timpurii a copiilor romi în toate țările în care pot fi accesate resursele Uniunii Europene, cum ar fi instrumentul de asistență pentru preaderare sau fondurile structurale și de coeziune;

45. observă că copiii romi sunt suprareprezentați în școli speciale, că mulți dintre ei sunt trimiși la astfel de școli fără justificare, cel mai adesea din cauza discriminării; subliniază faptul că obligarea copiilor care au fost clasificați ilegal drept persoane cu handicap mental de a frecventa școli speciale constituie un act de discriminare și o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale acestor copii la un învățământ de calitate și dă naștere la dificultăți în studiile viitoare și în găsirea unui loc de muncă și conduce la o lipsă accentuată de activitate, creând în același timp o povară pentru bugete;

46. susține Avizul CESE conform căruia, pentru dezvoltarea copiilor mici, sunt necesare forme complexe de ajutor care sunt destinate întregii familii și care, fiind îndreptate spre nevoile familiei, oferă o asistență practică individualizată, cum ar fi programul „Început sigur”;

47. subscrie la Avizul CESE potrivit căruia accesul comunității rome la beneficiile sociale, din cauza caracteristicilor sale demografice, este unul asimetric; subliniază faptul că beneficiile sociale sunt concepute pentru a contrabalansa poverile sau lipsurile care decurg din situația individuală, angajamentul de îngrijire a copiilor și alte angajamente sociale utile;

48. susține Avizul Comitetului Economic și Social European potrivit căruia, pentru promovarea participării pe piața oficială a muncii, ar trebui să se ofere un sprijin suplimentar celor care își schimbă locul de muncă; subliniază că munca declarată trebuie să fie atractivă atât pentru angajați, cât și pentru angajatori;

49. subliniază că partea vieții active petrecută de romi într-o stare de excludere le îngreunează accesul la serviciile de sănătate și este responsabilă pentru situația în care se regăsesc aceștia la o vârstă înaintată, iar faptul că au început să muncească la o vârstă fragedă, șomajul frecvent, lipsa de protecție caracteristică locurilor de muncă ocupate, munca invizibilă prestată în economia informală, care implică de cele mai multe ori efort fizic susținut, precum și lipsa unor asigurări de pensie aferente acestor perioade de muncă îi împiedică să obțină pensii corespunzătoare și îi privează de o bătrânețe trăită în demnitate;

50. recomandă Comisiei să preia inițiativa identificării celor mai eficiente modalități pentru a sprijini integrarea socială, economică și culturală a celei mai numeroase minorități din spațiul Uniunii Europene și subliniază necesitatea cooperării între Comisie și guvernele statelor membre pentru a acționa concret în vederea soluționării complexelor probleme transnaționale ale romilor;

Concluzii

51. consideră că păstrarea limbii și culturii rromani constituie o valoare europeană; nu susține, totuși, ideea unei „națiuni europene” fără stat, pentru că aceasta ar scuti statele membre de responsabilitate și ar pune sub semnul întrebării posibilitatea integrării;

52. atrage atenția statelor membre asupra riscului ca adoptarea unor măsuri excesive față de comunitățile de romi să aibă drept consecință agravarea situației deja dramatice a acestei minorități și să pericliteze șansele sale de integrare;

53. invită Comisia și statele membre să conlucreze cu organizațiile neguvernamentale (ONG-urile), comunitățile și liderii romilor în scopul elaborării unui plan reciproc acceptabil având drept obiectiv incluziunea socială a romilor, care ar urma să fie implementat pe baza unor relații strânse de parteneriat;

solicită statelor membre să elaboreze și să implementeze proiecte destinate combaterii stereotipurilor negative referitoare la romi la toate nivelurile, proiecte care ar putea fi sprijinite prin intermediul Fondurilor structurale și de coeziune, dar și al unor programe specifice, precum Progress, și al inițiativelor precum Anul european al dialogului intercultural (2008) și, ulterior, Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluderii sociale (2010);

55. observă că, deși îmbunătățirea situației sociale și economice a romilor a reprezentat un criteriu important în cadrul procesului de extindere, progresele înregistrate în această privință sunt, în general, limitate; solicită statelor membre și Comisiei să revizuiască programele și inițiativele anterioare și actuale și să evalueze rezultatele obținute; consideră că Uniunea Europeană are datoria de a coordona mai bine și mai strâns instrumentele de incluziune socială și că, în acest mod, ar putea contribui la combaterea sărăciei, promovarea accesului romilor la locuri de muncă mai bune, pe termen lung și mai stabile și ar deschide calea către eforturile de eficientizare a sistemelor de incluziune și de protecție socială, fiind în același timp o modalitate de analizare a experienței politice și de învățare reciprocă, precum și de creare a unui sistem care să permită o analiză coerentă a celor mai bune practici;

56. invită Comisia să analizeze în mod special impactul obiectivelor și al instrumentelor din fiecare politică sectorială referitoare la populația romă, să elaboreze, în paralel, o strategie politică armonizată și să realizeze un nivel ridicat de coordonare; invită Comisia să solicite statelor membre să acorde atenție schimbării situației romilor în rapoartele privind indicatorii integrați și metoda deschisă de coordonare pentru includere socială; invită Comisia să monitorizeze amploarea discriminării, să evalueze situația romilor în raport cu schimbările produse în învățământ, ocuparea forței de muncă, situația socială, starea de sănătate și situația locativă din statele membre și din țările în curs de aderare;

57. invită Comisia să solicite statelor membre să adopte într-un timp cât mai scurt politici clare de ocupare pentru grupurile dezavantajate, inclusiv pentru populația activă romă, însoțite de măsuri de sprijin pentru facilitarea integrării etapizate pe piața muncii, măsuri destinate să contracareze efectele de dependență create de sistemul de securitate socială;

58. solicită Comisiei să coopereze cu diverse organizații internaționale și să sprijine dezvoltarea unei rețele academice de experți romi, care să furnizeze date științifice și să-și aducă sprijinul, prin cercetare, analiză, acumularea de dovezi și formularea de recomandări, pentru analizarea aspectelor legate de integrarea problemei romilor, stabilirea unor calendare, descrierea problemelor romilor cu o seriozitate adecvată pe baza rapoartelor de sinteză întocmite de aceste organizații și realizarea unei evaluări globale la nivel european cel puțin o dată la doi ani;

59. își exprimă dezaprobarea față de cele patru state membre care nu au ratificat până în prezent Convenția-cadru din 1995 a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale; invită aceste patru state (Franța, Grecia, Belgia și Luxemburgul) să întreprindă de urgență acest demers; invită statele membre care au publicat, în temeiul Convenției-cadru, declarații restrictive care afectează recunoașterea romilor drept minoritate națională să retragă respectivele declarații;

60. recomandă statelor membre

(a)    să creeze un grup de experți la nivelul Uniunii Europene, care să includă reprezentanți ai romilor, pentru a coordona strategiei pentru romi a statelor membre și utilizarea fondurilor Uniunii Europene prevăzute pentru promovarea acesteia;

(b)    să stabilească parteneriate între diverse organizații care reprezintă interesele romilor și instituțiile publice competente ale statelor membre;

(c)    să creeze instrumente, precum creditele de concesiune sau subvenții publice, și ca, la planificarea ajutoarelor pentru ferme, să înscrie obiectivul important de a acorda cetățenilor romi posibilitatea de a obține condiții în care să își poată câștiga existența din agricultură, astfel încât, în completarea unui loc de muncă salarizat în agricultură, sau în locul căutării unui astfel de loc de muncă, aceștia ar adopta o atitudine deschisă față de față de ideea conceperii unor forme inovative de muncă în agricultură, inclusiv cooperativele sociale, justificând astfel procurarea resurselor necesare în acest scop;

61. consideră că în anumite state membre, grupurile țintă (în așezări sau părți ale acestora) pot fi abordate eficient prin utilizarea definiției „dezavantajelor multiple”, dar că, prin această categorie, nu pot fi abordate unități de nivel mai mic, precum familia și persoana;

62. consideră, totuși, că ar trebui create precondițiile legale pentru inițierea colectării voluntare și anonime de date și pentru crearea unei baze de date comparabile, respectând normele pentru protecția datelor și a drepturilor omului și fără a recurge la metode care încalcă demnitatea umană; consideră că Comisia ar trebui să ia măsuri pentru a aduce legislației modificările necesare;

63. invită Comisia să faciliteze elaborarea, verificarea și confirmarea unui ansamblu de bune practici în programele pentru romi, în ceea ce privește, printre altele, locuințele, educația și ocuparea forței de muncă, în urma analizelor întreprinse de un organism independent;

64. consideră că crearea unei baze de date nu este o alternativă, ci o precondiție pentru un sistem de evaluare care să poată măsura impactul schimburilor de bune practici și al utilizării resurselor; consideră că, în acest scop, este nevoie de un sistem de indicatori care să acopere toate aspectele vieții și care să poată fi utilizat de toată lumea și care, pe lângă indicatorii de rentabilitate pentru programe, vizează și utilizarea de indicatori privind rezultatele și impactul social, inclusiv condiția de finanțare; recomandă, prin urmare, ca Comisia să instituie acest sistem de indicatori în regulamentul-cadru privind fondurile structurale și în regulamentele referitoare la celelalte tipuri de subvenții publice;

65. recomandă Comisiei să adopte așteptări mai consistente și uniforme pentru toate programele de dezvoltare finanțate din resursele UE, de la care este posibil să se ceară un raport despre prevenirea sau schimbarea excluderii sociale a romilor; consideră că statele membre și organismele UE ar trebui să examineze toate activitățile finanțate din fondurile structurale și de coeziune din punctul de vedere al impactului pe care programul îl are asupra integrării sociale a romilor; recomandă, în plus, ca, în faza de selecție, fiecare program să acorde prioritate evoluțiilor care urmăresc, de asemenea, îmbunătățirea situației romilor săraci și șomeri care trăiesc în așezări deosebit de defavorizate;

66. solicită Comisiei să elaboreze și să implementeze, în cooperare cu fiecare stat membru, o amplă campanie de informare permanentă adresată opiniei publice și populației de etnie romă în legătură cu programele naționale din statele membre de îmbunătățire a condițiilor de viață ale romilor și implementarea acestora;

67. solicită Comisiei să realizeze o monitorizare permanentă a măsurilor și activităților, precum și a efectelor acestora asupra îmbunătățirii poziției romilor pe piața muncii;

68. dorește ca resursele pentru care se iau decizii la nivel comunitar să fie folosite, printre altele, pentru programe specifice în care să fie implicați și experți din cadrul organizațiilor cu experiență în domeniu, pentru sprijin și consiliere, pentru a contrabalansa dezavantajele cu care se confruntă romii în educație și în materie de calificări; consideră că statele membre, la alocarea fondurilor UE și a fondurilor proprii, ar trebui ca, atunci când iau decizii cu privire la finanțarea unor domenii diferite de dezvoltarea timpurie și învățământul public, să ia în considerare respectarea obligațiilor de eliminare a segregării de către organele guvernamentale locale, organizațiile etc., care au depus cerere pentru ajutor;

69. solicită Comisiei să încurajeze autoritățile naționale să pună capăt practicii discriminatorii a evacuării ocupanților cartierelor insalubre ale romilor și să dezvolte, în schimb, proiecte locative concrete, cu sprijinul competențelor tehnice și al mecanismelor de monitorizare ale, inter alia, Comisiei, Băncii Mondiale, ONG-urilor care se ocupă de romi; consideră că soluționarea problemelor locative ale romilor din mediul rural trebuie să constituie o prioritate și ar trebui să devină obiectul unei atenții deosebite și un domeniu de acțiune;

70. invită Comisia să acorde o atenție specială nu numai organizațiilor societății civile, dar și capacității romilor de a se organiza și de a oferi sprijin politicii de integrare, de a sprijini dezvoltarea comunităților, în special prin intermediul proiectelor care sporesc participarea romilor la procesul de decizie și responsabilitatea lor pentru deciziile luate împreuna cu ei.

solicită Comisiei și statelor membre să examineze, în cooperare cu ONG-urile care se ocupă de romi, politicile și programele existente pentru a desprinde experiența câștigată de pe urma proiectelor care, anterior, s-au soldat cu eșecuri;

invită Comisia să sprijine ONG-urile care se ocupă de romi, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivel național și local, pentru a monitoriza implementarea politicilor, a programelor destinate romilor, precum și educația comunitară pentru democrație și drepturile omului;

73. propune instituirea, de către Comisie și statele membre, a unui forum european în cadrul căruia mișcările sociale, sindicatele și organizațiile neguvernamentale care reprezintă romii și interesele acestora să se poată consulta reciproc în permanență pentru a elabora orientări și a face schimb de bune practici în scopul promovării unei abordări coordonate la nivel european;

74. invită statele membre să adopte o atitudine mai proactivă atât în încurajarea transferului de locuri de muncă spre zonele în care se află comunitățile de romi, precum și în ceea ce privește măsurile de încurajare a deplasării romilor spre zonele cu ofertă de locuri de muncă;

75. reamintește statelor membre și Comisiei că, deși protecției sociale îi revine un rol determinant în sprijinirea și consolidarea comunităților defavorizate, precum romii, promovarea autoajutorării este, de asemenea, importantă; consideră că, pe termen lung, obiectivul ar trebui să îl constituie mai degrabă o cultură a independenței, decât una a dependenței;

76. consideră că trebuie să se acorde prioritate într-o mai mare măsură asigurării de locuri de muncă locale și încurajării spiritului antreprenorial și a artizanatului local, precum și dezvoltării competențelor de bază necesare ocupării acestor locuri de muncă, astfel încât să se permită dezvoltarea bunăstării și a sentimentului propriei valorii;

* *

*

77. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate.

(1)

     JO C 45 E, 23.02.2006, p. 129.

(2)

     JO C 298 E, 8.12.2006, p. 283.

(3)

     Texte adoptate, P6_TA(2008)0035.

(4)

     Texte adoptate, P6_TA(2008)0361.

(5)

     Texte adoptate, P6_TA(2008)0467.

(6)

     JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

(7)

     JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(8)

1      Texte adoptate, P6_TA(2008)0286

(9)

1 JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.


EXPUNERE DE MOTIVE

Condițiile în care trăiește cea mai mare minoritate din Europa pot fi descrise, fără îndoială, ca fiind similare celor din țările în curs de dezvoltare. Acestea nu se referă numai la indicatori privind educația, locuințele, sănătatea, ocuparea forței de muncă, și de altă natură, dar și la faptul că, fără asistență externă imediată, concentrată și specifică, aproximativ 10-12 milioane de persoane nu au nicio șansă de a scăpa de sărăcie și excludere. Un asemenea grad de dezavantaj social împiedică ajungerea la un nivel de bază de demnitate umană și șanse egale pentru romi.

Europa a trecut cu decenii în urmă de perioada în care putea observa de la o distanță confortabilă, de pe teritoriul său, un număr atât de mare de oameni blocați într-o stare de agravare socială, moștenită din generație în generație, dar care dețin, în același timp, un mare potențial economic. Am putea considera că ar exista o șansă de a schimba substanțial situația romilor în momentul în care o țară este, la nivel național, pe o pantă ascendentă de dezvoltare economică. Nu există un nivel de dezvoltare economică în care funcționarea automată a sistemelor de redistribuire a creat șanse reale de mobilitate pentru un număr foarte mare de persoane care trăiesc pe ultima treaptă a scării sociale; dimpotrivă, de multe ori s-a ajuns la o creștere a sărăciei relative. În plus, acest aspect este accentuat de faptul că nivelul de integrare al romilor și situația lor economică și socială diferă mult de la țară la țară.

Politicile instituțiilor cu privire la romi iau în considerare în special integrarea romilor ca o problemă regională pentru noile state membre și statele membre candidate. Evenimentele din trecutul recent al anumitor state membre vechi ne amintesc că condiția dificilă a romilor este o problemă europeană. Responsabilitatea este asumată în comun, mai ales pentru că, în noile state membre și în statele membre candidate, situația romilor nu s-a schimbat fundamental de la extindere sau în perioada anterioară extinderii. Integrarea acestora s-a oprit sau nici nu a început, iar acest fapt are ca rezultat începutul unui exod fără precedent al romilor către vechile state membre. În țările în care se mută în căutarea unui nou cămin, romii reprezintă un nou tip de provocare pentru politica de integrare, pentru că, fără o intenție reală de acceptare și fără o strategie de integrare, aceștia vor fi la fel de marginalizați și lipsiți de apărare ca și în țara din care vin.

O reflectare a opiniilor extremiste, din ce în ce mai liber exprimate, este faptul că ura față de țigani este în creștere în întreaga Europă. Dacă nu luăm atitudine și dacă nu luăm în considerare această situație, se poate ușor întâmpla ca Uniunea Europeană, în ciuda tuturor eforturilor, în loc să devină o asociație care să absoarbă grupuri și să le dea drepturi egale, să permanentizeze conflictele și diferențele actuale.

Dacă luăm în serios una din cele mai importante intenții ale fondatorilor Uniunii Europene, și anume că Uniunea Europeană ar trebui să devină un concurent economic real pentru S.U.A. și Asia, este evident că nici guvernele naționale, nici Uniunea Europeană în sine nu trebuie să își permită să nu integreze imediat un asemenea potențial de forță de muncă, cu experiență de adaptare și supraviețuire dobândită de-a lungul secolelor.


AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii Și egalitatea de gen (6.11.2008)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

privind situația socială a romilor și îmbunătățirea accesului acestora pe piața muncii din UE

(2008/2137(INI))

Raportoare: Lívia Járóka

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  îndeamnă statele membre să garanteze că prezentele și viitoarele cadre legislative conțin dispoziții referitoare la prevenirea și rezolvarea formelor multiple de discriminare la care sunt supuse femeile rome, astfel încât să se amelioreze statutul socio-economic al acestora și să li se asigure accesul la servicii medicale, servicii de îngrijire a copiilor și la o educație de calitate, acestea constituind condiții prealabile angajării;

2.  îndeamnă statele membre să garanteze accesul egal al femeilor și fetelor rome la o bună educație și să introducă stimulente (cum ar fi posibilități de dezvoltare profesională) pentru a atrage profesori buni în școlile situate în zone mai defavorizate din punct de vedere socio-economic și în special în comunitățile cu pondere semnificativă a populației rome din mediul rural;

3.  solicită statelor membre să îmbunătățească accesul femeilor rome la învățământul profesional și să adapteze această formă de învățământ nevoilor piețelor muncii locale, astfel încât să le fie asigurate femeilor rome competențele solicitate de piața forței de muncă;

4.  solicită consolidarea organizațiilor femeilor rome în vederea abordării problemelor la nivel local, național și comunitar și a promovării dialogului social și cultural;

5.  invită statele membre să aibă în vedere măsuri care promovează planingul familial, aranjamente alternative pentru căsătoriile la o vârstă fragedă și educația sexuală, astfel încât să li se respecte pe deplin demnitatea umană și libertatea și să li se îmbunătățească statutul social și familial femeilor și fetelor rome;

6.  îndeamnă statele membre să încerce să găsească soluții pentru rata foarte ridicată a șomajului în rândul femeilor rome și, mai ales, să elimine obstacolele majore ridicate de discriminarea directă în cadrul procedurilor de recrutare;

7.  atrage atenția în mod special asupra faptului că încurajarea mobilității forței de muncă necalificate și fără pregătire profesională poate avea drept consecință o discriminare și mai accentuată împotriva femeilor rome, care sunt deja supuse unor multiple discriminări, și ar putea sta în calea progresului acestora pe piața muncii;

8.  solicită guvernelor statelor membre să îmbunătățească independența economică a femeilor rome, promovând proceduri facile de înființare de IMM-uri care au ca obiect activități independente, un acces mai bun la microcredite, stimulând totodată economia bazată pe servicii la nivelul propriilor comunități, pentru a lărgi aria de cunoștințe și de expertiză a femeilor rome;

9.  îndeamnă Consiliul și Comisia să încurajeze guvernele să colecteze și să publice date (fără a se face identificări individuale) care să conțină indicatori referitori la sex și etnie, în domeniile care sunt relevante pentru integrarea socială a romilor;

10. invită guvernele statelor membre să conceapă un sistem de stimulente (fiscale sau de alt tip) pentru întreprinderile care angajează femei rome;

11. solicită Comisiei și statelor membre să implice organizațiile rome, și în special pe acelea în cadrul cărora activează femei rome, în procesele decizionale și să implice comunitățile în ansamblul lor în implementarea unor politici specifice;

12. subliniază faptul că ameliorarea serviciilor de locuințe și de sănătate ar putea îmbunătăți atât accesul femeilor rome pe piața muncii, cât și șansele ca acestea să își păstreze locul de muncă mai mult timp.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

6.11.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

26

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Emine Bozkurt, Věra Flasarová, Claire Gibault, Lissy Gröner, Zita Gurmai, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Urszula Krupa, Roselyne Lefrançois, Astrid Lulling, Siiri Oviir, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Zita Pleštinská, Anni Podimata, Raül Romeva i Rueda, Eva-Britt Svensson, Britta Thomsen, Anne Van Lancker, Anna Záborská, Iva Zanicchi

Membri supleanți prezenți la votul final

Lena Ek, Iratxe García Pérez, Donata Gottardi, Mary Honeyball, Christa Klaß, Ria Oomen-Ruijten, Maria Petre

Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final

Inger Segelström


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

21.1.2009

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

42

3

0

Membri titulari prezenți la votul final

Jan Andersson, Edit Bauer, Iles Braghetto, Philip Bushill-Matthews, Milan Cabrnoch, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Luigi Cocilovo, Jean Louis Cottigny, Jan Cremers, Harald Ettl, Richard Falbr, Carlo Fatuzzo, Ilda Figueiredo, Joel Hasse Ferreira, Roger Helmer, Stephen Hughes, Ona Juknevičienė, Jean Lambert, Raymond Langendries, Bernard Lehideux, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Maria Matsouka, Csaba Őry, Siiri Oviir, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Pier Antonio Panzeri, Rovana Plumb, Bilyana Ilieva Raeva, Elisabeth Schroedter, José Albino Silva Peneda, Kathy Sinnott, Jean Spautz, Anne Van Lancker, Gabriele Zimmer

Membri supleanți prezenți la votul final

Françoise Castex, Richard Howitt, Rumiana Jeleva, Magda Kósáné Kovács, Sepp Kusstatscher, Adrian Manole, Viktória Mohácsi, Csaba Sógor

Ultima actualizare: 6 februarie 2009Notă juridică