Procedură : 2008/2180(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0058/2009

Texte depuse :

A6-0058/2009

Dezbateri :

PV 09/03/2009 - 24

Voturi :

PV 10/03/2009 - 8.8
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0089

RAPORT     
PDF 114kDOC 64k
17 februarie 2009
PE 415.047v01-00 A6-0058/2009

referitor la cooperarea dintre instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială

(2008/2180(INI))

Comisia pentru afaceri juridice

Raportor: Manuel Medina Ortega

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la cooperarea dintre instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială

(2008/2180(INI))

Parlamentul European,

–    având în vedere raportul Comisiei privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (COM(2007)0769),

–    având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului(1),

–    având în vedere lucrările în curs ale Conferinței de la Haga referitoare la aplicarea practică a Convenției de la Haga din 18 martie 1970 privind obținerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială,

–    având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–    având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0058/2009),

A. întrucât Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 nu a fost aplicat pe cât de eficient ar fi fost posibil, fiind necesară, de aceea, luarea de noi măsuri pentru îmbunătățirea cooperării între instanțele statelor membre în ceea ce privește obținerea de probe și creșterea eficacității regulamentului;

B.   întrucât Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 prevede îmbunătățirea, simplificarea și accelerarea cooperării dintre instanțe în privința obținerii de probe în materie civilă și comercială;

C. întrucât Comisia a difuzat statelor membre la sfârșitul anului 2006 și începutul anului 2007 un total de 50.000 de exemplare ale ghidului practic, însă cu o prea mare întârziere, ca atare fiind necesare alte măsuri de mai bună informare în privința regulamentului a părților interesate în proces, în special a instanțelor și avocaților;

D.  întrucât Comisia a constatat, totuși, faptul că termenul de 90 de zile pentru a da curs solicitărilor de obținere de probe, stabilit la articolul 10 alineatul (1) din regulament, este depășit într-un „număr semnificativ de cazuri” și că „în anumite cazuri sunt necesare chiar mai mult de șase luni”;

E.  întrucât doar un număr restrâns de state dispun deja de echipamentele necesare pentru video-conferințe și ca atare utilizarea acestei tehnici este insuficientă; întrucât, totodată, statele membre nu sprijină în mod suficient accesul la mijloace moderne de comunicare și întrucât nici Comisia nu a făcut propuneri concrete de îmbunătățire în acest sens;

1.  critică elaborarea cu întârziere a sus-menționatului raport de către Comisie, ce ar fi trebuit prezentat până la 1 ianuarie 2007, în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1206/2001, însă în realitate a fost depus abia la 5 decembrie 2007;

2.   consideră, ca și Comisia, că ar trebui depuse eforturi mai mari de către statele membre pentru a aduce în mod satisfăcător regulamentul în atenția judecătorilor și practicienilor dreptului din statele membre, pentru a încuraja contactele directe între instanțe, deoarece obținerea directă a probelor, prevăzută la articolul 17 din regulament, a demonstrat potențialul de simplificare și accelerare a obținerii de probe, fără a crea probleme deosebite;

3.   consideră că este important să se țină seama de faptul că organele centrale prevăzute de regulament joacă în continuare un rol important în supervizarea activității instanțelor competente să dea curs solicitărilor în temeiul regulamentului și să soluționeze problemele care apar; subliniază că Rețeaua Judiciară Europeană poate contribui la soluționarea problemelor care nu au fost rezolvate de organele centrale și că solicitarea acestor organe ar putea fi redusă dacă instanțele care adresează solicitările ar fi mai informate cu privire la regulament; consideră că asistența oferită de organele centrale poate fi esențială pentru instanțele locale, de dimensiuni mici, care se confruntă pentru prima dată cu o chestiune referitoare la obținerea probelor, în context transfrontalier;

4.   pledează în favoarea utilizării largi a tehnologiilor informației și a video-conferințelor, alături de un sistem securizat de schimb de emailuri, care ar trebui să devină în timp util mijlocul obișnuit de transmitere a solicitărilor de obținere de probe; ia act de faptul că în răspunsurile la chestionarul trimis de Conferința de la Haga, statele membre au menționat probleme legate de compatibilitatea link-urilor video și consideră că această chestiune ar trebui inclusă în cadrul strategiei europene e-justiție;

5.  consideră că faptul că în mai multe state membre nu sunt încă disponibile echipamentele necesare pentru video-conferințe, ca și constatarea Comisiei că mijloacele moderne de comunicare sunt „folosite în continuare destul de rar”, confirmă valoarea planurilor pentru o strategie europeană e-justiție, recomandate recent de Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului; îndeamnă statele membre să investească mai multe resurse pentru instalarea echipamentelor moderne de comunicare în cadrul instanțelor și pentru formarea judecătorilor în vederea folosirii acestora și solicită Comisiei să facă propuneri concrete de îmbunătățire a acestei stări de fapt; consideră că sprijinul și asistența financiară a Uniunii Europene trebuie asigurate cât mai repede posibil, la un nivel corespunzător;

6.   consideră că, în contextul strategiei europene e-justiție, ar trebui depuse eforturi pentru a acorda instanțelor asistență pentru acoperirea nevoilor de traducere și interpretare generate de obținerea probelor la nivel transfrontalier, în cadrul Uniunii Europene extinse;

7.   ia act cu deosebită îngrijorare de constatarea de către Comisie a faptului că termenul limită de 90 de zile pentru a da curs solicitărilor de obținere de probe, stabilit la articolul 10 alineatul (1) din regulament, este depășit într-un „număr semnificativ de cazuri” și că „în anumite cazuri sunt necesare chiar mai mult de șase luni”; solicită Comisiei să propună cât mai rapid măsuri concrete pentru rezolvarea acestei probleme, care ar trebui să ia în considerare inclusiv posibilitatea instituirii unei curți de apel sau a unui mediator în cadrul rețelei juridice;

8.  critică faptul că raportul Comisiei indică o îmbunătățire în toate privințele a obținerii de probe prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1206/2001, prezentând astfel o imagine falsă a situației; solicită Comisiei, prin urmare, să sprijine practic, inter alia în contextul strategiei europene e-justiție, și să depună mai multe eforturi pentru realizarea integrală a potențialului regulamentului în ceea ce privește ameliorarea funcționării justiției civile pentru cetățeni, societăți comerciale, profesioniști și judecători;

9.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)

JO L 174, 27.6.2001, p. 1.


EXPUNERE DE MOTIVE

Din raportul Comisiei privind aplicarea Regulamentului nr. 1206/2001 reiese, în general, că regulamentul și-a îndeplinit obiectivele de simplificare a obținerii de probe în materie civilă și comercială.

Raportorul consideră că ar trebui încurajate contactele directe și o cooperare deplină între instanțe, pentru a crește eficiența și a evita astfel o risipă inutilă de timp și bani. Totuși, dorește să sublinieze rolul important pe care îl au în continuare organele centrale, punând accentul pe asistența care poate fi oferită de Rețeaua Judiciară Europeană.

Raportorul apreciază eforturile Comisiei de a ameliora cunoștințele privind regulamentul și consideră că sunt necesare eforturi suplimentare din partea statelor membre pentru a oferi asistență instanțelor naționale în vederea respectării termenului de 90 de zile stabilit la articolul 10 alineatul (1) din regulament. El consideră că o parte a soluției ar putea fi numărul mai mare de acțiuni de formare a judecătorilor.

Raportorul este ferm convins că Tehnologiile Informației ar trebui utilizate pe scară mai largă, și în special comunicarea securizată prin email și video-conferința. Raportul Comisiei arată că instanțele din doar 13 state membre au acceptat solicitări prin email și că instanțele din două state membre nu acceptă nici măcar solicitări prin fax. În numai 11 state membre instanțele dispun de echipamentul necesar pentru video-conferințe. Raportorul salută faptul că acest lucru este realizat cu respectarea contextului programului e-justiție și atrage atenția asupra recentului raport privind e-justiția elaborat de Comisia pentru afaceri juridice.


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

12.2.2009

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

19

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Alin Lucian Antochi, Marek Aleksander Czarnecki, Bert Doorn, Giuseppe Gargani, Klaus-Heiner Lehne, Alain Lipietz, Manuel Medina Ortega, Aloyzas Sakalas, Diana Wallis, Rainer Wieland, Jaroslav Zvěřina, Tadeusz Zwiefka

Membri supleanți prezenți la votul final

Sharon Bowles, Mogens Camre, Jean-Paul Gauzès, Kurt Lechner, Arlene McCarthy, Georgios Papastamkos, Jacques Toubon

Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final

Michael Cashman, Helga Trüpel

Ultima actualizare: 26 februarie 2009Notă juridică